Generalităţi referitoare la Imunoprofilaxia pasivă Seruri si imunoglobuline

•Imunitate activa = tip de imunitate care se produce in urma interactiunii sistemului imun cu un antigen
•Imunitate pasiva = tip de imunitate obtinuta prin administrare / transfer de anticorpi preformati

Ambele tipuri de imunitate pot fi induse

•natural
–Activ –prin infectie sau boala
–Pasiv – prin transfer de la mama la fat (transplacentar, alaptare)
•artificial :
–Activ - prin administrare de vaccinuri
–Pasiv – prin administrare de produse care contin anticorpi de origine umana sau animala
•seruri,
•imunoglobuline
•sau anticorpi monoclonali

Importanța utilizării produselor care conțin anticorpi

•Anticorpii sunt utilizați de peste un secol în profilaxia și tratamentul bolilor infecțioase.
•În epoca premergătoare descoperirii și introducerii antibioticelor, produsele care contineau anticorpi erau erau singurele mijloace
specifice în tratamentul unor infecții.

Serurile
•Serurile sunt produse imunobiologice care au fost larg utilizate în secolul XIX în terapia și profilaxia bolilor infecțioase
•Serurile antitetanic și antidifteric au fost descoperite și utilizate din 1890.
•După anul 1940, odată cu apariția și utilizarea pe scară largă a antibioticelor, utilizarea serurilor se restrânge.

Seruri si imunoglobuline produse in trecut in România

•Institutul Cantacuzino a produs până în anul 2007 o gamă largă de seruri :
–ser antidifteric, antitetanic, antirabic, antidizenteric, anticărbunos, antiperfringens, antipiocianic, antistafilococic;
•si imunoglobuline totale :
–gamaglobulina umană cu administrare intramusculară sau cea cu administrare intravenoasă.

Seruri- definitie
•solutii de anticorpi care se obtin din:
– ser uman de convalescent (seruri homologe) utilizate:
•in trecut (in prevenția rujeolei în 1907, in pandemia de gripă din 1918)
•in situatii speciale – epidemia EBOLA 2015
– ser de la animale (ex.cai) imunizate cu Ag specifice (seruri heterologe) - este purificat si concentrat prin metode fizice si chimice.

Clasificare
•Seruri antitoxice: - ser antidifteric, antitetanic, antibotulinic
•Seruri antivirale –ser antirabic
•Seruri antiveninoase –ser antiviperin
•Seruri antibacteriene –ser antistreptococic
•Seruri mixte (antitoxice si antibacteriene) –ser antigangrenos, anticarbunos

Seruri-indicatii
•Profilaxie –tetanos, rabie
•Tratament –tetanos, difterie, botulism, antrax, toxiinfectie gangrenoasa

•Mod de prezentare: – lichid limpede, usor opalescent, galben citrin sau galben rozat
•Cale de administrare: –intramuscular, la nivelul deltoidului sau cvadricepsului
•Pastrare: la temperatura de 4-8 C
•Doza: –variabila in functie de greutatea corporala, varsta, forma clinica a bolii, scop (profilactic sau terapeutic).
•Avantaje –Protectie rapida –Cost redus
•Limite:
–Protectia este de scurta durata (2-3 saptamani)
–Serurile nu pot neutraliza decat toxinele sau virusurile circulante, nu si pe cele fixate in celule.
•trebuie administrate cat mai rapid dupa momentul presupus infectant sau dupa debutul simptomelor
- Risc crescut de reactii adverse

REACTII SERICE
•cauzate de proteinele straine speciei umane ce se comporta ca alergene, determinand fenomene de sensibilizare, in special la
persoanele cu teren predispus la hipersensibilitate.
•riscul este mai mare la persoanele care au mai primit anterior seruri heterologe.
•reactiile serice pot fi imediate sau tardive

Reactii serice imediate

•reactie generala nespecifica
- apare in prima ora de la administrare si se manifesta cu febra, frison, agitatie, durere la locul de inoculare – cu evolutie
favorabila dupa administrare de simptomatice (antitermice, comprese locale)
•soc anafilactic
- apare imediat dupa administrarea serului, mai frecvent la persoane cu teren atopic sau la cele sensibilizate prin
administrari anterioare de ser;
- se manifesta prin dispnee, cianoza, eruptii urticariene, edem glotic, insuficienta respiratorie si semne de soc
(hipotensiune, puls filiform etc);
- necesita interventie de urgenta (garou la radacina membrului unde s-a administrat, adrenalina, antihistaminice,
hemisuccinat de hidrocortizon)

Reactii serice tardive

•Locale – fenomen Arthus – apare la 4-5 zile de la administrarea serului si se manifesta printr-o reactie inflamatorie la locul de
administrare → necroza → gangrena (complexe imune circulante);
•Generale – boala serului – apare la 6-12 zile de la administrarea serului si se manifesta cu subfebrilitate, eruptii, edeme, artralgii
(complexe imune care se depun in peretii vaselor mici). Necesita tratament antihistaminic, in formele severe preparate cortizonice.

TESTAREA SENSIBILITATII
•Administrarea unui ser se practica:
–NUMAI in conditii de spitalizare
–Dupa testarea sensibilitatii fata de ser
–Sub protectia unei doze de antihistaminic
–In prezenta trusei de urgenta antisoc
–Anamneza
•teren alergic (urticarie, astm, alergii alimentare, rinite etc)
•administrari anterioare de ser (anticorpi antiser)

Teste de sensibilitate
•Conjunctival
–o picatura de ser diluat 1/10 sau 1/100 in sacul conjunctival – examinare dupa 30 de minute – pozitiv daca apare congestie
conjunctivala, lacrimare sau chemozis
–nu se practica la copii mici, la persoane cu afectiuni oculare
•Cutanat
–se depune o picatura de ser diluat 1/10 sau 1/100 pe piele si se practica cateva scarificari superficiale cu un ac steril – examinare
dupa 30 de minute – pozitiv daca apare o congestie locala de 2-5 mm in jurul liniilor de scarificare
•Intradermic (utilizat in prezent)
–se injecteaza strict intradermic pe fata anterioara a antebratului 0,1 ml ser diluat 1/100 sau chiar 1/1000 – pozitiv daca dupa 30
de minute apare o congestie locala de 2-5-10 mm, eventual insotita de edem.
Desensibilizare
•Schema minima (anamneza, teste negative)
–se injecteaza subcutanat 0,25 ml ser dilutie 1/10 - se asteapta 30 de minute
–daca nu apare nici o reactie locala sau generala se injecteaza subcutanat 0,25 ml ser nediluat si se asteapta 30 de minute.
–daca nu apare nici o reactie locala sau generala se injecteaza subcutanat 1 ml ser nediluat si se asteapta 30 de minute
–daca nu apare nici o reactie locala sau generala se injecteaza restul cantitatii intramuscular.
–daca apare o reactie locala sau generala dupa una dintre administrari, se trece la schema de desensibilizare treptata.
•Schema lenta tip BESREDKA
–test IDR pozitiv
–anamneza sugestivă pentru teren alergic (sau administrari anterioare)
–reactie (locala / generala) aparuta in timpul schemei minime de desensibilizare

Exemple- utilizarea serurilor

•In SUA se mai folosesc in prezent- ser antidifteric, ser antibotulinic.
•In Romania se utilizeaza ser antirabic, antidifteric (?), antitetanic, ser antibotulinic, ser antiviperin.

