CREATIVITATEA IN ORELE DE LIMBI STRAINE

Prof. FASIE DENISA , CN SAMUIL VULCAN - BEIUS

“Scopul educaţiei este de a înlocui o minte

neîncărcată cu una lipsită de prejudecăţi”

Creativitatea pedagogica defineste modelul calitatilor necesare

educatorului /cadrului didactic, pentru proiectarea si realizarea unor activitati eficiente
prin valorificarea capacitatilor sale de innoire permanenta a actiunilor specifice
angajate la nivelul sistemului si al procesului de invatamant. Elaborarea acestui model
presupune raportarea la conceptul psihologic de creativitate care desemneaza
dispozitia ce exista in stare potentiala la orice individ si la orice varsta, de a produce
ceva nou si relevant la scara sociala si individuala1.
Definirea conceptului de creativitate pedagogica presupune valorificarea
deplina a componentelor structural-functionale, interpretabile si realizabile in sens
prioritar formativ. Structura creativitatii pedagogice evidentiaza anumite carateristici
specifice, dezvoltate la nivelul: produsului creator - procesului creator - personalitatii
creatoare. Produsul creator de tip pedagogic este situat la nivelul inventivitatii care
reflecta capacitatea educatoarelor, invatatorilor, profesorilor, de "a produce" corelatii
instructionale si educationale noi ( corelatia subiect-obiect. dezvoltata la nivelul
structurii actiunii educationale/didactice in raport cu realizarile anterioare)
In aceasta acceptie, valorificand o teza de baza, afirmata la nivelul
praxiologiei -, "orice lucru bine facut este un lucru nou" ( Kotarbinski, Tadeusz, ) -
orice activitate didactica/educativa (lectie, ora de dirigentie etc.) eficienta este o
activitate noua care asigura adaptarea proiectului pedagogic la situatiile concrete ale
clasei si ale campului psihosocial, aflate intr-o continua schimbare si transformare.
Aceasta tendinta sustine in timp (auto)perfectionarea permanenta a activitatii
didactice/educative, cu efecte optimizante nu numai in plan psihopedagogie ci si in
plan social (cultural, politic, economic).
Produsul creator de tip pedagogic angajeaza cel putin nivelul
inventivitatii, situat intre creativitatea semnificativa doar in sens individual si cea
relevanta (si) in plan social. La acest nivel," nu ajung decat putini indivizi" si anume
"cei mai flexibili si mai receptivi la prelucrari simbolice pe spatii largi" (Landau,
Erika,). Invatamantul determina cresterea numarului acestora tocmai datorita
exercitiului de creativitate angajat permanent la nivelul lectiei, orei de dirigentie etc,
care solicita educatorului adaptarea continua la situatii noi, imprevizibile, in regim de
viteza rapida.
Produsul creator reflecta complexitatea corelatiilor subiect-obiect, corelatii angajate la
nivelul actiunii educationale/didactice, prin multiplicarea corespondentelor
pedagogice necesare intre obiectivele pedagogice - continuturile pedagogice - strate-
giile de predare-invatare-evaluare, directionate special pentru realizarea unui invata-
mani prioritar formativ.

Domeniul educatiei dezvolta un spatiu si un timp pedagogic deschis

creativitatii in plan individual (creativitatea cadrului didactic, creativitatea elevului),
colectiv (creativitatea colectivului didactic, creativitatea clasei de elevi, creativitatea
microgrupurilor de elevi) si social (creativitatea organizatiei scolare, creativitatea

1
comunitatii educationale, nationale, teritoriale, locala). Procesul creator de tip
pedagogic este angajat la nivelul proiectarii didactice/educatiei care presupune
valorificarea etapelor de pregaure-incubatie-iluminare-verificare a modului de
realizare a lectiei, orei de dirigentie etc in sens prioritar formativ.
Exista doua etape -pregatirea si incubatia - impun un anumit (auto)control
pedagogic, exercitat de cadrul didactic in diferite contexte educationale. El
reorienteaza teasomea psihologica a elevului intr-o directie constructiva, favorabila
realizarii produsului creator vizat. Domeniul educatiei impune drept criteriu de
validare a comportamentului creativ eficienta comunicarii pedagogice. El reflecta
dinamica "lucrului bine facut", organizat in functie de urmatoarele cerinte sociale,
adaptabile la specificul discursului pedagogic: rezistenta la schimbare minima;
cheltuieli minime; optimalitate tehnica, optimalitate economica ( Kotarbinski,
Tadeusz,).

