2h 14 - David Paquet

traducerea: Sorina Stefanescu

(stefanescu.sorina@gmail.com)

PERSONAJE

Personajele principale:
Pascale, adultă
Denis, adult
Katrina, adolescentă
Berthier, adolescent
Jade, adolescentă
François, adolescent
Charles, adolescent, a cărui voce se aude din off

Personaje secundare:
Profu de engleză, Psiholoaga, Mama lui Berthier, Tatăl lui Berthier,
Fetele în bikini, Pădurea, Umanitatea, Insulte de la 1 la 22, Marc, Tipul
de la salonul de tatuaje, Doctorul, Doamna cu viermele, Vizitatorii
muzeului, Mucegaiul, Mama Katrinei, Tatăl Katrinei, Vânzătorul,
Complimente de la 1 la 18, Elev căruia nu îi place dictarea 1, Elev
 căruia nu îi place dictarea 2, O fată drăguță, A doua fată drăguță, Două
fete drăguțe în același timp, Fete, Psiholog, Sexolog și Urolog, Fete în
nămol, Moș Crăciun, Adolescent retardat 1, Adolescent retardat 2
Adolescent retardat 3

NOTE
Piesa e jucată de 6 actori: 3 femei, 3 bărbați. Discursul lui Pascale
constituie o intrigă paralelă a celorlalte personaje, de aceea acest discurs
e izolat în text.
Piesa a câștigat concursul ”Le théâtre jeune public et la relève”/"
Teatru pentru publicul tânăr și viitor" în decembrie 2009.

-1-

Pascale purtând o mască de rândunică avansează spre un radio.

PASCALE: Nu sunt o țestoasă. Spuneți-le poștașului, casierițelor,
vecinilor. Spuneți-le curierilor, părinților, pietonilor. Dar mai ales
spuneți-le celor de la televiziune: nu sunt o țestoasă. Sunt o rândunică.
Deschide radio-ul.
*
CHARLES: (voce din off) : Bună ziua. Bine ați venit/ Bine v-am găsit pe
frecvența Radio Charlie.
Muzică. Crescendo
Climax muzical.
-2-
KATRINA: Fuck you.
DENIS: A început cu lasagna.
BERTHIER: Două mănuși (autorul specifică mănușă cu separeu pentru
un singur deget - degetul mare). Patru mâini.
JADE: 32887 de ori.
FRANÇOIS: Înainte eram normal.
KATRINA: Fuck you. Fuck you. Fuck you.
DENIS: După lasagna, era pateul chinezesc.
BERTHIER: Asta este fericirea. Două mănuși. Patru mâini.
JADE: Am auzit asta de 32887 de ori.
FRANÇOIS: Înainte eram normal. Acum, deschid uși.

- 3-
KATRINA: Am fost dată afară din vechea mea școală pentru că mi-am
lovit profu de engleză. Mi-a zis:
PROFUL DE ENGLEZĂ: Today we learn!
KATRINA: Singurele cuvinte pe care am nevoie să le cunosc în limba
engleză le știu deja: Fuck you. A insistat. L-am lovit. La noua școală
sunt obligată să merg la un psiholog de două ori pe săptămână.
PSIHOLOGUL: Vorbește-mi despre ce trăiești acasă/ ce se întâmplă în
viața ta acasă.
KATRINA: I-am răspuns: ”Tatăl meu o urăște pe mama, mama îl urăște
pe tata și eu îi urăsc pe amândoi. Pot să plec?”
Mi-a propus să țin un jurnal. Să vărs acolo toată furia. La următoarele
întâlniri, o să pot să îi citesc extrase în loc să îi răspund la întrebări. Mi
s-a părut o idee bună.

-4-

BERTHIER: Toată lumea s-a sărutat deja cu limba. În afară de mine.

Am întrebat-o pe mama dacă crede că o să am vreodată o iubită blondă
și mi-a zis:
MAMA LUI BERTHIER: În viață există baieți frumoși și băieți
inteligenți. Tu ești primul din clasă/ premiant!
BERTHIER: L-am întrebat pe tata dacă el crede că voi avea vreodată o
iubită blondă și mi-a zis:
TATĂL LUI BERTHIER: Nu te mai preocupa de asta, băiatule. Mai
bine tunde gazonul.
BERTHIER: Am crezut mult timp că fetele sunt alergice la mine. Asta
ar fi fost o explicație de ce nu se apropiau niciodată de mine. Dar într-o
zi am înțeles. Nu erau alergice. Pur și simplu nu erau interesate.

-5-
FRANÇOIS (inspiră conținutul unei fiole și devine ”high”): Deschid o
ușă. Sunt în vârful unui munte. În cea mai călduroasă zi a verii. Fac baie
în miere cu multe fete în bikini. Fetele scandează numele meu....
FETELE ÎN BIKINI: François! François! François!
FRANÇOIS: Îmi scot costumul de baie. Ele aplaudă. Bem limonadă.
Deschid o ușă. Sunt în mijlocul unei păduri. Copacii nu au scoarță. Doar
tulpina/ miezul ca o piele. Pielea lor e moale/ netedă. Vie. Pădurea
scandează numele meu.
PĂDUREA: François! François! François!
FRANÇOIS: Deschid o ușă. Sunt un scalpel. Ajut femeile să devină iar
tinere și dezirabile. Sunt nominalizat la Premiul Nobel al testiculelor/
(coaielor) mari și al buzelor groase/cărnoase.
Câștig. Întrega umanitate îmi scandează numele...
UMANITATEA: François! François! François!
FRANÇOIS: Peste tot se aud aplauze. Peste tot oamenii sunt în delir. (Se
oprește starea de euforie/high) Sunt în camera de spital a bunicii
mele...Toate ușile dispar.
-6-

