Regimurile matrimoniale

1. Drepturi şi obligaţii patrimoniale

Regimul matrimonial cuprinde un ansamblu de reguli care guvernează chestiunile de ordin

patrimonial care intervin după încheierea căsătoriei:
Avem trei tipuri de regimuri:
1. Regimul comunităţi legale
2. Regimul comunităţii convenţionale
3. Regimul separaiei de bunuri
Regimurile matrimoniale se clasifică după izvorul lor astfel: (supletiv)
- Legea: regimul comunităţi legale
- Convenţia matrimonială a părţilor: regimul comunităţi convenţionale, regimul
separaţiei de bunuri.
Regimul comunităţi legale se aplică tuturor situaţiilor în care părţile nu au încheiat o
convenţie matrimonială !!!

În funcţie de conţinutul lor:

- Regimurile separatiste (regimul separaţiei de bunuri);
- Regimuri de tip comunitar (regimul comunităţoo legae şi regimul comunităţii
convenţionale).

Regimul primar imperrativ – este statutul imperative de bază, de ordine publică, incident
oricărei (fiecărei) căsătorii. Nu este un regim matriomonial, nu are capacitatea de a susţine de
unul singur ceea ce însemnaă aspectele pecuniarea ale căsătoriei. Acest set de reguli impus de
rgeim trebuie respectat de soţi, indiferent de regimul matrimonial ales. Nu este considerat un al
patrulea regim.

2. Principiile regimurilor matrimoniale

1. Principiul egalităţii în drepturi şi obligaţii a soţiilor: sub sanţiunea nulităţii aboslute prin
convenţia matrimonială nu se poate aduce atingere egalităţii drepturilor şi obligaţiilor a soţiilor.
2. Principiul libertăţii alegerii regimului matrimonial: părţile pot încheia o convenţie
matrimonială prin care să-şi aleagă regimul comunităţi convenţionale sua rgeimul separaţiei de
bunuri, ori pot să nu încheie o astfel d eocnvenţie, situaţie în care s eva aplică regimul comunităţi
legale.
3. Principiul mutabilităţii regimurilor matrimoniale: regimul matrimonial se poate modficia
pe cale convenţională sau judiciară. Constă în posibilitatea recunoscută soţiilor de aînlocui sua
de amodicia regimul matrimonial ori de câte ori doresc, după 1 an de la căsătorie, încheind o
convenţie matrimonială.
4. Principiul accesorialităţii: regimul matrimonial produce efcete numai începând cu data
încheierii căsătoriei şi încetează la data desfacerii/anulării căsătoriei sua decesului unuia dintre
soţii.
Data producerii efectelor regimului matrimonial: regimul matrimonial produce efecte începând
cu data încheierii căsătoriei. Faţă de terţi rgeimul matrimonial produce efcete de la împliinirea
formalităţilor necesare de publicitate.
Modificarea regimului matrimonial
Regimul matrimonial se poate încheia pe cale convenţională sua judiciară. Soţii pot
hotărââ modificarea convenţională matrimonială după 1 an de la ăncheierea căăstoriei şi cu
condiţia respectării condiţiilor d efond, formă şi publicitate prevăzute de lege.
Modificarea judiciară se dispune de către Instanţa de Judecată înc azul în care unul dintre
soţi încheie acte prin care pune în pericol interesele patrimoniale ale familiei. Modificarea
judiciară se poate dispune doar la cererea soţului nevinovat şi doar atunci când soţii au un regim
de tip comunitar. Dcaă cererea este admisă, Instanţa va dispune înclocuirea regimul matrimonial
existent cu rgeimul separaţiei de bunuri.

3. Regimul primar imperative

Set de norme care trebuie respectate, indifferent de regimul matrimonial ales. Carcaterele
regimului sunt:
1.Definiţie şi caractere. Se aplică şi dacă soţii nu au încheiat o conveţie matrimonială şi dacă au
încheiat o astfel de convenţie
2. Obligatorie întrucât regimul primar curinde norme imperative.
3. Este fundamental deoarece cuprinde norme generale cu valoare de principiu care se aplică
indiferent de regimul matrimonial ales, fără însă să constituie un tip de regim matrimonial.
Regimul primar nu are capacitatea de a susţine singur tot ceea ce însemnaă organizarea
aspectelor pecuniare. Normele sale se completează cu cele alea regimului matrimonial ales (legal
sau convenţional) care orânduieşte organizarea bunurilor, datoriile între soţi, precum şi puterile
soţilor asupra bunurilor lor.

