, ,

.\ (_\.\[) li: ~\( 1.\ H (X\ L-'\,'\,\

INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ
"lORGU IORDAN"

AIA "..
al" ., ~
o
« » sunt
A

INDREPTAR
ORTOGRAFIC,ORTOEPIC
SI
, DE PUNCTUATIE
,
univers enciclopedic
 ACADEMIA ROMÂNĂ

INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ "IORGU IORDAN"

ÎNDREPTAR
ORTOGRAAC, ORTOEPIC
ŞI DE PUNCTUAŢIE

Ediţia a V-a
Redactor: MARINA RĂDULESCU

Coperta: VENIAMIN & VENI AMIN

ISBN 973-96989-8-0
 ACA[)EMRA ROMÂNĂ
v
INSTITUTUL DE LINGVISTICA
"IORGU IORDAN"

ÎNDREPTAR
ORTOGRAFIC, ORTOEPIC
, DE PUNCTUATIE
SI ,

Ediţia a V-a

'-~
univers enciclopedic
Bucureşti ,1995
© Toate drepturile prezentei ediţii rezervate
Editurii Univers Enciclopedic
Îndrcptarul ortografic, ortoepic şi de punctuaţie a apărut într-o primă
ediţie în anul 1960 (ediţia a II-a, în 1965; ediţia a III-a. în 1971), fiind
realizat prin fuziunea a trei lucrări nonnative anterioare: Mic dicţionar
ortografic (ediţia 1, 1953), Dicţiomlr ortoepic (1956) şi Îndreptar de
punctwlţie (1956). Ediţia a IV-a, apărută în anul 1983, a fost pusă de
acord cu Dicţionarul ortografic, ortocpic şi morfologic a/limbii române
- DOOM(1982).
Ediţia de faţă, în care se aplică "Hotărâre a Adunării generale a
Academiei Române, din 17 februarie 1993, privind revenirea la "â" şi
"sunt" în grafia limbii române", a fost elaborată la Institutul de
Lingvistică "Iorgu Iordan" din Bucureşti. Lucrarea a fost aprobată de
Consiliul Ştiinţific al institutului, în şedinţa sa din 16 ianuarie 1995,
precum şi de Secţia de Filologie şi Literatură a Academiei Române, în
şedinţa sa din 3 1 ianuarie 1995.

5
 ACADEMIA ROMÂNĂ
HOTĂRÂREA

Adunării generale a Academiei Române, din 17 februarie 1993,

privind revenirea la "â" şi "sunt" în grafia limbii române

Adunarea generală a Academiei Române, întrunită în ziua de

17 februarie 1993. în conformitate cu art. 4 din Statutul Academiei
Române, hotărăşte:

1. Se va reveni în grafia limbii române la utilizarea lui â în interiorul

cuvintelor şi a formei sunt (suntem, sunteţi), în conformitate cu hotă­
rârile adoptate de Academia Română înainte de 1948, consecinţă a unui
îndelungat proces istoric.
2. Modul de aplicare a hotărârii de la pct. 1 va fi stabilit de Prezidiul
Academiei Române.
3. Pentru celelalte reguli ortografice se cere Comisiei de cultivare a
limbii române, institutelor de lingvistică ale Academiei Române să facă
acele propuneri pe care le consideră necesare ca urmare a dezbaterilor şi
propunerilor care au avut loc în Adunarea generală a Academiei, la
întrunirile lingviştilor şi în presă. Aceste propuneri vor fi supuse Secţiei
de Filologie şi Literatură a Academiei, care le va înainta, cu eventuale
amendamente. Adunării generale a Academiei Române, spre dezbatere
şi aprobare.

PreşedinteleAcademiei Române,
academician Mihai Drăgănescu

(Monitoml Oficial al României, Partea 1, nr. 51, H martie 1993)

7
 REGULI DE ORTOGRAFIE
SI
, DE ORTOEPIE

1. ALFABETUL

§. 1. Alfabetul limbii române este alcătuit din 31 de litere, a căror

ordine este următoarea:

a, A (a) i, (i) r, R (re)

ă. Ă (ă) î, Î (î din i) s, S (se)
â, Â (î din a) j, J Ue) ş, Ş (şe)
b, B (be) k, K (ca) t, T (te)
c, e (ce) 1, L (le) ţ, Ţ (ţe)
d, D (de) m, M (me) u, U (u)
e, E (e) n, N (ne) v, V (ve)
f, F (fe) o, O (o) w, W (dublu ve)
o-
b' G (ghe) p, P (pe) x, X (ics)
h, H (ha) q, Q (kii sau chIu) Y, Y (i grec)
z, Z (ze)

Nota 1. Literele mari corespunzătoare lui ii, il, Î. ş, ţse scriu şi ele cu semnele
caracteristice: Ă, Â. î, Ş. Ţ.

Nota 2. În abrevieri ~i simboluri, unele litere au variante de citire consacrate

În uz, de obicei după model străin: f (ef), g (ge). h (ha,:;), I (el), m (em). n (en),
r (er). ,foi (es). z (zet).
Nota 3. Scrierea noastră mai foloseşte, În redarea unor nume proprii străine
şia unor cuvinte noi ne adaptate , litere cu diverse semne diacritice: ii, C, ă. i ş.a.
*
(vezi 16X).
În general, scrierea noastră notează fiecare sunet printr-o literă.
Uneori însă acelaşi sunet este redat prin litere diferite, aceeaşi literă redă

9
sunete diferite, un grup de litere poate reda un singur sunet sau o singură
literă poate reda un grup de sunete, de exemplu:
- literele â şi îredau aceeaşi vocală, [îl: blând, rând, coborî, înger,
neînţeles etc.;
- litera k şi grupul de litere ch, când sunt urmate de esau i, redau
aceeaşi consoană, [I<]: chel, chimie, kenyan, kilometru etc.;
- litera x şi grupul de litere cs redau acelaşi grup de sunete, [cs]:
expediţie, ticsit etc.;
- literele c şi g, când sunt urmate de esau i, redau consoanele
africate [e] şi[g]: cer, cine,ger,gintă etc.,iar când sunt urmate de a, ă, â,
o, u sau de o consoană, precum şi la sfârşit de cuvânt, redau consoanele
[k] şi [g]: cap, clasă, cuc, gând. greu, mag etc.;
- grupurile de litere ch şi gh (urmate de e, i) redau câte un singur
sunet, [I<] şi Lg]: chem, chimir, ghem, ghindă etc.;
- litera x redă un grup de sunete, fie [cs]: exclus, explozie etc., fie
[gz]: examen, exemplu etc.

II. FONETICA ŞI PROBLEMELE DE

ORTOGRAFIE ŞI DE ORTOEPIE

VOCALELE

§ 2. Se scrie şi se pronunţă a, nu ea, după literele Ş şijîn rădăcina

cuvântului: şa, şade, şapte, şase; deja, jalbă, jale, jar (nu şea, şeade,
şeapte, şease; dejea,jealbă,jeale,jear).

Notă: în mod obişnuit, e alternează cu ea: deştept - de.~teaptă, leg - leagă;

potrivit cu regula de mai sus se stabileşte însă alternanţa e - a după ş, în rădăcina
cuvântului, în formele flexionare ale adjectivelor şi verbelor: de:;;ert - dcşartă
(nu de:;;caltii), aşez - a.~·ază (nu aşează), înşel - Înşală (nu Înşeală), şed - .~ade
(nu şeade).
§ 3. Substantivele cu rădăcina terminată în Ş şij, când sunt articulate,
se scriu şi se pronunţă cu a, nu cu ea: coaja, păpuşa, uşa (nu coajea,
păpuşea, uşea).

10
 Ă

§ 4. Se scrie şi se pronunţă li. nu e, după ş,j, la nominativ-acuzativul

şi vocativul singular al substantivelor şi adjectivelor feminine de
declinarea 1: fruntaşă, tovarăşă, uriaşă, uşă: coajă, grijă. plajă, şarjă (nu
fruntaşe, tovarăşe etc.); de asemenea, la persoanele 1 plural şi a III-a
singular şi plural ale indicativului prezent şi la persoana a III-a singular
a perfectului simplu: ang;ljăm. înfăţişăm. îngroşăm; îngraşă, îngro<lşli;
angajă. furiş;J. îngrăşă. îngroşă (nu angajem. îngrăşem etc.).

Notă: Pluralul substantivelor ~i adjectivelor frunta.~ă, tovară.~ă, uriaşă etc.

se scrie ~i se pronunţă cu e: fruntaşe. tovarăşe, uriaşe.
§ 5. Se scrie şi se pronunţă ă, nu c,după ş,j, la pluralul substantivelor
terminate în -are: înfăţişliri, angajări (nu înfăţişeri, angajen) , terminaţia
-are altemând cu -ări.
§ 6. În sufixele -iltor, -ământ se păstrează ă şi după ş: înfricoşător.
îngrăş;lmânt(nu înfricoşetor,îngrăşemânt) (vezi şi § 134).

Â
§ 8. Se scrie â, nu î, în poziţie medială, în toate cuvintele (coborâsem,
gând, mână, pâine, scânteie, ţinând etc.), cu excepţia cuvintelor compuse
sudate în care al doilea cuvânt începe cu î (bineînţeles, oriîncotro,
semiîntuneric etc.) şi a cuvintelor derivate cu prefixe de la un cuvânt
care începe cu î (neînvins, preîntâmpina, subînţeles etc.).
§ 9. Se scrie şi se pronunţă â, nu ă, în cuvinte ca: întâi, până (nu întăi,
pănă; vezi Indexul de cuvinte).
§ 10. Se scrie şi se pronunţă â, nu ă, în sufixul verbe lor derivate din
onomatopee care au âîn rădăcină, de felul lui cârâi, mârâi, scârţâi, vâjâi,
zbâmâi (nu cărăi, mărăi, scărţăi, văjăi, zbămăi etc.; dar: mormăI).
§ 11. Se scrie şi se pronunţă -ând (nu -ind) în gerunziile verbelor de
conjugarea I după consoanele Ş şi j: înfăţişând. îngrăşând, angajând (nu
înfăţişind, îngrăşind. angajind). De asemenea, gerunziul verbe lor a agrea,
a crea este agreând, creând (nu agreind, creind).
§ 12. Se scrie şi se pronunţă -ind (nu -ând) în gerunziile verbelor de
conjugarea I a căror rădăcină se termină în i: apropiind, muind, tăind.

11
 E
§ 13. Se scrie şi se pronunţă e, nu ă, după literele ş,j în rădăcina
cuvântului: înşela, şes, şedea, jecmăni, jelanie, jelui (nu înşăla, şăs,
şădea,jăcmăni,jălanie.jălll1). Fac excepţie unele cuvinte ca derivatele
lui jar (jănltic,jărăgai,jări,jănl1). respectiv derivatele lui şagă (şăgalnic),
şal (şă1uţ), şanţ (şănţişor, şănţuleţetc.) şi şatri'i (şătrar. şătrăreasă, şătruţă).

Notă. Trebuie evitată scrierea şi pronunţarea să a pronumelui reflexiv ,o;e: ,o;e

duce. ,o;ă ,o;e vadă (nu să duce. ,..ă să vadă).

Trebuie evitată de asemenea scrierea şi pronunţarea dă. pă. ci1trii a

prepoziţiilor de, pe şi ci1tre.
§ 14. Einiţial din cuvintele eu, el, ea, ei, ele, eşti, este, e. eram, erai,
era, eraţi, erau, deşi se rosteşte ie, se scrie e, potrivit cu tradiţia literară.
§ 15. În neologisme, e iniţial se scrie şi se pronunţă e, nu ie: ecran,
ecualor, epocă, eră, eroism, evident, examen, explozie (nu iecran,
iecuatoretc.).
De asemenea, e la început de silabă, precedat de vocală, în
neologismele de tipul aed, alee, coexistenţă, idee, poem, poet se scrie şi
se pronunţă e, nu ie.
Notă. De la această regulă fac excepţie verbele a căror rădăcină se termină
În i (atribui, con.o;titui), care se scriu şi se pronunţă la persoana a III-a cu ie:
atribuie, con...tituie.
§ 16. În formele verbale agreez, creez, scrierea şi pronunţarea cu e
sunt justificate morfologic prin prezenţa terminaţiei -ez adăugată la
rădăcina verbală, terminată în e (agre-ez, cre-ez).
§ 17. Se scrie şi se pronunţă (al) meu, (ai) mei (nu mieu, miei).
§ 18. Se scrie şi se pronunţă e la sfârşitul cuvintelor formate cu
sufixul -eţe: fineţe, frumuseţe,justeţe, tinereţe (nu fineţă, frumuseţă,
justeţă, tinereţă, care sunt rostiri regionale).
§ 19. Este nerecomandabilă pronunţarea deschisă a lui e accentuat
înaintea unei silabe conţinând un e: crede, fete, iele, vede, vedere, verde
etc.
De asemenea, în cazurile în care există fluctuaţie regională în
pronunţare între eşi ă după consoanele ţ, s, z, ş,j şi uneori r, se scrie şi
se pronunţă e: feţe, ţepi, mătase, mese, sete, tuse, să lucreze, zece, şed,

12
şedinţă. jertfă, reuşit (nu feţă, ţăpi, m;ltasă, mesă, săte, tusă, să lucreză,
zăce, şăd, şădinţă,jărtfă, răuşitetc.).

§ 20. Se scrie şi se pronunţă i. nu â, după ţ, s, z.j şi după grupul stîn

rădăcina cuvintelor subţire, singur. zic, maşină. şin;'i, jir, stinge (nu
subţâre, sângur. stângeetc.).

Notii. Se scrie şi se pronunţă i. nu il, în prepoziţiile: din, prin, dintre. printre

(nu diln,pân. dântre,pântre).
§ 21. La sfârşitul unor pronume şi adverbe: aceeaşi, aceleaşi, acehlşi,
aceiaşi, însăşi, însuşi, înşişi. iarăşi, totuşi, se
scrie i şi se pronunţă i scurt.
nesilabic.
§ 22. Se scrie şi se pronunţă i, nu e, în sufixul -atic: îndemânatic,
tomnatic (nu îndemânatec, tommltec).
§ 23. La sfârşit de cuvânt, în pluralele de tipul francezi, moşi, soţi,
vreji şi în fonnele de persoana a II-a singular, indicativ prezent. de tipul
cutezi, îngheţi, îngraşi etc., se scrie i şi se pronunţă i scurt, nesilabic.

Î
§ 24. Se scrie î(nu â) în poziţie iniţială sau finală (înger, întâi; coborî,
pârî etc.) în toate cuvintele, precum şi în poziţie medială, în cazurile
menţionate la § 8. Scrierea cu î în poziţie medială, în loc de â, este
admisă şi în numele proprii de familie, după dorinţa purtătorilor lor (veZI
şi § 168, Nota 1).

u
§ 25. Nu se scrie şi nu se pronunţă ula sfârşitul cuvintelor tenninate
în diftongii ai, âi, ei, ii, oi, ui şi în consoanele K, g şi urmate de i c
nesilabic: tai, luai, lămâi, mei, auzii, pietroi, cui; mănunchi, ochi, vechi,
unghi, arici, bici, cârmaci (nu taiu, luaiu, lămâiu, meiu, auziiu,pietroiu,
cuiu, mănunchiu, ochiu, vechiu, unghiu, ariciu, biciu, cânnaciu).

13
 VOCALE ÎN HIAT

A-E
~ 26. Se scrie şi se pronunţă a-c. nu aie. în cuvântul aer şi în
derivatele aerian. aerisi, aerodrom, aeroport etc.

E-A
§ 27. Cuvintele hore"l, cereale, ideal conţin hiatul c-a, rostit deci în
două silabe, nu diftongul ca.
§ 28. Se scrie şi se pronunţă crea. crearc, creaţic, agrea, impemleabil
(nu creia. creiare. creiaţie. agreia. impermeiahil sau impermiabiI).

E-E
§ 29. Se scrie şi se pronunţă e-e. nu eie, în alee. idee. licee: agreez,
creez (nu aleie. ideie.liceie: agreiez. creiez. vezi §§ 15.16).

I-E
§ 30. Se scrie J~l111ilie. istorie. vie (nu iiul1iliie. istoriie. viie).

I-A
§ 31. Forma articulată de nominativ-acuzativ a substantivelor
feminine terminate în i-e se scrie cu i-a. nu cu iia sau cu iea: f'.1miJiel. ia,
istoria, rochia. via (nu familiia, iia, istoriia, rochiia. viia sau fmniJiea. iea.
istoriea. rochiea, viea).

1-1
§ 32. Se scrie şi se pronunţă i-i, nu i, în: fiinţă (fi + suf. -inţă), ştiinţă
(şti + suf. -inţă), conştiinţă (con- + ştiinţă), fiindcă (fi + -ind + că), fiică
(nu finţă, ştinţă. conştinţă. findcă, fică).

14
 Notii. Se scrie Însă şi se pronunţă cLlno~tinţii, nu cuno.~tiinţii, deoarece acest
cuvânt este un derivat de la a cunoa.~te cu sufixul -intii (ca şi credinţ<1 din crede
+-inţi1); de asemenea Încllno~tinţa, nu încllno~'tiinţa, fiind derivat de la
cllno.~tinţi1).

O-E
§ 33. Se scrie şi se pronunţă o-c. nu oie, în poem. poet. poezie (nu
poiem, poiet. poiezie; vezi § 15).

o-o
şi se pronunţă o-o, nu o, în (agro)zootehnie. alcool.
§ 34. Se scrie
cooperaţie, coopta. epizootie, zoologie (nu (agro)zotehnie, alcol,
coperaţie. copta, epizotie. zologie).

U-E
§ 35. Se scrie şi se pronunţă u-e. nu uie, în duel. duel. menuet.
perpetuez (vezi § 15).

DIFTONGII

ÂI
§ 36. Se scrie şi se pronunţă âi, nu â, în cuvintele câine, mâine. pâine
(nu câne, mâne, pâne).

EA,IA
§ 37. Se scrie şi se pronunţă ea. nu ia. după consoană: acea, aceasta.
cea, ceai, ceartă, ceas, deal, geam, leac, meargă, ţeapă, ţeapăn, ţeav,l(nu
dai, dial, }iacetc.).

15
 t:
§ 38. După b, p, m, V se scrie şi se pronunţă ia, nu e~l, atunci când
diftongul alternează cu ie: biată - biet,piatră -pietre, piardă - pierde,
piaţă - pieţe, amiază - amiezi, miazănoapte - miez, dezmiardă -
dezmierd, fiare - fier, viaţă - vieţi.
§ 39. Se scrie ea, nu ia. după ch, gh când există forme alternante cu
e: blochează - blochez, cheag - închega, cheamă -chem, tinichea -
tinichele; gheată - ghete. gheaţă - gheţuri, îngheaţă - îngheţa,
veghează - veghez ( nu chiag, chiamă etc.).
§ 40. Se scrie ia, nu ea, după ch, gh când nu există forme alternante:
chiar. ghiaur.
§ 41. După consoane, când ternlinaţiile -cască. -ează alternează cu
-esc, -ez, se scrie şi pronunţă ea, nu ia sau a: întinerească - în tineresc ,
întâlnească - întâlnesc, sfârşească - sfârşesc, agreează - agreez,
angajează - angajez, furişează - furişez (nu întineriască, angajiază.
angajază etc.).
§ 42. Se scrie şi se pronunţă ea, nu a, după ş,j în cuvintele formate
cu sufixele -eală, -ean, -eaţă: greşeală, oblojeală; mureşean, orăşean,
clujean; roşeaţă (nu greşală, oblojală; mureşan, orăşan, clujan; roşaţă)
(vezi şi § 133).
§ 43. Formele articulate de nominativ-acuzativ singular ale
substantivelor şi adjectivelor feminine terminate în e, precum şi ale unor
substantive masculine terminate tot în e. se scriu şi se pronunţă cu ea:
alee - aleecl, mare - marea, tăcere - tăcerea. ureche - urechea,
veghe - veghea, veche - vechea: bade - badea, nene - nenea.
§ 44. Formele articulate ale următoarelor nume de zile se scriu şi se
pronunţă cu ea, nu cu ia: lunea, marţea, miercurea, vinerea (nu Iunia.
marţia, miercuria, vineria).

Notă. Se scrie şi se pronunţă însăjoia.

§ 45. În numerale ordinale ca: al treilea, al patrulea, al cincilea, a
cincea, a şaptea etc .. se scrie şi se pronunţă ea, nu ia. Face excepţie de la
această regulă forma feminină a treia.
§ 46. Se scrie şi se pronunţă ea la pluralul pronumelor şi adjectivelor
demonstrative feminine acelea, acestea; de asemenea se scrie ea la
singularul pronumelui şi adjectivului feminin aceea.
§ 47. La imperfectul verbelor de conjugarea a II-a, a III -a şi a IV-a
se scrie şi se pronunţă ea: tăceam, tăceau,puneai,punea,fugeaţi,fugeau.

16
 Natii. La verbele a căror rădăcină se termină În i, imperfectul se scrie ~i se
pronunţă cu ia, nu Cll ea: griiiam, trebuia.
§ 48. Se scrie şi se pronunţă ea, nu ia, la sfârşitul adverbelor sau
locuţiunilor adverbiale (chiar la cele care au variante în -i): ,lsemenea,
aşijderea, aiurea, de asemenea etc.
§ 49. Se scriu şi se pronunţă cu ea, nu cu a, cuvintele seamă. seară.
se'lrb,'id. ţeapă. ţeapăn, zeamă (nu samă. sară, sarbăd, ţapli, ţap,'in, zamJ).
§ 50. Se scrie şi se pronunţă cu ea pronumele şi adjectivul posesiv
(a) mea.
§ 51. Se scrie şi se pronunţ..1. ia. nu ea, după vocale. când există forme
alternante cu ie: tăia, tăiat - t;:'iiere, băiat -bliieţi.
§ 52. După vocale, când terminaţiile -iască, -iază alternează cu -iese,
-iez, se scrie şi se pronunţă ia, nu ea: croiască - croiesc, alcătuiasc,'i -
alcătuiesc, întemeiază - întemeiez.
§ 53. După vocale, când sufixele -iahi, -ian alternează cu -ieli. -ieni,
se scrie şi se pronunţă ia, nu ea: cheJtuiaM - cheltuieli, îndoială -
îndoieli, vasluian - vasluieni.
§ 54. Se scrie şi se pronunţă ia la sfârşitul pluralului masculin al
pronumelor şi adjectivelor aceia, aceştia, atâţia.

lE
§ 55. Se scrie şi se pronunţă ie, nu e, la început de cuvânt sau la
începutul unei silabe care urmează după o vocală: ied, ieftin, iepllre,
ieşire; baie. băieţi, cheie, claie, cuie, femeie, ploaie, Ploieşti, proiect,
statuie, voie; atribuie, trebuie, treier.
Nota 1. Fac excepţie cuvintele de la ** 14, 15 ~i 16.

Nota 2. Vezi şi excepţiile de la ** 29 şi 30.

§ 56. După consoane, acolo unde în limba literară se pronunţă ie, se
scrie şi se pronunţă ie, nu e: miei (subst. pl.), miercuri, fier, pier, piept,
pierde, vieţi.

IO,EO
§ 57. Se scrie io, nu eo, în cuvinte ca: chioşc, ciorchine, ghio/,
ghiotură~ se scrie şi se pronunţă eo, nu io, în cuvintele /eorpăi,p/eosc.

17
 OA

§ 58. Se scrie oa, nu ua, în cuvintele cu alternanţa o - oa şi oa - o: col

- coate. moad - mori. poartil - porţi; de asemenea, se scriu şi se
pronunţă cu oa, nu cu Ui:l, cuvintele dom'Ui) şi foarte.

UA

§ 59. Se scrie şi se pronunţă ua, nu Oii, când nu există forme cu

alternanţa o - oa: piua. roua. sacaua, steaua. ziua: a doua, a noua.

UĂ

§ 60. Se scrie şi se pronunţă wlîn cuvintele: piu;."i, rowl, ziwl; douil,

nouă: p!OU<l.

TRIFTONGII

EOA

§ 61. Se scrie şi se pronunţă eoa, nu ioa, în leoarcă (nu lioarcă).

EAU, IAU

§ 62. Se scrie şi se pronunţă eau, nu iau, în: şleau, beau, vreau (nu
ş/iau,biau, vriau),
§ 63. Se scrie şi se pronunţă iau, nu eau, în: iau. miau, suiau, tăiau.

IAI

§ 64. Se scrie şi se pronunţă iai, nu eai, în: îndoiai, suiai, tăiai (nu
îndoeai, sueai, tăeai).

18
 CONSOANELE

B
§ 65. Se scrie şi se pronunţă b, nu v, în numele lunilor: februarie.
septemhrie, octombrie, noiembrie. decembrie (nu fevruaric. septemvrie,
octomvrie. noiemvrie, decemvrie).

§ 66. Se scrie c şi se pronunţă c în cuvintele: aprecia, cifnz, cilindru.

ciment, civil, lucernă, viciu (nu apreţia, ţifn'l, ţilindru, ţiment. fivil,
luţcm,l, viţiu).