JADE (are un corp zvelt): 32887. De atâtea ori am fost făcută grasă. Le
am notate într-un caiet. În 16 caiete, de fapt.
INSULTA 1: Grasă ca un stâlp!
INSULTA 2: Grasă imensă!
INSULTA 3: Grasă idioată! (sau pizdă grasă, cuvântul con are ambele
sensuri)
INSULTA 3: Curvă grasă!
INSULTA 4: Grasă scârboasă!
INSULTA 6: Grasă transpirată!
INSULTA 7: Grasă murdară!
INSULTA 8: Grasă plină de sudoare!
JADE: Există și cuvintele care conțin grasă și se referă la un animal...
INSULTA 9: Cățea grasă!
INSULTA 10: Scroafă grasă!
INSULTA 11: Vacă grasă!
JADE: Grasă alături de cuvinte sacre... (aici trebuie găsite înjurături de
cele sfinte)
INSULTA 12: Paștele mă-tii de grasă!
INSULTA 13: Dumnezeul mă-tii de grasă!
INSULTA 14: Anafura mă-tii de grasă!
JADE: Cele care folosesc cuvinte care se termină în ”ă”
INSULTA 15: Grasă cât o casă!
INSULTA 16: Grasă, și mai e și proastă!
INSULTA 17: Grasă, cât să nu mai ieși din casă!
JADE: Bineînțeles mai sunt combinațiile ca...
INSULTA 18: Grasă plină de sudoare...
INSULTE 18.5: ....care pute de te scoate din minți!
INSULTA 19: Grasă proastă...
INSULTA 19.5:....ca o scroafă!
INSULTA 20: Grasă ca un stâlp...
INSULTA 20.25: ...jegoasă ca...
INSULTA 20.50: ...o curvă....
INSULTA 20.75:...dezgustătoare....
JADE: Fără să uit mențiunile speciale...
INSULTA 21: Vacă grasă care e borțoasă, cu cinci în burta cât o casă!
JADE: Și...
INSULTA 22: Grasă, grasă, de nu poți nici să o așezi la masă!
JADE: 32887 sunt doar insultele celorlalți. Când mă făceam eu însămi
grasă, nu făceam nicio notație în caietul meu. M-ar fi costat prea mult
creioanele.
-7-
DENIS: În seara aia am făcut de toate: bruschete, salată cu avocado și
creveți, lasagna quatro formaggi, mousse de ciocolată, toate alături de o
sticlă bună de vin roșu. Ne-am așezat. L-am întrebat pe Marc cum a fost
ziua lui.
MARC: Mă cac pe toată lumea din birou. Dă-mi și mie vin.
DENIS: Uau! Frumos am început seara....am luat o gură de lasagna.
Avea același gust ca de obicei. L-am întrebat pe Marc dacă i se pare că
lasagna are un gust ciudat.
MARC: Lasgna nu are nimic ciudat. Lumea de la birou e plină de
ciudați. Mai vreau vin.
DENIS: Vin. Asta ar ajuta sigur să îmi treacă gustul ăsta. Am mai luat
un gât. Și vinul avea același gust de....am luat o gură de salată...la fel.
Era ca și cum orice aș fi mâncat avea gust de...nisip. M-am spălat pe
dinți. Pasta avea gust de nisip. Mi-am clătit gura. De atunci orice
mănânc are gust de nisip.
-8-
KATRINA: Vorbeam prea repede. Un jurnal nu a fost o idee bună. Ce să
scriu eu într-un jurnal? Dragă jurnal secret. Azi toți adulții sunt surzi.
Pa! Să vedem. Acolo am început să desenez. Așa e mai ușor să înțeleagă
decât dacă vorbesc. Văzând desenul mi-am dat seama. Nu de jurnal am
nevoie. Ci de un tatuaj. O oră mai târziu eram la salon.
KATRINA (arătându-i un desen): Pe ăsta îl vreau. Pe burta mea. Acum.
TIPUL DE LA SALON: Ai programare?
KATRINA: Nu.
TIPUL DE LA SALON: Părinții tăi știu?
KATRINA: Nu.
TIPUL DE LA SALON: Mereu faci așa, totul dintr-un capriciu/ (că așa
ai tu chef)/ fără să te mai gândești?
KATINA: Mereu.
TIPUL DE LA SALON: Stai jos.
 -9-
BERTHIER: Am văzut deja un cuplu mergând pe stradă. În plină
furtună. Aveau o pereche de mănuși amândoi. Ea o purta pe cea stângă.
Băiatul pe cea dreaptă. În celălalt braț nu aveau nevoie de mânușă: se
țineau de mână. Mi-am spus că asta trebuie să fie fericirea. Și am vrut să
”gust” și eu din ea.
-10-

PASCALE: Odată mi-a căzut masca de rândunică. Eram la băcănie.

Așteptam să plătesc. Nimeni nu știa că sunt acolo. Până când mi-a căzut
masca. Am auzit spunându-se: Ea e, broasca țestoasă, o recunosc. Apoi
toți s-au întors către mine. Aveam doar două lucruri în cap: să plătesc și
să plec. Am întins banii. Casierița mi-a zis: ”Mai bine să mă dea afară
decât să te servesc pe tine”. Cineva a aplaudat. Nu am zis nimic. Nu am
țipat. Nu am plâns. Am plecat. Știu că, în locul lor, aș fi făcut la fel.
*
CHARLES(voce din off): Bună ziua....Bine v-am găsit la Radio Charlie.
-11-
DENIS: După două săptămâni de mic dejun cu gust de nisip, cu cine cu
gust de nisip, și prânzuri la fel, am decis să merg la doctor.
DOCTORUL: Ce vă aduce la mine?
DENIS: Tot ce mănânc are gust de nisip.
DOCTORUL: De cât timp?
DENIS: Două săptămâni.
DOCTORUL: Pe o scară de la unu la cinci, unde unu e ”inexistent” și
cinci e ”foarte ridicat” cum ați încadra gradul dumnevoastră de
dezvoltare sentimentală...
DENIS: Trei.
DOCTORUL: Gradul dumnevoastră de dezvoltare profesională....
DENIS: Trei.
DOCTORUL: Gradul dumnevoastră de dezvoltare personală...
DENIS: Trei.
DOCTORUL: Și gradul dumneavoastră de dezvoltare în general...
DENIS: Unu.
DOCTORUL: Corpul dumneavoastră încearcă să vă spună ceva.
Sugestia mea: începeți să desenați un bilanț al vieții dumneavoastre.
Următorul!
DENIS: Un bilanț al vieții mele? Dar eu nu am viață. Asta nu o să fie
deloc greu.

