BISERICA SF.

NICOLAE – BĂLINEȘTI
Comuna Grămești, raionul Rădăuți, regiunea Suceava

Înflorirea artistică din timpul lui Stefan cel Mare e doar rezultatul, ca intotdeauna, al unui proces
de elaborare desfășurat în timp.
Formele artistice care se desăvârșesc în lunga domnie a lui Ștefan cel Mare persistă și după
sfîrșitul acesteia.
Întreg veacul al XVI-lea nu face decât să continue, în elementele ei esențiale,arta celei de-a doua
jumătăți a secolului precedent, sau să dezvolte elemente apărute în acea vreme. Introducerea, în
jurul anului 1530, a principiului împodobirii fațadelor cu zugrăveli în frescă, va da o înfățișare
nouă și de un deosebit farmec monumentelor ridicate în cuprinsul acestui veac. Totuși, această
căutare de efecte noi în ce privește decorul exterior, nu va schimba stuctura însăși a
monumentului, care reprezintă o linie continuă de dezvoltare în veacurile al XV-lea si al XVI-
lea.

Marele număr al monumentelor ridicate, varietatea problemelor pe care meșterii constructori au

avut să le rezolve cu prilejul înălțării acestora, fac din anii de domnie ai lui Stefan cel Mare
epoca de desăvârșire a stilului moldovenesc. Elementul cel mai caracteristic al arhitecturii
religioase moldovenești – bolta moldovenească – este o creatie a acestei vremi.
Domnia lui Stefan cel Mare este epoca în care se clădește cel mai mult din întreaga istorie a
Moldovei, mai mult, mai trainic și mai frumos.
Costrucțiile ridicate în ultimele decenii ale veacului al XV-lea și în primii ani ai celui următor
reprezintă, fără îndoială, ca ansamblu, apogeul artei de a construi a moldovenilor și, în același
timp, una dintre cele mai originale creașiuni artistice românești.

.. Este remarcabilă unitatea pe care o reprezintă operele create în această epocă, ceea ce denotă
nu creațiuni întâmplătoare, ci ajungerea la maturitatea artistică. Cu un înalt simț al frumosului și
o dibăcie rară, artiștii vremii au știut să îmbine, într-un tot unitar și armonic, elemente proprii cu
altele venite din afară, uneori din sfere artiștice de naturi atât de diferite, ca acelea ale goticului
apusean și ale Orientului.

Tipului de plan dreptunghiular îi aparțin, între construcțiile epocii lui Ștefan cel Mare, trei
grupuri de biserici, între care diferența esențială stă în sistemele de boltire folosite.
Din cel dintâi grup fac parte două ctitorii boierești – biserica Șendreștilor de la Doleștii Mari
(diricată probabil, înainte de 1484) și aceea a logofătului Tăutu de la Bălinești (1499) – și o
ctitorie domnească – biserica Sf. Cruce de la Volovăț (1500-1502). Toate trei au atât pronaosul
cât și naosul acoperite cu bolți semicilindrice, sprijinite pe arcuri dublouri. La Bălinești, pilaștrii
arcurilor dublouri devin mănunchiuri de colonete angajate. Specificul acestor biserici este că au
un pronaos foarte dezvoltat. Însemnată este și forma aparte a ponaosului de la Bălinești, încheiat
spre apus, formă pe care nu o vom mai regăsi în arhitectura moldovenească până la începutul sec
al XVII- lea, la Dragomirna. Neobișnuită e și fșancarea spre sud a pronaosului de un turn
clopotniță, care la partea inferioară formează un pridvor deschis, iar la cea superioară închide
camera clopotelor.

Caracteristică comună tuturor bisericilor vremii, indiferent de plan, e separarea pronaosului de

naos rpintr-un zid plin, străpuns de o ușă. La Bălinești , intrarea se găsește pe latura de sud.

Dintre bisericile de plan dreptunghiular, podoaba cea mai bogată, o păstrează acelea de la
Bălinești, Borzești și Piatra. La Bălinești, unde fațadele au fost apoi tencuite și zugrăvite,
regăsim sub cornișa de piatră frize de rânduri de discuri smălțuite, cu figuri. Friza se continuă pe
turla-clopotniță.
Biserica din Bălinești, de un tip arhaizant, prezintă alături de frumoasa-i decorație ceramică și de
remarcabilul ei ansamblu pictural și una din cele mai bogate decorații din piatră. La pridvorul
deschis, format din partea inferioară a turnului-clopotniță, balustrada de piatră, pe care se sprijină
picioarele de zidărie, e împodobită cu flori lucrate în stil gotic, iar arcurile ușor frânte se reazemă
pe console frumos cioplite.

P 41 ( ceramica)

Ceramica smălțuită își găsește în perioada epocii lui Ștefan cel Mare o largă aplicație în
arhitectură. Prin această tradiție de folosire a ceramicii monumentale, meșterii ceramiști și
arhitecți creează forme noi și pline de originalitate în mediul bisericesc.
La Bălinești, decorul fațadelor inițial nu prevedeau a fi tencuite și pictate. De aceea decorul
ceramic este regasit și pe fațadele bisericii de la Bălinești...Nu este, pur și simplu, o înșiruire de
discuri sau cărămizi colorate, ci înfățișează o adevărată compoziție cu o largă gamă de culori și
nuanțe, armonizatecu diferite ornamente aplicate fiecărui disc în parte...
Trei brîe de discuri ceramice desfășurate sub cornișe încununând monumentul. Ocnițele sunt
marcate prin discuri, efectele de culoare al smalțului armonizat cu piatra brută, obișnuită în
paramentul monumentelor din Moldova, este fermecător.....

Este cunoscut că, încă de la sfârșitul secolului al XIV- lea, o parte a bisericilor din Moldova (1)
au avut fațadele împodobite cu un brâu alcătuit din discuri, flori crucifere și cărămizi simple sau
smălțuite, dispus sub cornișă, în jurul ocnițelor și al ferestrelor și la mijlocul zidului, și care, în
funcție de orele zilei, devine o adevărată podoabă colorată a construcției.
(1) – Decorul ceramic a fost utilizat și la împodobirea unor biserici din Țara Românească, cf.
Barbu Stălinescu, Ceramica Feudală românească și originile ei, București, 1958, pp. 67-
69.
Se utilizau discuri simple, cu suprafața circulară .....
Singurul monument din secolul al XIV-lea decorat cu ceramică, ajuns până la noi, este biserica
Sfânta Treime din Siret, ctitoria voievodului Petru I Mușat...

Dar folosirea ornamentelor ceramice va cunoaște maxima sa înflorire în timpul domniei lui
Ștefan cel Mare, când, mai toate bisericile – și nu numai ele – ctitorite de ilustrul voievod vor fi
împodobite cu un adevărat ansamblu de ceramică : discuri, butoni, cărămidă smălțuită.
Ele au fost bogat ornamentate cu o decorație ceramică constând dintr-un complex de discuri,
butoni, cărămizi smălțuite, uneori completat cu pictură în frescă.
Punctând anumite părți ale paramentului, partea superioară dintre arce vecine de firide sau ocnițe

Pictura.