§ 67. Se scrie şi se pronunţă h, nu ch, în cuvintele: arheolog, arhitect.

psiholog, tehnic şi în derivatele lor (nu "rcheoJog, architect, psicholog,
technic).
§ 68. Se scrie şi se pronunţă h în cuvintele: hegemon, hexLlmetru.
hibrid, hidrogen, hipodrom, hotel (nu egemon, exametru, ibrid, idrogen,
ipodrom. otel).
Notii. Se scriu ~i se pronunţă fără h cuvintele: coerent, coeziune, ipocrit,
ipotecă, umor(vezi Indexul de cuvinte).

§ 69. Se scrie g şi se pronunţă gîn cuvintele: cortegiu, naufragiu,

omagiu, nlvagiu, solfcgiu etc. şi în cuvintele derivate: naufragiat,
omagial etc. (nu cortej, naufrajetc.).

J
§ 70. Se scrie şi se pronunţă j în cuvintele fonnate cu sufixul -aj:
abataj, afişaj, aliaj, foraj, instructaj, mesaj, pasaj, peisaj, personaj.

19
 Notă. În familia unor cuvinte coexistă formele cu j alături de cele cu ge, gi:
carti/a} - carti/agino,o;, mesa} - me,o;ager, pa,o;aj -pa,o;ager. dirUa - dirigcnt,
diriginte.

s
§ 71. Înainte de l, m, n se scrie şi se pronunţă s, nu z, în cuvintele
disnicie, desluşi, smlintână. sminti, smuci, trăsni, trosni (vezi însă § 80
şi Indexul de cuvinte).
§ 72. Se scrie şi se pronunţă s, nu z, în neologismele terminate în
-asm(ă), -ismli şi în derivatele lor: hmtasmJ, fantasmagoric, marasm,
plasmă, pleonasm, prismcl, prism atic , sarcasm (nu hmtazm,l, marazm,
pleonazm, sarcazm etc.).
§ 73. Se scrie şi se pronunţă s, nu z, în cuvintele formate cu sufixul
-ism: evoluţionism, diletantism, sofism (nu evoluţionizm, diJetantizm,
sofizm).
§ 74. Se scrie şi se pronunţă s, nu z, în cuvintele chermesă,
chintcscn{,1. disident. disidenţă.grimasă,prcmis,'. sesiune (nu chenneză,
chintezcnţă, dizident, dizidenţă, grimazi.l, premizil, seziune).

§ 75. Se scrie şi se pronunţă s în cuvintele cens, sens şi în derivatul

sensibil, dar se scrie şi se pronunţă z în cenzitar, senzaţie. senzorial,
senzitiv, senzual.
§ 76. Se scrie şi se pronunţă s, nu ş, în cuvintele deschis. scenă,
schimba, stofă (nu deşchis, şcenă, şchimba, ştoflf).

§ 77. Se scrie şi se pronunţă obişnuit, paşnic, veşnic (nu obicinuit,

pacinic, vecinic).

20
 x
§ 78. Se scrie x şi se pronunţă cs în cuvinte ca: exacerba, expediţie,
explozie,hexametm,oxid etc. Se scrie xşi se pronunţăgzîn cuvinte ca:
exact, examen, exantematic, exemplu, exil etc.

z
§ 79. Înainte de b, d, g, v se scrie şi se pronunţă z, nu s: azvârli,
brazdă, zbor, zgomot. Fac excepţie unele neologisme ca: aisberg,
glasbeton-, glasvand,jurisdicţie.
§ 80. Înainte de 1, m, n se scrie şi se pronunţă z, nu s, în cuvintele
caznă, gleznă, iz1az, izmă, zmeu, zmeurli, nu casnă, glesnă, islaz, ismă,
smeu, smeură (vezi însă § 71 şi Indexul de cuvinte).
§ 81. Prefixul des- înainte de b, d, g, 1, m, n, r, v şi înainte de vocale
se scrie şi se pronunţă dez-: dezbatere, dezdoi, dezgropa, dezlega,
dezmierda, deznoda, dezrădăcina, dezve1i, dezamăgi, dezarma, dezumfla
(nu desbatere, desdoi, desgropa, deslega, desmierda, desnoda,
desrădăcina, desveli, desamăgi, dcsamla, des umfla ) (vezi şi § 142).
§ 82. Prefixul trans-, de dată mai recentă, îşi păstrează în scris şi în
pronunţare forma originară cu s şi când e urmat de b, d, 1, m, v sau de
vocală: transatlantic, transborda, transdanubian, translator, transmite,
transversal (nu tranzborda, tranzdanubian etc.) (vezi şi § 145).
§ 83. Se scrie şi se pronunţă bez, iz, răz, înainte de b, d, g, 1, m, n şi
v: bezmetic, beznă, izbi, izgoni, răzbate, război, răzgândi, răzleţ, răzvrăti
(nu besmetic, besnă, isbi, isgoni, răsbate, răsboi, răsgândi, răsleţ,
răsvrătl) (vezi şi § 144).
§ 84. Se scrie şi se pronunţă zîn cuvintele derivate cu sufixul -nic
care au rădăcina terminată în z: groaznic, obraznic, paznic (nu groasnic,
obrasnic, pasnic).
§ 85. Se scrie şi se pronunţă z, nu s, în următoarele cuvinte: bazin,
cenzitar, cenzură, dizolvare, furniza, furnizor, regiza, regizor, tranzitiv,
viteză (nu basin, censitar, censură, disolvare, furnisa, furnisor, regisa,
regisor, transitiv, vitesă).

21
 CV, CU. CH
§ 86. Se scrie şi se pronunţă cv în cuvintele: aCVelriU. cvintet (nu
aquariufll, quintet); se scrie şi se pronunţă cu în cuvintele acuare];J.
ecuaţie, ecuator (nu aquan:];J. equi:lţie, equator, nici acvarelă. ecvaţie.
ecvator); se scrie eh şi se pronunţă kîn cuvintele: chintnl, chintesenţ,1 (nu
quinti./l. quinlescnţiJ, nici c\linial, cvinlescnţă); chirurg, orchestră şi
de'rivatde lor (nu hinlrg, orhcstn1); de asemenea chirilic (nu cirilic).

GV,GU,GH
§ 87. În împnul1uturi recente se scrie şi se pronunţă gvîn lingvistic.1.
gu în lingual, gh (pronunţat g) în drogherie.

CONSOANELE DUBLE
§ 88. Consoancle duble se scriu numai acolo unde redau o realitate
fonetică. Astfel, în accelera. ncccnt, primul c notează sunetul k, iar al
doilea sunetul c.
Notii. Se scrie ~i se pronunţă bacil. sugera, suge,"itie (nu baccil. ,"illggera.
,"illgge,,'tie).
§ 89. Se scriu şi se pronunţă consoane duble în cuvintele formate cu
prefixe când consoana finală a prefixului e aceeaşi cu consoana iniţială
a rădăcinii.
Se scrie şi se pronunţă nn în derivatele formate cu prefixul în- când
cuvintele de bază încep cu n: înnodn, înnoptn. înnoi (vezi § 138).
Notii. Se scrie un singur n În: îneca. Înota, deoarece nu se mai simt
elementele componente (nu înneca, Înnota). De asemenea, se scrie Înainte
(compus din În + aintehi Înalt (nu Înnainte, înnalt). Vezi şi ~ 13R.
Se scrie şi se pronunţă n-în cuvintele formate cu prefixul inter- când
cuvintele de bază încep cu r: inten-egn.
Se scrie şi se pronunţă ss în derivate cu prefixul tnms- ale căror
cuvinte de bază încep cu s: transsiberian (vezi şi § 145).
§ 90. Se scrie şi se pronunţă un singur s în cuvintele casă, masă, rasă,
indiferent de sensul lor (nu se scrie cassă. massă, rassă).
§ 91. Se scrie şi se pronunţă celălalt, nu cellall.

22
 DISPARIŢIA UNOR SUNETE
§ 92. În vorbirea curentă nu se pronunţă Jal articolului masculin (am
văzut Jupu). Se recomandă însă pronunţarea acestui sunet în exprimarea
solemnă, într-o conferinţă, într-un curs universitar etc.
Este necorectă pronunţarea prepoziţii1or prin,printre cu omiterea lui
r (pin, pintre).

ACCENTUL
§ 93. În limba română accentul nu are un loc fix, în sensul că locul
lui nu este determinat cu necesitate de structura fonetică a cuvântului. De
aceea nu se pot da, pentru limba română, reguli de accentuare. Se pot
face însă unele observaţii privitoare la locul accentului, bazate pe
cercetarea frecvenţei diferitelor tipuri de accentuare.
Accentul stă în mod frecvent pe una dintre ultimele două silabe ale
cuvântului. De obicei. cuvintele terminate în consoană sunt accentuate
pe ultima silabă (feJin;Jr) , iar cuvintele terminate în vocală sunt
accentuate pe silaba penulthnă femeie). Atunci când ultimul sunet al
cuvântului este el (cu excepţia cazurilor în care a este articol, ca în casa),
accentul cade pe ultima silabă (musaca, tremura).
Cuvintele accentuate pe silaba antepenultimă sunt mult mai puţin
frecvente, iar cele accentuate pe cea de-a patra silabă începând de la
finală sunt extrem de rare: ferfeniţă, g5rgiiriţă, gogoriţă, 1c/poviţă,
Jlibeniţ.l, prepeJiţi.1, rdzmeriţă, şliboviţli, veveriţă.
Sufixele limbii române sunt, în majoritatea cazurilor, accentuate;
doar un număr mic de sufixe sunt neaccentuate. Câteva sufixe pot fi şi
accentuate şi neaccentuate: -ete (foamete, dar scumpete), -işte (cfinepfşte,
dar fnişte) , -iţă (copiJfţă, dar bfvoliţă).
Un sufix alcătuit dintr-un număr mai mare de silabe este de cele mai
multe ori accentuat, în comparaţie cu un sufix alcătuit dintr-un număr
mai mic de silabe. Astfel, sufixc1e formate din trei silabe sunt totdeauna
accentuate. Sufixele monosilabice sunt de cele mai multe ori
neaccen tuate.
Atunci când există forme duble de accentuare, limba literară preferă,
în general, forma în care accentul este mai apropiat de finala cuvântului.

23
Astfel, se va accentua: bolnav, caracter, duminică, duşman, fenomen,
ianwirie, lozincă, regizor, sector, şervet (nu bolnav, caracter, duminică,
duşman, fenomen, ianuarie, lozincă, regizor, sector, şenret).

Notă. Se va accentua Însă: călLIgăriţă. d6ctoriţă (nu călugăriţă, doctoriţă).

În morfologie, accentul are uneori rolul de a diferenţia formele

gramaticale: cdntă - cânti. La prezentul indicativ. conjugarea a III-a
diferă de conjugarea a II-a prin modul de accentuare: mergem - tăcem.
De aceea trebuie evitată accentuarea greşită, care duce la confuzia dintre
cele două conjugări; deci se va rosti: bateţi, duceţi, faceţi, mergeţi;
prevedeţi, scădeţi, tăceţi (nu băteţi, duceţi, tăceţi, mergeţi; prevedeţi,
scadeţi, taceţi). În aceste cazuri trebuie considerată ca normă următoarea
regulă: la persoanele 1 şi a II-a plural ale indicativului şi conjunctivului
prezent, precum şi la persoana a II-a plural a imperativului, la conjugarea
a II-a accentul stă pe sufixul conjugării (-e-), iar la conjugarea a III-a pe
temă.
Morfologia numelui nu pune, în general, probleme din punctul de
vedere al accentuării, deoarece accentul rămâne, la marea majoritate a
cuvintelor, invariabil în cursul flexiunii (farmacie, farmaciei, farma-
ciilor).
În scris, accentul cuvintelor nu se notează, de regulă. Notarea
accentului, sub forma accentului ascuţit ('), este permisă în situaţiile în care
se simte nevoia de evitare a confuziei Între cuvinte, forme sau variante
omografe ca modele - modele, Încuie··--Încuie, intim - intim.

III. GRAMATICA ŞI PROBLEMELE DE

ORTOGRAFIE ŞI DE ORTOEPIE

SUBSTANTIVUL ŞI ADJECTIVUL

§ 94. Unele substantive au mai multe forme de plural; forme literare

sunt:
masculine: umăr (parte a corpului) - umeri (nu umere);

24
 feminine: coală-coli, şcoală-şcoli, pagină-pagini, regulă­
reguli, republică - republici (nu coale, şcoale, pagine, regule, repubJice);
biruinţă-biruinţe, cunoştinţă-cunoştinţe, ştiinţă-ştiinţe (nu biruinţi,
cunoşlinţi, ştiinţI); balama-balamale (nu băJămăJi);
neutre: chibrit -chibrituri (nu chibrite) , pârâu -pâraie (nu pârâuri,
nici pârăun). Zero şi radio au pluralul zerouri, radiouri (nu zeruri,radiuri;
vezi Indexul de cuvinte).
Notă. La unele substantive se consideră literare câte două forme de plural;
de exemplu: (feminine) poieni şi poiene. râpe şi râpi. vremuri şi vremi; (neutre)
chipie şi chipiuri, tuneluri şi tunele. ,.;eminarii şi ..;emimlre.
Substantivele terminate în -aj (vezi § 70) fac pluralul în -aje:
masaj-masaje, pasaj-pasaje, peisaj-peisaje, personaj-personaje
(nu masagii, pasagii, peisagii, personagiJ).
§ 95 .În unele grai uri există alternanţa d - j, faţă de alternanţa d - z
din limba literară; ea trebuie evitată. Se va pronunţa şi se va scrie: brad
-brazi (nu brajl) , crud-cruzi (nu CrujI).
§ 96. Alternanţa z - j din cuvintele mai vechi (breaz -- brejI) nu a
cuprins şi cuvintele noi. În limba literară se scrie şi se pronunţă: chinez
- chinezi,francez - francezi, irlandez -irlandezi (nu chineji,franceji,
irlandejl).
§ 97. Într-o serie de cuvinte mai noi nu se realizează alternanţa a - ă.
Se va scrie şi se va pronunţa: L1brică - fabrici, staţie - staţii (nu făbrici,
stăţiJ).

Notă. Trebuie Înlăturate şi unele rostiri dialectale. Pluralul substantivelor

albie, arie. aripă. a~chieeste albii, arii, aripi, aşchii (nu ălbii, ăripi etc.).
§ 98. Adjectivul masculin nou are pluralul noi (nu noUl), femininul
nouă are pluralul noi (nu nouă).
§ 99. Pluralul substantivelor şi adjectivelor masculine terminate în
x (cs) se scrie şi se pronunţă cu cş: fix - fieşi, ortodox - ortodocşi (nu
fixi,ortodoxl).
§ 100. Substantivele feminine terminate la nominativ singular în -ee
(coree, dispnee, logoree) şi -e (justeţe, tandreţe) care nu se folosesc la
plural fac genitivul în -ee, articulat -eei, respectiv -e, articulat -ei: (unei)
coree, coreei, (unei) dispnee, dispneei, (unei) logoree,logoreei; (unei)
justeţe,justeţei, (unei) tandreţe, tandreţei.
§ 10 1. Alternanţa o accentuat - oa, care diferenţiază substantivele
şi adjectivele masculine de formele feminine, nu apare în unele cuvinte

25
mai noi. Deci se scrie şi se pronunţă: baroc - barocă (nu baroacli),
echivoc - echivocă (nu echivoac,l) , pedagog - pedagog,,1 (nu
pedagoagă) .

ARTICOLUL
§ 102. Substantivele masculine a căror fonnă nearticulată de plural
se termină în -ii (de exemplu copil) se scriu la forma articulată a
pluralului cu iij (trei 1): cafegiu - cafegii -cafegiii, copil - copii -
copiii, fiu - fii - fiii,geamgiu -geamgii - geamgiii. Aceeaşi regulă
se aplică şi în scrierea adjectivclor masculine terminate în -iu: m~ilociu
- mUlocii -m~ilocjji, saşiu - saşii - saşiii.
§ 103. Forma de genitiv-dativ articulat a substantivelor şi
adjectivelor feminine de tipul cas,I, gramatică, grădină, scânteie, mare se
formează adăugându-se articolul i la forma de genitiv-dativ nearticulat:
casă, unei case - casei (nu casii), gramatică, unei gramatici -
gramaticii (nu gnunaticei),gn'idină, unei grădini -grădinii (nu grădinei),
scânteie, unei scântei - scânteii (nu scânteiei) , valurile albastrei mări
- valurile m,lrii albastre, unei mari plirţi a globului - marii părţi a
globului.
§ lO4. Fac excepţie substantivele şi adjectivele tenninate în -ie în
hiat: vie, unei vii - viei, regiune pustie, unei regiuni pustii - pustiei
regiuni (nu viii,pustiil).
Substantivul piele (pielea omului) are forma articulată pielii (nu
pieil) , deşi genitiv-dativullui nearticulat este unei piei.

NUMERALUL
§ 105. Deoarece numeralele ordinale sunt formate cu ajutorul
numeralelor cardinale precedate de articolul proclitic al, a, se scrie şi se
pronunţă clasa a doua,partea a treia (nu clasa doua, partea treia).
§ 106. Numeralul întâi nu este fonnat, ca celelalte numerale
ordinale, cu ajutorul articolului proclitic al, a; el se comportă ca un
adjectiv cu o singură tenninaţie: clasa întâi, Întâia clasă; rândul întâi,
întâiul rând~ deci nu clasa întâia sau clasa a Întâia.

26
 PRONUMELE
§ 107. În pronumele demonstrativ feminin singular aceea, aceeaşi
se scrie ea, spre deosebire de formele de maSCll1~11 plural aceia, aceiaşi,
în care se scrie ia.
§ 108. Pronumele de întărire însumi se foloseşte potrivit cu
persoana. cu genul şi cu numărul cuvântplui pe care îl determină:
pers.l singular: eu, mie, pe mine însumi (când vorbitorul este de sex
masculin) sau eu, pe mine însămi, mie însemi (când vorbitorul este de
sex feminin);
pers. 1 plural: noi, nouă, pe noi înşine (masculin) sau însene
(feminin);
pers. a II-a singular: tu, ţie, pe tine însuţi (când i se vorbeşte unei
persoane de sex masculin) sau tu, pe tine însăţi, ţie înseţi (când i se
vorbeşte unei persoane de sex feminin);
pers. a II-a plural: voi, vouă, pe voi înşivă (masculin) sau însevă
(feminin);
pers. a III-a singular masculin: el, al lui, lui. pe el însuşi;
pers. a III-a singular feminin: ea,pe ea însăşi, al ei, ei înseşi;
pers. a III -a plural masculin: ei, al lor, lor, pe ei înşişi;
pers. a IIl-a plural feminin: ele, al lor, lor, pe ele înseşi sau însele.

VERBUL
§ 109. Vcrbcle de conjugarea a IV -a ca acoperi, suferi se scriu şi se
pronunţă la indicativ prezent: (eu) acopăr, (eu) sufăr, (el, ei) acoperă, (el,
ei) suferă (nu acoper, sufer, acopere, sufere), iar la conjunctiv prezent:
(el, ci) să acopere, (el, ei) să sufere.
§ 110. Unele verbe intrate recent în limbă se scriu şi se pronunţă fără
alternanţa 0- oa în conjugare: invoc - invocă, să invoce (nu invoacă, să
invoace), abrog - abrogă, să abroge (nu abroagă, să abroage). Se scrie
şi se pronunţă însă: convoc - convoacă, să convoace; provoc -
provoacă, să provoace.
§ 111. Se pronunţă cu accentul pe prima silabă batem, bateţi, facem,
faceţi, să batem, să bateţi, să facem, să faceţi (nu se pronunţă şi nici nu
se scrie bătem, băteţi, făcem, h1ceţl).

27
 § 112. Verbul a scrie, fiind de conjugarea a III-a, se scrie şi se
pronunţă la persoana 1 şi a II-a plural a indicativului şi conjunctivului
prezent: scriem, scrieţi, să scriem, să scrieţi, iar la persoana a II-a plural
a imperativului: scrieţi (nu scrim, scriţ}); de asemenea la infinitiv: a scrie
(nu a serJ).
§ 113. FOffilele de indicativ prezent pers. I sg. şi 1, a II-a, a III-a pl.
ale verbului a fi se scriu: (eu, ei) sunt, (noi) suntem, (voi) sunteţi.
§ 114. Verbele de conjugarea a IV-a terminate la infinitiv în -î, ca
hotărî, posomorî, se scriu şi se pronunţă la indicativ prezent: (eu, ei)
hotănlsc (nu hotăresc), (tu) hotăr;;lşti (nu hotăreşti), (el) hotărăşte (nu
hotăreşte) , iar la conjunctiv prezent: (el, ei) să hotărască (nu să
hotărească).
§ 115. Unele verbe ca aprinde, arde, auzi, cădea etc. se scriu şi se
pronunţă la persoana I sg. a indicativului prezent şi la persoana a III-a sg.
şi pl. a conjunctivului prezent: aprind, să aprindă; ard, să ardă; aud, să
audă; cad, s;;l cadă etc. (nu aprinz, să aprinză; arz, să arză; auz, să auză;
caz, să cazăetc.).
§ 116. Unele verbe ca rămâne, spune, ţine se scriu şi se pronunţă la
persoana I sg. a indicativului prezent şi la persoana a III-a sg. şi pl. a
conjunctivului prezent: rămân, să rămână; spun, să spună; ţin, să ţină (nu
rămâi, să n'imâie; spui, să spuie; ţiu, să ţie).
§ 117. Unele verbe ca pieri, sări se scriu şi se pronunţă la persoanele 1
şi a II-a sg. ale indicativului prezent şi la persoana a III-a sg. şi pl. a
conjunctivului prezent: pier, pieri, să piară; sar, sari, să sară (nu piei, să
pieie; sai sau sări, să saie).
§ 118. Sunt la fel de corecte formele verbului a vrea ca si cele ale
verbului a voi (vezi Indexul de cuvinte).
Sunt neliterare formele: a vroi, eu vroi sau vroiesc, tu vroieşti, am
vroit etc, ca şi formele de imperfect vroiam, vroiai etc.
§ 119. Verbul a trebui se întrebuinţează corect, ca impersonal, cu
forme numai pentru persoana a III-a sg.: ind. prez. trebuie (nu trebuieşte),
imperf. trebuia, viit. va trebui, conj. să trebuiască (nu să trebuie); când
nu este impersonal, ci se construieşte cu subiect, are forme şi pentru pers.
a III-a pl.: cărţile acestea îmi trebuiau (trebuiră, trebuiseră, vor trebui),
cărţile acestea ţi-au trebuit.

28
 § 120. Imperfectul verbelor de conjugarea a II-a, a III -a şi a IV -a (în
-i), cu excepţia celor cu rădăcina în -i, v. § 121, se scrie şi se pronunţă:
tăceam, tăceai; duceam. duceai; primeam. primeai, iar al verbelor de
conjugarea a IV -a în -Î, la fel cu al verbelor de conjugarea 1: hotilram,
hOIărai, hotărau etc. (nu hotăream etc.).
§ 121. Imperfectul verbelor a căror rădăcină se termină în -i se scrie
şi se pronunţă cu i: scriam. suiam etc.
§ 122. Imperfectul verbelor a d~l. a sta se scrie şi se pronunţă diJdeam.
di.ldeai; sti.ltei.lIn, stăteai (nu dedeam. dedeai; steteam. steteal).
§ 123. Verbele de conjugarea a IV-a tenninate în -i se scriu şi se
pronunţă la persoana I a perfectului simplu (eu) sflirşii, venii, iar la
persoana a III-a (el) sfârşi, veni.
§ 124. Conjunctivul prezent al verbului a avea se scrie şi se pronunţă
la persoana a III-a singular şi plural să aibă (nu să aibe).
§ 125. Auxiliarul persoanei I singular al modului condiţional optativ
se scrie aş (nu aşi): eu aş citi.
§ 126. Imperativul negativ al verbelor a duce, a face, a zice se scrie
şi se pronunţă nu duce. nu t:1ce, nu zice (nu: nu du, nu fă, nu Z1), dar
imperativul pozitiv: du. fă, zi.
§ 127. Imperativul negativ al verbului a fi se scrie cu un singur i: nu
fi supiirat; imperativul pozitiv se scrie cu doi i: fii atent.
§ 128. Se scrie şi se pronunţă la infini ti v: a ci/dea, a piirea, a plăcea.
a prevedea (nu a cade. a pare. a place, a prevede), iar la viitor şi
condiţional: VeI cădea,arci.ldeaetc. (nu va cade. arcade etc.).
§ 129. Formele tuturor verbe lor de conjugarea a IV-a terminate la
infinitiv în îse scriu:
-fie cu litera Î, dacă sunetul respectiv apare la finala cuvântului,
deci la infinitiv prezent: a hotărî, la viitor: voi(vei, va, vom, veţi, vor)
hotărî, la condiţional-optativ prezent: aş(ai, ar, am, aţi, ar) hotărî, la
imperativ negativ, persoana a II-a singular: nu hotărî! şi la perfect
simplu, persoana a III-a singular: (el, ea) hotărî;
- fie cu litera â, dacă sunetul respectiv apare în interiorul
cuvântului. deci la indicativ prezent, persoanele I şi a II-a plural: (noi)
hotărfim, (voi) hotărâţi, la perfect compus: am(ai, a, am, aţi, au) hotărât,
la perfect simplu - cu excepţia persoanei a III-a singular -: (eu) hotărâi,
(tu) hotărâşi. (noi) hotărârăm, (voi) hOtăriirăţi, (ei. ele) hotărâră, la mai
mult ca perfect: (eu) hotărâsem. (tu) hotărâseşi, (el, ea) hotărâse, (noi)
hotărâserăm. (voi) hotărâsen1ţi, (ei, ele) hotărâseră, la viitor anterior: voi

29
fi (vei fi, va fi, vom fi, veţi fi, vor fi) hotărât, la conjunctiv prezent,
persoanele 1 şi a II-a plural: (noi) să hotărâm, (voi) să hotărâţi, la
conjunctiv perfect: (eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele) să fi hotărât, la
condiţional-optativ perfect: aş fi (ai fi, ar fi, am fi, aţi fi, ar fi) hotărât, la
imperativ persoana a II-a plural: (nu) hotărâţi!, la infinitiv perfect: a fi
hotărât, la gerunziu: hotărând, la participiu: hotărât, hotărâtă, hOl~1râţi,
hotărâte şi la supin: de hotărât.
§ 130. Se scrie, de asemenea, cu â gerunziul format cu sufixul -ând:
cântând, având, făcând, coborândetc.

