Câmpul magnetic este o mărime fizică vectorială ce caracterizează spațiul din vecinătatea

unui magnet, electromagnet sau a unei sarcini electrice în mișcare. Acest câmp vectorial se
manifestă prin forțele care acționează asupra unei sarcini electrice în mișcare (forță Lorentz), asupra
diverselor materiale (paramagnetice, diamagnetice sau feromagnetice după caz). Poate fi măsurat
cu magnetometrul. Mărimea care măsoară interacțiunea dintre câmpul magnetic și un material se
numește susceptibilitate magnetică.

Liniile de forță ale unui câmp din jurul unui magnet puse în evidență cu ajutorul piliturii de fier. Se observă că
liniile de câmp converg la capetele magnetului.

Câmpul magnetic și câmpul electric sunt cele două componente ale câmpului electromagnetic. Prin
variația lor, cele două câmpuri se influențează reciproc și astfel undele electrice și magnetice se pot
propaga liber în spațiu sub formă de unde electromagnetice.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Încă din secolul al VI-lea î.Hr., filozofii greci descriau și încercau să explice proprietățile mineralelor
ce conțineau magnetit, tip de mineral găsit în regiunea Magnezia (Thesalia), de unde și numele
mineralului.
Acul magnetic care „arăta sudul” este menționat pentru prima dată în secolul al XI-lea î.Hr. ca fiind
folosit în China, însă de-abia din secolul al XII-lea d.Hr. se utilizează în mod curent busola în
navigație.

Detaliu din Epistola de magnete

Unul dintre primii învățați europeni care au studiat magnetismul a fost Pierre de Maricourt (Petrus
Peregrinus), savant medieval ce l-a avut ca discipol pe Roger Bacon și care a scris, în 1269, un
tratat remarcabil asupra magneților: Epistola Petri Peregrini de Marincourt ad Sygerum de
Foucaucourt, militem, de magnete. Studiile sale au anticipat folosirea busolei.
Hans Christian Ørsted, Der Geist in der Natur, 1854

Introducerea conceptului de câmp magnetic i se datorează lui Faraday.

Exemple :

Stiati ca…??? aplicatii ale magnetilor

Magneții sunt folosiți intr-o multitudine de aplicatii in jurul nostru. Datorita
magnetilor ne bucuram de multe elemente ale vietii moderne din prezent si in
continuare va prezentam cateva aplicatii ale magnetilor:

Aplicatii ale magnetilor – de la puzzle magnetic la solutii industriale

 fabricarea echipamentelor de orientare, busole, echipamente de navigatie

aviatica, maritima si spatiala
 fabricarea releelor si senzorilor magnetici
 se gasesc in componenta unor echipamente electrice si electronice atat
industriale cat si de larg consum (telefoane, hard-disk-uri, boxe,
echipamente de masura si control, constructii de masini etc)
 păstrarea notițelor pe frigider (magneti puternici din neodim sau ferita, tip
magneti de birou);
 fixarea de etichete, închiderea ferma a ușilor de dulap, amenajari de
vitrine (diverse sisteme magnetice cu mecanisme ingenioase de prindere);
 închiderea poșetelor, genților si a lănțișoarelor (magnetii clips care se pot
incorpora in piele sau magneti neodim disc);
 legătura intre jucării (magneti tip ferita sau neodim);
 construirea de puzzle-uri magnetice (neocube, buckybars sau geomag, ai
de unde alege);
 magnet suport pentru chei in bucătărie sau la intrare (magneti incorporati
in diverse materiale, de la un norisor de plastic sau un suport de lemn);
 organizarea sculelor într-un garaj prin fixarea lor pe perete pentru a fi ușor
accesibile (magneti unelte);
 fixarea decorațiunilor exterioare pe termen scurt sau lung (magneti tip
oala, magneti flexibili);
 construcția difuzoarelor (magneti ferita tip inel si, mai nou, magnetii
neodymium)
 domeniul medical-terapie (mici magneti din ferita incorporati in orteze
mobile pentru purtare indelungata sau magneti mai puternici din
neodymium pentru perioade scurte de timp)
 personalizari pe folii si foi magnetice (folia magnetica flexibila se bucura
de notorietate atat pentru pozele din calatorii sau de la diverse
evenimente cat si pentru reclame si alte mesaje personalizate)
 experimente si ateliere pentru copii (sa vezi copii fericiti cand testeaza
curiosi magia magnetilor este nepretuita).
Am enumerat mai sus doar anumite aplicatii ale magnetilor… din mii de
variante posibile. Mai multe informatii poti gasi pe www.hobber.ro, magazinul
on-line de magneti si solutii magnetice.
Tu unde folosesti magneti si ce aplicatii interesante ai pentru ei?
vântul solar este un flux de particule încărcate electric
emise de atmosfera superioară a Soarelui. În cea mai mare
parte este format din electroni și protoni cu energia de 1,5
- 10 keV. Fluxul de particule variază cu temperatura și
viteza în timp. Aceste particule pot scăpa de gravitația
soarelui datorită energiei lor cinetice mari și temperaturii
înalte a coronei.

