Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Definiţie.
Febra este reprezentată de creşterea temperaturii corpului peste normal, secundar unor modificări
la nivelul centrului de termoreglare situat la nivelul hipotalamusului anterior.
Temperatura normală a corpului măsurată oral este de 37,8°C (>100°F), rectal normalul
temperaturii este de 38,2°C (>100,8°C), iar axilar de 37°C. Menţinerea în limite normale se face
ca urmare a păstrării unui echilibru între pierderea de căldură în periferie şi producerea de
căldură în ţesuturi, mai ales la nivelul muşchilor şi ficatului. Neuronii hipotalamici sunt informaţi
în legătură cu variaţiile termice prin intermediul temperaturii sângelui. În decurs de 24 ore,
temperatura corpului variază de la nivelurile cele mai joase dimineaţa devreme, la valorile cele
mai ridicate după-amiaza târziu, amplitudinea acestei variaţii fiind de maxim 0,6°C (1°F).
Temperatura este definită drept o creştere a valorilor matinale mai mult de 37,2°C, şi/sau a celei
vesperale de 37,7°C. La femeile care au menstruaţie, temperatura matinală în cele două
săptămâni dinaintea ovulaţiei este mai scăzută, pentru a creşte cu aproximativ 0,6°C la ovulaţie,
nivel care se menţine astfel până la apariţia menstrei. Alte condiţii fiziologice precum statusul
postprandial, sarcina, alterările endocrine, vârsta, pot justifica modificări ale temperaturii bazale.
Etiologie.
Substanţele responsabile de producerea febrei se numesc pirogeni şi pot fi exo- sau endogeni.
Produsele exogene sunt din afara gazdei, reprezentate cel mai frecvent de
microorganisme (după lizare) sau de toxinele acestora. Acestea pot determina
ascensionări febrile fie direct prin stimularea sistemului nervos, fie prin stimularea
monocitelor şi a macrofagelor care la rândul lor produc pirogeni.
Pirogenii endogeni sunt reprezentaţi de polipeptide fabricate de celulele organismului
gazdă; monocitele şi macrofagele, limfocitele, celulele endoteliale, hepatocitele, celulele
epiteliale, keratocitele, fibroblaştii ş.a. produc citokine cu rol pirogen. Cele mai
importante citokine pirogene sunt interleukinele, factorul de necroză tumoral α,
interferonul α.
Există însă şi substanţe endogene cu rol antipiretic, precum arginin vasopresina,
adrenocorticotropina, hormonul α-melanocito-stimulator, hormonul elibarator al
corticotropinei.
Efectele febrei
N.B.: Convulsiile pot apare la copiii sub 5 ani, atât în faza de instalare a febrei, cât şi la
temperaturi de peste 40°C. Deşi nu sunt secundare unui defect la nivelul sistemului nervos, este
prudentă o excludere a unei afecţiuni la acest nivel.
Dacă apare la femeile gravide în primul trimestru de sarcină, poate determina defecte ale
dezvoltării tubului neural la făt.
Cadru nosologic:
Deşi terapiile moderne au modificat aspectul curbelor febrile, posibilitatea evidenţierii lor poate
fi deosebit de utilă pentru orientarea diagnosticului clinic etiologic al sindromului febril.
4. Febra intermitentă se caracterizează prin apariţia unui acces febril în cursul a 24 de ore,
cu valori care pot urca până la 39-40°C, pentru ca în 3-4 ore să coboare la normal. Este
caracteristică malariei. Dacă accesul este zilnic se numeşte febră cotidiană, la 2 zile este febra
terţă, la 3 zile este febra cvartă. Când apar mai multe asemenea croşete hipertermice în cursul
unei zile există suspiciunea unei septico-pioemii, adică febră intermitentă de supuraţie.
7. Febra ondulantă este reprezentată de creşteri zilnice, progresive faţă de ziua precedentă,
pentru ca după obţinerea unui maxim să se înregistreze scăderi zilnice treptate, fenomen care
prin repetare, descrie o linie ondulantă. Apare în bruceloză, endocardita bacteriană şi boala
Hodgkin.
8. Febra de tip invers înseamnă creşteri termice matinale şi temperaturi vesperale normale.
Caracterizează tuberculoza.
10. Febra cu apariţie regulată revine periodic, la un număr relativ constant de zile, aşa cum se
întâmplă în neutropenia ciclică.
• Maladiile cu transmitere prin contagiune: TBC (pulmonar), hepatitele (mai ales B şi C),
sifilisul, bolile eruptive ale copilăriei, persoane din anturaj seropozitive pentru HIV, sau
citomegalovirus, infecţie gonococică
• Boli cu transmitere genetică, precum boala Fabry ( afecţiunea se datorează unui deficit în
hidroliza lipidelor, cu acumularea lor secundară în viscere şi eliminarea prin urină de cantităţi
sporite de derivaţi ai ceramidei; clinic se caracterizează prin crize de acroparestezii, accese
febrile neexplicate şi proteinurie tranzitorie).
- Focarele infecţioase cronice care se pot acutiza (sinuzite, infecţii urinare, malaria, febra
tifoidă)
- Există neoplazii care pot febricita prin mecanisme complexe
- Bolile de colagen, vasculitele sau alte patologii prin hipersensibilizare
- Prezenţa valvulopatiilor pe care se por grefa microorganisme
• Starea generală influenţată este o regulă în cazul sindroamelor febrile, fiind cu atât mai
influenţată cu cât boli de bază este mai severă (stări septice grave, tbc în stadii avansate,
neoplazii)
• Facies – există aspecte patognomonice sau sugestive pentru anumite diagnostice, precum:
aspectul ”vespertillio” tipic pentru LES, faciesul de ”paiaţă” în rujeolă, faciesul heliotrop din
dermatomiozită, faciesul speriat din tireotoxicoză, prezenţa herpesului nazo-labial şi a congestiei
pometelui de partea hemitoracelui care prezintă ascultaţie de sindrom de condensare cu bronşie
liberă semnează diagnosticul de pneumonie pneumococică.
• Sistemul limfoganglionar:
Examen biochimic: reactanţii de fază acută (VSH, fibrinogen, PCR, electroforeză pentru
α-2-globuline)
Electroliţi
Alte investigaţii
EKG
Ecografie abdominală
Uroculturi (minim 2 cu însămânţări şi pe medii speciale, inclusiv pentru BK); în caz de dubiu se
poate ajunge până la puncţie vezicală
IDR la tuberculină
2. Investigaţii speciale (efectuate dacă cele iniţiale nu sunt concludente; ele pot fi recomandate
şi iniţial dacă anamneza şi examenul clinic sugerează un diagnostic mai puţin obişnuit)
ASLO
3. Investigaţii care se vor solicita când cele de mai sus nu sunt relevante
Se pot administra:
cpr tamponate conţin 500 mg acid acetil salicilic + gluconat de calciu 150 mg
2. Algocalmin este condiţionat sub formă de cpr conţinând metamizol sodiu 500 mg
4. Fasconal cpr cu 200 mg acid acetil salicilic + 200 mg fenacetină + 50 mg cafeină citrică + 10
mg codeină fosforică + 25 mg fenobarbital
5. Paracetamol, cpr de 500 mg conţinând substanţă activă cu aceeaşi denumire, are rol antalgic
şi antipiretic; este contraindicat în insuficienţa hepato-renală sau în cazul alergiei la paracetamol;
se administrează max. 3 g/zi, iar al copiii 3-15 ani 20-30 mg/kgc/zi, repartizat în 3-4 prize.