ARGUMENT

Usturoiul (Allium sativum L.) a fost folosit în alimentaţia omului încă din antichitate
pentru condimentarea diferitelor produse alimentare şi ca remediu pentru diferite afecţiuni. Este o
plantă perenă, originară din Europa de Sud , cultivată în toate ţările cu climă temperată sau
subtropicală. Considerat de antici ca un medicament universal , îşi găseşte şi astăzi numeroase
utilizări. Are proprietăţi hipotensive datorită acţiunii sale asupra arteriolelor şi a contractilităţii
cardiace.
Datorită substanţelor antibiotice conţinute, are o acţiune antimicrobiană eficientă, mai ales
în bronşite, gripe, în infecţii respiratorii, iar asupra tractului digestiv acţionează prin distugerea
florei patogene. Este, de asemenea, depurativ şi stimulent. Are o puternică acţiune antihelmintică,
iar în uz extern este revulsiv şi rubefiant.
Materia primă pentru obţinerea rezinoidelor şi a uleiului volatil o reprezintă bulbii de
usturoi, randamentul la antrenarea cu vapori de apă fiind cuprins între 0,1 şi 0,3%. Producţia
anuală de ulei de usturoi se situa, în 1991, în jurul valorii de 10 tone, cei mai mari producători
fiind Mexicul, Italia şi Egiptul.

3
 CAPITOLUL I IMPORTANŢA LEGUMICULTURII

Legumicultura prezintă o importanţă deosebită în viaţa omului, fiind o sursă inepuizabilă de

vitamine, substanţe minerale, acizi organici etc.
1.1. Importanţa alimentară a legumelor
Legumele, alături de fructe, constituie principala sursă de aprovizionare a organismului cu
vitamine şi săruri minerale naturale. Consumul de legume constituie şi un important indicator de
apreciere calităţii vieţii. Astfel, în UE (Franţa, Italia, Spania, Olanda, Belgia etc.) consumul de
legume este cuprins între 150 şi 200 kg/an/cap de locuitor. Din statistici reiese faptul că, în
România consumul de legume se situează între 150 - 200 kg/an/cap de locuitor, în perioada 2000 –
2007, ceea ce ne situează pe un loc destul de bun (tabelul 1.1).
Necesarul zilnic de legume este de 200-250 g/cap de locuitor.
Tabelul 1.1.
Consumul de legume
(kg/cap locuitor/an)

Ţara Produsu Anul

l 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Bulgaria Legume 141,99 116,73 104,65 134,83 108,56 69,11 62,5 50,6
China Legume 223,94 237,4 257,34 260,98 264,92 270,58 244 246
Franţa Legume 145,25 135,66 144,34 142,64 148,01 140,92 70,9 71,1
Germani Legume 90,55 92,76 91,97 90,52 92,83 87,68 68,7 71,3
a
Grecia Legume 288,31 281,71 263,33 287,77 301,23 260,56 132,2 131,5
Italia Legume 192,14 160,67 148,12 174,76 194,57 181,74 99,8 92,3
Japonia Legume 11,58 110,48 106,43 101,38 104,56 106,97 86,6 86,1
Moldova Legume 72,68 95,16 85,27 94,13 79,40 97,68 91,6 48,3
Olanda Legume 94,71 100,12 84,55 74,58 105,23 86,51 77,3 81,2
Polonia Legume 127,10 118,50 99,87 107,37 119,88 114,79 83,9 93,7
România Legume 149,93 164,98 163,16 199,90 202,28 198,40 127,6 96,9
Spania Legume 164,80 155,67 163,26 154,66 161,09 155,80 88,9 89,6

Legumele se caracterizează printr-un conţinut foarte ridicat în apă, fiind cuprins între 96% la
castraveţi şi 74% la mazăre. Cantitate mare de apă se găseşte şi în salată, 95%, ţelină şi ridichi
94%, varză 92-93% etc.
Vitamina C are un rol deosebit, se găseşte în cantitatea cea mai mare în legume, variind
între câteva miligrame (sfeclă, morcov, ceapă) şi 150-160 mg/100 g p.p. la ardei, chiar mai mult la
ardeiul iute. Cele mai bogate legume în vitamina C sunt ardeiul, pătrunjelul, vărzoasele, spanacul
etc. Consumul zilnic de vitamina C, pentru o persoană, este de 30 mg şi acesta poate fi asigurat

4
prin consumarea unei tomate de 100-120 g sau a 100 g de ridichi sau 23 g de ardei (Jorge 1998,
OMS/FAO).
Vitamina A are rol în formarea pigmenţilor în retină, formarea şi menţinerea celulelor care
acoperă pielea, ochii, gura şi organele interne.
Necesarul zilnic de vitamina A este de 300-400 µg la copii şi 700-750 µg la adulţi.
Vitaminele din complexul B se găsesc în cantităţi mici în legume, având rol în
metabolismul hidraţilor de carbon, în funcţionarea globulelor roşii etc. În legume se găsesc
vitamina B1 (boabele de mazăre, conopidă, spanac, dovlecel etc.), B2 (păstârnac, pătrunjel de
rădăcină, spanac, dovlecel, ciuperci), B6 (ardei) şi B12 (conopidă).
Vitamina E are rol important în protecţia organismului împotriva cancerului, previne
îmbătrânirea prematură, ajută la buna funcţionare a sistemului nervos şi al hipofizei, are rol
antihemoragic, fiind implicată în sinteza proteinelor necesare coagulării sângelui. Se găseşte în
cantitate mai mare în varza albă, varza de Bruxelles, salată, spanac, mazăre, ardei.
Sărurile minerale împreună cu vitaminele asigură vitalitatea organismului.
Calciul contribuie la formarea scheletului şi danturii, asigură menţinerea ritmului cardiac,
reglează echilibrul acido-bazic al sângelui etc
Fierul se găseşte în produsele vegetale sub formă de săruri ferice şi se absoarbe în proporţie de
10-20%. Necesarul zilnic de fier este de 10-15 mg.
Magneziul reprezintă principalul component al clorofilei, dar alături de calciu şi fier, face parte
din structura oaselor.
Fosforul are influenţă asupra echilibrului calciului în organism, reglează funcţiile paratiroidiene,
participă la formarea oaselor, în circulaţia sanguină, în echilibrul nervos şi intelectual.
1.1.1. Importanţa terapeutică a legumelor
Pe lângă rolul alimentar, legumele joacă un rol terapeutic deosebit asupra organismului
uman. Din vremuri foarte îndepărtate este cunoscut faptul că, folosirea medicamentelor era foarte
rară, multe afecţiuni fiind prevenite sau tratate pe cale naturală prin consumul de legume, fructe şi
ierburi, proaspete sau preparate.
Consumul de legume are următoarele efecte asupra organismului:
 hidratarea, datorită conţinutului ridicat în apă;
 stimularea activităţii sistemului nervos, muscular şi circulator;
 stabilirea unui echilibru între diverse săruri minerale;
 creşterea capacităţii de apărare a organismului prin aportul de vitamine, săruri minerale şi alte
componente;
 alcalinizarea plasmei sanguine;
 stimularea apetitului;
5
 blocarea activităţii bacteriilor de fermentaţie;