3.1. Locuinţa familiei (Art. 321 C.Civ.)

Este locunţa unde locuiesc soţii, sau dacă soţii sunt despărţiţi locuieşte soţul cu copii..
 Reguli: 1. Nici unul dintre soţi nu poate fără consimţământul scris al celuilalt soţ să dispună de
dreptuirle asupra locuinţei failiei şi nici să dispună de dreptuirle soţului asupra locuinţei familiei
şi nici să înlocuie vreun act prin care folosinţa acetsuia să fie afcetată, chiar dacă este propietar
exclusiv al acestuia.
2. Nici unul dintre soţi nu poate fără consimţământul scris al celuilalt soţ să îndepărteze bunurile
care mobilează ori decorează locuinţa fmailiei sua să dispună de acestea.

3.2 Cheltuielile familiei (Art.321 C.Civ.)

Art. 325 Contribuţia soţilor
(1) Soţii sunt obligaţi să îşi acorde sprijin material reciproc.
(2) Ei sunt obligaţi să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei, dacă
prin convenţie matrimonială nu s-a prevăzut altfel.
(3) Orice convenţie care prevede că suportarea cheltuielilor căsătoriei revine doar unuia dintre
soţi este considerată nescrisă.
Soţii sunt obligaţi să contribuie în funcţie de mijloacele fiecăruia la suportarea
cheltuielilor familiei. Orice convenţie prin care s-a stability că unul dintre soţi să nu participle la
cheltuielile căsătoriei este consimţită nescrisă,
Stabilirea contribuţiei fiecăruia dintre soţi la cheltuielile căsătoriei
Munca în gospodărie şi pentru creşterea copiilor sunt considerate constribuţii la
suportarea sarcinilor căsătoriei.
- În regimul matrimonial de tip comunitar munca în gospodărie şi pentur creşterea
copiilor este considerate ca fiind o contribuţie indirectă la dobândirea bunurilor
commune.
- Soţul care a participat la activitatea profesională a celuilalt soţ are drept la o
compensaţie în limitele îmbogăţirii acestuia, dacă participarea sa a depăşit limitele
îmbăgătirii limitele obligaţiei de support material şi de contribuţie la cheltuielile
căsătoriei.

3.3 Independenţa economică şi social a soţilor

Art. 327 Veniturile din profesie
“Fiecare soţ este liber să exercite o profesie şi să dispună, în condiţiile legii, de veniturile
încasate, cu respectarea obligaţiilor ce îi revin privind cheltuielile căsătoriei.”
 Autonomia profesională – fiecare soţ este liber să-şi aleagă profesia şi să
dispună de veniturile obţinute în cadrul acesteia singura obligaţie este de asuporta
cota parte ce îi revine din cheltuielile căsătoriei. Ex.: un soţ poate cenzura pe
celălalt soţ în vedere exercitării unei profesii.
  Autonimia patrimonială - Art. 317 alin. (1) “Dacă prin lege nu se prevede
altfel, fiecare soţ poate să încheie orice acte juridice cu celălalt soţ sau cu terţe
persoane”.
 Autonomia bancară Art. 317 alin. (2) “ Fiecare soţ poate să facă singur,
fără consimţământul celuilalt, depozite bancare, precum şi orice alte operaţiuni în
legătură cu acestea.”; (3) În raport cu instituţia de credit, soţul titular al contului
are, chiar şi după desfacerea sau încetarea căsătoriei, dreptul de a dispune de
fondurile depuse, dacă prin hotărâre judecătorească executorie nu s-a decis altfel.

Dreptul la infomare Art. 318 – cu toată autonomia profesională şi patrimonială, la cerere

soţul este dator să-şi infoemeze partenerul conjugal cu privire la bunurile, veniturile şi datoriile
sale; în caz de refuz neustificat, asemenea informaţii pot fi obţinute cu sprikinul instanţei. De
pildă, fiecare soţ poate solita celuilalt şă-i dezvolte existenţa şi cunatumul depozitelor bancare al
căror titular este acesta din urmă; instituţia bancară nu va divulga asemena date soţului netitular
de cont – este oprită de obligaţia de păstrare a secretului profesional – afară de cazul ăn care
aceasta face dovada ca a introdus o cerere de împărţire a bunurilor comune sau la solicitarea
instanţei.
(1) Fiecare soţ poate să îi ceară celuilalt să îl informeze cu privire la bunurile, veniturile şi
datoriile sale, iar în caz de refuz nejustificat se poate adresa instanţei de tutelă.
(2) Instanţa poate să îl oblige pe soţul celui care a sesizat-o sau pe orice terţ să furnizeze
informaţiile cerute şi să depună probele necesare în acest sens.
(3) Terţii pot să refuze furnizarea informaţiilor cerute atunci când, potrivit legii, refuzul este
justificat de păstrarea secretului profesional.
(4) Atunci când informaţiile solicitate de un soţ pot fi obţinute, potrivit legii, numai la cererea
celuilalt soţ, refuzul acestuia de a le solicita naşte prezumţia relativă că susţinerile soţului
reclamant sunt adevărate.

