BRUTĂRIA LUI DINESCU

Personaje: Dinescu , Doamna cu cozonacii (Cozonaci), Doamna cu pomana(Văduva), Preotul 1, Preotul 2,

Francezul, Arabul, Bărbatul “de la ANAF”.

Clienţii îl aşteaptă pe Dinescu să-i servească. Acesta intră în brutărie. Clienţii sunt (oarecum) bucuroşi că acesta a
venit într-un final. Dinescu,ocupat, i-a o foaie de sub tejghea şi pleacă în spate. Cienţii nemulţumiţi oftează. Sunt intrigaţi
de atitudinea lui Dinescu şi se uită nedumeriţi unul la celălalt. Dinescu intră din nou, i-a o alta foaie şi atunci când trebuie
să plece clienţii strigă la el, (îl atenţionează), iar atunci Dinescu iritat zice:

Dinescu: Bbbăi,... bbbăi! Ce e dezordinea asta aicea, BĂI?! (Clienţii sunt şocaţi de reacţia lui Dinescu)Sunteţi de capu’
vostru?(strigă) În brutăria mea, eu fac legea mea!... Nu mă maiîîî... şti?... Că au şi nervii mei nervii lor băi! (Clienţii se uita
nedumeriţi unii la alţii) Ce doriţi?! Aşa...

Cozonaci: Domnule, stăm aici de douăzeci de minute ca proştii.

Dinescu: Băi, de ce nu aţi stat ca deştepţii? Deci, chestie de opţiune,” băi stau ca un prost şi îl aştept pe ăla sau stau ca un
deştept.” Aţi stat ca nişte proşti dââ... opţiunea voastră.

Cozonaci: Sunt sărbătorile, era de aşteptat că o să fie atâta lume aicea nu? Da se poate? Trebuia să suplimentaţi
personalul.(gesticulează)

Dinescu: Băi, nu îţi convine personalul?

Cozonaci: Nu.

Dinescu: Ia acceleratu’! Şti?(zâmbeşte)

Cozonac: Vă bateţi joc de mine?

Dinescu: Bă, bă, bă atunci ia săgeata albastră! Nu mă maiîîî… măiiî… şti?

Cozonac: O să trec peste impertinenţa dumitale.

Dinescu: Băii… la greutatea dumitale e dăă… apreciat că treci peste ceva. Şti?

Cozonac (şocată se uită spre ceilalţi clienţi): Bun. Vreau cozonaci.

Dinescu: Ce vrei?

Cozonac (zice răstit): Vreau cozonaci!

Dinescu: Băi, vrei cozonaci?

Cozonac: Da.

Dinescu: Băi, vrei cozonaci?!!

Cozonac: Da!

Dinescu: Extraordinar! Ăă.. nu avem!

Cozonac: Cum nu aveţi?

Dinescu: Uite, nu avem!

Cozonac (răstită): Sunt sărbătorile…!

Dinescu: La mulţi ani! (O ia în braţe şi o pupă pe clientă) <<Să trăieşti ...>>

Cozonac: Lasă-mă domnule cu ”La mulţi ani”-ul dumitale! Sunt sărbătorile! (gesticulează)Ţi-ai deschis ditamai brutăria!
(răstit) Nu te-ai gândit că oamenii cumpără de sărbători cozonaci?

Dinsecu: Băii... nu mă maii... Oamenii de sărbători COC cozonaci, nu cumpără cozonaci.<<Aşa...>> Oamenii adevăraţi!

Cozonac: E! Eu vreau să cumpăr! Na!

Dinescu: Pentru că nu eşti gospodină băiiîî... d-aia!

Cozonac (intrigată): Poftim?

Dinescu: Băi... nu mă maiiîî... Vrei să-ţi spun ce citesc în ochii tăi? (Cozonac: ĂH?) Îîî... uită-te la mine! Vrei să ajungi
acasă, să iei cozonacu’ să-l desfaci, (Da) îl pui pe masă,(Da) vine soacră-ta la tine “Ia uite mamă soacră, ce am copt eu!”
Nu mă maiiîî… şti? Că sunt sătul de ăştia ca voi!

Cozonac: Asta este o pură supoziţie.

Dinescu: Bbbine că e supoziţie. Zi ce vrei?!

Cozonac: Eee... atunci vreau pâine! Na! (gesticulează) Ce fel de pâine aveţi?

Dinescu (se bâlbâie): “Ce avem…” Ce îţi recomand! La greutatea ta pâine graham! <<Nihiehie…>>

Cozonac (şocată): Hiiii… Poftim?!?