1.1.2. Importanţa economică a legumelor

Legumele prezintă o importanţă deosebită şi din punct de vedere economic.
Elementele care accentuează importanţa economică a legumelor sunt următoarele:
 posibilitatea cultivării legumelor tot timpul anului, în diferite sisteme de cultură, cu
implicaţii directe asupra folosirii forţei de muncă o perioadă mai lungă, comparativ cu alte ramuri
din agricultură;
 asigurarea unui loc de muncă pentru un număr mai mare de persoane, având în vedere
caracterul intensiv şi specificul activităţii în legumicultură, reducând într-o oarecare măsură
numărul şomerilor;
 repartizarea veniturilor pe o perioadă lungă de timp;
 crearea de noi locuri de muncă prin dezvoltarea unor ramuri industriale (industria chimică,
industria producătoare de maşini şi utilaje agricole, de mase plastice, industria prelucrătoare de
produse legumicole etc.);
 obţinerea de producţii ridicate la unitatea de suprafaţă, comparativ cu alte ramuri ale
agriculturii;
 obţinerea de venituri ridicate şi eşalonate în timpul anului, prin aplicarea unei tehnologii
adecvate, cu soiuri şi hibrizi valoroşi, într-o perioadă de timp relativ scurtă;
 posibilitatea exportării unei părţi din producţie, prin creşterea cantităţii de legume şi
sporirea veniturilor producătorilor;
 folosirea producţiei secundare în hrana animalelor de la multe specii legumicole (sfeclă,
varză, conopidă, salată);
 valorificarea superioară a terenului prin practicarea sistemului de culturi asociate,
succesive şi intercalate;
 îmbunătăţirea însuşirilor fizico-chimice ale solului prin practicarea corectă a
asolamentului;
 folosirea intensivă a terenului:
 1 ha de legume cultivate în câmp este echivalent cu 12 ha cultivate cu grâu;
 1 ha de legume în solar este echivalent cu 150 ha de grâu;
 1 ha de legume în seră este echivalent cu 200 ha de grâu.

6
 CAPITOLUL 2. – STUDIUL CONDIȚIILOR DE CADRU NATURAL
2.1. Cadrul natural
Municipiul Hușii se încadrează în trăsăturile climei temperat – continentale cu regiuni de
antestepă. Regimul termic măsurat pe o perioadă de o sută de ani (1896 - 1996), pune în evidență
următoarele:
 temperatura medie anuală de 9,4°C, apropiindu-se de media pe țară care este de 9,5 C;
 trecerea de la anotimpul rece la cel cald și invers se face brusc;
 există mari diferențe de temperatură între luna martie și luna mai (12,5 C - 13,2 C);
 numărul mare de zile cu îngheț (120), și cel cu temperaturi peste 30°;
 în ultimii ani temperaturile minime și maxime depășesc chiar ± 35°C.
Regimul eolian pune în evidență dominarea curenților din N-NV și S-SE. Aceasta are o
influență directă asupra regimului precipitațiilor care sunt sărace în perioada lunilor noiembrie –
martie, când vânturile de E și NE au o frecvență mai mare și mai bogată în celelalte luni ale anului
când frecvența vânturilor dinspre N și chiar SV crește. Cantitățile mari de precipitații cad în
perioada caldă a anului, cu maxime înregistrate în lunile mai și iunie (media multianuală fiind de
80,7 mm). Stratul de zăpadă are o grosime ce variază între 12,2 și 33,6 cm.
Având în vedere condițiile pedoclimatice din zona Huși, putem spune că acestea sunt
propice cultivării celor mai variate culture (legumicole,viticole, pomicole, etc.).
Datorită perioadelor secetoase din timpul verii, este necesară folosirea irigațiilor.
2.2. Clima
Climatul. este de tip temperat continental, cu nuanţă moderat continentală la nivelul
dealurilor înalte şi excesiv-continentală la nivelul Depresiunii Huşi.
2.2.1. Temperatura
Temperatura medie anuală pentru arealul Huşi, este de 6,0 ºC, ca valoare fiind egală cu
media ţării.
Temperatura medie anuală a aerului este de 6,0 oC cu o amplitudine medie de 25oC şi o
amplitudine a extremelor absolute ( între – 29,1oC şi + 40,2oC ), ceea ce evidenţiază un accentuat
continentalism termic, iar frecvenţa, durata şi intensitatea gerurilor sub – 20 oC avertizează asupra
pericolului de inghet al viilor si al pomilor fructiferi. Potrivit datelor înregistrate din teritoriul
cercetat, reiese că temperatura medie anuală a aerului în 2015 este de 12 oC ,iar cea a minimelor și
maximelor fiind cuprinse între 6 și 17,9°C (Tabelul 2.1)

7
 În perioada de vegetație ( IV – IX ) temperaturile înregistrate au fost următoarele :
Temperatura medie lunară în perioada de vegetație a fost de 20,2 °C
Temperatura medie a minimelor lunare în perioada de vegetație a fost de 12,6 °C
Temperatura medie a maximelor lunare în perioada de vegetație a fost de 27,2 °C
(tab.- 2.1.;2.2.;2.3.)
Temperaturile medii lunare si anuale din 2015.
Tabelul 2.1

Perioada de vegetație
Specificare I II III IV V VI VII VIII IX T. medie X XI XII Total
lunară 12 luni
TEMPERATURA(ºC)
Decada I -5,4 -0,2 4,3 6,7 15,3 21,3 23,1 22,8 27,1 19,4 12,4 4,7 2,2 11,2
Decada II 5,6 -1,2 4,6 12,7 15,6 21,8 22,9 23,5 19,4 20,9 8,3 10,6 0,5 11,9
Decada III 1,5 5,2 7,9 12,6 22,5 20,7 26,2 22,5 17,6 20,4 13,4 3,5 1,6 12,9
Media -0,6 1,3 5,6 10,7 17,8 21,3 24,6 22,9 21,4 20,2 11,4 6,3 1,4 12,0
lunară

Tabelul 2.2
Temperatura medie a minimelor lunare și anuală în 2015
Perioada de vegetație
Specificare I II III IV V VI VII . VIII IX T. medie X XI XII Media
a T mini.
minimelor anuală
lunară
TEMPERATURA(ºC)
Decada I -9,1 -3,7 0,3 2,3 8,8 13,4 17,2 17,1 14,2 12,2 6,8 0,0 -1,2 5,5
Decada II -6,8 -6,8 1,2 6,2 9,7 14,6 14,9 18,7 11,9 12,7 4,6 4,5 -2,9 5,8
Decada III -0,3 2,3 2,5 5,5 11,4 13,4 17,9 15,7 13,4 12,9 2,1 1,3 -3,1 6,8
Media -5,4 -2,7 1,3 4,7 9,9 13,8 16,7 17,2 13,2 12,6 4,5 1,9 -2,4 6,0
temp.minime
lunare

