Paramentul pictat geometric – o fazã intermediarã

în decoraþia arhitecturii din Moldova

Tereza Sinigalia

Scopul scurtei mele intervenþii este cel de a face ceva mai multã
luminã într-un fenomen care a fost de mai multã vreme remarcat în arhitec-
tura ºi arta din Þãrile Române, dar cu precãdere în Moldova în timpul lui ªte-
fan cel Mare ºi al lui Petru Rareº, iar în Þara Româneascã, nu fãrã temei cre-
dem, în vremea domniei lui Alexandru II Mircea, fratele lui Petru ªchiopul,
în pronaosul bisericii mãnãstirii Bucovãþ din judeþul Dolj, unde, pe peretele
de vest al naosului, se aflã ºi portretele celor doi, însoþiþi de unii membri ai
familiilor lor.
Fenomenul vizat a fost denumit de cercetãtori, istorici de artã dar ºi de
arhitecþi, „picturã pregãtitoare” pe zidãria la roºu în vederea realizãrii deco-
rului mural figurativ definitiv, cel cu rost canonic în funcþionarea unei bise-
rici ortodoxe.
Recent, ºi pictorii restauratori au început sã îi acorde atenþie, dar mai
mult la modul constatativ, ca o realitate care li se impune în cercetarea stra-
turilor pregãtitoare de mortare în vederea aplicãrii celui de culoare în tehno-
logia frescei.
Ceea ce pãrea la un moment dat oarecum aleatoriu ºi redus la un mic
numãr de monumente, se dovedeºte astãzi a fi fost, în ultimele decenii ale
secolului al XV-lea ºi în prima jumãtate a celui urmãtor, o realitate aproape
pretutindeni prezentã, funcþia a
ceea ce am numi pentru moment
„decor intermediar” fiind încã
insuficient clarificatã.
Primele biserici la care s-a
observat prezenþa unui decor geo-
metric, care imita prin culoare un
parament cu zidãrie de cãrãmidã,
cu rosturile de mortar bine mar-
cate, au fost cele de la Bãlineºti
(pisanie 1499, dar probabil cu câþiva Fig. 1. Bãlineºti, Biserica Sf. Nicolae. Bolta naosului.
ani mai veche) ºi Humor (1530), Decoraþie pictatã imitând cãrãmida bicromã.
44 Tereza Sinigalia

construite la cel puþin 30 de ani

diferenþã una de cealaltã. Ceea
ce au în comun cele douã monu-
mente este tricromia acestui decor,
respectiv pictarea imitaþiei de cãrã-
midã cu roºu ars ºi albastru-cenu-
ºiu, iar a rosturilor orizontale ºi
verticale dintre aceste „cãrãmizi”
cu un alb pur de var. Diferenþa
majorã dintre cele douã monu-
mente constã în faptul cã la Bãli- Fig. 2. Bãlineºti, Biserica Sf. Nicolae. Bolta prona-
neºti, primul în ordine cronolo- osului, traveea de vest. Decoraþie pictatã imitând
cãrãmida bicromã ºi picturã figurativã suprapusã.
gicã, pictura apare la interior, pe
întreaga suprafaþã a bolþilor în leagãn ale naosulu (Fig. 1) ºi pronaosului (Fig. 2),
în timp ce la Humor ea fusese remarcatã, într-o primã etapã, la exterior, la
nivelul picioarelor arcurilor înalte care scandeazã absidele ºi în pridvor (Fig. 3).
Un nou exemplu, excelent,
este pus în valoare de actuala
restaurare a bisericii Sf. Nicolae
Popãuþi din Botoºani, unde între-
gul glaf al ferestrelor turlei a fost
decorat în acest mod (Fig. 4).
Relevant pentru acest mod
de gândire al unei decoraþii arhi-
tectonice cu posibilã intenþiona-
litate temporarã, dar care prin forþa
împrejurãrilor s-a permanenti- Fig. 3. Mãnãstirea Humor. Biserica Adormirea
zat, o constituie soluþiile pãstrate Maicii Domnului. Pridvor.
Decoraþie pictatã imitând cãrãmida bicromã
încã la bisericile din Borzeºti ºi
Rãzboieni. Cea de a doua conservã încã sistemul de decor al bolþilor prona-
osului în acest tip de simili, bicrom, roºu cu rosturi albe, care acoperã pan-
dantivii ºi intradosurile arcelor mari longitudinale din fiecare travee1. La Bor-
zeºti, aceeaºi decoraþie s-a pãstrat aproape întreagã în glaful dinspre naos al
portalului prin care acesta se deschide cãtre pronaos, iar mici fragmente au fost
puse în evidenþã, cu ocazia pictãrii actuale a interiorului, în glafurile ferestrelor.
1
Vasile Drãguþ, Arta creºtinã în România, volumul 5, Secolul al XVI-lea, Bucureºti,
1988, p. 160-162.
 Paramentul pictat geometric 45