Dinescu: Nu mai pofti că ţi se apleacă! E o pâine făcută în memoria prietenului meu irlandez Graham Johnson.<<Îî..aşa>>

Cozonac: Eu mănânc numai pâine albă!

Dinescu: Băi... băi, sunt sărbătorile! Nu mai fi rasistă! Şti?! <<Chestia asta ...>>

Cozonac (autoritar): Vreau şase pâini albe feliate, na!

Dinescu: Băi, feliate nu se poate.

Cozonac: De ce?

Dinescu: Pentru că azi dimineaţă am concediat îîî.... feliatorul! <<Aia e…>>

Cozonac (cu o atitudine de isteaţă): Feliatorul este un aparat.

Dinescu: Băi! Nu e niciun aparat, băi! (STRIGĂ) E un nesimţit ş-un dobitoc ş-un hoţ, că deaia l-am dat afară!!!

Cozonac (îşi ia sacoşa de pe tejghea şi vrea să plece): Incredibil domnule! Mă duc mai bine la supermarket să-mi cumpăr
pâin...

Dinescu: Ia, să te duci tu-n ... mîîî... era să zic unde... să te...Băi, te duci la supermarket?

Cozonac: Da.

Dinescu: Băi, nu pot să te las să te duci aşa . Trebuie să îţi spun cum.

Cozonac: E? Cum?

Dinescu: ÎNVÂRTINDU-TE, BĂI!!!

Doamna cu cozonacii pleacă supărată din brutărie. Preotul 1(o împacă pe doamnă): Iartă-l!

Văduva: Să ştiţi că am auzit discuţia.

Dinescu: Foarte bine că ai auzit-o, şti?

Văduva: La hipermarket ţi-o dă feliată.

Dinescu: Eee... uite, eu aici ţi-o dau întreagă. Zi ce vrei!

Văduva: Grâu? Aveţi?

Dinescu: Pentru ce?

Văduva: Vreau să fac o colivă.

Dinescu (devine afectat): Băii... nu mă mai... nu ca m-ar...interesa (se întoarce ca să-şi şteargă lacrimile, îşi revine în
simţiri)Pentru ce faci colivă?

Văduva (tristă, aproape plânge): Fac pomană. Mi-a murit bărbatu’.

Dinescu (bucuros): Mirecea. Îmi pare bine.(întinde mâna)

Doamna îşi duce mâna la frunte şi se întristează la cele auzite: Hai domne, lasă-mă ... Când îşi dă seama de ceea
ce a facut, Dinescu zice: Băi... vă rog să mă iertaţi! M-a luat valul. Aşa.

Dinescu(se bâlbâie): Îîî... grâu... n-avem.. bîîî... băi, stai... vreau să ... BĂI! Vino-ncoace! Dă să te pup.(o pupă) Vreau să te
ajut. Băi, îţi dau pesmet!

Văduva: Ce să fac cu pesmetu’?

Dinescu: O combină muzicală. Înţelegi? Iei pesmetu’ … BĂI! Colivă... ce să faci?

Văduva (neputincioasă): Păi coliva se face din grâu.

Dinescu (se enervează): Băi, nu mă mai... Ce-i pesmetu’? Din ce îi făcut pesmetu’?

Văduva (se bâlbâie): Dinn… pâine uscată, strivită.

Dinescu: Aşa! Şi pâinea uscată din ce?

Văduva: Din pâine.

Dinescu: Aşa, şi pâinea din ce e?

Văduva: Din făină.

Dinescu: Şi făina din ce e?

Văduva: Din grâu.

Dinescu(entuziasmat de răspuns): Bing, bing, bing, bing, bing! Faci îîî... colivă din pesmet... hai nu mă maiii...

Văduva: Hai bine domne lasă că mă descurc eu ... Japoneze aveţi?

Dinescu fluieră după japoneze. Doamna se uită nedumerită la acesta. Cele 3 japoneze ies din depozit.

Dinescu(ţipă): Haideţi băi! Că dau faliment cu voi!(zâmbeşte amabil)

Văduva (şocată): Domne da’ eu …

Dinescu: Să facem prezentările. Ea este Ciung. Ea este Li, aşa… Şi ea este cu ele două.<<Au venit aşa…>>

Văduva: Domne, da’ nu mă refeream la japoneze de-astea.

Dinescu: Da’ la care?

Văduva: Ci la chiflele alea împletite care se dau de pomană cu lumânare în ele.