3.4 Mecanismele de dozare a “puterilor” soţilor

 Mandatul convenţional - Art. 314 “Un soţ poate să dea mandat celuilalt soţ să îl
reprezinte pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial.”
În cazul în care unul dintre soţi nu poate să-şi exercite dreptul care îi revine potrivit rgeimului
matrimonial celălalt soţ se poate adresa instanţei pt a-l autoriza să exercite el aceste drepturi.
Mandatul poate fi general (pt. Actele de conservare şia dministrare) şi special (operaţiuni
juridice exprese cum ar fi actele de dispoziţie). Prin hotărârea instanţei se va menţiona: limitele,
condiţiile şi durata de exercitare a acestor drepturi.

 Mandatul judiciar - Art. 315 C.Civ

(1) În cazul în care unul dintre soţi se află în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa, celălalt soţ
poate cere instanţei de tutelă încuviinţarea de a-l reprezenta pentru exercitarea drepturilor pe care
le are potrivit regimului matrimonial. Prin hotărârea pronunţată se stabilesc condiţiile, limitele şi
perioada de valabilitate a acestui mandat.
(2) În afara altor cazuri prevăzute de lege, mandatul încetează atunci când soţul reprezentat nu
se mai află în situaţia prevăzută la alin. (1) sau când este numit un tutore ori, după caz, un
curator.
(3) Dispoziţiile art. 346 şi 347 sunt aplicabile în mod corespunzător

3.5 Limitarea puterilor unuia dintre soţi

Carcaterul excepţional al măsurii. “ În mod excepţional, dacă unul dintre soţii încheie
acte juridice prin care pune în pericol grav interesele familiei, celălalt soţ poate cere instanţei de
tutelă ca, pentru o perioadă determinată, dreptul de a dispune de naumite bunuri să poată fi
exercitat numai cu consimţământul său expres”. Durata unei asttfel d einterdic’ii este de 2 ani.
Prin aceste acte juridice pe care le încheie unul dintre soţii sunt periclitate grav interesele
familiei. Se poate dispune o asemnea măsură şi dacă există doar o intenţie de a încheia astfel de
acte.
CONDIŢII: Cerinţele soluţiei de criză a limitării puterilor unuia dintre soţi rezultă din ipoteza
normativă a textului ce o consacră: prin actele juridice pe care le încheie unul dintre soţi, sunt
perciclitate grav interesle familiei. Finalitatea măsurii este aceea de a preveni prejudicii iminente
ce nu pot fi evitate astfel.

3. Convenţia matrimonială

3.1 Definiţie
Convenţia matrimonială estecatul juridic prin acre viitori soţii îţi stabilesc un refimm
matrimonial sau prin care modică regimul matrimonial existent.
CARCATERELE
 Caracter personal – este ăncheiată în considerarea personei; datorită specificului său
patrimonial spre deosebire de căăstorie se poate încheia, nu doar personal de viitori soţi,
ci şi prin mandatar cu procură specială şi autetică, având un conţinut predeterminat.
 Act cazual special – este animat de o cauză juridică specifică (affectio conjugalis),
anume de a fi în serviciul căsătoriei;
 Caracterul complex – fiind o veritabilă carte a relaţiilor dintre soţi precum şi a relaţiilor
între acesţia şi terţi.
 Caracterul solemn – sub sancţiunea nulităţi absolute, se încheie prin înscris autentificat
de notarul public (art.330 alin. (1)C.Civ.)
 Carcaterul public – pentru opozabilitatea faţă de terţi, convenţia matrimonialp este
supusă (1) C.Civ.).
3.2 Condiţiile de fond
 Capacitatea
Convenţia matrimonială poate fi încheită d eo eprsoană care are 18 ani şi are capacitate
deplină de exerciţiu. Prin excepţie minorul în vârstă de 16 ani încheie o convenţie matrimonială
cu încuvinţarea ocrotitorului legal şi cu autorizarea Instanţei de tutelă. Admitem că si minorii cu
capacitate de exerciţiu anticipate pot încheia o astfel de convenţie. Dcaă a dobândit doar după
încheierea actelor vârsta necesară nulitatea relative se acoperă.
 Consimţământul
Acesta poate fi exprimat de către părţi atât personal cât şi prin mandatar special cu procură
special care să aibă conţinutul predeterminat. Mnadatul în toate cazurile este unui special fiind
determinate toate condiţiile de ăncheie a condiţiilor convenţiei matrimoniale.
În lipsa consimţământului părţilor convenţia va fi lovită d enulitate absolute. Consimţământul
trebuie să fie real, serios, exprimat în dpelină cunoştinşă de cauză şi liber.
 Obiectul convenţiei matrimoniale
Obiectul convenţiei matrimoniale constă în alegerea regimului matrimonial sua modificarea
rgeimului matrimonial ales. Se poate allege doar unul dintre cele două regimuri alese: regimul
comunitar sua regimul separa’iei de bunuri. Nu se poate aduce stingere regimului celalalt sau
regulilor.
 Cauza convenţiei matrimoniale
Cauza actului juridic conform dreptului comun, trbeuie să exste, să fie reală, licită şi morală.
Scopul stabileşte relaţiile patrimoniale dintre soţii.