•Difterie
–La bolnavul de difterie se administrează ser antidifteric, dupa recoltarea unei probe de sange pt. testarea anticorpilor antitoxici
(titru protector 1/640 HAP sau 0,03 UI/ml) si dupa testarea sensibilitatii la ser si eventuala desensibilizare. Dozele sunt variabile in
functie de forma clinica a bolii (10-20000 UI pt. forme medii, 40-60000 UI pt. forme grave)

Imunoglobuline - Definitie
•solutii de anticorpi care se obtin din plasma umana, prin fractionare la rece cu etanol (metoda Cohn).
•conțin anticorpi policlonali (proveniți din mai multe clone de limfocite B).

Clasificare
•Profilaxia bolilor infectioase
-imunoglobuline totale
- contin anticorpi de tip Ig G care reflecta spectrul de infectii si imunizari prin care au trecut persoanele donatoare.
-imunoglobuline specifice
- obtinute de la persoane imunizate anterior (cu un anumit antigen sau care au trecut prin infectia respectiva_
- contin anticorpi specifici acelui antigen (antitetanice, antirabice, antihepatita B, antiherpetice)
•scop terapeutic
–imunoglobulinele cu administrare iv care contin numai IgG monomerice fara activitate anticomplementara - recomandate:
–in terapia de substitutie a bolilor cu deficit imun (hipogamaglobulinemie, infectie HIV)
–in tratamentul bolilor autoimune (purpura trombocitopenica idiopatica, boala Kawasaki)
–in tratamentul unor forme severe de boala (septicemii, meningite, pneumonii)

•Avantaje:
–Nu determina reactii anafilactice, inlocuind cu succes serurile specifice in profilaxia si terapia unor boli infectioase.
–Pot fi administrate repetat, fara risc de sensibilizare
–Nu prezinta risc de transmitere a virusurilor HIV, HCV, HBV datorita metodelor de obtinere si a testarii donatorilor (studii efectuate
in SUA nu au pus in evidenta niciun caz de hepatita sau infectie HIV dupa administrare de Ig).

•Limite:
–Eficacitatea imunoglobulinelor este dependenta de precocitatea administrarii lor, in primele zile dupa contactul infectant.
–Durata scurta a protectiei (cateva luni)

•Cale de administrare: – intramusculara sau iv

•Doza: este variabila in functie de greutatea corporala
•Reactii adverse: –rar reactii locale usoare la locul de inoculare sau febra usoara
Preparate de anticorpi policonali (imunoglobuline) utilizate în bolile infecțioase

Imunoglobuline totale- Indicatii

•profilaxia rujeolei
–doza 0,2-0,4 ml/Kgc.
–administrate in primele 6 zile dupa expunere previn boala sau determina o evolutie atenuata a acesteia.
–durata protectiei este de 3-4 luni.
–recomandate pentru: persoane care au o contraindicatie la vaccine: femei insarcinate, alergii, imunodepresii, contactii din
focarul de rujeola care au afectiuni imunodeprimante
•profilaxia hepatitei virale tip A
–doza 0,02-0,05 ml/kgc.
–se administreaza inainte de expunere sau in primele 7-14 zile dupa expunere.
–durata protectiei este de circa de 3 luni.
–Sunt recomandate pentru persoanele care au contraindicatie la vaccin : copii expusi la VHA cu varsta sub 1 an, contactii
cazului de hepatita A sau alte persoane expuse si care au contraindicatii pentru vaccinare

Imunoglobuline specifice
•Antihepatita B
-profilaxia hepatitei B la nou nascutul din mame purtatoare de VHB (administrate in primele 12-24 de ore de la nastere impreuna cu
prima doza de vaccin hepatitic B)
-postexpunere
 expuneri accidentale ale cadrelor medicale la sange, produse patologice – administrare in primele 72 de ore,
 contact sexual neprotejat cu o persoana sigur infectata cu VHB administrare in primele 14 zile.

•Antirabice
–profilaxia rabiei (postexpunere). Sunt obtinute din sangele recoltat de la persoane care au fost vaccinate cu vaccin rabic. Sunt
recomandate persoanelor care prezinta muscaturi cu potential rabigen (muscaturi provocate de animale turbate, animale salbatice,
muscaturi in zona capului, a membrelor superioare, a organelor genitale).
–Se administreaza o singura doza, la inceputul tratamentului profilactic (in primele 24-72 de ore de la muscatura). Administrarea se
face prin infiltrare in jurul plagii atunci cand zona anatomica permite (jumatate din doza), iar restul intramuscular.
–Nu se amesteca in aceiasi seringa cu vaccinul.
–Doza este de 20 UI/Kgc indiferent de varsta.
–Durata protectiei este 21 de zile.
•Antivaricela
–profilaxia infectiei cu virusul varicelo –zosterian
–Se administreaza intramuscular
–Sunt recomandate pentru:
•persoane susceptibile si care sunt la risc de a dezvolta o forma severa de varicela
•persoane cu afectiuni imunodeprimante
•nou nascuti din mame care au prezentat semne, simptome de varicela cu 5 zile inainte de nastere sau in primele 2 zile
dupa nastere
•nascuti prematur expusi (contacti) si ai caror mame sunt nevaccinate
•femei insarcinate expuse

•Antitetanice
– profilaxia si tratamentul tetanosului

•Virus sincitial respirator

–profilaxia infectiei cu VSR
•o afectiune severă
•o cauza de majora de spitalizare in randul copiilor cu risc, la care infectia determina bronsiolita, pneumonie si in unele
cazuri deces
•copiii cu risc crescut de infectie cu VRS sunt nou-nascutii inainte de termen, copiii cu boli pulmonare cronice sau cardiace
si copiii cu imunodeficiente
•doza este de 15 mg/kgc
•se administreaza in injectii intramusculare
•durata protectiei este de o luna de aceea se repetă administrarea lunar, in timpul sezonului de circulatie a VSR (octombrie – martie)
•studiile efectuate in SUA, Canada si Marea Britanie au aratat ca acest tratament profilactic a redus cu 55% spitalizarile asociate cu
VSR, iar efectele secundare au fost nesemnificative.

Anticorpi monoclonali (mAb)

–Anticorpii monoclonali (mAb) sunt produse de sinteză care se prepară artificial, având la origine o singură clonă de limfocite B.
–Două preparate au fost aprobate pentru utilizarea în bolile infecțioase (antrax si infecția cu virus sincițial respirator)
–Au fost licențiate preparate de anticorpi monoclonali (mAb) pentru tratamentul cancerului, colitelor ulcerative, bolii Crohn, artritei
reumatoide, sclerozei multiple, psoriazisului, lupusului sistemic.