Dinescu (dezamăgit): Băiiii… hai înapoi… asta este… Nu v-am vândut nici azi băi! Rămân cu voi în depozit! ÎÎÎ… rahhh…

Văduva: Domne japonezele alea…

Dinescu: Băi … chiflă împletită n-am. Am chiflă normal ţi-o dau… ţi-o împleteşti tu acasă… şti?

Văduva: Doamne! Aşa ceva n-am pomenit!(pleacă din brutărie)

Dinescu(strigă în urma clientei): Băiiii... o să-l pomeneşti pe bărba-tu atunci, băi!

Dinescu se întoarce cu spatele la clienţi şi îşi vede de treabă. Vin cei doi preoţi. Preotul 2 se uită prin vitrină.
Preotul 1 are o voce subţire.

Preot 1(îl binecuvintează): Bine te-am găsit fiule!

Dinescu( se întoarce uimit şi speriat): Tata!?! (îl vede pe Preot 1 şi îşi revine din sperietură) BBĂI!!!(se ţine de inimă) Băi,
nu mă înebuni! Ce VREI?

Se întoarce şi Preotul 2.

Dinescu(îl observă şi pe Preotul 2 şi repetă întrebarea): ÎÎuu… ce VREŢI?

Preot 2(misterios): Pâine.

Dinescu(înghite în sec): Ce fel de pâine?

Preot 2: Pâinea noastră cea de toate zilele.

Dinescu: Ce-i cu ea?

Preot 1: Dă-ne-o nouă... (Preot 1 şi 2) Aaastăzi.

Dinescu(şocat, ia o pâine din spatele lui şi o pune pe tejghea şi spune ca în cor): 6 lei.... (îşi revine în simţiri) Băiii... 6 lei.
Hai nu mă mai... şti.

Preot 1(se uită la Preotul 2 şi spune dezamăgit): 6 lei fiule?(se uita la Dinescu) Este pentru sfânta biserică.

Dinescu (uimit): Băi! ... Pâinea asta este pentru sfânta biserică?

Preot 1: Da.

Dinescu: Păi... atunci e altceva băi...ăăă... Dacă e pentru sfânta biserică...(se gândeşte... ţipă) 10 LEI!!!

Preoţii se uită unul la celălalt şocaţi.

Preot 2(vorbeşte pe un ton profund): Fiule. Noi …(arată spre pâine) cu această pâine... îi hrănim (Preot 1 şi 2 cântă) pe
oamenii SĂRMANI (2)/SĂRACI (1).

Dinescu (nelămurit): Sărmani sau săraci?(îşi revine; se bâlbâie)Băiiiîîî... Şti ce fac eu cu banii de pe pâine asta? (preoţii cu
gura căscată; Dinescu ţipă) Hrănesc familia mea, băi! Că am doi copii! (preoţii se uită unul la altul) ÎÎîî...hai ... 10 lei!
<<Aşa>>

Preot 1(merge să ia pâinea…): Fiule...

Dinescu: Ce vrei…?(trage pâinea spre el) BĂIIiiiîî… 10 LEI!

Preot 1(îl blesteamă; pe o voce dură): O să arzi în iad!

Dinescu: O să mă pupi în cur!

Preot 1: Ahh... Hai părinte, hai!

 Preot 2 face o cruce spre Dinescu. În timp ce pleacă preoţii, Arabul îi pune piedică Preotului 2.

Dinescu face ordine sub tejghea. Francezu’ vine la tejghea.

Francezu’: Bonsoir, monsieur Dinescu!

Dinescu(supărat strigă):BĂI! Băi, mă vezi că am treabă sub tejghea? (Francezu’: Oui…) Bdbd… Crezi că stau de plăcere
sub tejghea? AM TREABĂ SUB TEJGHEA BĂI!(se bâlbâie) Zi ce vrei!

Francezu’: Monsieur Dinescu avez-vous une baguette? Baguette?

Dinescu: Baghetă? Băii… dă să te pup.

Dinescu îl ia de mână pe francez şi îl pupă pe un obraz. Francezu’ întoarce şi celălalt obraz, dar Dinescu zice: Băi
ai nimerit... o singură dată (zâmbeşte). Hehe... Ai nimerit perfect băi. (scoate de sub tejghea o baghetă şi un joben)
Iepurele vine de Paşte. Amu promit eu ... am prieteni din Caracal, unu’ Sorin Popa, extraordinar omu’. Aşa. Zi!

Francezu’: Non, monsieur Dinescu , nu din ăsta!