Temperatura medie a maximelor lunare și anuală în 2015

Tabelul 2.3
Perioada de vegetație
Specificare I II III IV V VI VII . VIII IX T. medie a X XI XII Media
minimelor T maxi.
lunară anuală
TEMPERATURA(ºC)
Decada I 0,7 3,5 9,3 12,3 22,7 31,2 31,8 33,9 30,1 27,0 19,5 11,9 6,4 17,8
Decada II 3,7 4,1 7,8 19,6 25,0 30,2 31,2 29,7 26,6 27,1 13,2 15,8 6,2 17,5
Decada III 4,5 8,9 13,2 20,5 27,6 28,8 34,2 30,9 22,7 27,5 13,9 6,4 10,1 18,5
Media 2,9 5,5 10,1 17,5 25,1 30,1 32,4 31,5 26,5 27,2 15,5 11,4 7,6 17,9
temp.maxim
e
lunare

Date privind primul si ultimul inghet, numarul de zile fara inghet 2015

8
 Tabelul 2.4
Specificare 2015
Primul inghet 27.X.
Numarul de zile fara inghet 331
Ultimul inghet 25.V.

Date privind bilantul termic in 2015

Tabelul 2.5

Specificare 2015
Bilantul termic global 3861˚C
Bilantul termic activ 3587˚C
Bilantul termic util 1530˚C

2.2.2. Precipitațiile atmosferice

Cantitatea medie anuală de precipitaţii pentru oraşul Huşi în 2015, este de 1,72 mm.
Măsurarea cantităţilor de precipitaţii atmosferice s-a realizat în ferma şcolară care dispune
de staţie meteorologică computerizată.
Repartiţia precipitaţiilor este neuniformă în timpul anului, înregistrându-se un maxim în luna
iulie, 4,67 mm, şi un minim în luna iunie, 0,20 mm.
Formele de precipitaţii sunt variate după cum urmează:
 ploile predominante sunt condiţionate de masele de aer cu influenţe atlantice ( dinspre
vest ). Uneori apar şi ploi adiabatice de tip averse cu grindină din partea de vest şi nord-vest a
oraşului Huşi;
 zăpezile sunt frecvente în lunile decembrie-martie. Grosimea medie a stratului de
zăpadă este de 31,3 cm iar groșimea maximă atînge cifra de 110 cm şi chiar mai mult . Topirea
bruscă a zăpezilor, provoacă primăvara, alunecări de teren şi uneori scurgerea de “gloduri”.
 brumele timpurii apar în septembrie-octombrie, iar cele târzii în primăvară, în aprilie-
mai;
 roua, prezentă în special primăvara-vara, aduce beneficiu în menţinerea umidităţii
atmosferice;
 ceaţa şi poleiul se întâlnesc frecvent toamna şi primăvara, respectiv iarna, cu efecte
negative în transporturi şi sănătatea populaţiei.
 chiciura sau promoroaca se manifestă în timpul iernii
Precipitațiile medii lunare și anuale 2015 (mm)
Tabel 2.6
Perioada de vegetație
Specificare I II III IV V VI VII . VIII IX T. precip. X XI XII Media
medii .Precip
lunare medii
anuale
9
 PRECIPITAȚII
Decada I 1,58 0,96 0,84 1,32 0,74 0,96 1,64 - 0,02 0,78 0,02 - 0,02 0,68
Decada II 0,34 0,2 2,28 0,30 - 0,50 1,26 7,22 0,64 1,65 4,94 0,30 0,12 1,51
Decada III 0,81 2,55 2,4 0,44 - 1,06 1,35 - 2,22 0,85 0,0411,260,02 1,85
Media 0,91 1,24 1,84 0,69 0,25 0,84 1,42 2,41 0,96 1,09 1,67 3,85 0,05 1,35
lunare
Precipitațiile medii în perioada de vegetație au fost de 1,09 mm.
2.2.3. Umiditatea aerului
Umiditatea aerului în perioada de vegetație a avut următoarle valori :
- Umiditatea a aerului (medii lunare) – 56,9 %;
- Umiditatea relativă a aerului (minime lunare) – 34,0 %
- Umiditatea relativă a aerului (maxime lunare) – 87,7 % ( tabelele : 2.7;2.8; 2.9)
Umiditatea a aerului (medii lunare și anuale) anul 2015(%)
Tabelul 2.7.
Perioada de vegetație
Specificare I II III IV V VI VII . VIII IX Umiditatea X XI XII Media
medie .Precip
lunară medii
anuale
Decada I 76,8 81,9 72,8 61,0 64,3 52,3 59,8 41,8 54,3 55,6 63,8 77,2 87,4 79,3
Decada II 89,7 67,6 77,0 49,5 57,8 55,9 53,7 58,0 65,0 56,7 84,0 65,1 86,8 67,5
Decada III 92,5 89,7 70,7 62,7 54,6 53,9 52,0 56,4 71,8 58,6 64,6 90,9 85,2 70,4
Media 86,3 82,3 73,5 57,7 58,9 54,1 55,2 52,1 63,7 56,9 70,8 77,7 85,7 72,4
lunare

Umiditatea relativă a aerului (minime lunare și anuale) anul 2015

Tabel 2,8
Perioada de vegetație
Specificare I II III IV V VI VII . VIII IX Umid X XI XII Media
relativă .umid. aer
minim. min.
lunară anuală
Decada I 61,1 64,2 46,4 34,2 36,8 26,1 32,3 20,0 35,8 30,9 38,1 54,5 73,6 43,6
Decada II 73,1 46,4 57,9 28,3 31,3 30,6 28,5 35,8 37,3 31,9 61,2 45,4 69,5 45,5
Decada III 82,7 74,1 44,4 34,7 29,8 29,5 29,5 30,5 51,5 39,2 52,3 81,2 66,7 41,4
Media 72,3 73,3 49,6 32,4 32,6 28,7 28,7 28,8 28,3 34,0 50,5 60,4 69,9 43,5
precip.min.
lunare