 Furtunile magnetice constituie indici care permit să se

pună în evidență prezența vântului solar, așa cum o
demonstrează observațiile lui Carrington din 1859.
 Un alt indice al existenței vântului solar este legat de
cozile cometelor care sunt, în mod sistematic, orientate
în direcția opusă Soarelui, când trec prin apropierea
acestuia.[1]. Cel mai târziu în secolul al VII-lea,
probabil în secolul al VI-lea, cu alte cuvinte cu mult
înainte de lucrările lui Biermann (1950), chinezii,
obișnuiți să consemneze trecerea cometelor, încă
din secolul al VIII-lea î.Hr.[2], au notat deja acest
fenomen.[3]
Protecție naturală[modificare | modificare sursă]
Magnetosfera terestră se opune vântului solar așa cum o
face o culee a unui pod față de curentul apei unui râu.
Magnetosfera ne protejează contra vântului solar și
acționează ca un scut. Ea, care ar trebui să se asemene cu
un dipol, este deformată de vântul solar. Este compresată
în timpul zilei și se întinde la mari distanțe în
timpul nopții.
Aurora boreală este un fenomen spectaculos, care poate
fi observat în regiunile nordice ale planetei. Luminile
colorate de pe cerul nopții pot fi admirate din Canada,
Alaska, Finlanda, Suedia și Norvegia. Ele sunt mai
vizibile în lunile de toamnă sau iarnă, când atmosfera este
mai curată. Straniile lumini ale nordului sunt prezente tot
timpul anului, însă devin mai intense la câteva zile după
exploziile solare.
Activitatea Soarelui nostru este cea care produce acest
fenomen. Particulele radioactive aruncate în spațiu în
urma erupțiilor solare călătoresc spre planeta noastră.
Cele mai multe sunt respinse, datorită câmpului magnetic
terestru, care ne protejează de radiațiile mortale. Însă
atunci când erupțiile solare sunt puternice, unele particule
răzbat prin scutul magnetic și intră în contact cu atomii și
moleculele din atmosfera terestră. Rezultatul interacțiunii
este un spectacol de culori în înaltul cerului.
Culorile pe care le vedem nu sunt însă întâmplătoare. De
exemplu, dacă particulele radioactive intră în contact cu
oxigenul din atmosferă, vedem culorile galben și verde.
Interacțiunea cu nitrogenul rezultă în culorile roșu, violet
și albastru, explică site-ul Space.com.
Și altitudinea influențează formarea unor anumite culori.
Astfel, luminile verzi apar de obicei la o altitudine de 241
km, cele roșii mai sus, iar luminile albastre și violet la
doar 96-100 km altitudine.
Aurora boreală are și o „soră” mai puțin cunoscută.
Aurora australă este fenomenul similar, care are loc în
apropiere de Polul Sud. Regiunea este însă mai puțin
populată și de aceea aceste lumini nu constituie o atracție
specială.
De ce întâlnim fenomenul doar în apropiere de Polul Nord
și Polul Sud? În aceste regiuni câmpul magnetic al Terrei
atrage mai intens particulele venite de la Soare. Trebuie
precizat însă că acestea nu sunt atrase de polii geografici
ai planetei (Polul Nord și Polul Sud), ci de polii
magnetici, care diferă puțin ca amplasare și nu au o
localizare fixă.
Prin urmare, activitatea solară ne oferă acest fascinant
spectacol vizual. Cu cât Soarele este mai activ, cu atât
este mai impresionantă aurora boreală. Soarele are însă un
ciclu de activitate, care durează 11 ani. Ultimul maxim de
activitate solară a fost atins în anul 2013, când au fost
văzute și cele mai frumoase lumini ale nordului.
O auroră boreală foarte intensă nu este însă doar un motiv
de bucurie. Ne oferă amintiri de neuitat și fotografii
reușite, dar particulele radioactive care îi dau naștere pot
afecta sistemul de comunicații prin satelit. În cazul unor
explozii solare mai puternice, particulele intrate în
atmosferă pot chiar să distrugă rețeaua de electricitate,
lăsând orașe întregi în întuneric.