Sunteți pe pagina 1din 5

CZU 340.

12

NIVELUL DE POPULARIZARE A NIHILISMULUI JURIDIC THE STAGE OF


POPULARIZATION OF THE LEGAL NIHILISM

R. MUNTEANU
Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Abstract. The actuality of legal nihilism in today society is generated by the dangerous
dimensions of this phenomenon and by its rage against law and its supreme values. The legal nihilism
"revelation" declares, most immediately, the annihilation of any legal authority and rules. Some
apologists are fond of citing "corruptions", "abuses", and "injustices" in the old order as justification
for rebellion against it; but such things- the existence of which no one will deny-have been often the
pretext, but never the cause, of nihilist outbursts. Legal Nihilism manifests itself as a devolution that
intends, not a mere change of government or a more or less widespread reform of the existing order,
but the establishment of an entirely new conception of the end and means of justice.
Keywords: nihilism juridic; legal, social consciousness; legal negativity; legal skepticism;
legal cynicism.

INTRODUCERE
Studierea fenomenului nihilismului juridic sub aspectul gradului(nivelului) de expunere atît a
comunității în general cît și a individului în parte este esențială pentru constituirea statului de drept.
Dacă ar fi să plasăm pe o axă imaginară formele sale de răspîndire, atunci la o extremă se va ‟plasa‟
scepticismul juridic, cu alte cuvinte atitudinea sceptică față de drept, iar pe de altă parte - ‟cinismul
legal‟, adică, ignorarea în mod deschis a reglementărilor juridice. Cinismul juridic este foarte
periculos pentru orice tip de societate, dar datorită nivelului său de răspîndire nu trebuie ignorat nici
scepticismul juridic.

METODE APLICATE ŞI MATERIALE UTILIZATE


Cunoștințele științifice ale acestei publicații au fost dobândite preponderent prin metodele
clasice de cercetare științifică cum ar fi: analiza comparativă, metoda logică, sinteza, metoda analizei
de conținut, metoda construcției Abstract.e etc. În publicație au fost utilizate lucrările științifice ale
savanților care reprezintă atât doctrina juridică autohtonă, cât și doctrinele juridice ale României,
Federației Ruse și ale altor state.

REZULTATE ȘI DISCUȚII
Nihilismul juridic este apreciat de către cercetători ca un fenomen social periculos care se
manifestă la nivelul tuturor tipurilor de relaţii sociale – de la cele cotidiene la nivelul interacţiunii
dintre indivizi pînă la activitatea organelor de stat centrale şi locale deopotrivă (Tumanov, V.A.
1993).
În viziunea autorului V.A. Tumanov (1993), cauza principală a apariţiei nihilismului juridic o
constituie „nivelul scăzut al culturii juridice existente într-o societate”.
Autoarea O.P. Gulina (2002), subliniază că nihilismul juridic constituie nu doar o categorie a
dreptului dar şi o reală manifestare social – psihologică ce reflectă specificul politic şi naţional istoric
al unei societăţi.
Insistăm totuşi asupra ideii potrivit căreia nihilismul juridic constituie nu atît un antipod al
conştiinţei juridice ci, mai degabă o varietate a acesteia. Conștiința socială ca un fenomen al realității
sociale are diferite forme: conștiință politică, morală, națională, estetică, religioasă, și juridică. Unul
dintre factorii care au un impact negativ asupra modului de formare a conștiinței juridice este prezența
simptomelor în cadrul societății a nihilismul juridic. Ca și fenomen a realității juridice acesta își are
rădăcinile în perioada regimurilor totalitare, însă abia recent el a devenit subiect de studiu a diferitor
investigații și cercetări juridice. Trebuie de menționat că nihilismul juridic reprezintă atitudinea
sceptică și negativă față de drept, lipsa de încredere în potențialul său de a rezolva probleme sociale,