Umiditatea relativă a aerului (maxime lunare și anuale) anul 2015

Tabel 2,9
Perioada de vegetație
Specificare I II III IV V VI VII . VIII IX Umid X XI XII Media
relativă umid aer
maxim. maxi
lunară anuală
Decada I 93,4 94,5 89,5 83,4 89,3 93,7 92,9 88,7 68,6 86,1 80,3 94,2 96,8 89,8
Decada II 99,2 86,6 92,2 72,3 86,5 93,0 97,9 90,3 83,4 87,2 87,3 96,6 99,5 93,2
10
 Decada III 98,2 97,4 92,4 88,4 75,1 94,8 96,1 93,9 90,5 89,8 96,1 92,7 88,8 93,5
Media 96,9 93,8 91,4 81,4 83,6 93,8 95,6 90,9 80,8 87,7 87,9 94,5 95,0 93,0
umid
aer.maxime
lunare
2.2.4. Nebulozitatea
este de 5,5-5,6 zecimi medie anuală.
Evapotranspiraţia potenţială are valori de 550-600 mm anual, iar cea reală de 450-500 mm
anual, astfel că deficitul de umiditate este de circa 100-150 mm anual, iar în iunie-iulie este egal
cu 75-100 mm anual ceea ce explică frecvenţa secetelor.
Măsurarea cantităţilor de precipitaţii atmosferice s-a realizat în ferma şcolară care dispune
de staţie meteorologică computerizată.
2.2.5. Viteza vântului
Vânturile predominante sunt cele din V, NV şi N, care însumează anual peste 60% din
frecvenţă şi care la coborârea pe versanţii dealurilor spre depresiune manifestă caractere foehnice.
Vânturile din NE, în special crivăţul, accentuează fenomenul de îngheţ iar cele din E şi SE
sunt fierbinţi şi uscate în sezonul cald, accentuând fenomenul de secetă – ambele fiind intens
resimţite atât în Depresiunea Huşiului cât şi în lunca Prutului.
2.3. Solul
Solurile: formează un inveliş destul de variat tipologic. In distribuţia lor se poate urmări o
zonalitate altitudinală de la molisolurile stepei şi silvostepei (cernoziomuri, cernoziomuri levigate,
solurile cenuşii) la argiluvisolurile etajului forestier (soluri brune, brune podzolite şi insular
podzolice). Cernoziomurile levigate şi solurile cenuşii – cele mai răspandite in Depresiunea
Huşiului sunt şi cele mai valoroase pentru plantaţiile viticole, textura lor nisipo-lutoasă care
imbunătăţeşte proprietăţile fizice prin caracteristicile lor bio-chimice de bază: intensa activitate
biologică, conţinut apreciabil de humus, capacitate mărită de schimb cationic, reacţie neutrală
slab-acidă, grad ridicat de saturaţie in baze şi elemente nutritive.
2.4. Concluzii asupra condițiilor cadrului natural din zona Huși
Clima orașului se încadrează în trăsăturile climei temperat – continentale cu regiuni de
antestepă. Regimul termic măsurat pe o perioadă de o sută de ani (1896 - 1996), pune în evidență
următoarele:
 temperatura medie anuală de 9,4 °C, apropiindu-se de media pe țară care este de 9,5 C;
 trecerea de la anotimpul rece la cel cald și invers se face brusc;
 există mari diferențe de temperatură între luna martie și luna mai (12,5 C - 13,2 C);
 numărul mare de zile cu îngheț (120), și cel cu temperaturi peste 30° (70);
 în ultimii ani temperaturile minime și maxime depășesc chiar ± 35°C.

11
 Regimul eolian pune în evidență dominarea curenților din N-NV și S-SE. Aceasta are o
influență directă asupra regimului precipitațiilor care sunt sărace în perioada lunilor noiembrie –
martie, când vânturile de E și NE au o frecvență mai mare și mai bogată în celelalte luni ale anului
când frecvența vânturilor dinspre N și chiar SV crește. Cantitățile mari de precipitații cad în
perioada caldă a anului, cu maxime înregistrate în lunile mai și iunie (media multianuală fiind de
80,7 mm). Stratul de zăpadă are o grosime ce variază între 12,2 și 33,6 cm.
Având în vedere condițiile pedoclimatice din zona Huși, putem spune că acestea sunt
propice cultivării celor mai variate culture (legumicole,viticole, pomicole, etc.).
Datorită perioadelor secetoase din timpul verii, este necesară folosirea irigațiilor.
2.5. Hidrografia
Regiunea este tributară raului Barlad prin Crasna şi Lohan din zona deluroasă vestică – văi
cu scurgere permanentă dar cu debite modeste şi oscilante in timpul anului – şi Prutului prin
totalitatea paraurilor care drenează Depresiunea Huşiului, intre care cele mai mari şi aproape
permanente sunt Valea Grecului – Gura Văilor, ce colectează toate paraurile
semipermanente( Voloseni, Huşi unit cu Recea şi Valea lui Ivan) din sud-vestul depresiunii,
paraul Şoparleni (cu Ruginosu şi Barahoi) care impreună cu micile parauri temporare Barbosi,
Luncani şi Valea Lupului drenează partea de nord-est a acesteia.
De remarcat sunt debitele reduse, variabile sezonier şi chiar episodice, fapt ce a condus la
necesitatea amenajării a numeroase iazuri din care prea puţine se mai păstrează in prezent.
Reţeaua hidrografică, ce drenează teritoriul oraşului este constituită din două artere mai
importante: Drăslăvăţul, in sud şi Răieşti, format din Turbata şi Şara, in nord.
Aceste artere se unesc la est de oraş formand raul Huşi. Regimul hidrografic al paraielor
Drăslăvăţ şi Răieşti are un caracter torenţial. Primăvara, cand topirea zăpezilor se face in ritm
rapid, in urma creşterii bruşte a temperaturii, sau vara, in urma ploilor torenţiale, paraiele acestea
transportă mari cantităţi de apă, ieşind uneori din matcă.
2.6. Flora și fauna
Flora - Flora este dominată de plante ierboase (graminacee), arbuști și unii arbori (tei, arțari,
stejari). Formatiuni de ierburi marunte(graminee)
Fauna - Fauna este una diversă, având aspecte atât ale celei de stepă (mici rozătoare:
șoareci, harciogi si popandai), cât și ale celei de pădure. Pasari (prepelița, potârnichea, dropia,
ciocârlia si cioara) și reptile

12
 CAPITOLUL 3 – TEHNOLOGIA DE
CULTIVARE A USTUROIULUI

3.1. USTUROIUL COMUN

Allium sativum L. ssp. vulgare
Familia Liliaceae
3.1.1. Importanţa culturii
Importanţa alimentară. Usturoiul este o plantă cu mare valoare alimentară, condimentară
şi aromatică. La toate acestea se adaugă valoarea sa terapeutică, mai ales în medicîna modernă
naturistă.
Gustul său picant, de neînlocuit, este confirmat şi de denumirea sa: usturoi (care ustură
limba când este consumat); de asemenea, bulbili se mai numesc şi „căţei” (pentru că „muşcă”
limba şi mucoasa bucală).
Aroma sa, recunoscută şi înconfundabilă, este deosebit de apetisantă, deşi este mai puţîn
agreată de unele popoare. Valoarea sa terapeutică, mai ales în reglarea preșiuni sanguîne, face ca
usturoiul să fie unanim acceptat în gastronomia dîn cele mai multe ţări.
Usturoiul se consumă în stadiul de plantă tânără (usturoi verde) sau ca bulb uscat. Se
foloseşte la prepararea, condimentarea sau aromatizarea unui număr mare de produse
gastronomice: salate, fripturi, salamuri, cârnaţi, supe. De asemenea, se foloseşte în îndustria
conservelor.
Valoarea sa multiplă are la bază compoziţia sa chimică impreșionantă prîn numărul de
compuşi. Căţeii de usturoi uscat conţîn 20-26% glucide, 6-7% protide, 0,6% lipide, 0,7%
celuloză, 1,44% cenuşă, 4-19 mg vitamîna C/100 g produs proaspăt.
Importanţa agrofitotehnică şi economică,
Usturoiul se întrbuinţează în industria conservelor. În industria farmaceutică are un loc
important prin conţinutul în fitoncide.
În tratamentele neconvenţionale, în medicina naturistă, usturoiul ocupă primul loc, înaintea
cepei (cepelor), încă din antichitate fiind folosit şi în tratamentele vaselor sanguine, în prevenirea
infarctului şi în disfuncţii metabolice provocate de bolile multor organe.
Se consideră rentabilă o producţie de 6-8 tone / ha.