Formarea cadrelor didactice la nivelul cerintelor specifice creativitatii pedagogice

presupune stimularea capacitatii acestora de proiectare-dezvoltare curriculara a
activitatii de instruire/educatie, realizabila in mediul scolar si extrascolar. Aceasta
implica ( Cahiers pedagogiques, nr.17/20005, .-): a) institutionalizarea unor noi
structuri de organizare a perfectionarii, cu stadii intensive realizate pe parcursul a doi-
patru ani la nivelul unor module deschise si complementare care ofera informatii
fundamentale, cu valoare metodologica superioara din domeniul: psihologiei
(generale si a varstelor), pedagogiei generale (teoria educatiei si a instruirii) si sociale
(sociologia educatiei), didacticii specialitatii, practicii didactice/educationale, teoriei
curriculumului, managementului educatiei; b) elaborarea unor noi modele de discurs
pedagogic, prin orientarea cunostintelor fundamentale si aplicative, (re)actualizate si
completate, in directia rezolvarii unor probleme si situatii-problema, proiectate si
dezvoltate in sens curricular, urmarind, in egala masura, stiinta "de a gira
imprevizibilul care este nonprogramabil" cu "arta" de a valorifica deschiderile
procesului de invatamant, angajate la nivel functional-structural si in contextul
activitatilor concrete de predare-invatare-evaluare, c) operationalizarea unor
dispozitive de profesionalizare pedagogica, prin redefinirea obiectivelor ( importanta
"efectelor asteptate", legate de "satisfactiile personale" pentru rezultatele
obtinute/criterii in promovarea manageriala), reorganizarea structurilor (in contextul
metodologic specific educatiei permanente si pedagogiei adultului) si diversificarea
"ofertelor scrise" (cursuri, module, tematici si sinteze bibliografice etc.) realizate la
nivelul eticii "lucrului bine facut", care stimuleaza autoreflectia creativa, invatarea
inovatoare, angajarea sociala, decizia manageriala.

'' Considera elevul o faclie pe care sa o aprinzi, astfel incat mai tarziu sa
lumineze cu o lumina proprie.'' (Plutarh)
Cadrul didactic a existat inca din cele mai vechi timpuri, luand diferite
modalitati sau forme de destindere. Inca de atunci, invatamantul are un rol foarte
important; acela de a prevedea viitorul; de a facilita adaptarea, de a forma oameni care
să poată trăi în acord cu provocările timpului lor, care nu mai este nici secolul
industrializării, nici copilăria informaţională, ci o societate care – nestăpînită cum
trebuie – poate strivi prin mulţimea stimulilor.Pentru a-si indeplini telul propus, acela
de a asigura un invatamant eficace, de calitate, profesorul de limbă străină se foloseste
tot mai des de mijloace tehnice avansate, inte care un rol insemnat il are
retroproiectorul.Utilizarea sa deschide mari posibilităti in ceea ce priveste un

2
dinamism motivant, dobandirea unor abilitati interdisciplinare ; atunci cand se
lucreaza cu subgrupe, se va cere unui reprezentant al fiecarei echipe sa-si scrie
rezultatele exercitiilor pe o foaie transparenta expusa ulterior la retroproiector.
Profesorul de limbi străine care intenţionează să integreze computerul în predare ar
trebui sa deţină câteva abilităţi de bază precum utilizarea unui procesor de texte şi
salvarea documentelor create pe hard disk sau pe Internet. Mulţi profesori care ar dori
să utilizeze computerul în clasă întâmpină diverse dificultăţi: lipsa de acces la resurse,
dezinformare etc. - de unde descurajarea şi demotivarea... Cu toate ca s-au făcut
formări în domeniul IT, deprinderile nu pot fi însuşite dacă nu se lucrează curent cu
computerul. Alte cauze care împiedică integrarea computerului la orele de limbi
străine sunt licenţele scumpe, greu de achiziţionat. Există totuşi software-uri gratuite
de predare- învăţare a limbilor, care pot fi folosite în special în fixarea unor structuri
lingvistice. Astfel un software gratuit şi uşor de utilizat este : Hot Potatoes.
Intreaga arie curriculara Limba si comunicare a fost conceputa ca un grupaj de
tehnici si strategii didactice menite sa formeze la elevi capacitati si competente de
exprimare care sa le faciliteze integrarea socio-profesionala si capacitatea de
relationare umana pe toate planurile.

