Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUPRINS
Capitolul I...............................................................................................................................................................3
Tipologia riscurilor bancare...................................................................................................................................3
1.1 Semnificaţia riscurilor în activitatea bancară..........................................................................................3
1.2 Abordări naţionale ale riscului bancar..........................................................................................................4
Capitolul II.............................................................................................................................................................5
Semnificaţia riscului de credit şi a riscurilor bancare asociate..............................................................................5
2.1 Metode de identificare şi limitare a riscului de credit..................................................................................5
2.1.1 Cunoaşterea clientelei............................................................................................................................5
2.1.2 Analiza solicitanţilor de credite, persoane fizice...................................................................................6
2.1.3 Analiza solicitanţilor de credite, persoane juridice................................................................................7
2.2 Garantarea creditelor....................................................................................................................................8
2.3 Indicatorii riscului de credit..........................................................................................................................8
2.4 Monitorizarea creditelor acordate...............................................................................................................11
Capitolul III..........................................................................................................................................................12
Controlul şi căile de reducere a riscului de credit................................................................................................12
3.1 Controlul riscului de credit.........................................................................................................................12
3.2 Instrumente şi tehnici ale gestiunii bancare utilizate în vederea reducerii riscului de creditare................13
Bibliografie
2
Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba Iulia
Capitolul I
Abordarea riscurilor bancare este îndreptăţită să urmeze întrebări de genul: “Care sunt
evenimentele generatoare de risc bancar?”, “Pot fi riscurile bancare gestionate?”, sau “Cum afectează
riscurile bancare eficienţa şi stabilitatea sistemului bancar?”. Literatura de specialitate din domeniu
oferă o diversitate de opinii, iar ultimii ani reliefează acut această diversitate de abordări, al căror
numitor comun, dincolo de teme şi concepte specifice de risc, este conştientizarea pericolelor pe care
manifestarea riscurilor bancare le induce la nivelul sistemelor bancare. Pe lângă realităţile lumii
bancare, normele legislative naţionale şi internaţionale oferă instrumente fundamentale de analiză a
riscurilor bancare.
Astfel, începând cu anii ’80, pe plan internaţional observăm preocupări în domeniul stabilirii
cadrului general al administrării riscurilor bancare. Rolul central al acestui demers îi revine Comitetului
de Supraveghere Bancară de la Basel, care oferă un forum pentru cooperarea privind problemele de
supraveghere bancară, devenind în ultimii ani o entitate de referinţă pentru stabilirea standardelor în
domeniu. Acest comitet nu are şi nu s-a intenţionat niciodată sa aibă autoritate supranaţională sau
putere legală. Mai degrabă, formulează linii de ghidare şi recomandă declaraţii de bună practică, în
speranţa că autorităţile individuale vor lua decizii în vederea implementării lor.
În urma interacţiunii intense cu băncile, în 1988 a fost introdus un nou sistem de măsurare a
capitalului, cunoscut sub denumirea de Acordul Basel privind Capitalul – Basel I, care impunea un
standard de capital minim pentru bănci. Acordul Basel II, definitivat în iulie 2006, descrie modalităţi
detaliate pentru adecvarea capitalului instituţiilor de credit. În plus, structura Basel II încurajează
băncile să identifice riscurile şi să-şi dezvolte abilitatea de a le administra, printr-o structură bazată pe
trei piloni- cerinţe minime de capital, supravegherea adecvării capitalului şi disciplina de piaţă.
Pe plan naţional, o primă clasificare relevantă a riscurilor bancare se regăseşte în Norma Băncii
Naţionale a României nr. 17/2003.
Anterior intrării în Uniunea Europeană, România a beneficiat de modificări substanţiale ale
reglementărilor bancare primare prin OUG nr. 99/2006. În contextul intrării României în Uniunea
Europeană, legislaţia bancară adoptată de BNR se concentrează pe criteriile de organizare şi tratament
al riscurilor. Comparativ, cele două reglementări fac posibilă identificarea importanţei acordate
riscurilor bancare de către autoritatea de supraveghere bancară. Practic, aceasta deschide băncilor
oportunităţi în alegerea metodelor adecvate de cuantificare a riscului la care se expun.
3
Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba Iulia
Criteriile de clasificare a riscurilor bancare şi, indirect, tipurile de riscuri bancare, depind în cea mai
mare măsură de percepţia autorilor studiilor. Astfel, categoriile de risc bancar sunt identificate în funcţie de
piaţa care determină riscul (piaţa produsului sau piaţa de capital) şi în funcţe de elementele afectate de risc1 (S.
Mutu).
Studiile de specialitate identifică patru categorii de riscuri ce pot afecta activitatea bancară – riscul de
piaţă, de creditare, operaţional, reputaţional2.
