Sunteți pe pagina 1din 1

Cap. 1.

ROLUL I IMPORTANA STOCURILOR

Problematica stocurilor a aprut pe fondul unor intense frmntri de creare i dezvoltare a marii industrii care a generat multiplicarea punctelor de producie i de consum, dispersarea pe teritorii ntinse a acestora, creterea continu i nemaintlnite a circulaiei mrfurilor. S-a manifestat mai nti ca practic, iar mai apoi ca teorie tiinific, fcndu-se astfel trecerea de la forma involuntar la forma contient, deliberat, cuprinznd domenii i activiti tot mai diverse. Ca urmare, s-a dezvoltat o bogat literatur privind gestiunea tiinific a stocurilor, au fost create modele matematice proprii proceselor de stocare. O prim form de determinare tiinific a stocurilor este identificat de profesorii G.Hadley i T.M. Whitin, n anul 1915. Ulterior modelul a fost preluat i dezvoltat de R.H. Wilson, motiv pentru care n literatura economic este cunoscut sub denumirea de formula lui Wilson. Pe plan mondial, conceptul de stocare s-a conturat n jurul anilor30, prin elaborarea unui sistem distinct de gestiune a stocurilor. Acesta s-a constituit treptat ntr-un instrument principal de conducere economic, favoriznd luarea deciziilor, nu numai n derularea procesului de aprovizionare tehnico-material, ci a ntregii activiti. Prima lucrare de amploare care a promovat studiul problemelor de stoc aparine economistului american F.E. Raymond Quantity and Economy in Manufacture, aprut la New York, n anul 1931. Astzi, gestiunea stocurilor a devenit un domeniu larg, incluznd att probleme de dimensionare, de optimizare a amplasrii n teritoriu, de reducere a cheltuielilor de stocare, ct i probleme de depozitare, de structura sortimental, conservare, redistribuire, mod de utilizare tec. Analiza procesului de stocare, a legitilor i aciuni factorilor care guverneaz acest proces au permis determinarea cilor, mijloacelor i formelor de constituire, utilizare, dimensionare i funcionare a stocurilor care au devenit astfel, un instrument important n conducerea tiinific a activitii economice, n creterea eficienei acesteia. Aadar, gestiunea stocurilor este un domeniu vast, aflat la intersecia unor zone de interinfluene i de aciuni comune, determinnd modelri i optimizri pariale i iterative, n vederea realizrii obiectivului primordial al gestiunii financiare a unitii patrimoniale, acela de a-i maximiza valoarea cu un minim efort.