NEEMIA 1, 8-9

“Adu-\i aminte [ns` de cuv@ntul pe care pe care l-

ai spus robului T`u Moise, c@nd ai zis: <<De ve\i
p`c`tui, v` voi [mpr`]tia printre popoare; Iar c@nd v`
ve\i [ntoarce la Mine ]i ve\i p`zi poruncile Mele ]i le
ve\i [mplini, atunci, de a\i fi izgoni\i chiar ]i la
marginea cerului, ]i de acolo v` voi aduna ]i v` voi
aduce la locul pe care l-am ales, ca c` s`-Mi pun
numele Meu acolo>>”.
Un prim aspect al acestor versete [l putem considera ca
fiind cel istoric, prin prisma c`ruia putem spune c` acestea
au fost o proorocie, pentru c` neamul evreiesc a p`c`tuit
neprimind pe Domnul ]i Dumnezeul lor ]i al nostru, pe
Domnul nostru Iisus Hristos ]i de aceea acum se afl` at@t de
[mp`]tia\i prin toat` lumea, iar \ara lor nu-]i afl` pacea.
Apoi este alt aspect: acela al p`cii noastre interioare.
“De ve\i p`c`tui, v` voi [mpr`]tia”- nu [nseamn` c`
Dumnezeu ar fi cumva autor al r`ului ci c` noi singuri
p`c`tiund ne facem fii ai diavolului, ai celui care dezbin` ]i
desparte. Deci, la fel cum e el, ne facem ]i noi p`c`tuind ]i va
fi o [mpr`]tiere, o neunitate [n mintea noastr`: penru c`
p`c`tuind c`ut`m diferite lucruri, activit`\i, g@nduri (legate

1
de cele p`m@nte]ti), care s` ne fac` pl`cere ]i astfel, ele
nesatisf`c@ndu-ne, nu vom avea pace, ci vom fi pururea
[mpr`]tia\i c`ut@ndu-le [n toate p`r\ile. }i dac` nu ne vom
[ntoarce existen\a noastr` spre Dumnezeu, singurul care ne
poate da pacea, care ne [mpline]te din plin via\a noastr`,
vom st`rui dispera\i [n aceast` c`utare, fie ea ]i cultural`, dar
[n van, c`ci sufletul va r`m@ne tot pl@ng@nd ca un copil
dup` casa sa ]i hrana sa de Acas`: Duhul Sf@nt.
Apoi, Sf@ntul Duh ne spune prin gura acestui prooroc,
c` din partea omului trebuie pu\in efort, pu\in` dorin\` de a
duce o via\` mai [nalt`. Trebuie o c`utare sincer` a adev`rului
chiar ]i la cei necredincio]i. Pentru c` pentru ei, p`zirea ]i
[mplinirea poruncilor [nseamn` respectarea legii firii, pe care
Domnul nostru ne-a pus-o fiec`ruia [n inim` de la crea\ie:
aceea de a c`uta binele ]i de a ne feri de r`u. }i astfel, ]i ei,
oric@t de departe s-ar afla cu sistemul lor de [n\elegere al
vie\ii, de Adev`rul ]i Calea care e Domnul nostru Iisus
Hristos, din orice religie ascuns` ]i uitat` de lume ar fi,
Dumnezeul cel viu [I poate aduce “s` intre [n bucuria
Domnului lor” [n “sf@nta ]i tainica Biseric` Ortodox`”.
Tot din aceste versete putem afla ]i un [ndemn la
smerenie, av@nd [n vedere c` nu noi ne “adun`m”, ci
Domnul nostru Cel iubitor de oameni, v`z@nd mica ]i
neputincioasa noastr` inten\ie ]i hotar@re, ne ia sub
acoperam@ntul Lui ]i ne c`l`uze]te ]i ne duce la adev`rata
noastr` fericire pe care “ochiul nu a v`zut-o, urechea nu a