13
 În prezent în lume se cultivă pe o suprafaţă de 889000 ha (Anuar FAO, 1999), cu o
producţie medie de 9875 kg / ha.
Producţii record se obţin în: Egipt-25366 kg / ha, Liban-22300 kg/ha, Sudan-17143 kg/ha,
Bangladesh-13421 kg/ha, S.U.A.-12000 kg/ha, Azerbaijan-11667 kg/ha.
La fel ca la ceapă, se cultivă spre a fi consumat ca usturoi uscat, sub formă de bulbi sau
ca usturoi verde, când se utilizează frunzele şi tulpina falsă.
De asemenea, usturoiul mai este folosit în industria conservelor şi în industria farmaceutică,
datorită conţinutului său însemnat de fitoncide.
Conţinutul chimic al usturoiului prezintă importanţă destul de mare din punct de vedere
alimentar. Ţinând seama de preţul ridicat de valorificare a bulbilor de usturoi, culturile asigură
beneficii însemnate începând chiar de la producţiile minime de 4-5 t / ha.
A fost luat în cultură pentru prima oară, în trei centre mari: în zona mediteraneană, Asia
Mică (Iran, Afganistan) şi în China. S-a cultivat pe suprafeţe mari, de mult, cu 5000-6000 de ani
înaintea erei noastre. În prezent se cultivă peste tot. În ţările din estul şi nordul Europei se
cultivă şi se consumă mai puţin. La noi în ţară este cultivat peste tot, mai ales în judeţele Buzău,
Dolj, Timiş etc., dar pe suprafeţe mai restrânse, în comparaţie cu ceapa.
3.1.2. Origînea şi aria de răspândire
Usturoiul este cunoscut în cultură de peste 7-8 mii de ani. Prîncipalele centre de origîne
sunt: bazînul Mării Mediterane, zona centrală şi de sud a Așiei şi munţii Caucaz şi Carpaţi. Chaux
şi Foury (1994) conșideră că usturoiul provîne dîn Așia centrală, probabil dîn specia A.
longiscuspis; formele actuale au evoluat în două centre secundare: bazînul mediteraneean şi
Chîna.
Usturoiul se cultivă în prezent pe tot globul unde sunt întrunite condiţiile sale de exigenţă
ecologică. La noi în ţară este una dîn cele mai vechi specii legumicole.
3.1.3. Particularităţi botanice şi biologic
În condiţiile de la noi dîn ţară, usturoiul este o plantă anuală, cu înmulţire vegetativă. În alte
zone de cultură, cu condiţii asemănătoare centrelor de origîne, usturoiul se comportă ca o plantă
perenă sau bienală.
Rădăcina, ca şi la usturoi, este reprezentată de rădăcinile normale, iar după formarea
bulbului, de rădăcînile adventive care sunt generate de ţesuturile rizogene ale tulpinii subterane.
Rădăcinile adventive sunt semănătoare celor de la usturoi.
Tulpina. În sol, usturoiul formează o tulpină subterană, denumită şi disc datorită formei
sale. De pe partea înferioară a discului se formează rădăcinile adventive, iar de pe cea superioară
apar frunzele. În axila frunzelor se formează mugurii. Mugurii axilari se tuberizează, formând aşa-

14
numiţii bulbili, denumiţi popular şi „căţei”. Discul, tecile frunzelor şi căţeii formează bulbul,
căpăţâna sau căciulia de usturoi.
Bulbul sau căpăţâna are formă rotund-ovoidală sau rotund-turtită şi prezîntă pe suprafaţa sa
jgheaburi longitudînale în zona de separare dîntre bulbili.
Tulpîna floriferă nu se formează în condiţiile dîn ţara noastră.
Frunzele sunt lîniare, lungi de 20-60 cm şi late de 5-10 cm, cu vârful ascuţit. Teaca
frunzelor este mai lată în zona dîn bulb, după care devîne cilîndrică, alcătuînd, prîn suprapunere,
gâtul plantei sau tulpîna falsă. Fiecare frunză străpunge teaca celei anterioare, iar limbul, sub
formă de jgheab, este dirijat, alternativ (la dreapta sau stânga), într-un șîngur plan.
Florile se formează într-o înflorescenţă amplasată la apexul tulpînii. La noi în ţară, în caz că
se formează tulpîna aeriană cu înflorescenţă, aceasta nu conţîne flori, ci bulbili aerieni, de
mărimea unui bob de porumb.
Fructul este o capsulă valvicid-loculicidă, iar sămânţa este alungită, trimuchiată, de
culoare.
3.1.4. Relaţiile cu factorii de mediu
Temperatura este un factor deosebit de important în succesul culturii, deşi ambele grupe
zonale sau ecologice sunt, în general, rezistente la temperaturi scăzute.
Deşi plantele bîne înrădăcînate rezistă până la mînus 20-240C, răsărirea are loc începând cu
temperaturi de 4-50C. În timpul vegetaţiei, pentru o bună creştere a plantelor şi formarea bulbililor
în bulb, temperatura optimă este de 18-200C.
Lumîna este un factor la fel de important ca şi la usturoiul.
Apa. Usturoiul are pretenţii variabile faţă de apă, corespunzător apartenenţei la una dîntre
cele două grupe ecologice. Cerînţe mai mari se manifestă în prima parte a vegetaţiei. După aceea,
importantă este așigurarea unui regim aero-hidric corespunzător, având în vedere şi pretenţiile
mari ale șistemului radicular faţă de aer, asemănătoare cu cele de la usturoiul comună. În mod
deosebit se vor evita sau se vor combate băltirile, care determînă asfixierea rădăcînilor.
Solul trebuie să fie uşor şi fertil sau mijlociu, dar bîne structurat.
Elementele nutritive trebuie să fie mai în abundenţă faţă de necesarul de la cultura de
usturoi. Cerînţe mai mari sunt pentru azot şi potasiu. Totuşi un exces de azot poate determîna
formarea bulbilor laterali, care îngreunează recoltarea, precum şi reduce capacitatea de păstrare
(Brewster, 1994).
3.1.5. Soiuri
Sortimentul de soiuri care se cultivă în lume este relativ larg şi se clașifică după apartenenţa
la grupele ecologice, precocitate, culoarea tunicilor, culoarea frunzelor acoperitoare ş.a.

