Asist. Univ. Dr.

Roxana Avădănei
Asist. Univ. dr. Ludmila Lozneanu

Nr. 1
Lucrare practică - Histologie
Ţesutul epitelial

Ţesutul epitelial este unul dintre cele patru ţesuturi fundamentale având
următoarele proprietați generale:
- o densitate celulară mare;
- între celulele epiteliale sunt descrise o multitudine de joncţiuni intercelulare;
- celulele epiteliale sunt adesea polarizate, adică prezintă un aranjament particular al
organitelor celulare în citoplasmă;
- are capacitate mare de regenerare, asigurată de existenţa unor celule de regenerare;
- este întotdeauna aşezat pe o structură specială numită membrană bazală, care îl şi
separă de ţesutul conjunctiv de însoţire;
- este avascular, nutriţia fiind asigurată de vasele ţesutului conjunctiv subjacent.
Din punct de vedere funcțional, epiteliile sunt împărţite în:
- epiteliul de acoperire (de tapetare, de înveliş),
- epiteliul secretor (glandular)
- epiteliul senzorial.

1.1.Ţesutul epitelial de acoperire

Se clasifică în funcţie de alte două criterii:
După numărul de straturi de celule dispuse pe membrana bazală
1) epitelii simple
2) epitelii stratificate;
După forma celulelor
1) epitelii scuamoase (pavimentoase),
2) epitelii cubice (prismatice joase),
3) epitelii cilindrice (prismatice înalte).
Epiteliile simple
Epiteliile simple conțin un singur rând de celule pe membrana bazală (toate
celulele prezentând joncţiuni cu aceasta).
a.) Epiteliul simplu scuamos (epiteliul simplu pavimentos)
Este varietatea de ţesut epitelial format dintr-un singur rând de celule, dispus pe
membrana bazală, cu aspect turtit (pavimentos, scuamos).
În microscopie optică, secţiune transversală şi coloraţii uzuale, celulele
pavimentoase (scuamoase) sunt celule poliedrice cu o citoplasmă acidofilă etalată, cu
nucleu bazofil, rotund situat aproximativ în centrul geometric al celulei.
În secţiune longitudinală printr-un epiteliu simplu scuamos se observă prezenţa
din loc în loc a unui nucleu lenticular (deoarece planul secţiunii poate să nu treacă pe la
nivelul lui) situat într-o lamă fină şi subţire de citoplasmă, în zona nucleului celula
atingând înălţimea maximă.
Localizare:

1
 - tapetează marile cavităţi naturale (cavitatea pleurală, peritoneală şi pericardică) -
mezoteliu.
- la nivelul alveolelor pulmonare,
- foiţei parietale a capsulei Bowman, segmentul subţire al ansei Henle, rete testis,
urechea internă şi medie,
- la nivelul tuturor vaselor sanguine şi limfatice - endoteliu.
b.) Epiteliul simplu cubic (epiteliul simplu prismatic jos)
Epiteliul simplu cubic este alcătuit din celule care au înălţimea aproximativ egală
cu înălţimea, dispuse într-un singur strat pe membrana bazală.
În secţiunile microscopice, celulele sunt prisme joase, polifaţetate datorită
compresiunilor intercelulare, cu o citoplasmă acidofilă şi un nucleu bazofil, rotund, situat
central.
Localizare:
- la nivelul foliculilor tiroidieni în ortofuncţie,
- pe suprafaţa ovarului,
- la nivelul unor canale din structura pancreasului şi a glandelor salivare,
- a tubilor colectori şi a tubilor contorţi renali,
- a canalelor biliare intrahepatice, plexurilor coroide,
- în stratul pigmentar al retinei.
c.) Epiteliul simplu prismatic (prismatic înalt, cilindric)
Epiteliu format dintr-un singur rând de celule pe membrana bazală, în care
celulele au talia înaltă (înălţimea celulei este mai mare ca lăţimea). Nucleul celulei
prismatice înalte este situat în poziţii variabile (fie la baza celulei în axul lung al celulei
sau paralel cu membrana bazală, fie în mijlocul celulei), poate avea forme diferite (turtit
deoarece este împins spre polul bazal sau mai frecvent rotund-ovalar).
La polul apical, în raport cu localizarea şi funcţiile îndeplinite există o serie de
specializări ale celulei. De asemenea, se remarcă o evidentă polarizare a organitelor
citoplasmatice la nivelul celulelor din structura epiteliilor simple prismatice înalte.
Localizare:
- în căile biliare extrahepatice şi vezicula biliară,
- canalele mari de excreţie ale glandelor salivare şi ale pancreasului,
- la nivelul suprafeţei stomacului, a intestinului,
- în tractul genital feminin,
- bronşiile intralobulare, epididim.
Epiteliul de la nivelul mucoasei stomacului
Este un epiteliu simplu prismatic înalt de tip omogen, ca şi compoziţie celulară,
care formează epiteliul de suprafaţă şi cel al criptelor gastrice.
Epiteliul de la nivelul mucoasei intestinului subţire
Este un epiteliu simplu prismatic înalt de tip heterogen ca şi structură celulară (la
nivelul său putându-se diferenţia în MO două tipuri celulare – enterocitul şi celula
caliciformă), care tapetează suprafaţa intestinului subţire şi cea a vilozităţilor intestinale .
În structura epiteliului de tapetare intestinal mai există două tipuri de celule:
celulele M şi celulele enteroendocrine. Celulele M apar în zonele în care este prezent şi
ţesutul limfoid ataşat mucoaselor. Ele nu pot fi identificate în MO, ci numai cu ajutorul
ME prin forma lor de cupolă (en dôme) la polul apical. Aceste celule au rolul de a
transporta transepitelial antigenele luminale fără a le procesa.