PREPOZIŢIILE

§ 131. Se scrie şi se pronunţă de, pe, din, prin, dintre,printre, după,

către, până (nu d~l, pă,dân, pân, pin, dântre, pântre, pintre, dupe, cătră,
pănă; vezi şi §§ 13,20,92).

IV. FORMAREA CUVINTELOR ŞI

PROBLEMELE DE ORTOGRAFIE ŞI DE
ORTOEPIE

SUFIXE ŞI PREFIXE

§ 132. Sufixele -ărie, -erie. Trebuie să se facă distincţie între aceste

sufixe, cel dintâi fiind legat de sufixul -ar: bere - berar - berărie (nu
bererie), iar celălalt legat de sufixul -ersau independent:frizer-frizerie,
loterie (nu frizărie, lotărie).
§ 133. -ean, -eală, -eaţă. Sufixele -ean (fem. -eană, -eancă), -eală,
-eaţă se scriu şi se pronunţă cu ea după consoane, chiar după ş,j: ieşean,
mureşean, blăjean, clujean (nu ieşan, mureşan, blăjan, clujan), ca şi
muscelean; greşeală, oblojeală (nu greşală, obloja/ă); roşeaţă (nu roşaţă)
(vezi şi § 42).
După vocale, sufixele -ean, -eală se scriu şi se pronunţă -ian, -ială:
buzoian (nu buzoean), croială (nu croeală) (vezi şi §53).

30
 § 134. -ământ. Sunetul ă se păstrează şi în derivatele de la cuvintele
a căror rădăcină se termină cu ş: îngrăşământ (nu îngrăşemânt) (vezi şi
§ 6).
Se scrie şi se pronunţă simţământ (nu simţimânt) şi despărţământ(nu
despărţimânt), dat fiind că aceste cuvinte s-au format după modelul
derivatelor de la verbele de conjugarea 1: învăţământ, legământ.
§ 135. -(ţ)ie, -(ţ)iune. Pentru scrierea şi pronunţarea cu -(ţ)ie sau cu
-(ţ)iune se va avea în vedere criteriul istoric şi tradiţia literară.
Se va scrie şi se va pronunţa achiziţie, casaţie, discuţie, explozie,
iluzie, inflaţie, dar ficţiune, moţiune, naţiune, pasiune.
Nu sunt recomandate formele: acţie, ficlie, naţie.
Numai când motive semantice au despărţit cele două tipuri
de cuvinte se vor folosi scrierea şi pronunţarea atât cu -(ţ)ie, cât şi cu
(-ţ)iune: divizie (unitate militară) şi diviziune (împărţire), reacţie
(chimică) şi reacţiune (politică), porţie (de mâncare) şi porţiune (de
teren), raţie (alimentară) şi raţiune (judecată).
Notii. Se pronunţă -(ţ)i-e ( 2 sil.), -(ţ)i-u-ne (3 si1.) , nu -(ţ)ie ( 1 sil.), -(ţ)iu­
ne (2 sil.).
§ 136. ex-. Prefixul ex- cu sensul "fost" este singurul prefix ale
cărui derivate se scriu totdeauna cu cratimă între prefix şi cuvântul de
bază: ex-director, ex-ministru.
§ 137. ne-, re-o Derivatele cu prefixele ne-, re- urmate de o temă
care începe cu î- se scriu cu cratimă când vocala îeste elidată: ne-nfricat
(faţă de neînfricat), re-ntoarce (faţă de reîntoarce).
§ 138. în-o Prezenţa prefixului în- impune scrierea cu nn când se
alătură la cuvinte care încep cu n: înnoda (derivat de la nod), înnoi
(derivat de la nou), înnora (derivat de la nor).
Când formează derivate de la cuvinte care încep cu b sau p, în-
devine îm- prin asimilare: îmboldi (de la bold), împărţi (de la parte).
Se scrie înalt, înainte, înapoi (nu înnalt, înnainte, înnapOl), aceste
cuvinte fiind compuse din în + alt, în + ainte, în + apoi.
Se scriu şi se pronunţă cu un singur n cuvintele în care nu se simte
prezenţa cuvântului primitiv începător cu n: înăbuşi, îneca, înota.
§ 139. în- şi in- (i-). Se scrie şi se pronunţă încasa (nu incasa), dat
fiind că acest cuvânt s-a format în limba română cu ajutorul prefixului
în-o Se scrie şi se pronunţă incarna, intitula, nu încarna, întitula, pentru
că sunt cuvinte împrumutate.

31
 Notă. Se scrie imbold (nu îmbold), deoarece avem a face cu un cuvânt
format după modelul lui implll.....
În unele cuvinte recente se roste~te şi se scrie gre~it prefixul în-: înlu111inat
(sau inluminat). Potrivit cu rostirea originară, acest cuvânt trebuie scris iluminat.
§ 140. între-o Se scrie şi se pronunţă întreprindere (nu intreprindere).
§ 141. con- şi co-. Prefixul con- apare în concetăţean, con sătean şi,
cu schimbarea lui 11 în 111 prin asimilare, în compatriot, compillimi. Se
scrie şi se pronunţă însă conaţional, corupt (nu connaţional, COl1rupl): din
cauze fonetice COI1- a devenit CO-, prefix existent şi în derivate de la
cuvintele începătoare cu vocală: coexista, coopera.
§ 142. des-o Prefixul des- a devenit dez- în derivatele de la cuvintele
începătoare cu b, d, g, v,m, 11, l, r sau cu vocală (vezi § 81). Se scrie şi
se pronunţă deci: descoase, desfilce, desh,.l111a, desplirţi, des troieni , dar:
dezbrăca, dezdoi, dezgoli, dezveli, dezminţi, deznoda, dezlega,
dezn'idlicina, dezaJm'igi, dezaproba, dezechilibra, dezul1i.
Nota 1. În derivatele de la cuvintele începătoare cu s, .~,j, prefixul des- s-a
redus la dc-: des,'ira, desi.1rcina, de.~ela, dejup.;.1. Se scrie şi se pronunţă dezice, dar
desz:Jpezi, deszifvorî.

Nota 2. Se scrie şi se pronunţă deschide, dczgheţa, nu dc::;chide, dejghcţa.

§ 143. dis-o Se scrie şi se pronunţă dispreţ (nu despreţ) , distructiv (nu

destructiv) , p ..ml1el cu dispreţui, dislmge.
§ 144. dis-o Prefixul răs- a devenit dz- în derivatele de la cuvintele
începătoare cu b, d, g,j, n (vezi şi § 83). Se scrie şi se pronunţă deci:
rlisalalu.'iieri, ri.'iscoace, n'isfoi, rlispăr, dsturna, nlszice, dar răzbate,
nlzbuna, FClzda, nlzgândi, dzjudeci.l, răzl1epot.
§ 145. trans-. Prefixul tnms- rămâne neschimbat, indiferent de
sunetul începător al cuvintelor la care se ataşează: transatlantic,
transborda, transfigura (vei § 82).
NotJ. În tranzitiv. tranziţie, cuvinte neanalizabile, s-a produs transformarea
lui z, normală înaintea vocalei.
.'ii în

Alăturarea prefixului trans- la cuvinte care încep cu s impune

scrierea cu ssîn derivate ca transsaharian, transsiberian, transsubstanţiere
(dar nu şi în transcrie) (vezi şi § 89).
§ 146. ante- şi anti-. Trebuie să se facă distincţie între aceste două
prefixe, dintre care cel dintâi e legat de ideea de "înainte", iar celălat de
"împotrivă". Se va scrie şi se va pronunţa deci: antediluvian,
antepenultim, dar antipoetic. antisocial, antitific.

32
 Notă. Se scrie şi se pronunţă Însă anticameră, potrivit cu forma acestui
cuvânt În limba de unde a fost împrumutat.
§ 147. Formele negative ale participiului şi gerunziului care au
adverbul mai intercalat între prefix şi verb se scriu într-un cuvânt:
nemaiauzit. nemaipomenit. nemaivăzut: nemaiavând, nemaiştiind.
§ 148. Derivatele de la cuvintele compuse din abrevieri literale se
scriu cu cratimă înainea sufixului: 1. T.B.-isl.

SCRIEREA ClJVINTELOR COMPUSE

§ 149. Se scriu despărţite:
a. Prepoziţiile compuse: de la, de lângii, de peste, de dupli, de prin,
de pe, de către, de sub: pe la, pe lângii, pe sub: de pe la, de pe lângă etc.
b. Locuţiunile prepoziţionale: din cauza, [aţă de, de taţii cu, din susul
etc.
c. Locuţiunile conjuncţionaIe: ca şi cum, pentru ca să. cu toate cii,
din cauzii c,i, pentru c,i, de când. de pe când, pâmi unde, pânii pe unde,
ori de câte ori, după cum etc.
d. Locuţiunile adverbiale: cu anevoie, dejllr împrejur.pânii una alt",
pe de o parte, pe de altii parte, pe ici pe colo. de dimineaţii, de afară etc.
e. Numele proprii de localităţi compuse dintr-un substantiv urmat
de un adjectiv, de alt substantiv în genitiv, de un substantiv sau adverb
cu prepoziţie: Baia Mare; Gura Humomlui; BoJintinul din Deal,
CrăciuneJul de Sus etc.
§ 150. Se scriu cu cratimă (liniuţă de unire):
a. Substantive1e comune compuse din două substantive în nomi-
nativ: dUne-lup, zi-muncii, vagon-cistem;i, maşină-unealtă, meş­
ter-liiciituş, redaclor-şefetc.
b. Substantivele comune compuse dintr-un substantiv şi un adjectiv
care precedă sau urmează substantivul: bună-credinţă, bună-cuviinţă,
argint-viu etc.; dintr-un substantiv în nominativ şi un substantiv în
genitiv: f7oarea-soarelui, gura-leului etc.; din două substantive legate
prin prepoziţie: buhai-de-baltă, drum-de-fier etc., atunci când părţile
componente îşi păstrează individualitatea morfologică (bunei-cuviinţe,
bunei-credinţe, drumul-de-fieretc.).

33
 c. Numele proprii de localităţi compuse din două substanth:e în
nominativ: Broşteni-DeaJ, Popeşti-Leordeni etc.
d. Substantive le compuse din verb + substantiv sau din substantiv +
verb: târâie-brâu, pierde-vară, gură-cască; ·~_~:lnnă-Piatră. Strâmbă­
Lemne etc.
e. Adjectivele compuse din două adjective întregi, cu sau fără vocală
de legătură: literar-muzical, tehnico-ştiinţific (inclusiv din două
adjective-nume de culori sau dintr-un adjectiv-nume de culoare şi unul
care arată nuanţa: roşu-portocaliu, roşie-vânătă, galben-deschis,
roşu-aprins) etc.; dintr-un adverb şi un adjectiv: aşa-zis, sus-numit etc.;
dintr-un substantiv şi un adjectiv: nord-american, sud-american,
vest-german etc.; din două adjective-nume de popoare sau numai dintr-o
temă şi un adjectiv de acest fel: englez-francez, franco-elveţian etc.
Notă. Adjectivele dacoromân, i,4itroromân, macedoromân, meglenoromân
se scriu într-un cuvânt.
f. Prepoziţia compusă de-a din locuţiuni ca: de-a berbeleacul, de-a
binelea, de-a buşilea, de-a curmezişul, de-a dreapta, de-a dreptul, de-a
dura, de-a gata, de-a latul, (cu) de-a sila, de-a pururi şi din numele de
jocuri: de-a puia-gaia, de-a uliul şi porumbeii etc.
Notă. Se scrie Însă (cu) de-amănuntul (de-amănuntul fiind simţit ca format
din amănunt).

g. Locuţiunile adverbiale formate din adjectivul demonstrativ astă

cu sensul "imediat precedentă" + substantiv: astă-vară, astă-primăvară,
astă-noapte, astă-toamnă, astă-iarnă etc.
h. Locuţiunile advcrbiale formate din prepoziţia "după" şi un
substantiv: după-amiază, după-prânz etc.
§ 151. Se scriu într-un cuvânt următoarele categorii de cuvinte:
a) Pronumele, adjectivele şi adverbele nehotărâte formate cu ori-,
oare-, fie-: oricine, orice, oricare, oricând, oricum, oricât, oriunde etc.;
oarecine, oarece, oarecare, oarecând, oarecum, oarecât, oare unde etc.;
fiecare, fiecine, fiece etc., ca şi: orişicine, orişicum, orişicât, orişiunde
etc.; fieştecare etc.; oareşicare, oareşicum etc.
Notă. Se scrie Însă: ori de câte ori, ori cu cine, ori de unde.
b. Prepoziţiile, conjuncţiile şi adverbele compuse în care fuziunea
părţilorcomponente e de mult desăvârşită: înspre, dinspre, despre,
împotriva, împrejurul, înăuntrul etc.; aşadar, întrucât, fiindcă etc.;

34
dincolo, astfel, deasupra, alaltăieri, alaltăseară, astăzi, bunăoară,
dedesubt, dinainte, dinapoi, dincoace, dindărăt, încoace, încolo, încotro,
înăuntnl, pretutindeni, câteodată, demult (în locuţiunile de demult, mai
demult), deocamdată, desearci, deunăzi, niciodată, vreodată, totdeauna,
uneori, alteori ("odată, odinioară", spre deosebire de alte ori "alte dăţi"),
adeseori, deseori, arareori, rareori, totodată, altădată ("odinioară", spre
deosebire de altă dată "în altă împrejurare"), devreme, laolaltă,
deopotrivă, înadins, dinadins etc.

c. Substantivek compuse în care părţile componente nu-şi mai păs­

trează individualitatea morfologică: audiovizual, bunăvoinţă, bunăstare,
Câmpulung, untdelemn (gen.-dat. art. bunăvoinţei, bunăstării,
Câmpulungului, untdelemnulU1) etc.
d. Adjectivele compuse aparţinând terminologiei tehnice, formate
dintr-unul sau mai multe elemente care nu există independent în vorbire
şi unul care există şi independent: balneoclimateric, electromccanic,
electromagnetic, electrotehnic, gastrointestinal, otorinolaringologie etc.

v. SCRIEREA CU LITERE MAJUSCULE

§ 152. Se scrie cu iniţială majusculă primul cuvânt al oricărui text;

de asemenea, se scrie cu iniţială majusculă primul cuvânt după semnele
de punctuaţie care marchează sfârşitul unei comunicări:
a) după punct: Săniile porniră iar încet. Frigul creştea o dată cu
lumina. SADOVEANU, D. Î. 238;
b) după semnul întrebării: Ce să facă? La muşteriu cu cioburi de
sticlă nu putea merge. Să fugă? Unde să se ducă? Să se-ntoarcă la
prăvălie! ... CARAGIALE, 0.1 133;

c) după semnul exclamării: Patria mă cheamă! Nu mai pot sta un

moment! ... Plec!!! CARAGIALE, O. VII 114;
d) după două puncte:

35
 - când începe vorbirea directă: Dl.Goe este foarte impacient şi, cu
ton de comandă. zice Încruntat: - Mam-mare, de ce nu mai vine?
CARAGIALE, O. I 267;
- când începe un citat: Deschise cartea şi citi: "Omul cu nevoile lui
stel În centrul atenţiei noastre";
e) după punctele de suspensie: Aici nu-i nevoie de baba Aniţa ...
Noroc să deie Dumnezeu! SADOVEANU, O. 1 49.
Nota 1. După semnul Întrebării. după semnul exc1amării, după punctele de
suspensie ~i după două puncte, când acestea nu marchează sfâr~itul propoziţiei,
primul cuvânt se scrie cu iniţială mică.

Nota 2. Se scrie de obicei cu iniţială majusculă primul cuvânt al fiecărui

vers, indiferent de punctuaţie.
§ 153. Se scriu cu iniţială majusculă numele de persoane,
pseudonimele şi poreclele.
Notii. Articolul ~i particulele numelor proprii străine se scriu de obicei cu
iniţială mică: bei. de. der. el, la. van etc.: când acestea sunt Însă incluse în nume,
se scriu cu iniţială majusculă: La Fontainc. Mile Donald, O 'Hara, Van Dyck. De
regulă, numele de persoană se reproduc a~a cum sunt scrise de purtătorii lor (vezi
~i* 16X).
La numele chineze~ti, numele individual de persoană format din două silabe
se transcrie într-un singur cuvânt: Li Daibo, Guo Momo. Numele de persoane
coreene, vietnameze, birmane ~i indoneziene se scriu cu iniţială majusculă la
toate particulele componente: Aung Con. Kode Hmeng. UNu Ko Tun, UNu
Mung.
§ 154. Numele de personaje literare, când se folosesc pentru a
denumi tipurile omeneşti corespunzătoare, se scriu cu iniţială mică:
donjuan, gobseck, harpagon etc. În aceeaşi situaţie sunt numele de fiinţe
mitice, când se folosesc ca nume comune: e1fi, ie1e, nimie, rusaJce, satin.
tro}j etc. De asemenea, se scriu cu iniţială mică numele unor obiecte,
maşini, invenţii etc. care au fost denumite cu numele inventatorului sau
al creatorului lor: ford (limuzină), ohm (unitate de măsură).
§ 155. Se scrie cu iniţială majusculă primul cuvânt al formulelor de
politeţe de tipul: Domnia sa, Exce1enţa voastră, Măria ta etc.
§ 156. Denumirile funcţiilor de stat, politice şi militare se scriu cu
iniţială mică: deputat, domn (domnitor), general, han, ministru, paşă,
preşedinte, prim-ministru, rege, secretar, senator, şah, voievod, vodă etc.

36
 Notă. Se scriu cu iniţială majusculă cuvintele de acest tip care intră în
compunerea unor nume proprii de persoane: Ali-Patja, Negru- Vodă.
§ 157. Titlurile oficiale şi onorifice, numele ordinelor şi medaIiilor
de stat se scriu cu iniţială majusculă la toate cuvintele care intră în
compunerea lor (cu excepţia cuvintelor ajutătoare): Meritul Ştiinţific,
Ordinul "Mihai Viteazul".
§ 158. Se scriu cu iniţială majusculă numele proprii mitologice şi
religioase: Alah, Buda, Cristos, Dumnezeu, Iehova, Jupiter,
Scaraoţchi, Venera, Zeus etc. De asemenea, numele personajelor de
basm: Baba-Cloanţa, Dioscurii, F~lt-Frumos, Graţiile, ParceJe, SI~lrmă­
Piatră etc.
§ 159. Se scriu cu iniţială majusculă numele proprii date animalelor:
Azor, Gri vei , Ursu (câini); Murgu, Zefir (cai); Joian, PIăvan (boi).
§ 160. Se scriu cu iniţială majusculă numele aştrilor şi al
constelaţiilor: Carul-Mare, Marte, Venus etc.
Notă. Luna, Pămilntul ~i Soarele se scriu cu iniţială majusculă când sunt
considerate nume proprii de a~tri.
§ 161. Numele geografice şi teritorial-administrative se scriu cu
iniţială majusculă la toate cuvintele componente (în afară de cuvintele
ajutătoare): Capul Bunei Speranţe, Capul Verde, Dardanele, Delta
Dunării, Marea Alb;J, Marea Egee, Marefl Mânecii, Marea Neagră,
Munţii Pădurea Nei.lgr;J, Munţii Apuseni, Cmpaţii Orientali, Ccupaţii
Meridionali, Oceanul ingheţat de Nord, Pamir, Ţara Oaşului.
Numele generice deal, fluviu, insulă, lac, munte, peninsulă, nÎu, vale
etc., când nu fac parte din denumire, se scriu cu iniţială mică: f7uviul
Dunărea, râul Jiu, râul Olt etc.; dar: Balta Albă (lac şi localitate), Dealul
Spirei, Capul Rediului (sat).
Denumirile oficiale ale statelor se scriu cu iniţială majusculă la
fiecare cuvânt (cu excepţia celor ajutătoare) care intră în componenţa lor:
Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, Republica Populară
Democrată Coreeană, Statele Unite ale Americii etc.
Notă. Se scriu cu iniţială mică numele punctelor cardinale: e . . t, ve.'it, .'iud,
nord (răsărit. apus, miazăzi, miazănoapte); când au sensul de toponimice, acestea
se scriu cu majusculă:
Tu te lauzi că Apu.mlînainte ţi s-a pus? ...
Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus?
EMINESCU,O. I 147.

37
 Abrevierile punctelor cardinale se ~criu cu majuscule (vezi *l XO,e).
§ 162. Denumirile evenimentelor se scriu cu iniţială majusculă la
toate cuvintele, cu excepţia celor ajutătoare: Comuna, Reforma,
Renaşterea, Unirea Principate1oretc.
Notii. Denumirile epocilor istorice ~i geologice care nu au semnificaţia unor
evenimente se scriu cu iniţială mică: antichitatea, capitali,<;f1ll1l, evul mediu,
feudalismul. lumea anticii, mezozoicul, palcozoicul etc.
§ 163. Se scriu cu iniţială majusculă toate cuvintele, cu excepţia
celor ajutătoare, din denumirile sărbătorilor (calendaristice, naţionale
etc.) : Anul Nou, Întâi Mai sau l Mai, Ziua Victoriei, Ziua Internaţională
a Femeii etc.~
§ 164. Denumirile oficiale ale organelor şi organizaţiilor de stat şi
politice, naţionale şi internaţionale, ale întreprinderilor, instituţiilor şi
organizaţiilor de masă se scriu cu iniţială majusculă la toate cuvintele
care intră în componenţa lor, cu excepţia cuvintelor ajutătoare: Guvernul
României, Parlamentul României, Marele HuraI Popular, Adunarea
Naţională Franceză, Camera Lorzilor, C(!!W"Ta Comunelor, Facultatea
de Limba şi Literatura Român;'l, InstitutlIl de Economie Mondiahl,
Inslitutul de Lingvistică "Iorgu Iordan ", Muzeul Literaturii Române etc.
Nota 1. Abrevierile numelor de instituţii se scriu de asemenea cu majusculă:
R.A. T.B. (Regia Autonomii de Tram;port-Bucure,~ti).
Nota 2. Se scriu cu iniţială mică denumirile organelor politice ~i
administrative când au valoare de nume comun.
§ 165. Numele de popoare se scriu cu iniţială mică: american,
francez, român, rus etc.
§ 166. Titlurile publicaţiilor se scriu cu iniţială majusculă numai la
primul cuvânt: România libenl (ziar).
§ 167. Scrierea cu iniţială majusculă se poate folosi în scopuri
stilistice, când autorul vrea să scoată în evidenţă anumite cuvinte,
persoane, idei etc.

VI. SCRIEREA ŞI PRONUNŢAREANUME­

LOR PROPRII ŞI COMUNE STRĂINE

§ 168. Numele proprii străine se scriu cu ortografia limbilor
respective, atunci când acestea folosesc alfabetul latin: Bordeaux,

38
Munchcn. Pct6fi. Racine, Shakespeare, Yale, Wall Street. Quintilianus
etc., şi se pronunţă ca în limba din care provin (de exemplu: Rasin,
Şecspir, UăIstrit, Cvinlilianus etc .).
Nota J. Şi numele româneşti de persoane se redau aşa cum sunt scrise de
purtătorii lor: Con.'itantin Brâncu.~i. V. A Jec."imdri. Cezar Bol/iac, George
Co.~bLJc. B.P. Ha.'ideu. C. MilIe. Anton Pann. V. Piirvan. A. Rw.;.'io, C. Negruzzi.
G. TopÎrceanu.
Nota 2. Unele nume proprii străine care au intrat de mai multă vreme în
cultura noastră se scriu cu grafia tradiţională: Londra, Mo.'icova. Praga. Var.~ovia,
Viena etc. (nu Londor.. MO.'ikva. Praha. War.'izawa, Wien etc.). Se admite
scrierea acestor nume cu grafia originară numai în lucrările de specialitate (în
indicaţii bibliografice, hărţi, în studiile de limbă etc.).

