Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea „Ştiinţe Economice”

Departamentul „Finanțe și Bănci”

Misac Victor
Lucru individual
la disciplina ”Finanțe”

Tema: Leasing-ul

Conducător ştiinţific: Gheorghiță E. Lect.Univ

Autorul: Misac Victor MK-181

Chişinău – 2019
1. Noțiune.

2. Clasificare. Principalele forme ale leasing-ului.

3. Natura juridică a leasing-ului. Obligațiile părților.

4. Rolul și importanța leasing-ului.

5. Piața de leasing în Republica Moldova.

6. Concluzii.

7. Bibliografie.
1. Noțiune.

Leasing-ul este o operaţie juridică complexă prin care o persoană (de obicei o societate
specializată), cumpără un bun pentru a-l închiria unei alte persoane (utilizator), care la sfârşitul
contractului de locaţie are posibilitatea de a cumpăra bunul respectiv contra unui preţ rezidual (preţ
convenit în aşa fel încât să se ţină seama, cel puţin în parte, de vărsămintele efectuate cu titlu de chirie,
adică de amortizare a bunului pe această cale).
Nu este lipsit de importanţă faptul că utilizatorul nu este obligat să cumpere: el poate continua
contractul de locaţie sau poate să rezilieze acest contract.
Operaţia de leasing presupune trei subiecţi:
– vânzătorul lucrului: poate fi un furnizor, un constructor, un fabricant;
– cumpărătorul bunului: în fapt este finanţatorul afacerii, deoarece pune la dispoziţie banii.
– utilizatorul bunului: cel care îl foloseşte în afacerile curente.
Analiștii comerțului internațional au scos în evidență faptul că leasing-ul constituie o expresie a
tehnicilor moderne de contractare în acest domeniu. Insistența asupra acestui tip de contract este
explicată de mai mulți autori prin pragmatismul și eficacitatea lor.
Leasing-ul a apărut pentru prima dată în Statele Unite ale Americii, ca mai apoi, treptat, să
pătrundă și în alte țări, îndeosebi în Europa. În S.U.A., leasing-ul a fost reglementat prin United States
Uniform Consumer Credit Code și prin Uniform Commercial Code. În Marea Britanie, Franța și
Belgia s-au elaborat reglementări, care definesc relațiile contractuale pe bază de leasing și precizează
operațiunile pe care le include.
Leasing-ul a fost determinat, în apariția sa de cauze obiective. Astfel, în S.U.A., în Marea Britanie
și în alte țări erau întâmpinate greutăți în finanțarea afacerilor, ca urmare a rigidității formelor și
procedeelor existente. Oamenii de afaceri simțeau nevoia dotării societăților lor comerciale cu
echipamente moderne, în condițiile în care utilajele din dotare se învecheau, mai ales ca efect al uzurii
lor morale. Formula cumparării unor bunuri de la vânzător în scopul închirierii lor acelor clienți care
aveau nevoie de ele a apărut ca o formulă salvatoare și eficientă.
Leasing-ul a fost definit ca fiind o operațiune juridică prin care o persoană cumpără un bun spre
a-l închiria unei alte persoane.
Obiectul contractului de leasing îl constituie închirierea temporară a bunurilor de investiții, a
bunurilor imobiliare, a serviciilor. Cel mai frecvent se închiriaza mașini și utilaje.
Elementele definitorii ale contractului de leasing sunt cumpărarea unor bunuri în scopul închirierii
lor; închirierea acestor bunuri în scopul unei redevente locative; folosirea acestor bunuri de cître client
în scopuri profesionale; latitudinea clientului să achiziționeze bunul respectiv la sfârșitul locațiunii.
Prin intermediul acestui contract, cumpărătorul obține beneficii importante, vânzătorul are o piață
asigurată pentru produsele sale, iar clientul are posibilitatea să-și procure mașinile și utilajele fără
investiții prea mari. Mai mult, el realizează reducerea cheltuielilor de producție și de credite pentru
plăți.
Profesorul Tudor R. Popescu observă, în cadrul acestei operațiuni, că “locatarul are inițiativa
afacerii, vânzătorul o permite, creditorul o facilitează și toți împreună, acționând în interes propriu,
acționează ân același timp și în folosul celorlalți”. La rândul său, profesorul Ioan Macovei detaliază
modul în care operațiunile de leasing “prezintă avantaje pentru toate părțile interesate”.

