Capitolul

APARATE ELECTRONICE ANALOGICE DE MĂSURARE

În condiţiile progresului tehnic actual, performanţele aparatelor electromecanice

clasice au devenit nesatisfăcătoare. În acelaşi timp, a cunoscut o impresionantă
dezvoltare tehnologia de fabricaţie a componentelor electronice şi, mai ales, a
circuitelor integrate analogice şi numerice. Dispozitivele şi circuitele electronice
integrate au preţuri din ce în ce mai mici şi performanţe din ce în ce mai bune.
Un aparat electronic analogic conţine un instrument electromecanic de măsurare
şi mai multe circuite electronice analogice, care îi îmbunătăţesc substanţial
performanţele. Aparatele numerice de măsurare sunt integral electronice, rezultatul
măsurării este un număr şi asigură performanţe superioare aparatelor analogice, la
preţuri de cost comparabile. De remarcat că toate aparatele electronice de măsurare
(analogice sau numerice) necesită o sursă auxiliară (internă sau externă) de energie
electrică.
Este cert că, în prezent, aparatura electronică de măsurare (mai ales cea
numerică) deţine supremaţia. Principalele avantaje ale acestor aparate, comparativ cu
cele electromecanice clasice, sunt următoarele:

îmbunătăţirea substanţială a caracteristicilor şi performanţelor;

extinderea domeniilor de măsurare, mai ales în zona valorilor mici;

reducerea puterii preluate de la obiectul măsurării, pe seama puterii consumate de
circuitele electronice de la o sursă auxiliară de energie;

îmbunătăţirea valorii impedanţei de intrare;

protejarea automată a aparatului la supracurenţi sau la supratensiuni interne;

posibilitatea măsurării succesive, eficiente şi economice a mai multor mărimi,
folosind acelaşi aparat (de exemplu, multimetrul);

posibilitatea automatizării operaţiilor de măsurare;

posibilitatea realizării unor sisteme moderne şi performante de achiziţie de date, de
testare sau pentru măsurări de înaltă precizie (de ex. aparatura medicală modernă,
pentru investigare sau diagnosticare).
1. Aparate analogice de curent continuu
1.1. Ampermetre şi voltmetre
Schema de principiu a unui ampermetru/voltmetru electronic de c.c. este dată în
figura 6.9. Aparatul poate măsura tensiuni sau curenţi de valori reduse şi are trei
domenii de măsurare, selectate din comutatorul K2: 0...10mV, 0...100mV, 0...1V,
respectiv 0...10mA, 0...100mA, 0...1A. Aceste domenii sunt stabilite prin intermediul
divizorului rezistiv R1 , R2 , R3 , dimensionat corespunzător.

1
 Figura 6.9
Ampermetru/voltmetru electronic analogic de c.c.

a) Măsurarea tensiunii

La măsurarea tensiunii, K1 este pe poziţia 1.

Amplificatorul neinversor realizat cu AO are o rezistenţă de intrare R I → ∞ şi o
U R
amplificare în tensiune A U = O∗ = 1 + 5 =10. Ca urmare, U O = 10 ⋅ U*I .
UI R4

R1, R2 şi R3 constituie un divizor rezistiv ( R I → ∞ ).

Tensiunea U∗I depinde de poziţia comutatorului K2 şi de UI . Astfel,
- când K2 este pe poziţia 1, U∗I =UI , iar UO=10 UI;
R2 + R3 U
- când K2 este pe poziţia 2, U ∗I = ⋅ U I = I , iar UO=UI;
R1 + R 2 + R 3 10
R3 U 1
- când K2 este pe poziţia 3, U ∗I = ⋅ U I = I , iar U O = U I .
R1 + R 2 + R 3 100 10

Expresia deviaţiei α a acului indicator al voltmetrului magnetoelectric de c.c. (VME)
este α = SU ⋅ U O = SU ⋅ A U ⋅ U ∗I . Indiferent de poziţia comutatorului K2,
U O max =100mV, valoare căreia îi corespunde deviaţia maximă ( α max ) a acului
indicator al VME. În aceste condiţii, domeniile de valori ale tensiunii de intrare sunt:
 UI=0…10mV, când K2 este pe poziţia 1;
 UI=0…100mV, când K2 este pe poziţia 2;
 UI=0…1V, când K2 este pe poziţia 3.

2
 b) Măsurarea curentului
Pentru aceasta se realizează, mai întâi, conversia semnalului de intrare I I într-o
tensiune U I [mV] = R [Ω] ⋅ I I [mA], de aceeaşi valoare (întrucât R =1Ω). Astfel,
problema măsurării unor curenţi din domeniile 0...10mA, 0...100mA, 0...1A se reduce
la măsurarea unor tensiuni continue din domeniile 0...10mV, 0...100mV, 0...1V.

