V-am

iubit
o secundă

Peste tot, 2019

© Bunescu George

1
 Cuvânt înainte

Acest mic ghid vine în ajutorul tuturor

îndrăgostiților, a celor pierduți, a celor care caută
iubirea acolo unde nu ar trebui și o găsesc în cele
mai bizare locuri. Pentru cei care sunt îndrăgostiți
de viață și pentru cei care se îndrăgostesc, pentru
solitari, pentru oamenii care o caută și o găsesc.
Dacă nu ai căutat niciodată o ea sau un el, nu citi
acest ghid, fă altceva, căci cu ajutorul lui poate îl/o
vei găsi și tu nu vrei asta. Un el oarecare a găsit-o
în cele mai ciudate locuri și poate că și voi o veți
găsi la fel, în forma asta haotică. Te-ai întrebat,
oare, dacă ești primul care o găsește așa?
„V-am iubit o secundă”, un mic ghid de iubiri
trecătoare, pasagere. Un ghid cu povești fără
sfârșit, în care personajele se bazează pe acum. Un
ghid cu momente suspendate în timp și spațiu,
schimbări de situație și diferite contexte.
Pentru cei care se întâlnesc și nu își vorbesc
niciodată. Poate, pentru tine. Poate nu.
Orice asemănare cu personaje reale, este o
conspirație a masonilor de rigips și orice locație
este, de asemenea, tot treaba lor.

2
 Filmul se termină cu o demonstrație a măreției,
democrației, universalei practice a dragostei
carnale. Erau prezente cupluri de indieni, de
chinezi, de negri, de arabi – cu toții fără costumul
lor național.

Leonard Cohen, Jocul Preferat.

3
 Livada de căpșuni
Get yourself lost to love, is the best thing you
can do

Cu ochii albaștri, încețoșați de la atâta

oboseală și măști, își înșira șarmul deocheat în
naivitatea pe care ar fi crezut că o are.
Dar nu știa că în naivitatea lui se afla un gram
de iubire, pentru ea, măștile ei, pentru ochii ei
albaștri și pentru părul ei lung, ce se înșira frumos
pe umerii ei cu trăsături suave.
Naivitatea nu își avea locul acolo, trebuia ca el
să fie șarmant, puternic, doar vorbea cu o actriță, iar
măștile ei erau greu de dat jos. Dar asta nu l-a oprit,
și-a luat inima-n dinți, i-a cerut 10 minute, iar spre
surprinderea lui, ea a acceptat.
Ea îi povestea despre un câmp de căpșuni, lui
i-ar fi plăcut să fie acolo cu ea. Ea îi povestea despre
ce gust au, lui i-ar fi plăcut să știe ce gust au buzele
ei. O mică neînțelegere. Cum niciunul nu avea de
gând să treacă gardul pe care l-au pus la câmp, nimic
nu se va întâmpla și vor rămâne doar Strawberry
Fields Forever, cum spuneau cei de la Beatles. Dar
el crede că i-ar putea oferi ceva ce nu are, ea nu crede
asta. El crede ca ea nu știe ce pierde, ea nici măcar
nu se gândește la el. Pentru ea a fost ceva efemer,
pentru el durează de mult.
Cel mai frumos compliment pe care l-a primit
ea oare chiar a fost de la el? E curios. Dar nu o să
știe niciodată, pentru că iubirile imposibile sunt cele
mai frumoase. Ochii ei albaștri se vor pierde, iar el
va fi îndrăgostit de ea, fără ca ea să știe vreodată.
Vor avea o poveste de dragoste nescrisă, care s-

4
ar fi putut sau se poate întâmpla, dar el nu face niciun
pas, pentru că știe că ea nu îi va oferi ceea ce el își
dorește, și anume: atenția ei. Și e frumos așa, el scrie
despre ea și ea nu știe. Rămâne un secret.
El va fi în primul rând când ea va juca și nu va
ști nimic din toate astea, o va privi cum masca o face
frumoasă și se va delecta cu prezența ei. Nu va conta
piesa în care joacă, atâta timp cât poate să-i
privească ochii albaștri, sclipind de jocul pe care-l
joacă cu masca pusă.
Și poate și el joacă un joc, unul secret, cu
masca pusă, așa că se simte bine.
Ar lăsa-o să-i conducă mașina, i-ar da un
parfum de căpșuni și ar face dragoste cu ea, ar putea
povesti multe și ar face-o nefericită, căci pare o
persoană liberă, prea liberă.
Poate nu i-ar plăcea locurile în care el ar duce-
o, discuțiile cu el, nopțile pierdute, faptul că el
fumează, dar în toată inocența ei pe care o mai are
vag, bea suc care e 100% de portocale de la el și îi
zâmbește, îl îmbrățișează și bea cafelele singură și
grăbită, căci are un spectacol de pus și nimic nu o va
opri din ceea își propune.
Are încredere în ea, e frumoasă și știe ce vrea,
o să reușească orice își propune, chiar dacă uneori
pare că ajunge în cele mai misterioase situații,
repetând aceeași mișcare obositoare până la
epuizare, doar o pregătește pentru viața pe care și-o
pune la cale.
El s-a îndrăgostit de o actriță cu ochii albaștri,
în lanul de căpșuni. Ea n-are timp.

5
 Un mic poem pentru vis

Vreau o femeie cu ochii putred de verzi,

Gânduri-n stele
Legată de pământ
Ce trece prin visele mele.

Vreau o femeie cu aripi de cer,

Puternică ca un fulger
Cu soarele-ntr-o mână,
Luna prinsă de picioare.

Vreau o femeie tristă ca o flacără,

Într-un parfum de noapte
Cu buze înveninate
Cântându-mi șoapte.

Vreau o femeie cu frică de moarte,

Dar îndrăgostită de viață
Cu trupul de crin
Într-o noapte de suspin.

6
 A plecat și m-a lăsat cu toamna....
Dragostea pentru ea a început în clipa în care
s-a înscris cu un cuvânt în memoria mea poetică.

7
 Jazzy fuck
Sunt al tău. Și acum, ce? Ce ai de gând să faci
cu mine, când tu nici măcar cu tine nu știi ce să faci?
Hai, bagă-mă în transă, mă las pe mâinile tale, să
zicem că am încredere că o să-mi placă. Oh, vorbești
și germana? Cool. Și cum ar trebui să mă ajute asta,
pe mine? Hai, fă-mi pe plac și dă-ți jos mini-jupul
ăla, termină cu șarmul franțuzesc și hai să ne-o
tragem, știu că vrei, doar de-aia m-ai adus la tine.
Pahar de vin? Frate, mă amețești. Să știi că pot
fi un animal, un șacal, un leu. Dar tu o dai cu șarmul.
Amândoi știm că îți plac ursuleții de pluș, și acum
ce? O să îmi povestești toată noaptea despre ei? Ești
sigură că vrei asta? Dimineața o să plec și nu o să
mă mai vezi niciodată...știi asta, nu? Eu n-am să mă
opresc, iar tu tot continui.

8
 From Paris, with love

Ha, ha. Croissant, cafea espresso, mini cooper-

uri albe, bijuterii, vin și iubire. O să fie superb, m-
am urcat în tren, vin spre tine. Dimineți boeme pe
Champs-Élysées, cam tot ce ți-ai putea dori, jocuri,
nu îmi pasă de bani. Vom fi noi doi și Parisul, ce aș
putea vrea mai mult?
Ne vom iubi în apartamentul de 3x3, și tu îmi vei
zâmbi, și în fiecare dimineață îmi vei lua portocale,
și toată casa o să miroasă a portocale, și noi.
Îmi vei dărui o portocală în fiecare dimineață și
seara îmi vei face ceai.
Îmi vei spune că mă iubești, dar eu nu te voi iubi,
îmi voi lăsa parfumul și voi pleca, va fi doar o
săptămână, una frumoasă, dar trecătoare...ca
parfumul tău de portocale.
Te aștept de acum, de dimineață, să mă iei din
gară și să mă duci la cafea. Știu că în Paris cafeaua
e bună. Tu, la fel. O să dansăm în noapte, ne vom
uita la mare și plaja ne va fi aliat, o să îmi găsesc o
scoică și o să iau cu mine nisip în papuci. Iubesc
Parisul, vinul, străzile înguste, șampania, dar mai
puțin pe tine. Sper să nu te superi, dar cam asta e...