2. Clasificare. Principalele forme ale leasing-ului

Leasingul este o modalitate modernă de finanțare prin care clientul beneficiază de un bun, plata
făcându-se eșalonat pe perioada contractului de leasing, ratele plătite fiind deductibile în funcție de
tipul contractului de leasing. Față de alte forme de finanțare, leasingul dispune de avantajul eliminării
birocrației necesare acordării unui credit precum și garantarea finanțării doar cu bunul ce face obiectul
contractului de leasing

Din punct de vedere legislativ, activitățile de leasing se împart în leasing operațional și leasing
financiar.

Leasing financiar - este operațiunea de leasing care îndeplinește una sau mai multe din următoarele
condiții:

1. riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul
încheierii contractului de leasing;
2. părțile au prevăzut expres ca, la expirarea contractului de leasing, se transferă utilizatorului,
dreptul de proprietate asupra bunului;
3. utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului iar prețul de cumpărare va reprezenta cel
mult 50% din valoarea de intrare (piața) pe care acesta o are, la data la care opțiunea poate fi
exprimată;
4. perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel puțin 75% din durata normală
de utilizare a bunului, chiar dacă în final, dreptul de proprietate nu este transferat.

Leasing operațional - este operațiunea de leasing care nu indeplinește nici una din condițiile
enumerate mai sus.
Prin urmare, pentru leasingul financiar, deductibilitatea ratelor apare la nivelul amortizării bunului
care se face de către client și a dobânzii, iar valoarea reziduală este de 20%. În cazul leasingului
operațional, avem deductibilitate integrală a ratei de leasing care apare în contabilitate sub forma
chiriei, dar valoarea reziduală, dacă este prevăzută în contract trebuie să fie de minim 51%. Perioada
minimă a unui contract de leasing este de 12 luni și atât persoanele fizice cât și juridice pot beneficia
de aceste servicii. Pe toată durata contractului de leasing societatea de leasing este proprietarul
bunului, clientul având doar drept de utilizare. Proprietatea va fi transmisă la sfârșitul contractului
odată cu plata valorii reziduale, în cazul în care se optează pentru această variantă. Pașii care trebuie
parcurși pentru încheierea unui contract de leasing sunt urmatorii:

- Alegerea unei societăți de leasing în funcție de seriozitatea firmei de leasing, de conținutul

ofertei (dacă include sau nu asigurare, franchiza la asigurare, TVA, comision de administrare
contract, taxa pentru analiza dosarului etc);
- Formarea Dosarului de leasing care cuprinde în general copii dupa actele juridice ale
societății și ultimele balanțe și bilanțuri, date despre furnizorul bunului, proforma etc;
- Depunerea Dosarului la societatea de leasing sîși așteptarea răspunsului referitor la
acceptarea sau respingerea finanțării;
- Plata avansului conform contractului de leasing;
- Livrarea bunului;
- Plata ratelor de leasing;
- Cumpărarea bunului ce face obiectul contractului de leasing la valoarea reziduală;
- Intrarea în posesia bunului dacă optați pentru această variant.

Formele operaţiunilor de leasing sunt următoarele:

