Universitatea de Stiinte

Agricole si Medicina Veterinara

“Ion Ionescu de la Brad”

Lucrare Materii prime animale

Student: coordinator:
Disca Florentina Profesor
 Universitatea de Stiinte
Agricole si Medicina Veterinara
“Ion Ionescu de la Brad”
 Notiuni introductve
Dupa cercetarile celor mai multi oameni de stiinta si a
unor institutii de prestigiu, s-a ajuns la concluzia ca viata
a aparut exclusive in apa (hidrosfera), unde a gasit si cele
mai propice conditii de evolutie, pana la anumite studii
de dezvoltare filogenetica; unele organisme au parasit
mediul acvatic, iar altele au evoluat in acelasi mediu.
Cresterea oarecum dirijata a pastelior a fost
consemnata pentru prima data in China antica,
specificandu-se ca puietul era capturat din fluviile sau
raurile mai mari si apoi crescut in acumulari mici de apa.
Cuprins
 Introducere

Solul este reprezentat prin partea superficiala a scoartei terestre si s-a format
din fondul mineral al acesteia, ca urmare a unui complex de procese mecanice,
fizice, chimice si biologice desfasurate pe lungi perioade de timp. Grosimea medie
a solului'este apreciata la circa 1,5 m reprezentând 0,0037% din grosimea medie a
scoartei terestre, care este de 40 km.

Prin definitie, poluarea solului inseamna orice actiune care produce

dereglarea functionarii normale a solului ca biotop, in cadrul diferitelor
ecosisteme naturale sau artificiale (antropice) afectand fertilitatea si capacitatea
sa bioproductiva din punct de vedere cantitativ sau calitativ.

Pesticidele, în general, sunt compuşi organici cu greutate moleculară mică şi

solubilitate diferită în apă.Caracterul chimic, forma şi configuraţia
moleculară,aciditatea sau bazicitatea lor, solubilitatea înapă, polaritatea
moleculei, mărimea şi polarizabilitatea moleculei, toate aceste proprietăţi,
singure sau împreună, influenţează procesele de adsorbţie-desorbţie pe coloizii
solului.

Pesticidele, odată ajunse în sol, pe lângă acţiunea lor asupra bolilor,

dăunătorilor, buruienilor, îşi extend acţiunea şi asupra microorganismelor, astfel
că apar modificări cantitative şi calitative atât în structura populaţiei edafice, cât şi
în activităţile fiziologice.Importanţa cunoaşterii acestor modificări este susţinută
atât de cerinţele unei agriculturi ştiinţifice,cât şi de cele ale protecţiei
ecosistemelor edafice.

FORMA DE FOLOSIRE A PESTICIDELOR

Alegerea formei corespunzatoare de folosire a preparatului influențeaza atat
eficacitatea tratamentului cat și gradul de poluare a mediului. Pesticidele sunt
aplicate sub diferite forme, ca: prafuri, pulberi, granule, capsule, soluții, suspensii,
aerosoli, gaze, vapori etc. Alegerea formei de utilizare trebuie sa fie dictata pe de o
parte de particularitațile daunatorului combatut și pe de alta parte de considerentele
economice și tehnice privind posibilitatea aplicarii preparatului dat. Diversitatea
formelor permite ca in condiții determinate sa se obțina dozarea obtima a
substanței active și aplicarea preparatului cu caracteristicile fizice cele mai utile
pentru protecția plantei date. Pesticidele solide sunt aplicate la prafuire sau
stropire, prin prepararea de suspensii; cele lichide insa pentru stropire se pot folosi
și in forma de ceața și aerosoli. La fel, solvenții din preparatele lichide și
substanțele diluate in formele de pulbere sau praf pentru prepararea suspensiilor,
trebuie alese cu mare precauțiune. Toate formele de praf irita caile respiratorii
superioare. Exista tendința de a limita și inlatura din uz preparatele de acest tip,
avandu-se in vedere și protecția mediului. In ultimul timp se observa o crestere a
aprovizionarii pieții cu preparate in forma de concentrate destinate a fi ulterior
diluate, sau in forma de prafuri pentru prepararea suspensiilor. Comod și relativ
lipsit de pericol este modul de aplicare a pesticidelor in sol sub forma de capsule
sau granule. O problema aparte pentru beneficiari și pentru toxicologi o constitue
preparatele pentru fumigare. Se folosesc in acest caz substanțe volatile, cu presiune
mare a vaporilor. In aceste tratamente au un rol special doza, durata de expunere,
temperatura, umiditatea produsului. Din punct de vedere toxicologic cel mai
important este sa se cunoasca reacția fumigantului cu componentele naturale ale
produsului alimentar, iar in cazul amestecurilor de fumigante deasemenea
interacțiunea dintre ele și componentele alimentelor.