Singura bisericã la care aceastã deco-

raþie se extinsese pe suprafeþe foarte mari
este cea din Bãlineºti. Aici bolþile semicilin-
drice ale naosului ºi pronaosului au fost ini-
þial acoperite cu o picturã imitând cãrãmida
în culorile roºu ºi bleu-cenuºiu, cu rosturi mai
late albe. Tricromia aceasta ar putea sugera
ºi ideea cãrãmizilor smãlþuite, intens folosite
în epocã pentru decorul exterior al unor bi-
serici, inclusiv la nivelul registrelor interme-
diare care serveau la egalizarea ºi stabiliza-
rea din loc în loc a zidãriei de piatrã.
Alte douã situaþii vin sã complice fac-
tologia problemei. Prima a apãrut odatã cu
restaurarea exteriorului bisericii Sf. Gheor- Fig. 4. Botoºani, Biserica Sf. Nicolae
ghe a mãnãstirii Sf. Ioan din Suceava, la înce- a mãnãstirii Popãuþi. Turla.
putul anilor '80. Tot la nivelul picioarelor Decoraþie pictatã imitând un para-
ment de cãrãmidã aparentã.
firidelor ºi sub ferestre au apãrut porþiuni pic-
tate parte cu decorul imitând cãrãmida aparentã aºezatã în asize perfect ori-
zontale (Fig. 5), parte cu figuri geometrice simple - romburi, paralelograme
cu unghiuri obtuze la 1800 - colorate tot cu
roºu ºi albastru-cenuºiu pe fondul alb de var
al tencuielii. ªi aici acest decor este acoperit
cu pictura figurativã datatã aproximativ
1534. Se ºtie cã biserica a fost începutã de
Bogdan III în 1514 ºi terminatã de abia de
ªtefãniþã în 1522. Rãmân deci cel puþin 12 ani
în care plauzibil cel puþin o parte din exte-
rior a primit un decor pictat.
Dar oare cât de întins era acest decor?
Dacã el sublinia doar anumite pãrþi ale arhi-
tecturii, aºa cum pare a reieºi din exemplele
anterioare, ce se întâmpla cu restul suprafeþe-
lor? Erau ele tencuite sau nu, respectiv erau albe
sau rãmânea aparent materialul de construcþie,
Fig. 5. Fig. Suceava. Biserica Sf.
care pentru marile suprafeþe plane era realizat Gheorghe a mãnãstirii Sf. Ioan.
din piatrã spartã de carierã? Rãspunsul pare, la Exterior. Decoraþie pictatã imitând
o primã abordare aproape imposibil de dat. un parament de cãrãmidã aparentã.
46 Tereza Sinigalia

O observaþie în plus poate deschide încã o cale de urmat în cercetare.

Din ceea ce se poate observa astãzi la monumente pictate figurativ la care
acest decor a cãzut în anumite porþiuni lãsându-l vizibil pe cel geometric, se
poate afirma cu certitudine cã acesta din urmã era rezervat numai anumitor
zone, arce, muchii ale zidãriei, conturul unor niºe, glafuri de uºi ºi de feres-
tre, deci efectiv pãrþilor care se construiau din cãrãmidã pentru cã solicitau o
zidãrie mai îngrijitã, linii drepte sau curbe perfecte, cerinþe imposibil de rea-
lizat cu piatra brutã din care se construiau pereþii.
În acest context, ideea de decor provizoriu trebuie nuanþatã, logica
cerând ca restul suprafeþelor sã fi fost acoperite cu o vãruialã provizorie, ceea
ce în stadiul actual al cercetãrilor nu se poate
afirma. Rãmâne o propunere de viitor pentru
analizele stratigrafice ale pictorilor restauratori.
Al doilea monument în care acest tip
de picturã muralã decorativã este vizibil de
multã vreme ºi cred cã practic a existat de la
început este cel de la biserica Sf. Dumitru
din Suceava, ctitoria lui Petru Rareº (Fig. 6).
Dacã prezenþa lui nu mai mirã la nivelul firi-
delor înalte ale absidelor, combinarea, la nive-
lul turlei cu ceramica smãlþuitã este neobiºnuitã.
Ajungem în final la o problemã majorã,
de data aceasta þinând de domeniul picturii
murale figurative.
Metoda cea mai curentã de datare a Fig. 6. Suceava. Biserica Sf. Dumi-
acesteia a fost pânã acum, în istoria artei din tru. Cãrãmizi smãlþuite ºi pictat,
Moldova, datã de folosirea ºi pentru picturã imitând cãrãmizi bicrome.
a anului înscris în pisanii . Este în primul rând cazul primelor patru biserici
2

