În definiţia clasică conflictul reprezintă o opoziţie deschisă, o luptă între indivizi,

grupuri, clase sociale, partide, comunităţi, state cu interese economice, politice,

religioase, etnice, rasiale etc. divergente sau incompatibile, cu efecte distructive asupra
interacţiunii sociale.

Conflictele au o largă gama de clasificare, o sa stabilesc 3 tipuri de conflicte

urmând a le dezvolta:

- Conflictul interpersonal apare și se amplicifă între doi sau mai mulți indivizi
din același grup, sau din grupuri diferite, formale sau informale, sunt cauzate
de reguli, de diferențe de personalitate, de diferențe cu privire la valori,
interese și atitudini, sau unele stări afective negative( antipatie, invidie, ură);
- Conflictul distructiv se referă la orice confruntare sau interacțiune între
persoane sau grupuri a căror acțiune împiedică realizarea obiectivelor
propuse, acest conflict determină consumarea resurselor personale și
organizaționale în condiții de ostalitate, generând o permanentă stare de
nemulțumire;
- Conflictul benefic apare ca o confruntare de idei între indivizi sau grupuri, cu
posibile soluții pentru creșterea performanțelor, acest tip de conflict împiedică
situațiile de stagnare, elimină tensiunile și facilitează efectuarea schimbării în
bine a acțiunilor;

Rezolvarea conflictelor presupune:  dobândirea de soluţii care satisfac toate

cerinţele forţelor de conflict;  din punct de vedere psihologic, încercarea de a face faţă
nepotrivirilor dintre ceea ce este şi ceea ce ar putea fi.

Principiile rezolvării unui conflict: identificarea tipului de conflict; cauzele ce l-

au determinat; ierarhizarea intereselor părţilor implicate în conflict; respectarea
opiniei fiecărei părţi implicate în conflict; evitarea subiectivismului.

CE ESTE COMUN PENTRU CONFLICTE? Comunicarea.

Comunicarea nu este deschisă şi sinceră.Informaţiile sunt insuficiente sau

înşelătoare.Secretele sunt din ce în ce mai multe, iar atitudinea nesinceră este tot mai
prezentă.Ameninţările şi presiunile iau locul discuţiilor libere. Percepţie, divergenţele de
interese, opinii şi convingeri valorice ies la iveală. Lucrurile care despart părţile sunt
văzute mai clar decât cele care le leagă.Gesturile de conciliere sunt interpretate ca fiind
tentative de disimulare, intenţiile acestuia sunt judecate ca fiind duşmănoase şi rău-
intenţionate, iar propriul comportament nu este văzut decât printr-o singură perspectivă,
deformată. Încrederea scade, neîncrederea creşte. Se dezvoltă duşmănii ascunse dar
şi deschise.Scade disponibilitatea de a acorda ajutor.Creşte disponibilitatea de a se
folosi şi de a-l înjosi pe celălalt.

Raportarea la sarcini - Sarcinile nu mai sunt recunoscute de părţi ca fiind o

responsabilitate comună, care, pentru a fi eficiente, necesită o împărţire a muncii, în
care fiecare, după puteri, contribuie în vederea îndeplinirii scopului comun. Fiecare
încearcă să facă totul de unul singur: niciuna dintre părţi nu mai trebuie astfel să se
bizuie pe cealaltă, nu depinde cu nimic de cealaltă, evitând astfel pericolul de a fi
exploatat.

Conflictul interpersonal poate fi evitat dacă punem în practică evitarea.

Aceasta, presupune comportament necooperant. Oamenii folosesc acest stil pentru a
se menţine departe de conflicte, a ignora neînţelegerile sau a rămâne natural.

Atunci când conflicte nerezolvate afectează realizarea scopurilor, stilul de evitare

va duce la rezultate negative pentru firmă. În anumite circumstanţe însă, acest stil poate
fi dezirabil, atunci când: (1) Problema este minoră şi numai de o importanţă trecătoare
şi ca atare nu se justifică timpul şi energia cheltuită pentru apariţia unui conflict; (2)
informaţia pusă la dispoziţie individului este insuficientă pentru a te preocupa de conflict
în perioada respectivă; (3) puterea individului este prea mică în comparaţie cu a
celuilalt, aşa încât există şanse mici de a realiza o schimbare; (4) alţi indivizi pot mai
degrabă să rezolve conflictul.

Conflictul benefic poate fi gestionat prin colaborare. Aceasta reprezintă un

comportament asertiv şi puternic de cooperare. Ea reflectă o abordare câştig-câştig.
Apare atunci când părţile implicate în conflict urmăresc fiecare să satisfacă deplin
nevoile tuturor părţilor şi caută un rezultat benefic pentru toţi. Oamenii apropiaţi acestui
stil tind să aibă următoarele caracteristici: consideră conflictul normal, folositor şi chiar
ducând la o soluţie mult mai creativă dacă este gestionat corespunzător; au încredere
în ceilalţi; consideră că un conflict rezolvat în favoarea tuturor duce la acceptarea
unanimă a soluţiei. Colaborarea este utilă, în special în situaţiile când: se impune un
grad mare de interdependenţă, de aceea se justifică cheltuirea de timp şi energie pentru
rezolvare; indivizii au puteri egale, astfel încât se simt liberi să interacţioneze între ei;
şansele de succese sunt reciproce, în special pe termen lung, pentru rezolvarea
disputei printr-un proces câştig-câştig; există suficient suport organizaţional pentru
acceptarea timpului şi a energiei necesare în rezolvarea disputei prin colaborare.

Conflictul distructiv poate fi gestionat prin compromis. Acesta este

comportamentul aflat la un nivel intermediar între cooperare şi asertivitate. Se bazează
pe „a oferi şi a primi” şi presupune o serie de concesii. Compromisul este adesea folosit
şi general acceptat ca o metodă de rezolvare a conflictului. Aici nu există un învingător
sau un perdant clar. Mai degrabă se demonstrează o dorinţă de a raţionaliza obiectul
conflictului şi a accepta soluţia care oferă o satisfacere incompletă a nevoilor părţilor.
Prin urmare, caracteristica distinctivă a compromisului este aceea că fiecare parte
intenţionează să renunţe la ceva.

Comparat cu colaborarea, compromisul tinde să nu maximizeze satisfacţia

agregată, ci mai degrabă atinge o satisfacere moderată, parţială pentru fiecare în parte.
Stilul este utilizat atunci când: înţelegerea duce la îmbunătăţirea situaţiei dintre părţi sau
măcar împiedică înrăutăţirea care ar putea apărea din cauza neînţelegerilor; nu este
posibil să se ajungă la un acord de tipul câştig-câştig; scopurile conflictuale sau
interesele opuse blochează acordul cu propunerile uneia dintre părţi.