Nota 3. Numele proprii străine din statele care utilizează alte caractere de
scriere decât cele latine şi chirilice se rcdau în transcrierea oficială a statului
respectiv: Bangkok. BeUing. Marrakech. Okinawa.
§ 169. Cuvintele străine se scriu potrivit cu vechimea intrării lor în
limbă; cele vechi şi cu o circulaţie mai largă se reproduc fonetic: fotbal,
lider. miting; cele mai noi şi de circulaţie mai limitată se scriu şi se
pronunţă ca în limba de origine: cow-boy "păzitor de vite în S.U.A.",
loes "rocă sedimentară".

SCRIEREA NUMELOR PROPRII

LATINEŞTI ŞI GRECEŞTI VECHI

§ 170. Toate numele latineşti şi greceşti vechi care nu au intrat într-o

fonnă adaptată în uzul1iterar se scriu ca în limbile respective (cu rezerva
transliterării alfabetului grec): Quirinius, Pyrrha.

Nota J. Numele latineşti care apar în texte greceşti vor fi folosite deci în
forma lor latinească: Longu.'i; numele greceşti care apar în texte latineşti vor
păstra grafia din textullatinesc: Phaedimus.

Nota 2. Numele latineşti de persoană vor fi folosite în forma lor latinească

ori de câte ori ele sunt enunţate în întregime (praenomen - nomen - cognomen-
agnomen sau numai două dintre ele); Cezar, dar C. luJiu.'i Ci:lesar: Ovidiu, dar

39
P. Ovidiu.') Nasa; Liviu, dar Titu,., Livius; Diocleţian, dar Jmp. Cae,.,. C. Aureliu,.,
Valeriu,., Diocletianu,., AuguMu....
§ 171. Alfabetul grec se va translitera în felul următor:
A, a a
B, B b
r, y g, dar n inainte de velară
6., o d
E, E e
Z, ( z
H, 1) e
e, 8 th
1, i
K, K c, dar ch înainte de e, i: Chere, Diche, Niche
A, A I
M, Il m
N, v n
-, ~ x
0, o o
n, TI p
P, p r
L, as s
T, T
Y, u y
<1>, ~ ph
X, X ch
\}1, ~ ps
n, w o

'(spiritul aspru) se transcrie h~ p se transcrie rh-, iar pp sau pp se

transciu rrh-.
Spiritul lin ' ,iota din diftongii improprii şi accentele nu se transcriu.
§ 172. Numele latineşti şi greceşti vechi consacrate în uzul literar au
fost incluse în Index (p. 267).
Nota 1. Un număr foarte redus de nume apar numai pentru a se evita
pronunţări sau grafii eronate (ZeuHnonosilab; Jupiter, nu Jupiteretc.).

40
 Nota 2. în versuri, pentru ritm sau rimă, pot fi folosite, pe lângă formele din
Index, ~i alte forme, originare sau consacrate în uzul literar (Ahile ~i Ahi/,
HeclIba ~i Hecabe, IlIpiter~i Joeetc.).
§ 173. Indexul de cuvinte nu cuprinde următoarele categorii de
nume:
- nume de popoare: epiroţi, lestrigoni.peligni etc.;
- numele grupurilor de fiinţe mitice: corib,mţi, egipani, hama-
driade, satiri, silvani; Eumenidele, Graie1e, Harpiile, Heliadele, Moirele,
Sirene1e etc.
- patronimicele: A1cmeonizi, Heraclid, -izi, Lagizi, Aleuazi, Atrizii
=Agamemnon şi Menelau, Alcidul =Hercuk etc.;
- numele triburilor atice: ACi:unantid, Hipotoontid etc.;
- numele care intră în componenţa denumirilor geografice, reale
sau mitice: Câmpii le Elisee, CâmpiiIe Flegree, Insulele FarmacL1se,
Lacul Meotic, Marea Mirtoică, Stâncile Cianee etc.;
- numele de sărbători: Bacanale, Tesmoforii, Panatenee etc.
Categoriile de nume de mai sus se adaptează scrierii româneşti, chiar
dacă sunt derivate ale unui nume nemenţionat în Index.
Titlurile operelor mai puţin cunoscute pot fi adaptate prin analogie
(EoliceJe, Focaida etc.).
§ 174. Procedeele uzuale de adaptare grafică şi fonetică sunt
următoarele:
- simplificarea geminatelor: Calliope > Caliope şi a aspiratelor:
Marathon > Maraton, Paphos > Pafos, Ia fel Rhodos> Rodos; velara
aspirată din greceşte nu poate fi tratată la fel în toate situaţiile:
Archilochos > ArhiJoh, Charon > Caron, Chersonesos> Chersones;
- monoftongarea diftongilor în i şi e: Aisopos> Esop (ai rămâne
însă când e redat aşa şi în latină, de exemplu Aiax), Cheiron> Chiron,
Eileithyia > Ilitia, Oidipus> Edip, Praeneste > Preneste;
- înlocuirea lui u (y) cu i: Scylla> Scila.
Trebuie evitată pronunţarea în hiat a diftongilor eu (Zeus monosilab)
şi au (Augustdisilab; excepţii: Epidaur, Minotaur, Plaut).
Grupul ea este diftong numai în terminaţia eea, altfel se pronunţă în
hiat: Enea.
În cuvintele latineşti, i consoană se notează întotdeauna i, nu j:
Seian, nu Sejan.

41
 § 175. Numele feminine greceşti şi latineşti terminate în -a şi -e se
declină ca în româneşte: Minerva. Minervei; Niobe, Niobei (ca Zoe,
ZOC1). Pentru celelalte se recomandă formarea genitiv-dativului de la
tema cazurilor oblice: Artemis, Artcmidei; Ceres, Cererei; Demeler,
Demetrei; Dido, Didonei; Habrotonon, Habrotonei; Pallas. Palladei;
Philocomasium, Philocomasici; Venus, Venerei. Există însă şi
substantive masculine sau neutre, în special nume geografice, care,
păstrând la nominativ forma originară, la genitiv-dativ pot avea flexiunca
ca în limba română: Asopos, Asopului; Eurus, Eurullli; Latillm, Laţiullli
etc.; c preferabilă însă peri fraza: populaţia din Latillm, adierile vântului
ElIrlls etc. De altfel, perifraza e singura soluţie posibilă la numele
feminine în -o şi la unele în -is: poetei Safo, nimfei Calisto, frumoasei
Calipso, parcei Lachesis, zeiţei Nemesis etc.

TRANSCRIEREA NUMELOR ŞI A CUVINTELOR

DIN LIMBILE CARE FOLOSESC
ALFABETUL CHIRILIC

A. LIMBA RUSĂ

§ 176. Nonnele de transcriere a numelor si cuvintelor din limba rusă

în limba română au în vedere mai cu seamă criteriul grafic. Astfel,
indiferent de rostirea lui o, el se transcrie o: )]OMOHOCOB - Lomonosov,
BOPOllHH - Borodin, nOTOJIOK - potolok, xopo~o - horoşo;
literele e şi 3 se redau prin e: EBpona - Evropa, CPellop - Fedor,
no€ Ma - poema. Potrivit cu ortografia românească,.H se redă prin ia la
început de cuvânt şi după vocală, prin ea după consoană: RJITa - lalta,
KpaCHO.HpCK - Krasnoiarsk, .H3:bIK - iazâk, KOJI.H - Kolea, BOJIOll.H
- Volodea, M.HCO - measo.
Notă. în texte ştiinţifice (indicaţii bibliografice, studii de limbă) se admite
şi folosirea sistemului internaţional de transliteraţie a alfabetului chirilic.

42
 TABLOU DE CORESPONDENŢE

Litera Corespondentul Exemple de transcrire

rusească românesc

Aa a AJIeKCaHllp - Aleksandr;
a30YKa - azbuka

B o b BaKY - Baku; oYMara - bumaga

B B v Bl>IOOpr - Vâborg; BepHo - vemo

r r g înainte de a, o, KaJIyra - Kaluga; HOBropoll

u şi înainte de - Novgorod; rpoM - grom
consoane
gh înainte de e, i repaCHMoB - Gherasimov;
rnraHT - ghigant

LIll d LIoopoJIJOooB - Dobroliubov;

llaJIeKO - daleko

Ee e Erop - Egor; MeJIeXOB -

Melehov; eCTeCTBO - estestvo

Ee io IIeTp <IIeTp) - Piotr; CaMOJIeT

- samoliot; 4lellopoB - Fiodorov;
IIIHlIIMapeB - Şişmariov

)K)K )KllaHoB - Jdanov;

rpa)KllaHHH - grajdanin

3 3 Z Ka3aHb - Kazan; 3aBOll - zavod

I1H I1BaHOBO - Ivanovo;

THMHpR3eB - Timireazev

fiH MY3eH - muzei; MY)KCKOH - mujskoi

I1fi HH ii KJIHMaTHtIeCKHH - klimaticeskii;

paOOtIHH - rabocii

43
 la numele proprii qepH:bIlli eBcKHH - Cemâşevski
terminaţia -HH
se transcrie i

K k k, cu excepţia unor KHPOB - Kirov; KY3Heu..R

cuvinte în care, -- Kuzneţk; KOMCOMOJI
datorită uzului, - Comsomol
s-a fixat transcri-
crierea lui k prin c

JIJI J10MOHOCOB - Lomonosov;

JIeCOBO.llCTBO - lesovodstvo

MM m MaKapeHKO - Makarenko;
IIpOOJIeMa - problema

H H n HeKpaCOB - Nekrasov; HaYKa - nauka

00 o OHera - Onega; OTeu.. - otet

II II p IIOJIeBOH - Polevoi;
IIHTHJIeTKa - peatiIetka

P P r POCTOB - Rostov; pO.llHHa - rodina

C C s CMOJJeHCK - Smolensk;
CeMHJIeTKa - semiIetka

T T TOJICTOH - Tolstoi;
TOJIKOBaHHe - tolkovanie

Yy u Y~aKoB - Uşakov;
ytIHTeJICTBO - ucitelstvo

f 4>a.lleeB - Fadeev;
CPH3KY JIbTypa - fizkuItura

xX h qexoB - Cehov; xapaKTep - harakter

I1;HOJIKOBCKHH - Ţiolkovski;
MOJIo,lleu.. - molodeţ

44
q tI c înainte de e, i qeTBepTHHOB - Cetvertinov;
qHtIHKOB - Cicikov;tIHCJIO - cislo
ce înainte de a qaIIaeB - Ceapaev; rOHtIapOB
- Goncearov; tIac - ceas
ci înainte de 0, U, ITetIopa - Peciora; qy5aKoB - Ciubakov;
consoane şi qKaJIOB - Cikalov; llOtIKa - docika;
la sfârşit de IIOtITa - pocita; ytITHBO - ucitivo;
cuvânt ytIpe)KlleHHe - ucircjdenie; BpatI - vraci

IIIm ş III OJIOXOB - Şolohov; llIHHeJI - şinel

şc înainte de e, i ~ellpHH - Şcedrin; nr.eKa - şccka;

nr.HIItIHKH - şcipciki
şce înainte de a nr.aBeJIb - şceavel
şei înainte de 0, U nr. YKa - şciuka; TOBapHnr. - tovarişci
şi la sfârşit de
cuvânt

b b nu se transcrie OTbe3ll - otezd

hI bI â BbIBaJIOB - Bâvalov; llaBbIlloB - Davâdov;

CaJITbIKOB - Saltâkov; 5bICTPO - bâstro

b b i (nu se notează AcpaHaCbeB - Afanasiev;

decât înaintea lui TypreHbeB - Turgheniev; TpeTb51 - tretiia;
e şi 51 şi după tI) petIb - reci

3 3 e a3pOIIJIaH - aeroplan; 3IIoxa - cpoha;

3TOT - etot; II03Ma - poema

1010 iu IOpa - Iura; qeJIIOCKHH - Celiuskin;

ClOlla - siuda

5I 51 ia iniţial şi după
5IKOBJIeB - lakovlev; 3051 - Zoia;
vocală eJIerH51 - eleghiia
ea după consoană qeJI515HHCK - Celeabinsk;
BaH51 - Vanea; M51CO - measo

45
 B. LIMBA BULGARĂ

§ 177. Transcrierea numelor proprii şi comune din limba bulgară

uffilează regulile stabilite pentru limba rusă, cu următoarele diferenţe:

Bulgară Română Exemple

r r înainte de b gh rbOJI - ghiol: rbOH - ghion

K K înainte de b ch KbopaB - chiorav

~~ şt ~a - şta; ~ ype~ - ştureţ:

rrpo~aBaHe - proştavane

b după consoa- rbOJI - ghiol; CbOMra - siomga:

nele r, K, C KbopaB - chiorav
urmat de o
b b ă JIbPT - dărt; llb}Kll - dăjd; Mb}K
- măj: brbJI - ăgă1.

VII. DESPĂRŢIREA CUVINTELOR ÎN

SILABE

§ 178. Când un cuvânt nu se termină într-un rând, se vor trece în

rândul următor numai silabe întregi. Despărţirea în silabe a cuvintelor se
face astfel:
a) dacă vocala e urmată de o singură consoană, aceasta trece la silaba
următoare: le-ge, o-ră;
b) dintre două vocale succesive (în hiat), prima aparţine silabei
dinainte, a doua celei următoare: ce-re-a-Ie, lu-a; i şi u semivocale, între
două vocale, trec la silaba următoare: ba-ia. no-uă;
c) dacă vocala e urmată de două sau mai multe consoane, prima
consoană aparţine silabei dinainte, cealaltă - sau celelalte - silabci
următoare (excepţiile se vor vedea mai jos): ac-tiv, as-tăzi, mul-te, os-
cior; as-pnl, con-tra: mon-stru;

46
 d) când prima consoană este b, c, d, f, g, h, p, t, v, iar a doua este 1
sau r, amândouă consoanele trec la silaba următoare: a-bre-vi-a. a-cru,
co-dru, a-fhl, a-gro-nom, si-h/ă, su-plu, a-tlet, li-tm, de-vre-mc:;
e) gmpurilc ct, cţşi pt,pţprecedate de consoane se despart: onc-tu-
os, [Junc-taj, func-ţi-e, sanc-ţi-u-ne; sompt-tu-os; pre-emp-ţi-u-ne;
f) cuvântul jertfl! se desparte în jert -f..7:
g) la cuvintele compuse şi la cele derivate cu prefixe, precum şi la
unele derivate cu sufixe (derivate de la teme terminate în grupuri
consonantice cu sufixe care încep cu o consoană), despărţirea în silabe
se face, de preferinţă. ţinându-se seama de părţile componente, atunci
când cuvântul e analizahil: de-spre (nu des-pre), drept-unghi (nu drep-
tunghi), in-egal (nu i-negal), ne-stabil (nu nes-tabil), sub-linia (nu su-
blinia), vârst-nic (nu vâr-stnic).

VIII. ABREVIERILE

§ 179. Pentru o cât mai bună folosire a scrisului ca mijloc de

comunicare. nu se vor folosi prescurtări de cuvinte care pot face lectura
dificilă. Nu se va scrie f. în loc de foarte,p. sau pt. în loc de pentru, as. în
loc de 'lsupra.
§ 180. Se stabilesc următoarele categorii de abrevieri:
a) simbolurile în chimie, fizică, matematică: Hg = mercur, Mg =
magneziu, O = oxigen, 1 =lllngime, n = număr întreg;
b) măsurile: m =metm, kg =kilogram, km =kilometru, A =amper,
V = volt;
c) prenumele de persoane: 1. L. Caragiale = Ion Luca Caragiale;
d) indicaţiile bibliografice: art. = articol, cap. = capitol, cf = confer
"compară", f sau l = folio, ib. sau ibid. = ibidem, ido = idem, lua. cit. =
lucrarea citată, op. cit. =opera citată, p. sau pag. =pagină, pass. =passim
"în diverse locuri", r. = rând, r (la umărul cifrei) sau t J =recto, urm. =
llnnătoare1e, V. = vezi, v (la umărul cifrei) sau VO = verso, vol. = volum;
e) numele punctelor cardinale: N =nord, S =sud, V = vest, E =est,

47
 f) N.B. = nota bene (indicaţie prin care se atrage în mod deosebit
atenţia), P.S. = post-scriptum (indicaţie prin care se arată că după
semnarea unei scrisori urmează un adaos)~
g) titlurile academice: acad. = academician. arh. = arhitect. dr. =
doctor, ing. = inginer, praf = profesor;
h) gradele militare: lt. = locotenent, serg. = sergent;
i) formulele de adresare: d-ta = dumneata, dv .. dvs. sau d-voastră =
dumnea voastră;
j) alte abrevieri: a.c. = anul curent. cca = cin·;I ..aproximativ", d.a. =
dupii-amiază, d.e. sau de ex. = de exemplll, e.n. = al erei noastre (anul
sau secolul erei noastre), etc. = etcaetera "şi celelalle", Î.a. = înainte de
amiazli,î.e .n. =înainte de era noastâ/, nr. =numiirul, obs. =observaţie etc.
 PUNCTUATIA
,

INTRODUCERE

În vorbire se stabilesc raporturi logice între cuvinte, grupuri sintac-

tice şi propoziţii care formează unităţi aparte din punctul de vedere al
înţelesului. Pentru a exprima aceste raporturi, vorbirea omenească
foloseşte, în afară de procedeele gramaticale, pauzele, intonaţia şi
întreruperea şirului comunicării.
Exprimarea în scris necesită întrebuinţarea unor mijloace grafice cu
ajutorul cărora să poată fi redate aceste din urmă procedee. Astfel se
explică crearea puncmaţiei - un sistem de semne convenţionale care au
rolul de a marca în scris pauzele, intonaţia, întreruperea cursului vorbirii.
Semnele de punctuaţie au caracter convenţional, pentru că forma lor
nu e cerută de natura conţinutului exprimat. De altfel, iniţial, câteva
dintre ele puteau fi folosite unul în locul altuia. Încetul cu încetul s-a
ajuns însă la generalizarea întrebuinţării unui anumit semn de punctuaţie
pentru o anumită situaţie. Fixată prin tradiţie, folosirea semnelor de
punctuaţie, cu valori bine precizate, a devenit indispensabilă pentru toţi
cei care vor să-şi exprime clar gândurile în scris. Dacă se observă totuşi
o oarecare lipsă de consecvenţă în folosirea lor, aceasta se datoreşte
faptului că, uneori, procedeele gramaticale sunt suficiente pentru a
exprima raporturile dintre unităţile de înţeles ale vorbirii. În general însă
folosirea greşită sau omiterea semnelor de punctuaţie duce la confuzii şi
la denaturarea conţinutului comunicării.
Necesitatea de a exprima cât mai clar ideile în scris, pentru ca ele să
fie mai uşor şi deplin înţelese, a făcut să crească în ultima vreme interesul
pentru stabilirea normelor de folosire a semnelor de punctuaţie.

49
 Cunoaşterea tuturor situaţiilor în care se impune folosirea unui
anumit semn de punctuaţie duce Ia stabilirea unor reguli de punctuaţie,
de elaborarea cărora se ocupă capitolul de faţă.
Uneori semnele de punctuaţie pot fi întrebuinţate pentru a scoate în
relief anumite valori stilistice. În asemenea cazuri nu se pot da reguli,
folosirea semnelor de punctuaţie rămânând Ia aprecierea celui care scrie.
Este obligatoriu totuşi ca semnele de punctuaţie cu funcţiune stilistică să
nu contravină regulilor bazate pe necesităţi gramaticale.

*
Semnele de punctuaţie au fost folosite, Ia început, pentru a marca
limita dintre cuvinte. Le întâlnim, cu această valoare, în documente
epigrafice foarte vechi. Pe tablele eugubine 1, în partea scrisă cu caractere
etrusce, fiecare cuvânt este urmat de două puncte (:); în partea scrisă cu
caractere latine, cuvintele sunt despărţite prin punct (.).
Forma semnelor de punctuaţie a variat foarte mult de-a lungul
timpului. într-o inscripţie din Atena (450 Le.n.), cuvintele sunt separate
prin câte trei sau patru puncte. Aceste puncte sunt aşezate în linie dreaptă
verticală (.), în triunghi ( ... ), în careu (: :) sau în romb ( ... ). În alte
inscripţii greceşti, în locul punctelor apar diverse figuri arbitrare:
romburi, ramuri, inimi, cruci. După sigle (litere care alcătuiesc o
prescurtare) apare adesea un romb sau un X.
În inscripţiile latine, cel mai frecvent semn de punctuaţie este
punctul rotund (.). Cel mai vechi însă este punctul de formă pătrată (.).
Alte semne de punctuaţie care apar sunt: ~(în inscripţiile îngrijite), / (mai
rar), nişte desene în formă de frunzuliţe (începând din epoca lui August
şi până într-o perioadă destul de recentă) şi, în mod neobişnuit, semne de
o formă cu totul originală, ca, spre exemplu, o pasăre. în felul acesta,
semnele de punctuaţie au ajuns să fie un mijloc de omamentaţie; de aceea
se puneau uneori după fiecare silabă.
Cel mai folosit semn de punctuaţie a fost punctul alb (o) sau negru
(.), care putea fi întrebuinţat şi ca semn de abreviere, după iniţiala unui
prenume sau după un cuvânt prescurtat prin una ori mai multe litere.

lTable de bronz,datând aproximativ din secolul al VII-lea Le.n., găsite În localitatea

Eugubio din Italia.

50
 în general, toate aceste semne de punctuaţie, indiferent de formă,
aveau rolul de a despărţi între ele cuvintele (întregi sau prescurtate). Spre
deosebire de celelalte, punctul, aşa cum am arătat mai sus, era
întrebuinţat şi ca semn de abreviere.
Aristofan din Bizanţ (secolul al II-lea î.e.n.) este primul care a folosit
semnele de punctuaţie pentru a delimita unităţile de înţeles: punctul
perfect (-), corespunzător punctului nostru, subpunctul (.), marcând
suspensia unei fraze neterminate, şi punctul mediu (.), corespunzător
virgulei noastre.
Sistemul lui Aristofan din Bizanţ a avut o largă răspândire, dar nu
s-a generalizat. Deşi a început să se înveţe în şcoli, punctuaţia lui a fost
puţin pusă în practică. Copiştii nu o foloseau.
Primele manuscrise care au semne de punctuaţie datează
aproximativ din secolul al VIII-lea e.n. Semnele de punctuaţie au
continuat însă să fie variate, atât ca formă, cât şi ca întrebuinţare.
Abia o dată cu descoperirea tiparului s-a născut punctuaţia modernă,
cu semnele pe care le folosim şi azi: punctul, virgula, punctul şi virgula,
semnul întrebării şi semnul exclamării. Aceste semne s-au generalizat în
scrierea tuturor limbilor, cu câteva excepţii. De pildă, în texte scrise în
limba greacă veche şi modernă, se folosesc, între altele, următoarele
semne: punctul superior( .), care are valoare de punct şi virgulă sau de
două puncte; punctul şi virgula, care corespunde semnului întrebării din
sistemul nostru.

*
Ca şi în alte scrieri, cel dintâi semn de punctuaţie folosit în scrisul
românesc este punctul. El apare în cele mai vechi texte scrise la noi cu
chirilice, atât în limba slavă, cât şi în româneşte.
La început, punctul nu marca numai sfârşitul de frază, ci separa şi
propoziţiile din interiorul unei fraze, uneori chiar grupuri de cuvinte şi
cuvinte izolate. Virgula apare sporadic, cu funcţiunea pe care o are
astăzi, din secolul al XVI -lea, confundându-se însă uneori cu punctul.
Tot în secolul al XVI-lea începe să apară, după modelul scrierii
greceşti, semnul întrebării redat prin punct şi virgulă. Această
particularitate stăruie până în pragul secolului al XVIII-lea, dar între
timp, încă din secolul al XVII-lea, se introduce şi semnul întrebării

51
asemănător cu cel de astăzi. În unele tipărituri, cele două semne de
întrebare alternează.
Faptul că semnul întrebării se pune ahia la sfârşitul propoziţiilor şi
al frazelor interogative creează dificultăţi pen(lU cititor. Când cineva îşi
exprimă gânduri le în scris. sensul interogativ al constmcţici este prezent
în mintea lui încă de la începutul propoziţiei sau al frazei. Situaţia se
schimbă însă când altcineva citeşte această construcţie. Pentru a remedia
acest neajuns, în scrierea spaniolă, în afară de semnul întrebării pus la
sfârşitul propoziţiilor şi al frazelor interogative, se pune unul şi la
început, de astă dată în poziţie răsturnată. Şi în scrierea noastră semnul
întrebării înainte de propoziţiile interogative apare sporadic în câteva
texte din secolul al XX-lea, ca unnare a influenţei spaniole.
Două puncte încep să apară în secolul al XVII-lea, fie pentru a
anunţa o ci tare , fie pentru a introduce o enumerare sau o explicaţie.
Semnele citării de tip actual se întâlnesc întâi în tipăriturile ardelene
ale secolului al XVII-lea; în principate se folosesc, în aceeaşi epocă,
pentru a cuprinde citarea, parantezele. Acestea însă au şi funcţiunea
parantezelor de azi: explicaţii, cuvinte incidente, indicaţii bibliografice.
Punctuaţia completă, aşa cum se foloseşte astăzi, apare abia la
începutul secolului al XIX-lea, mai întâi în cărţile tipărite în Transilvania
şi apoi în cele din principate. Sub influenţa tipăriturilor, punctuaţia
ajunge să fie aplicată apoi şi în scrisul de mână.