-12-
JADE (arătându-și silueta zveltă). După 32887 ori, am găsit o soluție
pentru problema mea de greutate. Și nu, nu a fost anorexia, bulimia,
speed, cocaină sau exercițiile fizice. Cu atât mai puțin regimul dietetic.
Le-am încercat pe toate. Nu merge nimic. Deja am încercat dieta în care
bei DOAR suc de morcovi timp de trei săptămâni. Singurul lucru pe care
l-am pierdut au fost trei săptămâni. Am slăbit ascultând ceva la televizor.
Ironic, nu? Butonând telecomanda am dat peste un documentar care
vorbea de paraziți.
DOAMNA CU VIERMELE VERDE: Au găsit un vierme, singur, de
aproape 8 metri. În stomacul meu. În mijlocul lunii iulie. De-asta
slăbeam întruna. Viermele mânca totul în locul meu.
JADE: Bingo! Trebuia doar să găsesc, undeva, viermi. Am luat o
friptură și am lăsat-o trei zile la soare. În mijlocul lunii iulie. Când m-am
întors era alb și se mișca singur. L-am mâncat. A doua zi deja începusem
să slăbesc.
-13-
FRANÇOIS: Sunt în camera de spital a bunicii mele. Toate ușile dispar.
Bunică-mea doarme ca de obicei. Aud o voce ”Ai votcă?” Mă întorc. Pe
pat, lângă bunica mea, este o altă imagine a bunicii: ”Ai votcă? Adu-mi
votcă”. Îi spun că nu am vârsta legală ca să pot cumpăra alcool. Îmi
întinde o bancnotă de 50 dolari. ”La vârsta ta, când vrei votcă, faci rost
de votcă”. Apoi mi-a făcut cu ochiul și mi-a spus să păstrez restul.
Hotărăsc să fac ce îmi cere. Nu a trebuit niciodată să...(inspiră din
coținutul unei fiole. E high) Deschid o ușă. Locuiesc într-un muzeu. Am
trei femei, 15 copii, șase pisici, un gard imens. Vizitatorii muzeului îmi
scadează numele...
VIZITATORII MUZEULUI: François! François! François!
FRANÇOIS: Ne fac poze. Familia mea și cu mine suntem uniți. Fericiți.
Normali. Deschid o ușă. Sunt în fața unui frigider. Verific datele de
expirare ale alimentelor. Arunc tot ce e vechi. Mucegaiul scandează
numele meu...
MUCEGAIUL: François! François! François!
FRANÇOIS: Deschid o ușă. (se termină starea de high). Sunt în camera
de spital a bunicii mele... Cu o stică de votcă în mâini.
 -14-
KATRINA: Pentru prima dată în viața mea am făcut tot ce mi s-a spus.
Mi-am schimbat bandajele la oră fixă, mi-am dat cu cremă, am evitat
orice contact cu soarele. Două săptămâni mai târziu, tatuajul meu era
perfect. De la buric până în coșul pieptului eram gata de marea
dezvăluire. Am intrat în bucătărie, m-am uitat la tata, m-am uitat la
mama apoi le-am arătat burta mea....
MAMA KATRINEI: Nu! De ce ai făcut asta?
TATĂL KATRINEI: Las-o să-și facă...Măcar a avut de ce să îl facă.
MAMA KATRINEI: Nu am vorbit cu tine. Mănâncă-ți pâinea prăjită.
TATĂL KATRINEI: Tatuajul ei e mai frumos decât vergeturile tale...
MAMA KATRINEI: Da pe tine te-ai văzut? Ai mai mult păr în cur decât
pe cap!
TATĂL KATRINEI: Du-te dracului!
MAMA KATRINEI: Tu du-te dracului!
TATĂL KATRINEI:Nu, tu!
MAMA KATRINEI: Nu, tu!
KATRINA: O dimineața ca toate altele...ajunsă la psiholog i-am zis:
”Vrei să știi ce cred despre școală, viitor, dragoste, familie și în general
despre viață? Vrei? Uite, asta cred!” Apoi mi-am ridicat pulovărul. Cred
că singura noastră variantă de supraviețuire e să fim mai negri decât tot
ce ne înconjoară. Așa nimeni nu o să își dea seama că existăm/ (nu ne
observă). De-aia mi-am tatuat o panteră.
PSIHOLOGUL: Mă bucur că ai început să comunici Katrina. Acum
coboară, te rog, de pe biroul meu.
KATRINA: În ziua aia, mi-am ridicat pulovărul de tot atâtea ori de câte
a trebuit să mi-l pun până atunci. Mă simțeam bine. Puternică. Mai mult
- periculoasă.

-15-
PASCALE: Nu sunt o țestoasă. Țestoasele nasc la marginea apei, acolo
unde puii pot fi mâncați de un prădător. Apoi, ele pleacă. Ca și cum ce li
se va întâmpla copiilor ei nu e important. Eu nu sunt așa. Eu sunt o
rândunică. Construiesc cuiburi. Cuiburile mele sunt frumoase. Solide.
Securizate. Sunt o mamă bună. Întrebați-l pe soțul meu. Pe ceilalți doi
copii ai mei. Întrebați pe oricine mă cunoaște. Ce s-a întâmplat la ora 2
si 14 nu e vina mea. Spuneți-mi că nu e vina mea.
*
CHARLES (voce din off): Bună ziua... Bine ați venit...pe frecvența
Radio Charlie.