Conduita profilactica si terapeutica in plaga tetanigena

Tipuri de plagi tetanigene
•Plagi (aparente/inaparente, minore/majore) murdarite cu pamant, balegar sau praf de strada
•Plagi intepate cu aschii, spini, cuie, corn de vita, altele (chiar şi dupa inchiderea spontană a plagii);
•Plagi prin muscaturi de animale;
•Plagi cu retentia de corpi straini in tesuturi;
•Plagi anfractuase cu zdobiri de tesuturi;
•Plagi cu tesuturi devitalizate;
•Plagi survenite in cursul accidentelor de circulatie;
•Plagi infectate;
•Plagi ale cordonului ombilical survenite in urma folosirii de instrumente nesterile sau aplicarea de pansamente improvizate
(nesterila) pe plaga ombilicala;
•Fracturi deschise
•Avort empiric
•Dupa unele proceduri chirurgicale: circumcizie
•Arsuri de gradul II sau III
•Ulcere varicoase cronice infectate
Masuri de protectie nespecifice obligatorii in plaga tetanigena
•Se aplica indiferent de statusul imun antitetanic al persoanei
–Curatirea si aseptizarea plagii
–Curatirea chirurgicala (debridare larga, eliminarea corpilor straini, suprimarea cavitatilor, inlaturarea tesuturilor devitalizate)
–Administrarea de antibiotice
•Profilactic ( Penicilina G si Metronidazol- doza unica)
•Tratament in caz de suprainfectarea plagii ( Pen G /Eritromicina si Metronidazol)

Aseptizarea si tramentul chirurgical au rol primordial in prevenirea tetanosului prin plagi

•Se aplica diferentiat:

1. Persoanelor cert primovaccinate complet sau revaccinate antitetanic
Situatii:
•plagi majore si contaminate si persoana nu a primit anatoxina tetanica in ultimii 5 ani
•plagi minore si necontaminate si persoana nu a primit anatoxina tetanica in ultimii 10 ani
–Se va administra in maximum 24 ore de la producerea plagii, pe cale intramusculara o singura doza de 0.5 ml vaccin
tetanic adsorbit (VTA) sau in functie de varsta si disponibilitatea unitatii medicale :
•pentru copiii sub 7 ani DTPa sau VTA,
•pentru copiii 7- 9 ani si pentru persoanele peste 65 ani dT sau VTA,
•pentru persoanle 10-64 ani dTpa sau dT sau VTA.

2. Persoanelor nevaccinate sau cu antecedente vaccinale incerte sau cu vaccinari incomplete

•imunoglobuline specifice antitetanice 250 unitati sau in cazuri grave 500 unitati (plagi cu risc tetanigen crescut cu vechime mai
mare de 12h, persoane cu greutate de peste 90 kg si/sau prezenta sau risc de contaminare masiva)
•in alt loc decat vaccinul tetanic ;se folosesc seringi diferite.
•in cazul in care acestea nu sunt disponibile, se administreaza ser antitetanic 3.000 – 20.000 U.A.I

•imunoglobuline specifice antitetanice

–250 unitati sau in cazuri grave 500 unitati
–plagi cu risc tetanigen crescut cu vechime mai mare de 12h, persoane cu greutate de peste 90 kg si/sau prezenta sau risc de
contaminare masiva
in cazul in care acestea nu sunt disponibile, se administreaza ser antitetanic 3.000 – 20.000 U.A.I
•vaccinare (VTA, dT) - 3 doze 0.5ml im, imediat - 14 zile - 14 zile

Administrarea de ser antitetanic

•Numai in conditii de spitalizare
•Numai dupa cercetarea sensibilitatii la ser prin :
–Anamneza amanuntita ptr antecedente alergice
–Test intradermic :
–Test negativ : schema minimala de desensibilizare
–Test pozitiv ( congestie locala 5-10mm sau edem) - desensibilizarea treptata – schema lenta Besredka
–Sub protectia de antihistaminice sistemice, o doza corespunzatoare varstei, cu 15-20 min inainte de administrea serului
•3.000 – 20.000 U.A.I in doza unica (in functie de gravitatea plagii) im, in deltoid sau cvadriceps
 Recomandari generale privind vaccinarile

•Vaccin=produs biologiccare conţinesuspensii (antigene) de virusuri sau bacterii vii atenuate, inactivate (omorâte) sau fracţiuni din
acestea şi care se administrează cu scopul de a induce un răspuns imun protectorspecific.
•Vaccinarease defineste ca fiind manevra prin care se administrează un vaccin
•Imunizarea= procesul prin care se induce imunitate activa (adica rezistenţă faţă de un agent infecţios) prin administrarea unor
vaccinuri (antigene).
•Denumirea de vaccina minteste originea primului profilactic (E. Jenner, 1798) utilizat in prevenţia variolei.

Vaccinuri -Importanta
•Vaccinurile reprezintă unele dintre cele mai valoroase instrumente pe care le avem la dispoziţie pentru a asigura protecţia
împotriva bolilor infecţioase
•Orice vaccin trebuie sã fie:
–eficace,adică sã inducă un răspuns imun protector, a cãrui memorie să se păstreze în timp şi
–sigur,adică lipsit de efecte secundare (reactii adverse) majore

Beneficiile vaccinării
- Beneficii la nivel de individ: protecţie faţă de infecţie, protecţie faţă de boala manifestă clinic, prevenirea complicaţiilor,
prevenirea decesului
- Beneficii la nivel de societate: asigurarea imunităţii de grup, prevenirea epidemiilor, scăderea costurilor de îngrijire

Indicatiile vaccinarii
1. Vaccinare de rutina -vaccinurile din programele nationale de vaccinari
Prin PNI sunt vaccinati copiii fata de urmatoarele boli infectioase, considerate prioritati pentru sanatatea publicadin Romania:
-poliomielita, difterie, tetanos, tuse convulsiva
-rujeola, rubeola, oreion
-hepatita B, infectia cu Haemophillus influenzae tip b, infectia cu Streptococcus pneumoniae, tuberculoza

Calendarul de vaccinari
 Vaccinarea de rutina se face conform calendarului de vaccinari.
 Fiecare ţară îşi alcătuieşte un calendar al vaccinărilor care este un program oficial recomandat pentru administrarea
vaccinurilor tuturor persoanelor eligibile,în funcţie de vârstă.
 Calendarul de vaccinări se stabileste in functie de:
situatia epidemiologica a bolii prevenibile prin vaccinare
factoriicare influenţează răspunsul imun postvaccinal
disponibilitatea si eficacitatea vaccinului
 Calendarul de vaccinărise revizuieste periodic in functie de :
evolutia epidemiologica a bolii
experienta acumulata in domeniu,
elaborarea unor vaccinuri noi
bugetul disponibil