3.3 Condiţiile de formă

Art. 330 Încheierea convenţiei matrimoniale
(1) Sub sancţiunea nulităţii absolute, convenţia matrimonială se încheie prin înscris autentificat
de notarul public, cu consimţământul tuturor părţilor, exprimat personal sau prin mandatar
cu procură autentică, specială şi având conţinut predeterminat
Sub aceste aspect catul notarial, ca înscris authentic, serveşte ca instrument ce face
dovada deplină până la înscrierea în fals. (art. 270 alin. (1) C.proced. Civ.)

3.4 Claza de preciput

 Definire – art.333 (1) Prin convenţie matrimonială se poate stipula ca soţul
supravieţuitor să preia fără plată, înainte de partajul moştenirii, unul sau mai multe dintre
bunurile comune, deţinute în devălmăşie sau în coproprietate. Clauza de preciput poate fi
stipulată în beneficiul fiecăruia dintre soţi sau numai în favoarea unuia dintre ei.
 Vom spune că preciputul este facultatea recunoscută soţiilor de a constitui în favoarea soţului
supravieţuitor dreptul de a preleva, fără contrapartidă, înainte de partajul moştenirii, unul sau mai
multe bunurii; în lipsa cauzei cota parte vce revenea defunctului din bunurile comune alături de
celelalte bunuri din masa succesorală, ar fi făcut obiectul patajului între soţul supravieţuitor şi
ceilalţi moţtenitori. O asemne astipulaţie, preciputarp, este o “poliţă de asiugurare” privind
atribuirea preferenţială (şi gratuită) a unuia sau a unor bunuri în natură, ferrite de incertitudinile
partajului în natură.

Art.333 alin 2-5 clauza de preciput

(2) Clauza de preciput nu este supusă raportului donaţiilor, ci numai reducţiunii, în condiţiile
art. 1.096 alin. (1) şi (2).

(3) Clauza de preciput nu aduce nicio atingere dreptului creditorilor comuni de a urmări,
chiar înainte de încetarea comunităţii, bunurile ce fac obiectul clauzei.
(4) Clauza de preciput devine caducă atunci când comunitatea încetează în timpul vieţii
soţilor, când soţul beneficiar a decedat înaintea soţului dispunător ori când aceştia au decedat în
acelaşi timp sau când bunurile care au făcut obiectul ei au fost vândute la cererea creditorilor
comuni.
(5) Executarea clauzei de preciput se face în natură sau, dacă acest lucru nu este posibil, prin
echivalent.
 Obiectul clauzei de preciput –preciputul poate avea c aobiect unul sau mai multe
bunuri commune, deţinute de soţi în devălmăşie sau în copropietate, private ut
singuli, nu ca universalitate, sau cotă parte din aceasta.

 Cadiciateta clauzei de preciput

Ţinând seamă de scopul urmărit prin instituirea clauzei de preciput, precum şi d eobiectul
preciputului, clauza devină caducă în următoarele cazuri indicate expres de art.333 alin. (4).
C.Civ.
- Stingerea efctelor căsătoriei şi, implicit, a regimului matrimonial pe alte temeiuri decât
Acela a încetării căsătoriei, adică fir prin divorţ, fie prin nulitatea sua anularea căsătoriei.
- Încetarea comunităţii asupra bunului s abunurilor ce fac obiectul clauzei în timpul vieţii
soţilor
- Predecesul soţului benediciar; desigur, ipoteza vizează preciputul instituit în favoarea
unuia dintre soţi, altmiteri, dacă are caracter reciproc, moartea unuia dintre soţi nu are
 cauză de ineficacitate, ci dimpotrivă, evenimentul ce declanşează posibilitatea
valorificării dreptului pecuniar.
- Soţii, deopotrivă beneficiari ai clauzei de preciput, aud ecedat în aceelaşi timp;
- Bunuri sau bunul care a făcut ăbiectul clauzei de preciput au fost vândute la cererea
creditorilor comuni;
La aceste clause de caducitate se adaugă următoarele ipoteze de ineficacitate subînţelese de
legiutor:
-nulitatea convenţională ce încorporează de preciput;
- caducitatea convenţiei matrimoniale din pricina neîncheierii căsătoriei.
 Efectele clauzei de preciput
Cauza de preciput conferă beneficiarului dreptul de a prleua, făăr plată înainte de partajul
moştenirii bunul sau bunurile ce formează obiectul acestuia. Stipulaţia preciputară urmăreşte un
dublu scop: pe de o parte, prleuarea în natură a bunului sua a bunurilor de către soţul
supravieţuitor, ferit astfel de emoţiile elemnetului alea ale partajului în natură, pe d ealtă parte
procurarea unui avantaj gratuiut beneficiarului său.
Clauza de preciput este supusă reducţiunii în cazul în care aceasta încalcă colitatea
disponibilă, astfel se protejează interesele celorlaţi moştenitotii.
 Natura juridică a clauzei
Clauza de preciput este un act juridic cu titlu gratuit si de asemneea mortis causa (în cazul
dispoziţiilor testamentare). Se încheie ca şi donnaţie, dar produce efcete la fel ca şi testamentul.