Contaminarea solului cu pesticide

Solul poate fi contaminat fie datorita depozitarii de pesticide dupa efectuarea

stropirilor, fie prin tratarea directa in scop pesticid. Persistența sau

descompunerea in pamant a insecticidelor chimice depinde de diverși factori, și anume:

-       Natura chimica a pesticidelor. Insecticidele organoclorurate, ca DDT, Aldrin,
Heptaclor sunt mai persistente decat cele din grupul organofosforicelor. Exista de
asemenea diferențe mari in sanul aceluiași grup, timpul de injumatațire in pamant
variind de la cateva zile la cateva luni.
-       Tipul solului. Insecticidele persista timp mai indelungat in solurile bogate in materii
organice. La un conținut de aproximativ 50% materie organica, reziduurile de
insecticide sunt mai legate de particulele de sol in așa masura incat aceeași cantitate
de pesticid este mai puțin eficienta, comparativ cu acțiunea sa intr-un pamant nisipos.
Insecticidele sunt absorbite de catre culturi mult mai repede din pamanturile nisipoase
decat din cele ingrașate. Umiditatea inlesnește eliberarea pesticidului din particulele
de sol, influențeaza descompunerea pe calea hidrolizei și favorizeaza de asemenea in
anumite condiții, acțiunea microorganismelor.
-       Microorganismele din sol ataca diferite pesticide. In solurile uscate sau sterilizate
atat Aldrinul, cat și Parationul persista timp mai indelungat decat in solurile umede și
nesterilizate. Datorita acțiunii microorganismelor, Aldrinul este transformat prin
oxidare in Dieldrin, iar Parationul, in prezența drojdiei de bere, este redus intr-o
forma netoxica, Aminoparation.
-       Temperatura solului are un efect considerabil asupra ritmului de degradare a
pesticidului. Este influențata atat pierderea prin volatizare, cat și descompunerea prin
factori biologici și chimici.
-       Cultivarea solului favorizeaza dispariția rezidurilor. In aceste condiții rascolirea
zilnica a pamantului tratat cu Aldrin sau DDT a provocat reducerea reziduurilor de
Aldrin cu 38% și a celor de DDT cu 25%.
-       Felul tratamentului și modul de condiționare a pesticidului folosit sunt factori
hotaratori ai persistenței reziduurilor in sol. Cea mai mare persistența a reziduurilor s-
a observat la incorporarea granulelor in stratul superficial al solului.
-       Nivelul reziduurilor dupa tratamente anuale repetate ale solului. Cantitate de
reziduuri este mai mare cand se aplica doze mai mici, dar repetate anual, cațiva ani la
rand, decat atunci cand se aplica o cantitate mare intr-o singura doza.
-       Transferarea unor insecticide organoclorurate in parțile comestibile ale culturilor se
produce in grade diferite. Unele culturi nu absorb deloc reziduurile insecticidelor, in
timp ce altele le transfera in cantitați variabile.
 SELECTIVITATEA PESTICIDELOR

Pesticidele constituie un element de baza in combaterea integrata, prin ele asigurandu-se

de regula o eficacitate ridicata si o eficienta economica buna. Spre deosebire de utilizarea
traditionala a pesticidelor, calendaristic sau profilactic, in cazul combaterii integrate, acestea se
utilizeaza in functie de prognoza si advertizare si de pragul economic de daunare, ceea ce de la
inceput inseamna reducerea lor cantitativa. Din punct de vedere toxicologic, in cadrul combaterii
integrate se utilizeaza de regula produse putin toxice, cu persistenta moderata si cat mai
selective, ceea ce diminueaza considerabil riscurile de poluare (Baicu , 1982).