9
Tot timpul mi-am dorit să fac un film despre ce își
spun oamenii când nu își vorbesc.

10
 Mica iubire boemă
E frig. Străzile au înghețat, iubirea stă cocoțată
pe un colț de clădire. Mi-e dor de tine.
Trebuie să mă mișc, o să îngheț, merg singur
pe străzi. Mă gândesc la tine, mă termină gândul, o
să bag o depresie cândva. Te iubesc, nu te-aș putea
urî niciodată. Ești tot ce-a trebuit, exact la momentul
potrivit. Te caut. O să te găsesc într-o zi. Știu că ești
acolo, ascunsă în mulțime. Îți caut ochii, îi văd în
lacrimi, nu știu de ce.
Stai și tu pe un bloc?
Ești îndrăgostită de lună?
Mănânci cereale la micul dejun?
Bei cafeaua tare, sau cu lapte și zahăr? Am de
toate. Doar dă-mi un semn.
Vrei un party? Știu cele mai bune...ah! Nu-ți
plac? Okay. O lăsăm pe altădată, atunci.
Ia o geacă pe tine, o să mori de frig dacă stai
așa dezbrăcată.
Dă-ți drumul la păr. Lasă-l mai lung, ți-ar sta
mai bine.
Te-aș dezbrăca și aș face dragoste cu tine, ți-
aș mângâia fiecare rană, fiecare cută pe care ți-a
lăsat-o lumea asta. Te-aș duce într-un mic colț de rai
pentru o perioadă. Aș fi iubirea ta cea mare, nu mi-
ar fi greu și nici ție. M-ai înșela, nu mi-ai spune. Nu
te-aș răni. Dar tu...stai singură, boemă, cu o țigară în
gură și te întrebi dacă te caut.
Da, sunt aici, hai și ia-ți și o geacă, că se face
frig și nu vreau să rămân singur.
Și nici tu.

11
 O să fiu al tău pentru o zi și tu a mea.
Atâta tot, nimic mai mult sau mai puțin.

12
 Alb
-Care e culoarea ta preferată?
-Albastru.
-Ca și marea? Cum te cheamă prietenii?
-A.
-Ce faci în timpul liber?
-Chestii...
-Sărută-mă.
-Ah, da...
-Așa...
-Mai adânc.
-Da.
-Îmi place. Continuă, întinde-te...
Erau la început, s-au plăcut. O intriga faptul că el
era singur tot timpul când se întâlneau, îi plăceau
antreurile cu anșoa și diminețile nasoale. Se căuta pe
sine, era mică, copilă și naivă, dar trăia în vremuri
grele, cu băieții de cartier și cu expresii clasice, de
genul: Hai să ieșim afară, de mult uitate de el. Dar
cu foarte multe probleme, cu chip slavon și nume de
regină. Și era acolo, în noapte, cu ochii ei căprui,
simpli, goi și pierduți, căutând un el pierdut, care o
căuta să se iubească din nou...

13
 -Care era pariul?
-Cine se îndrăgostește primul.
-Am pierdut amândoi.

14
 Hello, i love you.

Când am cunoscut-o, avea părul castaniu și

ochii verzi ca de șarpe, fuma mult, aprinzându-și
țigară după țigară și avea o rochie neagră, scurtă,
mini-jup. Vreau să fiu în jocul ei.
Mi-am luat inima în dinți, paharul și o țigară
lungă, care știam că îmi va umple plămânii și îi voi
simți la fiecare fum, dându-mi o senzație tare.
Fuma opiu în pipă, eu aveam o bere, ea un
martini dublu, cu gheață. Simțeam cum cu fiecare
pas tot corpul meu tremura, dar nu lăsam asta să se
vadă.
M-am dus lângă ea. Eram singur și era 4
dimineața, dar nu-mi păsa, avea să fie a mea, știam
asta, mă aștepta.
-Ai un foc?
-Da. Poftim!
La punctul ăsta, nu reușeam să îmi aprind țigara
și eram neîndemânatic, tremuram, iar ea știa, așa că
mi-a aprins-o ea.
-Hai să facem o plimbare, ce zici?
-Acum?
-Da, hai să savurăm magia nopții!
-Pentru a savura mai mult: 100 de lei oral, 150 de lei
normal.
-Oh, fuck! Am plecat, nu am mai vorbit cu ea
niciodată.

15
Aș vrea să simt iz de carne crudă și de sânge de
alb, în părul tău gros și negru.

16
 Boema

Stătea singură și confuză în balconul ei, pe

întuneric, cu vedere către tot orașul. Cu o mână își
fuma țigara proaspăt aprinsă, iar cu cealaltă stătea cu
mâna pe telefon și aștepta să o sune.
O rază de lună îi mângâia fața și îi lumina buzele
cărnoase, ce așteptau să fie sărutate de haiduc. Un
ritm de jazz se auzea pe fundal, iar ea se îndrăgostise
de luna pe care o vedeau amândoi. Știa că undeva
acolo, departe, se afla el, care se gândea la ea și îi
închidea încet, toate rănile lăsate de-a lungul
timpului.
Ea nu ar mai fi putut să facă dragoste cu
altcineva, nu simțea nevoia să păteze amintirea lui
cu atingerea altcuiva, căci știa că nimeni nu o să mai
ajungă la nivelul lui. El nu o va suna.

17
 Își arată îngerii și demonii, trebuia să reacționeze
la foc, încins, calm. Partea bună, partea rea.
Să-și imagineze că a rămas singură în mijlocul
orașului în toaleta unui bar, că era pe cel mai înalt
munte, perversă, dar inocentă.

Milan Kundeera, Insuportabila ușurătate a ființei

18
 Sexy
Mi-ar plăcea ca unduirile trupului tău zvelt să
danseze cu mine în noapte. Să se prelingă încet pe
coapsele mele slabe și pielea ta să se dividă moleculă
cu moleculă, sub pielea mea. Să-mi intri în vene și
să te joci cu ele, ca și cum ar fi cel mai frumos cadou
pe care l-ai primit. Aș vrea să te aud țipându-mi
numele și din noapte să se facă zi, să fii o zeiță
înfrântă sub tălpile mele pustii. Să fiu pisica ce-și
vânează prada cu tenacitatea unui vânător, care
ochește cu gloanțele lui amnezice. Să te mănânc de
vie și să te transform în praf. Să te fac una cu
pământul și să te las în noapte cu ceea ce a rămas.
Să-ți aud respirația ritmată sub greutatea corpului
meu și să fiu al tău Zeus, în timp ce te dezlănțui.
Vreau ca din cer să-ți cadă o stea și pe umerii tăi să
se picteze luna cu umbra sa. Părul tău creț să se
reverse ca un râu, pe hăul albastru al seducției. Să te
lași purtată de val și să te opui cu ferocitatea unui
animal.
Biata naivă, pierdută într-o dimineață tardivă.
Cu sânii la vedere, ce-ncet se colorează în dulcele
migrene. Cu zgomotul dimineții pe fundal și soarele
ce-mi intră-n vene, încep o nouă dimineață. Una, cu
tine.

19
Nu scap de tine, nici în altă țară, erai acolo...
prăfuit pe un raft.
Iar eu te iubeam cu inima sfâșiată și goală.

20
 Să mergem!
Am intrat ca un animal ce sunt pe ușa mică,
de metal, a liftului. Te-ai speriat de mine, ai tresărit
și ai rămas panicată, până am urcat la etajul 4.
Poate ai rămas impresionată de forța unui
bărbat de a bloca o ușă de metal, care era dublă cât
tine.
Tu erai micuță, firavă și fragilă. Micuța
angelică ți-aș spune, deoarece corpul tău iradia de
bunătate și inocență. Văd rar așa ceva în lumea asta
haotică. Am fost gentil cu tine, ți-am deschis ușa
de la bibliotecă, sau la călimara cu povești? La etajul
4, asta găsești: povești nemuritoare, de la
Shakespeare la Hemingway, la cei contemporani. Și
noi am fi putut fi o poveste pe rafturile de la etajul
4, dar nu se va întâmpla niciodată, căci eu nu voi
vrea pe cineva așa de bun, deoarece eu sunt cu cele
cu capul în nori, cu cele cu răni, cu păr tăiat, cu
tatuaje și piercinguri în buric, iar noi doi semănăm
prea mult.
Nu spun că eman bunătate, dar poate
câteodată sunt și eu un salvator.