409
în conformitate cu justiția socială. Răspîndindu-se din sfera relațiilor de zi cu zi a oamenilor, la cele
mai înalte organele legislative ale statului. Nihilismul juridic reprezintă un obstacol în calea
construirii și constituirii statului de drept, deoarece el se manifestă printr-o lipsă de încredere și
respect față de drept, sau chiar disprețul față de acesta.
Majoritatea cercetătorilor abordează conceptul de nihilism juridic într-o legătură indeniabilă cu
conceptul de conştiinţă juridică, insistînd asupra tezei potrivit căreia nihilismul juridic este un
fenomen al cărui manifestări sunt direct condiţionate de nivelul de dezvoltare al conştiinţei juridice
dintr-o societate. V.A. Tumanov (1993) afirma în spiritul timpului său că „dreptul trebuie să fie
recunoscut ca o valoare socială supremă investită cu semnificaţie axiologică, antipodul său
constituindu-l nihilismul juridic”.
Folosind o abordare secvențială a acestei probleme pot fi identificate anumite niveluri ale
nihilismului juridic: general-sociale, anumite structuri sociale, publice și private, formale și
neformale, individuale.
Răspândirea nihilismului în plan social general, înseamnă că statul, ca sistem de operare într-
o societate neglijează dreptul sau îl folosește doar ca un mijloc de a suprima voința individului.
Relațiile în cadrul unei societăți se axează pe directive, pe comenzile, ordinile puterii ș.a., totul
bazîndu-se pe verticalitatea puterii, dar și a elitei de guvernare. Elita, de regulă, concentrează în
mîinile ei doar ‟drepturile‟, lăsînd pe seama ‟clasei de jos‟, doar obligația de ai îndeplini comenzile,
neasumîndu-și în schimb nici o obligație față de ea. Dreptul și sistemul dreptului în ansamblu au un
caracter conservatorist. Legile nu sunt direct aplicabile, fapt ce permite diferitor structuri de stat să le
adapteze după discreția lor, aducînd astfel atingere drepturilor și intereselor cetățenilor. Nu există un
mecanism legal eficient pentru a proteja drepturile individului, în virtutea căruia tirania birocraților
nu întîlnește o "rezistență juridică" a cetățenilor (Baltag, D. 2010).
Drepturile și libertățile oferite cetățenilor atît de jure cît și de facto nu sunt asigurate, și în
consecință utilizarea lor devine extrem de complicată. Indiferența juridică și alienare devin
caracteristici integrale ale stilului de viață al individului.Nivelul de prevalență a nihilismului juridic
la momentul actual este inerent pentru constituirea unei forme politice ce militează pentru un sistem
administrativ de comandă. El - nu este doar un produs, ci, de asemenea, și un atribut necesar al celui
din urmă. Declararea la nivel de partid și guvernare despre necesitatea eliminării sistemului
administrativ de comandă, reprezintă concomitent negarea existenței nihilismului juridic la nivel
general-social și instituirea în cadrul societății a unei căi democratice de dezvoltare juridică. În ceea
ce privește celelalte nivele, nihilismul juridic rămîne destul de răspîndit. De exemplu, actele de
nesupunere civilă, care une ori se transformă într-un fenomen în masă, extremismul juridic, activitatea
pseudo-legală a diferitor departamente și structuri, care cu timpul cauzează o iritare juridică
sustenabilă a populației (Goiman, V. 1990).
În ciuda aparențelor, toate nivelurile de răspîndire a nihilismului juridic în cadrul unei societăți
au un statut de autonomie, rămînînd în același timp interconectate și interdependente. De aici rezultă
cel puțin două concluzii metodologice (Negru B., Negru A. 2006)
Nu există inevitabilitatea fatală de a fi expuși ravagiilor nihilismului juridic.
În cazul modificării situației în cadrul unuia din nivele, în cadrul celorlalte nivele există
posibilitatea ca aceste modificări să nu aibă loc.
Probabil acest lucru poate fi explicat prin faptul că cu astfel de reforme legislative radicale care
au avut loc la nivel general-social, nihilismului juridic rămâne destul de tenace la nivelul structurilor
departamentale. Acestea sunt principalele domenii de distribuție și, în același timp, cea mai comuna
formă de exprimare a nihilismului juridic la ziua de azi. Mai sunt și alte "dimensiuni" și ‟modificații‟
ale nihilismului juridic cum ar fi:(activitatea legislativă improvizată, declarativitatea și detalierea
actelor cu putere legislativă, sfidarea curții, procese necontrolate de suveranitate și separatism,
dezechilibrul sistemului juridic, lipsa de coordonare în management, permisivitatea, etc).
Astfel, se pot identifica anumite caracteristici comune ale nihilismului juridic modern.
Caracterul demonstrativ militant, de confruntare, agresiv, fapt ce este calificat în mod rezonabil
de către opinia publică ca fărădelege sau transcendență.