Vaccinurile utilizate în programele de vaccinări trebuie

•Să îndeplinească criteriile de calitate
•Să fie sigure şi să aibă un impact semnificativ asupra bolii în populaţiile ţintă;
•Să se adapteze cu uşurinţă la calendarele şi intervalele de timp din Programele Naţionale de Imunizări;
•Să nu interfere semnificativ cu răspunsul imun faţă de alte vaccinuri administrate simultan;
•Să fie conditionate astfel încât să îndeplinească cerinţele tehnice legate de refrigerare/stocare;
•Să aibe un preţ accesibil

2. Vaccinare selective -in anumite situatii epidemio. la anumite categorii / grupuri populationale cu risc crescut de imbolnavire
3. Vaccinare optionala -la indicatie / cerere, cu plata
 Compozitia vaccinurilor
•Antigenul vaccinal(vezi tipuri de vaccinuri)
•Adjuvanţi-sunt substanţe încorporate în vaccin pentru a creşte capacitatea imunogenă a antigenului vaccinal.
–Cei mai folosiţi sunt compuşii de aluminiu, care formează la locul de administrare precipitate cu proteinele antigenice, asigurând o
eliberare lentă a antigenului.
•Prezervanţi-reduc riscul de contaminare, în special când vaccinul este condiţionat în flacoane multidoză.
•Antibiotice-utilizate în procesul de producţie al unor vaccinuri virale pentru a împiedica multiplicarea bacteriană. Sunt
recomandate antibiotice de tip kanamicină şi neomicină (de ex. neomicina pentru vaccinul rujeolic). Nu se utilizeazapenicilinaşi
altebeta lactamine.
•Stabilizatori-măresc rezistenţa antigenului la temperaturi crescute
•Indicatori de culoare(de exemplu fenol, la vaccinul polio oral)
•Diferite substanţe rezultate din procesul de producţie
- substanţe din mediul de creştere -drojdie de bere (ex. vaccin hep B), proteine de ou -pentru vaccinurile preparate pe ouă
embrionate (ex. Vaccin gripal, vaccin amaril), tiomersal –(ex.vaccinurile hepatita B, gripale)

Conţinutul unui vaccin poate diferi de la un producător la altul, de aceea este foarte important a se citi prospectul care însoţeşte
vaccinul,în care sunt precizate de asemenea şi reacţiile care pot apare după administrarea vaccinului respectiv

•In ultimii ani au existat diferite opinii cu privier la toxicitatea si actiunea tiomersalului (un compus pe baza de mercur folosit ca
prezervant in anumite vaccinuri) care ar putea fi implicat in aparitia unor tulburari neurologice, tulburari de comportament si de
crestere.
•Pe baza studiillor effectuate in mai multe tari (SUA, Anglia), expertii au aratat ca vaccinurile care contin tiomersal sunt sigure.
Tiomersalul =un compus pe baza de etilmercur, care este diferit de metilmercur din punct de vedere farmacocinetic si anume:
–Prezenta etilmercurului in sange este mai scurta(mai putin de o saptamana) fata de metilmercur (o luna si jumatate)
–Etilmercurul se elimina prin intestine in timp ce metilmercurul se acumuleaza in organe.

Vaccinuri virale
–Corpusculare
o cu virusuri vii atenuate (vaccin polio oral, rotaviral, rujeolic, rubeolic, urlian, varicelos, amaril)
cu virusuri inactivate sau omorâte (vaccin polio inactivat, rabic, Hep A)
–Fracţiuni antigenice sau subunităţi virale (vaccin Hep B, gripal)

Vaccinuri bacteriene
–Corpusculare (complete)
o cu germeni vii atenuaţi (BCG)
o cu germeni omorâţi (vaccin holeric, pertussis)
–Subunitare
o Polizaharidice-vaccin meningococic, pneumococic, Hib, tifoidic
o Proteice purificate –pertussis acelular
–Anatoxine –difterica, tetanica

Anatoxine(toxoizii)
•Sunt preparate biologice derivate din toxine (difterică, tetanică) cu proprietăţi imunogene,
•Inactivarea toxinelor şi transformarea lor în produse atoxice are loc în condiţii dirijate, sub acţiunea căldurii si a diferitelor
substanţe chimice.
•Pentru a le creste capacitatea imunogena, anatoxinele sunt adsorbite pe un suport mineral (săruri de aluminiu) care are rol de
adjuvant.
•Pentru a fi utilizatã ca vaccin, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
–să fie imunogenă şi să inducă sinteza anticorpilor la un titru suficient pentru a neutraliza in vivo, toxina nativã;
–sã fie complet lipsitã de toxicitate;
–sã nu aibã proprietãţi alergizante.
•Dupa administrare, anatoxinele induc apariţia anticorpilor antitoxici circulanţi specifici (antidifterici, antitetanici) al căror titru se
poate determina prin metode de laborator.
Vaccinuri vii
o se obţin prin cutivarea agentului microbian pe medii mai puţin favorabile, ceea ce duce la atenuarea virulenţei, fără a se
modifica capacitatea imunogenă.
o Aceste vaccinuri determină o imunitate asemănătoare cu cea naturală, obţinută după boală sau infecţie.
o Sunt mai uşor de produs, dar este foarte importantă testarea şi menţinerea atenuării virale.
•Beneficii:
–Induc titruri ridicate de anticorpi
–Tipuri diferite de anticorpi (Ig A, Ig G)
–Imunitate de lunga durata
–Activeaza limfocitele LTc care distrug celulele infectate de virusuri
•Riscuri
–Recastigarea virulentei (si aparitia bolii postvaccinale -ex. poliomielia, rujeola, rubeola postvaccinala)
–Excretia virusului si posibilitatea transmiterii la contacti (ex. poliomielita postvaccinala la contactii persoanei vaccinate cu
vaccin polio oral)
•Limite
–Nu se administreaza la persoane imunocompromise si in sarcina
–Stabilitate scazuta la temperatura camerei
–Anticorpii specifici pot interfera cu replicarea virusului vaccinal, de aceea trebuie pastrat un interval intre administrarea unui vaccin
viu si a imunoglobulinelor sau a transfuziilor de sange / produse de sange:
•Daca se administreaza intai ROR sau vaccin varicelos trebuie pastrat un interval de 2 saptamani pana la administrarea de
imunoglobuline sau sange / produse de sange
•Daca se administreaza sange / produse de sange / imunoglobuline trebuie pastrat un interval de cel putin 3 luni pana la
administrarea ROR sau a vaccinului varicelos (CDC, 2011)

