Tendinţele agresive ale adolescenţilor

Agresivitatea este o trăsătură generală a fiinţei umane, o stare psihică potenţială, ce

se poate manifesta în majoritatea domeniilor de activitate. În funcţie de modul de
gestionare şi manifestare, ea poate avea valori distructive sau adaptative. Adolescenţa este
perioada din viaţa fiinţei umane în care se structurează identitatea, fiind caracterizată de
fragilitate emoţională şi de tendinţa de căutare a limitelor. Consilierea adolescenţilor,
cunoaşterea vieţii lor afective şi comportamentale a favorizat observarea unui nivel crescut
de agresivitate prezentă în această etapă de vârstă. Agresivitatea adolescenţilor este un
domeniu de cercetare bogat şi complex ce necesită o atenţie continuă şi dedicată din partea
specialiştilor.
Violenţa poate sau nu poate sa insemne acelasi lucru:
• pentru un copil si pentru un adult,
• pentru o femeie si pentru un barbat,
• pentru un tanar şi pentru un batran,
• pentru un roman, un ungur sau o persoana de etnie rroma,
• pentru cineva foarte înalt sau foarte scund,
• pentru cineva foarte bogat sau foarte sarac,
si enumerarea ar putea continua... Mai mult decat atat, violenta nu numai ca are multe
chipuri, dar
ne agaseaza cu prezenta ei pretutindeni: în familie, în grupul de amici, prieteni, pe strada, în
mijloacele de transport, la scoală, la munca, în ziare si reviste, la radio si TV etc. Poate
pentru ca este un fenomen atat de complex, cu ramificatii sociale, culturale, economice si
psihologice este greu sa gasim o definitie unanim acceptata pentru agresiune.
Foarte interesantă si extrem de sugestivă este părerea lui D. Sapiro, care asociază conflictul
cu un arbore, astfel:
• solul – mediul social în care izbucneste conflictul (familia, colectivul, societatea);
• radacina – cauzele multiple ale conflictului;
• tulpina – (diferite parti) – partile implicate în conflict;
• scorbura – problema clar definita a conflictului;
• florile – emoiile proprii pozitive şi negative ale celor implicati în conflict;
• frunzele – actiunile concrete ale persoanelor implicate;
• fructul – soltia rezolvării conflictului.
„Orice mar care nu este mancat la timp, cade si din semintele lui ia
nastere un nou pom. Asa si
orice conflict care nu este rezolvat la timp serveste premisa pentru
nasterea altui conflict.”
La noi in tara tendintele agresive ale adolescentilor sunt din ce in ce mai ridicate
atat in unitatile de invatamant ,cat si in mediul extrascolar(familial).Multe din actele de
violenta ale tinerilor sunt aproape zilnic subiecte de stiri sau articole de ziar,cele mai des
intalnite agresiuni fiind intalnite in unitatile de invatamant postgimnazial,acestea crescand
odata cu varsta.
In situatia mai sus mentionata cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa ne intrebam :De ce
adolescentii recurg la un astfel de comportament ?
N. Vettenburg vorbeste despre existenta in scoli a trei forme de violenta scolara:
1. violenta juvenila normala;
2. violenta sociala, in care scoala insasi este victima violentei manifestate in societate, la
nivel general;
3. violenta anti-scoala (distrugerea bunurilor scolii, agresivitate si violenta fata de profesori).
Mass-media , cercetarile si statisticile oficiale raporteaza o crestere
spectaculoasa a fenomenului in ultimile trei decenii in mai multe tari ale lumii , astfel incat
escaladarea violentei in scoala a devenit cea mai vizibila evolutie din campul educatiei
formale.Daca, in fazele de inceput ale educatei scolare , predomina violenta profesorului
asupra elevilor , democratizarea educatiei a antrenat o depalasare a violentei catre elevi ,
canalizand-o dinspre elevi spre profesori.Violenta in scoala este o problema careia i s-a facut
o publicitate considerabila in multe tari : SUA , Franta , Anglia, etc. si ,din nefericire, aceasta
lista s-a completat si cu Romania.Numeroase posturi de televiziune prezinta diverse scene
de violenta petrecute in scoala de la cele mai usoare forme de violenta pana la cele mai
violente
Exista numeroase definitii ale violentei.
Eric Debarbieux , specialist in problematica violentei in mediul scolar ,ofera o
definitie prin care surprinde ansamblul fenomenului violentei : “Violenta este
dezorganizerea brutala sau continua a unui sistem personal , colectiv sau social si care se
traduce printr-o pierdere a integritatii , ce poate fi fizica, materiala sau psihica.Aceasta
dezorganizare poate sa opereze prin agresiune , prin utilizarea fortei ,constient sau
inconstient , insa poate exista si violenta doar din punctul de vedere al victimei , fara ca
agresorul sa aiba intentia de a face rau.Este dificil sa se realizeze discriminari intre cele doua
concepte agresivitate si violent”.
Un rol foarte important in modelarea morala si comportamentala a copiilor este detinut de
folosirea rasplatei si a pedepsei?
Rasplata are rolul de a oferi placere copilului in urma efectuarii unui comportament
acceptat si dorit de adulti. Oferind placere copilului, comportamentul este incurajat si exista
sanse mari ca acesta sa fie repetat. Rasplata reprezinta "motivatia pozitiva" si este foarte
eficienta in educarea copilului.