In primul an de studiu trebuie sa se realizeze trecera de la un comportament

fonologic innascut la unul dobandit. La varste mici documentul auditiv va fi insotit
constant de cel vizual. Se considera ca fiind propriu pentru predarea limbilor moderne
decalajul initial intre limba vorbita si limba scrisa. Pentru limbile straine a citi
inseamna a recunoaste , a structura si a interpreta semnul grafic si semnificatia lui si a
sesiza in acelasi timp sensul mesajului citit.
Metodele învăţământului tradiţional nu pot face faţă avalanşei de cunoştinţe şi
acestei dispersii accentuate a calificărilor, meseriilor şi domeniilor de activitate, care
devin tot mai specializate, dar în mod paradoxal tot mai interconectate.
In sprijinul educaţiei intervin noile tehnologii ale societăţii informaţionale –
tehnologiile informaţiilor şi comunicaţiilor.
Nu se pledează pentru renunţarea la metodele învăţământului tradiţional, mai
ales în cazul primilor ani de educaţie în şcoli, când influenţa personală a educatorului
rămâne determinantă, totuşi utilizarea tehnologiilor moderne, a softurilor
educaţionale reprezintă o necesitate a procesului educativ la particularităţile
individuale ale fiecărui elev, care trebuie confirmate.
,,Creativitatea presupune o dispoziţie generală a personalităţii spre nou, o
anumită organizare (stilistică) a proceselor psihice în sistem de personalitate“.
Creativitatea solicită procese de combinare, de conversie, de imaginare şi
restructurare continuă a datelor prin situarea celui care învaţă în situaţii problematice
care necesită rezolvare.Vorbim de învăţare creativă atunci când elevul dobândeşte o
experienţă nouă prin propriile puteri descoperind-o şi exersând-o în cadre
problematice divergente.
Interactivitatea presupune creativitate, în timp ce creativitatea poate fi individuală sau
de grup.

Învaţarea interactiv-creativă este o formă specială a învăţării şcolare apărută din

necesitatea de a crea un om activ, un constructor de idei, care nu rămâne suspendat în
sistemul său ideativ ci îl foloseşte pentru a elabora decizii şi a rezolva problemele
vieţii prin acţiune. Ea pune accentul pe învăţarea prin cercetare-descoperire, pe
învăţarea prin efort propriu, independent sau dirijat; pune accent, mai ales, pe
echipamentul intelectual operatoriu, pe gândire şi imaginaţie creatoare.

3
 Stimularea activismului şi a creativităţii în şcoală presupune favorizarea
unui mediu de învăţare interactiv,incitator. Torrance (1965) oferă câteva sugestii
privind stimularea creativităţii în rândul elevilor prin:

 Recompensarea permanentă a comportamentelor creative

 Neimpunerea propriilor idei şi soluţii elevilor
 Provocarea elevilor cu idei incongruente şi paradoxuri aparente
 Oferirea de evaluări deschise, idei controversate care să provoace punerea
unor probleme
 Încurajarea elevilor să-şi noteze ideile proprii.

Profesorul totodată trebuie să faciliteze cunoaşterea de către elevi a tehnicilor

creative.

„Creativitatea nu înseamnă să găseşti un lucru ci, să faci ceva din el după ce l-ai
găsit.” (James Russell Lowell) Orice educaţie este aşa cum spunea S. Roller, un fel
de metabolism care reclamă prezenţa unor catalizatori. Printre aceşti catalizatori un
rol important îi revine profesorului, chiar şi în realizarea unei ambianţe şcolare
creativogene, al acelui factor de nelinişte în direcţia creativităţii despre care vorbeşte
D. Mutschler.

Pentru acesta are nevoie de îmbunătăţirea permanentă a capacităţilor psihopedagogice

generale şi de creativitate, indiferent de specializarea sa. Învăţarea prin imitaţie,
exemplul dascălului este decisiv în educaţia elevilor, el trebuie să manifeste o
atitudine entuziastă, antidogmatică şi creativă mai ales în cadrul orelor de dirigenţie.

Profesorul trebuie să-şi asume responsabilităţi în formarea la elevi a unui fond

atitudinal propice creativităţii (încredere în sine, independenţă în modul de a fi şi de a
gândi, asumarea unui risc rezonabil, umor etc.).