-16-
BERTHIER: Viața mi s-a schimbat când am ales să fac o plimbare
singur. Fără mănuși. Fără nicio mână alături de a mea. Deodată m-am
oprit în fața unui garage-sale.
VÂNZĂTORUL: 5 monede pentru un bibelou cu un pui de cămilă care
stă la soare.
BERTHIER: Porcărie...
VÂNZĂTORUL: Cinci monede pentru o vestă verde lime aproape deloc
deșirată sau desfăcută.
BERTHIER: Uau...
VÂNZĂTORUL: Cinci monede pentru un joc de cărți cu femei goale.
BERTHIER: Interesant...Dar cred că lipsesc câteva cărți. Când voiam să
plec am văzut ascuns într-un dulap și într-o valiză goală soluția la toate
problemele mele cu fetele. Era exact ceea ce aveam nevoie. Și costa doar
cinci dolari. Am plătit. Apoi am început imediat să îmi construiesc
planul de atac.
-17-
FRANÇOIS: Sunt în camera de spital a buniii mele. Cu o sticlă de votcă
în mâini. Îi dau sticla doamnei. Ea mă întreabă dacă vreau un pahar. Îi
spun că nu. Ea îmi spune: ”Dacă preferi mai bine să vorbești cu bunica
ta....” O privesc pe bunica. Doarme. Mă hotărăsc să beau un pahar.
Henriette. O cheamă Henriette. Are 72 ani. Sucurile ei de portocale cu
votcă nu au deloc gust de portocale. Propune să jucam TOC (un soi de
„Nu te supăra frate” combinat cu cărți de joc). Îi râd în față. Două
pahare mai târziu îi spun: ”De ce, nu?” După un game/joc îmi spun: e
cool Henriette. După două game-uri/jocuri îmi spun: e amuzantă
Henriette. După trei game-uri/jocuri îmi spun: e frumoasă Henriette. Are
72 ani. Dar nu se vede în ochi. Mă uit la mâinile ei...părul ei...buzele ei...
(se oprește) Mă salvez.
-18-
JADE: Când am revenit la școală după o vară de pierdut kilograme a fost
ca și cum am călcat pe o nouă planetă. ..
INSULTA 1: Grasă cât un stâlp/ cât casa!
INSULTA 2: Grasă imensă!
INSULTA 3: Grasă idioată!
JADE: Toate au devenit...
COMPLIMENT 1: Wow!
COMPLIMENT 2: Ay! Ay! Ay!
COMPLIMENT 3: Nu îmi revin!
COMPLIMENT 4: Te-ai făcut hot!
COMPLIMENT 5: Ești foarte sexy!
COMPLIMENT 6: Ce faci în seara asta?
COMPLIMENT 7: Ești superfemeie, man.
COMPLIMENT 8: Dacă te apropii de iubitul meu, te sparg!
COMPLIMENT 9: Îți stă bine să fii frumoasă/ (așa frumoasă).
JADE: Am întâlnit o groază de persoane noi....
COMPLIMENT 10: Salut, eu sunt Patrick.
COMPLIMENT 11: Eu sunt Mathieu.
COMPLIMENT 12: Carlos.
COMPLIMENT 13: Steve.
COMPLIMENT 14: Hamed.
COMPLIMENT 15: Phillipe.
COMPLIMENT 16: Stephanie.
JADE: Dar complimentele mele preferate rămân:
COMPLIMENT 17: Nici nu te-am recunoscut.
JADE: Și...
COMPLIMENT 18: Vrei să ne-o tragem?
JADE: Am stabilit un nou sistem de calcul.Când un băiat/tip îmi zicea că
sunt frumoasă, ștergeam un X (cu referire la insulte). Când un băiat/tip
mă săruta, ștergeam 10. Când ne-o trăgeam, ștergeam 100 de X-uri. 150,
dacă o făceam cu lumina aprinsă. Am denumit asta: Arta de a face un
XXX să dispară. Obiectivul meu era clar: să șterg 32887 de X uri. De
fiecare dată când cineva mă atingea, aveam impresia că mă vindec. Am
început să îi prind gustul. Am început să mă vindec de mai multe ori și
mai multe ori și cât mai multe ori pe săptămână.
-19-
PASCALE: Există ceva care îmi lipsește. Pe care nu l-am văzut. Dar ce?
Da, fiul meu vorbea din ce în ce mai puțin. Da, petrecea din ce în ce mai
mult timp în camera lui. Dar mi-am spus că....că era o fază a
adolescenței. Și fratele și sora lui au trecut prin faza asta. Și au ieșit din
ea.
-20-
DENIS: Am început să fac bilanțul în timpul examinărilor orale ale
studenților mei. Deja prima greșeală îmi sărise în ochi: am devenit
profesor. Mai ales de franceză/ (limba maternă)! Trebuia să fii așa un
idiot! Nu supot niciuna din sarcinile/obiectivele mele. Examenele orale,
de exemplu...sunt 15 ani de când dau aceleași subiecte ”Pentru sau
împotriva antidepresivelor”, ”Pentru sau împotriva drogurilor ușoare”,
”Pro sau contra eutanasierii”...Nu e complicat: după 30 de pledoarii eu
sunt „pentru” la toate trei.
Dar mult mai insuportabile decât examenele orale sunt dictările:
DENIS(dictând) Leonie mânca din caramelele ei și...
ELEV CĂRUIA NU ÎI PLACE DICTAREA 1: Mai rar!
DENIS: Leonie...mânca....cara....
ELEV CĂRUIA NU ÎI PLACE DICTAREA 2: Mai rar, am zis! O faci
înadins?
DENIS: Leonie....(așteptând)mânca.....(așteptând) cara....
Se aude soneria
DENIS: Și când nu am chef să dau dictări, trebuie să îi corectez. Nu,
caramele nu începe cu ”K”. Nu, caramele nu are doi de „R”. Nu,
caramele nu are doi de ”L”. Ce e? Tinerii sunt prea ocupați să își dea
sms-uri mai degrabă decât să învețe să scrie? În plus, după noua reformă
din învățământ sunt obligat să urmăresc individual elevii mei. Un
coșmar....
*
DENIS: François, îți place la școală?
FRANÇOIS: Nu.
DENIS: Ai vreun scop în viață?
FRANÇOIS: Nu.