a) după obiectul său concret:
– mobiliar. De obicei se utilizează în vânzările de echipament industrial, de autoturisme. Conform
legii nu pot intra în asemenea schemă bunurile ce fac obiectul unei concesiuni şi înregistrările pe
bandă audio şi video, piesele de teatru şi alte creaţii intelectuale;
– imobiliar. Au ca obiect bunuri imobile. În regim de carte funciară operaţiunile se intabulează sau
notează, după caz.
b) în raport cu părţile contractante:
– leasing direct: presupune încheierea nemijlocită a contractului între producător-furnizor şi
utilizator;
– leasing indirect: se realizează prin intermediul unor societăţi finanţatoare sau de intermediere.
c) după conţinutul ratelor:
– leasing financiar, prin care în perioada de închiriere se recuperează prin taxa de leasing, preţul
bunului, costurile auxiliare şi un beneficiu. În această perioadă leasing-ul nu poate fi reziliat.
– leasing operaţional. Este un contract de locaţie pur şi simplu a unor materiale pe termen scurt,
încheiat între întreprinderi comerciale care nu au un statut de instituţie financiară, dar care oferă
prestaţii suplimentare, precum service-ul. De obicei, este un leasing direct şi închirierea bunului se
face pe o perioadă mai scurtă decât durata vieţii economice a acestuia.
– leasing funcţional. Realizarea lui presupune respectarea numai parţială în perioada de bază de
închiriere a preţului bunului contractat. Societatea de leasing îşi asumă riscul privind uzura morală
şi răspunde pentru furnizarea pieselor de schimb, efectuând reparaţii şi plătind impozitele către stat.
d) după elementele cu care se calculează ratele:
– leasing net: ratele cuprind numai părţi din preţul bunului închiriat şi din beneficiu.
– leasing brut: ratele cuprind părţi din preţ, cheltuieli de întreţinere, reparaţii şi beneficiu.
e) după durata închirierii:
– pe termen mediu de la 1 an la 2-3 ani
– pe termen lung, presupune o durată medie de 8 ani.
Contractul de leasing nu se poate încheia pe o perioadă mai mică de 1 an.
f) după tehnica de realizare
– leasing experimental, se foloseşte pentru promovarea vânzărilor de maşini şi utilaje. Presupune
închirierea pe termen scurt cu condiţia să fie achiziţionate de locatari.
– leasing time sharing, se utilizează în vânzarea de ordinatoare şi aparatură electronică. Formula
presupune posibilitatea închirierii în comun de mai mulţi utilizatori. Rata este împărţită între
utilizatori şi nu se impune condiţia cumpărării bunului la valoarea reziduală.
– renting sau hire, presupun operaţiuni pe perioadă redusă pentru mijloace de transport şi
construcţii. Se închiriază în mod succesiv, proprietarul asigurând service-ul. Locatarii nu sunt
obligaţi la cumpărare.
– lease back, oferă proprietarilor de bunuri imobile să-şi procure mijloace financiare prin vânzarea
bunului către o societate specializată, după care îşi închiriază fostul său imobil. Finanţatorul permite
răscumpărarea imobilului la încetarea locaţiei. Proprietarul bunului este şi furnizor şi utilizator.

3. Natura juridică a leasing-ului. Obligațiile părților

După cum am văzut, leasing-ul este o formă de finanțare cu termen, o operațiune de credit-bail,
care se caracterizează prin faptul că obiectul contractului se referă la un echipament care urmează sa
fie folosit numai în scopuri profesionale. Bunurile sunt cumpărate de către locator numai pentru a fi
date în locație. Durata locației trebuie să corespundă duratei economice de utilizare a mașinilor sau
echipamentelor respective. Ratele chiriei sunt fixate astfel încât să permită amortizarea valorii
bunurilor. Utilizatorul are latitudinea să opteze pentru achiziționarea bunului la un preț care să
corespundă valorii sale reziduale.

Leasing-ul este o operatiune care cuprinde:

 un contract de vânzare-cumpărare;
 un contract de locațiune;
 un contract de mandat;
 un contract prealabil privind promisiunea de vânzare pe care o face cumpărătorul, care
valorează drept vânzare din momentul în care sunt concretizate toate elementele esențiale ale
vănzării.
Leasing-ul mai cuprinde, de asemenea, promisiunea bilaterală de locație din partea finanțatorului
și a utilizatorului, preexistentă contractului de locațiune, care va avea valoare de contract numai atunci
când se vor concretiza toate elementele contractului de locație. În același timp, este inclusă o stipulație
pentru altul, în baza căreia utilizatorul poate acționa în garanție pe vânzătorul bunului.

Așadar, contractul de locațiune din cadrul operațiunii de leasing este sinalagmatic perfect,
consensual și intuit personal. Locatorul nu se obligă decât în considerația calităților persoanei sau a
garanțiilor pe care le oferă întreprinderea utilizatoare.

Rolul finanțatorului este de a finanța afacerea, neavând vreo influență asupra mersului acesteia,
ceea ce îngăduie acestuia să cedeze contractul sau, dacă circumstanțele o cer.

În același timp, leasing-ul are trăsăturile caracteristice ale unui contract de adeziune, deoarece la
încheierea sa utilizatorul nu are posibilitatea să aducă modificări clauzelor stipulate.

În concluzie, leasing-ul este – prin natura sa juridică și prin trăsăturile enunțate – un contract
complex, reprezentând o îmbinare a mai multor tehnici juridice, într-un cadru unitar.