Selectivitatea pesticidelor reprezinta un fenomen de importanta deosebita, intrucat acesta

se refera atat la animalele cu sange cald cat si la flora si fauna utila. Prin selectivitate trebuie
inteles un fenomen biologic general de

interactiune a substantelor chimice cu materia vie, la diverse nivele de organizare, prin care unele
celule, specii, populatii etc. sunt afectate, iar altele invecinate nu sunt afectate (Baicu, 1978).

Restransa la problemele de combatere integrata, selectivitatea se refera la actiunea toxica

a dozei din produsul aplicat in combatere fata de organismele daunatoare tinta si lipsa de actiune
fata de planta de cultura si fata de organismele utile. In acest din urma caz, dat fiind varietatea
lor, se accepta si

prezenta unei actiuni, dar slabe sau temporare, care permite refacerea populatiilor de organisme
utile. Prezenta entomofagilor si evolutia lor favorabila in aceste conditii, duce la o combatere
naturala crescanda, ceea ce reduce nevoia de a interveni cu tratamente chimice. Selectivitatea
poate fi tratata in functie de nivelul de organizare a materie vii sau in functie de modul in care
este utilizata in protectia plantelor. In primul caz avem avantajul ca pot fi urmarite procesele mai
in detaliu, iar in cel de-al doilea caz avem avantaje practice in legatura cu modul de utilizare.
Mult mai putin toxice si mai selective sunt substantele fosfororganice, piretroizii de sinteza si
fungicidele. Din acest punct de vedere trebuie subliniat grupul de insecticide cunoscut ca
piretroizii de sinteza care se utilizeaza in doze foarte mici(5-50 g s.a/ha), sunt putin toxice si se
descompun foarte repede in sol.

Datorita acestor caracteristici, riscurile de poluare sunt minime. In funtie de spectrul de

actiune, adica de numarul de specii de organisme daunatoare combatute eficient de o substanta,
pesticidele por fi clasificate in:

a)     substante cu spectru ingust de actiune,

b)     substante cu spectru mediu de actiune,
c)     substante cu spectru larg de actiune.

Pentru combaterea integrata sunt recomandate in primul rand cele din grupa substantelor
cu spectru ingust de actiune si partial cele din grupa substantelor cu spectru mediu de actiune
cand sunt folosite cu forme de

conditionare selective sau in alte cazuri. Cele din grupa substantelor cu spectru larg de actiune au
un spectru prea larg de activitate si de aceea trebuie evitate.

Selectivitatea poate fi clasificata in felul urmator:

-fiziologica, care depinde de modul de actiune al pesticidelor. Aceasta inseamna ca molecula de
substanta activa, datorita specificitatii ei, poate fi toxica pentru daunatori si slab toxica sau
netoxica pentru entomofagi. Produsele care au o

selectivitate fiziologica ridicata sunt urmatoarele: pirimicard, difluron, endosulfat, fosalon,

menazon, tetratus etc.;

-ecologica, ce depinde de diferentele in ciclul evolutiv al organismului daunator, comparativ cu

cel al speciilor principale din flora si fauna utila. Aceasta inseamna “utilizarea tabelelor de viata”
a insectelor sau culturilor, in care sunt indicati toti factorii ce concura la diminuarea populatiei
initiale, factori care, dupa aceea sunt utilizati, amplificati in vederea combaterii;