1.2. Ohmmetre
O posibilă schemă de ohmmetru (fig. 6.10) conţine un voltmetru magnetoelectric de c.c.
(VEM), un AO în conexiune inversoare şi o sursă de tensiune de referinţă U REF .

Figura 6.10
Ohmmetru analogic cu un domeniu de măsurare

Rezistenţa necunoscută R x se află pe calea de reacţie a AO, iar la borna

inversoare se conectează o rezistenţă R etalonată. Tensiunea U O de ieşire este de
R
forma U O = x ⋅ U REF = c ⋅ R x , unde c este o constantă ce depinde de aparat. Deviaţia
R
acului indicator al aparatului electromecanic este
α = S U ⋅ U O = c ⋅ SU ⋅ R x .
Ohmmetrul are o scară liniară, gradată în sens crescător. Dacă U REF = 3 V, R = 3 kΩ şi
VEM are domeniul 0...1V, rezistenţa maximă pe care o poate măsura acest aparat
electronic este R x = 1kΩ.

Figura 6.11
Ohmmetru analogic cu trei domenii de măsurare

3
 Dacă valoarea rezistenţei etalonate se schimbă dintr-un comutator K, se obţine un
ohmmetru cu mai multe domenii de măsurare. De exemplu, considerând U O max = 1 V,
U REF = 3 V şi introducând în structura anterioară trei rezistenţe etalonate, de valori
0,3kΩ, 3kΩ şi 30kΩ (figura 6.11), se obţine un ohmmetru cu trei domenii de măsurare:
 0...0,1kΩ pentru K pe poziţia 1, când U O [V ] = c ⋅ R x [kΩ] = 10 ⋅ R x [kΩ] ;
 0...1kΩ pentru K pe poziţia 1, când U O [V ] = c ⋅ R x [kΩ] = R x [kΩ] ;
 0...10kΩ pentru K pe poziţia 1, când U O [V ] = c ⋅ R x [kΩ] = 0,1 ⋅ R x [kΩ] .

2. Voltmetre analogice de curent alternativ

În majoritatea aplicaţiilor, tensiunile alternative se măsoară folosind voltmetre
electromecanice de c.c. Conversia mărimii de măsurat într-un semnal acceptat de
voltmetrul de c.c. o realizează mai multe circuite electronice conectate în cascadă.
Voltmetrele electronice analogice de c.a. sunt de trei feluri:
- de tensiune medie, folosite pentru măsurarea tensiunilor sinusoidale puţin
distorsionate;
- de tensiune de vârf, recomandate când tensiunea alternativă măsurată este de
frecvenţă înaltă (peste 10MHz);
- de tensiune efectivă, utilizate când este importantă determinarea puterii efective a
semnalului de intrare, care are forma de undă mult diferită de cea sinusoidală.

2.1. Voltmetre pentru valori medii

Aceste aparate se mai numesc şi voltmetre electronice cu redresoare, întrucât
principalul bloc electronic din structură este un redresor de precizie, realizat cu
amplificatoare operaţionale. Folosind asemenea redresoare (în locul celor cu diode) se
obţine o precizie mai bună de măsurare şi posibilitatea utilizării aparatului într-un
domeniu larg de frecvenţe (0... × 100kHz).
Voltmetrul analogic cu redresor de precizie are deviaţia acului indicator
proporţională cu valoarea medie a tensiunii de intrare, dar frecvenţa maximă a acestui
semnal este limitată, deoarece capacităţile interne ale diodelor influenţează răspunsul
redresorului la frecvenţe înalte.
2.2. Voltmetre pentru valori de vârf
Un voltmetru pentru valori de vârf constă într-un detector de valori maxime,
urmat de un voltmetru electromecanic de c.c. De obicei, u i este o tensiune sinusoidală,
1
valoarea ei efectivă fiind U i = ⋅ U im , cu U im notându-se amplitudinea (valoarea
2
maximă a semnalului). Această dependenţă permite indicarea valorilor efective pe scala
aparatului.
Detectoarele performante de valori de vârf sunt realizate cu amplificatoare
operaţionale. Cel mai simplu detector cu amplificator operaţional este reprezentat în
figura 6.14.a; circuitul detectează şi memorează valorile maxime ale tensiunii de intrare
pozitive.
4
 Cât timp u i > u O , la intrarea AO se obţine u id > 0 şi dioda D conduce.
Condensatorul C (iniţial descărcat) se încarcă foarte rapidă (prin rezistenţa diodei în
conducţie). În acelaşi timp, dioda închide şi bucla de reacţie negativă a AO, limitând la
valoarea u i tensiunea de la bornele condensatorului. În concluzie, dacă u i > u O ,
tensiunea de la ieşire o urmăreşte pe cea de la intrare. Când u i < u O , u id < 0 şi dioda D
este blocată. Amplificatorul operaţional este în saturaţie şi funcţionează în buclă
deschisă. Condensatorul memorează ultima valoare maximă (pozitivă) a tensiunii de
intrare. Memorarea valorii de vârf este afectată negativ de pierderile de sarcină datorate
valorilor nenule ale curentului de scurgere prin dielectricul condensatorului, curentului
invers prin diodă şi curentului prin intrarea inversoare a AO.