Efectele contractului de leasing

În contractul de leasing, obligațiile vânzătorului sunt:

 sa livreze un echipament de calitate, adică în stare de funcționare;
 să asigure asistența tehnică a personalului care îl va exploata;
 să asigure piesele de schimb necesare reparațiilor;
 să efectueze reparațiile echipamentului închiriat, în măsura în care defecțiunile nu sunt din culpa
utilizatorului.
Utilizatorul (beneficiarul) are obligația:

 să plătească ratele chiriei, la termenele și condițiile stipulate în contract;

 să exploateze bunul închiriat prin respectarea instrucțiunilor tehnice;
 să nu efectueze modificări în construcția echipamentului închiriat;în cazul în care asemenea
modificări sunt necesare, utilizatorul are obligația să solicite acordul societății de leasing;
 să conserve bunul în stare de funcționare;
 să asigure echipamentul închiriat în folosul societății de leasing.

Societatea de leasing are, la rândul ei, câteva obligații a căror aducere la îndeplinire se întemeiază
pe clauzele stipulate în contract. Astfel, societatea de leasing are obligația să înlocuiasca bunul
avariat. De asemenea, societatea de leasing poate înlocui echipamentul învechit, uzat sau depășit.
Această înlocuire implică perceperea unei chirii majorate.
 Societatea de leasing are dreptul să controleze modul în care este exploatat echipamentul de către
beneficiar. În același timp, este indatorită să vândă echipamentul locatarului în condițiile examinate
în subcapitolele anterioare.

Dacă beneficiarul nu plătește ratele la termenele și în condițiile stipulate în contract societatea de

leasing are dreptul să rezilieze de plin drept contractul, iar clientul are obligația:

 să restituie echipamentul;
 să suporte cheltuielile aferente;
 să plătescă ratele restante ale chiriilor.

Mai mult, beneficiarul este obligat să plătească o indemnizație forfetară de reziliere, care reprezintă
ratele restante viitoare. Toate acestea pun în evidență existența unor condiții severe impuse de
instituția finanțatoare beneficiarului. Toate aceste măsuri au caracter sancționator, de pedepsire a
utilizatorului.

Finanțatorul primește bunul înapoi, având posibilitatea să-l reînchirieze unei alte persoane sau să-
l vândă, în timp ce primește și plata integrală a tuturor ratelor, calculate în raport cu viața economică
a echipamentului respectiv.

Cu toată severitatea acestor măsuri în privința beneficiarului, instanțele arbitrale s-au pronunțat
constant în favoarea creditorului, argumentul evocat fiind că, în felul acesta utilizatorul, primul
interesat în incheierea unui contract de leasing, trebuie să respecte cu scrupulozitate toate clauzele
contractului, deoarece numai în cazul unui asemenea comportament, au de câștigat toate părțile
implicate, iar afacerea se derulează cu succes.

Obligaţiile părţilor
Utilizatorul
– are poziţia juridică a unui locatar. De capacitatea sa organizatorică depinde rentabilitatea întregii
afaceri. El întrebuinţează bunul ce face obiectul locaţiunii.
El are următoarele obligaţii:
– să primească bunul la termenul stipulat în contractul de vânzare-cumpărare şi contractul de leasing,
– să nu încheie un contract de sublocaţie privind bunul fără acordul societăţii de leasing,
– să efectueze plăţile cu titlu de redevenţă în cuantumul stabilit şi la termenele fixate,
– să se îngrijească să obţină de la vânzător livrarea bunului şi să indice public cine este proprietarul
acestuia,
– să întreţină şi să repare echipamentul închiriat,
– să răspundă pentru pierderea, furtul, distrugerea sau orice pagubă produsă bunului,
– să apere faţă de terţi dreptul proprietarului.
Furnizorul
Are poziţia unui vânzător. De obicei este însuşi producătorul unor bunuri de valoare însemnată. Are
următoarele obligaţii:
– să livreze şi să instaleze bunul,
– să acorde garanţii pentru bun,
– să răspundă pentru viciile ascunse ale bunului.
Creditorul (finanţatorul)
Finanţările de acest tip se fac de către societăţi comerciale specializate în leasing ce sunt
înregistrate la Oficiul pentru operaţiuni de leasing, organism guvernamental subordonat Ministerului
de Finanţe.
Societăţile de leasing sunt obligate să aibă la înfiinţare, un capital minim, subscris şi vărsat de 500.
000. 000 lei. Societăţile care, în termen de 1 an de la intrarea în vigoare a acestei legi, nu îşi vor
majora capitalul social, nu vor mai avea dreptul să efectueze operaţiuni de leasing.
Obligaţiile finanţatorului sunt:
– să asigure utilizatorului posibilitatea să negocieze cu un furnizor bunul droit,
– să încheie un contract de vânzare-cumpărare cu furnizorul desemnat de utilizator,
– să încheie un contract de leasing cu utilizatorul conferindu-i drepturile ce rezultă din calitatea de
proprietar mai puţin atributul de dispoziţie,
– să respecte la expirarea locaţiunii dreptul opţiune al utilizatorului,
– să garanteze pe utilizator de evicţiune