2
 În ansamblul său epiteliul de la nivelul suprafeţei intestinului este unul ce are o
dublă funcţie – secreto-absorbtivă.
Epiteliul de la nivelul mucoasei intestinului gros (colon)
Structura epitelului de suprafaţă este similară cu cea de la nivelul suprafeţei
intestinului subţire, dar pe măsura apropierii de rect creşte numărul de celule caliciforme
(a căror secreţie de mucus asigură lubrefierea lumenului) şi scade numărul de enterocite.
Epieliul simplu prismatic ciliat
Este un epiteliu simplu prismatic înalt în care o parte dintre celule prezintă
kinetocili (cili mobili) la polul apical. Alături de acestea există în structura epiteliului
prismatic ciliat şi o serie de celule cu caracter secretor. El este întâlnit la nivelul
trompelor uterine şi a cavităţii uterine, cilii având rolul de „a mobiliza” secreţiile acestora
şi produsul de concepţie .
d.) Epiteliile pseudostratificate
Epiteliile pseudostratificate sunt definite ca epiteliile la nivelul cărora în
microscopie optică se remarcă prezenţa de nuclei la înălţimi diferite (fapt care dă
impresia unei false stratificări a celulelor), dar în care în microscopie electronică se
constată că toate celulele vin în raport cu membrana bazală, şi ca urmare ele sunt astăzi
considerate a fi „o varietate” de epitelii simple.
Localizare
- uroteliul,
- epiteliul pseudostratificat ciliat cu celule caliciforme (epiteliul respirator)
- ependimar
1.) Uroteliul (epiteliul paramalpighian)
Localizat în:
- calice,
- bazinet,
- ureter,
- vezică urinară – plasticitate, îşi modifică aspectul morfologic în raport cu gradul
de umplere.
În plenitudine uroteliul se prezintă ca un epiteliu bistratificat format dintr-un rând
de celule bazale (de regenerare) cubico-prismatice şi un strat de celule aplatizate care
conţin în citoplasmă unul sau doi nuclei, iar la polul apical prezintă cuticulă. Cuticula este
o specializare a polului apical care apare în MO, în tehnicile uzuale, sub forma unei
condensări acidofile la suprafaţa celulei. Ea asigură o impermeabilizare a celulelor faţă de
mediu hiperton care este urina.
În starea de vacuitate epiteliul devine pluristratificat cu un strat bazal de celule
cubico- prismatice, un strat intermediar format din câteva rânduri de celule poligonale
sau fuziforme printre care apar şi celule cu aspect caracteristic „de rachetă de tenis” şi un
strat superficial format din celule turtite, cu cuticulă, cu 1-2 nuclei şi care prin suprafaţa
lor pot acoperi două sau mai multe celule subjacente, fiind denumite celule „în umbrelă” .

2.) Epiteliul respirator (epiteliul pseudostratificat ciliat cu celule caliciforme)

Localizat la nivelul căilor aeriene:
- fose nazale,
- sinusuri paranazale,
- laringe,

3
 - trahee,
- bronhii primare şi supralobulare.
În structura acestuia intră 6 tipuri de celule,
În MO se recunosc 3 celule:
- celulele prismatic înalte ciliate, cu nucleu rotund-ovalar orientat spre polul bazal şi
cili mobili la suprafaţă;
- celule caliciforme, similare ca aspect cu celulele de la nivelul intestinului;
- celule bazale (de regenerare), celule cubice cu nucleul rotund situat în vecinătatea
membranei bazale.
În ME se pot diferenţia şi celelalte 3 tipuri de celule:
- celulele în perie tip I (celule chemoreceptor) şi celulele în perie tip II (celule ciliate
imature), care sunt celule prismatice cu microvilozităţi;
- celulele cubice endocrine, care fac parte din sistemul endocrin difuz al mucoaselor.
Epiteliul respirator este un epiteliu care prin secreţia de mucus şi prin existenţa de
cili mobili participă la realizarea barierei muco-ciliare cu rol de protecţie la acest nivel.
3.) Epiteliul de la nivelul epididimului
Este un epiteliu pseudostratificat prismatic înalt menţionat separat datorită
aspectului său morfologic caracteristic.
În structura sa sunt descrise două tipuri celulare, o parte dintre celule au talia
joasă, sunt celulele cubice de regenerare cu nucleul rotund situat în vecinătatea
membranei bazale şi care nu participă la delimitarea lumenului epididimului, iar celelalte
celule sunt prismatic înalte. Acestea din urmă au un nucleu ovalar poziţionat fie spre
mijlocul celulei, fie înspre treimea bazală şi care în mod caracteristic prezintă la polul
apical stereocili .
Stereocilii sunt de fapt microvilozităţi cu rol de resorbţie, inegale ca grosime şi
lungime şi care datorită tehnicilor de prelucrare tisulară aglutinează, acest aspect fiind
comparat clasic cu cel de „flacără de lumânare”.

Bibliografie
Adriana Grigoraş, Alina Floarea-Strat ,,HISTOLOGIE ILUSTRATĂ” ed. Junimea 2009,
pg. 15-21, 25-27
Gartner LP, Hiatt JL. Color Textbook of Histology, 3rd. ed., W. B. Saunders Company,
Philadelphia, 2007.
Stevens A, Lowe J. Human Histology, 3rd. ed., Elsevier Mosby, Philadelphia, 2005
Junqueira LC, Carneiro J. Basic Histology. Text and Atlas, 11th. ed., McGraw-Hill
Companies, New-York, 2005.
Weiss L. Cell and tissue biology. A textbook of histology, 6th. ed. Urban &
Schwarzenberg, Baltimore, Munich, 1963.
Ross MH, Pawlina W. Histology. A Text and Atlas, 6th ed., Wolters, Kluwer
Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins, 2011.