Multe din numerele din Biblie ascund o semnificație profetică sau spirituală

mult mai profundă decât credem noi. Atât în Vechiul Testament, cât și
Noul Testament, anumite numere dezvăluie concepte și semnificații necunoscute
de către ochiul unui simplu cititor. De-a lungul istoriei, însă, Augustin, Isaac
Newton sau Leonardo Da Vinci au încercat să explice care este importanța
numerelor pe care le găsim cu preponderență în Biblie.
UNU

Deloc surprinzător, numărul unu este,

evident, cel mai semnificativ număr ce apare în Biblie. Este divizibil numai cu el
însuși, fiind independent de alte cifre, însă stă la baza formării celorlalte. În
Biblie, cifra 1 simbolizează unitatea dintre minte, trup și suflet și primatul.
Dumnezeu este unul singur, iar prima poruncă spune ”Să nu ai alți Dumnezei,
în afară de Mine”. Divinitatea este una singură, iar unu marchează creația,
punctul de pornire și originea de la care s-au format toate celelalte. De
asemenea, unu este și unitatea dintre Creator și Fiul Său, ”Unul născut”, primul
Fiu și Cel Dintâi. De asemnea, pentru creștini, cifra unu mai poate fi interpretată
și prin prisma acțiunilor: un singur botez, o singură credință, un singur
Dumnezeu și Un singur Mântuitor.
TREI

Numărul trei este folosit în Biblie de 467 de ori și simbolizează Trinitatea

Creștină(Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt). Sensul acestuia derivă din faptul
că 3 este primul din șirul numerelor perfect spirituale: 3, 7, 10, 12. Astfel,
numărul trei este guvernat de atribute precum înțelepciune și înțelegere,
introspecție și analiză, dar și de protecție.O serie de personaje și evenimente sunt
în strânsă legătură cu cifra trei: cei trei patriarhi drepți dinaintea potopului: Abel,
Enoch și Noe, cei trei părinți Avram, Isac și Iacob de după potop, Isus s-a rugat
de trei ori în Grădina Ghețimani, înainte de a fi arestat, a fost pus pe cruce la al
treilea ceas din zi (9 dimineața) și a murit la al nouălea ceas (15.00 după-masa)
și au fost trei ore de întuneric care au acoperit pământul atunci când Isus a
suferit pe cruce.
Mai mult, Dumnezeu a creat lumea după trei coordonate: spațiu, timp și materie,
iar omul este și el la rândul lui guvernat de trei aspecte: trup, suflet și spirit.
ȘAPTE

Folosit de 735 de ori, numărul șapte este numărul

care descrie cel mai bine creația Divină (Dumnezeu a făcut lumea în șapte
zile). Este cifra desăvârșirii și a perfecțiunii fizice și spirituale, sensul lui, fiind
direct derivat din întreaga creație a lui Dumnezeu. Potrivit tradiției iudaice,
Adam a fost creat în ziua a șaptea din cea de –a șaptea lună de la crearea lumii.
De asemenea, cuvântul ”creat” este folosit în Geneză de șapte ori, sunt șapte zile
într-o săptămână, iar cea de-a șaptea este ziua Domnului.
Biblia, în ansamblu, a fost inițial împărțită în șapte diviziuni majore: Legea,
Profeții, Psalmii, Evangheliile și faptele Apostolilor, Epistolele generale,
Epistolele lui Pavel și Cartea Apocalipsei. Numărul total al cărților
inspiraționale a fost inițial patruzeci și nouă, adică 7×7, demonstrând
perfecțiunea absolută a Cuvântului lui Dumnezeu.
ZECE

La origine, percepția pozitivă a numărului 10 provine

de la cele 10 legi ale lui Moise, cu o semnificație morală profundă. În Biblie,
numărul 10 este folosit de 242 de ori, fiind considerat un număr complet și
perfect, la fel ca 3, 7 și 12. Este format din cifra 4, cifra creației fizice și 6, cifra
omului. Astfel spus, numărul 10 este dominat de caracteristici precum
responsabilitate, dreptate și împlinire.
În Geneză găsim fraza ”Dumnezeu a zis” de zece ori, ceea ce reprezintă o
mărturie a puterii Sale creatoare.
DOISPREZECE

Numărul 12 este considerat a fi un număr perfect

care exprimă ideea de înnoire, de schimbare și de împlinire în Hristos. În
Biblie, este folosit de 187 de ori și, de asemenea, este considerat a fi un număr
care simbolizează puterea și autoritatea Divinității.
În Noul Testament, cifra 12 reprezintă vârsta la care Fiul lui Dumnezeu merge la
Templu predică, anunțând anul favorabil Domnului. De asemenea, numărul 12
este reprezentat și de numărul apostolilor, pe temelia învățăturii cărora s-a zidit
Biserica și care, la Parusie, vor sta pe 12 scaune, judecând cele 12 seminții ale
lumii. Numărul 12 ne aduce aminte și de cele 12 coșuri cu firimituri și de
săturarea mulțimilor.
Capitolul al nouălea al Evangheliei de la Luca ne descoperă o cifră 12 care este
și simbol al tămăduirii, având ca singur izvor pe Hristos, Cel ce vindecă boala și
neputința din popor. Hristos o vindecă pe femeia care de 12 ani se afla într-o
grea neputință în timp ce se îndrepta spre casa lui Iair, mai marele sinagogii,
pentru a-i vindeca fiica de 12 ani care era pe moarte.
Cel mai mare merit al deslușirii semnificației cifrelor, știință pe care o găsim și
sub numele de , este faptul că certifică inspirația divină a textului scris. Doar
desăvârșirea divină poate produce o asemenea armonie a numerelor.