4. Rolul și importanța leasing-ului

Pornind de la experienţa mondială putem confirma că leasingul este o componentă a fluxului
investiţional. În condiţiile perioadei de tranziţie este necesar ca leasingul să fie perceput ca o activitate
de investiţie.
Leasingul nu s-ar fi dezvoltat dacă companiile de leasing şi beneficiarii fondurilor lor nu ar fi
apreciat caracterul util al acestei operaţiuni reprezentate prin rentabilitate şi siguranţa fondurilor
investite.
Întreprinderile se află în situaţia de a soluţiona una din cele mai serioase probleme – găsirea unei
surse sigure de finanţare. Atragerea mijloacelor contra unui cost moderat este actuală pentru
investiţiile destinate extinderii şi modernizării producţiei. Obţinerea diferitor tipuri de credite bancare
este una din modalităţile de satisfacere a necesităţii de capital pentru orice afacere. Dar această
posibilitate este accesibilă unui număr restrâns de întreprinderi. În aceste condiţii anume leasingul
poate deveni cel mai eficient ajutor pentru businessul din Moldova.
Leasingul, prin operativitatea sa, satisface în intervale foarte scurte de timp nevoia de fonduri
pentru investiţii a agenţilor economici.
Întreprinderea care se confruntă cu problema finanţării poate apela la operaţiunile de leasing pentru
că:
 Leasingul favorizează concentrarea resurselor întreprinderii asupra unor activităţi specifice care
sunt profitabile, simplifică gestionarea investiţiilor;
 Leasingul este o alternativă a raportului juridic de vânzare-cumpărare directă de bunuri.
Locatorul la cererea locatarului se obligă să asigure posesiunea de folosinţă temporară a unui
bun cumpărat sau produs de locator cotra ratelor de leasing. Locatarul îşi poate corela plăţile de
leasing cu veniturile obţinute de la exploatarea bunului finanţat prin leasing, astfel povara
financiară a investiţiei este desfăşurată în timp;
 Avantajul major este acela de a asigura finanţarea integrală a afacerii cu mijloace exterioare.
Astfel leasingul este un mijloc de îmbunătăţire a fondurilor proprii, întâlnită des în cadrul
întreprinderilor nou create,
 Leasingul poate fi o finanţare avantajoasă chiar şi în cazul unei întreprinderi în ascensiune,
deoarece îi permite realizarea unei economii de fonduri proprii ce pot fi utilizate în alte scopuri.
 Tranzacţiile de leasing au devenit o sursă importantă de investiţie. Există mai mulţi factori care au
determinat evoluţia lor: creşterea flexibilităţii în finanţarea comercială, necesitatea de a oferi agenţilor
economici echipamente moderne, precum şi indisponibilitatea beneficiarilor de a achiziţiona
echipamente care s-ar putea deprecia moral într-un interval scurt de timp. Leasingul este soluţia
pentru problemele legate de garanţii şi pentru preocuparea băncilor de a obţine garanţii
corespunzătoare pentru creditele acordate.
Trăsăturile caracteristice leasingului, care au stat la baza răspândirii lui ca mijloc de investire şi
dezvoltare a activităţilor comerciale şi de producţie, au dus la elaborarea unor „principii”, care
determină importanţa şi avantajele lui:
- nu proprietatea asupra mijloacelor fixe, ci utilizarea lor efectivă este cea care aduce profit;
- a fi proprietarul unor echipamente vechi sau depăşite moral nu foloseşte nimănui şi nu constituie
un avantaj pentru o companie;
- obţinerea în folosinţă, cu un minim de capital investit, a unor echipamente moderne şi
performante măreşte eficienţa şi determină creşterea volumului afacerii, aducând în final mai mult
profit.