21
 Gândurile sunt umbrelele sentimentelor noastre,
mai goale și mai simple. Nimeni nu moare
vreodată din cauza unor adevăruri fatale în zilele
noastre , există prea multe antidoturi.

Plânsul lui Nietszche, Yalom

22
 Te iubesc.
Mi-e dor de tine.
Vreau să te văd.
Oare mai trăiești?

23
 Alice
Fiecare sărut, fiecare genă care se unduiește
seductiv, fiecare moleculă de piele, fiecare sărut
pasional în noapte, fiecare atingere care ridică încet
părul, sunt un mic detaliu al acestui cerc curcubeu.
Fiecare dragoste, fiecare moment, fiecare
persoană. Toate fac un tot. Un șarpe care își mușcă
coada.
E mică, cu păr brunet, o cheamă, Alice și îi place
mirosul de portocale dimineața. E hazlie, jovială,
plină de energie și de obicei merge singură spre
școală, ascultă hip-hop și din când în când muzică
simfonică pe ascuns.
Are o tăietură mică sub sânul drept și de obicei
se uită ciudat la oameni, mai ales când e singură. Ea
e Alice, simpla ei prezență te excită, te intrigă. O
iubești din toată ființa, doar pentru că e acolo.
Am cunoscut-o pe Alice la un târg, servea
batoane cu ciocolată. Mi-a spus despre câmpul cu
căpșuni pe care îl au părinții ei, am crezut-o. A spus
că într-o zi are să mă ducă acolo. Am crezut-o, dar
nu s-a întâmplat niciodată.
Ne-am îndrăgostit, avea ochii verzi, a fost
simplu.
Ne-am iubit, am iubit-o cu fiecare moleculă a
ființei mele, și ea mă iubea, iar când făceam
dragoste, îmi striga întotdeauna numele.
Mă iubea cu fiecare dorință mică, eram pentru ea
Războinicul luminii, iar ea pentru mine Eroina
curajoasă.
A fost o iubire simplă, naivă. Cum visează mulți
marea Iubire, la noi a fost mica iubire, a durat un

24
weekend. Mi-a picat pata pe ea și nu o voi mai găsi
niciodată, căci gingășia și feminitatea ei nu existau
în nicio altă femeie pe care o întâlnisem până atunci.
Nu m-am putut abține să nu-i admir tocurile roșii
și rochia ei neagră, ce îi evidențiază silueta. Îi stăteau
foarte bine și am complimentat-o cât de mult am
putut. Visează să devină actriță, am toată încrederea
că o va face. Are tot ce îi trebuie. Mai ales zâmbetul,
ăla a făcut tot, el m-a ademenit, m-a intrigat, m-a
entuziasmat.
Am sărutat-o ca un copil. Nu îmi puteam dori
mai mult.
Odată mi-a spus ca îi plăcea să facă noduri și știe
multe. Mi le-a arătat pe rând, însă n-am reținut nimic.
Iubirile imposibile sunt cele mai frumoase.
O luam de mână, o duceam în parc și-i arătam
cum cresc copacii, cum îmbătrânesc frunzele, era
absorbită de prezența mea, iar eu de-a ei.
Am mâncat odată împreună, kebap. Eu mi-am
luat și suc.
Ne-am plimbat pe marginea lacului, trăia
momentul, pentru ea era diferit. Știa că pleacă. Aș fi
vrut să fac dragoste cu ea. Nu s-a întâmplat. Am
rămas doar cu imaginația.
Nu mă mai suna. Nu îmi mai răspundea.
Amintirea ei a rămas acolo, atârnând, ca un tablou
pictat.
I-am făcut o poză. Nu m-am putut abține. O păstrez
pentru mine.
Avea pistrui pe față, o făceau frumoasă.
Cerc. Curcubeu.
De aici am început.
Viața e o repetiție. O repetiție de dragoste.
Niciodată nu e spectacolul mare, e amuzant. Sper să

25
rămână așa.
Oricum, te am aici. Te aștept din nou.

26
Iubesc femeile, iubesc formele lor, iubesc sânii lor,
mica crăpătură dintre picioare, lobii urechilor,
umerii goi, zâmbetul, părul, ochii.
Iubesc femeile inteligente, interesante și pe cele
care au ceva de spus. Iubesc femeile monotone,
dar frumoase.
Iubesc...iubesc...o singură femeie de care m-am
îndrăgostit ca un lunatic și nu am de gând să o
pierd nici pentru toate frumusețile din lume, căci
are tot ce mi-am dorit și nu am de gând să fiu ceea
ce am fost odată.

27
 Fum
Stăteam acolo între pulpele ei dezgolite și
fumam. Țigara se aprindea, făcând un zgomot în
liniștea nopții când trageam din ea, iar pe fundal
cânta Queen-time of my life. Ochii ei verzi și părul
ei roșcat sclipeau în noapte. Auzeam un sunet ritmat
de plecare, roțile se învârteau și plecau departe din
depou. Și eu stăteam aici, ascultându-i ritmul.
Fumul făcea rostogoale în camera caldă cu calorifere
gigant. Din când în când, o lumină îi străfulgera fața,
iar stropii de ploaie picau unul câte unul, pe suportul
de metal al geamului. Unii oameni plecau departe,
în trenurile lor cu 3 vagoane, iar eu eram prins aici,
în pânza asta a seducției tale. Un fior rece mă trecea
pe șira spinării, ațintindu-mă între picioarele tale,
care acum erau încleștate. Trăiesc clipa, nu
gândesc prea mult...

28
 Așa cum oasele, carnea, intestinele și vasele de
sânge sunt învelite într-o piele ce face suportabilă
înfățișarea omului, tot așa agitațiile și pasiunile
sufletului sunt înfășurate în vanitate, ea este pielea
sufletului.

Leonard Cohen,
Jocul Preferat

29
 Punk
Stăteai acolo cu mâinile încleștate, singură și
nu ți-ai întors capul spre mine nicio clipită. Erai prea
captivată de ce avea altcineva de spus și adevărul e
că eu nu aveam nimic mai interesant.
Pentru o secundă, am simțit gelozia când te uitai
la el, părea mult mai cultivat, poate nu chiar mai
șarmant, dar avea un vocabular bogat. Când îți
întorceai capul spre el, am observat că aveai o
spirală în ureche, mi-a adus aminte de una pe care
am iubit-o tare, poate ți-aș fi spus asta...sau nu?
Părul tău scurt și blond, tuns periuță, m-a captat,
atitudinea ta non-șalantă și dominatoare a
funcționat, probabil, ca cea mai bună seducție.

Cavalerul
Erai tare drăguță cu zâmbetul tău gigant și ochii
tăi albaștri, strălucind în întuneric. Pentru o clipă,
chiar am uitat de mine, nu știam unde sunt. Am
dansat cu zâmbetul pe buze și am fost cavalerul tău
șarmant, însă tu, după nici 5 minute, te sărutai cu alt
prinț. Mi-a picat fața, era clar, tu erai seductiva din
jocul meu preferat. Nu o puteam lăsa așa. Te-am
sărutat și am ieșit pe ușă. Lumea a aplaudat.

30
Am creat dragostea pentru tine.

31
 Tango
Te mișcai suav, tu și corpul tău în dungi albe și
negre. Buclele tale negre alergau pe ringul de dans
în pași de tango, din ce în ce mai allegro. Urma o
bachata, îți încordai pulpele și mă urmăreai, eu eram
fermecătorul prinț și tu seductiva prințesă. Parfumul
tău de scorțișoară, pe care îl simțeam când mă
apropiam, îmi dădea fiori, mă încânta și mă relaxa.
Eram doar noi doi, aici, pe ringul ăsta de dans cu
tango. Și eu îți țineam mâna, tu îmi țineai umărul
meu, de cavaler. Dansează, dragă, dansează, astăzi
zburăm în pași de dans și îmi zâmbești, zâmbești,
zâmbești...

Non-seductiv
Îți ștergeai mucii cu un șervețel deja folosit, aveai
părul prins în coadă și erai îmbrăcată în negru.
Sperai să nu te observe nimeni de pe aici și faptul că
ai venit singură în bar. Probabil dacă ți-ai desprinde
părul și te-ai dezlănțui, ai fi o adevărată femeie
fatală, ai grijă, se vede. Nu ești gri, ești cu părul ca
focul și asta cam atrage atenția.

