Mineralele

-rolul lor in organism-

In organismul nostru se afla cateva minerale (ioni) indispensabile unei bune

functionari. Cele mai importante sunt: potasiul, sodiul, calciul, fosforul si
magneziul.

Nivelul lor optim asigura buna functionare a numeroase tesuturi si sisteme

din organismul uman. Dezechilibrul in aport, anumite afectiuni, unele
medicamente, precum si expunerea la diversi factori de mediu  pot produce
modificari ale acestor minerale, cu alterarea diverselor functii.

De aceea este importanta determinarea nivelului acestor minerale prin

analize de laborator. Poate fi necesara determinarea nivelului din sange sau din
urina.

Laboratoarele de analize medicale din cadrul Centrului Medical Panduri

realizeaza determinarea acestor minerale atat din sange, cat si din urina. Pentru
determinarea din sange este necesara recoltarea de sange dimineata, pe
nemancate. Pentru determinarea din urina se strange urina din 24 ore (de la ora 7
dimineata, cand pacientul urineaza si nu retine aceasta urina, apoi colecteaza
intr-un vas de plastic toate emisiunile de urina pana la ora 7 dimineata in ziua
urmatoare, inclusiv).

Se omogenizeaza urina recoltata si se masoara intreaga cantitate din care

se toarna 100 ml intr-un  pahar de plastic de unica folosinta pentru urina. Din
aceasta urina se va lucra analiza si este necesar ca pacientul sa comunice
cantitatea totala de urina din 24 ore.

Determinarea valorilor sanguine ale tuturor mineralelor enumerate mai sus

este cunoscuta ca ionograma. Aceasta, realizata in dinamica,este utila in
diagnosticarea si monitorizarea evolutiei unor afectiuni, precum si in
monitorizarea unor tratamente medicamentoase. Alteori poate fi necesara
urmarirea valorilor doar a unora dintre aceste minerale.

Potasiul se afla in principal in interiorul celulelor si doar mici cantitati la

nivelul oaselor si in sange. Pentru mentinerea unui nivel optim de potasiu este
nevoie de un aport alimentar adecvat. Potasiul este indispensabil desfasurarii
normale a fenomenelor electrice de la nivelul membranelor, avand rol important
in conducerea nervoasa, contractia musculara, echilibrul acido-bazic, presiunea
osmotica, sinteza proteica si formarea glicogenului.
 Impreuna cu calciul si magneziul,potasiul controleaza contractia si debitul
cardiac. Balanta potasiului este influentata de numerosi factori, printre care:
aportul alimentar, nivelul sodiului seric, functionalitatea renala, hormonii
corticosuprarenalieni, echilibrul acido-bazic, etc.

Sodiul se gaseste in toate fluidele organismului, predominand in sectorul

extracelular, sub forma ionizata. Se mai gaseste si la nivelul oaselor (15-30% din
cantitatea totala de sodiu). Volumul lichidului din compartimentul extracelular
este dependent de cantitatea totala de sodiu din organism.

Sodiul intervine in deplasarea apei intre diversele sectoare ale organismului,

orice miscare a sodiului atragand deplasarea unei cantitati corespunzatoare de
apa. Pe langa apa, in miscarile sale, sodiul atrage si deplasarea altor ioni,
intervenind in mentinerea echilibrului acido-bazic. Sodiul intervine, de asemenea,
in excitabilitatea neuromusculara si in fenomenele de polarizare-depolarizare a
membranelor celulare, avand efecte opuse potasiului. Balanta sodiului este
influentata de functionalitatea renala, diverse sisteme hormonale, aportul
alimentar, etc.

Calciul este principalul component mineral al oaselor, 99% din cantitatea de

calciu a organismului aflandu-se la nivelul oaselor si dintilor, iar restul se afla in
lichidele biologice si tesuturile moi din organism. Calciul din sange se gaseste sub
forma legata de proteine sau sub forma de ioni. Toate celulele au nevoie de calciu
pentru o buna functionare.

Ionii de calciu au rol in transmiterea impulsurilor nervoase, in contractia

musculara, in functionarea cordului si a vaselor, ajuta la eliberarea hormonilor si
enzimelor si participa in procesele de coagulare. Balanta calciului in organism
depinde de relatiile dintre intestinul subtire, schelet, rinichi si sistemul endocrin.
Necesarul de calciu variaza in functie de varsta. Principalele surse de calciu sunt
produsele lactate, pestele, unele legume, dar absorbtia de la nivelul tubului
digestive poate fi influentata de numerosi factori, iar cantitatea optim absorbita
nu poate depasi 500 mg odata.

Fosforul este cel mai abundent element mineral din organism dupa calciu,
fiind raspandit in oricare tesut; este principalul anion intracelular. Fosforul intra in
compozitia oaselor si a dintilor, a acizilor nucleici, nucleoproteinelor, fosfolipidelor
din membranele celulare.

Este implicat in mentinerea echilibrului acido-bazic, in stocarea si transferul

de energie, in procese enzimatice, participand la metabolismul carbohidratilor,
lipidelor, dar si la formarea proteinelor cu rol in crestere si in procese de reparatie
a celulelor si tesuturilor, are un rol in functionarea rinichilor, stimuleaza contractia
musculara si intervine in activitatea neuronala. Balanta fosforului este reglata de
aportul alimentar, rinichi si sistemul endocrin si necesita prezenta vitaminelor B
pentru actiunile sale. Carnea si produsele lactate sunt principalele surse de fosfor.
 Magneziul, cantitativ al patrulea element mineral din organism, se
regaseste in compozitia oaselor alaturi de calciu si fosfor (50% din cantitatea
totala de magneziu din organism),restul de aproape 50% aflandu-se in interiorul
celulelor, iar 1% in sange. Magneziul are multiple roluri in organism: rol plastic,
fiind constituent al oaselor si al diverselor tesuturi, dar si numeroase roluri
functionale, participand la peste 300 de reactii biochimice, dintre care unele cu rol
in activarea unor enzime, in sinteza proteica, in metabolismul energetic, cu rol de
reglare a excitabilitatii neuromusculare (alaturi de sodiu, potasiu si calciu), a
glicemiei, a tensiunii arteriale, precum si cu rol in coagulare.

Intre magneziu si calciu exista o stransa legatura, deficitul unuia dintre

aceste minerale influentand metabolismul celuilalt. Hipomagneziemia se poate
asocia cu hipopotasemie sau cu hipocalcemie. Balanta magneziului este
influentata de aportul alimentar, dar si de functionarea tubului digestiv si a
rinichilor.