Alţi cercetători formulează clasificări punând accentul pe activitatea de angajare a resurselor, care
generează factori de risc cum ar fi riscul insolvabilităţii, al lipsei de lichidităţi, modificării dobânzilor pentru
resurse imobilizate, eroziunea capitalului prin inflaţie, risc valutar.
Numeroase delimitări conceptuale se bazează pe activitatea de creditare, luarea în considerare a
riscului insolvabilităţii şi a lipsei de lichidităţi fiind considerate riscuri majore în procesul de creditare3.
În literatura de specialitate naţională, în special ulterior anului 2000, se pot identifica studii complexe
referitoare la metodologia de cuantificare a riscului. Preocupările celor care au studiat acest fenomen vizează:
modalităţi de cuantificare a riscului de credit şi necesitatea unui management eficient al acestuia
(Trenca, 2006)4 ;
evaluarea cantitativă a riscului de credit şi analiza metodologiilor de estimare a probabilităţii de
nerambursare (Dardac N., Moinescu B., 2006)5;
tehnici de validare a modelelor interne pentru riscul de credit (Dardac N., Moinescu B., 2006)6;
cerinţele modelării riscului de credit, pe baza modelului credit portofoliu (Mihail N., Cetină I. Orzan
G., 2007)7.
Capitolul II
4
Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba Iulia
8
Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 9/2008 privind cunoaşterea clientelei în scopul prevenirii spălării banilor şi a
finanţării actelor de terorism, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 527/2008
5
Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba Iulia
Lucrătorii bancari care deservesc clienţii în activităţile de creditare (analişti sau ofiţeri de credite)
desfăşoară un ansamblu de activităţi menite să caracterizeze situaţia clientului în cauză şi să stabilească
potenţialele riscuri la care societăţile bancare se expun în ipoteza creditării clienţilor. În contextul expansiunii
după anul 2003 a creditelor de consum acordate de către societăţile bancare clienţilor persoane fizice, Banca
Naţională a României a conştientizat necesitatea impunerii unor norme unitare şi prudente în creditarea
persoanelor fizice de către societăţile bancare. Începând cu a doua jumătate a anului 2005, banca centrală a
elaborat reglementări obligatorii pentru societăţile bancare, privind limitarea riscului de credit la creditele
destinate persoanelor fizice. Conform acestor reglementări, băncile trebuie să aibă în vedere următoarele
aspecte:
organizarea activităţii de acordare şi derulare a creditelor şi modalităţi de garantare pentru fiecare tip de
credit;
clauzele obligatorii ale contractului de credit, cu respectarea prevederilor legale în materie;
documentaţia care stă la baza contractului de credit;
competenţele de aprobare a creditelor, în funcţie de valoarea acestora;
indicatorii/criteriile pe baza cărora se evaluează bonitatea solicitatorului de credit şi modul de calcul al
acestor indicatori;
categoriile de venituri considerate eligibile de către societatea bancară în acordarea creditului;
modalitatea de determinare a angajamentelor lunare decurgând din facilităţi la care nu sunt stabilite
scadenţe lunare.
Societăţile bancare îşi organizează activitatea de analiza a persoanelor fizice solicitante de credit, sub
forma unui proces ce presupune:
a) Analiza credibilităţii clienţilor, prin care banca urmăreşte ca solicitanţii să prezinte credibilitate pentru
rambursarea creditelor la scadenţă;
b) Analiza veniturilor clienţilor, prin care banca urmăreşte identificarea şi evaluarea capacităţii de plată a
clientului, respectiv de a genera venituri şi lichidităţi, ca principală sursă de rambursare a creditului şi de plată
a dobânzilor;
c) Analiza financiară a clienţilor, care urmăreşte determinarea gradului maxim de îndatorare a clientului,
pe care banca îl poate lua în calcul în determinarea capacităţii de rambursare a acestuia;
d) Analiza documentaţiilor de credite şi încheierea documentelor contractuale cu clienţii retail.
Documentaţia trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: documente care să ateste capacitatea solicitantului de a
dispune de venituri certe şi cu caracter de permanenţă; declaraţie pe propria răspundere privind valoarea
angajamentelor de plată, a gradului de îndatorare; declaraţie pe propria răspundere privind litigiile cu terţii
existente la momentul respectiv.
e) Analiza garanţiilor prezentate de către client, care pot fi garanţii reale şi/sau personale.
6
Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba Iulia
7
Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba Iulia
Indicatorii se referă la faptul că toate băncile îşi asumă într-o proporţie mai mică sau mai mare riscul de
credit, ceea ce determină necesitatea analizei atente a modului în care evoluează calitatea portofoliului de
credite, cu impact deosebit asupra profitabilităţii. Prin urmare, evaluarea riscului de credit la care o bancă este
expusă se realizează prin intermediul unui număr de indicatori specifici.