2
auzit-o”, despre care noi nici nu ne imagin`m c` exist` ]i nici
nu ne vine a crede c` la a]a o via\` [nalt`, ve]nic` ]i plin` de
bucurie ne-a chemat Tat`l nostru.
Apoi, tot aici, s-ar p`rea c` este o v`dit` trimitere la
acest dar dumnezeiesc ]i bucurie ne@ncetat` a cre]tinilor,
care este Rug`ciunea lui Iisus; c`ci omul c@nd [ncepe s` se
roage ]i s`-]i [ndrepte fiin\a sa spre Dumnezeu, la [nceput
are [nc` mintea [mpr`]tiat`, de aceea Dumnezeu v`z@nd
dorin\a noastr`, ne ajut` ]i prin aceast` sf@nt` rug`ciune a
inimii, s` ne adun`m [n noi [n]ine ]i astfel s` ne apropiem de
El, Care, dup` cum ne-a spus ]i [n prima porunc`: “S` iube]ti
pe Domnul Dumnezeul t`u din toat` inima ta, din tot sufletul
t`u, din tot cugetul t`u ]i din toat` puterea ta”, vrea s`
ajungem la aceast` unitate; vrea ca inima noastr` s` nu mai
fie ocupat` cu altele, afar` de dorirea Lui, a]a cum se spune ]
i celui ce intr` [n m`n`stire, la slujba prin care ia schima
[ngereasc` monahal`, atunci c@nd i se d`ruiesc metaniile:
“Fratele nostru (monahul …) prime]te sabia Duhului, care
este cuv@ntul lui Dumnezeu, spre rug`ciunea cea de tot
ceasul c`tre M@ntuitorul Hristos. C` este dator [n toat`
vremea a avea [n minte, [n inim`, [n cuget ]i [n gura lui
numele Domnului Iisus ]i a zice: Doamne Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluie]te-m` pe mine p`c`tosul”. 1
Iat` [n final, ce ne spune purt`torul de Dumnezeu
Sf@ntul Maxim M`rturisitorul despre aceast` dep`]ire a

1
R@nduiala Schimei celei mici [n R@nduiala tunderii [n monahism din Molitfelnic,
Editura Institutului Biblic ]i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Rom@ne, p. 519

3
[mpr`]tierii ]i a neunit`\ii: “Sfin\ii au lep`dat afec\iunea
sufletului fa\` de trup ]i prin trup fa\` de materie, sau,
vorbind [n general, toat` mi]carea sim\itoare fa\` de natura
sensibil` familiar` ]i au [mbr`\i]at sincer numai dorin\a de
Dumnezeu, pentru unimea cugetat` [n Treime. C`ci
cunosc@nd c` sufletul st` la mijloc [ntre Dumnezeu ]i
materie, av@nd puterile care [l unesc cu am@ndou`, adic`
mintea cu Dumnezeu ]i sim\irea cu materia, sim\irea fa\` de
cele semsibile prin rela\ia activ` au lep`dat-o cu des`v@r]ire
din dispozi\ia lui ]i prin mintea singur` s-au familiarizat
negr`it cu Dumnezeu”. }i av@nd astfel sufletul [ntrg unit, [n
chip ne]tiut, cu Dumnezeu [ntreg, ca pe un chip cu modelul
s`u, prin minte, ra\iune ]i duh, av@nd, pe c@t se poate,
[nrudirea cu El prin asem`nare, au cunoscut tainic unimea
cugetat` [n Treime.” Cel care a dep`]it aceast` doime “a
ajuns nu numai la unirea adev`rat` ]i fericit` cu Sf@nta
Treime, ci ]i la unitatea [n\eleas` din Sf@nta Treime, ca unul
ce a devenit simplu ]i ne@mp`r\it ]i uniform dup` putere,
dup` ce, fiind simplu ]i ne@mpar\it dup` fiin\`, s-a f`cut
simplu dup` deprinderea virtu\ilor, imit@nd dup` putin\`,
bun`tatea ce r`m@ne la fel ]i lep`d@nd [nsu]irea puterilor
[mp`r\ite dup` fire pentru harul lui Dumnezeu cel unic” 2.

2
Sf@ntul Maxim M`rturisitorul, Ambigua, Traducere din grece]te, introducere ]i note
de Pr. Prof. Dumitru St`niloae, Editura Institutului Biblic ]i de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Rom@ne, Bucure]ti, 1983, p. 182

4
 Referat la Studiul Vechiului Testament
sus\inut de
Popescu-Sandu Victor - Anul II,
Grupa II
Universitatea “Valahia”
T@rgovi]te
Facultatea de Teologie
Ortodox`
Specializarea: Teologie
Pastoral`

5
6