PUNCTUL
§ 181. Semnul grafic numit Il u n c t marchează pauza care se face
în vorbire între propoziţii sau fraze independente ca înţeles. El se pune
de asemenea la sfârşitul unor fraze şi propoziţii independente, grupuri
de cuvinte sau cuvinte izolate care echivalează cu propoziţii
independente şi după care vorbirea nu mai continuă.
Săniile pornirei iar încet [.]1. Frigul creştea o dată cu lumina [.J
Printre gnlmezi de nouri. se vedea luna în aburi violeţi [.J
SADOVEANU,D. Î. 238;

Iîntrc paranteze drepte se dau semnele de punctuaţie care ilustrează situaţiile

discutate.

52
 Sfântul Petrea întreabă dinlăuntru:
- Cine-i acolo?
- Eu [.]
- Cine eu?
- Eu [.] Ivan [.]
- Şi ce vrei?
- Tabacioc este?
- Nu-i [.]
- Votchi este?
- Nu-i[.]
- Femei sunt?
- Ba [.] CREANGĂ, P. 308.
§ 182. Punctul apare şi înaintea propoziţiilor sau a frazelor
independente introduse prin conjuncţia şi, când aceasta nu are rolul ei
obişnuit de conjuncţie coordonatoare, ci sugerează succesiunea
neîntreruptă a unor acţiuni. (Cu acest rol conjuncţia şi apare mai ales în
stilul narativ).
Dorpniţa i-a dat cuvânt că aşez are să fie [.] Şi a venit şi ziua nunţii.
GALACTION,O. I 173.
Notă. Unii scriitori, spre a reproduce un anumit fel de a vorbi în care se fac
pauze după
fiecare propoziţie, fragmentează fraza, punând punct după fiecare
dintre propoziţiile care o compun. Prin acest procedeu se dă o mai mare
importanţă fiecărui membru al frazei, accentuându-i-se nuanţa de independenţă.

Fărâmiţarea frazei apare atât în cadrul coordonării, cât şi al

su bordonării.
în cazul coordonării, poate fi fragmentată fraza formată din două
propoziţii principale:
Bravo! răcniră mesenii din toate părţile, bătând din palme [.] Iar
Zamfiriţa râdea înveselită lângă mine. SADOVEANU, O. III 97
sau din mai multe propoziţii subordonate de acelaşi fel, care depind de
aceeaşi regentă:
Eu mă duc aşa cu nevasta asta [.] Să-i ţin de urât [.] Să-i arăt unde-i
casa comunei [.] Să aibă şi ea un avocat ş-un martor. SADOVEANU, B.
190.
Tot astfel, orice subordonată poate fi separată de regenta ei prin
punct:

53
 Uniţi-vă pentru înfrliţire şi pace [.] Ca să aibă în sfârşit răgaz
neamurile să-şi aducă fiecare tributul de bine la progresul umanităţii.
SADOVEANU,E. 32.
Punctul se foloseşte în Ulmătoarele situaţii:
§ 183. După propoziţii enunţiative:
a) independente:
Era linişte împărătească 1.] GALACTION, O. 1 167~
b) după fraze alcătuite din propoziţii enunţiative care se găsesc în
raport de coordonare:
El sări din căruţă, desprinse caii pe de lături şi plecă spre mulţime r.]
SLA VICI, O. 1 215;
c) după fraze formate din propoziţii enunţiative care se află în raport
de subordonare:
Ca să nu mai riimâie repetent şi anul acesta, mam-mare, mamiţica şi
tanti Miţa au promis tânărului Goe să-I ducă-n Bucureşti [.]
CARAGIALE,O. I 267.
§ 184. La sfârşitul unei propoziţii optative sau la sfârşitul unei fraz~
alcătuite din propoziţii dependente de o optativă, când tonul nu esh~
exclamativ:
Floricica mac ului ,
jelui-m-aş şi n-am cui [.] TEODORESCU, P.P. 279.
§ 185. După propoziţiile dubitative enunţiative:
Vor fi fost fericiţi în ţara lor[.] SADOVEANU, N.P. 146.
§ 186. La sfârşitul unei propoziţii imperative sau al unei fraze
dependente de o imperativă, când acestea sunt rostite pe un ton neutru,
care le atenuează caracterul imperativ:
Urcaţi în vârfuri de catarg
Şi puneţi steagul de plecare [.] MACEDONSKI, O. 1 59;
Spune-ne povestea cu împăratul Măzărean [.] SADOVEANU, O.
VIII 398;
Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund [.] EMINESCU, O. 1 75.
§ 187. La sfârşitul unei fraze alcătuite dintr-o propoziţie exclamativă
urmată de propoziţii subordonate - întrucât până la sfârşitul frazei tonul
exclamativ se pierde:

54
 Ce n-aş fi dat să mă lase profesorii în pace, ca să Învârtesc degetele
mari, unul împrejurul celuilalt, din ce în ce mai repede, din ce în ce mai
încet, dupli cum lecţia curgea mai repede sau mai pe gândite [.]
DELAVRANCEA,H.T.55.
§ 188. La sfârşitul unei propoziţii interogative indirecte:
Tata a întrebat însă câte exemplare vom trage [.1 CAMIL
PETRESCU, P. 197.
Notii. Unii scriitori pun câteodată punct ~i după o frază în interiorul căreia
se găse~te o propoziţie interogativă directă:
Codrllle, codrllţllle.
Ce mai faci. driiguţllle,
Cii de când nu ne-am viizlIt
MlIltii vreme ali trecllt
Şi de când lJl-am depiirtat
MlI/tii/lImeamÎmblatl.1 EMINESCU,O. I 123.

Punctuaţia aceasta e justificată de faptul că intonaţia interogativă a

propo~~i{ieiCe mai faci. driigllţll/e? se pierde până la sfâr~itul frazei. Cele patru
propoziţii care urmează sunt rostite pe un ton enunţiativ ~i, ca atare, e firesc ca
după ele să se pună punct.

§ 189. În ceea ce priveşte punctuaţia grupurilor de cuvinte, a propo-

ziţiilor şi
a frazelor care se află in paranteză, se disting două situaţii:
a) Când paranteza intervine la sfârşitul unei propoziţii sau fraze,
punctul se pune după paranteză:
NLlmeralul ordinal îşi p~lstreaz,1 totdeauna articolul posesiv: a cincea
sesiune, sesiunea a cincea (nu sesiunea cincea) r.]
b) Când o propoziţie independentă sau o frază se află în întregime în
paranteză, punctul se pune in interiorul parantezei:
Unele substantive au o foml,1 deosebită şi pentru vocativu/ singular:
în -e sllbstantivele masculine şi în -o cele feminine. (Alteori însă forma
de vocativ este identică cu cea de nominativ-acLlzativ: frate, mamă [.])
§ 190. Nu se pune punct după titlurile de cărţi, de opere literare,
muzicale. De asemenea nu se pune punct nici după formulele de adresare
(din scrisori, cuvântări etc .); în asemenea formule, substantivele fiind În
cazul vocativ, după ele se foloseşte virgula sau semnul exclamării.
§ 191. Se pune punct după următoarele abrevieri: abrevierile
formate din prima literă de la începutul cuvântului (O[.]N[.]U[.],
S[.]U[.]A[.]), precum şi cele fomlate din prima silabă a cuvântului plus

55
consoana sau grupul de consoane cu care începe silaba a doua (cap[.]
pentru capitol, op[.] citI.] pentru opera citată; vezi § 180). În aceste
cazuri, punctul nu mai este un semn de punctuaţie. deoarece nu
marchează o pauză. EI este un semn ortografic, pus în locul mai multor
litere care nu se scriu.
§ 192. Nu se pune punct după abrevierile formate din prima şi
ultimele litere ale cuvântului (d-ta), nici după abrevieri ca Tarom.
Romarta, pentru că ele s-au asimilat substantivelor.
De asemenea, simholurile şi prescurtările în chimie. fizică.
matematică (O. H. km./. kg). ca şi punctele cardinale (N, S, E. \1), se
scriu fără punct, conform tradiţiei (vezi § 180).

SEMNUL ÎNTREBĂRII
§ 193. Sem nul î n 1 re h ă r i i e folosit în scriere pentru a marca
intonaţia propoziţiilor sau a frazelor interogative.
Se pune semnul întrebării după cuvintele, grupurile de cuvinte,
propoziţiile şi frazele care au un caracter interogativ şi care sunt întrebări
directe:
- Aha, da! cel?J povestea[?] cine[?J care poveste [?J
SADOVEANU,O. VIII 400;
- Ei, flăciiule. de pe unde [?J ... Ce viinturi[?]. .. Pe la noi ... ai!?]. .. şi
de ce[?J ... DELAVRANCEA, H.T. 5.
§ 194. Se pune semnul întrebării la sfârşitul unei propoziţii
interogative directe:
Da shlnină nu-i în pod!?] unt nu-i[?J ouă nu-s!?] CREANGĂ, P. 9.
§ 195. Se foloseşte semnul întrebării după un pasaj interogativ în
care se redau spusele cuiva în vorbire indirectă, fără a se folosi verhe de
declaraţie şi conjuncţii (procedeu denumit vorbire indirectă liberă):
Se sp~lrseseră sticlele şi acum se scurgea răm,lşiţa vinului. Ce să
facă!?] La muşteriu, cu cioburi de sticlă nu putea merge. Să fugă!?J Unde
s,1 se duc,I!?] Să se-nloarcă la prăvălie! ... CARAGIALE. O. I 133.
Notă. Este nerecomandabilă folosirea semnului Întrebării după propoziţiile
interogative indirecte, a~a cum apare În exemplul următor:
Se-ntre:JbJ ce să facă!?! TOPÎRCEANU, P. 139.

56
 § 196. Semnul întrebării se pune la sfârşitul unei fraze compuse din
propoziţiidependente de o propoziţie interogativă directă care se află la
începutul frazei:
Iar vrei să te pupe cucul annenesc şi sli tt> JjJurce. ca sii nu-ţi mearg,'
hine toată ziua[?] ... CREANGĂ, A. 52;
De ce hoala .5i moartea să fie partea voastdi.
C:Înd ei în hog;lţia cea splendidă şi vastii
Petrec ca ~.,i în ceruri. n-au timp nici de-a nwri[?] EMINESCU . O. 1 59.
§ 197. Se pune semnul întrebării după propoziţiile interogative
retorice:
Care c mai mândn1 dec<Ît tilJe Între tOi.lte ţările sem,lnate de Domnul
prc p,lm<Înt[?j RUSSO, S. J25.
Notii. Este nerecomandabilă folosirea punctului în asemenea situaţii:

Vezi? Nu ţi-ilm .'puseu d tutunul nue lucru bun /./CARAGIALE,O. I 277.

§ 198. Semnul întrebării se pune la sfârşitul construcţiilor
interogative ClI caracter dubitativ-deliberativ:
Cum adiciI:' Sel nu pot eu înţelege: visez ori sunt trcazl?1
CARAGIALE, O. II 264;
Oare Sel se Însoare. ori să nu se însoare [?] NEGRUZZI, I 71.
§ 199. Se pune semnul întrebării după o propoziţie interogativă
incidentă, intercalată într-o propoziţie enunţiativă sau între două
propoziţii enunţiative şi izolată de restul frazei prin pauze:
I-a rămas şi un copil. o fetiţ;} care - cum să spun[?] -. care e un fel
de ghimpe Între ei ... lin copil. vai! destul de rău crescut. SADOVEANU,
D.M.4;
Atunci treci, Ghiţă. pe la nenea Zaharia p-acasă şi lasă-i vorb,l
coanei Joiţichii - nu-i aşa, nene Zahario [?] - să fie aş,} de bună să nu
se supere dacă om Înt<Îrzia de la dejun ... avem ceva politic" de vorbit
Între bărbaţi. CARAGIALE, O. VI 83.
§ 200. Când comunicarea este interogativă şi exclamativă în acelaşi
timp, se pune semnul întrebării însoţit de semnul exclamării:
- Pe mine, fata lui Hagi C"nuţ,1. să-ndrăzneşti tu sli m" baţi,
păcătosule,janghinosllle şi râiosllle [!?]... CARAGIALE. O. II 228;
- Tu eşti mă. tragedianule [?!] GALACTION, O. I 131;

57
 A! de ce mai d" Dumnezeu omului fericire. dacă e să i-o ia îna-
poi [?!J De ce nu moare omul ccÎnd e fericit [?!j De ce am trăit eu s-ajung
la ilşa ceva [?!] CARAGIALE, O. VI 24.
§ 201. Dacă, Într-o conversaţie, unul dintre interlocutori ia atitudine
la un moment dat numai prin mimică şi gesturi (exprimând diferite
sentimente), replica aceasta e redată În scris prin semnul Întrebării când
mimica arată o nedumerire sau prin semnul exclamării când mimica ţine
locul unei exclamări (vezi şi Semnul exclamării. § 211).
- Ei, da! şi Costică ...
- [?J ...
- CosticăArion ... CARIAGIALE,O. 1300.
În cazul când reacţia are caracter interogativ şi exclamativ În acelaşi
timp, se pun ambele semne de punctuaţie:
Patroana (cu ochii calzi): Şi de ce mă iubeşti?
Mi tică (rămâne năuc) [ !!!?]
Patroana (frumoasă, furioas(1): Înţelegi sau nu înţelegi? .. CAMIL
PETRESCU, T. 1 567:
Mitică: Acum în urm", c{ind am fost la d-ta... Nu ştiu ce s-a
întâmplat cu mine atunci ...
Patroana: [?!]
Mitică: Nu ştiu ... CAMIL PETRESCU, T. I 562.

Notii. Se întâmplă uneori ca replica bazată numai pe mimică să fie urmată

de exprimarea prin cuvinte a mirării, surprinderii, nedumeririi interlocutorului.
De exemplu:
- A iubit, de altfel, domnule, o altii femeie, nu pe aceastii doamnii Maria
Miine.'icu.
- / !?/ Totll!ji i-a adresat .'icrisoare, În clipa .'iinllciderii, ariitând fării echivoc
cii din pricina ei se omoarii ... CAMIL PETRESCU, P. 3~N.
§ 202. Titlurile care au caracter interogativ prezintă două situaţii
diferite:
a) Când sunt considerate propoziţii interogative indirecte,depinzând
de o regcntă neexprimată, nu primesc nici un semn de punctuaţie (vezi
Punctul, § 188):
Cum am învăţat româneşte (titlul unei povestiri de C. Negruzzi)~
b) Când sunt propoziţii interogative directe, se spune la sfârşitul lor
semnul Întrebării:
Ce-i de făcut [?J (titlul unui roman de Cemâşevski).

58
 § 203. Se pune semnul întrebării între paranteze rotunde pentru a
arăta că autorul are rezerve sau îndoieli faţă de o afirmaţie anterioară:
Dar era un fel de laudă gratuită, ca şi când cuvintele cU" fi fost tocite
de sens şi trebuiau umflate:
"G. D. Ladima un stnllucit talent" sau "a fost unul dintre cei mai
lăudaţi [(?)J poeţi de azi". Una vorbea chiar de "o mare pierdere pentru
literatura românească". CAMIL PETRESCU, P. 373.

SEMNUL EXCLAMĂRII
§ 204. Sem nul e xcI am ă r i i marchează grafic intonaţia
frazelor şi a propoziţiilor exc1amative sau imperative.
Semnul exc1amării se pune de asemenea după interjecţiile şi
vocativele care exprimă stări afective şi sunt considerate cuvinte (sau
părţi de frază) independente.
§ 205. Se pune semnul exc1amării după o propoziţie exc1amativă,
care poate fi completă sau eliptică de predicat:
Ce ochi frumoşi avea Margareta în sara aceea [fJVLAHUŢĂ,N. 65;
lrină, mare cumpănă [!] SADOVEANU, O. 1 152.

Notil. Este greşită folosirea punctului în asemenea situaţii:

Vom merge pe lIrmil/a teatru. E o pie...il a.~a de {IT/moasil/.' VLAHUŢĂ, N. 31.
Într-o înşiruire de exc1amaţii, se pune semnul exc1amării după
fiecare termen al înşiruirii, dacă se accentuează asupra fiecăruia:
Licenţiat în drept[!] tânăr eminent f!] irezistibil orator f!] caracter
mare [f] idei generoase f!] ... Desigur, mi-am zis eu, iată un cetăţean de
mare viitor. CARAGIALE,O. 1 249.
§ 206. Se pune semnul exc1amării după o propoziţie imperativă,
completă sau eliptică de predicat:
În această pace adâncă, în această fântână dintre munţi, plină de
chipul şi de aleanul soarelui, pocni răcnetul deznădăjduit: Fugiţi [!]
Fugiţi [!]GALACTION,O. 1 160;
La Peleş [fJ şi mai iute [f]CARAGIALE,O. II 130.
§ 207. Se pune semnul exc1amării după o frază care se termină cu o
propoziţie cu caracter exc1amativ sau imperativ:
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele,
la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul homului, unde lega mama

59
o şt1ră cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la pri-
chiciul vetrei cel humuil, de care mă ţineam când începusem a merge
copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi băieţii
de-a mijoarca, şi la alte jocuri şijucării pline de hazul şi farmecul copi-
lăresc, parcă-mi saltă şi acuma inima de bucurie [!]CREANGĂ, A. 33.
§ 208. Se pune semnul exclamării după propoziţiile exclamative
incidente. Aceste propoziţii sunt închise între paranteze sau pauze:
Iar Caraiman ... - apoi las pe el [!] - credeai că-i apucat de friguri.
SADOVEANU,O. 1 73;
Încet, prin întuneric, şi-a tras fusta de lână, s-a învălit bine c-o
caţaveică veche de douăzeci de ani (unde mai găseşti acu aşa caţaveici [!]),
s-aîmbrobodit şi s-a cinchit înaintea vetrei. SADOVEANU, O. I 329.
§ 209. Se pune semnul exclamării după interjecţii:
A[!] a căzut un ghiveci cu flori. CAMIL PETRESCU, P. 203;
Ei [!] acuma, unde mergem? îl întrebă Costică. CARAGIALE, O. II
215.
Atunci când se repetă o interjecţie şi fiecare membru al repetiţiei este
independent, adică după rostirea lui se face o mică pauză, se pune semnul
exclamării după fiecare interjecţie:
A[!] a[!] a[!] mi-a scos alta! Măsea nevinovată. CARAGIALE, O.
VI 204.
De asemenea, Într-o serie de interjecţii diferite, se pune semnul
exclamării după fiecare interjecţie:
U[!] O[!] Pi[!] Bre[!] Ce seandal!NEGRUZZI, I 228;
N-apue sărăspunz, domnule, şi şart[!] part[!] trose[!] pleose[!] patru
palme: îmi turteşte pălăria şi mi-o aruneă cât colo. CARAGIALE, O. VI
202.
Atunci când prin repetarea interjecţiei se obţine o construcţie care
formează o unitate, iar Între membrele repetiţiei nu se fac pauze, se pune
semnul exclamării după ultima interjecţie, între diversele elemente
punându-se virgulă sau cratimă.
Hei, hei[!] Nu ştiţi dumneavoastră ee poam-a dracului e Harap-Alb
aista. CREANGĂ, P. 230;
He-he-he[!] râse jupân Năstase, s-au trecut acele vremuri!
SADOVEANU,O.I286.

60
 Dacă interjecţia face parte dintr-o expresie exclamativă, se pune
semnul exclamării după întreaga expresie:
Vai de mine[f] nu-i bună asta! CARAGIALE, O. II 70.
Când interjecţia are în acelaşi timp sens exclamativ şi interogativ,
semnul exclarnării este însoţit de semnul întrebării:
Mioara surprinsă, încântată, acesta fiind felul ei de receptivitate
artistică, normal: A[f?] Dl. Tulpină?CAMIL PETRESCU, T. II Il.
Se pune însă de obicei virgulă după interjecţie, dacă aceasta e unnată
de un substantiv în vocativ:
0[,] mamă, dulce mamă, din negură de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi. EMINESCU, O. 1 129.
Nu se pune nici un semn de punctuaţie după interjecţiile urmate de
un vocativ cu care formează o unitate în rostire (vezi § 229).
§ 210. Se pune semnul exclamării după exclamaţii redate prin
substantive la cazul vocativ, izolându-se astfel de restul propoziţiei sau
al frazei printr-o pauză:
Doamne [f] bine-ţi mai şede,jupâneşică; parcă eşti una de-a noastre.
CREANGĂ,P. 129.
Atunci când un vocativ se repetă şi intensitatea tonului rămâne
aceeaşi, se pune semnul exclamării după fiecare vocativ:
- O, fraţii mei iubiţi, ia uitaţi-vă în oglinda asta, gândiţi-vă la
părinţii noştri şi să vedeţi ce grozăvie! Doamne [f] Doamne [f] ce să
facem? CARAGIALE, O. 1 121.
Se poate pune semnul exclamării după titlul- exprimat printr-un
substantiv la cazul vocativ - al unui apel, manifest, discurs sau
scrisoare:
Domnilor [f]. .. Onorabili concetăţeni [!]... Fraţilor [f] ... (plânsul i1
îneacă). Iertaţi-mă, fraţilor, dacă sunt mişcat. CARAGIALE, O. VI 141.
§ 21l. Într-o conversaţie, interlocutorul se poate dispensa la un
moment dat de cuvinte, luând atitudine numai cu ajutorul mimicii, al
gesturilor, care pot să exprime surpriza, admiraţia, nedumerirea. În scris,
aceste replici care constau numai din mimică se redau prin semnul
exclamării, dacă mimica ţine locul unei exc1amări, sau prin semnul
întrebării, dacă mimica arată o nedumerire (vezi şi Semnul întrebării,
§ 201):
- Nu vrea să intre în combinaţie ... Hotărât! ... Cât n-am stat de capul
lui! ... Nu vrea şi pace! ...

61
 - [!] CARAGIALE, O. I 300.
Atunci când replica exprimată prin mimică şi gesturi are, în acelaşi
timp, caracter exclamativ şi interogativ, se folosesc ambele semne de
punctuaţie:
- Nu ştiu ... n-aş putea s~l-ţi explic. M-a impresionat gestul de a-mi
da cheia ... A dizolvat totul În mine ...
- [?!JCAMIL PETRESCU,P. 352~
- Nu-i sunt tată, domnule, strigă omul nlguşit...
- [!?J
- ... Suntem camarazi ... CARAGIALE, O. 1 245.
§ 212. Pentru a se marca creşterea gradată a intensităţii vocii. se
folosesc mai multe semne de exclamare, numărul lor fiind în raport cu
creşterea caracterului emotiv al comunicării:
Ajunul postului[!] ... redus[!!J
Lui Teleor îi crapă buza[!!!J
Atunci[!!!!] e-ngrozitorde spus{!!!!!] CARAGIALE, O. IV 339.
a) La sfârşit de propoziţie:
Patria mă cheam~I[!]. .. Nu mai pot sta un moment[!!]. .. Plcc[!!!J
CARAGIALE, O. VII 114;
- Pofteşte În salon.
Mosalirul intră. Peste un moment intră şi doamna ... Dumnezeule, tu
C~lre ţii vămile văzduhului!
Cine era?
Infamul!
- Ieşi[!J
- Doamna mea, am sii ies după ce v,1 voi da o mică explicaţie ...
- Ieşi[!!J
- Vă datoresc ...
- Ieşi[!!!]
- Şase mii de franci, pe care vă rog să-i primiţi. CARAGIALE, O.
II 423.
b) După vocative:
- Ionel[!J Ionel[! fJ Ionel[!!!] Du-te dincolo, mamă, spargi urechile
dumnealui!CARAGIALE,O. I 274;
Ce-o fi ş-asta? (deodată, se aude o nouă salvă şi chiote prelungite;
coana Efimiţa sare jos şi rămâne Înmărmurită În picioare, ascultând: o
altă salvă şi strigăte) Leonido[!] (zgomotul se repetă) Leonido[! !] (pauză:

62
zgomotul se repetă cu putere: cucoana se repede peste un scaun cu
exasperare, se împiedicel şi cade peste patul lui Leonida) Leonido[!! IJ
CARAGIALE, O. VI 65.
c) În locul replicilor date prin mimică şi gesturi:
- Mie, ce să-ţi spui? mi-e frică al dracului. Mi se-ntâmpl<l câteodatli
să am sume mari cu mine ... bunioară ca acuma ....
-- [!]. ..
- GIUlml e să mă arz::l odată cu o avere de om ...
-···I!!!/·
-- Patruzeci de mii de franci ! ...
- ...[!!!] CARAGIALE, O. I 200.
§ 2 n. Se pune semnul exclamării închis în paranteze atunci când
autorul îşi exprimă îndoi al a sau ironia faţă de cele afirmate în propoziţie.
În acest caz, semnul exclamării ţine locul lui sic (cuvântul latinesc sic
"chiar aşa"):
Am scris lui Barbu în fran;uzeşte [(!)J ca să-I felicit pentru discursul
său. CARAGIALE, O. VII 114.