DENIS: Există ceva care te pasionează?
FRANÇOIS: Nu.
DENIS: Ești sigur?
DENIS: Katrina, o să mă lovești dacă îți spun că cuvântul ”caramel” nu
începe cu ”K”?
KATRINA: Depinde de tonul pe care o spui.
DENIS: (cât de drăguț posibil) Katrina. Caramel nu începe cu ”K”.
KATRINA: Dar cu ce începe?
DENIS: Cu ”C”.
KATRINA (privindu-l drept în ochi): „C” ca în Carieră de Căcat?
DENIS: Da...
KATRINA: Am înțeles. Tu?
*
DENIS: Berthier nu am ce să îți spun. Ești premiantul clasei.
BERTHIER: Știu. Asta și e problema. Dar o să o rezolv.
*
DENIS: Jade, ai probleme cu conjugările verbelor la trecut.
JADE: Păi trecutul e o problemă pentru mine. În prezent particip foarte
mult. Des. Și e foarte bine...
DENIS: Ăăăă/Ummm...Bravo?
*
DENIS: Charles? Charles?
-21-
PASCALE: De la școală m-au sunat ca să mă prevină că Charles are
prea multe absențe. Le-am promis că o să vorbim cu el. Dar nu era totul.
Nu avea doar absențe. Cu o săptămână înainte, Charles s-a închis în
radio-ul școlii. ”Știți, ca și mine, cât de pasionat e fiul dumneavoastră de
emisiunea lui de radio. Dar nu trebuie să îl ambiționăm și mai tare.” Am
zis da. Știu. Dar nu mi-am dat seama. Nu știam nimic. Charles nu mi-a
spus niciodată că avea o emisiune la radio-ul școlii. Cu atât mai puțin că
o făcea deja de patru ani. Aveam un străin în cuibul meu. Un Charles pe
care nu îl cunoșteam deloc. L-am interogat apropo de radio. Charles a
zis pur și simplu: ”Muzica îmi face bine mama”. Bine față de ce? am
întrebat. Nu a răspuns.
-22-
BERTHIER: Marțea următoare mi-am pus planul în acțiune. M-am dus
într-un loc unde nimeni nu mă cunoștea. Am țintit colțuri din străzi
strategice. Am așteptat până când nimeni nu s-a uitat la mine, mi-am pus
ochelarii de soare și am încercat soluția mea....
Agită în aer o cutie pentru nevăzători. O fată se oprește lângă el.
O FATĂ DRĂGUȚĂ: Pot să te ajut?
Berthier acceptă. Fata îl prinde de braț. Traversează strada.
BERTHIER: Cum te cheamă?
O FATĂ DRĂGUȚĂ: Veronica.
BERTHIER: E frumos din partea ta că mă ajuți, Veronica. Mulțumesc.
Alt colț de stradă. Ține sus în mână cutie metalică și o agită în aer. O a
doua fată se oprește lângă el.
A DOUA FATĂ DRĂGUȚĂ: Unde mergi?
BERTHIER: Șase străzi mai încolo.
A DOUA FATĂ DRĂGUȚĂ: Vrei să te însoțesc?
BERTHIER: Ok, dar te avertizez că o să dureze ceva. Nu pot merge
repede.
Ea îl ia de mână. Zâmbește. Alt colț de stradă. Berthier agită cutia în
aer. Două fete se opresc lângă el.
DOUĂ FETE DRAGUȚE, ÎN ACELAȘI TIMP: Pot să te...
BERTHIER: Da! Puteți! Amândouă deodată!
Fiecare fată îl ia pe Berthier de un braț. Traversează strada.
BERTHIER: Aveam impresia că zbor...Nu eram încă în etapa de french
(kiss), dar mă apropiam. Planul meu era genial. Cel puțin așa credeam,
până când, s-a întâmplat cel mai rău lucru posibil. M-am întâlnnit cu
cineva pe care îl cunoșteam. Și era...era...fata care îi lovea pe profi.
KATRINA: Ai nevoie de ajutor, orbule?
-23-
PASCALE: M-am înscris la cursuri de continental (dans de societate
care se desfășoară în grupuri, fără partener). Aveam nevoie. Îmi place
asta, continentalul. Îmi place să fiu în ritm cu alți oameni. Toată lumea
se mișcă dintr-o parte în alta în același timp. Împreună. Știi unde sunt
oamenii. Știi încotro vor merge. Sunt acolo, cu tine. Lângă tine. Nu țipă.
Nu sângerează. Nu mor. Dansează. Am o imagine care mă....îi prepar o
ciocolată caldă lui Charles. Este în fața televizorului în pijama. Mă
întreabă dacă e gata. Îi spun că da. Și îl văd că zâmbește. Acesta e
Charles pe care l-am cunoscut eu.
*
CHARLES: (voce din off): Bună ziua...Bine ați venit...pe
frecvența...Radio...Charlot/ Charlie.
-24-
Berthier agită cutia sa. Katrina se oprește lângă el.
KATRINA: Ai nevoie de ajutor? (Berthier, se împiedică, încearcă să se
îndepărteze discret). E pe acolo, strada. (Berthier schimbă direcția). Nu
pe acolo. O să te lovești. (Ea îl prinde de braț. Tăcere. Traversează). Ți
se pare că semăn cu o panteră? Știu că ești orb, dar mă întreb dacă în
vocea mea sau în brațele mele se simte că am ceva de panteră. (Berthier
ridică din umeri). Ce ai, ești și mut? (Berthier încuviințează).
Aaiaiaiai...dar nu te-a cruțat deloc soarta. (Pauză mică). Te întreb asta
pentru că mi-am tatuat o panteră. Și mi-ar plăcea ca lumea să își dea
seama de asta fără să o vadă. Atinge-o (Își ridică pulovărul, ia mâna lui
Berthier și i-o pune pe burtă) Simți? (Berthier încuviințează). Bun, am
ajuns. La stânga e parcul, la dreapta e spitalul. Baftă. (Se îndepărtează,
apoi revine). E frumos negrul/întunericul pe care îl vezi tu? (Berthier
încuviințează). Și al meu.
Pleacă. Berthier, uimit, își scoate ochelarii fumurii și o privește
