Spre deosebire de multe morminte descoperite în Egipt, cel al
regelui Tutankhamon a fost gasit cea mai mare parte intact. În interiorul acestui mormânt a existat o mare colecţie de artefacte utilizate pe tot parcursul vieţii regelui. Aceste artefacte au variat de la un piept decorat, care a fost cel mai probabil folosit ca un dulap sau valiză, două fildeş şi aur, bratari, coliere, şi alte bijuterii decorative, vaze de alabastru şi baloane. Mormântul a fost, de asemenea, păstrătorul, mai multor arme şi instrumentele utilizate de către regele Tutankhamon. Cu toate că mormântul a avut iniţial peste 3.500 de artefacte, mormântul nu a fost găsit intact complet. Se pare că, au existat cel puţin două jafuri din mormânt, probabil la scurt timp după îngroparea lui Tutankamon. Cel mai bun artefact cunoscut din mormantul regelui lui Tutankhamon este celebra Mască de Aur, care acoperea bandajele ce înfăşurau faţa regelui. Masca cantareste 11 kg şi este confecţionată din aur masiv, şi se crede că reprezintă fidel faţa regelui. 2. PREZENTAREA UNUI IMPARAT ROMAN
Traian- cel mai mare împărat roman
Traian a fost un mare comandant militar, care datorită
reuşitelor sale, a sărbătorit cele mai mari triumfuri. În timpul guvernării sale Imperiul Roman a atins maxima sa întindere. Caracterul său onest şi serios, l-au făcut sa fie apreciat atât de Senat cât si de popor, încă de la început. Se spune ca la moartea împăratului Nerva, în ianuarie 98 d.Hr, deşi era succesor legal, Traian fiind fiul adoptiv al împăratului, nu s-a grăbit la Roma să-şi ia tronul în primire, această grabă putând fi considerată nedemnă din partea lui. A ales să facă un tur de inspectie al trupelor care păzeau frontierele de la Rin si de la Dunăre. Vizita personală la garnizoanele de la marginea imperiului a fost o mişcare înţeleaptă a lui Traian pentru a-şi consolida sprijinul în rândul legiunilor pe care le comandase în campaniile impăratului Domiţian. Intrarea lui Traian in Roma, în anul 99 d.Hr, a fost un adevărat triumf. Mulţimile jubilau la vestea sosirii sale. Noul împărat a intrat în oraş pe jos, a îmbrăţişat pe fiecare dintre senatori şi chiar a umblat printre oameni obişnuiţi. A fost un comportament diferit de al oricărui alt împărat roman de până atunci şi probabil, acest lucru reflectă o mică parte din adevărata măreţie a împăratului Traian. 3. RELIGIA DIN ANTICHITATE
Majoritatea popoarelor antice
aveau sisteme religioase politeiste. Egiptenii adorau diferite divinităţi. Fiecare oraş îşi avea zeul protector, statutul căruia în ierarhia divinităţilor depindea de statutul politic şi militar al localităţii. Divinităţile principale venerate de toţi egiptenii erau Amon-Ra (zeul soarelui), Osiris (stăpînul lumii de apoi), Isis (zeiţa fertilităţii), Horus (zeul luminii), Sehmet (marea putere). Egiptenii îşi reprezentau zeii în chip de om (Ptah, zeul creator), de animal (Sehmet, în chip de leoaică) sau mixt (Anubis, stăpînul lumii de apoi, jumătate om, jumătate şacal). Pentru venerarea zeilor erau construite temple, statui, preoţii aduceau ofrande. În cinstea zeilor se organizau serbări, procesiuni care includeau mai multe ceremonii. Religia egipteană s-a aflat într-o strînsă legătură cu puterea politică. Astfel, faraonul era considerat o întruchipare terestră a divinităţii. Preoţii egipteni, o castă unită şi puternică prin cunoştinţele şi bogăţiile acumulate timp de secole, în perioadele de criză, cînd slăbea puterea centrală, intrau în conflict cu faraonul în dorinţa lor de a-şi instaura dominaţia în ţară. Faraonul Amenois al IV-lea în perioada Regatului Nou, dorind să micşoreze influenţa preoţimii de stat, recurge la o reformă politico-religioasă. El introduce cultul zeului Aton, reprezentat sub forma discului solar, şi interzice venerarea celorlalte divinităţi. Însă această tentativă provoacă o nemulţumire generală nu numai în rîndurile preoţimii, dar şi ale populaţiei, ataşate faţă de vechile culte. Tentativa faraonului de a introduce o religie monoteistă a suferit eşec. 4. MODEL DE EDUCATIE SPARTANA
Sistemul deplin al educației spartane prevedea parcurgerea a
trei trepte. Treapta întâi era educarea băieților în vârstă de la 7 ani până la 12 ani în așa numitele agele (turme). De la vârsta de 12 ani începea o nouă etapă de instruire și educație. Agelele băieților erau transformate în ile (detașamente) de adolescenți în frunte cu ireni, tineri din rândul lor, dar cei mai ageri și mai autoritari, de obicei mai în vârstă. De conducerea generală a educației copiilor se ocupau personalități oficiale speciale. Educația devenea mai aspră și căpăta caracter de pregătire militară. La 20 de ani lua sfârșit educația tinerilor spartani și începea cea de-a treia perioadă, ultima. Ea începea cu permisiunea pe care o primea tânărul spartan, de a se înscrie membru al sissitiei. Cu alte cuvinte, tânărul spartan căpăta dreptul de a avea în posesiune un lot de pământ. Din acest venit spartanul preda sissitiei o normă stabilită de produse: făină de orz și de grâu, vin, ulei și măsline, brânză și fructe. Dacă spartanul din cauza sărăciei nu putea să-și predea cota sa, el pierdea dreptul de a participa la sissitie și era lipsit de aproape toate drepturile de cetățean. La vârsta de 30 de ani spartanul de obicei își întemeia o familie, își făcea o casă, acțiunea tuturor interdicțiilor lua sfârșit și deschidea calea spre funcții de stat.