VIRGULA

§ 214. V i r g ula delimitează grafic unele propoziţii în cadrul

frazei şi unele părţi de propoziţie în cadrul propoziţiei. Virgula arată felul
în care fraza şi propoziţia se despart în elementele lor constitutive, pe
baza raporturilor sintactice dintre ele. Aceasta este funcţia gramaticală a
virgulei.
În legătură cu funcţia gramaticală se pot da reguli precise. Ele arată
când este obligatorie şi când nu este îngăduită folosirea virgulei. Aceste
reguli se bazează pe felul în care se înlănţuie logic ideile în succesiunea
lor. De aceea, între modurile de folosire a virgulei în limbi diferite nu
există deosebiri esenţiale.
§ 215. Virgula marchează grafic anumite pauze scurte făcute în
cursul rostirii unei propoziţii sau fraze. În felul acesta virgula, alături de
alte semne de punctuaţie, serveşte la redarea grafică a ritmului vorbirii
şi a intonaţiei.

63
 Virgula se foloseşte pentru a reda grafic pauzele scurte, ori de câte
ori marcarea lor este considerată necesară de către autor. În vorbire,
asemenea pauze sunt folosite în mod intenţionat în două situaţii:
a) pentru a grupa la un loc cuvintele şi grupurile de cuvinte care
fonnează unităţi de înţeles şi a le despărţi, în felul acesta, de restul frazei
sau al propoziţiei;
b) pentru a atrage atenţia în mod deosebit asupra unor cuvinte, prin
despărţirea lor de restul frazei.

ÎN PROPOZIŢIE

§ 216. Se pune virgulă între părţi de propoziţie de acelaşi fel, când

nu sunt legate prin şi copulativ ori prin sau.
a) Subiecte, unnate sau nu de detenninări:
Chipul rumen[,] gura fraged;J[,] apele ochilor şi focul părului
spuneau atâta frumuseţe cutezătoare şi iritant;J. GALACTION, O. I
133-134.
b) Nume predicative, unnate sau nu de determinări:
Era înaltă. suplă, graţioas,'i în mi.~cări.
c) Atrihute de acelaşi fel (suhstantivale, adjectiva1e, pronominale,
verbale, adverbiale), unnate sau nu de detenninări:
Ascundeam în mine () viaţ;'i, stnlin;'i celorlalţi!,]. hJand;;lf ,j
frumoasă[,] neînţeleasă. DELA VRANCEA, H. T. 171.
d) Complemente de acelaşi fel (directe, indirecte, de agent sau
circumstanţiale de acelaşi fel), unnate sau nu de dcterminări:
Danţul[,] muzical,] pădurea[.]
Pe acestea le-ndrăgii. EMINESCU, O. I 102;
Ieşea în paneraşul ei cu doi cai la arat[,] la secerat[,] la maşină.
SADOVEANU,O. vin 409.
§ 217. Nu se despart prin virgulă părţile de propoziţie de acelaşi fel
când sunt legate prin şi copulativ ori prin sau:
Câte-un vârtej de aer se răsucea pe stradă, lm'itunînd praful,
ridicându-l şi aruncându-l pe trotuare. REBREANU, R. I 43:
Nll mai ţin minte care şcoli sall care şcoală filozofică din vechime se
întreba şi discllw dacă femeia are sau nll un suflet. GALACTION. O. I 96.
Notă. Se despart prin virgulă părţile de propoziţie de acela~i fel când sunt
legate prin şi adverbial.

64
 § 218. Nu se desparte prin virgulă subiectul de predicat:
a) subiectul poate apărea fără determinări:
Manoilă se uita la gura ei cu admiraţie. SADOVEANU, O. V 377.
b) subiectul poate fi însoţit de detcnninări (un atribut detenninativ
sau o propoziţie atributivă detenninativă):
Unii mai poznaşi îmi zvârleau câte o glumă. SADOVEANU. O. 1 55;
Câinele care latră nu muşcă.
§ 219. În locul unui verb (predicativ sau auxiliar) omis prin elipsă,
se poate punc virgulă:
Adesea, puse ,1h1tUri, caietul lui ai fi zis că este modelul de caligrafie
tipărit, iar modelul de caligrafie[,J scris de mână. CARAGIALE. O. II 68.
§ 220. Se desparte prin virgulă un substantiv de o apoziţie
explicativă. Dacă după apoziţie unnează altă parte de propoziţie, apoziţia
se intercalează între virgule:
Zeus[,J feciorul lui Cronos{,J făcu semn din sprânceană c,l primeşte.
ODOBESCU, I 280.
§ 221. Complementele directe şi indirecte aşezate după predicat nu
se despart prin virgulă:
El a mărit.:1t pc fiică-sa după un om bun şi harnic. CREANGĂ, P. 294;
Se duce acascl şi-şi spune nevestii tot amarui. SADOVEANU. O. V 481.
§ 222. Între predicat şi un complement circumstanţial aşezat după
el, în genere nu se pune virgulă:
Animalul se apropiase flinl7.gomot de noi şi făcuse ocolul săniei.
SADOVEANU,O. V 216.
§ 223. Construcţiile gerunziale şi participi ale . cu sau fără
detenninări, aşezate la începutul frazei, se dcspart prin virgulă, indiferent
de funcţia sintactică pe care o au:
Fiind mediocru şi ca i'nvăţătură şi ca inteligenţă[.J n-a putul să
izbutească.GALACTION,O. II 113;
Ajuns calfă la găitănărie[,J vorbea frumos şi cu patimă în mijlocul
tovarăşilor săi. DELAVRANCEA, H.T. 16.
§ 224. Se pun de obicei între virgule complementele circumstanţiale
aşezate între subiect (însoţit sau nu de detemlÎnări) şi predicat, dar numai
când subiectul e aşezat înainte de predicat:
Povestea bătrfmă[,J în măreţia codrului[,J aduce înfiorări pe chipurile
lor trudite. SADOVEANU, O. 1 283;
Grigore[,J abia stăpânindu-şi revolta[,] întrerupse vehement pe
arendaş. REBREANU, R. 1 40~

65
 Maria şi Ioana, înainte de aflarea rezultatului final, nu păreau a fi
prea optimiste.
Dacă subiectul e aşezat după predicat, complementele circum-
stanţiale se intercalează între virgule numai când autorul vrea să atragă
atenţia asupra lor:
S-au urcat pe spinările noastre câţiva. STANCU, D. 145;
A ars repede curtea boierească. STANCU, D. 147;
A venit[,] pe neaşteptate[.] toamna.
§ 225. Se intercalează între virgule un complement circumstanţial
aşezat înainte de locul pe care îl ocupă în ordinea normală a comple-
mentelor. Această schimbare de topică are rolul de a atrage atenţia în
mod deosebit asupra acestui complement circumstanţial. De pildă:
Acesta e autorul pc C,1re l-eli citit[.] cu atâta nevinovată primăvară
sufletească[,] acum c;âţiva ,mi? GALACTION, O. I 487
spre deosebire de:
Şedeam ziua şi noaptea lungit moale pe covoare. ODOBESCU, m 203.
§ 226. Se despart prin virgulă de restul propoziţiei cuvintele şi
construcţiile cu topica schimbată sau incidente:
Şi iatel cum[,] mulţumită atotputerniciei flicătoare de minuni a
prosopului meu[,] ieşii din o neaşteptată şi grea încurcătunl. HOGAŞ,
M.N.95;
Subt influenţele mahometane şi veneţiane şi chiar[,] poate[,] sub
clima ... nordică. ODOBESCU, 1 389.
§ 227. Se pune virgulă după adverbele de afirmaţie şi de negaţie,
când acestea sunt echivalente ale unei propoziţii:
Desigur[,] e amorezat. DELAVRANCEA, H.T. 186;
Da[,] fac mărturisire
Că moartea pentru mine e dreaptii răsplătire. CARAGIALE O. VI 256;
Nu[,] nu mai [ac. CARAGIALE, O. VI 30.
Dacă după un adverb din această categorie urmează o propoziţie
subiectivă introdusă prin că, folosirea virgulei nu mai este îngăduită:
Desigur că normele sunt o adaptare a speciei, au de scop, în ultimă
analiză, Sel prezerve viaţa În lungime. IBRĂILEANU, S. 184.
§ 228. Se despart de obicei prin virgule de restul frazei substantivele
în cazul vocativ:
Cucoane Matei[,] dumneata nu ştii cine-i cuconiţa care a trecut.
SADOVEANU,O. V 104;

66
 Am trei copii[,] Costică! CARAGIALE, O. II 42.
§ 229. Se despart prin virgulă de restul frazei interjecţiile:
Ei[,] ce veste ne mai aduci de pe la târg? CREANGĂ, P. 44;
Ha[,] ce este? .. S-a întâmplat ceva ? DELA VRANCEA , H. T. 103.
După interjecţii se poate pune însă şi semnul exclamării, dar când
acestea sunt urmate de un vocativ cu care fonnează în rostire o unitate
nu se pune nici un semn:
Ei Cătălin, acu-i acu
Ca să-ţi încerci norocul. EMINESCU, O. I 174;
O Doamne! Da greu somn am dormit. ISPIRESCU, L. 119;
Du-te, măi băiete. SADOVEANU, O. 1 290;
Bre Ilie, vină-ncoace. SADOVEANU, O. I 301;
Nu se recomandă această punctuaţie când substantivul în vocativ
este de genul femininin:
O Iăcrămioară! suspinăm noi, abia ne anunţi primăvara şi treci cum
au trecut iluziunile noastre. NEGRUZZI, I 97.
Interjecţia ia nu se desparte de verbul următor, cu care formează o
unitate:
Ia lasă-mă, monşer!CARAGIALE, O. II 57;
Ia fii bun d-ta şi-i pune imediat la loc. CARAGIALE, O. II 60.
§ 230. Conjuncţii1e însă. deci şi adverbul totuşi, aşezate în interiorul
unei propoziţii, nu se despart prin virgulă:
Din partea însă a fc1miliei domneşti, Cantacuzenul întâmpină o mult
mai vie împotrivire. ODOBESCU, I 151;
Numai în cugetele cele mai eminente ale veacului păgân, fără însă
ca nimeni să bănuiască, amurgul contimporan avea tonuri şi c1arităţi.
GALACTION, O. I 341;
Era deci încă o dată nevoie de un spirit critic. IBRĂILEANU,
SP.CR.21;
Şi vezi, eu totuşi am venit. REBREANU, R. I 244.
§ 231. Conjuncţia aşadar şi locuţiunea conjuncţională prin umlare,
aşezate în interiorul unei propoziţii, se pun între virgule:
Sâmbătă[,] aşadar[,] de la amiazi, amândouă aceste doamne încep
să se pregătească de plecare. CARAGIALE, O. II 1;
La eal,] aşadar[,] nu poate fi deloc vorba de neprevăzut, de
discontinuitate. IBRĂILEANU, S. 187;
Trebuie[,] prin urmare[,] prealabil să fiu infomlat despre: ce fel de
vreme e pe la dv. CARAGIALE. O. VII 31.

67
 ÎN FRAZĂ

Coordonarea

§ 232. Se pune virgulă Între propoziţiile coordonate juxtapuse, fie

că sunt, fie că nu sunt determinate de alte propoziţii:
Mi-ai Dicut un bine[.] ţi l-am li'icut şi eu. EMINESCU, N. 20;
Ca sli ajungi scriitor[.] ca să le impui opiniei pubJice .. .îţi trebuie un
singur lucru. GALACTION, O. 1 486;
S-a sculat binişor[.] a strâns câtă drojdie se mai g:Jsea pe fundul
hlzii[.] s-a dat jos la grajd. CARAGIALE, O. II 232.
§ 233. Se pune virgulă Între coordonatele de orice fel:
a) Între copulative, când sunt legate prin nici, nu numai, ci şi:
Nu caut vorbe pe alest,]
Nici ştiu cum aş Începe. EMINESCU, O. I 173;
b) Între coordonate adversative:
Tata a jucat ... degetele mâinii stângi[,j iar Nae Gheorghidiu a
c];Jtinat din cap. CAMIL PETRESCU, P. 254;
Ise părea că nu fuger.] ci cade din Înaltul ceriului. EMINESCU,N. 23;
/Lfusc mai ÎnlLÎi pc popa N,lstase[.j dar iute îl schimbă. HOGAŞ,
DR. 150;
Boii ară[,] şi caii m~lnânc(l;
Care va să zică s,l intri dumneata În casă la mine cu pumnalul, cu
toporul, cu conspiraţii, cu complowri şi asasinaturi[,] şi eu s,l stau cu
mâinile În şolduri. CARAGIALE, O. II 57;
c) Între coordonate disjunctive, când Încep amândouă cu ba, când.
fie, ori sau sau:
Nu ştiu cum s-a făcut, că ori chersinul a crăpat[,] ori cumătrul a
strănutat. CREANGĂ, P. 24;
Sau că strada aceea nu mai ester,] sau că amintirea mea a strămutat-o
Într-o lume ireală. GALACTION, O. I 503;
d) Înainte de o coordonată conclusivă:
Isprăvnicelul ... se alegea totdeauna printre fruntaşii satului[,] aşa că
niciodată nu era târgoveţ. MACEDONSKI, O. III 139.
§ 234. Coordonatele legate prin şi copulativ ori prin sau nu se
despart prin virgulă:

68
 Turcul se apropie tacticos. desdl1ecă de pe cal şi Iăsii {râul în mâinile
ciobanului. GALACTION, O. I 287:
Spuie-ţi morţii din mormânt
De sunt eu om sau nu sunt. ALECSANDRI, P. II 25.
Notii. În stilul narativ se întâlnesc grupuri de mai multe propozIţII
coordonate care încep toate cu .~i copulativ. În asemenea cazuri se foloseşte
virgula:
Şi de drag te-,1.~ semiina/ ,/
Şi CLI drag te-a.~ secera /.1
Şi te-a.~ face stog În prag /./
Şi tc-a~ Îmbliiti CLI drag / ,/
Şi te-a.~ cerne prin sprilncene /./
Şi te-a.~ friimilnta-n inele/.I
Şi te-a.~ da inimei mele.
JARNfK-BÂRSEANU, D. X.

Suhordonarea

§ 235. Propoziţiile subiective şi predicative nu se despart de regentă

prin virgulă, indiferent de locul lor [aţă de regentă.
Nici vorb::'i că ar râde cine i-ar şti aceste gânduri. MACEDONSKI,
O. III 28:
Ce simţea era di... va intra Într-un necunoscut prăp~lstios.
MACEDONSKI, O. III 22.
§ 236. Propoziţia atributivă.
a) Atributiva explicativă (izolată) se desparte prin virgulă de
cuvântul pe care îl determină:
Mesrur a dus pe Abu-Hasan într-altă odaie[.J unde aşteptau o droaie
de cântăreţe. CARAGIALE, O. II 268.
b) Atributiva determinativă (neizolată) nu se desparte prin virgulă
de cuvântul pe care îl determină:
El putea să fie asemănat şi cu un om care ar fi primit o zdravănă
lovitunl În creştetul capului. MACEDONSKI, O. III 81;
Într-un sclltar, acolo mai avem nişte chei pe care le-aş fi putut
Întrebuinţa.SADOVEANU,O. VIII 418.
Regula se aplică şi când propoziţia determină un grup de cuvinte
(substantiv + atribut):

69
 ... Genele n!sfrânle li s-au albit de pulberea măruntă din bolovanii de
piatn! în care izbesc de dimjneaţ~lpână scara. DELA VRANCEA,O. 1 225.
§237. Propoziţiile completive directe şi indirecte se despart de obicei
prin virgulă când sunt aşezate înaintea regentei:
Ce ştiu!.} nu vreau S,! ţin secret. COŞBUC, B. I. 61;
Cui e obişnuit cu mersul trenurilor[,} o oprire în af~m! de cele
prev;Tzute i'n itincrart' îi d<T de gândit. CARAGIALE. O. I 294.
Compktivele directe şi indirecte aşezate după regentă nu se despart
prin virgulă de aceasta:
D. Georgescu nu ia seanw că muzica a plecat. CARAGIALE, O. II 5.
§ 238. Propoziţiile completive de agent în general nu se despart prin
virgulă de regenta lor:
Am procedat, mai întâi, la examinarea resturilor de limbi:! tracă şi
iliră, insistând asupra precauţiuniJor ce trebuie luate de cine opereazil cu
elemente de limb,1 nesigure. AL. ROSETTI, Istoria limbii române, voI.
al II-lea (1962), p. 127.
§ 239. Propoziţia circumstanţială de loc se desparte prin virgulă când
e aşezată înaintea regentei şi când nu se insistă în mod deosebit asupra ei:
Când a început iapa a fugi, unde pica nuca!,J pica şi din Ta1pa-
ladului buc;:1ţica. CREANGĂ, P. 101. dar:
Unde mi-ai poruncit mă duc (subînţeles: nu în altă parte).
Aşezată după regentă, ea nu se desparte prin virgulă:
Ştiinţa shîrşe,~te acolo unde născocirea începe. MACEDONSKI, O.
III 74.
§ 240. Propoziţia circumstanţială de timp aşezată înaintea regentei
se desparte prin virgulă când nu se insistă în mod deosebit asupra ei:
Când îmi coborâi ochii[,J părintele Pantelimon zâmbea.
SADOVEANU,O. V 507;
C,înd vreau eu o S,! vin (subînţeles: nu când vrei tu).
Aşezată după regentă, ea nu se desparte prin virgulă:
Frica i se risipi când îi vc!zu aşa, înspăimântător de trişti şi de
singuri. SADOVEANU, O. VIn 367.
Când propoziţia temporală e aşezată după o regentă care cuprinde
un complement circumstanţial sau o propoziţie circumstanţială, ea se
desparte prin virgulă:
Nevasta a murit de mu1t[,J de pe când eram om teafăr.
SADOVEANU,O. V 530;

70
 L-am observat de departe[,] pe când eram în dreptul cofetăriei.
SADOVEANU, O. VIII 419.
§ 241. Propoziţia cauzală se desparte de regenta ei prin virgulă,
indiferent de locul pe care îl are în frază:
Fiindcă ziua aceea era cea din urmă zi de târg[,] viaţa care se zbătuse
în Râllreni atâtea zile se readunase îndrârjit,l. GALACTION, O. I 262~
La toată lumea pllicea[,] fiindcă era om deştept şi blând.
CARAGIALE, O. II 223.
Dacă însă prin formularea cauzalei autorul ţine să arate că ea
exprimă singura cauză (sau singurele cauze) care justifică acţiunea din
regentă, cauzala nu se mai desparte prin virgulă, indiferent de locul ei
faţă de regentă:
Te cert atât de aspru pentru că n-ai înv,lţat (subînţeles: nu pentru că
nu ştii sau pentru alt motiv);
Pentru că n-ai învăţat te cert (subînţeles: nu pentru alt motiv).
§ 242. Propoziţia finală se desparte de obicei de regentă prin virgulă,
când se află înaintea acesteia:
Ca să ajungem la epoca instituirii ei[,] trebuie să suim până aproape
de leagănul bisericii. CARAGIALE, O. II 174.
După regentă, propoziţia finală se desparte prin virgulă numai când
vrem să subliniem că ea nu-i un element esenţial în frază:
Se duce drept la frate-său[,] ca să-i ducă bucuria. CREANGĂ, P. 44.
Propoziţiile finale introduse prin conjuncţia de nu se despart prin
virgulă:
În toate zilele se ducea el la un puţ de aducea apă pentru casă.
ISPIRESCU, L. 386.
§ 243. Propoziţia circumstanţială de mod se desparte prin virgulă
când e aşezată înaintea propoziţiei regente şi când nu se insistă în mod
deosebit asupra ei:
Fără să se turbure cât de cât de neajunsuri[,] Pandele călca întâia
oară pe calea cunoştinţelor înalte. MACEDONSKI, O. III 57;
Ca şi cum ar fi lunecat înadins pe lângă punctul meu de întrebare[,]
se aplecă în mod foarte firesc. HOGAŞ, M.N. 102, dar:
Cum ai vrut tu s-a întâmplat (subînţeles: nu cum am vrut eu).
După regentă, propoziţia modală se desparte prin virgulă când nu se
insistă asupra ei:

71
 Copacii Cişmigiului, cât şi casele de pe uliţele din vale, spărgeau
întunericLll cu înfăţişarea lor!,] dup,1 cum bătea vlintul. MACEDONSKI.
O. III 56.
§ 244. Subordonatele consecutive se despart în genere prin virgulă
de regentă:
Încep a i se încurca cărările!,] încât nu se mai pricepe ... încotro să
apuce. CREANGĂ,P. 201;
I-oi face eu cum,ltrului una!,] de şi-a muşca labele. CREANGĂ, P. 29.
Aşezate imediat după predicatul regentei. consecutivele introduse
prin de nu se despart prin virgulă:
Clonc,lnirile deznădăjduite ale c1oştelor răsunau de luau auzul.
MACEDONSKI, O. III 50.
§ 245 SubordonateIe concesive, aşezate înainte sau după regentă, se
despart întotdeauna prin virgulă:
Cu toate că întunericul s-a lăsat deplin!,] domnişoara vede.
SADOVEANU,O. III 173;
Cetatea n-avem gând să i-o dăm cu una cu două[,] măcar că nu sunt
în ea nici averi, nici merinde. NEGRUZZI, I 172.
§ 246. Propoziţiile condiţionale, când nu se insistă în mod deosebit
asupra lor (vezi explicaţiile date pentru propoziţia cauzală, § 241), se
despart prin virgulă:
Dacă ar fi fost dup,l Georgescu[,] nici Virgiliu, nici Horaţiu n-ar fi
fost în facultate. CARAGIALE, O. II 31;
Aş fi ajuns cu înghiţitul la capătul celalt al năfrămii[,} dacă nu mă
oprea la timp măruntul meu călugăr. HOGAŞ, M.N. 125.
§ 247. Propoziţiile opoziţionale şi cumulative se despart prin virgulă
de regenta lor:
Află că fiul se îndeletniceşte cu mofturi[,] în loc să înveţe carte.
CARAGIALE, O. V 323;
Pe lângă că era curat[.] apoi obişnuia să se îmbrace foarte elegant.
CARAGIALE,O. I 307.
§ 248. Propoziţiile instrumentale, sociative, de excepţie şi predi-
cative suplimentare în general nu se despart prin virgulă de regenta lor:
Cu ce arde acolo ştiu c-ar fi trăit boiereşte un an de zile tot satul.
REBREANU,R. II 109;.
Fugeau toţi în toate părţile cu ce apuca a lua. GHICA, S. 319;

72
 N-a stat mult la gânduri spre a vedea că alta nu-i mai rămâne decât
să spele degrabă putina. CARAGIALE, O. II 232;
Ipate se trezeşte într-o zi cu socru-său că vine şi-l cheamă la nunta
unui frate al femeii sale. CREANGĂ, P. 169.
§ 249. Propoziţiile de orice fel, intercalate în propoziţia regentă, se
despart prin virgule:
În cap mergeau[,] ca să deschid,l drumul[,] dorobanţii ClI gârbace.
ODOBESCU,I 73 [finală];
Căpitanul era înduioşat şi simţea că[,} dacă ar deschide gura[,] l-ar
năpădi plilnsul. REBREANU, P. S. 83 l condiţională].
§ 250. Considerate incidente, propoziţiile intercalate Într-o frază sau
într-o propoziţie redată în vorbire directă (sau care unnează unei astfel de
fraze sau propoziţii) se pun între virgule sau linii de pauză (vezi şi § 281):
- la citeştc-mi-o şi mie[,} zise Grigoriţă cLlm stătea cu faţa-n sus şi
căsca[,} să văd ce prostie ai scris. HOGAŞ, DR. 27;
- Am să·l trimetL'] răspunse ea scurt. HOGAŞ, DR. 80;
Iar pe 1<. ci.'p5tul albiuţei am găsit câteva rubiele, puse de turci[,} se
vede[,} la l-'apuf copilei. CREANGĂ, A. 21.