410
Globalitatea, fenomenul de masa, pe scară largă a acestui fenomen, nu numai în rândul
cetățenilor, grupurilor sociale și profesionale, clase și caste, ci și în cadrul instituțiile oficiale ale
statului, la nivel de aplicare legislativă, executivă și judecătorească.
Varietatea de forme de expresie – de la cele nelegitime, ilegale la cele legale, de la parlamentar
– constituționale la cele de mitinguri și manifestații ș.a.
Gradul special de distrugere, opoziția și orientarea populistă, coloritul regional și național
transformate ușor, ușor în separatism;
Fuziunea cu nihilismul moral, spiritual, economic politic religios, pentru a se transforma într-
un singur proces distructiv.
Conexiunea la negativism - un curent larg, care a cuprins, în ultimii ani, mai întâi fosta Uniune
Sovietică și apoi societatea noastră în timpul demontării vechiului și instaurării noului sistem,
schimbarea stilului de viață.
Prin urmare, examinînd nihilismul juridic, formele sale de exprimare și nivelurile de distribuție,
ne convingem că acest fenomen care este omniprezent în întreaga activitate socială, guvernamentală,
legislativă și judecătorească nu cunoaște limite, și prin urmare fărădelegile și manifestările lui pot fi
văzute aproape peste tot în cadrul societății noastre, iar cauzele răspîndirii lui au o bogată argumentare
istorică. Procesul de lichidare a nihilismului juridic prin metode convenționale este ineficientă și
neproductivă, avem nevoie de măsuri bine gândite și extraordinare.
Indicatorii necesari pentru depășirea nihilismului juridic se bazează pe un proces îndelungat
care implică schimbarea obiectivă a condițiilor de trai ale cetățenilor, o ideologie corect formată și
direcționată, o muncă organizatorică adecvată, implementată printr-un set de măsuri juridice speciale.
Într-o formă concentrată, aceste măsuri ar trebui să fie orientate pentru a asigura o calitate înaltă a
mediului socio-juridic și care se bazează pe aprobarea și credința oamenilor în lege.
Cea mai importantă condiție politică pentru depășirea nihilismului juridic este formarea unei
noi structuri de valori politice, inclusiv valorile de ordine publică, în măsură să stabilească
funcționarea și dezvoltarea unui sistemului social adecvat. O astfel de oportunitate sugerează, la
rândul ei aplicarea consecventă a sarcinile principale ale sistemului social, coerență în aspectul
gestionării eficiente a problemelor societății, garanții pentru menținerea tuturor aspectelor legate de
siguranță în cadrul noului sistem social (Calmîc, M.2010).
Factorul determinant în sistemul mijloacelor legale în depășirea nihilismul juridic - politica
juridică a statului de drept care creează cetățenilor și funcționarilor o atitudinea juridică corectă. De
o importanță fundamentală în acest sens este declararea în cadrul societății a ideii statului de drept.
Cu toate acestea, de la gradul de conștientizare a acestei idei la realizarea ei este o distanță destul de
lungă. Și eventualele erori politice și juridice sunt însoțite de complicații. De aceea, astfel de decizii
pripite sau nefondate ale organele legislative, crearea de departamente cu efect de bruiaj al legii,
utilizarea indecisă sau incapabilă de către organele de aplicare a legii, a mijloacelor legale de
combatere a manifestărilor penale grave, sunt capabile de a împinge unele forțe din societate pentru
a aborda probleme sociale presante prin mijloace ilegale. Prin urmare, politica legislativă trebuie să
fie consecventă și suficient de radicală. Numai în acest caz, ea va determina încrederea și sprijinul
maselor.
În ceea ce privește această problemă, este important să subliniem faptul că strategia de
dezvoltare juridică, ar trebui să fie orientată spre individ, drepturile și interesele legitime ale acestuia
ar trebui să fie în centrul sistemului juridic. Orientarea personală sau individuală a politicii juridice
va da, fără îndoială, autoritate sistemului juridic, va contribui la percepția publică a ei ca o instituție
valoroasă social pentru societatea civilă, și, prin urmare, vor fi eliminate și înstrăinarea juridică a
cetățenilor, depășit sau slăbit foarte mult nihilismul juridic.
Reorganizarea cardinală a sistemului normativ și reglementarea juridică individuală în cadrul
societății, în care valoarea principală este "curățirea" spațiului juridic de abundența de zone de
excludere, rigidități excesive, dându-i libertatea de a se exprima numai în limitele legii. În legătură
cu aceasta, sensul actual se transpune din domeniul declarativ la cel general, prin realizarea în cadrul
procesului de legiferare a principiului reglementării juridice a comportamentului cetățenilor.