îndepărtându-se.
-25-
FRANÇOIS: E din cauza alcoolului. Nu e din cauza mea. Nu poate să
fie din cauza mea. Are 72 ani. E alcoolul. Dar mâine nu o să mă mai
gândesc la asta. Și poimaine, nici atât. După trei zile am nevoie să știu.
Mă întorc. Fără votcă. Ea e acolo. Henriette e acolo. ..mă uit la bunica.
Doarme. Henriette îmi face semn să mă apropii. Trebuie să plec. Dar
avansez....până la pat....eu sunt bolnavul. Cel care trebuie vindecat. Îmi
pun mîna...peste a ei...simt pielea ei....slăbită....zbârcită...rece....niciodată
nu m-am simțit așa....curios....vreau să știu totul despre ea...să văd
tot...să simt tot...Nu. Nu. (inspiră conținutul unei fiole). Deschid o ușă.
Sunt fete în nămol. Îmi scandează numele...
FETELE ÎN NĂMOL: Pervers! Pervers! Pervers!
FRANÇOIS: Deschid o altă ușă. Sunt mai mulți psihologi. Sexologi.
Urologi. Îmi scandează numele...
PSIHOLOGI, SEXOLOGI, UROLOGI: Pervers! Pervers! Pervers!
FRANÇOIS: Încerc să mă înfurii. Îmi blochează calea. Vor să facă teste.
Pe mine. Să mă opereze. Să îmi despice capul. Să îmi despice inima. Ca
să vadă ce e înăuntru. Să compare conținutul meu cu cel din cărți.
Deschid o ușă. Sunt o fereastră. Pielea mea e făcută din sticlă. Secretul
meu e scos la lumină. Toată lumea vede exact prin mine. Mă arată cu
degetul. Vorbesc de mine. De problemele mele. De plăcerile mele.
Deschid o ușă. Văd un stetoscop. Deschid o ușă. Văd un microscop.
Deschid o ușă văd un ...un Moș Crăciun?
MOȘ CRĂCIUN: Ho-Ho-Ho! Oprește-te (Se așează greu lângă
François apoi face ochii mari) Ești complet drogat. Ce vrei de Crăciun
dragul meu François?
Pauză
FRANÇOIS: Să fiu normal.
MOȘ CRĂCIUN: Ok, altceva...Voi vreți mereu același lucru, tinerii.
”Normal” este un cuvânt pe care l-au inventat psihologii ca să aibă ceva
de lucru. Revino-ți.
FRANÇOIS: Tu crezi că sunt normal?
MOȘ CRĂCIUN: Am zis: Ho-Ho. Sunt aici ca să dăruiesc. Nu ca să
judec.
Pauză
FRANÇOIS: E cel mai rău lucru din lume să te urăști pentru că iubești.
În timpul ăsta nimic nu îți poate face bine.
Pauză
MOȘ CRĂCIUN: Tu știi foarte bine ce îți va face bine. Asta e și
problema ta. Adu-ți aminte cum a fost atunci când i-ai atins mâna rece și
ți s-a făcut cald între...
FRANÇOIS: Putem să vorbim despre altceva?
MOȘ CRĂCIUN: Sigur. Știai că un elefant defechează în medie cinci
tone de caca pe an? (François îl privește dezgustat). François, ce simți
pentru Henriette înseamnă să te simți viu până în vârful cozii. Și o să îi
vină timpul. Ar trebui să profiți cât mai e aici.
FRANÇOIS: Ești bolnav...
MOȘ CRĂCIUN: Nu. Tu? Ce diferență e între voi? 60 ani? Ce înseamnă
60 ani dintr-o viață?
FRANÇOIS: Copilăria, adolescența și perioada de adult. E mult, cred
eu.
MOȘ CRĂCIUN: Exact. Imaginează-ți ce experiență vine o dată cu asta.
FRANÇOIS: Eu...asta nu se face.
MOȘ CRĂCIUN: Ai dreptate. Oricum o să moară în 6 luni. Nu ai chef
să fii văduv pentru următorii 85 ani. S-a rezolvat.
Pauză
FRANÇOIS: Chiar o să moară în 6 luni?
Pauză
MOȘ CRĂCIUN: Știu ce cadou o să îți fac de Crăciun. Un sfat. Vezi
fata aia de acolo? (o arată pe Jade) Va veni să vorbească cu tine mâine.
Profită și fii normal dacă asta e ceea ce vrei...Și dacă nu merge așa, ia
asta (îi dă o pilulă) O să deschizi niște uși mai bine ca niciodată...(se
ridică greu) Ho ho ho. Ho ho ho. Ah, spatele meu.
-26-
DENIS: Ah, super, am decis să vorbesc de bilanțul meu cu Marc.
DENIS: Sunt obosit, Marc.
MARC: E o șansă că nu ai o muncă de birou.
DENIS: Nimic nu mai are gust.
MARC: Exact ca toți oamenii de birou.
DENIS: Nu mă asculți...cred că sunt în pragul unei depresii.
MARC: Asta face din tine, munca de birou.
DENIS: Pizda mă-sii de birou! Ce crezi? Că a lucra cu aer condiționat e
cel mai rău lucru din lume? Vrei să știi ce e cel mai rău lucru din lume?
Să fii prof la liceu și de limba franceză de căcat! Asta e cel mai plat
lucru din lume! Dar se poate să mă asculți și tu pe mine când mă plâng
de ceva? Nu! Niciodată. Și aș avea destule lucruri de zis. Of, câte aș
avea. Îmi petrec toate zilele într-o clasă plină de adolescenți.
Adolescenți, ce căcat! Sunt insuportabili! Jumătate au aerul de a fi
retardați, iar cealaltă jumătate sunt retardați. Ai idee câte căcaturi îmi
spun ăștia pe zi? Ă? Ai? Azi, chiar azi am auzit....
ADOLESCENT RETARD 1: Uau, un creion
ADOLESCENT RETARD 2: Dacă vrei să te placă ceilalți trebuie să îți
arăți sânii...
ADOLESCENT RETARD 3: Unde este chestia asta, biblioteca?
DENIS: Unde e biblioteca? Ești în al patrulea an de liceu, ar trebui să
știi. În plus nu e voba doar de gradul lor lipsă de inteligență, de
curiozitate, de politețe, de elocvență, de a-și pune probleme. O! Nu, nu.
Problema e că put. Iar când nu put, au coșuri pe față. Sunt dezgustat să
