Cum organiza Biserica viata ardelenilor, prin lege si pedepse drastice, in urma cu

cateva secole
Bianca Sara,

In urma cu cateva secole, in societatea romaneasca din Transilvania, viata individului era atent stabilita de
Biserica, prin intermediul statului. Asa se face ca multe reguli stabilite de Biserica au luat forma unor decrete, a
unor legi, insotite si de pedepse serioase.

Statul, prin intermediul legislatiei sale, pe care o influenta puternic Biserica, era cel care controla viata societatii
romanesti din Transilvania, acum cateva secole. In a doua parte a anilor 1800, familia din Transilvania functiona
dupa codul civil general austriac, ce a fost elaborat in imperiu inca din 1811.

Acesta stabilea reguli pentru familie, mostenire, tutela, drepturi si obligatii matrimoniale. Bisericii ii revenea
obligatia de a tine evidenta protocoalelor de stare civila si a rezolva problemele legate de incheierea casatoriei.
Influenta bisericii insa nu se oprea aici, dupa cum arata si istoricul Luminita Dumanescu in articolul Copilul si
Legea din Revista Bistritei.

Influenta pe care o avea Biserica asupra legislatiei se poate vedea si in decretul din 1872, publicat in Guberniul
Transilvaniei. Acesta facea referire la interdictia moaselor de a boteza pruncul, imediat dupa nastere. Acest
botez empiric era considerat o ,,batjocura".

Totusi aceasta practica era foarte des intalnita, din mai multe motive: mortalitatea infantila extrem de raspandita
in acea perioada, ii determina pe parinti sa apeleze la moase pentru botez. De asemenea, taxele prohibitive
practicate de Biserica, ii facea pe parinti sa fie de acord cu aceasta forma de botez.

Fiii ,,imprumutau" religia tatalui, iar fiicele ale mamei

Legislatia stabilea si religia noilor nascuti. Astfel, in cazul casatoriilor mixte confesional, potrivit unui decret
din 1781, fiii primeau religia tatalui, iar fetele pe cea a mamei.

,,Aceasta impartire religioasa dupa sex cum i-am putea spune, se poate sa fi avut drept scop mentinerea in
echilibru a celor doua religii importante din Transilvania" , explica istoricul Luminita Dumanescu in Revista
Bistritei.

Desi era supusa influentei Bisericii, legislatia permitea divorturile, in anumite conditii. Unul dintre principalele
motive acceptate in cazurile de divort era nasterea unor copii in afara casatoriei.

Legislatia stabilea si varsta de la care se puteau casatorii tinerii. Astfel, adolescentii trebuiau sa aiba 14 ani
pentru a se putea casatorii, iar fetele cel putin 12 ani. Minorii aveau nevoie si atunci de acordul parintilor sau a
tutorilor pentru a se casatorii.

In urma divorturilor acceptate, copiii ajungeau obligatoriu in grija tatalui. Acesta avea dreptul de a gasi o noua
,,mama" pentru copiii sai, in timp ce fosta sotie trebuia sa astepte o buna perioada de timp pentru a se putea
casatori din nou.

Avortul si abandonul copiilor era de netolerat, atat in perioada medievala, cat si dupa. Daca in perioada
medievala se mergea pe principiul ,,ochi pentru ochi", ulterior, femeile nu au mai fost omorate, fiind inchise si
puse la munca in folosul comunitatii. Daca femeia era casatorita, pacatul era considerat mai mare, iar conditiile
de detentie stabilite de lege erau si ele mai aspre.

Va mai recomandam:
Cum se pescuia pe actualul teritoriu al Romaniei acum cateva secole. De la prinsul cu mana la otravirea pestilor
cu plante toxice

Taranul roman si economia. Cum isi asigurau traiul oamenii satelor in urma cu cateva secole