Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
.
Gangra este numele antic al unei localitati aflate in provincia Cankiri, Turcia.
Localitatea Cankiri, capitala a regiunii omonime, se afla la o distanta de aproximativ
140 de kilometri nord-est de Ankara, fiind asezata intr-o vale puternic irigata de ape,
la o altitudine de 800 de metri.
In antichitate, actuala localitatea era cunoscuta sub numele de Gangra, iar mai apoi,
pentru o perioada, sub numele de Ghermanicopolis, cu toate ca Ptolemeu o numeste
Ghermanopolis, iar mai apoi Changra, Kandari si Kanghari. Cuvantul "gangra"
insemna "capra".
Comunitatea din Gangra a cunoscut mai multi stapani, precum urmeaza: hititii,
persii, grecii, partii, ponticii, romanii si bizantinii, iar mai apoi turcii selgiucizi si
turcii otomani. Prima asezare umana din Gagra se afla pe dealul din spatele actualei
asezari, unde se afla astazi ruinele unei cetati fortificate, iar orasul roman se intindea
chiar sub actuala asezare.
Cele 21 de canoane ale Sinodului din Gangra au fost declarate drept "ecumenice" de
catre Sinodul Ecumenic din Calcedon, tinut in anul 451. Aceste canoane condamna
(anatemizeaza) pe cei care afirma urmatoarele: ca taina Nuntii nu este buna; ca nici
un crestin nu trebuie sa manance carne; ca sclavii trebuie sa fuga de la stapanii lor;
ca preotii casatoriti nu savarsesc slujbe valide; ca slujbele Bisericii nu sunt bune; ca
veniturile Bisericii trebuie distribuite fara stirea episcopului; ca celibatul este bun in
sine, indiferent de virtute; ca toti trebuie sa poarte o haina aspra ascetica; ca femeile
se pot imbraca precum barbatii; ca femeile pot pleca din familii, pe motiv de evlavie;
ca martirii nu trebuie neaparat cinstiti; si altele asemenea acestora.
Canoanele Sinodului din Gangra (21 de canoane)
Canonul 3 Gangra, pentru sclavi si stapani: "Daca cineva, sub pretext de evlavie, ar
invata pe un sclav sa defaime pe stapan si sa-si parasească slujba, si sa nu slujeasca
stapanului sau cu bunavointa si cu toata cinstea, sa fie anatema."
Canonul 5 Gangra, pentru osanda hulitorilor Bisericii: "Daca cineva ar invata despre
casa lui Dumnezeu ca este de dispretuit, ca si adunarile dintr-insa, sa fie anatema."
Canonul 6 Gangra, pentru schisma si osanda ei: "Daca cineva ar savarsi slujbele cele
bisericesti intentionat impotriva Bisericii, defaimand Biserica, si ar voi sa lucreze
cele ale Bisericii, nefiind impreuna cu presbiterul, impotriva socotintei episcopului,
sa fie anatema."
Canonul 11 Gangra, despre agape: "Daca cineva ar defaima pe cei ce fac agape din
credinta, si cheama la agape pe frati pentru cinstea Domnului, si daca n-ar voi a se
face partasi chemarilor fiindca dispretuiesc ceea ce se face, sa fie anatema."
Canonul 12 Gangra, pentru evlavia fatarnica: "Daca vreunul dintre barbati, din
asceza paruta, intrebuinteaza haina invelitoare si, ca si cum prin aceasta ar avea
dreptatea, ar defaima pe cei ce cu evlavie poarta matasuri si pe cei ce intrebuinteaza
imbracamintea obsteasca si obisnuita, sa fie anatema."
Canonul 13 Gangra, pentru osanda femeilor care imbraca vesminte barbatesti: "Daca
vreo femeie, din asceza paruta, si-ar schimba imbracamintea si, in locul hainei
femeiesti obisnuite, ar lua imbracaminte barbateasca, sa fíe anatema."
Canonul 14 Gangra, pentru osanda celor ce defaima Casatoria: "Daca vreo femeie
ar parasi pe barbatul sau si ar vrea sa se retraga, scarbindu-se de casatorie, sa fie
anatema."
Canonul 16 Gangra, pentru indatoririle copiilor fata de parinti (evlavia nu-i dezleaga
pe copii de indatoririle fata de parinti): "Daca oarecare fii s-ar departa de parinti, mai
ales de cei credinciosi, sub pretext de evlavie, si nu ar da cuvenita cinste parintilor,
prefacandu-se de catre ei evlavia, sa fie anatema."
Canonul 17 Gangra, pentru ca femeile sa nu-si tunda parul: "Daca vreuna dintre
femei, pentru asceza paruta, si-ar tunde parul ce i l-a dat Dumnezeu spre aducerea-
aminte de supunere, sa fie anatema ca una ce strica porunca supunerii."
Canonul 19 Gangra, pentru ca posturile sa se tina in cinste: "Daca vreunul dintre cei
ce practica asceza, fara nevoie trupeasca, ar dispretui si ar dezlega posturile cele
transmise indeobste si care se pazesc de Biserica, avand acela si mintea intreaga, sa
fie anatema."
Calinic a crescut inca de mic in frica lui Dumnezeu, nevoindu-se inspre dobandirea
Imparatiei lui Hristos. Astfel, el a inceput sa ii indemne pe toti sa-i defaima pe idoli
si sa urmeze lui Hristos. Pentru aceasta, el a fost parat ighemonului Sacherdon, care
l-a prins si l-a muncit fara de mila.
Sfantul Ipatie s-a nascut, ca si Sfantul Calinic, in regiunea Cilicia, iar mai apoi a
vietuit in Galatia, in post si rugaciune, unde, prin rabdarea multor ispite si lupte, a
ajuns cunoscut ca facator de minuni. Cuviosul Ipatie va fi ales episcop in cetatea
Gangra, in aceasta calitate participand si la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325).
Una dintre minunile savarsite de Sfantul Ipatie este aceea a omorarii unui balaur ce
speria locuitorii unei cetati imparatesti, numai prin rugaciune si smerenie. La
intoarcere spre scaunul sau episcopal, Sfantul Ipatie avea sa fie lovit cu multa
viclenie si pizma, asemenea Sfantului Arhidiacon Stefan. Astfel, unii dintre ereticii
urmatori lui Novatus, pandindu-l intr-un loc pustiu si stramt, au tabarat asupra lui si
l-au umplut de rani. Lasandu-l abia viu, intr-o apa din acel loc, sfantul nu inceta a se
ruga pentru ei, cerand lui Dumnezeu sa nu le socoteasca loc pacatul acela. Mai
inainte de a se ridica in picioare insa, o femeie inselata de diavol a luat o piatra mare
si, lovindu-l in cap pe sfant, l-a omorat.