La nivelul unei unităţi teritoriale se pot utiliza următorii indicatori:
raportul credite totale/total active – cu cât valoarea acestui indicator este mai ridicată, cu atât
activitatea bancară este percepută ca fiind mai riscantă. Prin politica de credite se poate stabili un plafon al
acestei măsuri şi/sau praguri de alertă.
Cr
RCt / At = t x 100, unde: Cr t reprezintă credite totale;
At
At reprezintă active totale.
Dacă nivelul portofoliului de valori mobiliare este semnificativ, atunci trebuie calculat şi raportul dintre
creanţele totale asupra debitorilor (credite acordate, titluri de credit în portofoliu) şi activele totale;
rata creditelor restante, valoarea acestui raport trebuie să fie cât mai mică pentru ca portofoliul să fie
gestionat eficient din punct de vedere al riscului de credit. Conform standardelor internaţionale, limita maximă
admisă este de 6%.
Cr
Rcr = r x 100, unde: Cr r reprezintă credite restante;
Cr t
Cr t reprezintă credite totale.
Acest indicator se poate exprima în funcţie de structura portofoliului de credite, putându-se determina:
8
Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba Iulia
a) rata creditelor pe termen scurt restante – se determină ca raport între creditele pe termen scurt restante
şi creditele pe termen scurt totale;
Cr
Rctsr = rts x 100
Cr tts
b) rata creditelor pe termen mediu şi lung restante – reprezintă raportul dintre creditele pe termen mediu şi
lung restante şi creditele pe termen mediu şi lung totale;
Cr
Rctmlr = rtml x 100
Cr ttml
c) rata creditelor acordate persoanelor juridice restante – reprezintă raportul dintre creditele restante
acordate persoanelor juridice şi creditele totale acordate persoanelor juridice;
Crrpj
Rcpjr = x 100
Cr tpj
d) rata creditelor acordate persoanelor fizice restante – se determină ca raport între creditele restante
acordate persoanelor fizice şi creditele totale acordate persoanelor fizice;
Crrpf
Rcpfr = x 100
Cr tpf
e) rata creditelor în valută restante – se determină ca raport între creditele în valută restante şi creditele în
valută totale:
Cr
Rcvr = rv x 100
Cr tv
ponderea creditelor pe termen scurt, respectiv pe termen mediu şi lung în total credite, are în vedere
faptul că acordarea de credite pe termen mediu şi lung prezintă un grad de risc mai ridicat decât creditarea pe
termen scurt.
Astfel, cu cât ponderea creditelor pe termen scurt în total credite este mai mare, cu atât riscul de credit
asumat este mai redus. Se poate calcula:
a) raportul credite pe termen scurt/ total credite:
Cr
Rcts /tc = ts x 100
Cr t
9
Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba Iulia
La nivel de centrală bancară, alături de indicatorii menţionaţi mai sus, se pot determina şi anumiţi indicatori
care exprimă cantitativ relaţia dintre expunerea la risc şi sursa de finanţare a acestei expuneri, corelând activele
bancare cu capitalul şi fondurile bancare.
raportul profitului net/pierderile din credite ţine cont de faptul că profitul net este sursa principală de
finanţare a pierderilor, iar acoperirea acestora nu este singura sa destinaţie. Calculat în această formă,
indicatorul este cel mai adesea supraunitar.
Pr
R Prn/ Pic= n unde: Pr n reprezintă profitul net
Pic
Pi c reprezintă pierderea din portofoliul de credite
raportul fond de rezervă/pierderi din credite, atunci când are o valoare supraunitară, evidenţiază un
management prudent.
F
R Fr/ Pic = r unde: F r reprezintă fondul de rezervă
Pi c
Pi c reprezintă pierderi la portofoliul de credite
10
Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba Iulia
11
Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba Iulia
Capitolul III
12
Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba Iulia
credit, cu privire la performanţa procesului de rating, aspectele care necesită îmbunătăţiri şi stadiul eforturilor
de remediere a deficienţelor constatate.
Reglementatorii financiari au ajuns la o înţelegere prin care să oblige băncile să-şi mărească rezerva de
bani cash pe care o deţin. Rezerva va fi crescută de la 2% cât este în prezent, la 4,5%. De asemenea, băncile
13
Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba Iulia
vor trebui să menţină o sumă de conservare de 2,5% pentru a face faţă unor posibile perioade de stres. Totalul
capitalului de rezervă pe care va trebui să-l aibă o bancă va fi de 7% din capitalul băncii.