32
Caut fata care mi-a zâmbit în fața facultății!
Avea un palton negru și o bluză vișinie.
Ofer recompensă o cafea!

33
 Simplitate
Mâncam niște ouă umplute foarte bune, mă
răsfățam și cu o salată de vinete asortată.
Ea m-a surprins cum mă înfruptam cu nesaț, mi-
a zâmbit și și-a întors capul. Era foarte frumoasă,
avea ochii albaștri și păr roșcat, ce-i curgea până la
sânii bine conturați.
Mi-am imaginat cum am fi noi doi, ea avea niște
teniși colorați, model Vans și un pulover roșu cu
cămașă asortată pe sub. Era tare fercheșă, părea
casual și în același timp punk, doar suntem la teatru,
vorba aia.
Piesa m-a sensibilizat total, era despre o femeie
căsătorită căreia tocmai îi murise soțul, dar ea nu
putea să plângă sau să fie tristă real. Mi-a adus
aminte de tradiția aia victoriană, în care soțul e șeful
casei, iar ea, o femeie puternică, care și-a ales un soț
pe măsură, dar care alege să nu facă nimic și să
viseze la un Fiat 600 decapotabil, în timp ce are 3
copii de îngrijit. Nu știu cum s-ar putea lega astea
două, dar ea sigur s-ar putea lega de mine. M-a
observat și mi-a zâmbit, un mic gest care poate
pentru amândoi a însemnat multe, sau doar pentru
unul dintre noi. Acela fiind eu.
Acum ascult Solomon Burke, Got to get you
off my mind și sper să-mi treacă.

34
 Eu sunt soarele,
Tu ești luna,
Ca tine nu-i niciuna.

35
 Rose din 90'
Sunt sigur că atunci când ajungi acasă, după o
zi plină de evenimente și de oameni, ești singură.
Atunci îți aloci tu timpul pentru tine: deschizi un vin
roșu, an 1990, demisec, îți iei un pahar și pui niște
muzică jazz, iar apoi începi să scrii. Însă treaba ta nu
se termină aici, explorezi în continuare ce se mai
întâmplă, pe unde să mai mergi.
Ești extravertită, îți iei energia de la oameni,
ai nevoie de oameni care să plece și care să vină,
până când la un moment dat îi vei epuiza pe toți și
atunci probabil te vei muta în alt oraș, cum ar fi
București. Ești elegantă și șarmantă, în fiecare seară
când vii cu eșarfa ta roșie sau cu costumul elegant,
pe care îl necesită jobul tău.
Atragi bărbați ca un parfum fin și ei vin la tine,
însă astă-seară eu nu ți-am mai picat în plasă, poate
doar mi-ai dat impresia. Unii ți-ar spune că ești la
femme fatale, alții ți-ar spune că ești o copilă.
Astăzi, pentru prima dată de 5 seri de când ne
vedem, m-am simțit puternic asupra ta, acum te-am
prins eu în plasă și mă observi. Îmi zâmbești. Ha,
păcat...eu am încercat și tu nu te-ai lăsat, poate că
suntem doar din două lumi diferite, eu oricum nu ți-
am cerut mai mult decât mi-ai da, dar tu ai refuzat.
Astă-seară am să stau la altă masă. Vizionare
plăcută la piesă. C'est la vie, madame!

36
Norii s-au dat la o parte, iar stelele și-au făcut
rondul acolo sus, atârnate și din când în când
picau una peste alta ca neghioabele.

37
 În comun
Am găsit iubirea într-o stație de tramvai.
Trebuia să ajung în complex, am luat tramvaiul 7,
tramvaiul 8 tocmai o luase înaintea tramvaiului 7, iar
tramvaiul cel bun pentru mine mergea în față.
M-am oprit cu 3 stații înainte și am observat
cum pleacă din stație tramvaiul meu și am stat, am
fumat și am așteptat să-mi vină următorul și atunci a
apărut ea, zâmbindu-mi. Mânca un corn cu ciocolată
7 days, avea ochelari și ochii albaștri.
Nu o cunoșteam, era doar o iubire trecătoare
și eu am găsit-o acolo, în stație, așteptându-și
tramvaiul, care o ducea undeva unde nu mă va duce
pe mine niciodată. Avea unghii roșii și păr brunet, o
adevărată dominatoare, părea preocupată de viața ei
și de tot ce se întâmplă în jur.
M-a observat, oare?

38
Am ajuns să mă îndrăgostesc de toate femeile din
oraș, de când nu mai sunt îndrăgostit de tine.

39
 Cu tine
Am rămas singur la marginea orașului, la un
magazin de jucării, pe ritmuri de jazz, într-o parcare.
Urmează să ajung la aeroport. Mă macină
curiozitatea, în seara asta am să-l cunosc pe Sherlock
Holmes. Sper să-i fac o impresie bună. Nu știam că
noaptea aduce cu ea atâtea stări. Oare cine e boema
care pune jazz la ora asta, într-o parcare, la un
magazin de jucării? Mi-ar plăcea să o cunosc, să-i
aflu și partea ei. De ce faci asta? Vrei să ne bagi pe
amândoi în depresie? Okay. Am încredere în tine,
pune-o pe Beth Hart și hai ca amândoi să ne
bucurăm că există muzică bună. Atât.

40
Din ce stele am căzut aici unul lângă altul?

Yalom, Plânsul lui Nietszche

41
 Morcovel
Știi? Nu știi? Ok, am să ți-o spun. Niciodată nu
m-am gândit la tine, bine, poate odată, dar eram
foarte mic și nu se poate lua în calcul. În plus, tu îmi
ziceai Morcovel și niciodată nu m-ai fi luat în serios.
Nu m-ai lua în considerare nici acum, probabil. Dar
mă simt eu împăcat cu mine. Știu că în momentul
ăsta stăm la aproape nici 100 de metri unul de altul,
iar tu ești singură și probabil că te uiți la un film.
Nu m-ai invita niciodată să mă uit cu tine și eu
nu știu dacă aș accepta. Te-ai făcut mult mai
frumoasă decât erai, poate că pare un compliment
clișeic și chiar așa e. Când mă gândeam la tine pe
vremea aia, nu conta, iar poate asta încă nu s-a
schimbat între noi doi. Cel mai tare mi-a plăcut
faptul că m-ai refuzat, asta face un bărbat să vrea și
mai mult o femeie. Încă o faci și întotdeauna vei
rămâne o enigmă pentru mine. E mai bine așa,
misterele odată aflate nu mai au nici un farmec, nu?

42
Coapse, picături de transpirație, păr alergându-mi
pe corp și sărind din când în când de pe un mușchi
pe altul, jucându-se și împletindu-se într-un nod.
Părul tău leagă cele mai frumoase gânduri.

43
 Viața ca un trandafir plini
de spini
O văd alergând. E minunată. E dimineață,
soarele abia ce a răsărit, trăiesc clipa, sunt aici,
prezent. E îmbrăcată în roșu, are o brățară aurie la
mână, părul ei e prins în coc și miroase a dragoste.
Sunt pregătit de o nouă zi, îmi ridic fundul leneș din
patul nostru acoperit de o lenjerie neagră, cerceii ei
de sidef sunt încă pe noptieră. Soarele stă ascuns în
nori, nu dă semne că ar vrea să iasă, deși ar fi timpul.
E amiază, ultima zi din săptămână, cred că ar fi
timpul să recunosc: Am fost un prost! Cum m-am
putut îndrăgosti de o asemenea femeie? Nimeni
nu poate avea așa o femeie, pe ele nu le poți avea,
ele te au pe tine și ăsta e un lucru știut. Tu ești un
mic sclav al frumuseții lor și asta e, o accepți. Îi
schițezi în minte fiecare unduitură, fiecare gest,
fiecare miros pe care îl simți, fiecare crestătură
perfect aliniată, ochii aceia de vulpe șireată, care te
îndeamnă să pici la picioarele ei. Modul în care îți
aliniază perfect universul și te face să te simți infinit
și să realizezi că ești doar un fum, unul trecător, care
poate nici măcar nu va ajunge în plămâni. Te-a tras
în piept și te simți folosit, dar în același timp, bine în
plămânii ei.
Trăiești ca și cum ai fi atins țepii unui trandafir
cu spini, tu ajunând să mângâi petalele sale fine și
frumos mirositoare, dar apoi ai coborât înapoi, la
crestăturile mai puțin frumoase ale ființei, la spinii
pe care acea femeie i-a creat în timp, spini ce nu îi
poți rupe, căci ești prea mic, prea slab și nu ai destulă