Figura 6.14
Detector de valori de vârf: a) schema de principiu; b) forme de undă.

Aplicând un semnal sinusoidal (pur alternativ) la intrare, tensiunea de ieşire este

practic constantă şi egală cu amplitudinea U im . Dacă în momentul iniţial (t=0),
condensatorul C este descărcat; în timpul primei alternanţe pozitive a tensiunii de
intrare, C se încarcă până la valoarea maximă U im (figura 6.14.b).
Funcţionarea detectorului de valori de vârf cu un AO a fost explicată în condiţiile
în care ieşirea este în gol. Pentru ca rezistenţa de intrare a voltmetrului electromecanic
să nu influenţeze în mod negativ comportarea circuitului, se impune conectarea unui
adaptor de impedanţă (pentru transfer maxim în tensiune) între detectorul de valori de
vârf şi aparatul indicator.
Pentru tensiunile alternative cu componentă continuă, se măsoară valoarea vârf la
vârf. Un detecor vârf-la-vârf se obţine prin conectarea în paralel a doi detectori de
valori de vârf, pentru mărimi pozitive, respectiv negative.

2.3. Voltmetre pentru valori efective

De multe ori, în practică interesează valoarea efectivă a tensiunii alternative
măsurate, indiferent de forma de undă a acestui semnal. Un voltmetru electronic pentru
valori efective este constituit dintr-un convertor de tensiune efectivă şi un voltmetru
electromecanic de c.c. Convertorului de tensiune efectivă i se aplică la intrare tensiunea
5
alternativă u i de măsurat şi oferă la ieşire o tensiune continuă, proporţională cu
valoarea efectivă a mărimii de intrare.
Un convertor de tensiune efectivă termoelectronic conţine doi senzori de
temperatură (termocupluri, termistoare sau tranzistoare bipolare cu joncţiuni) şi
funcţionează pe principiul urmăririi tensiunilor de ieşire ale acestora. Schema
funcţională a unui convertor de tensiune efectivă, realizat cu termocupluri, este dată în
figura 6.16.
Termocuplurile identice T1 şi T2 sunt încălzite cu filamentele identice F1 şi F2,
care au rezistenţele electrice R f . Tensiunea alternativă de intrare u i este aplicată
repetorului de tensiune (folosit ca adaptor de impedanţă), realizat cu AO1. Valoarea
efectivă Ief a curentului alternativ care străbate filamentul F1 este proporţională cu
U
valoarea efectivă U i a tensiunii de intrare: Ief = i .
Rf

Figura 6.16
Convertor de tensiune efectivă realizat cu termocupluri

Filamentul F2 este străbătut de curentul continuu IO , proporţional cu tensiunea

U
continuă U O de ieşire a convertorului: I O = O .
Rf
Tensiunile continue termoelectromotoare E1 şi E 2 , generate de cele două termocupluri,
depind de curenţii care încălzesc, prin efect Joule, filamentele F1 şi F2:
2 2
E1 = k ⋅ Ief şi E 2 = k ⋅ IO .
Tensiunea diferenţială de intrare a AO2 este
U id = E1 − E 2 = ∆E .
Amplificarea în tensiune diferenţială, în buclă deschisă, a acestui circuit fiind foarte
mare, ieşirea AO2 comută ori de câte ori ∆E îşi schimbă semnul. Circuitul funcţionează
ca un sistem automat cu urmărire, care tinde să menţină diferenţa de tensiune (∆E) la
valoarea zero. Astfel, tensiunea E 2 urmăreşte în permanenţă tensiunea E1 . În

6
consecinţă, I O = I ef şi U O = U i . Voltmetrul electromecanic indică, pe o scară liniară,
valoarea efectivă a tensiunii de intrare a aparatului electronic analogic.