3.5 Publicitatea convenţiei matrimoniale

- Formlalităţi generale
Formalităţile generale constau în menţionarea convenţiei matrimoniale pe marginea
actului de căsătorie şi la Registrul Notarial al regimurilor matrimoniale. (art.291 C.Civ. şi art.334
alin. (1) C.Civ.)
Sancţiunea: inopozabilitatea faţă d eterţi a convenţiei matrimoniale cu excepţia cazului în
care aceştia cunoşteau pe altă cale despre existenţa convenţiei.
- Formalităţi speciale
Formalităţile speciale au în vedere notarea în Cartea Funciară, înscrierea în Registrul
Comerţului, precum şi în alte registre de publicitate; ele sunt instituite îndeosebi pentru
profesionişti.
Să reiterăm prevederile art.334 alin. (4) C.Civ. “Ţinând seamă d enatura bunurilor, convenţiile
matrimoniale se vor nota în Cartea funciară, se vor înscrie în registrul comerţului, precum şi în
alte registre de publicitate prevăzute de lege”.
 3.6 Simulaţia convenţiei matrimoniale
Operaţiunea juridică prin intermediul căreia, printr-un act juridic public, dra apparent,
simulat deci, se creează o situaţie juridică diferită, în tot sau în parte, de cea stabilită ptrintr-un
act juridic ascuns, secret. Actul secret poate fi mai mult sua mai puţin îndepărtat d ecel public,
adică poate să înlăture, să contrazică sau să modifice actul public.

3.7 Nulitatea convenţiei matrimoniale

Nesocotirea condiţiilor de valabilitate instituite de lege privitor la ăncheierea convenţiei
matrimoniale este sancţionat, după caz, cu nulitatea absolute sau cu nulitatea relative.
 NULITATEA ABSOLUTE a convenţiei matrimoniale:
- Lipsa fomei autentice notariale;
- Lipsa consimţământului oricăreia dintre viitori soţi sau a oricăruia idntre soţi, în
cazul convenţiei încheiate în timpul căsătoriei;
- Nerespectarea cerinţei provind exprimarea personală a consimţământului sua prin
mandatar cu procură specială si autentică; credem că acceasşi consecinţă produce
exprimarea consimţământului de către părţi astfel decât simultan, adică în reprize
distincte, separate;
- Nerespectarea limitelor de ordine publică ale încheierii convvenţiei matrimoniale;
Sanţiunea poate fi incovată de orice personaă interesată, pe cale de aţiune sau de excepţie; într-un
proces pendinte instanţa este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolute. (art.1247 alin. 2-3
C.Civ.)
 NULITATEA REALTIVĂ a convenţiei matrimoniale:
- Lipsa încuvinţărilor şi a autorizărilor prevăzite pentru convenţia matrimonială
încheiată de către minorul care a împlinit vârsta de 16 ani, neemancipat (art.337
alin.(2) C.Civ.)
- Vicierea consimţământului prin eroare, dol sau violenţă;
- Lipsa discernământului la momentul încheierii convenţiei; dacă ulteorir încheierii
acesteia una idntre părţi este pusă sub interdicţie
Nulitatea relative a convenţiei matrimoniale poate fi invocată numai de cel al cărui interes este
ocrotit prin dispoziţia legală încălcată; instanţa nu poate ridica din oficiu nulitatea relative a
convenţiei.

3.7 Caducitatea convenţiei matrimoniale

Convenţia matrimonială este accesorie căsătoriei, ea nu poatee exista decât în “în umbra
acesteia”. Aşa se face că o convenţie matrimonială încheiată anterior căsătoriei produce efcete
numai de la data încheirii căsătoriei (art.330 alin. (2) C.Civ.), iar regimul matrimonial, generat de
ocnvenţie sau, în lipsa acesteia, aplicat în temeiul legii, încetează prin constatarea nulităţii,
anularea desfacerea sau încetarea căsătoriei. (art.319 alin (1) C.Civ.)