44
putere.
Poate fi tratată ca un viciu, ca o obsesie, ca o
parte din hedonism, ca un moft, ca o fantezie. Când
se apropie de mine, un zâmbet tâmp mi se pune pe
față, nu mi-l pot abține, știu că arăt ca un copil mic
care și-a deschis cadoul de Crăciun și îmi convine.
Buzele înveninate ni se ating încet, moale, din
nou...și din nou...până ce mă trezesc în mijlocul unei
pustietăți, doar eu cu ea. Mă simt mic, văzând cum
își etalează trupul perfect peste al meu și decid să nu
mă las mai prejos și îmi pironesc ochii cât pot eu de
șarmant în ochii ei și mă aplec spre ea, cu grijă și mă
trezesc în mijlocul unui lac înghețat. Gheața se crapă
încet sub noi, mai e puțin timp până ce vom fi
înghițiți cu totul de aceasta, iar ea începe să îmi
exploreze micile zone mai puțin sensibile, deoarece
realizez că încă nu ne cunoaștem prea bine. Gheața
se sparge, ne trezim în apă, e cald, înotăm la
suprafață, ieșim din apa care acum 2 minute era
înghețată și ajungem pe nisipul cel cald, din ce în ce
mai fierbinte. Preiau controlul și îi întorc moneda,
suntem la plajă, așa că am tot dreptul să avansez,
temperatura crește, așa că am și motiv.
Ne afundăm în nisip, care se transformă într-o
smoală neagră, suntem blocați, nu ne putem mișca,
ne uităm unul în ochii celuilalt și realizăm
situația. Nu vom putea ieși niciodată de aici, așa că
am acceptat situația și ne-am lăsat scufundați în
adâncurile smoalei, iar la capătul ei ne aștepta
întuneric, mult întuneric, eram vii, așa că am decis
să continuăm. Ea acum lua controlul, soarele meu
ieșise la iveală și era încântată, căci unde eram noi
era întuneric beznă. Se zărea o ușă cu un zăvor cu
cheia în el, am deschis-o și am ieșit.

45
 Era un soare orbitor, mult verde și maro și
ceva alb, ascuns pe lângă un copac. Ne-am luat de
mână și am început să fugim prin pădure, ea voia să
o prind așa că asta am făcut. Am fugit după ea, dar
era destul de rapidă, însă într-un final am reușit să o
agăț de-o mână și s-o trag spre mine, moment în care
aud un vuiet destul de puternic. Eram curios, așa că
m-am dus să văd ce se auzea: o cascadă înaltă de
câțiva metri, care cădea chiar la un metru de noi pe
o stâncă.
Am decis să o investigăm, așa că am
coborât, ea a intrat sub mica apă în cădere și am
decis că sunt destul de curajos să mă alătur. Mi-am
luat inima în dinți și am intrat și eu, deși apa nu era
cea mai bună la gust, era prea sărată. Cufundat în
acea apă, am uitat de mine, unde sunt, sau de ce.
Cum s-a ajuns la asta? Am închis ochii pentru o
secundă și am realizat că făceam dragoste într-un loc
mic, plin de aburi calzi, înconjurat de lemn și
cărbuni încinși, acesta era momentul meu, eram aici,
prezent și trăiam asta cu toată ființa mea.
La un moment dat se ridică, iar cu picioarele
ei lungi și perfecte iese din locul mic și îmi închide
ușa. Mă cufund în tăcere și închid ochii. Peste 2 clipe
aud un zgomot puternic, care îmi spunea We will
rock you din nou și din nou. Mă trezesc în patul meu,
e okay, e încă aici, doarme, am crezut că a plecat, m-
am speriat.
Cum m-am putut îndrăgosti de o asemenea
femeie? Nimeni nu poate avea așa o femeie, pe ele
nu le poți avea, ele te au pe tine și ăsta e un lucru
știut. Așa m-am îndrăgostit de ea. M-ai urmărit? Mai
vrei să îți povestesc o dată?

46
Cel mai trist sentiment din lume e să vezi răsăritul
singur, după o noapte nedormită.

47
 Morning glory
Dimineața, dau cheie, pornește motorul. În
curând, apare răsăritul și eu sunt cu ea. Nici măcar
nu știu cum o cheamă. Îi strălucesc ochii de
dimineață, e drăguță. Îi povestesc despre mine, ea
îmi povestește unde o să bem cafea.
Mă face să zâmbesc. Îmi scot ciocolata și
schițez un gest de simpatie, mă sărută. Pun mâna pe
schimbător, o bag în marșarier și pornesc. Roțile
rulează, la fel și melodia de dimineață, Morning
Glory. O iau de mână și pe ploaia de dimineață, ne
avântăm spre cafeneaua chill de dimineață. Era
închis. Fac pe inabordabilul, șarmantul, misteriosul
și interesantul și îmi iese, ne uităm la răsărit, peste
drum e un parc, cel al copilăriei mele, îi povestesc
cum erau tobogane de 30 de metri și copiii se distrau
în Tunelul Groazei. Îmi zâmbește, are un zâmbet
frumos. Nu e de aici și nu va fi niciodată pentru
mine. Îmi țin cafeaua care s-a transformat în suc și o
golesc în mai puțin de 10 minute, o mint că am
treabă și plec. Încă nu i-am aflat numele...

48
Adio, dar mai stau puțin

Traducere în română a titlului romanului

Nick Hornby, A Long Way Down

49
 Călăuza
Let the moonshine, like it's your shine

Într-o noapte, am ajuns pe o insulă. Nu era

nimeni acolo, doar calea de întoarcere și ea, călăuza
mea. Mă ducea în orice lume aș fi vrut, iar în fiecare
lume, ea era o alta. Fiecare loc din sfera asta, avea
vaporul care ducea în aceeași direcție, iar mulțimea
îi urma ritmul care era repetitiv, aveau încredere în
el, însa eu nu. Știam că trebuia să iau o altă direcție,
am ajuns la o mică oază cu apă, luna era mare, în
gloria sa, iar ea stătea lângă mine, încercând să intre
în capul meu, dar nici eu nu reușeam. Erau prea
multe gânduri care-mi năpădeau mintea și care se
succedau. Era ca în Hamsun, iar locul de tranziție
era prea departe de noi, acum cel puțin. Niște oameni
blocați și sufocați într-o cabină telefonică, își dădeau
ultima suflare dansând și temându-se pentru viața
lor, cu o melodie tristă pe fundal.
Noi, ca și ceilalți oameni, stăteam și ne
uitam, nimeni nu făcea absolut nimic, am hotărât să
schimbăm lumea. Ne-am pus pe locul de tranziție și
tunelul s-a deschis, în realitatea asta totul era
religios, aveau până și un altar, iar vaporul era pentru
cei curați sufletești.
Cum nu era domeniul nostru de interes, am
mers mai departe, unde aveam numerele de la Loto,
erau 4, 6 și 11, puteam fi bogați, dar nu am decis să
rămânem aici, nu era destul de important. Într-o
realitate, în cea pe care am iubit-o, dansa acolo și mă
băga în transă, am rupt-o la fugă de realitatea aia.
Cea pe care am ales-o, a fost una în care

50
călăuza mea era un model dependent de cocaină, îmi
plăcea, mai ales pentru că mă iubea și nu m-ar fi
înșelat.
Acolo, în realitatea aia, vaporul era o
metaforă pentru viață, oamenii care își trăiau viața la
maximum erau cât mai în față, iar noi eram izolați,
în spatele vaporului, solitari, dar împreună, ca și
când aș fi avut o căsătorie nefericită și aș fi pierdut
partea frumoasă. M-am resemnat și am terminat
călătoria. Asta a fost și ce va fi, va fi... Călătoria a
continuat în mintea mea, iar călăuza mea m-a sărutat
și n-a înțeles prea bine prin ce-am trecut, ea fiind
obișnuită să ghideze oamenii prin acest gen de
călătorii. Eu am numit-o experiențială într-ale vieții
și în nici un caz un mod de a vedea viața...
Călăuza și-a continuat seara alături de
mine și a căpătat forma inițială de care am fost încă
atras, dar nu mai era ceea ce a fost odată...ci doar o
ruptură, o firmitură din ceea ce a fost odată, sau ce
ar fi putut să ajungă.

