Sunteți pe pagina 1din 4

Parteneriatul dintre familie şi şcoală în societatea actuală

Profesor Dragnea Constantina


Grup Scolar Tehnologic “Ion Mincu”
Tg-Jiu, Gorj

Colaborarea şcolii cu familia este o condiţie importantă a unirii eforturilor in educarea


copiilor. Aceasta colaborare trebuie sa constituie o acţiune fina si supla si de educare a
educatorilor-părinţi. Printre acţiunile pedagogice ale scolii in rândul părinţilor se pot
menţiona consultaţii pentru părinţi, discutii individuale cu părinţii, adunarile cu părinţii,
insotite de expunri si discutii pe diverse teme psihopedagogice, cum ar fi cunoaşterea
particularitatilor de vârsta si individuale, conditiile necesare invatarii eficiente, activitatea
copiilor in timpul lor liber si altele. Lectoratele cu părinţii, sustinute de specialisti de evaluare
pe o tematica diversa ce priveste cresterea si educarea copiilor.
Printre actiunile pedagogice ce se pot organiza pentru familie la nivel naţional,
mentionam: emisiuni educative pentru parinti si copii, la radio si televiziune, carti, brosuri si
reviste cu caracter educativ in randul parintilor si copiilor, difuzate in institutiile teatrale si
cinematografice sau la radio si televiziune.
Fiecare om are un ideal de viata, iar concordanta dintre idealul de viata personala si
idealul social se obtine prin procesul complex al educatiei. Actiunea educationala realizeaza
tipul de om cerut de societate, care trebuie sa poata sa se integreze in societatea in care
traieste. O buna colaborare intre şcoală si familie asigura o mai buna indrumare a elevului
catre profesie. Prin educaţia intelectuala se realizeaza cunoaşterea realitatii obiective, se
creeaza posibilitatea de a schimba lumea, de a o transforma. Educaţia are menirea sa formeze
un om de cultura moderna, pregatit pentru educaţia permanenta, un om capabil sa se
adapteze , un om instruit, animat de extinderea cunostintelor sale. Adolescenta este vârsta
absolvirii liceului; a alegerii drumului in viata, a profesiunii, este perioada autodeterminarii,
invatatura ocupa cea mai mare parte in viata adolescentului si se dezvolta considerabil
independenta, spiritual critic al gandirii, se contureaza conceptia despre lume si viata. In
aceasta perioada apar ca factori stimulatori ai activitatii visurile, idealurile, optimismul si
romantismul, care sporesc capacitatea creatoare, dar prezinta totodata si pericolul ruperii de
realitate. In acesti ani tulburi, de adolescenta rebela, trebuie sa pastrati o legatura stransa cu
copii, uneori părinţii se simt neajutorati atunci cand copilul lor ajuns la vârsta adolescentei
refuza sa comunice. Penduland intre agresivitate si tacere, adolescentul poate descuraja orice
incercare de comunicare. Chiar si asa-numitii adolescenti buni- se pot instraina de parinti
ducand o viata separata. De curand o mama marturisea: “ fiica mea este o introvertita, nu-mi
spune ce o framanta, si ma intreb unde am gresit”. Ca diriginta a unei clase de a XI-a, am
sfatuit-o sa nu piarda sub nicio forma legatura cu fiica ei, tinand supararea pentru ca aceasta o
evita. Asa inteleg eu lucrurile, pentru ca in fata unor semenea schimbari părinţii pot renunta sa
se mai apropie de copii. Eu imi sfatuiesc elevii sa caute prieteni lipsiti de patimi, caci viciul se
apropie pe furis si odata prins, nu te asteapta nimic bun. Cred cu tarie ca tinerii nostri vor fi
capabili de realizari radicale “ isi vor alege cu discernamant profesia. In urma unor
chestionare, am constatat ca multi dintre elevii nostri vor meserii ce implica un efort minimal,
dar aducatoare de beneficii materiale. Spre surprinderea mea, profesiile de apostolat
(invatator, profesor, medic) nu ii motiveaza financiar. Cand le-am amintit proverbul “Meseria
este bratara de aur” – nu i-a convins intelepciunea si magia cuvintelor din aceasta cugetare.
Am conchis: “Poate eu sunt o demodata, desi, am convingerea ca orice lucru bine facut merita
toate laudele din lume”. Nu voi abdica niciodata de la aceast principiu, ce-mi orienteaza si
ordoneaza viata.
Elevilor mei le-au placut versurile “Viata asta-i fum pierdut/ Cand n-o traiesti cum ai
fi vrut”. I-am intrebat motivul si am concluzionat ca noua generatie a inlocuit romantismul cu
un pragmatism bine calculat. Acum, cea mai mare dorinta a tinerilor e sa aiba propria
locuinta, o slujba, independenta financiara si apoi se gandesc sa-si intemeieze o familie. “Sper
sa-mi gasesc de munca in strainatate si apoi, cu banii stransi, sa-mi indelinesc visul”,
marturisea un elev de clasa a XII-a.
Comparativ cu tinerii din Ungaria, Cehia si Polonia, romanii sunt cei mai optimisti in