Vaccinurile inactivate
o agentul bacterian sau viral este inactivat prin tratare cu formaldehidă sau propionolactonă, în aşa fel încât să-şi păstreze
proprietăţile imunogene.
o Sunt mult mai sigure, lipsite practic de orice risc de a produce infecţie sau boală.
o Eficacitatea lor depinde în mare măsura de cantitatea de antigen pe care o conţin, de aceea sunt necesare doze repetate
pentru a se obţine un răspuns imun adecvat.
•Beneficii
•Nu determina boala postvaccinala
•Se pot administra la persoane imunocompromise si in sarcina
•Au stabilitate crescuta la temperatura camerei
•Nu se excreta in mediu
•Antigenul vaccinal nu este afectat de prezenta anticorpilor specifici circulanti, de aceea poate fi administrate in acelasi
timp, inainte sau dupa administrarea de imunoglobuline (ex. Hepatita B, rabie, tetanos)
•Limite
–Durata limitata a protectiei; necesita doze repetate
–Induc anticorpi de tip umoral (Ig G)
–Nu induc imunitate mediata celular

Monovaccinuri -antigenul provine de la o singură specie microbiană

o monovalente -conţin o singură componentă Ex:vaccin rujeolic, vaccin hepatita B
o polivalente -conţin mai multe componente (tipuri) ale aceleiaşi specii – Ex: vaccin polio (conţine toate cele trei serotipuriale
virusuluipolio), vaccin gripal, vaccin pneumococic

Vaccinuri asociate sau combinate-conţin amestecuri antigenice.

•bivaccinuri: DT, dT, Hep A -Hep B
•trivaccinuri –DTP, DTPa, ROR, dT-VPI
•tetravaccinuri –DTP-VPI, DTP-Hep B, RORV
•pentavaccinuri -DTP-VPI -Hib
•hexavaccinuri:-DTP-Hib -VPI -HepB
Avantajele utilizarii vaccinurilor combinate
•La nivel de individ:
–protectie simultana pentru mai multe boli
–mai putine injectii = reducerea disconfortului si creste acceptabilitatii
–mai putine vizite la medic
•Pentru Sistemul de Sanatate
–scăderea numarului de acte medicale
–simplifica stocajul si sistemele logistice

ADMINISTRARE
Pentru obţinerea unui răspuns optim vaccinurile ar trebui să fie administrate la vârsta şi la intervalele recomandate. Atunci când
acestea nu pot fi respectate se va ţine seama de următoarele aspecte:
Un vaccin inactivat poate fi administrat simultan/in orice moment, înaintesau după administrarea unui alt vaccin inactivat sau viu
Între dozele succesive ale aceluiaşi vaccin sau între vaccinuri diferite se vorrespecta intervalele minime recomandate

Antigen Interval minim recomandat între doze

2 sau mai multe vacc inactivate nici unul, pot fi administrate simultan sau la orice interval între doze
un vaccin viu şi inactivat nici unul, pot fi administrate simultan sau la orice interval între doze*
2 sau mai multe vacc vii 4 săptămâni, dacă nu sunt administrate simultan

•Întreruperea schemei de vaccinare, nu impune reluarea întregii serii de administrări sau administrarea unor doze suplimentare.
•Un interval mai lung între doze nu reduce concentraţia finală de anticorpi, dar protecţia optimă se obţine după ce se administrează
numărul total de doze recomandate(tabel intervale).
•Un interval mai scurt intre dozele de vaccin poate influenta raspunsul imun cu scaderea nivelului de protectie.

Vaccinurile nu trebuie administrate:

–la intervale mai mici decat cele recomandate
Exceptie: se admite pentru situatii exceptionale (calatorie etc) scurtarea intervalului minim cu maxim 4 zile (CDC, 2011)
–inaintea varstei minime recomandate
Exceptie: in epidemiile de rujeola vaccinul rujeolic sau ROR se adminstreaza incepand cu varsta de 7 luni(dar aceasta doza
nu este considerata ca o prima doza si se va repeta administrarea la varsta recomandata –12 luni
Calea de administrare
•Este recomandată de producător. Administrarea în alt loc poate determina o scădere a eficacităţii vaccinului sau poate creşte riscul
de reacţii adverse.
•Vaccinurile se pot administra:
–oral (VPO,rotaviraletc),
–intradermic (BCG, gripal),
–subcutanat (rujeolic etc),
–intramuscular (VPI, Hep B, Hep A, HPV, DTPa, dT etc).
•Vaccinurile nu se administrează niciodată intravenos

Contraindicatii si precautii
•Contraindicatia-este determinata de existenta unei afectiuni / conditii pe care o are persoana care se prezinta la vaccinare si care
creste semnificativ sansa aparitiei unei reactii adverse postvaccinale severe.
–Vaccinul nu trebuie administrat cand exista o contraindicatie- de exemplu administrarea vaccinului gripal la o persoana cu
alergie cunoscuta la ou ar putea cauza o reactie alergica grava chiar deces.

o Contraindicaţiile absolute, permanente= rare si sunt reprezentate de:

- reacţii alergice severe cunoscute la un vaccin sau la una dintre componentele vaccinului(exemplu reactie alergica la ou,
la neomicina)
- encefalopatia aparuta in primele 7 zile de la vaccinarea cu pertussis celular (DTP)

o Contraindicaţiile temporare sunt cele mai numeroase.

- reprezinta o amanare a vaccinarii -vaccinul se poate administra ulterior, cand conditia / afectiunea care a impus
contraindicatia a fost rezolvata.
- Ex. vaccinurile vii sunt contraindicate la gravide si la persoanele cu imunodepresie

•Precautia= determinata de o afectiune / conditie pe care o are persoana care se prezinta la vaccinare si care poate crestesansa
aparitiei unei reactii adverse postvaccinalesau a unui raspuns imun neprotector.
–In general, daca o precautie este prezenta vaccinul nu ar trebui administrat.
–Daca exista risc de imbolnavire, vaccinul se poate administra, dar numai dupa o evaluare atenta facuta de medic si atunci cand
beneficiile vaccinarii depasesc riscurile de reactii adverse. -> persoana vaccinata se supravegheaza pentru a putea identifica din timp
si trata o eventuala reactie adversa
–Cele mai numeroase precautii sunt temporare - de ex. administrarea vaccinului rujeolic la o persoana care tocmai a primit o
transfuzie

False contraindicaţii
•Reacţii locale uşoare sau moderate după o administrare anterioară
•Febră uşoara după o administrare anterioară
•Tratament antimicrobian curent
•Convalescenţa după o boala infecţioasă
•Născut prematur
•Expunere recentă la o boală infecţioasă
•Alimentaţia naturală (alăptarea)
•Antecedente familiale de sindrom de moarte subită
•Antecedente familiale de convulsii

Reactii adverse
•Administrarea unui vaccin poate fi urmată, la unii recipienţi, de apariţia unor reacţii postvaccinale.
•Aceste reacţii pot fi locale,sistemicesi alergiceşi pot fi determinate de vaccin, de reactivitatea individuala la vaccin, de erori în
modul de administrare sau de alte cauze coincidente care nu au nici o legatură cuvaccinul sau cu vaccinarea.
•Orice reacţie postvaccinală trebuie consemnată în documentele medicale şi în carnetul de vaccinări al copilului.
•Supravegherea reacţiilor adverse postvaccinale indezirabile (RAPI) este o activitate care face parte din programul naţional de
imunizări şi se deruleaza conform metodologiei elaborate de INSP-CNSCBT*. Este o activitate deosebit de importantă care trebuie
cunoscută şi respectată de către fiecare medic care efectuează vaccinări, deoarece furnizează informaţii valoroase despre:
–reactogenitatea unui anumit tip de vaccin sau a unui lot de vaccin,
–calitatea seringilor şi a acelor utilizate pentru administrarea vaccinului,
–cunoştiinţele cadrelor medicale privind tehnicile de administrare, condiţiile de păstrare şi manipulare a vaccinului.