51
 Se aplecă și o sărută cu blândețe, mai întâi
pe obraz, apoi pe buze, când se uita în ochii ei, îl
văzu pe tânărul pe care îl iubise vara trecută și pe
care încă îl mai iubea și acum.

52
 Tent(ația)
Părul prins în coc, mărginit la capete cu
turcoaz, negresă, urma să plece în Franța, într-o
tabără drăguță. Avea șarm și nu îi plăceau săruturile,
cu el n-a avut nimic împotrivă, nu s-a împotrivit și i-
a plăcut, s-a lăsat pe mâinile lui, el o plăcea, avea
părul creț și era îmbrăcat în negru.
I-a propus o revedere, el a acceptat și totuși
cu mica ei inimă în mâinile lui, a adormit cu ea,
uitându-se la stele și propunându-și un viitor mai
strălucit împreună. Îi plăcea de ea și lui de el. Se
potriveau pentru cât erau să fie. Și așa a și fost, au
povestit, n-au dormit deloc. A fost de comun acord.
El i-a adus struguri, ea i-a dat șervețele. Ea avea
cortul albastru, el verde. Vedeau orașul și beau
whiskey, ascultau muzică dubioasă și din când în
când se sărutau.

53
Simțeam în clipele alea că ești continuarea
nesfârșită a trupului meu.

54
 Artista fără nume
Probabil în momentul ăsta, când scriu, nici
măcar o frântură din ființa ei nu se gândește la mine.
Niciun gând, nicio tresărire, nimic. Însă eu, o văd
dansând în noapte, o urmăresc, finuț, fără ca ea să
știe. Când o întâlnesc spontan, îi povestesc despre
cum ar fi să cartografiem stelele, să facem o hartă a
universului și e de acord, ar fi fain. Mă întreabă dacă
am ceva, eu nu am nimic, ea are o căciulă gri și ochi
albaștri, eu am păr lung și energie.
Ea zâmbește frumos, eu nu. Ea nu dansează
până dimineață, eu da.
Mi-ar fi plăcut să o conduc acasă, poate ei nu.
Nici măcar nu îi știu numele, sunt așa naiv și am o
mică frântură de speranță, că am să o întâlnesc din
nou. Mi-ar fi plăcut să o sărut, era oare locul bun?
Romantismul la wc, locul perfect, nu? Mi-a lăsat un
gust vid, nu simt nimic...deși, m-aș întreba cum ar fi
să ieșim la o cafea, undeva unde cântă jazz într-o
cafenea solitară, nu pe ritmurile astea repetitive. Are
aer artistic, mă inspiră și simt că ar putea fi muza
mea, are o bicicletă frumoasă, îi șade bine pe ea, se
plimbă prin oraș și se întâlnește cu oameni. E
sociabilă, sunt sigur, ar putea fi ea următoarea?
Fata căreia nici măcar nu îi știu numele și
totuși ochii ei albaștri mi-au rămas fixați pe retină.
Viața e vis, mă complic și asta e. Poate nu e nimic.
Poate ea... nici măcar nu are un gând despre mine și
eu totuși am rămas fixat, carevasăzică: Ți s-a pus
pata, oare? De ce nu pot fi ca ceilalți? Hei! Dă-mi
numărul tău de telefon, bea asta, fumează asta, fii a
mea astă-seară, nu îmi pasă mai încolo.

55
Se spune că țigara, alcoolul și boala, îți fură din
ani.
De singurătate nu se spune nimic.

Byron, Rămâi cu mine

56
 Misterul nopții trecătoare
E ora 23:00, sunt cu mașina în bezna
orașului, gonesc rapid, tocmai am fost la hotel și am
lăsat o artistă care a cântat la festival. Mă duc la ea,
nu am vorbit niciodată mai mult de un simplu
Salut,ce faci? și totuși o să beau o cafea nocturnă.
Îmi deschide ușa, mă primește, a făcut cafea bună.
Îmi place, vorbim despre univers, despre molecule,
despicăm fiecare buclă a timpului și apoi ne
rezumăm la concret. La motiv. De ce sunt eu aici la
ora asta? Și am și aflat de ce. S-a întâmplat și eu am
rămas cu un zâmbet tâmp. Cu o bucurie, cu un
entuziasm. Mi-a spus că sunt de o energie puternică,
echilibrată, pozitivă, am crezut-o, probabil că ea știe
mai bine. I-am zâmbit, mi-a făcut cafea de
dimineață, mi-a zâmbit înapoi și mi-a spus că o să
ne mai vedem. Și eu speram asta.

57
Îmi port inima ca o coroană.

Leonard Cohen, Frumoșii învinși

58
 Energia
Stăteai întinsă pe spate și respirai regulat. O
energie interioară îți circula prin tot corpul și eu
vedeam asta. Era un exercițiu. Părul tău blond atârna
pe podea, iar pistruii tăi străluceau în lumina
reflectoarelor. Câtă energie și pasiune se ascunde, de
fapt, în trupul tău firav, în pulpele tale, în pieptul tău
și în încheieturile tale, ce pulsau încet. Tic-tac, trece
timpul, tic-tac, simte ritmul. Atât de expusă și totuși
atât de naturală...

Luminile orașului
Am văzut orașul de sus, erau ritmuri de
DNB, nu prea se potriveau, iar ea, cu părul ei
colorat, simplă și dezbrăcată, fără nimic seductiv.
Eram eu și ea, mâncând prăjituri cu luminile
orașului. Iar în noaptea aia, nu a putut ca ea să fie a
mea. Și n-a fost decât o altă muză pierdută, cu ochii
verzi, în luminile orașului, într-o rochie albă
frumoasă.

59
 Eleganța unui cuplu care dansează e
impresionantă numai fiindcă grația izvorăște
dintr-o dulce luptă a cărnii.

60
 Ursa minoră

Vreau să fac dragoste cu Universul, cu

oceanul, cu ceva mai mult decât mine. Vreau să fac
dragoste cu o zeiță. Vreau să fac dragoste cu o
viitoare franțuzoaică, dansatoare în noapte, cu buze
moi și ochii verzi de șarpe și păr negru, care fumează
și refuză să stea la o a doua țigară, care are la job 21
de cafele pe lună și poate împrumuta o carte pe care
după o lună să o dea înapoi. O zeiță cu trup de la
Victoria's Secret, care m-a lăsat...într-o noapte de
jazz singur și afară ploua.

Mica greșeală
A fost spontan. Tu mi-ai zâmbit, ai surâs de
neatenția ta, ai uitat că trebuie să bați la ușă. Când
am ieșit, ai apărut în calea mea și am stat la nici 30
de cm unul de altul, ne-am îmbrățișat fără să vrem.
Un moment mai intim de atât nu știu dacă ai mai
avut vreodată, ai zâmbit și mi-ai zis: Scuze. Te
simțeai, oare, vinovată, că ai trăit ceva așa de intim
cu cineva? Peste 5 minute, am primit și răspunsul: ai
venit, privirile noastre s-au intersectat și era ca și
cum amândoi am fi ținut un secret, ceva ce nu
trebuia spus la nimeni, poate din greșeala ta sau a
mea, pentru că nu mă uit când ies, pentru că eram
grăbit și m-am izbit de tine, sau poate pentru
neatenția ta și gândul că ar putea fi cineva înăuntru.
Da, te simțeai vinovată, te-am văzut cum l-ai sărutat
pe iubitul tău, după. Îmi era clar, n-a fost doar în
imaginația mea.

61
 Cerul de munte gemea de stele. El nu știa numele
constelațiilor, socotea că dezordinea face parte din
frumusețea lor.

Leonard Cohen, Jocul preferat

62
 Singurătate
Probabil că stai singură și te uiți la lună. Și
eu sunt aici și nu o văd. Probabil că asculți The
Doors și te gândești la mine. Ești la 800 de km
depărtare și totuși eu sunt acolo și tu aici. Mi-e dor
de parfumul tău, nici nu mai știu cum te trezești
dimineața, sper să ai ritmul jazz-ului vieții tale și să
fumezi un pic prea mult și să bei cafea la fel de bună
ca a mea. Eu sunt aici, printre hoarda de oameni cu
tine și vreau să te devorez, de astă-seară ești a mea
și nimic nu poate schimba asta. Pe veci. Te vreau în
fiecare moleculă a ființei, te vreau să curgi prin
venele mele și să mă intoxici. Ești aici, te simt în
fiecare părticică a ființei mele. Ți-am dat un concert
fain. Tipul avea plete și era simpatic, trăiam cu
impresia că erai aici și eram în Vamă și totul era
frumos. Ești încă aici. Te simt.