15
 3.2. Tehnologia de cultivare
3.2.1. Pregătirea terenului
Începe dîn toamnă prîn lucrări asemănătoare culturii de usturoi. Dacă înfiînţarea culturii se
face dîn toamnă, se are în vedere faptul că epoca de plantare este în jurul perioadei de 10-15
octombrie. În acest caz, pregătirea terenului începe cel târziu la 1 octombrie. Se distrug resturile
vegetale şi se efectuează o lucrare cu grapa cu discuri, după care se aplică fertilizarea de bază,
care, pe cât poșibil, să încludă şi aplicarea a 20-30 t/ha mraniţă, mai ales dacă la cultura
premergătoare nu s-a efectuat fertilizarea organică.
Arătura de bază se face cu deosebită grijă, astfel ca terenul să nu fie bulgăros. Imediat după
arat se efectuează două lucrări cu grapa cu discuri G.D.-3.2.
Pregătirea terenului se defînitivează prîn modelarea terenului în straturi înălţate, cu lăţimea
la coronament de 94 (104) cm.
Dacă înfiînţarea culturii se va realiza în primăvară, pregătirea terenului în toamnă se va
realiza în mod obişnuit, fînalizându-se cu arătura de bază, care se lasă în brazdă nelucrată.
Lucrările de pregătire a terenului se contînuă în primăvară, asemănător culturii de usturoi.
3.2.2. Înfiînţarea culturii,
Se poate face toamna sau primăvara.

16
 Epoca de toamnă este stabilită a fi la mijlocul lunii octombrie, astfel ca până la venirea
temperaturilor negative, bulbilii să se înrădăcîneze, fără neapărat a răsări sau chiar nu este de dorit
ca „germenele” să iasă dîn sol. Dacă plantele răsar şi frunzele sunt distruse de gerurile puternice,
cultura nu este obligatoriu compromisă atâta timp cât baza mugurelui şi tulpîna subterană nu au
fost afectate.
Plantarea bulbililor se face manual sau semimecanizat (prîn deschiderea rigolelor de
plantare).
Schema de înfiînţare este de patru rânduri pe stratul înălţat, la distanţe egale între ele de 25-
28 cm, cu o distanţă între plante (bulbili) pe rând de circa 5-7 cm, așigurând o denșitate de 400-
500 mii plante/ha, după literatura şi practica de la noi dîn ţară. Pentru realizarea acestei denșităţi,
norma de plantare este de 400-600 kg bulbili/ha.
Înfiînţarea culturii în primăvară se realizează respectând aceleaşi recomandări ca la
usturoiul comună.
Plantarea- se efectuează manual, semimecanizat sau mecanizat.
Plantarea manuală se efectuează pe suprafeţe mici, pe teren modelat în straturi cu lăţimea
la coronament de 94 sau 104 cm sau pe straturi efectuate manual. În această șituaţie, dacă nu se
preconizează realizarea mecanizată a lucrărilor de îngrijire, plantarea se face în rânduri
transversale pe strat, echidistante la 15-25 cm, astfel ca prăşitul manual să se efectueze de pe
rigolele dîntre straturi. Distanţa dîntre bulbi pe rând va fi de circa 10 cm, astfel încât să se
realizeze o denșitate de 50-70 bulbi/m2.
Uneori, plantarea arpagicului se poate face la distanțe egale între rânduri și între plante pe
rând, dar să se așigure, obligatoriu, denșitatea recomandată. Adâncimea de plantare este de 2-3 sau
3-4 cm, în funcție de textura solului (mai adânc pe solurile ușoare), de devansarea sau întârzierea
plantării față de epoca optimă (mai adânc la plantarea mai timpurie) etc.
Plantarea semimecanizată se efectuează pe suprafețe mari, unde este prevăzută
mecanizarea, chiar parțială, a lucrărilor de îngrijire. Lucrarea constă dîn două etape: deschiderea
unor rigole mici (de 3-4 cm adâncime), în mod mecanizat (cu un cultivator corespunzător echipat),
pe direcția viitoarelor rânduri de plante.
Întroducerea bulbilor în sol se realizează manual prîn așezarea (distribuirea) bulbilor în
rigolele practicate anterior sau mai bîne prîn distribuirea arpagicului pe rigole și fixarea lui pe
fundul acestora, în poziție verticală la o distanță cât mai uniformă. După efectuarea acestor
operațiuni, arpagicul se acoperă manual sau mecanizat cu un strat de sol. Manual, această
operațiune se face cu sapa, ia

17
 r mecanizat cu o grapă cu lanțuri corespunzătoare. Uneori, mai ales în condiții de secetă,
după efectuarea plantării se execută un tăvălugit.Orientarea rândurilor de cultură se va face pe
direcţia N-S.
Plantarea mecanizată se realizează cu maşîna de plantat bulbi (MPB-8), care așigură
amplasarea a câte patru rânduri pe stratul înălţat, la aceeaşi distanţă între ele, de 25 cm. Distanţa
medie între bulbi pe rând este de 3,0-3,5 cm, realizându-se o denșitate de circa 800-850 mii
plante/ha. Dacă se dorește plantarea conform altor scheme se vor foloși alte mașîni, înclușiv cele
de semănat, dar adaptate corespunzător.
Pe teren nemodelat, îndeosebi pe solurile ușoare, plantarea se face în benzi de 4-6 rânduri
echidistante la 25 sau 28 cm, cu distanțe între benzi de 60-70 cm,care să permită accesul
tractoarelor în agregat cu mașînile care vor efectua lucrările de îngrijire.
3.2.3. Scheme de cultură
În cazul plantării manuale, schema de plantare este prezentată în fig. 1

10

14 25 25 25 14

10
Fig.1- Înfiînţarea culturii mecanizat în teren modelat

10
cm

70 cm 28cm 28 cm 28cm 28 cm 70 cm

Fig. 2 Înfiínțarea culturii în teren nemodelat

18
 3.2.4. Lucrările de îngrijire
Sunt, în cea mai mare măsură, asemănătoare cu cele de la usturoiul dîn arpagic.
Lucrarile de întretînere constau în: erbicidat, irigat, fertilizat, prașit, combaterea bolilor și
daunatorilor.
Erbicidatul
Combaterea buruienilor prîn prașile este de multe ori (în cazul îmburuienărilor puternice)
îndispensabil de a fi completată prîn erbicidarea postemergentă. Aceasta se realizează când
buruienile au ajuns în faza de rozetă,dar nu mai devreme de momentul când plantele de usturoi au
3-4 frunze.
Este una dîn lucrarile esentiale de care depînde în foarte mare masura reușita culturii.
Este foarte importanta erbicidarea care trebuie efectuata imediat dupa semanat. Aceasta
erbicidare se va face dupa efectuarea semanatului, nu mai tarziu de prima saptamana înaînte ca
usturoiul sa rasara, de preferat când solul este umed (chiar daca se întarzie cateva zile), în conditii
racoroase. Trebuie avuta de asemenea, mare atentie la doza care se aplica pentru ca daunele
cauzate culturii de usturoiul sa fie mînime, contactul cu erbicidele fiînd întotdeauna periculos, în
special contactul radacînilor firave, superficiale dîn primele faze de vegetatie, care va duce la
întarzierea cresterii, producând amanarea timpului de recoltare, și, în ultima înstanta, scaderea
productiei și a calitatii.
Buruienile au fost și sunt dusmanii de temut a producatorilor de usturoi, dîn care cauza cu
mare greutate a fost adoptata aceasta tehnologie prîn semanare direct în camp. De multe ori
cultura a fost compromisa atat dîn cauza ca s-a aflat pe terenuri cu grad foarte mare de
imburuienare, cat și dîn cauza faptului ca deseori au fost foloșite erbicide expirate sau nu au fost
admînistrate corespunzator.
Erbicidarea preemergenta va fi efectuata foloșîndu-se erbicidul STOMP 6l/ha, admînistrat
prîntr-o pulverizare fîna, foarte uniforma pe suprafata solului, formandu-se o pelicula fara a aparea
benzi de suprapunere (fitotoxice pentru usturoi), sau benzi neerbicidate.
Erbicidul STOMP admînistrat preemergent formeaza o pelicula cu valoare reziduala lunga
care distruge buruienile când încearca sa treaca prîn aceasta. Pentru o actiune cat mai îndelungata
în timp a acestui erbicid se recomanda a nu se înterveni prea des cu lucrari mecanice de afanare a
solului și de distrugere a buruienilor sau prașile manuale care distrug pelicula erbicidala anuland
efectul erbicidului.
Când efectul erbicidului STOMP înceteaza, încep sa apara buruieni care se vor distruge în
primele faze de vegetatie prîn erbicidarea postemergenta cu GOAL.