411
De o importanță majoră în cadrul procesului de depășire a nihilismului juridic este consolidarea
încrederii cetățenilor în drept și în supremația legii. Studiul problemei arată că încrederea cetățenilor
în drept poate fi atinsă, cu condiția ca dreptul (Munteanu, R. 2013):
Să corespundă cu noțiunile de justiție, adoptate pe baza consensului obținut și, prin urmare, ia
în considerare interesele unor grupuri mari de oameni(prin urmare, punerea în aplicare a unei astfel
de legi ar putea fi benefică pentru destinatari, va permite utilizarea ei în modul prevăzut de mijloacele
legale pentru a rezolva astfel de probleme pentru care a și fost adoptată);
Nu are discrepanțe cu concepțiile și principiile morale avansate, cu tradițiile naționale și
istorice, corespunde cu nivelul atins de cultură în societate (înseamnă că legea este accesibilă pentru
a fi înțeleasă și de a fi folosită în activitatea de zi cu zi a cetățenilor);
Are un suport organizațional și material corespunzător, și este în conformitate cu normele
juridice internaționale (prin urmare, comparația unei astfel de legi cu pactele internaționale nu
provoca destinatarilor dreptului național nemulțumire și, prin urmare, dispar motivele pentru care
legea poate fi ignorată de conștiința de masă);
Acționează consecvent, și cu eliminarea sau modificarea ei nu afectează situația de fapt și de
drept parți lor implicate.
Susținem opinia autorului I.A.Ilin (1994), care consideră că este indiscutabil necesar ca să se
facă totul „pentru a aduce dreptul oamenilor, a consolida cultura juridică, pentru ca poporul să
înțeleagă, să cunoască și să prețuiască dreptul, pentru ca el voluntar să-și îndeplinească obligațiile și
loial să-și folosească atribuțiile sale. Dreptul ar trebui să devină un factor al vieții, măsura pentru
comportamentul real, și puterea sufletului poporului”.