PUNCTUL ŞI VIRGULA
§ 251. Pun c t u I şi v i r g ula este semnul de punctuaţie care
marchează o pauză mai mare decât cea redată prin virgulă şi mai mică
decât cea redată prin punct.
O astfel de pauză este adesea necesâră pentru a despărţi propoziţii
sau grupuri de propoziţii care formează unităţi relativ independente în
cadrul unei fraze. Fraza câştigă astfel în claritate şi se evită legarea
greşită a unei subordonate dinaintea pauzei marcate prin punct şi virgulă
de propoziţia imediat unnătoare. Alteori, punctul şi virgula corespunde
unei pauze pe care vorbitorul o face pentru a arăta că partea de frază care
urmează e o întregire, o explicaţie sau o concluzie a celor afirmate
anterior.
§ 252. Propoziţiile separate prin punct şi virgulă sunt mai mult sau
mai puţin legate între ele prin conţinutul lor de idei, iar natura acestei
legături este uneori exprimată şi prin structura lor gramaticală. Ele pot
face parte din povestirea de mai mare întindere a unui fapt, din descrierea

73
unui peisaj. În asemenea cazuri. semnul punct şi virgulă desparte de
obicei propoziţii echivalente cu nişte coordonate copulative (uneori
determinate, fiecare în parte. de alte propoziţii). Dar aceste propoziţii pot
fi legate şi prin raporturi sintactice conclusive, cauzale, concesive.
Aceste raporturi se deduc din succesiunea ideilor ~i din structura
gramaticală a propoziţiilor, iar punctul şi virgula nu face decât să le
accentueze, deci corespunde unor intenţii stilistice. În genere, pauza
notată prin punct şi virgulă nu este absolut indispensabilă: omiterea sau
înlocuirea ci cu virgula sau cu punctul nu duce la denaturarea sensului
frazei.
§ 253. Există situaţii când structura frazei nu permite această omitere
sau înlocuire.
De pildă, în exemplul următor, construcţia izolată Între virgulă şi
punct şi virgulă rupe complet legătura dintre regentă şi subordonata
cauzală. Spre a se restabili această legătură, trebuie ~ă fie despărţită
printr-o pauză mai mare de propoziţia cauzală care îi urmează:
Nici un pedestru nu era pe uliţi, clfară de fanaragiii Celre strigau
regulat raita[;] pentru că lei 1827 septemvrie, nime nu s-ar fi riscat a
merge pe jos singur pc uliţi după ce înnopta. NEGRUZZI, 1 15.
Între construcţia intercalată (afară de fanaragiii care strigau regulat
raita) şi subordonata cauzală (pentru că ... nime nu S-'lr fi riscat...) nu se
poate pune decât punct şi virgulă, ca în citatul nostru, sau punct. Altfel,
cauzala ar putea fi raportată la predicatul atributivei (strigau) şi fraza n-ar
mai avea nici un sens.
§ 254. Punctul şi virgula fiind mai mult un mijloc stilistic decât
gramatical, folosirea lui e dictată de preferinţa celui care scrie textul.
§ 255. În textele alcătuite din fraze lungi, punctul şi virgula apare
mai des. Astfel de fraze trebuie fragmentate, pentru a putea fi urmări te
cu uşurinţă la citit. Ele cuprind un număr mare de propoziţii, mai mult
sau mai puţin legate între ele prin diverse raporturi sintactice. Gruparea
acestor propoziţii în unităţi sintactice relativ independente, în cadrul
frazei, e uşurată de folosirea semnului punct şi virgulă:
Nici n-a apucat Măria sa a porunci pahamicului să-i umple cupa, ca
să poată gândi mai bine[;] şi nici chemarea către adunarea sfetnicilor de
taină nu ieşise[;] când Şatun cea preafrumoasă a năvălit sunându-şi
brăţările şi i se zbătea sânul ca de un vifor al durerii. SADOVEANU.
D.P.87.

74
 Aici punctul şi virgula ar fi putut foarte hine să fie Înlocuit cu
virgula. fără ca sensul frazei să sufere. Punctul şi virgula este Însă
preferabil. pentru că fraza este lungă şi pauza astfel redată. mai mare
decât aceea marcată prin virgulă. uşurează Înţelegerea textului la lectură.
§ 256. Punctul şi virgula desparte de multe ori propoziţii sau grupuri
de propoziţii Între care există raporturi de coordonare sau de subor-
donare. În asemenea cazuri. valoarea punctului şi virgulei e analoagă cu
a punctului când marchează fărâmiţarea frazei, ca procedeu stilistic. la
unii scriitori (vezi PunctuL § 182):
a) propoziţii adversative:
M;J-nchin fc.1n1-ndoiaHi 1-'lceast;.1 teorie{;]
Victoria în parle-mi cred îns.1 c-o s.1 fie
În lupta întreprins,1 cu [adeşul ştiut. MACEDONSKI, O. II B~
b) propoziţii conc1usive:
O lupt.l-i viaţa[:] deci te lupt.l
Cu dragoste de eil, cu dor. COŞBUC, F.T. 10;
c) o propoziţie cUlzală de regenta ei:
Nu era un iaz ca orişicare[;] pentru c,1 pe f..1{d lui nu se izvodea,
niciodatli, nici o und<1. GALACTION. O. 1 44:
Pe lângă aceasta, mai ave.l strânse şi p<1dluţe alhe pentru zile
negre[:] c,ici lega panlll<l cu zece noduri şi tremura dupi1 han.
CREANGĂ,P.3:
d) o propoziţie concesivă de regenta ei sau de altă concesivă (urmată
de alte propoziţii care o determină):
Cu toate c,1 dorinţa de a avea aproape fiinţa iuhitli, când tristeţea
naturii face pe om s,1 se simt,1 mai singur, poate s-o aibă oricine{:] cu
toate c,1 "paserile" (= ,.nÎndunelele'') apar la Eminescu abia în ultima
redactare a poeziei sale (,1 cincea)[;] totuşi forma strofei sale, acel "De
ce nu-mi vii" ca concluzie a sosirii toamnei, figurată prin căderea
frunze/or şi plecarea paserilor, e un argument destul de l'alabil ca să
admitem că Eminescu a cunoscut cântecul unguresc (de la vreun
ardelean) şi s-a inspirat de el pentru prima strofc.1. IBRĂILEANU, ST.
222-223.
§ 257. Punctul şi virgula apare uneori. în dialog, după adverhe de
afirmaţie şi de negaţie sau după unele adverbe de mod:
Nu[:] nu te las, pentru că te iubesc. CARAGIALE, O. VI 201;
Bine{;] să steagâdea şi să nu-şi ascutli sabia.SADOVEANU,D. P. 190.

75
 § 258. Punctul şi virgula apare de multe ori în texte care cuprind
redarea unei vorbiri directe, şi anume Între propoziţia (incidentă)
prin care se dau indicaţii asupra celui care vorbeşte şi comunicarea
propriu-zisă:
Proşti,dar mulţi, n'ispunse Lăpuşnem1ll1 cu sânge rece{:] s,'i omori o
mulţime de oameni pentru un om, nu ar 11 păcat?NEGRUZZL I 155.

DOUĂ PUNCTE

§ 259. Do u ă pun c te anunţă vorbirea directă sau o enumerare,

o explicaţie. o concluzie şi marchează totodată o pauză. în genere mai
mică decât pauza indicată de punct. Ele se pun atât la sfârşitul unei fraze,
cât şi în interiorul ei.
Erau În casa aceea trei oameni[:] Busuioc, Iorgovan, Sofron.
SLA VICI, O. I 269:
Umblând b;lba. de colo-colo, rebegitli d(~ frig, vede pc fccioru-sliu
li.lzimat cu şalele de-o stâncii şi prinde a-i grăil:J "Aba, Dragomire maică,
lumea se pn'ip,'ideşte de frig. şi tu stai şi cânţi din fluier!" VLAHUŢ Ă,
O. A. 41l.
Două puncte se pun:
§ 260. Înaintea unei vorbiri directe:
a) după un verb de declaraţie:
Dl. Goe este foarte impacient şi, cu ton de comandă, zice Încruntati:]
- Mam-mare. de ce nu mai vine? CARAGIALE. O. I 267;
b) după un verb de declaraţie subînţeles:
Şi. dupli ce mă încredinţai, număr,lnd cu Îngrijire, că eu şi Pisicuţa
la un loc aveam tocmai şase picioare de vită, scosei 15 bani şi, dându-i
somnorosului meu individ[:] - Ţine. prietene: iaca 15 bani. HOGAŞ,
M.N.56;
c) după un substantiv care anunţă vorbirea directă:
În minutul acesta, strigătul[:] .. Foc! (Wm foc la mlinăstire! ... ", repetat
de mai multe sute de glasuri, fl'icu pe călugări s,'i-şi piardă cu totul minţile.
ODOBESCU, I 90.
§ 261. După verbul care anunţă reproducerea unor zgomote sau
sunete:

76
 Clipitanul Cozmuţă s-,IIăsat pe vine şi. întorcând spre und;, cupa
ispolului, a b;ltut o datiJ{:] cJonc! ca şi cum ar fi sărit o broască din cele
mari în bulboană. SADOVEANU. N. P. 182.
§ 262. Înaintea citării unui text. a unui proverb. a unei zicale, a unui
principiu:
O altiJ idee esenţială a lui Eminescu din aceast:l epocă e
preocuparea ... de valoarea etică a operei de artă[:]
"Voim ca piesele. de nu vor avea valoare estetică mare, cea etică însă
sii fie absolută ... nu numai Sil placil. ci S,l ~i !()loseasc", ba înainte de toate
sii folosească". IBRĂILEANU, SP. CR. 168.
§ 263. Înaintea unei enumerări, în descrieri sau naraţiuni:
Văd poeţi ce-au scris o limb" ca un !~lgure de miere[:]
Cichindeal guni de aur, Mumu/can glas cu durere. EMINESCU, O.
1 3l.
Când cuvintele sau propoziţiile care anunţă enumerarea se aşază la
sfârşitul ei, se pun două puncte dup~ enumerare:
Un mintean negru cu găitane de fir, cioareci la fel. cu pajeri pe
genunchi, o mantie scurt;l pe umeri, cizme-nalte în picioare. cu pinteni
de argint; la cmlps" un paloş scurt şi drept şi în mână o ţurcă de sanwrcu
surguci{:] iaUl îmbrăcămintea sa. ODOBESCU, 1 112.
§ 264. Înaintea unei explicaţii sau a unei dezvoltări cu privire la un
obiect, la un fenomen:
Sliltănica e leită-poleit" n.1sposatul[:] când se aprinde c vai de om,
nu te poţi apropia c,lle d-o poştie; când vrea ceva, apoi vrea, nu se încurcă;
de se mânie. apoi nu mai vede înaintea ochilor. DELAVRANCEA, S. Il.
De obicei aceste explicaţii şi dezvoltări sunt propoziţii apozitive,
care se raportează la o propoziţie regentă, întregindu-i înţelesul:
În mijlocul acestei buiguieli, un singur lucru era hotărât în gândul
lui{:] ceJ trebuie să se încredinţeze dac" e ori nu un cazan cu comoară
acolo. SLAVICI, O. 1 318;
Deocamdată, eli numai atâta aş vrea să ştiu{:] ce phlnuieşte Varvara
asupnl mea acuma. SADOVEANU, O. VIII 231.
Se pot pune două puncte după cuvinte ca (de) exemplu, astfel,
,mume. iată, care anunţă explicări, precizări, exemplificări făcute de
vorbitor la ceea ce s-a spus mai înainte:

77
 Apoi o cascadă, un torent de invective la adresCl autorităţii, care e
compusă din pungaşi, din zbiri complici cu briganzii! exemplul:J d.
inspectorcMe s-a-nvoit cu ţigClncele. CARAGIALE, O. 1 158;
Astfel[:J fiindcă Clpogeul la CMe sufletul atinge,
Când pOMlil cântece-ntre Mipi dă naştere la nlzvrătiri,
Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge ... ?
MACEDONSKI, O. 1 162;
Iat<:1-1[:J preocupat şi grav. depănându-şi paşii mărunţi spre redacţie.
VLAHUŢĂ,O.A.199.
§ 265. Se pun două puncte înaintea unei propoziţii care exprimă o
concluzie sau o consecinţă:
C,l1ăreţul cobora coast<l în s,11tclturile roibului. Poarta ţarinii era
deschisă[:Jintrăpeea .. SADOVEANU,O.I369.
§ 266. În construcţiile în care verbul nu e exprimat, cele două puncte
marchează locul verbului. În astfel de situaţii, în locul acestui semn de
punctuaţie se poate folosi virgula sau pauza (vezi §§ 219 şi 282):
Sur1etul vostru[:J un înger. inima voastnl[:] o liră.. EMINESCU, O.
1 35;
În uşa amvonului[:] draci cu gheare de trei ori mai lungi ca degetul,
oameni cu părul vulvoi. DELA VRANCEA, H. T. 7.
§ 267. Uneori două puncte apar şi între propoziţii principale. De
exemplu, între două principale dintre care a doua are sens cauzal, pentru
a accentua raportul de cauzalitate dintre cele două propoziţii:
Nu voi, tată, să usuce
Al meu suflett,lnăr, vesel[:]
Eu iubesc v,lnatul,jocul;
Traiul lumii alţii lese-l. EMINESCU, O. 1 65;
Veniţi[:] privighetoClreCl cântă şi liliacul e-nflorit! MACEDONSKI,
0.162.
Două puncte nu se pun între toate categoriile de coordonate
principale; în exemplul:
Basmul meu e CClm copilăros[:] d,lr pMe-mi-se că nu e tocmai fără
defolos.ODOBESCU, III 175,
folosirea acestui semn de punctuaţie (în loc de virgulă) între două
propoziţii adversative nu este justificată.

78
 SEMNELE CITĂRII (GHILIMELELE)
§ 268. Sem n ele cit ă r ii sau g h i 1 i meI ele (" ..." ori « ... »)
sunt semne grafice care se întrebuinţează atunci când reproducem
întocmai un text spus sau scris de cineva.
§ 269. Semnele citării se pun la începutul şi sfârşitul unei citări.
Închizând vorbirea directă:
A doua zi nepocw1-sa îl găsi pejumătate îngheţat. Abia putu să zică:
[,.] Lcano, foc că mor["] şi îi întinse un b,1nuţ de mIr, închizând ochii.
DELA VRANCEA, H. T. 36.
În această situaţie se disting mai multe cazuri de folosire a
ghilimelelor, după cum propoziţia pe care o anunţă e aşezată la sfârşitul,
la începutul sau înăuntrul vorbirii directe.
a) Când reproducerea merge în continuarea cuvintelor care o anunţă.
ea este precedată de două puncte şi începe cu majusculă (vezi Scrierea
cu litere majuscule, § 152).
Când după vorbirea directă ~:.; pune punct, semnele citării pot sta atât
înaintea punctului, dacă vorbir~~~l directă intervine în cursul unei
propoziţii sau fraze, cât şi după punct, dacă vorbirea directă constituie o
propoziţie sau o frază independentă:
Aceast,1 stare sociale1 e apoi caracterizat,l, cum constatli şi Eminescu,
[,.]prin dezvMirca corupţiei, lipsei de ruşine, de convingeri, de conştiinţă
la partidele noastre politice[']. IBRĂILEANU, SP. CR. 200.
Dacă vorbirea directă se termină cu semnul întrebării sau al
exc1amării, atunci ghilimelele se pun după aceste semne:
Suliţă se gândea la badea Ghiţă Botgros şi la păţania popii şi-şi zicea:
"Uite ursi ta omului... Cine ştie dacă ne-om mai vedea!["]
SADOVEANU, O. 1 119;
Au început s,1 sforăie caii şi s;J-şi ciulească urechile înspre partea de
unde venea zgomotul. Împăratul zice: "Ce să fie?["] că nu se vede nici o
mişcare în iarba înaltă a pajiştii. CARAGIALE, O. 1 117;
Cineva mă luă de mână şi-mi zise, sărutându-mă pe amândoi obrajii:
"lorgule, Iorgule, plângi, Iorgule, pe acela care nu se va mai întoarce!["]
DELAVRANCEA,H.T.53.
b) Când cuvintele care arată cui îi aparţine vorbirea directă stau după
aceasta, semnele citării se pun imediat ce se termină vorbirea directă şi
se separă de restul propoziţiei prin virgulă sau pauză:

79
 ..Baba asta îmi cunoaşte taina["], s-a mirat mezinul. SADOVEANU,
N. P. 49~
"Bădiţă, ce livede e aSla?["] - îl întrebam, trecând pe nişte guşi de
văi. ODOBESCU, III 173.
c) Dacă cuvintele care arată cui îi aparţine vorbirea directă se află în
mijlocul acesteia, atunci ele se despart prin virgule sau pauze. În acest
caz nu se pun semnele citării înainte şi după intercalare:
[,,] Şi asta-i o minune a vremii de-acuma, gândea în sine căh1reţul,
ca şi minunea stelei ce a ieşit în cer; nu vrea să se-ntoarcă din crivc1ţ
vântul cu nici un chip. Se vede că întăi trebuie să isprăvim lucrarea ce
avem noi aici, la Iaşi ... ['] SADOVEANU, N. P. 375.
Când reproducem un cuvânt sau un grup de cuvinte care nu
constituie o propoziţie, aceste cuvinte se pun între ghilimele:
De-mi zici[,,]drag,l["] , râd cu hohot,
Ascunzând obrajii mei. COŞBUC, P. 178~
Re1zc.1şul sta glinditor, luminat de foc şi aştept" n1stimpul când
[,,]c1opotuJ moşne;:lgului["], cum îi spunea el, conteneşte.
SADOVEANU,N. P. 180.
§ 270. Semnele citării se pun înainte şi după reproducerea unui text:
Frate-meu mC.1 învc.lţase s;1 citesc ca pe apeJ în cartea de citire.
L<I[.,]când cu Ciuma lui Caragea se nlspfindeau onlşenii prin sate şi
sătenii prin pustii['], nu m-ar fi oprit nimeni din turuială.
DELAVRANCEA,H.T.90.
§ 271. Semnele citării pot exprima ironia faţă de cel care foloseşte
cuvântul sau grupul de cuvinte reprodus:
Prietenii ţin s,l at1e pentru care afacere [,,]foarte serioasă["] ,1 venit
în c;;lpitală munteanul lor. CARAGIALE, O. II 44.
§ 272. Se pot închide între semnele citării cuvintele asupra cărora
vorbitorul vrea să insiste, să atragă atenţia în mod deosebit sau să le dea
o mai mare importanţă decât au în realitate:
Brânzovenescu. - Nu pricepi, neic,l Zahario, vorba noastră? Adică
[,,]noi[''j,partidul nostru, pentru cine vot,Jm noi, pentru cine lucrăm noi?
Noi încă nu ştim ... CARAGIALE, O. VI 1Ol.
§ 273. Se pot pune între semnele citării titlurile operelor literare,
artistice sau ştiinţifice şi ale publicaţiilor, atunci când aceste titluri sunt
reproduse într-o frază:

80
 Eram În gimnaziu când am citit primele poezii ale lui Eminescu şi
fantastica lui nuvelă, {.. ]Sifrmanul Dionis{"]. VLAHUŢ Ă, O. A. 441.
§ 274. În lucrările de lingvistică se obişnuieşte ca traducerea, sensul
unui cuvânt, să se dea între ghilimele:
Aceste nume de locuri au la baz" cuvintele româneşti dohotar care
Însemna {.. Jmeştercare extrăgea prin distilare dohot (pi:lcunl, catran), din
lemn de me8teac;cln sau alţi copacirJ, şidohotărie.l"jinstalaţie primitivi:l.
o simphl groap" pentru distilarea dohotului{"]. STUDII ŞI CERCETĂRI
LINGVISTICE, 1954, nf. 1-2, p.27.
Când în cadrul unui citat intervine un alt citat. este nevoie de două
rânduri de ghilimele. Pentru o mai mare claritate. e hine ca în astfel de
cazuri să se folosească amhele feluri de ghilimele. şi anume ghilimelele
« ... )} se aşază în interiorul textului cuprins între ghilimelele " ... ":
{,,]Spiritul i-a nlmas limpede până la urmă. {«] M-au uitat
prietenii !{» J spunea cu am,ln1ciune celor puţini care-şi petreceau
câteodati:l timpul lângil suferinţa lui.{«] Sunt ocupaţi: ce s,,-şi piardă
vremea cu un bolnav !{» } adăugn apoi singur, cu tristeţe["].
M. SEVASTOS, Amintiri de la "Viaţa românească", 1956, p. 312.

LINIA DE DIALOG ŞI DE PAUZĂ

§ 275. Acelaşi semn de punctuaţie ( -) are două funcţiuni cu totul
diferite: 1i ni ade dia log indică începutul vorbirii fiecărei persoane
care ia parte la o convorbire, iar 1 i ni ade pau z ă marchează, ca şi
alte semne de punctuaţie. pauza dintre diferitele părţi ale propoziţiei.
dintre propozi ţii sau fraze.
§276. Linia de dialog:
Domnul se uit,l lung la un pahclr ce stă pe masă aproape gol. şi din
care a băut impiegatul.
[-} Mă rog, dacă nu v;l supăraţi, aveţi apel?
{-]Da.
{-J Erece?
{-] Potrivită.
[ - ] Nu-i puneţi gheaţă?
{-] Hada.
{-} Aşa? îi puneţi gheaţă?

81
 [ - ] Fireşte!
[-] E flir ... e firi? lista ...
[-] Da, avem filtm.
[-] Monşer! te superi dac,,1 te-oi ruga jJl'ntru un pahar de apli?
CARAGIALE, O. II 35.
Este greşită folosirea semnelor citării împreună cu linia de dialog,
aşa cum apare în exemplul:
[- ..] Bună vreme'. In[li biîiete!" [- ,,] Mulţumim, voinic sln/in!".
EMINESCU. O. I 84.
(Pentru situaţiile când pasajele în vorbire directă sunt încadrate între
ghilimele, vezi Semnele citării, § 269.)
§ 277. Lin jad e pau z ă se foloseşte în interiorul propoziţiei sau
al frazei, pentru a delimita cuvintele şi construcţiile intercalate sau
apoziţiile explicative:
Moşneagul nostru [-} Ilie Aldea a lui Ion [-] era om vechi.
SADOVEANU.O. V 50.
În acest exemplu, apoziţia explicativă poate fi despărţitii de restul
propoziţiei atât prin linia de pauză, cât şi prin virgulă.
Se preferă linia de pauză acolo unde construcţia intercalată are în
interiorul ei una sau mai multe virgule. Topica inversă este astfel
evidentă, pentru cititor, şi uşurează înţelegerea frazei:
Toate tipurile din comediile lui Caragiale [ -] din c~/Uza ocupaţiilor
lor neserioase. adicc.l tlră legăturc.1 cu realităţile adevărate ale vieţii { -]
sllfc.lr de accastii goliciune de suf1et. IBRĂILEANU, S. 66.
Uneori construcţia explicativă este despărţită de restul frazei atât
prin linia de pauză, cât şi prin virgulă. În astfel de cazuri, virgula e
aşezată întotdeauna înaintea primei linii de pauză şi după cea de-a doua.
Linia de pauză izolează construcţia explicativă de restul frazei, iar
virgula are aici rolul de a despărţi anumite părţi de propoziţie sau
propoziţii care ar fi fost despărţite prin virgulă chiar dacă nu ar fi
intervenit construcţia explicativă:
Cât a linLIl calea [,-] vro şase ore { -,] guriţa nu i-a tăcut.
ODOBESCU, III 173:
În Iorgu de la Sadagura[,- J întăia manifestare critică a lui
Alecsandri {-- ,] el a criticat aproape tol ce avea să critice în viaţa sa.
IBRĂILEANU, SP. CR. 142.

82
 § 278. De multe ori pauza creată de o atitudine afectivă a
vorbitorului. de o intonaţie deosebită, este notată prin linia de pauză.
Astfel, în:
B,Jlrâna trecu Înainte liniştiul, pe nesimţite {- ] o umbră.
SADOVEANU,O. I 46,
pauza aşezată înaintea unei explicaţii atrage atenţia asupra ei şi
marchează totodată o schimbare a intonaţiei. Toate aceste funcţiuni nu
le poate îndeplini, în cazul de faţă, virgula.
§ 279. Uneori se pune linie de pauză înaintea unei comparaţii care
nu e introdusă printr-un adverb (de obicei ca). Astfel de comparaţii se
numesc asindetice:
Pe pod, morarul fereca piam.l: Barb,J sivă, sprâncene de muşchi
uscat. nasul {-] cioc de cucuvaie. GALACTION, O. I 47.
§ 280. Intervenţia autorului în cursul vorbirii directe sau la sfârşitul
ei se pune fie între virgule, fie între linii de pauză (vezi şi § 250):
Hoti:lrâl {-] îmi zisei eu [- Jcă acest diavol de Magda nu mă
s}libeşte nici În lumea aceasta. HOGAŞ, M. N. 59;
Las' că l-am prins [- ] mormăi Briceag, pornind si, tragă Cli mai
mult,l încredere. REBREANU, 1. I 25.
Folosirea liniei de pauză însoţite de virgulă este nerecomandabilă în
asemenea situaţii:
- Cam aşa, dar iar nu prea [, - ] Îmi nlspunse mllnteanul.
ODOBESCU, III 196.
§ 281. Se recomandă folosirea liniei de pauză după semnul întrebării
sau al exc1amării, când acestea se pun după un pasaj în vorbire directă şi
sunt urmate de intervenţia autorului:
- Sărăcuţ de maica mea! [- ] strigă din băierile inimei Bisoceanul.
ODOBESCU, II 189.
§ 282. Linia de pauză marchează, în construcţiile eliptice, lipsa
predicatului sau a verbului copulativ:
În stânga {- ] margine de pi:ldure, p,înă în râpa unui pârău.
SADOVEANU,N. P. 166.
§ 283. Linia de pauză poate preceda o explicaţie, având aceeaşi
funcţiune ca două puncte (vezi § 259):
- Cum te cheamă, mm copile? - Ca pe tată-meu {-- ] Călin.
EMINESCU,O.I84.