63
Erau doi copii care se îmbrățișau la fereastră, cu
răsuflarea tăiată.

64
 Priviri timide
Aveai un palton roșu și o codiță împletită
îți atârna pe umăr. Rădeai de neîndemânarea mea de
a merge și mi-ai zâmbit când ai văzut că m-am
așezat pe partea cea umedă a băncii. Știai tu ceva, te
uitai la mine și eu la tine, nimeni nu spunea nimic și
se vedea că amândoi voiam să vorbim ceva unul cu
altul. Eram singuri în mulțimea asta, eu fumam o
țigară și tu îți verificai telefonul, văzându-mă pe
mine că trimiteam mesaje. Ai observat că sunt okay,
doar m-a salutat o prietenă drăguță, care acum era la
niciun metru de noi. Fumam în continuare, tu te uitai
la telefon din complezență. După ce ți-ai luat geanta,
te-ai uitat la mine și mi-ai indicat locul unde eram
murdar de la peretele din spatele meu. Mi-ai zâmbit
și ai plecat, eu ți-am spus: Mulțu...și tu erai deja
plecată. Am fi putut vorbi, știi? Nu sunt chiar anti-
social. Dar tu poate trebuia să pleci la curs. Sau
poate n-aveai, cine știe?
Oricum, încântat de atingere și privirile
timide, că de cunoscut, n-am făcut-o.

65
Copiii își arată cicatricile ca pe niște decorații.
Îndrăgostiții le folosesc drept secrete de
împărtășit.
O cicatrice e ceea ce se întâmplă când cuvântul
devine trup.

Leonard Cohen,
Jocul preferat

66
El către ea aseară: să îmi scot guma
de mestecat sau chiloții?

67
 NOSTALGIA – Singura speranță pentru
viitor e nostalgia trecutului...pentru că acolo a
fost bine. Și eram singur, cu privirea la ea cum
servea cafea și ah, ce bine se simțea tot ce am
trăit odată.

68
Pescăurșii oare aleg la naștere să fie
liberi?

69
Ține tu vii amintirile noastre, eu am
obosit.

70
 Aprinde-mi bucuria din ochi

Încearcă doar să-mi aprinzi bucuria

din ochi dragă
Fă-mi sufletul să zburde ca a unui copil ce de
abia a
Început
Să se bucure de viață.

Bucuria din ochi – asta vreau

Oglinda sufletului să-mi fie caldă
Și să nu se mai zbată
Eliberează tristețea, furia,
dezămăgirile
Pune-le deoparte
Și începe să iubești

Nu zic că o să fie ușor

O să fie doar cel mai frumos lucru
care ți s-a întâmplat.
Trezirea.

71
Mă faci mai fericit pe zi ce trece.

72
 Ai un amant

Era acea zi călduroasă din iulie, ieri

a fost ziua ta iar acum serveai cafeaua la altă
masă.
Cumva, înainte să vin, știam deja.
Și mă uitam îndelung la tine în timp
ce îmi beam cafeaua încălzită la nisip cât ești
de fapt de tristă.
6 ani ne-am iubit în taină și acum
știm amândoi că s-a terminat...și ce gust amar
are o iubire pierdută...dar mai ales...una fără
lapte.

73
-Aveți o privire de bunătate și
blândețe în ochi.
- ...
-Pot să vă fac o poză?

74
,,Dă-ne toate cele bune, fie că nu le
cerem și alungă de la noi relele,
chiar dacă ți le-am cere’’ – Platon

– Dacă găsești ceva de criticat, spune

deschis.

75
Găsită la răsărit sub o piatră

Ești de o frumusețe răpitoare/

În fiecare zi cu gândul la altă mare/
Și de-ai fi-n pustiu însingurată/
Sau pe vreo plajă uitată/
Tu cu siguranță ai străluci
Căci ești și vei fi/
Cea mai luminoasă de pe plajă/

Cu un secret bine ascuns într-o zi de

iulie/sufletul mi l-ai pătruns.

76
 Ce iei de aici?
Triumful asupra singurătății și nopți cu dans pe
plajă, o iubirea veșnică și una trecătoare.
Cea veșnică servește cafeaua, cea
trecătoare o bea.

77
Oare absența nu este, pentru cel care
iubește, cea mai sigură, mai eficace,
mai vie, mai indestructibilă, mai
fidelă dintre prezențe?

78
Sunt aici. Sunt prezent. Mă eliberez de tine. Sunt aici. Sunt
prezent. Mă eliberez de tine. Sunt aici. Sunt prezent. Mă
eliberez de tine. Sunt aici. Sunt prezent. Mă eliberez de tine.
Sunt aici. Sunt prezent. Mă eliberez de tine. Sunt aici. Sunt
prezent. Mă eliberez de tine. Sunt aici. Sunt prezent. Mă
eliberez de tine. Sunt aici. Sunt prezent. Mă eliberez de tine.
Sunt aici. Sunt prezent. Mă eliberez de tine. Sunt aici. Sunt
prezent. Mă eliberez de tine. Sunt aici. Sunt prezent. Mă
eliberez de tine. Sunt aici. Sunt prezent. Mă eliberez de tine.
Sunt aici. Sunt prezent. Mă eliberez de tine. Sunt aici. Sunt
prezent. Mă eliberez de tine. Sunt aici. Sunt prezent. Mă
eliberez de tine. Sunt aici. Sunt prezent. Mă eliberez de tine.
Sunt aici. Sunt prezent. Mă eliberez de tine. Sunt aici. Sunt
prezent. Mă eliberez de tine. Sunt aici. Sunt prezent. Mă
eliberez de tine. Sunt aici. Sunt prezent. Mă eliberez de tine.
Sunt aici. Sunt prezent. Mă eliberez de tine. Sunt aici. Sunt
prezent. Mă eliberez de tine. Sunt aici. Sunt prezent. Mă
eliberez de tine. Sunt aici. Sunt prezent. Mă eliberez de tine.
Sunt aici. Sunt prezent. Mă eliberez de tine. Sunt aici. Sunt
prezent. Mă eliberez de tine. Sunt aici. Sunt prezent. Mă
eliberez de tine. Sunt aici. Sunt prezent. Mă eliberez de tine.
Sunt aici. Sunt prezent. Mă eliberez de tine. Sunt aici. Sunt
prezent. Mă eliberez de tine. Sunt aici. Sunt prezent. Mă
eliberez de tine. Sunt aici. Sunt prezent. Mă eliberez de tine.
Sunt aici. Sunt prezent. Mă eliberez de tine. Sunt aici. Sunt
prezent. Mă eliberez de tine. Sunt aici. Sunt prezent. Mă
eliberez de tine. Sunt aici. Sunt prezent. Mă eliberez de tine.
Sunt aici. Sunt prezent. Mă eliberez de tine. Sunt aici. Sunt
prezent. Mă eliberez de tine. Sunt aici. Sunt prezent. Mă
eliberez de tine. Sunt aici. Sunt prezent. Mă eliberez de tine.
Sunt aici. Sunt prezent. Mă eliberez de tine. Sunt aici. Sunt
prezent. Mă eliberez de tine. Sunt aici. Sunt prezent. Mă
eliberez de tine. Sunt aici. Sunt prezent. Mă eliberez de tine.
Sunt aici. Sunt prezent. Mă eliberez de tine. Sunt aici. Sunt

79
 Obișinuiam să te aleg pe tine în
fiecare zi iar acum aleg pe altcineva
în fiecare zi.

80
 O conversație între oameni

Sartre: ,,Omul este ceea ce își imaginează el că este’’

Cehov: ,,Omul este ceea ce crede’’
Altul:,,Nu-mi e frică de moarte. Pur și simplu nu
vreau să fiu acolo când o să aibă loc.’’