văd atâtea coșuri. Ascundeți-le, dați cu cremă, dar faceți ceva. Îmi vine
să le storc puroiul din coșuri. Puroiul, pur și simplu. Puroiul. Să le storc
puroiul de la coșuri.
MARC: De ce nu vii să lucrezi la birou?
DENIS: M-am dus și m-am prăbușit în fața televizorului. Cu chipsuri
într-o mînă și sos de oțet balsamic. Aveau gust de nisip și mă durea fix
în cur. Credeam că televizorul o să mă calmeze. Greșeală. Am uitat că
reclamele pot să fie de tot căcatul. Nu am nevoie să văd o matahală care
poartă o haină ca să îmi cumpăr una. Nu am nevoie să văd femei pe
jumătate dezbrăcate ca să cumpăr gumă de mestecat. Nu am nevoie să
văd umbrele de soare...apoi valuri ca să...asta era. În gura mea. Nu era
gustul de nisip. Era vacanța. Plaja. Odihna. Decizia mea era luată: o să
plec într-o călătorie, doar eu cu un sac în spate, aventura vieții. A doua
zi, m-am trezit cu două lucruri de care nu am mai avut parte de mult
timp. Energie. Și un coș pe față.
-27-
BERTHIER: În seara aia am adormit cu gândul la fata care lovește
profii. Am atins tatuajul ei ca pe o carte în braille. Încă simțeam mâna
mea pe burta ei. Era caldă. Ca o mănușă. Am luat o decizie: a doua zi îi
voi spune că eu eram orbul pe care l-a ajutat. Și că ea este cea cu care
vreau să merg mână în mână. Fără cutie și fără ochelari de orb.
-28-
Pascale își ridică masca de rândunică.
PASCALE: Am oprit toate ceasurile din casă la ora 2 și 13. Știu că asta
nu poate schimba nimic. Dar asta îmi amintește de vremea când încă
aveam un copil. Și ceilalți pe ai lor.
CHARLES: (voce din off) : Bine ați venit...pe ....frecvența...Radio...
Charlie.... Charlie....Charlie.
-29-
BERTHIER: 6 h 25. Mă trezesc. Înainte să sune ceasul. Sunt prea
surescitat ca să pot dormi. Mi-am ales hainele cu grijă. M-am pieptănat.
Și m-am dat cu gel. Când m-a văzut mama mi-a spus: ”Uau! Ești cu
adevărat frumos!” I-am răspuns: ”Da. Știu”
KATRINA 7 h 05. Mă trezesc sărind din pat. Am un feeling nasol. Ceva
nu e ca de obicei. Aprind lumina. Mă uit la burta mea. Apoi țip. Tatuajul
meu...s-a transformat. Pe stomacul meu...nu mai e o panteră. E o....o...
floare. O floare, futu-i! Eu, Katrina-nu-te-juca-cu-nervii-mei-, am o
floare pe burtă. Nu mi-a fost niciodată rușine de viața mea (ca acum).
Îmi pun un t-shirt, un hanorac, o maletă rulată, o haină și apoi m-am
îndreptat spre școală.
DENIS 9h. Sala profesorilor. Mă intersectez cu directorul. Îi spun că aș
vrea să vorbesc cu el după curs. Mă întreabă care e problema. Îi spun că
are legătură cu coșul meu.
JADE 10 h 15 Mă uit în carnețelul meu. Mi-au rămas 10 X uri de șters
ca să ating obicetivul de săptămâna asta. Un french /sărut franțuzesc și
asta e. Văd un băiat de la cursul meu de franceză. Fug spre el.
FRANÇOIS 10 h 15 Iau la prânz o gură de aer. Două guri. Trei guri de
aer. Vine o fată către mine.
JADE: Salut François.
FRANÇOIS: Cine ești tu?
JADE: Jade. Avem împreună cursul de franceză.
FRANÇOIS: Nu erai grasă înainte?
JADE: Înainte, dar acum sunt frumoasă. (François fumează un joint) Pot
să iau și eu?
FRANÇOIS: Dar nu mult. Am nevoie și eu.
Jade fumează și se amețește
JADE: Uf...e tare.
FRANÇOIS: Trebuie.
Pauză. Jade se apropie de François. El se simte nelalocul lui. Ea îi pune
mâna lui pe coapsa ei. Fără reacții.
JADE: Ce ai? Ești gay?
FRANÇOIS: Nu. Dar mi-ar plăcea asta...
Pauză. François o privește pe Jade. O sărută fără încredere.
JADE: Ești îndrăgostit, ha? Săruți ca un tip care își înșeală iubita.
François nu se descurajează. Scoate pilula.
FRANÇOIS: Oaaai...
JADE: Ce?
FRANÇOIS: Spuneam că....
JADE: Ce?
FRANÇOIS: Nasul tău e plin de viermi mici albi. Și pe buze ai. E foarte
scârbos.
JADE 10 h 25. Soluția mea a început să-mi iasă pe gură, la propriu. M-
am refugiat în baia fetelor. Am luat un creion. Grasă dezgustătoare. (Își
face un X pe corp). Cristosu' mă-tii de grasă! (Altul) Grasă urâtă. Grasă
urâtă, idioată și curvă. (Mai multe X-uri). Grasă de căcat din cocină și
scroafă dezgustătoare.
CHARLES (voce din off) Radio....Charlie
FRANÇOIS: (high). 12h 05. Mă uit la macaroanele mele. 12 h 06.
Macaroanele mele se uită la mine. 12 h 07. Nu știu ce fac în fața
macaroanelor, pentru că nu mi-e foame, dar sunt în fața macaroanelor.
12 h 08. Iubesc macaroanele. Macaroanele mele și cu mine suntem
frumoși. Vreau să le iau în brațe. Să le duc la cinema. Să le prezint
părinților. Sunt îndrăgostit. Am dreptul ăsta. Peste tot, văd uși. Vreau să
rămân cu macaroanele mele.
BERTHIER 1 h 17. O văd. E în fața dulapului ei. Merg la ea.
KATRINA 1 h 17. Mi-e cald, transpir, mi-e greață. Nu pot să cred că
mai am încă o oră de curs. A fost o zi lungă. E o chestie mică care se