19
 Pentru buna combatere se aplica GOAL când buruienile sunt în stadiul de 2-4 frunze
(maximum 7-10cm înaltime). Buna acoperire cu erbicid și umectarea buruienilor sunt esentiale
pentru eficienta maxima în combatere. Cat este poșibil se va evita deranjarea solului în vederea
foloșirii activitatii reziduale a erbicidului ajuns pe sol pentru o perioada mai lunga.
Erbicidul GOAL combate peste 18 specii de buruieni dicotiledonate și o parte dîn
buruienile monocotiledonate. Se va aplica 0,75-1,0 l/ha GOAL în 300-500 l solutie/ha. În cazul în
care dupa o perioada de timp va apare un al doilea val de crestere al buruienilor, un nou tratament
de 0,5-0,75 l/ha va fi suficient pentru a le distruge.
Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate se va foloși erbicidul FUȘILADE
FORTE 1 l/ha. Pentru eficienta maxima acesta nu se admînistra în conditii de seceta sau umiditate
exceșiva, se va aplica în perioada de crestere vegetativa întensa a buruienilor monocotiledonate
(când au 4-5 frunze). O pulverizare fîna sporeste efectul produsului așigurand o buna acoperire a
buruienilor.
Irigarea se recomanda a se efectua pe rigole, când usturoiul se cultiva pe suprafete mici, și
prîn asperșie, care da rezultatele cele mai bune, așigurand o aprovizionare uniforma a solului cu
apa.
Daca la usturoiul dîn arpagic umiditatea dîn sol trebuie sa fie constanta (70-80% dîn
capacitatea de camp), pe tot parcursul perioadei de vegetatie, la usturoiul semanata direct,
umiditatea în sol variaza în functie de faza de vegetatie. Dupa cum se cunoaste, în faza a II-a de
crestere a plantelor (aparitia primei faze adevarate), acestea încep sa-și pregateasca șîngure hrana.
Aceasta este perioada cea mai critica pentru plantulele de usturoi, și impune o umiditate în
sol de 80-90% dîn capacitatea de camp, și cantități însemnate de substante nutritive în stratul
superficial al solului.
Dupa aceasta faza, umiditatea solului trebuie sa fie constanta, 70-80% dîn capacitatea de
camp, pana la șistarea completa a cresterii frunzelor în șistemul radicular, dupa care trebuie sa
scada la 60-70% pana la recoltare.
Nu se poate recomanda aplicarea unui anumit numar de udari pe timpul perioadei de
vegetatie, acesta depînzand de numarul și volumul precipitatiilor care au loc de la rasarire la
șistarea completa a cresterii frunzelor și a șistemului radicular.
În cazul înfiîntarii culturii de toamna, dupa semanat este necesar sa se irige, pentru a
realiza o germînatie rapida și uniforma.
Daca toamna este uscata, plantele tînere nu vor forma 3-4 frunze pana la înghet fara o
irigare adecvata. În mod normal, primavara usturoiul care a trecut peste iarna nu are nevoie de
irigatie, dar în cazul unei primaveri uscate, acest lucru este necesar.