Reactiile locale
•Sunt cele mai frecvente, dar mai putin severe.
–Exemplu: durere, edem, roseata la locul de administrare.
•In general, apar la cateva ore de la administare si sunt de obicei autolimitate.
•Pot apare pana la 80% din dozele de vaccin, in functie de tipul vaccinului:
–Sunt mai des intalnite la vaccinurile inactivate, mai ales la cele care contin adjuvanti (ex. vaccinul diftero-tetano-pertussis).

Reactiile de tip sistemic

•Sunt manifestari generalizate care includ febra, mialgii, cefalee, artralgii, stare de rau etc.
•Pot apare dupa administrarea vaccinurilor vii atenuate si sunt determinate de replicarea virala. Sunt similare unei forme usoare a
bolii naturale.
–Erau relativ frecvente dupa administrarea vaccinului DTP, datorita componentei pertussis (celulare).

Reactiile alergice
•Sunt cel mai putin frecvente (< 1 caz la 1 milion de doze), dar cele mai severe; pot pune in pericol viata.
•Pot fi cauzate de antigenul vaccinal sau de o alta componenta a vaccinului (antibiotic, conservant, stabilizatori, substante din
mediul de cultura celulara etc).
•Şocul anafilactic este una dintre cele mai grave reacţii care pot apare după o vaccinare, de aceea trebuie recunoscut şi intervenit
imediat.
•La fiecare punct de vaccinare trebuie sa existe protocolul de management al socului anafilactic si trusa de urgenta.
–Supravegherea vaccinatului 15 minute

Înregistrarea şi raportarea vaccinărilor

•Efectuarea vaccinării se înregistrează în documentele medicale de la nivelul cabinetului medicului de familie, ale maternităţii
pentru vaccinurile efectuate imediat după naştere sau ale oricărei alte unităţi medicale/medic care a efectuat vaccinarea, în registrul
electronicde vaccinarisi incarnetul de vaccinări care se înmânează mamei la externarea din maternitate.
•Mama trebuie informată despre importanţa păstrării carnetului de vaccinare şi despre faptul că trebuie să-l prezinte medicului la
orice vizită medicală.
•Vor fi consemnate în carnetul de vaccinări, eventualele reacţii adverse postvaccinale.
•Medicul de familie are obligaţia să raporteze lunar la Direcţia de Sănătate Publică judeţeană numărul de copii care au fost vaccinaţi,
pe tipuri de vaccinuri precum şi reacţiile adverse înregistrate (OG 53 aprobata prin Legea Nr. 649 din 20 noiembrie 2001).

Vaccinuri disponibile in Romania, 2014

1. VaccinBCG
2. VaccinhepatitaB
–pediatric (0-15 ani)
–adult (>15 ani)
3. VaccinhepatitaA
–adult (>18 ani)
–pediatric (1 an –18 ani)
4. VaccinhepatitaA+B
5. VaccinHPV (de la varstade 9 ani)
6. Vaccinimpotrivainfectieicu rotavirusuri(6
sapt–16 sapt)
7. Vaccinvaricelos(de la varstade 12 luni)
8. Vaccinrujeola-rubeola-oreion
-de la 12 luni
-de la 7 luniin epidemiide rujeola
9. Vaccinpneumococicconjugat
–7 serotipuri(6 sapt–2 ani)
–10 seroptipuri(6 sapt–2 ani)
–13 serotipuri(6 sapt–5 ani)
21. Vaccin diftero-tetano–pertussis –
10. Vaccinpneumococic(de la varstade 2 ani) Haemophilus influenzae tip b -polio inactivat –
11. VaccinmeningococicA+C hepatitaB(DTPa-VPI-Hib-HepB)
12. Vaccintetanic adsorbit(VTA) 22. Vaccin gripal
13. Vaccindiftero-tetanic(dT) 23. Vaccin amaril (impotriva febrei galbene)
14. Vaccin diftero-tetano-pertussis(DTP) 24. Vaccin tifoidic
–DTPw(celular) 25. Vaccin rabic
–DTPa(acelular) 26. Vaccin impotriva encefalitei de capuse
27. Vaccin holeric
15. Vaccinpolio inactivat(VPI) 28. Vaccin diftero-tetanic-pertussis (dTpa)
16. Vaccin haemophilus influenza tip b 29, Vaccin ROR -Varicela
17. Vaccin diftero-tetano–polio inactivat(dT-
VPI)
18. Vaccin diftero-tetano–pertussis -polio
inactivat(DTPa-VPI)
19. Vaccin diftero-tetano–pertussis-hepatita
B(DTPa-hepB)
20. Vaccin diftero-tetano–pertussis –
Haemophilus influenzae tip b -polio
inactivat(DTPa-VPI-Hib)
 Grupe de risc si importanta vaccinarii lor

Grupe cu risc:
1. Sarcina
2. Conditii medicale : Imunodeficiente, HIV, Asplenie, Implantcohlear, Boli pulmonare cronic, Boli cardiovasculare cornice, Boli
hepaticecronice, Diabet
3. Comportamente cu risc: parteneri sexuali multipli, MSM, utilizatori de droguri, fumatori
4. Risc occupational
5. Contacti

Vaccinarea in timpul sarcinii

•Scopul vaccinarii:
–Prevenirea imbolnavirii femeii in timpul sarcinii
–Asigurarea unei imunitati pentru nou-nascut in primele luni de viata
 Imunitatea se transmite transplacentar, nou nascutul are un titru de anticorpi asemanator cu al mamei care persista 5-6
saptamani, protejand copilul si in acelasi timp asigurand un raspuns imun mai bun si mai rapid la dozele de vaccin pe care le
va primi ulterior.

