Iosif al II-lea

Luminile au patruns si la curtile monarhilor; fie si-au simtit pozitia

amenintata, fie au crezut in noile idei, unii monarhi au conceput o
politica reformatoare in spirit luminist, tinand fiecare cont de
conditiile concrete din tarile lor. Aceasta politica s-a numit
„absolutism luminat”, iar monarhii care au promovat-o s-au numit
„despoti luminati”. Monarhii acestia au avut o putere absoluta, dar
au incercat sa-si bazeze autoritatea pe exemplul personal, pe
calitatile si faptele lor bune, monarhul nu mai este stapanul
statului, ci primul lui slujitor, activitatea sa este pusa in slujba
supusilor, dar fara a-i antrena in actul de guvernare (totul pentru
popor, nimic prin popor). Despotii luminati au luat o serie de
masuri: elaborarea codurilor de legi unitare, eliminarea torturii si a
pedepselor barbare, protectia statului pentru persoanele
neputincioase, toleranta religioasa, sprijin pentru dezvoltarea
economiei, protejarea artelor si stiintelor, dezvoltarea
invatamantului, imbunatatirea situatiei taranimii. Cei mai cunoscuti
despoti luminati au fost: Frederic al II-lea al Prusiei (1740 – 1786),
care credea cu tarie ca destinul monarhului era sa se implice in
toate actele de guvernamant (paternalism), Ecaterina a II-a a Rusiei
– (1762 -1796), germana prin nastere, dar cu o educatie luminista si
Iosif al II-le de Habsburg (1780 – 1790), care a initiat un curent
reformator (iosefinismul) de care vor beneficia supusii sai din
imperiu, inclusiv romanii. Masurile luate de despotii luminati au
contribuit la progresul statelor respective si la ameliorarea
conditiilor de viata ale supusilor.
 Iosif al II-lea, despot luminat
Nascut la Viena in anul 1741, Iosif al II-lea a fost fiul imparatului
Francisc I si al imparatesei Maria Tereza. Dupa moartea tatalui sau,
in anul 1765 a devenit imparat german si tot din acel an a fost
asociat la domnie, de mama sa. De la moartea acesteia, in anul
1780, a condus singur, fiind imparat austriac pana in anul 1790. A
fost cel mai important reprezentant al despotismului luminat. Prin
reformele sale, a urmarit modernizarea, germanizarea si
centralizarea statului austriac. In anul 1781 a promulgat edictul de
toleranta, acordand libertate de cult tuturor confesiunilor din
imperiu si abolind discriminarea fata de evrei. De asemenea, a fost
secularizata o treime din proprietatile manastiresti. Prin
organizarea institutiilor de invatamant pentru viitorii preoti,
seminariile generale, care erau dependente de stat, imparatul a
completat masurile prin care urmarea intarirea supravegherii si
controlului asupra bisericii. Inca de la inceput, ajutat de Kaunitz, a
initiat reforme in spirit luminist. In afara de masura desfiintarii
ordinelor calugaresti si a manastirilor care nu exercitau activitate
scolara si de ocrotire a bolnavilor, s-au mai adoptat si altele:
desfiintarea cenzurii cartilor si revistelor, acordarea catre tarani a
dreptului de a prezenta plangeri in fata functionarilor de stat,
abolirea politiei senioriale, abolirea iobagiei in posesiunile ereditare
si in regiunile slave ale imperiului (toate aceste masuri au fost
adoptate in anul 1781), iar prin masuri succesive a fost abolita
iobagia si in alte teritorii ( pentru Transilvania, ca urmare a rascoalei
conduse de Horea, Closca si Crisan din 1784- 1785, a fost data, la 22
august 1785, patenta prin care era abolita servitutea personala a
iobagilor ).In 1783 a fost inlaturat criteriul apartenentei la o religie
recepta in vederea ocuparii unor functii in stat, iar in anii 1787 si
1788 a fost introdusa o legislatie generala in spirit luminist. A
introdus limba germana ca limba oficiala in intregul imperiu si a
incurajat germana care, in acea perioada, avea un prestigiu mai
scazut decat altele, precum si cea italiana. In cateva zone ale
imperiului, unele clase sociale au opus rezistenta la aplicarea
reformelor. Asa s-a intamplat, de exemplu, unde nobilimea nu era
de acord cu masura de abolire a serbiei. Ca si mama sa, Iosif al II-lea
a urmarit, prin introducerea reformelor in spirit luminist, sa
intareasca monarhia si statul austriac. In timpul domniei sale, a
cautat sa cultive si mitul bunului imparat. Astfel, in 1773 si 1783,
imparatul a vizitat Transilvania pentru a se interesa personal de
situatia locuitorilor de aici. Dupa moartea lui la Viena, in anul 1790,
majoritatea reformelor sale au fost anulate, din cauza puternicei
opozitii a nobilimii, in afara de Edictul de toleranta si de masura de
desfiintare a iobagilor.