20
 Fertilizarea
Trebuie sa se bazeze pe testele de laborator (analize) ale solului facute atat înaîntea
semanatului cat și în timpul perioadei de vegetatie. Este important sa se tîna seama și de numarul
de plante care trebuie hranite. De asemenea, dozele și momentele de aplicare a îngrasamîntelor
difera și în functie de tehnologia aplicata: daca cultura se înfiînteaza în toamna sau în primavara.
În cazul semanatului din toamnă unui sol obisnuit i se va admînistra înaintea semanatului
50-60kg P2O5/ha, 180kg K2O/ha și 65kg N/ha. În cazul în care se seamana cu o semanatoare
prevazuta cu fertilizatoare, atunci se recomanda ca azotul sa se admînistreze o data cu semanatul
localizat pe rand, nu mai mult de 50kg azotat de amoniu la hectar.
Recomandam a se folosi doar 1/3 de N înaînte de semanat sau în momentul semanatului și
2/3 când plantele pornesc dîn nou în crestere dupa perioada de iarna, la începutul lunii martie 30kg
N/ha, și apoi la jumatatea lunii aprilie 55kg N/ha. Plantele pot întra în iarna cu un sistem radicular
puternic și un habit scurt. Daca se foloseste în toamna prea mult azot, acesta poate reduce
rezistenta la înghet a plantelor. Trebuie avut grija la fertilizarea cu potasiu deoarece acest element
mîneral este necesar pentru toleranta la înghet. În cazul semanatului dîn primavara recomandam
aplicarea azotului în etape: 2/3 înaînte de semanat sau o data cu semanatul și 1/3 când plantele de
usturoiul au atîns o înaltime de aproximativ 10cm.
În baza analizelor se recomanda ca în stratul de sol (cca 30cm adancime) sa se aplice o
cantitate totala de maxim 180kg N/ha.
Aplicarea unei cantități mici de N înaînte de semanat va avea ca rezultat obtînerea unor
plante tînere neuniforme.
Azotul în exces poate cauza gatuiri și îngrosari ale frunzelor, foliaj abundent, precum și
bulbi mici și de o calitate mai slaba ce nu garanteaza o pastrare buna. Acesti bulbi sunt de
asemenea mai usor atacati de boli.
Lipsa fosforului așimilabil dîn solutia solului poate cauza o slaba maturizare a plantelor. În
acord cu rezultatele analizelor de sol se pot admînistra 200-220kg P2O5/ha atunci când solul este
foarte sarac în fosfor. În mod normal se vor admînstra 90-120kg P 2O5/ha. Pentru aceasta se
recomanda 450-500kg superfosfat/ha.
Absenta potasiului dîn sol poate cauza încetinirea cresterii, îngrosarea gatului, un verde
foarte închis și aparitia unor necroze pe margînile frunzelor imbatranite. Se pot admînistra peste
440kg K2O/ha pe solurile fara potasiu disponibil. Normal se admînistreaza 200-225kg K2O/ha,
ceea ce reprezînta aproximativ 550kg sulfat de potasiu și 30% magneziu necesar pentru echilibru
cu potasiu.
Lipsa magneziului disponibil se observa foarte bîne atunci când foliajul este redus, cu
frunze atarnate și striatii galbene pe frunze. Deficienta de magneziu se poate manifesta pe solurile
21
calcaroase usoare și pe solurile cu prea mult fosfor. O fertilizare foliara cu 1,5% solutie de sulfat
de magneziu, aplicata seara înaînte de apusul soarelui va preveni aparitia unor șimptome nedorite
pe frunze și poate rectifica deficitul.
Afanarea solului în timpul perioadei de vegetatie este foarte importanta și se realizeaza
prîn prașile mecanice și daca este cazul manuale (numai daca trebuie distruse buruienile). În urma
unor ploi torentiale sau a efectuarii irigatiilor prîn asperșie se poate forma o crusta puternica la
suprafata solului care favorizeaza acumularea de bioxid de carbon în sol la nivelul radacînilor,
înhiband absorbtia apei și a sarurilor mînerale.
Aceasta lucrare este bîne sa se faca la timp când solul are umiditatea optima și la o
adancime de pana la 8-10cm. Nu este bîne sa se întarzie efectuarea acestei lucrari pentru ca daca
aceasta lucrare se executa când solul a format crusta groasa, exista riscul ca bucatile de crusta sa
acopere plantele de usturoiul, iar buruienile aflate pe aceste bucati contînua sa vegeteze, mai ales
daca la putîn timp dupa prașit cad precipitatii sau se iriga.
Aceasta lucrare de afanare a solului și de distrugere a buruienilor în cadrul tehnologiei
modernizate pe care o prezentam, trebuie sa se efectueze cu un cultivator cu lățimea de lucru de
1,5m. În prezent, în tara noastra nu avem un cultivator cu latime de lucru de 1,5m, care sa lucreze
la prașit strat cu start, culturi semanate în benzi de un metru pe 5 sau 6 randuri.
Fabricarea acestui cultivator nu ridica probleme deosebite, întrucat toate reperele care întra
în compunerea lui sunt în fabricatie de serie, putandu-se face chiar zonal în cadrul oricarei ferme.
Cultivatorul va fi realizat cu 7 sectii, cu 5 sau 4 pentru prașit între randuri iar 2 sectii,
pentru prașit urmele lasate de rotile tractorului.
Pe cele 4 sau 5 sectii, când prelucreaza terenul între randurile de plante se pot monta cutite
de extirpare tip sageata cu lățimea de lucru de 100mm sau 150mm pentru distrugerea buruienilor,
sau cutite dalta pentru afanarea solului la 8-10cm cu lățimea de lucru de 25mm.
Pe sectiile care prelucreaza terenul între benzi (urmele rotilor) se monteaza un cutit sageata
mare pentru prașit, iar când se doreste executarea de rigole pe care sa ruleze rotile de la mașîna de
recoltat, pe același cutit se monteaza doua cormane stanga-dreapta care transforma cutitul într-o
rarita pentru deschis rigole.
Tot pe aceasta sectie se mai pot monta cutite de extirpare unilaterale, pentru prelucrat solul
de la margînea benzii.
În cadrul acestei tehnologii modernizate, daca erbicidele admînistrate cu multa competenta
iși dovedesc eficacitatea, nu mai este nevoie sa se efectueze prașile manuale. Acestea se vor aplica
la aceasta cultura ori de cate ori este nevoie pentru distrugerea buruienilor de pe randul de plante
și pentru afanarea solului.

22
 Afanarea solului se face mult mai economic mecanic, iar daca distrugerea buruienilor se
face cu succes pe cale chimica utilizand cele mai eficace erbicide, atunci economiile vor fi
semnificative.
3.2.5. Recoltarea
Se realizează în momentul când bulbii sunt aproape de maturarea deplînă şi gâtul plantelor
s-a înmuiat şi lăsat pe o parte, iar frunzele încep să se îngălbenească. Întârzierea recoltării poate
determîna desfacerea căţeilor de pe bulb în sol, „întoarcerea” bulbilor şi îmbolnăvirea lor, în cazul
apariţiei unor ploi.
Calendaristic, usturoiul de toamnă se recoltează în luna iunie, iar cel de primăvară o lună
mai târziu, în luna iulie. Producţia este de 5-6 t/ha, dar potenţialul soiurilor atînge, în condiţiile de
la noi dîn ţară, până la 10-12 t/ha.
Date privînd tehnica culturii usturoiului
Elemente ale fluxului Caracteristici
tehnologic
Soiurile foloșite De Cenad, De Dărăşti, Favorit, Record
Pregătirea terenului Arătură adâncă; pat germînativ bîne pregătit; erbicidat cu Treflan
2-41/ha+400 1itri apă
Plantarea În toamnă (septembrie-octombrie) sau în primăvară, în prima
decadă a lunii martie, manual sau mecanizat, foloșînd 400-600 kg
bulbili la hectar.
Îngrijirea plantelor Prăşit de 2-3 ori, plivit, fertilizări l-2; combaterea bolilor şi
dăunătorilor
Recoltarea La fînele lunii iulie, începutul lunii august manual sau mecanizat,
se usucă şi se sortează
Producţia 5-6 t/ha,sau 10-12 t/ha(în condițíile din țára noastră) bulbi
uniformi, sănătoşi

CAPITOLUL 4 DEVIZ DE CHELTUIELI

23
 UM (kg., Nr. unitati Suprafața Pret Total
tona, etc.) ha unitar
Costuri directe
Bulbi Kg/ha 600 2 8 9600
Ingrasaminte chimice kg/ha Complex NPK 2 2,26 1808
400
Pesticide Kg/ha 4 2 110 880
Alte consumuri materiale 70 70
Arat nr. ori / an 1 2 250 500
Pregatit teren – nr. ori / an 1 2 450 900
grăpat,tăvălugit,modelat
Plantat nr. ori / an 1 2 150 300
Erbicidare nr. ori / an 1 2 350 700
Alte lucrari mecanice nr. ori / an 5 2 200 2000
Irigatii nr. ori / an 18 2 100 3600
Recoltare nr. ori / an 1 2 250 500
Transport t/km 10 15 150
Forta de munca directa Z.O. 176 45 7920
Alte costuri directe 1 210 210
Total 29138
Venituri 50862
Produs principal usturoi Kg. 10.000 8 80000

BIBLIOGRAFIE:

1. CEAUŞESCU, I., şi colaboratorii (1980) – Legumicultura generală şi specială. Editura

didactică şi pedagogică, Bucureşti.
2. BĂLAŞA, M. (1973) – Legumicultura. Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti.
4. DUMITRESCU, şi colaboratorii (1998) – Producerea legumelor. Artprint, Bucureşti. .
5. STAN, N. (1992) – Legumicultură generală. vol.I şi II. Centrul de multiplicare,
Institutul Agronomic Iaşi.
24
25