privinta viitorului tarii, iar numarul tinerilor care doresc sa studieze sau sa lucreze in alta tara
este mai mare decat in tarile amintite.
Optimisti in mare masura, responsabili si toleranti, tinerii romani au puterea sa
schimbe in bine, peste ani, imaginea Romaniei. Acest lucru este dorit atat de catre familie, cat
si de scoala, care in ultimii ani ajuta pe elevi sa se afirme prin schimburi culturale, prin
intermediul parteneriatelor educationale. Elevii spun ca in ultimii ani oportunitatile de
socializare si nivelul educatiei s-au schimbat in bine, chiar daca exista adolescenti care ignora
tot. La orele de dirigentie le spun mereu elevilor sa nu piarda timpul degeaba, fiindca la
batranete vor exclama “cate n-as fi facut, daca nu as fi pierdut timpul in tinerete”. La o alta
ora am dezbatut cugetarea lui Mihail Sadoveanu “Fa-te si tu ce-ai putea, numai om sa te faci”,
iar elevii au manifestat o oarecare stangacie in prezentarea ideilor, parca nu puteau sa-si
imbrace gandurile in vorbe frumoase, pentru ca: “ Limba noastra-i o comoara / In adancuri
infundata”, si nu oricine poate sa manuiasca cu usurinta cuvantul, sa fie un mester al vorbelor.
Constantin Noica remarca “De invatat inveti multe si de la toti. Dar profesor nu e decat cel
care te invata sa inveti”, lucrurile bune trebuie insusite, atat de la parinti, de la profesori, cat si
de la altii pe care tanarul le considera modele. Lectia prinde viata si zboara spre inimile celor
ce invata, care vor deveni profesori sau parinti, transmitand mai departe, aceasta lectie. Mereu
imi sfatuiesc elevi sa dea dovada de respect pentru ca daca te respecti pe tine, te va respecta si
altul. “Respectati-va părinţii, pentru ca niciun copil nu stie sa-si iubeasca părinţii destul si
pedeapsa lor este de a-si da seama prea tarziu ca nimeni n-o sa-i mai iubeasca cu dragostea si
prietenia lor”. Cu anii in urma, la liceul unde am predat, a murit doamna profesoara de istorie,
iar un elev a venit si printre lacrimi mi-a zis “noi am spus mereu ca doamna e rea, dar acum
ne este rusine de vorbele noastre, pentru ca noi eram cei rai si ignoranti!”. Asa-i omul plin de
slabiciuni si abia dupa ce il pierzi pe cel de langa tine cauti sa-l umpli de laude. Si eu sunt o
fiinta ce incearca sa-si depaseasca limitele si ma rusinez de fiecare data cand pierd o lupta fara
macar sa o incep. De altfel, inteleg capriciile elevilor, dar nu ma voi impaca niciodata cu lipsa
de respect si obrazniciile lor, dar nu putem invinge ceea ce nu cunoastem. Elevii trebuie
instruiti, dar nu cu extremism si extravagante. De exemplu, copilul este dus de catre parinti la
un concert. Casca si abia asteapta sa treaca timpul, pentru ca nu intelege nimic, iar muzica lui
Bach pur si simplu il adoarme. Toate acestea pana intr-o zi in care copilul incepe sa-si
doreasca si astfel de muzica. Altadata, elevii merg la teatru, fie insotiti de parinti, fie de
profesori. Ei pot sa invete din acele reprezentari ce e frumos sau urat, ce e pragamatism sau
reverie sau sa descifreze tainele lumii. Părinţii si dascalii trebuie sa-i faca pe elevi sa inteleaga
ca in fata televizorului, nu se percepe cu adevarat emotia, asa cum se percepe intr-o sala de
teatru.
Toti factorii educativi trebuie sa-si uneasca eforturile in promovarea adevaratelor
valori, sa nu facem concesii prostului gust. Părinţii si dascalii cu menirea sa-l informeze pe
elev de ce se cauta pe piata muncii, pentru ca acestia nu au dreptul sa dea gres in alegerea
profesiei, pentru ca viata este o competitie.
Scoala impreuna cu firmele de success din judetul nostru ii informeaza pe elevi de
ofertele de munca existente. Doua doamne profesoare, saptamana viitoare impreuna cu elevii
liceului nostru vor simula un dialog intre angajator si angajat, iar elevii, in calitate de viitori
angajati vor prezenta un C.V. si vor participa la un interviu de angajare. Avem datoria sa-i
educam pe tineri si sa-i sensibilizam in asa fel, încât sa sancţioneze prostul gust si ignoranţa.
“Începem o alta istorie mai puţin veselă decât cea de ieri. Copiii noştri vor avea de ce
sa plângă-noi am ras destul” (I.L.Caragiale), Nu as dori ca premoniţiile vestitului dramaturg
sa se îndeplinească.
Părinţii trebuie sa participe la activităţile scolii si la activitatea Comitetelor de părinţi
din şcoala. Legislaţia României, îndeosebi Codul familiei, dar şi Legea învăţământului
statuează drepturile, îndatoririle si funcţiile familiei. Profesorul diriginte poate deveni părinte
spiritual al clasei.

BIBLIOGRAFIE:
Bontas, Ioan, -“Pedagogie” Editura All, Bucuresti, 1996
-Reader’s Digest, Nr. 15, 2007, Nr. Noiembrie 2005
-Seneca, „Opere”