apropie de mine. Ar fi bine să nu îmi vorbească.
BERTHIER: Nu și-e cald?
KATRINA: Las-o baltă/ Vezi-ți de treaba ta.
BERTHIER: Mie mi-ar fi cald dacă...
KATRINA: Am zis dispari.
BERTHIER: Spun asta pentru că eu am mult mai puține haine decât tine
și mi-e foarte cald. Dar cred că asta e pentru că sunt un pic nervos. Nu
știu dacă ție ți se întâmplă asta, dar mie, câteodată, când sunt nervos,
încep să vorbesc repede și zic o groază de tâmpenii....
KATRINA: Ai trei secunde să pleci înainte să te rănesc...
BERTHIER: E drăguț din partea ta că mă previi...
KATRINA: Doi...
BERTHIER: Deja doi...uau ce repede.
KATRINA: Tre...
BERTHIER: Eu sunt orbul pe care l-ai ajutat ieri. Știu că, teoretic, ar
trebui să spun nevăzător, dar sunt tot eu. Îți spun asta pentru că....pentru
că mi-a plăcut să traversez strada împreună cu tine. Mi-ar fi plăcut să fie
mai multe străzi, sau să fi fost o autostradă, ca să dureze mai mult. Dar a
durat destul de mult ca să îmi dau seama că sunt pe cale să trăiesc ceva..
Și poate că și tu la fel.
Pauză mică
KATRINA: Te-ai prefăcut că ești orb? De ce?
BERTHIER: Ai fi traversat strada cu mine daca nu aș fi spus că sunt
orb?
Pauză mică
KATRINA: Dacă îți arăt ceva, o să râzi?
BERTHIER (făcând semn că nu): Mi-ar fi prea frică de consecințe.
(Katrina ridică hanoracul ei, arătându-i burta) Uau!...O "Dionea
muscipula".
KATRINA: Huh?
BERTHIER: O "Dionea muscipula". E o plantă carnivoră.
KATRINA: Nu e o floare?
BERTHIER: Nu. Planta asta e un prădător. Mănâncă muște și păienjeni.
Există un zvon cum că ar fi în stare să înghită și pui de rozătoare.
KATRINA: Deci e periculoasă?
BERTHIER: Și încă cum. E un King Kong al plantelor. (Katrina
zâmbește) Dar de ce ți-ai schimbat tatuajul?
KATRINA: Nu eu l-am schimbat. Când m-am culcat ieri era o panteră.
M-am trezit de dimineață și devenise o plantă. De ce? Tu ce crezi?
BERTHIER: Asta înseamnă că nu ești făcută pentru negru/(întuneric).
Ești făcută pentru soare.
KATRINA: Ar fi prea simplu. Și mai ales demodat.
BERTHIER: Uneori lucrurile simple fac cel mai bine. Nu crezi?
(Katrina nu reacționează) Ești o tipă terminată care merită să fie
singură. Asta vrei să auzi?
KATRINA: Da.
BERTHIER: Întreabă pe altcineva. Eu nu o să-ți spun niciodată așa ceva.
Pauză. Katrina îl sărută pe Berthier. El rămâne mut.
KATRINA: Asta nu înseamnă că te iubesc. Sau că ai voie să îmi
vorbești în public. Asta înseamnă doar că sunt fericită că am găsit pe
cineva mai distrus decât mine. Să te prefaci că ești orb....Pe bune...
BERTHIER: Știam eu că nu ești o panteră.
DENIS 2 h 09 Mă imaginez deja la soare. Nisipul nu mai e în gura mea.
E pe picioarele mele. Le zâmbesc tuturor elevilor care intră în clasă. Nu
sunt așa răi adolescenții, până la urmă. E de ajuns să știi că îi părăsești și
începi să îi apreciezi.
CHARLES (voce din off) Radio...
KATRINA 2h 10 Intru la curs. Mă așez. Profu îmi zâmbește. De când a
început sa ne zâmbească ăsta?
CHARLES (voce din off) Radio...
JADE 2 h 11 Mă așez în banca mea. Iau decizia: după curs mă duc la
prof. O să îi spun că am nevoie de ajutor. Dar nu cu conjugările verbelor
la trecut.
CHARLES (voce din off) Radio...
BERTHIER 2 h 12. Mă așez la locul meu. Mă uit la Katrina. O să ne
cumpărăm o pereche de mănuși. Cea dreaptă, pentru ea. Stânga pentru
mine. Și o să facem plimbări. În mijlocul furtunii.
CHARLES (voce din off) Radio...
FRANÇOIS 2 h 13 Mă așez în banca mea. Mă gândesc la macaroanele
mele. Și mă topesc. Ca mozzarella. Mă numesc François gratinat. Și
nimeni nu mă poate împiedica să iubesc.
CHARLES (voce din off) Radio...
Pe bandă sonoră îl auzim pe Charles plecând de la radio-ul școlii și
mergând spre clasa lui și apoi dezchizând focul.
-30-
Pascale aprinde radio-ul
PASCALE: Prima dată când mi-am pus masca, am făcut-o ca să pot să
mă duc la școală. Aveam nevoie să știu dacă e adevărat...am ajuns în fața
școlii, am văzut lumânările/ candelele. Și mii de flori. Era adevărat. Am
lăsat cinci flori. Una pentru fiecare victimă. Și am mai lăsat una. Pentru
Charles pe care l-am cunoscut eu. Continentalul (dansul) îmi face bine.
Știi unde sunt oamenii. Știi încotro se duc oamenii. Sunt acolo, cu tine.
Lângă tine. Dansează. Nu țipă. Nu sângerează. Nu mor. Dansează (Își
scoate masca). Merg după-amiaza. Mă pun în poziție. Și închid ochii.
Îmi imaginez că oamenii de lângă mine se numesc Jade (Jade vine lângă
ea), François (François vine lângă ea) Denis (Denis vine lângă ea),
Katrina (Katrina vine lângă ea), Berthier (Berthier vine lângă ea). Poate
că prin forța dansului voi reuși să îi înțeleg. Și povestea lor va deveni
mai puternică decât absența lor.
Dansează toți continentalul. Heblu