Pedeapsa este un instrument la fel de important in procesul educatiei. Aceasta produce

copilului o stare negativa care ii va determina un comportament de evitare a ceea ce a facut
gresit. Pedeapsa reprezinta " motivatia negativa" si, statistic, este mai putin eficienta decat
rasplata. Adica frica de pedeapsa, de ex. in cazul in care copilul ia o nota mica, este mai
putin eficienta decat promisiunea unei rasplate pentru obtinerea unei note bune.
Datorita influentei puternice pe care o poate avea grupul de prieteni in stabilirea
sistemului de valori ale puberului, familia si ceilalti adulti responsabili de formarea viitorului
adult trebuie sa vegheze cu discretie, fara sa intervina brutal dar in acelasi timp fara sa
ignore tensiunea pe care acesta o simte in aceasta perioada, prin:
-supravegherea si indrumarea prieteniilor;
-organizarea petrecerii timpului liber intr-un mod divers si atractiv;
- antrenarea in efectuarea unor activitati utile din punct de vedere social (voluntariat);
-incredintarea unor sarcini ce presupun responsabilitati sociale;
-facilitarea contactului copilului cu mai multe grupuri si oferirea de oportunitati pentru a
juca mai multe roluri. Aceste modalitati il vor ajuta pe puber sa descopere ca exista mai
multe feluri de convietuire morala si mai multe coduri morale. Arta e sa inveti sa faci alegeri.
 Adolescentul oscileaza din punct de vedere al comportamentului intre copilarie si
maturitate, mai aplecat fiind insa spre cea din urma.
Specialistii spun ca "adolescenta este cea mai sensibila si mobila perioada de evolutie
fizica, psihica si sociala a tinerilor, acestia schimbandu-se nu doar de la un an la altul, nu
doar de la o luna la alta, ci chiar de la o zi la alta, si, ceea ce este mai important, isi schimba
nu numai una sau alta dintre componentele personalitatii, ci intreaga personalitate, intreaga
conduita.
Pe buna dreptate am putea considera adolescenta ca fiind "laboratorul de plamadire
a personalitatii", cizelarea si implinirea ei avand loc mai tarziu.
In adolescenta tinerii se studiaza aflandu-se intr-o permanenta cautare de sine,
autodescoperire, autovalorificare si autoimplicare in viata sociala. Intrebarea "Cine sunt
eu?" devine obsedanta. Adolescentul simte altfel, gandeste altfel, vrea si aspira altfel decat
o facea cand era copil, devenind in felul acesta foarte personal.Nu se mai multumeste sa
imite sau sa preia necritic conceptii si idei, sa execute activitati care i se impun si nu
corespund cu modul sau de a gandi, dimpotriva el descopera valorile materiale si spirituale
pe care si le insuseste si le transfigureaza in modele si idealuri de viata, isi elaboreaza
sisteme de reprezentari, idei si conceptii care il ghideaza in fixarea unei linii personale de
conduita in acord cu ceea ce simte, gandeste si vrea.