CONCLUZII
Politica statului nostru în domeniul reglementării juridice și practicii juridice ar trebui să fie
construită astfel încât în societate, în mințile oamenilor legea, dreptul să fie percepute ca valori
fundamentale. Fără de care este imposibil de a realiza ordinea socială bazată pe justiție, drept și
libertate. Trebuie creată și promovată acea atitudine față de drept, ca față de un mijloc de armonizare
a relațiilor din cadrul societății, ca un mijloc de apărare a drepturilor cetățeanului, de atenuare a
potențialelor conflicte, și de asemenea ca față de un mijloc ce ar elimina arbitrariul și fărădelegile.
Reiterînd cele menţionate, concluzionăm că la în etapa actuală, distingem trei varietăţi ale
nihilismului juridic: legistic, sociologic şi normativ, care se raportează la cîteva stări sociale, ca:
conştientizarea obiectului şi situaţiei (cognitivă), aprecierea lor emoţională (afectivă), propria
programare comportamentală şi pregătirea de a reacţiona (conotativă). Astfel se formează un nihilism
juridic tridimensional. Abordările expuse în lucrare vis-a-vis de principalele forme de manifestare a
nihilismului juridic, au făcut faţă criticilor şi timpului, ceea ce le oferă inevitabil un grad de
periculozitate, pericol ce rezidă din însăşi statornicia lor, astfel, formele de manifestare cel mai des
întîlnite a nihilismului juridic la etapa actuală sunt (Munteanu, R. 2016):
- încălcarea intenţionată a legilor şi a altor acte normative;
- nerespectarea şi neexecutarea recomandărilor legale;
- înlocuirea legalităţii cu utilitatea politică, ideologică şi practică;
- elaborarea unor acte normative contradictorii sau mutual exclusive;
- confruntarea organelor legislativ–reprezentative şi executive;
- neconcordanţa acţiunilor organelor legislativ-reprezentative cu cele executive;
- încălcarea drepturilor omului, în special, dreptul la viaţă, onoare, demnitate, locuinţă şi
proprietate ş.a.m.d.;
- înlocuirea ideii de suveranitate şi integritate de stat cu separatism şi dezbinare.
Protecţia juridică slabă a individului subminează încrederea în lege, în capacitatea statului de a
asigura pacea şi ordinea în societate, de a proteja oamenii de atacuri criminale. Dreptul se transformă
într-o manifestare şi expunere a nihilismului juridic. Corespunderea legislației la cerințele și
necesitățile societății, consolidează în oameni credința, că nu omul există pentru drept, ci dreptul
pentru om!

412
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

1. BALTAG, D. (2010). Teoria generală a dreptului(pentru uzul studenţilor).Chişinău, ULIM.


(F.E.P.»Tipografia Centrală»). 536 p. ISBN: 978-9975-92049-0.
2. CALMÎC, M. (2010). Consideraţii cu privire la elementele deformatoare ale conştiinţei juridice. În:
Legea şi Viaţa. №8. Chişinău, pp.27-29.
3. GULINA, O.P. (2002). Rădăcinile istorice şi specificul nihilismului juridic în Rusia contemporană.
Ufa, BGU, 254 p.
4. TUMANOV, V.A. (1993). Nihilismul juridic din perspectivă istorico-ideologică. În: Statul şi
Dreptul. N.8. pp. 35-49.
5. MUNTEANU, R. (2016). Prevenirea și combaterea nihilismului juridic în cadrul societății
contemporane. Teză de doctor în drept. Chișinău, 185 p.
6. MUNTEANU, R. (2013). The essence of legal nihilism and its main characteristics. În: Materialele
conferinţei internaţionale „European Union′ s history, culture, citizenshipǁ 5th Edition, 1112 May 2013. Piteşti,
România. pp. 214-218.
7. NEGRU B., NEGRU A. (2006). Teoria generală a dreptului şi statului (curs universitar). Chişinău:
Bons Offices, 2006. 520 p.
8. ИЛЬИН, И.А. (1994). Общее учение о праве и государстве. О сущности правосознания. М.,
244c.
9. РАМИН, O. (2010). Основы правосознания. Краснодар, 2010. Online: Disponibil:
http://www.bestreferat.ru/referat-154675.html (accesat: 15.09.2015).
10. МАТУЗОВ, Н.И. (2004). Правовой нигилизм в свете российского национального
менталитета. B: Зарубежный опыт и отечественные традиции в российском праве. Всероссийский
научно-методологический семинар. С.-Петербург, c.88 – 110.
11. ГОЙМАН, В. ( 1990). Правовой нигилизм: пути преодоления. B: Советская юстиция. № 9. c.
65-72.
12. Причины распространения правовогонигилизма: Online: Disponibil:
http://revolution.allbest.ru/law/00177833.html. (accesat: 26.04.2016).

413