4. Regimul comunităţii legale

Caractere:
- regimul stability de legiuitor pentru situaţia în care soţii nu au încheiat o convenţie
matrimonială, sau convenţia matrimonială a fost declarată nulă sau anulată;
- este facultativ deoarece soţii pot alege să încheie o convenţie matrimonială prin care să-şi
aleagă regimul comunităţii convenţionale şi de asemnene apoate fi modificat prin acorudl părţilor
după 1 AN de la încheierea căsătoriei.
- sub regimul comunităţii legale soţii dobândesc 2 categorii de bunuri: bunuri commune şi
bunuri propii.

4.1 Bunurile soţiilor

 Bunurile comune: sunt bunurile dobândite de oricare dintre soţii după încheierea
căsătoriei (Prezumţia legală relativă)- poate fi înlăturată prin proba contrară. Art. 339
C.Civ.”Bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi
sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor.”
 Bunurile proprii: dispoziţiile art 340 lit a)-h) enumeră, limitativ, următoarele categorii de
bunuri, deşi dobândite în timpul regimului comunităţii legale, sunt proprii ale unuia idntre
soţii:

a) bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, cu excepţia cazului în care
dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;
Se are în vedere voinţa dispunătorului şi de asemnea caracterul instuitum personae (personal).
Prin bun se înţelege lucrurile corpotale/necoporale ce pot constituit pbiectul unui drept
patrimonial.

b) bunurile de uz personal;
Acestea sunt destinate folosinţei personale, uzului exclusive, fizic sua intellectual al
unuia dintre soţi, precum îmbrăcămintea, echipamentul spotiv, obiectele întrbeuinţate de către
unul dintre soţi în vederea întreţinerii sau îmbunătăţirii stării de sănătate;
c) bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui
fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri;
Aparţin acestei categorii acele bunuri care, potrivit naturii şi afectaţiunii lor, servesc în mod
efectiv uzului professional al unuia dintre soţi (în niciun caz în cadrzl unei activiităţi vremelnice,
întâmplătoare), cum sunt uneltele necesare practicării unei meserii, biblioteca de specialitate.
d) drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creaţiilor sale şi asupra
semnelor distinctive pe care le-a înregistrat;
Legea are în vedere drepturile de autor în component patrimonială, cu sublinierea ca veniturile
onţinute din valorificarea drepturilor de propietate intelectuală sunt bunuri commune (iar nu
proprii), indifferent de data dobândirii lor, dacă creanţa privind încasarea lor devine scadentă în
timpul regimului comunităţii legale (art.341 C.Civ.)
 e) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau
literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii şi alte asemenea bunuri;
Sunt bunurile proprii unuia idntre soţii fiindcă prin ele îşi gpsesc exprimarea aportului de
excepţie sua calităţile intelectuale deosebite ale celui care le-a obţinut sau le-a creat.
f) indemnizaţia de asigurare şi despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral
adus unuia dintre soţi;
Ipoteza are în vedere sume obţinute cu o destinaţie rpecisă, anume de a servi reparării unui
prejudiciu intim legaat de o eprsoană unuia dintre soţi, fie acest prejudiciu corporal sau moral.
g) bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum şi
bunul dobândit în schimbul acestora sunt proprii graţie mecanismului subrogaţiei reale;
Se conserveă în acest fel calitatea proprie a bunului înlocuit şi, implicit, se previne fraudarea
drepturilor terţilor prin trecerea bunului din masa bunurilor proprii în cea a bunurilor comune.
h) fructele bunurilor proprii
Sunt fructe acele produce care derive din folosire aunui bun, fără a diminua substanţa acestuia.
Acestea pot fi după caz: civile, industrial sau natural (art.548 C.Civ)
Dacă lege anu prevede astfel, fructele se cuvin propietarului acelui bun în temeiul principiului
accesoriun sequitur principale (art.550 alin. (1) C.Civ.) La această categorie si productele,
obţinute dintr-un bun cu consumarea sau idminuarea substanţei acestuia, precum copacii unei
păduri, piatra dintr-o carieră - art.549 C.Civ., se cuvin soţului propietar, dacă bunul care lea-
produs era comun, productele vor fi, şi ele bunuri commune în temeiul prevederilor art.550 alin
(1) C.Civv., potrivit cărora “Fructele şi productele se cuvin propietarului, dacă prin lege nu se
dispune astfel”.