5. Piața de leasing în Republica Moldova.

Piaţa serviciilor de leasing din Republica Moldova este una destul de tânără, în plină dezvoltare,
continuă şi progresivă, fiind marcată, pe parcursul evoluţiei sale, de câteva etape importante. Premise
pentru lansarea activităţii în sectorul prestării serviciilor leasing în Republica Moldova au apărut în
anul 1996, atunci când a fost aprobată prima lege a leasingului. Legea însă era una „mai puţin”
acceptabilă, inclusiv din cauza că anumite norme stabilite de aceasta nu stimulau dezvoltarea
leasingului.
Următoarea etapă ce a marcat evoluţia pieţei serviciilor leasing, s-a lăsat aşteptată. În anul 2002
au apărut primele companii cu servicii exclusiv de leasing – companiile MAIB Leasing şi
Euroleasing. Ulterior, în iulie 2003 şi-a lansat activitatea şi cel de-al 3-lea operator, BS-Leasing Grup,
iar în anul 2004, servicii de leasing a început să presteze şi compania IM, şi Compania Consulting
Grup sub brandul IMC Leasing. Tot în acest an se lansează companiile Excelent-Leasing şi Galas-
Leasing.
Adoptarea noii Legi cu privire la leasing şi amendamentele respective la Codul Fiscal, Codul Civil
etc., au fost principalele realizări ale anului 2005, constituind următoarea etapă în dezvoltarea pieţei
serviciilor de leasing. Extinderea naturii subiecţilor şi obiectelor de leasing, echivalarea dobânzii de
leasing cu rata dobânzii stabilită de băncile comerciale, sunt principalele prevederi ce au creat o
situaţie favorabilă atât pentru companiile de leasing, cât şi pentru clienţii acestora.
Noua legislaţie a avut un efect catalizator, astfel că pe parcursul anului 2006 au apărut şase
companii noi de leasing, trei dintre care au la bază capital străin 100% şi în calitate de fondatori -
grupuri investiţionale cu o vastă experienţă în domeniu. Creşterea dinamică a pieţei de leasing din
Moldova sporeşte inevitabil concurenţa în această industrie, atrăgând noi companii. Astfel au apărut
companii de leasing noi, iar companiile existente şiau consolidat poziţiile, înregistrând ritmuri de
creştere impunătoare.
Privite în ansamblu, companiile de leasing, direct sau indirect, reprezintă obiectul afilierii cu
instituţii sau grupuri financiare naţionale şi internaţionale.
Grupul companiilor afiliate băncilor este reprezentat de către EuroLeasing, MAIB-Leasing, BS-
Leasing şi Electrosistem. Ele au fost primele care au început valorificarea acestui sector şi prezintă
un interes separat, deoarece, fiind într-un fel sau altul afiliate băncilor comerciale, companiile de
leasing vizate au acces la resursele băncilor, pentru a le utiliza în activitatea de creditare, câştigând,
astfel, în competitivitate. Companii care au ca fondatori grupuri financiare şi investiţionale străine ce
includ şi structuri specializate în domeniul leasingului sunt reprezentate de aşa companii ca IMC
Leasing, Total Leasing, Top Leasing şi Raiffeisen Leasing. Pe piaţa naţională au intrat, astfel, grupuri
financiare regionale ca Broadhurst Investment Limited – unul din cele mai mari fonduri de investiţii
din România, care a investit în ultimii 12 ani peste 250 mln. dolari în piaţa românească de capital.
Total Leasing – a fost creată prin subscrierea majoritară a Emerging Europe Leasing and Finance
B.V., companie regională de leasing aflată în portofoliul fondului privat de investiţii Balkan
Accession Fund.
Companiile din această categorie au apărut ca efect al Legii din 2005. Afilierea la grupurile străine
prezintă avantaje evidente. În primul rând, facilitează accesul la resurse, relativ mai ieftine, ale
fondatorilor săi, dar şi la liniile de creditare ale altor finanţatori, datorită imaginii grupului la care se
subordonează. În al doilea rând, operatorii naţionali moştenesc de la fondatorii săi experienţa în
domeniul leasingului, reprezentată prin know-how, produse standardizate, marketing, etc. provenită
din activitatea exercitată în segmente similare pe pieţe financiare mult mai avansate. Companii afiliate
grupurilor financiare locale independente, din care fac parte Excelent – Leasing, care formează un
grup financiar cu ExcelentMicrofinanţare şi Galas Leasing, care este afiliată companiei de asigurări
Galas. Ca operator independent poate fi atribuit Status Leasing.
Companii captive, care apar complementar celor axate pe comercializare – dealerilor de
automobile, vânzătorilor de utilaj şi echipament etc.
Apartenenţa operatorilor la o categorie de fondatori implică şi o diferenţiere de servicii de leasing
oferite în funcţie de strategia fiecărei companii, a structurii tranzacţiei după cost şi condiţii de plată
pentru serviciile oferite, a mecanismului de gestionare a riscului afacerii, a disponibilităţii şi
flexibilităţii în derularea tranzacţiei.
În Moldova cei mai importanţi clienţi ai companiilor de leasing sunt persoanele juridice. Estimativ,
în anul 2003 valoarea bunurilor finanţate în leasing pentru persoane juridice au reprezentat cca 80 %
din volumul total, restul de 20% fiind reprezentat de persoanele fizice. De asemenea, în cadrul
clientelei - persoană juridică se poate face distincţie între sectorul privat şi cel public. Astfel, din
totalul contractelor de leasing aflate în derulare, majoritatea erau reprezentate de sectorul privat,
sectorul public semnificând aproximativ 1%. Ponderea redusă a sectorului public se datorează
faptului că în rândul sectorului public nu sunt conştientizate avantajele acestui mod de finanţare -
leasingul. Pe parcursul anilor valoarea bunurilor finanţate în leasing pentru persoane juridice se află
în scădere, constituind în 2007 – 60%, adică s-a redus cu 20% comparativ cu anul 2003 şi cu o
diferenţă foarte mică comparativ de anul precedent, doar de un procent.
Se observă şi diversificarea tipurilor de mijloace fixe acordate în leasing. Dacă în anul 2005 au
fost acordate în leasing maşini şi utilaje, mijloace de transport şi tehnică de calcul, atunci în anul 2007
se observă o lărgire a sortimentului obiectelor acordate în leasing.

