CONCEPTUL STOMATOLOGIEI COMPLETE

Conceptul stomatologiei complete întotdeauna va pune pacientul pe primul loc.

Pacienții nu pot percepe nevoia unui tratament dacă nu au o înțelegere clară a
afecțiunilor care sunt prezente.
Pacienții nu pot lua o decizie cu adevărat informată legată de tratament decât
dacă înțeleg și implicațiile netratării fiecărei afecțiuni într-o perioadă rezonabilă de timp.
Practicienii nu pot prezice în mod fiabil implicațiile dacă nu au o cunoștință
deplină a întregului sistem masticator, care include relațiile dintre dinți, articulațiile
temporo-mandibulare, mușchii și țesuturile de suport
O întrebare cheie a fiecărei examinări dentare complete este: ​pot fi menținute
sănătoase toate componentele sistemului masticator?

Fiecare dentist trebuie să dezvolte o imagine clară a cum trebuie să arate un

sistem masticator stabil, care să poate fi menținut sănătos.

Dacă apare vreo abatere de la normal în oricare dintre componentele sistemului,

cheia atât pentru diagnostic, cât și pentru tratament va fi direct corelată cu implicațiile
netratării acelei tulburări într-o anumită perioadă de timp.

Tipuri de implicații

1. Implicații imediate
Acestea presupun afecțiuni care sunt într-o stare activă a progresiei bolii și care
sunt un factor cauzator pentru durere sau disconfort.
Dacă tulburările din această categorie nu sunt tratate imediat, întârzierea
tratamentului va rezulta într-o afecțiune mai gravă și mai complexă.

2. Implicații amânate
Acestea presupun afecțiuni care au nevoie să fie rezolvate, dar care pot fi
amânate fără să cauzeze complicații, iar amânarea tratamentului pentru o perioadă
rezonabilă de timp nu va determina scăderea succesului tratamentului.

3. Implicații tratamentului opțional

Acestea sunt indicațiile de tratament care ar fi ideal să le avem, dar care nu
reprezintă o problemă care să conducă la o distrucție progresivă dacă este lăsată
netratată. Restaurările cosmetice care sunt realizate doar cu scopul de a îmbunătății
estetica, se încadrează în această categorie.
 OBIECTIVUL STOMATOLOGIEI COMPLETE

O examinare dentară este completă dacă identifică toți factorii care sunt capabili
să cauzeze sau să contribuie la deteriorarea sănătății orale sau a funcțiilor.
Examinarea este incompletă atunci când nu expune fiecare semn al deteriorării
active a sistemului masticator. Examinarea completă nu se bazează doar pe simptome
pentru că semnele apar aproape întotdeauna înaintea simptomelor.
Este responsabilitatea examinatorului să observe semne ale deteriorării înainte
ca acestea să cauzeze simptome.

1. Lipsa bolii la nivelul tuturor structurilor sistemului masticator

2. Menținerea sănătății parodonțiului
3. Articulații temporo-mandibulare stabile
4. Relații ocluzale stabile
5. Menținerea sănătății dinților
6. Funcții confortabile
7. Estetică optimă

CAUZELE DETERIORĂRII

Boala dentară rezultă rar dintr-o singură entitate. Este aproape întotdeauna
rezultatul unei combinații de factori. Același factor cauzal poate produce o varietate de
răspunsuri din cauza diferențelor de rezistență a gazdei. Răspunsul poate fi, de
asemenea, modificat de variații ale intensității sau duratei acțiunii factorului cauzal,
uneori într-o asemenea măsură încât un set complet diferit de simptome poate rezulta
din intensitatea crescută a aceluiași factor cauzal.
Este întotdeauna indicat să se determine cauza atât a semnelor, cât și a
simptomelor. Dacă factorul cauzal poate fi eliminat complet (cum ar fi suprasolicitarea
ocluzală pe un dinte cu interferență/contact prematur), răspunsul adaptativ normal al
organismului ar trebui să activeze revenirea la confort cu reducere hipermobilității atunci
când supraîncărcarea pe dinte este eliminată.
 ROLUL MICROORGANISMELOR

Produsele acide rezultate în urma descompunerii microbiene nu numai că

provoacă carii prin demineralizarea suprafeței dintelui, dar sunt și inflamatorii pentru
țesuturile moi și distructive pentru suportul osos.
Răspunsul țesutului la produsele nocive ale coloniilor microbiene depinde atât de
rezistența generală a gazdei, cât și de rezistența zonelor specifice care sunt supuse
toxinelor microbiene.
Chiar și atunci când dinții sunt acoperiți uniform cu placă, efectele distructive pot
să nu fie uniforme. Distrucția parodontală în jurul unor dinți poate fi severă, în timp ce
alți dinți pot păstra tot sau cea mai mare parte a suportului osos. Întrucât intensitatea
atacului microbian este aproximativ aceeași în jurul tuturor dinților, trebuie să existe o
diferență de rezistență de la dinte la dinte la toxinele microbiene. Diferența de rezistență
de la un dinte la altul este adesea direct legată de diferențele de intensitate ale stresului
ocluzal.

TRAUMA OCLUZALA ȘI FORMAREA PUNGILOR PARODONTALE

În ciuda tiparelor de mobilitate extremă care pot fi cauzate de dizarmonia

ocluzală, este greu de crezut că traumele ocluzale pot provoca o creștere a adâncimii
pungii, atâta timp cât nu este prezentă inflamația în sulcus. Dacă atașamentul gingival
este intact și există un nivel suficient de susținere osoasă, chiar și dinții cu mobilitate
severă pot fi, de obicei, aduși la o stabilitate și sănătate normală prin corectarea ocluziei.

ARMONIA ANATOMICĂ

Nu există o ocluzie perfectă cu un ATM deplasat. Aceasta înseamnă că atât

poziția, cât și starea ATM-ului trebuie să fie luate în considerare în raport cu
intercuspidarea maximă a dinților. Funcția echilibrată a musculaturii masticatorii depinde
de o relație armonioasă între ocluzie și ATM-uri, deci această relație este întotdeauna
de un interes critic în planificarea diagnosticului și a tratamentului.
Obținerea unei armonii funcționale într-un sistem de sănătate optimă dentară,
articulară, parodontală și musculară, în combinație cu cel mai bun rezultat estetic
posibil, este esența stomatologiei complete.

SUBIECTE POSIBILE
1. Conceptul stomatologiei complete.
2. Tipurile de implicații.
3. Obiectivele stomatologiei complete
4. Cauzele deteriorării
5. Rolul microorganismelor
6. Trauma ocluzală și formarea pungilor parodontale
7. Armonia anatomică