Cum se pescuia pe actualul teritoriu al Romaniei acum cateva secole.

De la prinsul
cu mana la otravirea pestilor cu plante toxice
Bianca Sara,

Pescuitul este o indeletnicire veche in Romania, mai ales ca in multe zone ale tarii raurile erau mult mai bogate
in peste decat in zilele noastre.

Acum cateva sute de ani, raurile din intreaga tara aveau cantitati impresionante de peste, iar speciile pe care le
intalneau strabunii nostri erau mult mai diversificate.

Acest lucru a dus la o dezvoltare a pescuitului. Taranii romani vazand ca pestii le aduc profituri frumusele si ii
ajuta sa supravietuiasca, iar raurile aveau ce oferi, au dezvoltat diverse tehnici care sa ii ajute la capture
importante.

Intr-o descriere a judetului Bistrita-Nasaud aparuta la Viena in 1778, J. Benko afirma ca aproape toate raurile
tinutului intracarpatic sunt foarte bogate in pesti, printre speciile observate amintind: pastravul, fantanelul,
lostrita sau lipanul.

Potrivit istoricului Florin Muresan, care dedica un material despre viata satului romanesc in Revista Bistritei,
taranii obisnuiau sa prinda pesti chiar si cu mana. Apelau la aceasta metoda in perioada depunerii icrelor, cand
pestii sunt mai grei si neatenti.
Erau necesare niste pregatiri chiar si pentru prinderea cu mana a pestilor: fie se crea o albie artificiala a raului
care apoi era inschisa, fie era blocat raul cu cetina de brad in care pestii se incurcau, dupa ce in amonte erau
speriati.

,,O metoda elaborata este pescuitul cu sacul obisnuit sau cu cosarca. Si in acest caz e nevoie de mai multe
persoane: unul tinea cosarca la radacinile plantelor acvatice unde de obiecei se ascundeau pestii, iar celalalt
batea apa pentru a-I speria si a-I determina sa intre in plasa. Alta modalitate de pescuit este cu leasa (impletituri
de nuiele din salcie de diferite tipuri si forme, prin punerea in interiorul lesei a unor momeli. Pestele era obligat
sa se indrepte spe aceasta prin construirea unor paravane de-a lungul raului, de-o parte si de alta a capcanei. Si
in acest caz apa era batuta in amonte", explica Florin Muresan.

Pestii erau otraviti cu plante toxice

De asemena, mai era flosita plasa cu navod sau mai comuna, otravirea pestilor. Pescarii se foloseau de plante
toxice din flora spontana, precum ,,lumanarica", ,,brandusa de toamna", ,,matraguna" sau ,,laptele cucului".

Este de precizat faptul ca pescuitul era o ocupatie barbateasca si ca necesita conditii speciale de igiena fizica si
chiar spirituala:

,,Pentru ca pescarii sa dobandeasca o recolta bogata, era necesar ca ei sa porneasca la pescuit in conditii speciale
de igiena fizica si spirituala. Pescuitul a fost monopol de drept privat cu obligatii si restrictii pentru supus.
Surprinzator este faptul ca in mai multe sate, pescarii ajuns cei mai bogati oameni din comuna", mai spune
Florin Muresan.
Va mai recomandam:
Taranul roman si economia. Cum isi asigurau traiul oamenii satelor in urma cu cateva secole

Maiestria sobarilor de acum cateva secole. Cum s-a raspandit modelul sobei Regelui Ungariei in toata
Transilvania