Structura portofoliului de leasing este una instabilă, fiind concentrată în automobile, ce

reprezintă 90.8 % din totalul portofoliului de leasing pentru anul 2007. Acest fenomen are la bază o
serie de motive obiective. Leasingul cu automobile nu implică costuri de lansare, perioada de
utilizare a autovehiculului, de regulă, depăşeşte durata contractului de leasing, astfel aceste active
rămân lichide şi după încetarea contractului. De asemenea, piaţa secundară de automobile oferă
posibilităţi reale de vânzare operativă a automobilelor revocate de la clienţii rău-platnici, dacă e să
comparăm cu piaţa secundară de utilaj/echipament.
Concentrarea sporită a portofoliului într-un anumit produs duce la situaţia când companiile de
leasing, pe lângă faptul că îşi asumă riscurile aferente operaţiunilor de finanţare, preiau şi riscurile
specifice ramurii în care îşi concentreză portofoliul, în cazul dat specifice businessului cu
automobile. Tendinţele în dinamică şi previziunile companiilor de pe piaţă indică echilibrarea
portofoliului de leasing în viitorul apropiat, creşterea ponderii operaţiunilor de leasing cu
echipament şi utilaj în detrimentul leasingului cu autoturisme. Această parte a pieţii de leasing va
atrage majoritatea companiilor importante şi acest segment se va extinde considerabil.
În Moldova leasingul imobiliar a fost limitat datorită insuficienţei finanţării pe termen lung şi a
complexităţii operaţiunilor colaterale contractului de leasing. După unele estimări leasingul
imobiliar în următorii ani ar putea reprezenta o nişă importantă de piaţă. Alternativa oferită de
leasing poate creşte la acestă fază nivelul investiţiilor anticipând, de asemenea, o îmbunatăţire a
mediului fiscal. Existând o conjunctură favorabilă pentru dezvoltarea leasingului imobiliar, pe acest
segment de piaţă s-au înregistrat implicări ale companiilor de leasing. Dacă în anul 2005 nu au fost
înregistrate tranzacţii imobiliare, atunci în 2006 ele au atins valoarea de 35,0 mln.lei, iar în 2007 a
urmat cu o creştere în valoare de 55,4 mln. lei.

