Romanul de Nobel alungat din tara pentru ca a indraznit sa-i critice sistemul

medical: ,,Bolile morale ne macina"

Costel Crangan,

Toate universitatile romanesti i-au trantit usa in nas lui Constantin Levaditi, care a fost nevoit sa-si continue
cariera in Franta, acolo unde era recunoscut deja ca unul dintre cei mai mari savanti ai medicinei. Numele
romanului este legat de realizarea vaccinului antipoliomielitic, de punerea bazelor chimioterapiei si de
dezvoltarea antibioticelor.

Povestea vietii lui Constantin Levaditi, romanul genial care a influentat major medicina mondiala, arata ca
Romania a fost mai mereu predispusa sa-si devoreze viitorul. Nu de alta dar eminentul savant a fost pur si
simplu alungat din propria tara, dupa ce a fost declarat indezirabil in toata cercetarea romaneasca pentru ca
indraznit sa critice deschis clasa politica, administratia si sistemul sanitar.

Desi a fost unul dintre cei mai importanti savanti romani din medicina, Constantin Levaditi este in zilele noastre
aproape anonim. Este necunoscut pana si pentru locuitorii de pe strada ce-i poarta numele in Galatiul natal: o
straduta banala, care se strecoara gropis printre cateva blocuri anoste, cenusii, dar care poarta cu mandrie nume
de flori.

Calea de acces, care este sufocata de masinile parcate de-a stanga si de-a dreapta, da ocol cimitirului Sfantul
Lazar, apoi coteste brusc printre blocuri si se termina anonim - inghitita fiind de strada Combinatului - chiar la
poarta locului pentru odihna vesnica.

Oamenii nu mai stiu cine a fost savantul Constantin Levaditi si nici macar nu poti sa-i judeci pentru asta, caci
pastrarea memoriei inaintasilor nu-i tocmai punctul forte al natiei noastre. Dar sa rememoram povestea vietii
unuia dintre cei mai mari oameni pe care i-a dat Romania.

Orfanul cu origini grecesti

Constantin Levaditi s-a nascut la Galati, pe 19 iulie 1874, intr-o familie modesta, fara avere. Tatal sau, emigrant
grec (se nascuse in Livadia), muncea ca salahor in portul Galati, iar mama lui era dintr-un sat din apropiere de
Galati.

N-a avut un destin deloc simplu. Pe cand avea doar sase ani si incepea scoala primara, ambii parinti i s-au
imbolnavit grav (posibil de tuberculoza; sursele istorice nu sunt prea clare), iar el a fost nevoit sa lucreze, pentru
supravietuire, ca baiat de pravalie. Ducea la domiciliul clientilor diverse comenzi de la bacania unui unchi de-al
sau.

Dupa doi ani, in anul 1882 (pe cand avea opt ani), isi pierde ambii parinti, la doar cateva luni unul de altul, fiind
luat in grija unei rude din Bucuresti, care lucra ca infirmiera intr-un spital. Aceasta ii remarca potentialul
intelectual si il da la scoala.

A urmat liceul si, apoi, facultatea de medicina la Bucuresti, unde l-a avut ca indrumator pe celebrul Victor
Babes. Specializarea, cu un interesant proiect de cercetare despre tuberculoza (deloc intamplator daca ne
gandim la imprejurarile in care au murit parintii sai) si-a facut-o la Paris, la Institutul Louis Pasteur si
Laboratorul de Patologie Generala, dar si la Frankfurt, la Institutul de Terapie Experimentala.

In 1902, a obtinut titlul de doctor in medicina in capitala Frantei, dupa care a continuat sa lucreze la Paris, la
Institutul Pasteur si Institutul Fournier, fiind unul dintre cei mai apreciati cercetatori de acolo.

Studiile sale despre poliomielita, herpes si encefalita letargica au fost considerate de mare interes practic si
teoretic. In 1913, a reusit, pentru prima data in lume, sa cultive virusul poliomielitic pe alte celule decat cele
nervoase, contribuind astfel decisiv la crearea vaccinului antipoliomielitic.

Despre ,,bolile morale" ale romanilor

Levaditi a revenit in tara in 1919 (la varsta de 45 de ani, in plina cariera de cercetator), pentru a preda la
facultatile de medicina, dar Iasiul si Bucurestiul l-au respins, iar Clujul l-a declarat ,,indezirabil", dupa ce
savantul criticase dur sistemul sanitar romanesc, clasa politica si, in general, grija statului fata de starea sociala a
poporului.

,,Nu este de acceptat ca zone intinse din teritoriul tarii sa fie lipsite cu desavarsire de medici si de spitale, pentru
ca toate guvernele asteapta sa se ocupe de sanatatea natiei strainii si oamenii cu stare. Nu este de acceptat nici
ca romanii fara stare materiala sa fie lasati sa moara pentru ca nu au cu ce plati doctorii si doctoriile", scria
Levaditi despre ,,bolile morale ale romanilor", in anul 1926, rememorand incercarea lui de a se intoarce in
Romania.

Ca urmare a ostilitatii administratiei, dar si pe fondul invidiei unor colegi, care fac ,,eforturi" (mai ales pe canale
politice) pentru a compromite ambitiosul program derulat de profesor in combaterea sifilisului, alege sa se
intoarca in Franta, la cercetare.

In 1920 este invitat sa preia conducerea Institutului Rockfeller din New York, insa refuza. In 1926, devine
membru titular al Academiei Romane, al carei membru corespondent era inca din 1910.
Este considerat decanul incontestabil al scolii franceze de bacteriologie, iar ultimii ani au coincis cu studii
importante asupra antibioticelor: penicilina, streptomicina, bacitracina, subtilin, polymyxin, aureomycin,
cloramfenicol.

Savantul roman este considerat unul dintre fondatorii virusologiei, imunologiei si inframicrobiologiei moderne,
studiile sale asupra sifilisului, poliomielitei, encefalitei, rabiei sau chimioterapiei fiind printre cele mai valoroase
la nivel mondial.

A fost nominalizat de patru ori la Nobel

Munca lui a primit fireasca recunoasterea internationala. A fost premiat de Academia franceza de Stiinte si de
universitati celebre din Marea Britanie, Germania si SUA. A primit patru nominalizari la Premiul Nobel,
evident pentru medicina, insa, din pacate, nu a castigat niciodata prestigiosul premiu.

Lucrarile si activitatea lui Constantin Levaditi sunt inca puncte de referinta in cursurile unor universitati si in
dezbaterile din cadrul congreselor de virusologie si imunologie.

A murit pe 5 septembrie 1953, la Paris, avand marele regret ca nu a fost lasat sa ajute la dezvoltarea cercetarii
romanesti. ,,Am fost fortat sa lucrez printre straini pentru ca nu m-au vrut carmuitorii romanilor mei", scria
Levaditi, in anul 1951, in autobiografia sa.

Va mai recomandam si:

Primul elev din Tecuci admis la Oxford. Cinci mari universitati britanice s-au batut pe el

Pianistul roman de geniu tinut cu forta in tara de comunisti. A continuat sa cante perfect chiar si dupa ce a fost
ranit grav la mana de un foc de arma

Mecanicul roman care a inventat primul hidroavion. Birocratii i-au refuzat brevetul: ,,Nu va functiona! E o
aberatie"