4.2 Regimul juridic al bunurilor commune

În baza amnadatului tacit reciproc oricare dintre soţi poate încheia singur acte de
conservare, acte de administrare cu privire la bunurile comune şi acte de dobândire de bunuri. De
asemenea un soţ poate încheia acte juridice de dipoziţie cu privire la bunurile mobile în privinţa
cărora nu sunt necesare formalităţi de publicitate.
- Actele juridice de înstrăinare sua d egrevare a bunurilor imobile comune.
- Schimbarea destinaţiei bunurilor comune nu poate fi făcută doar de un soţ.
- Actele juridice de dispoziţie cu privire la locuinţa comună sau acte juridice prin
care ar fi afcetată locuinţa comună a soţilor, precum şi a.j.d sau acte prin care ar
fii îndepărtate din locuinţa familiei bunuri care o mobilizează sau decorează.
Dacă nu sunt respectate condiţiile intervine nulitatea, s e poate totuşi ca celălalt soţ să-şi
de-a după un timp acordul, este important buna/reaua credinţă a terţului dobânditor.
4.3 Datoriile soţiilor
Soţii răspund cu bunurile comune pentru: (Art.351 lit a)-b) C.Civ.)
a) obligaţiile născute în legătură cu conservarea, administrarea sau dobândirea bunurilor comune;
ex. impozite, plata unor asigurării, cheltuielile d eîntreţinere a unui bun.
b) obligaţiile pe care le-au contractat împreună;
ex. împrumutul la bancă (contractul de credit).
c) obligaţiile asumate de oricare dintre soţi pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale
căsătoriei;
ex. cheltuielile pentru haine, chirii, mâncare, plata utilităţilor, acihizionarea mobilierului şi a
ustensilelor casnice.
d) repararea prejudiciului cauzat prin însuşirea, de către unul dintre soţi, a bunurilor aparţinând
unui terţ, în măsura în care, prin aceasta, au sporit bunurile comune ale soţilor.
Soţii răspund pentru datoriile comune cu bunurile comune. Dacă bunurile comune nu
sunt îndestulătoare soţii răspund în solidar cu bunurile proprii.
Creditorii personali ai unuia dintre soşii se vor îndestula sau vor urmării bunurile proprii
ale acestuia, dacă bunurile proprii nu sunt îndestulătoare acest creditor va trebui să ceară partajul
bunurilor comune ale soţilor pentru a-şi recupera bunul/contravaloarea lui.

4.4 Lichidarea regimului comunirăţii legale de bunuri

Etape:
1. încetarea regimurilor matrimoniale, fie ca urmare a încetării, desfacerii, sau nulităţii căsătoriei,
ori ca urmare a modificărilor regimurilor matrimoniale.
2. încetarea comunităţii, ceea ce însemnaă că bunurile dăbândite până în acel moment rămân
bunuri commune ale soţilor, iar bunurile dobândite anterior încetării comunităţii sunt proprii ale
acestora. (art.319 C.Civ.)
3. lichidarea comunităţii sau partajul care presupune preluarea bunurilor proprii de către soţii şi
împărţirea bunurilor commune potrivit cotei de contribuţie ale fiecăruia.
Schimbarea regimului matrimonial se pretece în timpul căsătoriei şi smenifică, cu titlu
general, înlocuierea sua modificare regimului concret, existent la acea data, fie prin convenţie
matrimonială – dacă mariajul părţilor a împlinit “vârsta” de 1 an, fie, interesând numai
regimurile de tip comunitar, prin separaţia judiciară dispusă la cererea unuia dintre soţi (art.369,
art.370 C.Civ.)
Sintagma “lichidarea regimului matrimonial” desmenază ansamblul operaţiunilor juridice
consecutive încetării sau schimbării regimului matrimonial al căsătoriei sau, după caz, a
regimului matrimonial concret, prin care se realizează bilanţul economic între soţi. Înscrisul
 întocmit în formă autentică sau, în caz de neînţelegere, hotârea definitive de partaj constituie act
de lichidare (art.320 teza a-II-a C.Civ.).
Partajul bunurilor commune în timpul regimului legal al comunităţii, posibilă oricând,
prin bună învoială sau prin hotărâre judecătorească, nu atrage încetarea acestui regim, chiar dacă
au fost împărţite toate bunurile commune ale soţilor. (art. 358 alin. (4) C.Civ.)

4.5 Partajul bunurilor comune în timpul regimului comunităţii

După stabilirea contribuţiei fiecăruia dintre soţi la dobândirea bunurilor commune, partajul s epoate realiza
în natura (prin prleuarea de către fiecate dintre soţi a unor bunuri sau a unor cote părţi din bunuri), iar dacă
partajul nu s epoate realiza în natură deoarece este indivizibil sua este incomod, partajul se va realiza în una
din următoaree situaţii:
 Preluarea de către unul dintre soţi a bunului cu plata către celălalt a unei sume de bani ce reprezintă
echivalentul cotei sale şi care poartă denumirea de sultă.
 Vânzarea bunului, fie prin înţelegereaa părţilor, fie prin litaţie publică şi împărţirea sumei pbţinute
cu titlu de preţ.
! ACUTUAL – Partajul se poate face şi în timpul căsătoriei soţilor, fie un partaj conventional sua un
partaj judiciar dacă soţii nu se înţeleg. (dispus de către judecătorii).
- regimul matrimonial nu încetează după partaj decât dacă prevede legea.
-dacă după partaj, un soţ primeşte un bun acesta va face parte din regimul comun al soţilor.
Partajul bunurilor commune va putea fi solicitat şi de către creditorul personal dintre soţi doar după ce
acestea a urmărit bunurile proprii ale soţului debitor şi nu şi-a putut satisfice creanţa din valoarea
acestuia.
- pot exista acets de dispoziţie între soţi.

