Revista Transilvania. Asociațiuni pentru literatura română și cultura poporului român.

Monografia
comunei Șeghiște, Nr. 3, 1911, pp. 227-228

“Fiecare om fiind pe pat de boală, se cuminecă cu sfintele taine; iar după ce moare
seîmbracă în schimburi curate, apoi se așează în fundul casei cu fața spre răsărit. Se aduc doște
de brad și vreun maistru care face copârșeu, care de regulă e numai giluit și necolorat; apoi se
aduce grâu și tenchiu la moară, iar după ce s-a măcinat se aduce acasă și din fărină se pregătesc
parastase pentru preot, unul pentru ziua îngropării, altul pentru ziua a treia. Se mai pregătesc
crestate pentru dieci și pomene pentru toți care vin la petrecerea mortului, în special colacul lui
Harhangilă. Nu sunt uitați nici pruncii și pentru ei se pregătesc colăcei, iar în fiecare colăcel se
pune câte un crucer. Afară de căseni, mai fac pomene și neamurile mortului și le împart ori în
ziua când se îngroapă mortul, ori în ziua a treia după înmormântare între cei de față la casa
mortului.

Înmormântarea se face după meazăzi. În ziua îngropăciunii se adună neamurile și

prietenii mai repede, mai târziu sosesc cunoscuții și cătră începutul slujbei cunoscuții mai
îndepărtați și consătenii. Preotul vine cu sfatul lui și cu diecii...după slujbă mortul se pune în car
tras de boi și se duce la groapă. Văietele nu se opresc, femeile din casă și cele din sat se vaietă
dimineața și în timpul îngropăciunii. Când pleacă mortul la groapă ele se suie în car cu mortul și
se așează pe sicriu și așa ăl petrec la groapă.

Când se termină slujba se împarte celor mici colăceii, care mai întâi au fost trecuți peste
sicriu, tot atunci se trece și un talger cu fărină peste care e pus un colăcel și o lumină de ceară.
Tot peste sicriu se trece și o găină, dacă se poate să fie una neagră.

Preotul și diecii, oamenii se întorc la casa mortului unde se face slujba parastasului pe
scurt și apoi se împart pomenele pentru sufletul mortului. Se aduce pe masă vinars și mâncare. A
treia zi se face în casă sfințirea de preot și apoi parastas cu pomană ca în ziua înmormântării. La
6 săptămâni, la 6 luni și la un an se fac alte pomeniri ale răposatului, dar acum la mormânt. Pe
lângă pomană se împart și un vas de lut, o luină și un pahar de vinars.

A treia zi după îngropăciune se împart haine de pomană și se dau celor ce au scăldat

mortul. Și acum tot mai există frica că mortul vine acasă. Pentru a se împiedica una ca asta i se
pune în gură și în groapă usturoi, de asemenea când duc mortul al groapă se aruncă în urma lui
tărițe de acasă până la mormânt, pentru ca mortul numai atunci să aibă putere a veni acasă, când
va putea număra și aduna tărâțele risipite. Acestea să fie din ce dintâi cernătură de fărină, din
care s-au făcut pomenele. În sicriu la dreapta lui se pune un țov de prun, la capătul căruia se află
împlântat jumătate din un crucer. Sufletul lui în în ziua când trupul se îngroapă rămâne în casă și
din haine mortului se pun câteva în cuie deasupra mortului, ca să aibă sufletul unde odihni.”