ridicate la începutul marii campanii de construcþii religioase care a debutat în

1487 cu Pãtrãuþii ºi Miliºãuþii lui ªtefan cel Mare. Un caz particular îl cons-
tituie Bãlineºtii, la care data oferitã de pisanie este negatã ca realitate, dar

2
Sorin Ulea, Gavril Ieromonahul, autorul frescelor de la Bãlineºti. Introducere
în studiul picturii moldoveneºti din epoca lui ªtefan cel Mare, în vol. Cultura moldove-
neascã în timpul lui ªtefan cel Mare, Bucureºti, 1964, passim, cu sugestia cronologiei
ansamblurilor pictate. Pentru alte propuneri de datare, vezi Ana Maria Musicescu, Con-
sideraþii asupra picturii din altarul ºi naosul Voroneþului, în volumul Cultura moldove-
neascã în timpul lui ªtefan cel Mare, p. 42-47; Tereza Sinigalia, cap. „Arta pictorilor”
din volumul Arta ºi arhitectura în timpul lui ªtefan cel Mare, Bucureºti, 2004, p. 56-72.
 Paramentul pictat geometric 47

principiul datãrii rãmâne, prin

referire la zgrafitele care, într-o
anumitã lecturã, circumstanþiazã
încadrarea cronologicã a pictu-
rii3. Dar tehnicienii spun cã
pereþii erau lãsaþi 1-2 ani sã se
usuce înainte de a primi decorul
definitiv, ceea ce exclude picta-
rea imediatã a întregii suprafeþe.
Observaþiile fãcute anterior susþin
acest punct de vedere. Decorul
cu imitaþii de cãrãmidã avea o Fig.proscomidiei.
7. Mãnãstirea Neamþ. Biserica Înãlþãrii. Niºa
Decor cu imitaþie de cãrãmidã
menire ceva mai îndelungatã, ºi picturã figurativã suprapusã.
dãdea interiorului cel puþin un
aspect mai finit, iar exteriorului - în contextul în care fie cã nu se împãmân-
tenise încã pictura din afara zidurilor, fie cã se considera de asemenea nece-
sarã o perioadã de uscare lentã - avea sigur acest caracter de semifinalizare.
Patru monumente ridicã din acest punct de vedere întrebãri niciodatã puse.
Primul este biserica Înãlþãrii de la mãnãstirea Neamþ, ctitoria lui ªtefan
cel Mare din 1497. Recenta restaurare a picturilor murale oferã discuþiei de
faþã un material interesant ºi inedit.
În niºa proscomidiei pereþii au
fost pictaþi într-o primã fazã în
întregime cu un decor imitând un
parament de cãrãmidã aparentã
(Fig. 7). Cele douã niºe mici care
flancheazã spre naos iconosta-
sul au muchea inferioarã subli-
niatã cu cãrãmizi smãlþuite, verde
ºi cafeniu4 (Fig. 8), în timp ce
zona din jur era decoratã cu rom- Fig. 8. Mãnãstirea Neamþ. Biserica Înãlþãrii. Niºa
buri mari pictate, colorate alter- de sud din naos. Decor cu cãrãmidã smãlþuitã
nativ în roºu cãrãmiziu, albastru ºi picturã policromã.
ºi alb, cu contururi negre. În plus, în fereastra de sud a gropniþei, a apãrut un
decor imitând un parament de cãrãmidã aparentã roºu cu rosturi albe (Fig. 9).
3
Sorin Ulea, op. cit., p. 425 ºi urm.
4
O a treia niºã, din absida de sud, avea acelaºi decor.
48 Tereza Sinigalia