5. Regimul separaţiei de bunuri

Se caracterizează prin faptul că bunurile dobândite în numele propriu de oricare dintre
soţi, după încheierea căsătoriei intră în masa bunurilor proprii ale acestuia.
În cazul în care soţii achiziţionează un bun prin contribuţia comună, acesta va fi propietate
comună pe cote-părţi, (de ex. Deţin o locuinţă împreună)
Sub acest regim soţi soţii răspund solidar în următoarele situaţii:
1. Pentru cheltuielile obişnuite ale căsătoriei şi pentru cheltuielile efcetuate de către unul dintre
soţi pentru creşterea şi educarea copiilor minori.
2. Dacă solidaritatea îşi are izvorul în convenţie părţilor. Ex.: soţii contractează un credit de
bancă.
3. Dacă soţii devin asociaţi într-o societate în nume colectiv sau societate în comandită simplă
sau pe acţiuni.
 În situaţiile în care unul dintre soţi foloseşte bunurile celuilalt soţ cu acordul acestuia, el
va avea obligaţiile unui uzufructuar, adică obligaţia de a respecta destinaţia bunurilor şi
de anu aduce prejudicii celuilalt soţ. Fructele vor fi datorate de către soţul care a folosit
bunul doar din momentul solicitării de către celălalt soţ sau al înetării sau modificării
regimului matrimonial.
 În cazul în care unul dintre soţi a achiziţionnat un bun utilizând bunuri ale celuilalt soţ,
acesta din urmă are la îndemână 2 variante: de a reclama pentru sine propiettatea acelui
bun sau de a solicita despăgubiri de la celălalt soţ. Soţul al cărui bun a fost folosit poate
recla propietatea bunului până în momentul în care celălalt soţ a efcetuat acte de
dispoziţie cu privire la respectivul bun. Prevederile legale urmăresc protecţia terţului
dobânditor de bună-credinţă.
Soţii au un drept de retenţie asupra bunurilor celuilalt soţ până la plata de către acesta a
datoriilor pe care le are faţă de celălalt soţ.
Dreptul dee retenţie este reciproc şi vizează orice datorie dintre soţi, o au unul faţă de celălalt.

6. Regimul comunităţii convenţionale

Prin acest regim conventional soţii pot deroga de la regimul comunităţii legale cu privire
la următoarele aspecte:
1. extinderea/restrngerea comunităţii d ebunuri şi a datoriilor soţilor la anumite bunuri, respectiv
datorii determinate.
2. modul de gestiune a bunurilor a bunurilor comune ale soţilor şi lichidarea regimului.

CLAUZE:
1.Comunitatea extinsă – includerea în comunitate a bunurilor, respectiv datoriile soţiilor,
existente înainte de încheierea căsătoriei, ori dobândite ulteroir încheierii căsătoriei, cu excepţia
bunurilor de uz personal şi a bunurilor destinate exercitării profesiei dacă sunt elemente ale unui
fond de comerţ care fac parte din comunitatea de bunuri a soţilor.
2.Comunitatea restrânsă – preintr-o astfel de clauză soţii vor restrânge comunitateanla anumite
bunuri sau datorii menţionate în convenţia matrimonială indiferent dacă acestea au fost dobândite
înainte sau după încheierea căsătoriei cu excepţia cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei.
3. Clauze prin care soţi ar conveni – ca actele juridice de amdinistrare a bunurilor să nu poată fi
înlocuite decât cu consimţământul expres sau refuză în mod nejustificat încheirea actului celălalt
soţ se poate adresa instanţei cu o cerere prin care să fie autorizat să încheie singur respectivul
ACT.
Acte juridice de amdinistrare – se exploatează/se pune în valoare un bun.
5. Clauza de preciput - ................................

6. Clauza refritoare la lichidarea comunnităţii convenţionale

 Stabilirea cotelor de contribuţie ale fiecăruia dintre soţi;
 Modalitatea de partajare abunurilor;
 Suportaarea pasivului (datoriilor) comunităţii.
Dacă un soţ încheie acte ce pun în pericol interesele familiei, pot solicita Instanţei stabilirea pe
cote părţi a propietăţii.