VIOLA: I-am dat eu vreun inel? Ce vrea să-nsemne?

Te pomeneşti că i-am plăcut, ferească!

Da, da, se cam uita la mine galeş;
De-atît privit, s-a şi-ncurcat la vorbă.
S-a-ndrăgostit, iar patima-i, şireată,
Acest inel mi l-a trimis ca semn.
Nu-i al stăpînului, o ştiu prea bine.
Eu sînt alesul. Biata, dac-ar şti,
Mai bine s-ar fi-ndrăgostit de-un vis.
Ce-i de făcut acum? Stăpînul meu
E-ndrăgostit de ea, iar eu, un monstru,
Mă prăpădesc de dragul lui, în timp ce
Ea, amăgită, moare după mine.
Ce-are să iasă?
(Iese.)