-tehnologica, ce depinde de formele de conditionare si metodele de aplicare. Pe aceasta cale se

poate evita sau limita contactul cu entomofag Astfel, trecerea de la prafuirea generalizata pe
toata suprafata culturii de porumb, sfecla, etc. la utilizarea de produse special formulate pentru
tratarea semintelor de porumb, sfecla diminueaza riscul pentru entomofagi. In acelasi fel
actioneaza si utilizarea de granule aplicate pe rand, comparativ cu prafuirea culturilor. Dintre
metodele de aplicare care sporesc selectivitatea si diminueaza aplicarea, trebuie mentionate
stropirea si prafuirea electrostatica. Datorita unor dispozitive speciale montate pe capetele de
pulverizare a masinilor de protectia plantelor, picaturile capata o incarcatura electrica pozitiva.
Frunzele plantelor au o incarcatura electrica negativa si astfel picaturile sunt atrase pe frunze
acoperindu-le mult mai bine, inclusiv suprafata inferioara.

-de comportament, care depinde de modul diferit de comportare a insectelor fata de cel al
entomofagilor. Astfel, larvele de Lasioptera rubi parazitate de Tetrastichus sp. nu mai patrund in
sol pentru impupare, ci raman sub scoarta. Aplicarea de insecticide la suprafata solului permite
combaterea eficace a daunatorului si in acelasi timp protejarea parazitului ce se afla in larvele
ramase pe arbust, sub scoarta. Pentru unele muste, cum este musca orientala a fructelor utilizarea
de discuri impregnate cu metil eugenol + naled permite o combatere foarte eficace a daunatorului
cu numai 7g de s.a/ha. Masculii sunt atrasi, vin in contact cu discurile impregnate cu insecticid si
mor. In acest fel, fauna utila este foarte bine protejata. In concluzie, utilizarea de produse
selective sau aplicate in forme selective, netoxice si moderat persistente, duce la reducerea
poluarii si la cresterea eficacitatii sistemelor de combatere integrata.

CONSECINTELE UTILIZARII PESTICIDELOR

De foloasele care rezulta din protectia chimica a plantelor (marimea recoltelor,

dezvoltarea viguroasa a fructelor si legumelor) se leaga, de asemenea, consecinte negative ale
aplicarii pesticidelor. Acestea constau in special in distrugerea faunei folositoare. Aici trebuie sa
mentionam inainte de toate, dusmanii naturali ai daunatorilor plantelor, precum si insectele si in
special albinele, importante din punct de vedere economic. Albinele reprezinta 90% din numarul
total al insectelor polenizatoare. Valoarea sporului de productie la plantele cultivate polenizate
de insecte, obtinute prin polenizarea de catre albine, se apreciaza in Polonia la 10-15 milioane
zloti anual. Dintre cele mai frecvente cauze ale otravirii albinelor fac parte: aplicarea pesticidelor
in timpul infloririi plantelor cultivate sau inflorirea buruienilor de pe terenurile cuprinse de
tratament, distrugerea daunatorilor din paduri. Consecinta nimicirii insectelor folositoare este
cresterea rapida a numarului de daunatori, ceea ce necesita o intensificare a protectiei chimice a
plantelor. La aplicarea acelorasi preparate un timp mai indelungat, apare rezistenta insectelor la
actiunea lor. Combaterea acestor insecte necesita aplicarea de doze tot mai mari. Acestea
provoaca perturbari si mai mari in echilibrul biologic din natura precum si vicierea mediului.
Concluzie

Pesticidele sunt compusi foarte periculosi prin persistenta in mediu ,

acumularea de reziduuri in produsele alimentare , infiltrarea in sol , antrenarea in
apele de siroire , in rauri si lacuri , “spalarea” (perco;area) in straturile profunde ale
solului , in apa interstitiala si freatica , antrenarea in atmosfera de curentii de aer .

In cazul poluarii cu pesticide masurile de ameliorare a mediului sunt diferite in

functie de natura pesticidului. Procedeele cele mai rapide sunt cele care se bazeaza
pe administrarea de adjuvanti in sol, care au ca scop principal retinerea sau
degradarea pesticidelor. Un numar mare de procedee de depoluare folosesc
capacitatea de retinere a contaminantilor sau noxelor de unele plante, cum ar fi de
exemplu: porumbul, trestia de zahar, sorgul etc.