Acordul mai conţine, pe lângă standardele de capital, şi alte reglementări emise cu scopul de a reduce
riscurile luate de bănci. Liderii din grupul G20 ale celor mai puternice ţări industrializate au pus criza mondială
pe seama tranzacţiilor riscante făcute de bănci şi au solicitat reguli mai stricte în domeniu.
Acordul, denumit Basel III, a fost agreat de 27 de reglementatori, în oraşul Basel din Elveţia, pe 12
septembrie 2010. Aceste reglementări vor fi introduse pe agenda de reforme financiare globale, care va fi pusă
în discuţie la summit-ul G20 de la Seoul, în noiembrie 2010. Noile reguli vor fi puse în practică între 2015 şi
2018.
"Basel III" este un set cuprinzător de măsuri de reformă, elaborat de Comitetul de la Basel pentru
supraveghere bancară, pentru a consolida gestionarea, supravegherea și managementul riscului în sectorul
bancar. Aceste măsuri urmăresc:
· capacitatea sectorul bancar de a absorbi şocuri datorate stresului financiar şi economic, indiferent de sursă
· îmbunătățirea gestionării riscurilor şi a guvernării .
· consolidarea transparenței băncilor.
Jean-Claude Trichet, preşedintele băncii centrale europene şi conducătorul comisiei, a numit acordul "o
întărire fundamentală a standardelor globale de capital ". Unul dintre oficialii Asociaţiei Bancherilor din Marea
Britanie a spus că "odată ce noile reguli şi cerinţe vor intra în vigoare, acestea ar putea să îmbunătăţească
stabilitatea băncilor şi a sistemului financiar". "Tranziţia este critică datorită faptului că noile reglementări
extrag bani din economie." "Consecinţa acestor reglementări este că, costul creditelor, preţul pe care cel ce
împrumută îl plăteşte pentru banii împrumutaţi, va creşte. Era banilor ieftini s-a terminat", relatează 'The
Telegraph'.
Analizele cantitative preliminare făcute de comisie arată că băncile mari vor avea nevoie de o cantitate
semnificativă de capital adiţional pentru a îndeplini aceste noi standarde. Băncile mai mici, în marea lor parte,
îndeplinesc aceste standarde. S-a estimat că va fi nevoie de sute de miliarde de euro într-un timp destul de
scurt, lucru care îngrijorează pe economişti, relatează 'Reuters'.
Băncile europene din Germania, Spania, Portugalia, Grecia şi Franţa este posibil să fie lovite cel mai
puternic de aceste noi reguli, datorită faptului că acestea, în general, sunt cel mai puţin capitalizate. Mai multe
bănci din Europa au avertizat că noile reguli vor ridica costurile creditelor şi vor restricţiona împrumuturile,
ameninţând astfel redresarea economică. Băncile europene sunt mai puţin capitalizate decât cele din Statele
Unite şi este posibil să fie forţate să obţină fonduri adiţionale. Cea mai mare bancă din Germania, Deutsche
Bank, a anunţat deja planuri pentru vinderea de acţiuni în valoare de cel puţin 9,8 miliarde euro. Este de
aşteptat ca alte bănci mari europene să urmeze.
Un profesor de la Şcoala Europeană de Afaceri, citat de 'Deutsche Welle' a spus că: "Toate aceste afirmaţii
a unei posibile încetiniri economice datorită noilor reguli bancare sunt exagerate. Desigur, momentul pentru o
astfel de măsură nu este unul ideal."
În întreaga Europă, băncile au solicitat insistent ca reglementările de la Basel, care sunt negociate de mai
mult de un an de zile, să fie unele mai uşoare. Multe dintre acestea sunt departe de a fi fericite cu rezultatul de
la Basel.
"Noile legi ar putea să crească uşor costul împrumuturilor, însă acestea nu vor periclita redresarea
economică, chiar dacă o vor încetini puţin". "Regulile sunt necesare şi ar putea să forţeze unele restructurări de
care este nevoie atât de mult, în special ale băncilor de stat din Germania" a spus un economist de la 'Cologne
Institute of Business Research'.
14
Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba Iulia
Bibliografie
1. Badea, L.,(coord.), Socol, A., Drăgoi,V., Drigă,I., Managementul riscului bancar, Editura Economică,
Bucureşti, 2010
2. Tehnici moderne de gestiune bancară, Ed. Altip, Alba Iulia, 2000
3. Cocriş, V., Managementul bancar şi analiza de risc în activitatea de creditare, Ed. Universităţii „Al. I.
Cuza”, Iaşi, 2007
4. Trenca I., Noi cerinţe privind managementul riscului de creditare, Revista Economie teoretică şi
aplicată, nr.3, 2006
5. Dardac N., Moinescu B., Evaluarea cantitativă a riscului de credit din perspectiva Basel II, Revista
Economie teoretică şi aplicată, nr. 5, 2006
15