•Risc ipotetic referitor la influenta vaccinarii mamei asupra dezvoltarii normale a fatului .
•Studiile nu au aratat o legatura directa intre malformatiile congenitale si adm. vaccinurilor (inactivate sau chiar vii atenuate)
•DAR administrarea vaccinurilor la femeiagravidatrebuie facuta numai la recomandarea medicului, atuncicand:
–probabilitatea expunerii la boala este mare
–infectia poate reprezentaun risc pentru mama si/sau fat
–riscul dereactii adversepostvaccinale este redus
•Vaccinarea unei femei insarcinate cu vaccinuri inactivate bacteriene, virale, anatoxine nu prezinta niciun risc pentru fat
•Administrarea unui vaccine cu virusuri vii – prezinta riscul ipotetic de transmitere a virusului din vaccin la fat, de aceea vaccinurile
vii sunt contraindicate in timpul sarcinii
•Decizia de vaccinare -in functie de riscurile si beneficiile vaccinarii, atat pentru mama cat si pentru fat
•Situatii
–Femeia nu stia ca este insarcinata si a primit un vaccinviral viu
–Femeia ramane insarcinata in primele 4 saptamani dupa administrarea unui VVA
–Consiliere / decizie impreuna cu medical de familie si obstetrician
DAR situatia nu esteo indicatie de intrerupere a sarcinii
Imunizarea pasiva in timpul sarcinii
In timpul sarcinii se pot administra imunoglobuline (nu prezinta niciun risc pentru fat sau pentru femeia gravida):
–standard /totale - contact cu un caz de rujeola sau hepatita A
–specific
- antihepatita B –expunere la VHB (in cazul unei femei nevaccinate)
- antivaricela -contact cu un caz de varicela

Alaptarea
-nu reprezinta o contraindicatie pentru niciun vaccine (cu exceptia vaccinului variolic, dar care in prezent nu se mai administreaza)
-In per de alaptare se pot administra atat vaccinurile inactivate cat si cele vii atenuate, fara riscuri pentru mama sau nou-nascut.
•Precautii:–Vaccinul impotriva febrei galbene ar trebui evitat, atunci cand calatoria lehuzei intr-o zona endemica poate fi amanata

Imunodeficienta
•Risc crescut pentru o boala infectioasa prevenibila prin vaccinare si evolutie severa
–Status imunitar
–Contact frecvent cu mediul spitalicesc
•Rata de vaccinare scazuta
–personalul medical are informatii insuficiente / inadecvate despre eficacitate, reactii adverse, contraindicatii
–dificultatea de a administra vaccinurile necesare in clinica unde este ingrijit pacientul
–dovezi stiintifice/ studii limitate privind siguranta, imunogenicitatea, eficacitatea, eficienta vaccinarii la imunodeprimati
–capacitatea de a raspunde la vaccin a persoanelor cu imunodeficienta este diferita (gradul de deficit imunitar, status nutritional,
medicatie etc)
–dificil de elaborat o schema generala

•Recomandat: Vaccin gripal, pneumococic (VPC13, VPP23), diftero-tetano-pertussis (dTpa) apoi diftero-tetanic (dT) –rapel la fiecare
10 ani, meningococic

•Contraindicat: ROR, Varicelos, RORV, VPO

•Vaccinarea persoanelor din familia bolnavului cu imunodeficienta

–Copiii
•Vor fi vaccinati conform calendarului de vaccinare: Contraindicat vaccinul polio oral (VPO)
•Vaccin rotavirus: Persoanele cu imunodeficienta severa vor evita timp de 4 saptamani dupa vaccinare sa schimbe
scutecele copilului vaccinat
–recomandat: Vaccin gripal, ROR, Varicelos (Zoster in SUA)-Evitarea contactului / Izolare daca apare eruptie postvaccinala

Infectia HIV

CD4 < 200 cel/mmc

•Recomandat CD4 >200 cel/mmc
–Vaccin gripal •Recomandat
–pneumococic (>2 aniVPC13 urmat la 8 sapt. si la 5 ani –Vaccin gripal
deVPP23) –Vaccin pneumococic (>2aniVPC13, urmat la 8 sapt. si la 5 ani
–diftero-tetano-pertussis (dTpa) apoi diftero-tetanic (dT) – deVPP23)
rapel la fiecare 10 ani –Vaccin diftero-tetano-pertussis (dTpa) apoi diftero-tetanic
–vax hepatita B (la adult eventual doza 40µg) (dT) –rapel la fiecare 10 ani
–HPV (femei si barbati pana la varsta de 26 ani) –Vaccin hepatita B
•Contraindicat –HPV (femei si barbati pana la varsta de 26 ani)
–ROR –Vaccin rujeola-rubeola-oreion (ROR)
–Varicelos –Vaccin varicelos (2 doze la interval de cel putin 3 luni)
–RORV
•Contraindicat: RORV
Asplenia
•Anatomica/functionala–risc de infectie cu pneumococ, meningococ si Hib
•Recomandata vaccinarea cu 14 zileinaintede interventie sau cat mai repede dupa interventie/ confirmare
•Vaccin pneumococic
–Vaccin pneumococic (> 2 ani -VPC13 urmat la 8 sapt. si la 5 ani deVPP23)
•Vaccin Hib
-o singura doza(dacann u au fost vaccinati anterior)
•Vaccin meningococic
–Rapel la 3 ani cand prima doza a fost administrate la 2-6 ani
–Rapel la fiecare 5 ani, cand prima doza a fost administrate dupa varsta de 7 ani
•Vaccin gripal
–anual

Implant cohlear
•Risc crescut de meningita pneumococica
•Recomandata vaccinarea antipneumococica
–cu 14 zile inainte de interventie
–2-5 ani –2 doze VPC13 (daca nu au fost vaccinati anterior)
–6-18 ani –o doza VPC13 apoi o doza de VPPZ 23 (dupa cel putin 8 saptamani)
–> 19 ani –o doza VPC13 apoi o doza de VPPZ 23 (dupa cel putin 8 saptamani)

Se poate administra si
•Vaccin Hib
–o singura doza (daca nu au fost vaccinati anterior)
•Vaccin meningococic
dar beneficiul este discutabil

Diabet
Riscul de complicatii, spitalizare si deces prin gripa si pneumonie gripa este de 3 ori mai mare la persoanele cu diabet
–Vaccin gripal
–Vaccin pneumococic polizaharidic (VPP23)

Protectia antitetanica scade in timp

–Vaccin diftero-tetano-pertussis (dTpa) apoi diftero-tetanic (dT) –rapel la fiecare 10 ani

-Vaccin hepatita B
–Persoanele diabetice care se infecteaza cu VHB
•Rata de fatalitate mai mare (5% vs 2%)
•Risc mai mare de hepatita cronica
•Sursa de infectie sirisc de transmitere a VHB
–Adultii cu diabet, dar fara infectie cu VHB
•risc de doua ori mai mare de a face o boala hepatica cronica (non-alcoolica) si carcinom hepatic
–In SUA (2011), vaccinul hepatita B este:
•Recomandat la toti adultii (nevaccinati anterior) cu diabet (tip 1 si 2) cu varsta intre 19 si 59 de ani, cat mai repede dupa
confirmarea diabetului
•Poate fi administrat , la recomandarea clinicianului, in functie de risc, la adultii cu diabet peste 60 de ani.