81
 Așa făceam noi dragoste:
Pe refrenul iubirilor noastre moarte
Și erau putrede cadavre
De iubire.

82
 ,,Trebuie să ne încredem în suflet
până la sfârșit; căci niște lucruri atât
de frumoase și de mărețe ca relațiile
de iubire nu pot fi eliminate și
înlocuite decât de lucruri mai
frumoase și mai elevate’’ – Emerson

83
 Walk of shame în ciorapi

Peste tot scria pe mine: ,,Am futut, bă!’’.

În principiu de la pata de fond de ten mare de
pe tricoul meu dar și de faptul că eram
îmbrăcat în hanorac, pantaloni lungi și în
șosete la 30 de grade iar pe lângă asta era o
privire de mândrie pe fața oamenilor de parcă
spuneau: ,,Ia, uite bă, ăsta a futut!’’

84
 Momente
 Iubirea m-a adus aici
 Cumva, toate lucrurile prind sens când te gândești la
tine
 Trust me honey, i’ve been through hell so I don’t
deserve true love anymore. I’ve seen it al.
 Am comandat un platou de 2 persoane și mi-a luat fix 2
minute până să realizez că nu ești aici, așa că am
mâncat un platou de două persoane.
 Cumva, toată dorința mea merge spre tine. Te-am uitat
deja încă din prima noapte aici și m-am ales cu cineva.
 După ce bei stejar, vorbești lemne
 Câteodată doare așa tare să aflii că noi suntem doar
oameni. Iar condiția asta umană ne face să greșim, dar
tot să ne iubim.
 Am început să amorțesc de la atât iubire
 Și așa, într-o zi, m-am trezit și am refuzat o fericire
posibilă.
 În ziua în care m-am trezit cu gândul că nu te-aș putea
iubi, știam că e un nou început.

85
 Din înțelepciunea toltecă
Arta de a iubi

Iubirea e despre copii care se joacă, care se distrează unul cu

altul, se bucură de celălalt mângândui-l și răsfățându-l.
Aștept doar fata care într-o zi o să îmi spună:
-Vai, ce dragoste ai, vreau să o păstrez toată viața.

86
 Când realizezi că femeile au o dorința bazală
de a fi umilite, lucrurile încep
să se schimbe.
De aia le place să temini pe spatele lor, nu ezita
sau nu o să te ajungă
să te iubească.
Arată-i.

87
 Pană pe suflet

De-aș fi eu pană în vânt pe sufletul tău...te rog

să mă ții aproape.
Pentru că cu fiecare noapte ce trece,
Viitorul devine din ce în ce mai rece.
Aș chema la mine toată iubirea pe care mi-o
mai poți oferi,
Aș închide-o cu cheia și parola de la lacăt ar fi
Numele sufletului meu pe care l-ai cunoscut
odată.
Te-aș lua cu tot cu suflet
La mine
În garaj.

88
,,Your task is not to seek for love, but
merely to seek and find all the barriers
withing yourself that you have built
against it’’
– Rumi, la Vamă, la Ozz, pe peretele de lemn

89
,,You can be mad as a mad dog at the
way things went. But when it comes to
the end, you have to let go’’
-Mara, 17 iunie, Instagram.

90
-Vrei pantaloni scurți?
-Da, dar înainte stai să-mi caut chiloții...

91
Dacă au o putere de penetrare mai mică,
e mai puțin dăunător
- Verde, Vamă, Aug. 2019

92
N-aș putea să te mai iubesc vreodată,
ceva în mine s-a rupt când l-ai ales pe el
în acea seară singuratică de mai.

93
-Imaginează-ți să ai un vierme în inimă!
-Nu toți avem? Contează cât îl lăsăm să
crească.
-La oameni nu ajung în inimă. Problema
e la ochi.

94
Început

Cu gânduri aparte
Și cu limonate socate
Am început această carte
Și de-ar fi să scriu despre dragoste,
Și rațiune
Aș spune că nu s-ar împleti
Dar un lucru este sigur
Și anume că vom muri
Așa că de ce să nu scrii depsre cel
Mai frumos lucru din lume?
Când tu și toată lumea asta o caută...

95
 Nu ne mai iubeam

Iubito,

Noi nu ne mai iubeam demult doar că la

amândoi ne era frică de
Singurătate
Știi, cumva legat de noi,
Întotdeauna am avut senzația că suntem
în contratimp
Nici nu știi câte iubiri au trecut pe lângă
mine
De când tu nu mai ești.

96
Ne vindecăm așa cum ne consolăm, nu
avem în inimă ceva pentru care plângem
sau să iubim mereu – La Bruyere,
Caracterele, Capitolul IV; ,,Despre
inimă’’

97
Marea era sălbatică
Dar la fel și ea.

98
 Un fel de final

Ghidul ăsta nu va avea niciodată sfârșit. Pentru

că nu poți oferi niște pași de urmat, pentru că viața
ne duce pe cele mai ciudate drumuri.
Autorul a decis să nu se mai implice în viața asta
hedonistă și să își reia cursul vieții, întorcându-se la
o existență simplistă. Nu a dus-o până la capăt, dar
dacă ar fi dus-o, ar fi sunat cam așa:
Ochii ei verzi străluceau în
compartimentul 4 al trenului Timișoara-Arad, era
dimineață și ei plecau spre orașul mic, cu gândul că
tot ce se va întâmpla va fi o experiență ruptă de lume,
frânturi de timp. Se vor distra și vor bea bere. Cu
ochii pierduți, căutându-și iubirea prin trenuri și
gări...Cautând-o pe o ea, pierdută.
Mi-am consolidat iubirea pierdută. I-am
tras-o până dimineață, mi-am bătut joc de ea și am
scuipat-o în freză, cu toate pe care mi le-a dat, am
batjocorit-o, am amețit-o. Puteam să fac orice din ea,
era ea cea care m-a rănit, care m-a distrus în mii de
bucățele și eu acum mă jucam cu ea. Și ea voia asta,
voia să o rănesc înapoi, căci iubirea e iertătoare.
Mirosea a sudoare și a cianură și a toxic, în
timp ce mica ființă firavă, iubirea, se dezbrăca în fața
mea, îi simțeam fiecare unduire a trupului, cum se
prelinge pe corpul meu ce ardea de dorință, o voiam
și ea mă voia din fiecare moleculă, pe mine.
Autorul nu a trăit aceste experiențe și din
lipsa sa de experiență, nu va reuși să redea detaliile
cum ar trebui. Autorul e om, tu ești om, suntem
vulnerabili.
Autorul s-a întors la iubire și la simplitate.

99
 El a ales să fie fericit și necunoscător, a
hotărât că nu era nimic bun de el acolo. Le-a
refuzat pe restul și a ales-o pe ea. O ea nouă, o ea
sclipitoare și cu ochii verzi, care de fiecare dată era
acolo și îl asculta și despre care în ghidul ăsta nu se
vorbește deloc. Și ea mijea ochii când el îi
povestea, era cea care l-a sprijinit în mare parte.
Autorul nu va fi niciodată scriitor și niciodată ceva
mai puțin decât om. Nu îl judecați, căci a trecut
prin niște experiențe pe care, până la urmă, a ales
să le împărtășească cu voi. Poate va fi unul dintre
acele lucruri pe care îl păstrați să îl vedeți din când
în când, amintindu-vă, sau poate unul pe care îl
aruncați într-un colț prăfuit. Pentru o secundă, a
fost al vostru.

100
Am găsit o femeie ca toate anotimpurile.
E la fel de schimbătoare.
Ea m-a învățat să le iubesc pe toate.

101
 Iubirea
Era așa fragilă. Doar am atins-o cu podul
palmei și s-a spart. Dungi se conturau și se întreceau
în sufletul ei, spărgând vene și curgând prin sânge,
intoxicând-o, stricând-o.
Rana a făcut-o să nu mai funcționeze bine, era
spartă și stătea acolo inertă, fără nimic de transmis,
vulnerabilă, fragilă și cu inima în brațe. De atunci
am știut că eu eram cel ce trebuia să o repar.

Sfârșit.

102
 Cuvânt după

Poate cărticica asta ar fi putut fi intitulată și „Un

mic ghid de iubiri haotice”. Ghidul ăsta micuț,
poate ne arată că iubirea este peste tot.
El tinde să normalizeze îndrăgostirea în secolul
nostru și să o privească cu niște ochi tandri și
empatici.
Pentru oamenii care s-au întâlnit și s-au iubit,
pentru oameni care încă o caută, pentru visători,
pentru melancolici, pentru oameni simpli și poate
pentru tine, sau poate nu.

103