Urechea la mamifere

Alcătuirea urechii:
1. Urechea externă: - pavilionul
- conductul auditiv extern
2. Urechea medie: = o cavitate pneumatică în osul temporal (stânca temporalului)
- peretele lateral este reprezentat de timpan– membrană elastică și rezistentă,
care separă urechea externă de urechea medie
- peretele medial are fereastra ovală și fereastra rotundă, fiecare prezentând o
membrană, separă urechea medie de urechea internă
- peretele anterior prezintă deschiderea trompei lui Eustachio,un canal prin
care urechea medie comunică cu nazofaringele și are rolul de a egaliza
presiunea aerului de o parte și de alta a timpanului
- conține în interior lanțul articulat de oscioare: ciocan, nicovală, scăriță
- ciocanul și scărița au câte un mușchi care reglează intensitatea undei sonore:
- mușchiul ciocanului diminuează vibrațiile puternice
- mușchiul scăriței amplifică vibrațiile sonore slabe

3. Urechea internă: - formată dintr-un sistem de încăperi în stânca temporalului = labirint osos
- în interiorul labirintului osos se află labirintul membranos
- între labirintul osos și cel membranos se află un lichid numit perilimfă
- în interiorul labirintului membranos se află un lichid numit endolimfă
Labirintul osos este alcătuit din:
a. 3 canale semicirculare osoase, perpendiculare unul pe celalalt:
- fiecare canal semicircular se deschide în vestibul la o extremitate a sa printr-o dilatație numită
ampulă
- la cealaltă extremitate, canalul anterior se unește cu cel posterior într-un canal comun, înainte de a
se deschide în vestibul. Cele 3 canale comunica cu vestibulul prin 5 orificii.
b. vestibulul osos este porțiunea mediană a labirintului osos
 c. melcul osos este situat anterior de vestibul și are formă conică fiind format dintr-un canal
osos care realizează 2 ture jumătate în jurul unui ax osos numit columelă. Pe columelă se prinde
lama osoasă spirală, care este întregită de membrana bazilară a labirintului membranos și de
membrana vestibulară Reissner. Cele 2 membrane împart lumenul osos (interiorul spirei melcului)
în 3 compartimente: - rampa vestibulară – deasupra membranei Reissner
- rampa timpanică – sub membrana bazilară
- canalul cohlear (melcul membranos) – între membrana bazilară, membrana
vestibulară și peretele extern al melcului osos.
Rampa vestibulară comunică cu rampa timpanică printr-un orificiu la vârful melcului osos, numit
helicotremă.
Labirintul membranos este alcătuit din:
a. 3 canale semicirculare membranoase – care se deschid în utriculă
- conțin receptori vestibulari = creste ampulare
b. vestibulul membranos – format din 2 cavități: - utricula – în partea superioară
- sacula – inferior, sub utriculă
- utricula și sacula conțin receptori vestibulari – macule otolitice
c. canalul cohlear (melcul membranos) – pornește din partea inferioară a saculei
- conține receptorii auditivi –organul Corti

Receptorul auditiv din canalul cohlear este organul Corti:

- așezat pe membrana bazilară a canalului cohlear
- este alcătuit din celule de susținere și celulele auditive cu cili care pătrund în
membrana reticulată secretată de celulele de susținere. Deasupra cililor auditivi este membrana
tectoria, al cărei contact cu cilii determină stimularea celulelor receptoare și formarea impulsului
nervos care va fi condus de nervul auditiv.
Receptorii vestibulari din labirintul membranos al urechii interne sunt:
a. crestele ampulare – situate în ampulele canalelor semicirculare membranoas alcătuite din
celule de susținere și celule senzoriale (receptoare) cu cili care pătrund într-o cupolă gelatinoasă
(cupula). Sunt organe receptoare pentru menținerea echilibrului în timpul accelerațiilor circulare
ale capului și corpului (mișcări de rotație).
b. 2 macule – situate în utriculă și saculă (macula utriculară și macula saculară) numite și
aparat otolitic
- alcătuite din celule de susținere și celule senzoriale cu cili înglobați în membrana
otolitică în care se află otolite (granule de carbonat de Ca și Mg). Sunt receptori statici pentru
gravitație și receptori pentru mișcările
liniare (înainte, înapoi și lateral).

- Când capul stă nemișcat – otolitele apasă prin greutatea lor asupra cililor celulelor senzoriale,
care trimit impulsuri spre centri nervoși și informează asupra poziției capului în raport cu direcția
vectorului gravitațional
- Când capul și corpul suferă accelerări liniare (mișcări înainte, înapoi, lateral), forțele de
inerție împing otolitele în sens opus deplasării. Astfel, se declanșează la nivelul centrilor nervoși
reacții motorii corectoare ale poziției capului și corpului, în vederea menținerii echilibrului pe
toată durata mișcării.
Acești receptori nu detectează viteza de deplasare a corpului/capului ci accelerația.