Pentru incurajarea creativitatii in educatie si cercetare, institutiile de invatamant

superior trebuie sa promoveze o cultura care sa recompenseze performanta, dar sa nu
sanctioneze esecurile, tocmai pentru a incuraja membrii comunitatii universitare sa
puna sub semnul indoielii ideile vechi, sa treaca dincolo de cunoasterea conventionala
si sa tinda spre originalitate. Inclinatiile creative ale corpului didactic, ale studentilor,
spiritul inovativ, depasirea atitudinii de suficienta si autosuficienta, a paradigmelor
bine inradacinate, trebuie autorizate, incurajate si protejate. Omul creativ trebuie sa isi
asume riscuri in cadrul sistemului educational care, la randul lui, trebuie sa il
protejeze.

BIBLIOGRAFIE :

 Malcolm S. Forbes -( Dictionnaire de la psychologie, , .)

 Kotarbinski, Tadeusz - Éléments de la théorie de la connaissance, de la
logique formelle et de la méthodologie des sciences, publié en 1929
 Paul Popescu - Neveanu - DICTIONAR DE PSIHOLOGIE, Editura Albatros,
1978,
 Prof. univ. dr. Iosif R. Urs- Tribuna Invatamantului

4
 REZUMAT AL LUCRARII

CREATIVITATEA IN ORELE DE LIMBI STRAINE

Prof. FASIE DENISA , CN SAMUIL VULCAN - BEIUS

“Scopul educaţiei este de a înlocui o minte

neîncărcată cu una lipsită de prejudecăţi”

Creativitatea pedagogica defineste modelul calitatilor necesare

educatorului /cadrului didactic, pentru proiectarea si realizarea unor activitati eficiente
prin valorificarea capacitatilor sale de innoire permanenta a actiunilor specifice
angajate la nivelul sistemului si al procesului de invatamant.
Domeniul educatiei dezvolta un spatiu si un timp pedagogic deschis
creativitatii in plan individual (creativitatea cadrului didactic, creativitatea elevului),
colectiv (creativitatea colectivului didactic, creativitatea clasei de elevi, creativitatea
microgrupurilor de elevi) si social (creativitatea organizatiei scolare, creativitatea
comunitatii educationale, nationale, teritoriale, locala). Procesul creator de tip
pedagogic este angajat la nivelul proiectarii didactice/educatiei care presupune
valorificarea etapelor de pregaure-incubatie-iluminare-verificare a modului de
realizare a lectiei, orei de dirigentie etc in sens prioritar formativ.
Formarea cadrelor didactice la nivelul cerintelor specifice creativitatii
pedagogice presupune stimularea capacitatii acestora de proiectare-dezvoltare
curriculara a activitatii de instruire/educatie, realizabila in mediul scolar si extrascolar.
Aceasta implica ( Cahiers pedagogiques, nr.17/20005, .-): a) institutionalizarea unor
noi structuri de organizare a perfectionarii, cu stadii intensive realizate pe parcursul a
doi-patru ani la nivelul unor module deschise si complementare care ofera informatii
fundamentale, cu valoare metodologica superioara din domeniul: psihologiei
(generale si a varstelor), pedagogiei generale (teoria educatiei si a instruirii) si sociale
(sociologia educatiei), didacticii specialitatii, practicii didactice/educationale, teoriei
curriculumului, managementului educatiei; b) elaborarea unor noi modele de discurs
pedagogic, prin orientarea cunostintelor fundamentale si aplicative, (re)actualizate si
completate, in directia rezolvarii unor probleme si situatii-problema, proiectate si
dezvoltate in sens curricular, urmarind, in egala masura, stiinta "de a gira
imprevizibilul care este nonprogramabil" cu "arta" de a valorifica deschiderile
procesului de invatamant, angajate la nivel functional-structural si in contextul
activitatilor concrete de predare-invatare-evaluare, c) operationalizarea unor
dispozitive de profesionalizare pedagogica, prin redefinirea obiectivelor ( importanta
"efectelor asteptate", legate de "satisfactiile personale" pentru rezultatele
obtinute/criterii in promovarea manageriala), reorganizarea structurilor (in contextul
metodologic specific educatiei permanente si pedagogiei adultului) si diversificarea
"ofertelor scrise" (cursuri, module, tematici si sinteze bibliografice etc.) realizate la
nivelul eticii "lucrului bine facut", care stimuleaza autoreflectia creativa, invatarea
inovatoare, angajarea sociala, decizia manageriala.

5
6