Aceste realitãþi împing pictarea bisericii, cel

puþin la nivelul altarului, naosului ºi gropni-
þei, spre sfârºitul domniei lui ªtefan cel Mare
sau chiar mai târziu5.
Al doilea monument de adus în discu-
þie este biserica Sf. Cruce a fostei mãnãstiri
Pãtrãuþi. Tabloul votiv bine cunoscut prezintã
o tratare cel puþin curioasã a exteriorului
(Fig. 10). Partea esticã oferã imaginea bine-
cunoscutelor firide înalte, puternic subliniate
aici cu alb, ceea ce nu ridicã nici o problemã.
Mult mai neobiºnuit apare însã pronaosul, la
nivelul cãruia sunt sugerate prin picturã un
fel de bosaje, practic dreptunghiuri bine con-
turate cu o linie dublã întunecatã. Fig. 9. Mãnãstirea Neamþ.
Repetatele zugrãveli ale faþadelor fie Biserica Înãlþãrii. Fereastra de sud
au distrus total fie au acoperit acest prim a gropniþei. Decor cu imitaþie
de cãrãmidã aparentã.
decor, care sigur a existat. Preocuparea pen-
tru o comparaþie între imaginea din Tabloul votiv ºi realitatea originarã a faþadelor
nu s-a manifestat niciodatã.
Cred cã douã monumente
din timpul lui Petru Rareº oferã
un posibil rãspuns la chestiunea
ridicatã de acest tip de parament.
Unul este modul de tratare al pri-
mului strat de picturã de la bise-
rica mãnãstirii Humor, de la nive-
lul pridvorului deschis, unde este
imitat prin culoare nu un para-
ment de cãrãmidã, ci unul de pia-
trã fãþuitã, prin trasarea pe mor-
tarul alb, bine sclivisit ca pentru o Fig. 10. Pãtrãuþi. Biserica Sf. Cruce. Tabloul votiv, deta-
liu. Imitarea prin picturã a unui parament aparent.
frescã bunã, un caroiaj de dungi
5
Imediat dupã curãþarea picturii de pe bolta altarului, Anca Vasiliu opina cã ace-
asta ar trebui datatã în intervalul 1517-1527 (Biserica Înãlþarea Domnului de la Mãnãs-
tirea Neamþ. Dosar de restaurare a picturii murale din absida altarului. Observaþii ºi
ipoteze privind picturile murale în curs de restaurare, în SCIA, Serie Artã Plasticã,
1994, p. 69.
 Paramentul pictat geometric 49

negre (Fig. 11). Este ºi sistemul pe care îl

gãsim la multe biserici transilvãnene (Sibiu, Mediaº,
Valea Viilor etc.) sau din Europa Centralã.
Al doilea exemplu este cel din bise-
rica lui Petru Rareº de la Baia, mult mai
interesant ºi care se leagã de un ultim lãcaº
care va fi adus în discuþie. La Baia, în câteva
locuri, acolo unde intonaco-ul picturii figu-
rative exterioare a cãzut (pe faþada de nord),
se vede, pe suprafeþe destul de întinse, un
prim strat de mortar pe care a fost aºternutã
o culoare roºie destul de vie, pe se pot citi ºi
vagi urme de caroiaj negru.
Aceastã constatate face legãtura cu ulti-
mul monument luat în discuþie: biserica Sf. Nico- Fig. 11. Mãnãstirea Umor. Biserica
lae de la Bãlineºti. O examinare atentã a faþa- Adormirii Maicii Domnului.
dei sudice oferã informaþii preþioase. Spaþiile Pridvor. Imitarea prin picturã
a unui parament de piatrã fãþuitã.
înguste dintre ºirurile de cãrãmizi smãlþuite
de la partea superioarã au fost acoperite cu un mortar pictat cu roºu-cãrãmiziu,
pe care au fost trasate cu negru fine rinçouri cu volute elegante. În plus, la col-
þul sud-estic apar resturile unei mari suprafeþe roºii, lipsite de orice alt decor. A
treia observaþie priveºte discurile
din registrul inferior, dupã câte
ºtim astãzi aceastã bisericã fiind
singurul monument la care apar în
aceastã posturã. Ele au fost încas-
trate în zid ºi înconjurate de un
mortar rãmas alb pe care au fost
trasate cu roºu patru raze care suge-
reazã o cruce (Fig. 12). Restaura-
torii din anii '20 le-au marcat ca
atare, astfel încât nu ºtim dacã ele
Fig. 12. Bãlineºti, Biserica Sf. Nicolae.
arau într-adevãr cruci - ceea ce ar Faþada de sud. Decoraþie pictatã între ºirurile
trimite la o altã discuþie – sau pãrþi de discuri smãlþuite ºi în jurul discurilor smãlþuite
ale unui caroiaj. Faptul cã întreaga din registrul inferior.
suprafaþã exterioarã a faþadelor a fost acoperitã cu picturã figurativã, poate mai
puþin zona sudicã a registrului discurilor, repune în discuþie raportul decorativ-
figurativ ºi întreaga problematicã a datãrii picturilor exterioare.