Dinescu(se bâlbâie):Aaa… bdbd stai … (intră sub tejghea şi scoate o baghetă de dirijor) Două festivaluri a făcut anu’
ăsta... cu ea...

Francezu’: Monsieur Dinescu, baguette de pain, de pâine lungă, baghetă ...

Dinescu(enervat): Băiii... pâinea lungă sărăcia omului, băi! N-am!

Francezu’: Monsieur Dinescu, cet endroit est un bordel. (Dinescu zice: Bordel e mă-ta, şti!) (FRANCEZU’ PLEACĂ)
Monsieur Dinescu, vous ne pouvez pas faire ça! Nu se poate!

Arabu’[*cu accent de arab](gesticulează): Salam aleikum!

Dinescu(panicat, ridică mâinile; se predă): ÎÎîîî... îţi dau tot! Îţi dau tot!!!

Arabu’(încearcă să-l liniştească): Nu mă! Salam aleikum, măi!

Dinescu: Nu, nu, nu îţi dau tot! ÎÎîîî...

Arabu’: Sunt în pace, sunt în pace măi, sunt în pace.

Dinescu se uită la Arab ca şi când l-ar cunoaşte de undeva, bănuitor. Lasă mâinile jos uşor. Îl analizează...

Arabu’(se uită în spate ca să vadă unde se uită Dinescu): Ce e mă?

Dinescu(strigă): Băi Drăguline, BĂI!

Arabu’[*vorbeşte normal]:OOOooofff... DOAMNE!...

Dinescu (se răsteşte la Arab): Băi te-am dat afară azi dimineaţă! Ce mai vrei, băi?!?

Arabu’(îl imploră pe Dinescu; exact ca un copil): Vă rog eu... vă rog eu frumos primiţi-mă înapoi vă rog eu.

Dinescu: Băiii.. te-am dat afară băi!!!

Arabu’ (se milogeşte; gesticulează): Da ştiu, da’ fără dumneavoastră n-am cum să mă descurc în viaţă! (Dinescu: BĂI!)
Vreau să fiu feliatorul dumneavoastră!

Dinescu (ca un nebun; se bâlbâie; se întinde spre Arab): BAIII... băi, băi,BBĂII...! Te-am prins cu două felii de pâine în
plasă?!?

Arabu’(miorlăit): Mi le-a pus Grasu’!

Dinescu: Nu ţi-le-a pus niciun ...! (loveşte cu pumnul în masă)(1)

Arabu’: A vrut să-şi bată joc de mine...(2) [Replicile (1) şi (2) se suprapun parţial.]

Arabu’ începe să plângă.

Dinescu: Băi! (este afectat de plânsul Arabului) Nu mai plânge... că nu mă impresionezi băi! (aproape plânge) Băi
Drăguline, nu mai plânge că nu mă ...,băi... BĂI!!!

Dinescu loveşte în masă cu palma; Arabu’ amuţeşte; Amândoi îşi revin.

Dinescu: Îîîî… Aşa! Zi ce vrei!

Arabu’[*cu accent de arab]: Vreau lipi mari.

Dinescu: Băi Marcino Lippi nu mai este în viaţă de 3 ani.

Arabu’: Nu băi, nu. Lipie cu care se înfăşoară...shaorma.

Dinescu: Băii... nu ştiu cu ce se înfăşoară shaorma, da’ ştiu cu ce se înfăşoară Ungaria ca să nu intre ăştia ca tine.

Arabu’(nelămurit): Cu ce?

Dinescu(urlă): Cu sârmă ghimpată!!! (autoritar) Ieşi afară!

Arabu’(ţipă la el): Ahtaiarbhhaaa!!!

Dinescu: Drăguline...!!!

Arabu’(gesticulează): AAAaaahhh...! (Arabu iese din brutărie)

Dinescu: Ieşi afară!

Vine la rând Barbatul ”de la ANAF”.

Dinescu: Foarte frumos Alain Delon.

Bărbatu’: Mulţumesc.

Dinescu: Ce doriţi?

Bătbatu’: Eu m-am uitat foarte atent la tot ceea ce s-a întâmplat până acum.

Dinescu: Păi foarte bine, că de aia eşti pe scenă, nu? (se uită spre public) Băi, zi ce vrei!

Bătbatu’: Sunt un client docil, eu iau ce aveţi, ce aveţi iau eu.

Dinescu: Băiii avem supărări şi necazuri, băi, aia avem...

Bărbatu’: Mă refeream la produse de panificaţie.

Dinescu: Bdbd... Normal! Zi ce vrei.

Bărbatu’: Aş vrea două pâini normale.