Boli pulmonare si cardiovasculare cronice

–Vaccin gripal
–Vaccin pneumococic polizaharidic (VPP23)
–Vaccin diftero-tetano-pertussis (dTpa) apoi diftero-tetanic (dT) –rapel la fiecare 10 ani
Boli hepatice cronice
–Vaccin hepatita B
–VaccinhepatitaA (2 doze)
–Vaccin gripalanual
–Vaccin pneumococic polizaharidic (VPP23)
–Vaccin diftero-tetano-pertussis (dTpa) apoi diftero-tetanic (dT) –rapel la fiecare 10 ani

•Parteneri sexuali multipli

–Hepatita A
–Hepatita B
–HPV (9-26 ani, bivalent sau tetravalent)

MSM
–Hepatita A
–Hepatita B
–HPV (tetravalent)

Fumatori
–Vaccin pneumococic

Utilizatori de droguri
1. Vaccin hepatita A, B
•Vaccin combinat hepA+B
•18 tariUE (din cele29) au programe de vaccinare antihepatitaB pentru utilizatorii de droguri injectabile
2. Vaccin gripal
3. Vaccin tetanic (sau dT)
•cazuri de tetanos la utilizatorii de heroina (UK)
4. Vaccin pneumococci (pentru persoanele HIV positive si/sau>50 ani)

•Personal medical
5. •Vaccin HepatitaB
6. •Vaccin gripal
7. •Vaccin ROR
8. •Vaccin meningococic–personal medico –sanitar(laboratoare, spitale de boli infectioase)
(in Romania)
•Personal veterinar
–Vaccin rabic-veterinari, personae care lucreaza cu virusul rabic in laborator, etc

Boli prevenibile prin vaccinare prioritare pentru personalul medical

•Gripa
•Hepatita B
•Rujeola
•Rubeola
•Oreion
•Varicela
•Tetanos
•Difteria
•Tuse convulsiva
Contact cu un caz de Varicela
-Vaccinare cu vaccin varicelos in primele 96 de ore (3-5 zile) de la expunere(dozaa II-a la 4-8 saptamanipestevarstade 13 anisaula
3 lunipanala 13 ani)
sau
–Imunoglobuline specifice in primele 96 de ore de la expunere(la cei cu contraindicatii la vaccin–gravide, imunodeficiente, nou-
nascutii a caror mama a dezvoltat varicela cu 5 zile inainte de nastere sau la 2 zile dupa nastere)

Contact cu un caz de Rujeola

–Vaccinare ROR in primele 72 de ore de la expunere (administrare incepand cu varsta de 7 luni)
sau
–Imunoglobuline 0.5 ml/kg in primele 6 zile de la expunere (la cei cu contraindicatii la vaccin–gravide, imunodeficienteetc)
Atentie: Nu se aplica pentru contactul cu caz de rubeola sau parotitidita

Contact cu un caz de Hepatita A

–Vaccinare cu vaccin hepatita A in primele 2 saptamani de la expunere
sau
–Imunoglobuline 0.5 ml/kg in primele 6 zile de la expunere(la cei cu contraindicatii la vaccin–copii sub 1 an)

Contact cu un caz de Hepatita B

 Vaccinarea cu vaccin hepatita B
–Nou-nascut (mama AgHBs+)primele 12-24 de ore de la nastere
–Expunerela sange/produse in primele 72 ore
–Contact sexual neprotejat in primele14 zile
 Imunoglobuline specifice

Vaccinarile si calatoriile
•La nivel global se inregistreaza circa 1 miliard de turisti anual, majoritatea dintre acestia facand parte dintre cei care merg in
vacanta.
•deplasarile in afara granitelor -plecare temporara la munca si migratia sunt in crestere si pot influenta semnificativ potentialul de
transmitere al unor boli infectioase.
•Mijloacele de transport cele mai utilizate sunt cele aeriene (53%), urmate de transportul de suprafata, iar utilizarea lor se poate
asocia de multe ori cu influentarea starii de sanatate a calatorilor.
•Calatoriile, indiferent de scop, expun calatorul la numeroase riscuri, mai ales riscul de a contacta o boala infectioasa.
•Vaccinarea corecta inainte de o calatorie reduce riscul de imbolnavire a calatorului dar si de raspandire a bolilor infectioase
prevenibile prin vaccinare.

Ce trebuie sa stie persoanele care se hotarasc sa calatoresca in strainatate

•Trebuie sa va programati la o consultatie la medicul dumneavoastra de familie pentru a va verifica starea de sanatate inaintea
calatoriei cu cateva saptamani inaintea datei acesteia; sfatuiti-va cu medicul asupra unui kit medical de baza pe care sa-l luati cu
dumneavostra in timpul calatoriei (medicamente, dezinfectanti, pansamente)
•Trebuie sa va luati precautiuni suplimentare si sa cereti sfatul medicilor specialisti daca aveti afectiuni cronice care va afecteaza
starea de imunitate; acelasi sfat trebuie urmat si de femeile gravide
•Daca calatoriti impreuna cu copii, iar acestia au pana la 12 ani cereti sfatul unui medic pediatru
•Informati-va asupra tipurilor de vaccinuri sau a medicatiei profilactice ce trebuie administrata inainte sau in timpul calatoriei
dumneavoastra; va puteti adresa in acest scop autoritatilor de sanatate publica localecare va pot indruma la un centru de vaccinari
internationale.

Vaccinarile si calatoriile internationale

•Vaccinari de rutina (din programul national de imunizari)
–Continuate / completate conform varstei
•Vaccinari obligatorii, cerute de autoritatile statului respectiv pentru a putea intra in tara respectiva, in concordanta cu prevederile
Regulamentului Sanitar International 2005
–Febra galbena
•Vaccinari recomandate datorita riscului de a contracta o infectie
–Hepatita A / B
–Rabie
–Febra tifoida
–Encefalita de capusa
–Encefalita japoneza
–Meningita meningococica
Vaccinarea inaintea unei calatorii internationale este recomandata de medic, in functie de urmatoarele elemente:
–Calatorie
–Calator
–Boala infectioasa pentru care se doreste protectie
–Vaccin
Schema de vaccinare este “PERSONALIZATA”

Criterii de apreciere a necesitatii vaccinarii:

•Calatorie
–Destinatie
–Durata
–Scop (profesional, social, turistic, umanitar etc)
–Vaccinari obligatorii (sau recomandate) in zona respectiva
–Riscurile de imbolnavire specifice zonei

•Calator
–Starea de sanatate
–Varsta (vaccinul amaril –impotriva febrei galbene se administreaza dupa varsta de 9 luni, pentru encefalita japoneza dupa varsta de
6 luni etc)
–Status imun (boli infectioase/ vaccinari anterioare)
–Contraindicatii pentru vaccinare
–Comportamente cu risc

•Boala infectioasa
–Morbiditate
–Mortalitate
–Metode de prevenire existente si accesibile (antibioticoprofilaxie, imunizare pasiva etc)

•Vaccin
–Durata protectiei
–Eficacitate
–Schema de vaccinare - uneori sunt necesare mai multe doze, efectuate la anumite intervale de timp –este indicata consultarea
medicului cu 4-8 saptamani inaintea unei calatorii pentru a avea timp suficient
–Reactii adverse
–Disponibilitatea vaccinului
–Cost