În ultimii ani se constată o creştere ascendenţă a veniturilor din vânzări ale companiilor de leasing,
de la 10,6 mln. lei în anul 2002 până la 75,4 mln. lei în anul 2007. În ultimul an profitul din vânzări
a crescut de 2,3 ori comparativ cu anul 2006.
În ultima perioadă a scăzut semnificativ dobânda medie de finanţare a tuturor activelor oferite în
leasing. De asemenea, s-a diminuat valoarea medie a aportului iniţial cerut de companiile de leasing
pentru finanţarea obiectelor transmise în leasing, iar viteza de prelucrare a cererilor de finanţare a
crescut semnificativ. Companiile de leasing din Moldova au evoluat mult în activitatea de
management al riscurilor şi încearcă să dezvolte diferite avantaje competitive în relaţiile sale cu
clienţii.
La toate întreprinderile din această ramură structura activelor este similară. Partea principală a
activelor companiilor de leasing este deţinută de activele pe termen lung, activele curente deţin o
pondere mai mică, deoarece specificul de activitate nu impune existenţa unor stocuri de mărfuri şi
materiale importante. În componenţa activelor pe termen lung predomină creanţele comerciale pe
care companiile urmează să le încaseze de la clienţi şi cheltuieli anticipate reprezentate de valoarea
de bilanţ a activelor transmise în leasing. În componenţa activelor curente o pondere mai mare o deţin
creanţele comerciale pe termen lung şi mijloacele băneşti.
 Dinamica evoluţiei pieţei de leasing din ultimii ani poate fi caracterizată şi după creşterea valorii
activelor gestionate de operatori, ce determină valoarea bunurilor finanţate prin leasing. Conform
situaţiei de la 31.12.2007 valoarea activelor totale a constituit suma de 2184,4 mln. lei.
Această evoluţie poate fi explicată ca urmare a interdependenţei mai multor factori:
conştientizarea în rândul cercurilor de afaceri a importanţei şi avantajelor tranzacţiilor în leasing,
dezvoltarea pieţei, creşterea numărului de tranzacţii înregistrate şi a clientelei.
Plăţile de leasing în majoritatea cazurilor se încasează în mijloace băneşti cu toate că legislaţia în
vigoare prevede şi plata prin compensare cu mărfurile produse cu echipamentul furnizat art. 10 (3)
al legii cu privire la leasing.
6. CONCLUZII
Datele analizate prezintă imaginea unui sector financiar aflat în plină expansiune. Această
dezvoltare este susţinută de o mai bună percepere a sistemului de leasing în rândul clienţilor,
creşterea calităţii serviciilor oferite, obţinerea unor surse de finanţare pentru firmele de leasing în
condiţii mai avantajoase.
Problemele de bază cu care se confruntă această piaţă şi care o împiedică în atingerea
potenţialului maxim ar fi în primul rând cadrul legislativ imperfect, care nu oferă facilităţi fiscale
evidente pentru operatorii de leasing şi astfel reduce capacitatea lor de a-şi dezvolta avantaje
competitive faţă de alte surse de finanţare. A doua problemă majoră este creată de lipsa unei pieţe
secundare puternice pentru anumite tipuri de active finanţate (utilaj / echipament specific). Astfel
este foarte anevoios de a vinde bunuri revocate de la locatari rău-platnici, iar eforturile de re-
marketing implică costuri considerabile.
Lipsa transparenţei şi a informaţiei veridice pe piaţa de leasing crează probleme de coordonare
între companiile din această industrie, iar în unele cazuri favorizează publicitatea falsă ce induce în
eroare consumatorii de aceste servicii. Şi în sfârşit problema „universală” pentru majoritatea
companiilor constă în dificultăţile în atragerea resurselor ieftine pentru a oferi condiţii de finanţare
competitive.
Facilitarea în continuare a condiţiilor de finanţare fac leasingul un instrument tot mai accesibil.
Anume leasingul poate şi trebuie să devină factorul principal în crearea şi renovarea capitalului în
business.
7. Bibliografie
1. Legea cu privire la leasing nr.59-XVI din 28.04.2005.
2. Makeeva V.G. Lizing. Moskva, Infra M. 2003.
3. Bugaian L., Guţu C. Leasing în Moldova. Chişinău 2002.
4. Anuarul statistic al Republicii Moldova.
5. Costin, M.N., Dicţionar de drept internaţional al afacerilor, vol. II, Cluj.
6. Popescu. T.R., Dreptul comerţului internaţional. Bucureşti, 1983.