Dinescu: Aşa. (mege şi ia două pâini şi i le pune clientului în sacoşă)

Bărbatu’: Şi două graham.

Dinescu: Două graham?

Bărbatu’: Da.

Dinescu: Extraordinar! Prietenul meu Graham Johnson îţi mulţumeşte. (ia pâinile; pe una o pune în sacoşă, dar pe a
doua...) Băiiii dacă şti că iei patru pâini, de ce ai venit cu câcatu’ ăsta de plasă, băi?!
Bărbatu’: Asta mi-a dat-o mama.

Dinescu: Asta unde ţi-o bagi? În cur? Ee… uite o ţi sub Alain Delon... Ce mai vrei?

Bărbatu’: Să vă plătesc.

Dinescu: 20 de lei.

Bărbatul îi dă banii lui Dinescu.(o mică pauză)

Bărbatu’: N-aţi uitat nimic?

Dinescu: Băiii eşti tot aici? Ce mai vrei?!

Bărbatu’: N-aţi uitat nimic?

Dinescu: Ce să uit?

Dinescu numără pâinile pe care i le-a dat bărbatului.

Dinescu: Ţi-am dat tot!

Bărbatu’: Bun. Butuşină. ANAF. De ce nu aţi eliberat bon fiscal?(o mică pauză) Hmm?

Dinescu(cu jumătate de gură): N-avem……

Bărbatu’: Ne..??

Dinescu: Nefofo…

Bărbatu’: Hă?

Dinescu: Vă rog să mă ... vă rog să mă iertaţi. Nu mai avem tuş la... apoghieră... la bombonieră... laaa... nu mai avem... nu
mai avem tuş, nu mai av... nu mai avem tuş.

Bărbatu’: Păăăi de ce nu mai avem tuş?

Dinescu: De ce… de ce nu mai avem! Băi de?

Bărbatu’: De ce ?

Dinescu: De ce… .Nu mai avem tuş.

Bărbatu’: Nu mai avem tuş. De ce nu mai avem tuş?

Dinescu: De ce nu mai avem tuş? “Aceasta este întrebarea.” Bdbd...îîî... Pentru că am concediat...îîî ... tuşieru’ azi
dimineaţă.

Bărbatu’(îşi freacă mâinile învingător): Foarte bine. 7 000 de lei menda şi o lună închiderea unităţii.

Dinescu(se gândeşte): ÎÎîîî... oooh...Sunt sărbătorile...Crăciunu’ (Bărbatul schiţează un zâmbet)... Să fim mai buni! Îîî... să
fim mai buni!

Bărbatu’(zâmbeşte): Sărbătorile aduc bucurii?

Dinescu(entuziasmat): DA! Aduc bucurii! Ce sunt sărbătorile? Bucurii! Băi, toată lumea vorbeşte “ Băi, vin bucuriile”...

Bărbatu’: E! Atunci bucură-te. Nu sunt de la ANAF.

Bărbatu’ iese din brutărie. Dinescu răsuflă uşurat.Duce mâna dreaptă la inimă.

Dinescu: BĂI, DRĂGULINE!!!

 Arabul iese de sub tejghea.

Arabu’: Da şefu!

Dinescu şi Arabul se sperie unul de altul.

Dinescu(se bâlbâie):Băi, Drăguline, băi o să-mi plăteşti bdbd…cardc… Gbdbduu….BĂI! Bdbd... mă încurci! Drăguline!

Arabu’: Da.

Dinescu: Deci înn... lumina îîî... sărbătorilor şi a Crăciunului care ne paşte,BĂI! Băiii... am reconsiderat... TE ANGAJEZ!

Arabul vine să-l pupe pe Dinescu şi îi mulţumeşte, dar acesta îl respinge. La a doua încercare îl lasă.

Dinescu: Băii... să nu devenimmm... sentimentali... aşa cu ... sentimentali. Băi, vreau să te întreb ceva.

Arabu’: Da, spuneţi.

Dinescu(în taină): Băă …vino-ncoace… băi, Drăguline. Vreau să te întreb ceva îîî… foarte important. (votbeşte normal) De
ce vorbeşte Muntenit în franceză,BĂI?

Francezul iese de după tejghea, chiar în spatele lui Dinescu.

Francezu’: Parce que j'aime les français! (Dinescu şi Arabul se sperie de Francez şi fug ţipând din scenă). Monsieur
Dinescu, parce que j'aime le français!

Francezul îi urmează zicând: Monsieur Dinescu, angajează la mine !!!

SFÂRŞIT