83
 PARANTEZELE
§ 284. Par a n te zel e ro tun d e () sau d r e p t e [] arată un
adaos în interiorul unei propoziţii sau al unei fraze.
§ 285. Parantezele rotunde cuprind o explicaţie, o precizare ori un
amănunt, care îmbogăţesc înţelesul propoziţiei sau al frazei de care sunt
legate. În acest sens, parantezele au aceeaşi funcţiune ca linia de pauză
sau virgula, când acestea cuprind comunicări care explică sau întregesc
propoziţia sau fraza în interiorul căreia se află:
Ca apăn'itori ai originalităţii limbii şi literaturii, tot la popor [(] la
limba, spiritul şi viaţa lui[)] şi la istorie [(] la viaţa trecută şi la limba
cronicarilor [)] trebuiau să se adreseze. IBRĂILEANU, SP. CR. 94.
Parantezele închid fie un cuvânt, fie o propoziţie sau o frază:
Ziua strălucea ca o zi de primăvară şi malurile Gltului amestecau
verdele cu galbenul şicu roşul [(] cireşi10r [)] în fel şi fel de potriviri
măiestre.GALACTION,O. I 263;
Nastratin era lIn hogea [(] d~lscăl sau învăţător[)]
Care a rămas de basmu până astăzi tutulor. PANN, N. H. 3;
Merseră şi ziua a treia şi în seara acestei zile [(] după ce rătăciseră
drumul şi nu-l mai g~lsiră decât o dată cu Argeşul [)] urcară încet-încet
până la Piteşti. GALACTION, O. 1 278.
Uneori, explicaţia din paranteză este subtitlul sau titlul unei lucrări:
Din dureâle lumii[(] Nuvele[)]. VLAHUŢĂ, O. A. 93;
Bâjbâind merse la patul lui, îşi aprinse lumânarea la căpătâi, se
descălţă ... îşi scoase de sub pernă o carte, pe care abia o începuse
[(]"Nouageneraţie" de Turgheniev[)]. VLAHUŢĂ, O. A. 106.
§ 286. Se pun între paranteze rotunde cuvintele sau propoziţiile care
exprimă atitudinea vorbitorului faţă de cele spuse înainte:
Şi-n adevăr, Neculai Isac, căpitan de mazâJi de la Bă1ăbăneşti [(] ce
nume! ce titlu! ce gintă![)], face parte din spiţa acelora care în vremuâ
legendare se băteau cu tătarii şi cu leşii. IBRĂILEANU, S. 15;
in sfârşit, nu e numai un bărbat spiritual, inteligent şi umblat în lume
[(] observi ce banală am devenit cu epitetele?[)], darpare să fie om activ
şi cu iniţiativă. CEZAR PETRESCU,Î. II 67;
L-am strâns încă o dată în braţe şi l-am lăsat să plece în fuga mare
după o birjă şi un birjar, ai cărui cai semăna [(]sic[)] cu cutia.
CARAGIALE,O. VII 526.

84
 § 287. În piesele de teatru se dau între paranteze rotunde indicaţiile
scenice:
Ipingescu [a către Spiridon, bătându-i din picior[)]: Urgent!
[(]Spiridon iese degrabă în stânga[)]. CARAGIALE, O. VI 4t
Eu am promis? [(]repede[)] când am promis? cui am promis? ţe am
promis? [(] aducându-şi deodatăaminte[)] A! CARAGIALE, O. VI 169.
Astfel de indicaţii referitoare la gesturile şi mişcările personajelor
se dau între paranteze uneori şi în scrieri literare care aparţin altor genuri:
Şedeţi, băieţi ... [(] noi, în picioare, nu ne mişcăm[)] ... aveam şi eu un
băiat... [(] în ochii lui două lacrimi [)] ... ar fi fost acum ca tine ... [(] şi
arată pe nea Bănică[)]. DELAVRANCEA, H. T. 281.
Cuvintele sau propoziţiile închise între paranteze constituie o
propoziţie (respectiv frază) de sine stătătoare din punct de vedere
gramatical sau fac parte din aceeaşi propoziţie sau frază ca şi grupul
sintactic al cărui înţeles îl explică. În primul caz, cuprinsul parantezei e
despărţit prin punct (semnul întrebării, semnul exc1amării) atât de grupul
sintactic anterior, cât şi de cel care urmează. Punctul (semnul întrebării,
al exc1amării) al doilea se pune înaintea ultimei paranteze (vezi Punctul,
§ 189, b).
Bunicul are mâinile pătate de puncte roşii, ca la păstrăvi. [(]Nume1e
acela de peşte, care i-i drag, îl ţine minte bine Puiu[.)] SADOVEANU,
O. III 236.
În al doilea caz, între propoziţia sau fraza explicată şi adaosul
cuprins între paranteze nu trebuie să apară nici un semn de punctuaţie;
altfel, legătura dintre cele două grupuri sintactice n-ar mai fi exprimată
şi grafic. De exemplu, în citatul următor, folosirea virgulei e incorectă:
Iată dovada instinctelor eroice de copil!... Coiful de cruciat[,]
[(]pune coiful de cruciat pe cap[)], sabie cu lamă de damasc[,] [(]agită
săbiuţa de tablă[)]. CEZAR PETRESCU,Î. 1 201.
Dacă fraza se încheie o dată cu explicaţia dintre paranteze, se pune
punct (semnul întrebării, al exc1amării) după ultima paranteză (vezi
Punctul, § 189, a). Când fraza continuă, trebuie folosită virgula după
ultima paranteză în toate situaţiile în care, dacă n-ar fi parantezele, s-ar
pune virgulă:
ştia de prima lui nenorocire [(] boala de care acum scăpase [)] [,] dar
nu ştia de a doua {(]căsătoria de care nu putea să mai scape[)].
GALACTION,0.I609.

85
 § 288. Parantezele drepte se folosesc cu scopul de a închide un adaos
făcut de noi într-un text citat. Ele ajută deci la separarea spuselor noastre
de ale altuia, ori de câte ori este nevoie să intervenim cu o lămurire:
[[JOltul [J] va continua să crească şi printre brazi, fără ca în acest
timp totuşi vreun afIuent să i se ivească pe maluri. BOGZA, C. 0.89;
Am găsit de cuviinţă să te poftesc [[J la praznic [J] şi pe d-ta.
CREANGĂ, P. 31.
Se închid de asemenea între paranteze drepte cuvintele sau semnele
de punctuaţie asupra cărora vrem să atragem atenţia cititorului (aşa cum
s-a procedat în lucrarea de faţă):
D. Goe este foarte impacient şi, cu ton de comandă, zice încruntat[:]
- Mam-mare, de ce nu mai vine ? CARAGIALE, O. I 267 (exemplu
dat la capitolul Două puncte, § 260).

PUNCTELE DE SUSPENSIE

§ 289. Pun c tel e des u s p e n s i e arată o pauză mare în cursul

vorbirii. Spre deosebire de punct, punctele de suspensie nu marchează
sfârşitul unei propoziţii sau al unei fraze, ci indică, în general. o
întrerupere a şirului vorbirii.
Comunicarea care e aşezată înaintea pauzelor redate în scris prin
punctele de suspensie are întotdeauna o intonaţie caracteristică: când
pauza este neintenţionată, intonaţia este descendentă, iar când pauza este
intenţionată, intonaţia comunicării este ascendentă.
§ 290. Funcţia principală a punctelor de suspensie este de a arăta o
întrerupere a vorbirii. Întreruperea vorbirii se poate face după orice parte
a propoziţiei sau a frazei:
Într-o zi [. ..] zăresc un străin cu surtuc de Nankin şi cu picioarele
goale [. ..] Figura lui nu-mi părea necunoscută [ ...] o privesc cu lua-
re-aminte [. ..] Ce să văd? [. ..] Porojan! [. ..]Cine poate spune bucuria
mea! [. ..] Tovarăşul meu de copilărie trăieşte! [ .. .] iată-l [. ..] iată-l
plângând şi sărutându-mi mâinile [. ..] Nu ştiam ce să-i dau ca să-i fac
mulţămire ... ALECSANDRI, la GHICA, S. 83-84.
Adesea vorbitorul se opreşte imediat după ce a rostit conjuncţia care
introduce o propoziţie (subordonată sau coordonată):
Ai făcut bine că i-ai tăiat; pentru că [. ..] NEGRUZZI, I 153.

86
 Punctele de suspensie apar şi între propoziţii coordonate:
Se mişcă fata [ ...] clipeşte din ochi {. ..] îşi ridică mâna la frunte [ ...]
îşi dă frumos părul într-o parte {. ..] zâmbeşte{. . .] se scoală .. .
CARAGIALE,O.I 12l;
Dacă nu mi s-or mai întoarce feciorii, ne-om duce şi noi, eu şi cu
baba Cireaşa, unde se duc toate[. ..] unde se duc ş-aceste frunze de frasin
zburatc de vlint ... SADOVEANU,N.P. 8
sau după propoziţii interogative ori exc1amative:
Am înţeles ... Nu ţi-am spus eu! {. ..] ghicisem. CARAGIALE, O.
I 286;
SplIne: să mă căiesc şi să mă ierţi! {. ..] Iartă-mă! {. . .] Fie-ţi milă de
lIn biet păcătos bătrân. CARAGIALE, O. I 49.
Între fraze:
Eu atunci iute mă răsucesc într-un picior, fac vro dou;.'i sărituri mai
potrivite, mă azvârl peste gard de parcă nici nu l-am atins şi-mi pierd
urma, ducându-mă acasă şi fiind foarte cuminte în ziua aceea {. ..] Dar
mai îndeseară iacă şi moş Vasile, cu vornicelul şi paznicul şi strigă pe
tata la pmzrtă. CREANGĂ, A. 50.
Punctele de suspensie pot despărţi de restul frazei cuvintele sau
propoziţiile explicative:
Câteodată{. ..] prea arare{. .. ]
A târziu când arde lampa,
Inima din loc îmi sare,
Când aud că sună cleampa. EMINESCU, O. I 106.
§ 291. Întreruperea vorbirii poate fi momentană sau definitivă.
Vorbitorul îşi poate opri pentru un moment expunerea, înaintea unei
afirmaţii care provoacă surprinderea. Pauza făcută într-o astfel de
împrejurare măreşte efectul urmărit de vorbitor:
Îmi pun mâinile la ochi şi trec repede peste acest şir de ani, în care
Eminescu şi-a dat cea mai scumpă şi mai nobilă parte din viaţa şi
inteligenţa lui pentru {. ..] o mizerabiJă bucăţică de pâine. VLAHUŢ Ă,
O. A. 237.
Întreruperea definitivă a vorbirii apare ori de câte ori vorbitorul nu
vrea să-şi exprime până la sfârşit gândirea, considerând restul uşor de
subînţeles sau recurgând la mimică şi gesturi. Comunicarea câştigă astfel
în expresivitate:

87
 - Dai cartea asta, căpitane Cozmuţli. Dacă este vreo pricină de
împotrivire[. .. ]
- Nu poate fi nici o împotrivire, Măria ta. SADOVEANU, N.P. 175.
Întreruperea se poate datora intervenţiei neaşteptate a unui
interlocutor:
- Ba s,1 nil te amesteci, Ionel, şi sli-ţi vezi de necazuri, eli avem
destule, c,1 pc urJnlî iar (} să zicl'î boierii c,1 ţii partea oamenilor şi o sli te
asupn:asc,1 şi iar! ... ]
- Bine, hine, hlsaţi-mă-n pace acuma! REBREANU, R. 1 102.
§ 292. Punctele de suspensie apar în povestire fie pentru a marca
pauzele lungi pe care le face vorbitorul, căutând cuvintele, expresiile cele
mai potrivite, fie pentru a sugera ritmul lent cu care vorbeşte
povestitorul:
- Eril odată[. ..] începu b,ltnÎnu; era odat,1. mlli băieţi r..] o zLÎnă[. ..]
Ce v,1 spun cu e o poveste ca toate poveştile[. .. ] Era o fată, frumoas,1 coz.
SADOVEANU,O. III 154.
§ 293. În dialog, punctele de s, :spensie indică întârzierea răspunsului
pe care trebuie să-I dea cel întrebat:
- C"lnuţ,l!
- Prezent!
-- Ciiţi domni a avut Ţara Româneasc,l?
- Mulţi, domnule.
- Mulţi, mulţi, da câţi? neghiobule!
- [. .. ] Câţi, domnule? CARAGIALE, O. 1 131.
§ 194. Punctele de suspensie marchează şi o vorbire incoerentă:
Ce este gramatica, rom ,Îmi, este [. ..] ce este, este {. ..] este arata {. ..]
nu arata; 'irtea{. .. ] artea[. .. ] ce[. .. ] ce {. ..] ce ne Îmraţă, învaţ,1 {. ..]
învaţă[. .. ] ce ne învaţă{. .. ]; LI vorhi[. .. ] bi[ .. .] bi[. .. ] ce ne învaţă; [. ..] ce
este, este [. ..] este arata, uite dracu! nu arata, artea ce ne Învaţă {. ..] ce este
este {. ..] şi tot aşa dondănind foarte răpede, bâlbăit şi ani pic de
cugetare, pânli la "a scrie într-o limb,1 corect" rar ajungea, sărmanul!
CREANGĂ, A. 89-90.
§ 295. În citate, punctele de suspensie marchează lipsa unor pro-
poziţii sau a unor fraze:
Acolo-n ochi de pădure [. ..]
Vom şedea în foi de mure. EMINESCU, O. I 54, în loc de:
Acolo-n ochi de p,ldure,

88
 Lângă trestia ce" lină
Şi sub bolta cea seină
Vom şedea în foi de mure.
§ 296. Unii scriitori pun puncte de suspensie după titluri de poezii
când acestea sunt formate din primul vers sau din primele cuvinte ale
versului cu care încep poeziile:
O,nwmă[ ...JEMINESCU,O. I 129~
Departe sunt de tine[. ..JEMINESCU, O. I 107~
Sh'îvite versul [. ..]VLAHUŢĂ,O.A. 58.
§ 297. Când o dată este nesigură sau autorul nu vrea să o scrie în
întregime se pun puncte de suspensie în locul părţilor care lipsesc:
Într-o scrisoare din 184[' ..Jzice corespondentul si/LI. IBRĂILEANU,
SP. CR. 83~
În epistola ta din [. . .] 1883 îmi vorbeşti de regretatul nostru amic,
c<'îpitanul Laurent. GHICA, S. 361.
§ 298. Când Într-o convorbire, persoana întrebată nu răspunde sau
îşi arată numai prin mimică mirarea, surprinderea faţă de cele auzite,
atitudinea ei este sugerată, în scriere, prin puncte de suspensie, uneori
însoţite de semnul întrebării sau al exc1amării:
- Am râs alaltăieri cu el la ContinentaI1 ...
- 1 1[. ..]
- Era şi Barbu ...
- DI. De1avrancea?
- Da ... şi Nicu ...
- DI. Filipescu?
- Ei, da! şi Costică ...
- ?[. ..]CARAGIALE, O. I 300.
§ 299. În construcţiile eliptice, punctele de suspensie ţin uneori locul
predicatului sau al verbului copulativ omis:
- Ei, t1ăcăule, de pe unde? [' ..J Ce vânturi? r ..] Pe la noi ... ai?
DELAVRANCEA,H.T. 5~
Iară noi? noi, epigonii? [. ..] simţiri reci, harfe zdrobite. EMINESCU,
0.135.

89
 CRATIMA (LINIUŢA DE UNIRE
SAU DE DESPĂRŢIREI)
§ 300. Ca semn de punctuaţie, c r ati m a (l i n i u ţ ade uni re
sau de despărţire)sefoloseşte:
1. În repetiţii, când cu\';lntul repetat (substantiv, adjectiv, adverb,
interjecţie) formează o unitate:
Gfinduri[-Jgânduri ... treceau prin cugetul lui Dlinihl. GALACTION,
O. I 167;
La început nu v,lzu nimic. apoi încet{- Jîncet începu s,1 vad,l.
GALACTION,O. I 322:
He{-Jhe{-]he[-J he! c,1 bune tinereţe ai mai avut! SADOVEANU,
D.Î.203.
Natii. În această situaţie este posibilă ~i folosirea virgulei:
Începu a se strânge în cete, cete şi a se înlreb,lllnii pe allii ce sii ceadi.
NEGRUZZI, I 154.
2. În interiorul unor expresii formate din dou~l substantive. un
substantiv şi un adverb, din două adverbc sau din două interjecţii. de
exemplu: calea[-]valea, diine[-]câineşte, ici[-]colo, nilam{-]nisam,
lalmcş{-]haII11c.~, uîrfiş[-]gn/piş, lrosc[-Jpleosc elco
Pe cer nouri: ici[-]colo cJipesc slele. SADOVEANU, O. VI 282.
3. Între două numerale, pentru a arăta că indicaţia numerică e
aproximativă:
Numni când silea pe Sull<lnica s,1 meslecc doi[-Jtrei dumicali, se
socotea în rai. DELA VRANCEA , S. 50.
Natii. În această situaţie este posibilă folosirea virgulei:
Ce focul. bade, te ţine
De nu vii seara la mine
Batur la dOllu/.! trei zile?
JARNfK-BÂRSEANU, D. 237.
4. Între cuvinte care arată limitele unei distanţe, ale unui interval de
timp:
Şoseaua Bucureşli[-]Ploieşti.

I Pentru a se evita confuzia dintre cratimă şi linia de pauJ:ă, cele două semne de
punctuaţie trebuie deosebite atât în scrisul de mână, cât şi în cel de tipar; linia de pau/ă este
mai lungă decât cratima.

90
 Perio,lda 1 ianuarie[-]31 martie.
1[-J250 km.
E bine să se scrie orele 14[-J16 sau între orele 14 şi 16.
Formula între orele 14[-J16 este greşită.

SEMNELE ORTOGRAFICE

Semnele ortografice sunt înrudite cu semnele de punctuaţie. Uneori

chiar semnele de punctuaţie se folosesc ca semne ortografice. De
exemplu, punctul marchează de obicei abrevieri le . Semnele ortografice
propriu-zise sunt cratima şi apostroful.
§ 301. Cratima marchează rostirea împreună a două sau mai multe
cuvinte, fie că lipsesc sunete, în care caz înlocuieşte apostroful din
vechea ortografie, fie că nu lipsesc:
1[-}am citit, s,lf-Jmi an1ţi, s[-Ja dus, 111[-Ja v~lzut. dusu[-Js[-Ja, v[-Ja
scris. într[-Jo zi, sef-Jnţelege, nl-Jof-/mprumut.
Cratima se foloseşte şi la scrierea unor cuvinte compuse (vezi r'1ai
sus § 150).
Cratima se întrebuinţează la despărţirea cuvintelor în silabe (vezi
mai sus § 17R).
Cratima se mai foloseşte Între două numerale (vezi mai sus §300,
pct. 3).
§ 302. Apostroful marchează absenţa accidentală în rostire a unor
sunete:
Las[,J pe mine. Un['J te duci? Da['] cine sunteţi voi? Dom['J1e.
Odat[,J. Pân[ '].
 LISTĂ DE ABREVIERI

adi· = adjectiv Meteor. = meteorologie

Adm. = administraţie MiI. =militărie
adv. = adverb Mineral. = mineralogie
Anat. = anatomie Mit. = mitologie
Arhit. = arhitectură Muz. = muzică
art. = articulat n. =neutm
Astron. = astronomie neg. = negativ
Biol. = biologie nehot. = nehotărât
Bot. = botanică num. = numeral
Chim. =chimic opt. = optativ
cit. = citeşte Opt. = optică
con). = conjunctiv ord. =ordinal
Econ. =: economie Omit. = omitologie
f. = feminin part. = participiu
fig. = figurat perf. = perfect
Fin. = finanţe perf: C. = perfect compus
Fiz. = fizică perf...... = perfect simplu
gen. = genitiv pl. = plural
Geogr. = geografie pr. =prollume
Geol. = geologie prez. = prezent
Geom. = geometrie pron. = pronunţat
ger. =gerunziu ref]. = reflexiv
Gram. = gramatică 'li"
0' = singular
Iht. = ihtiologie Sericic. = sericicultură
imper. = imperativ . . il. = silabă
impcrf. = imperfect ....ub ...t. = substantiv
ind. = indicativ ş.a. = şi altele
in var. = invariabil Tehn. = tehnică
Jur. = ştiinţe juridice Telef. = telefonie
m. = masculin Tipogr. = tipografie
m.m.c.perf. = mai mult ca per- V. =vezi
fect Vân. = vânătoare
Mar. = marină vb. = verb
Mat. = matematică viit. = viitor
Mec. = mecanică vac. = vocativ
Med. = medicină 2001. = zoologie

92
 IZVOARE

ALECSANDRI, P. Il. Vasile Alecsandri. Opere complete. VoI. II.

Mărgăritărele. Editura Librăriei Socec şi Comp., Bucureşti, 1875.
ALECSANDRI, T. Vasile Alecsandri. Opere complete. Partea întâi
Teatru. VoI. 1. Canţonete comice, scenete şi operete; voI. II.
Vodeviluri; voI. III. Comedii. Editura Librăriei Socec & Comp.,
Bucureşti, 1875.
BĂLCESCU, O. 1-11 N. Bălcescu, Opere. VoI. 1. Studii şi articole; voI.
II. Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul. Editura Academiei
Republicii Populare Române, Bucureşti, 1953.
BOGZA, C.O. Geo Bogza. Cartea Oltului. Editura pentlU Literatură şi
Artă, Bucureşti, 1945.
CARAGIALE,O. 1- VII IL. Caragiale. Opere. VoI.I. Nuvele şi schiţe.
Ed. "Cultura Naţională", Bucureşti, 1930; voI. II. Nuvele şi schiţe.
Ed. "Cultura Naţională", Bucureşti, 1931; voI. III. Reminiscenţe şi
notiţe critice. Ed. "Cultura Naţională", Bucureşti, 1932; voI. IV.
Notiţe critice, literatură şi versuri. Fundaţia pentru Literatură şi Artă,
Bucureşti, 1938; voI. V. Articole politice şi cronici dramatice.
Bucureşti, 1938; voI. VI. Teatru. Fundaţia pentru Literatură şi Artă,
Bucureşti, 1939; voI. VII. Corespondenţă. Fundaţia pentru Literatură
şi Artă, Bucureşti, 1942.
COŞBUC,B.1. George Coşbuc. Balade şi idile. Editura Librăriei Socec
& Comp., Bucureşti, 1893.
COŞBUC, F. T. George Coşbuc. Fire de tort. Versuri. Ediţia a II-a.
Editura Librăriei Casa Şcoalelor, C. Sfetea, Bucureşti, 1898.

93
COŞBUC. P. George Coşbuc.Poezii, Editura de Stat pentru Literatură
şi Artă. Bucureşti, 1952.
CREANGĂ. A. Ioan Creangă. Scrierile lui... VoI. II. Diverse,Iaşi. 1892.
CREANGĂ, P. Ioan CreanglL Scrierile lui ... VoI. I. Poveşti. Iaşi, 1890.
DELA VRANCEA. H.T. B. DeJa vrancea. Hagi-Tudose. Tipuri şi
moravuri. Editura Librăriei Socec & Comp .. Bucureşti. 1903.
DELAVRANCEA, O. B. VeJa\'rancea. Opere, VoI. L II. Editura pentru
Literatură şi Artă~ Bucureşti, 1954.
DELAVRANCEA, S. B. Dehl\'Ti.lncca. SultănÎca. Bucureşti. 1855.
DELA VRANCEA, T. B. Dehwrancca. Trubadurul. Ed. Ig. Haimann.
Bucureşti, 1887.
EMINESCU. N. M. Eminescu. Nuvele. Editura Librăriei ŞcoaleloL
Fraţii Şaraga, Iaşi, La.
EMINESCU, O. 1 M. Eminescu. Opere. Ediţie critică îngrijită de
Perpessicius. VoI. I. Fundaţia pentru Literatură şi Artă. Bucureşti.
1939.
GAL'\CTION. O. J Gala Galaction. Opere. V01. 1. Editura pentru
Lih~ratură şi Artă a Societăţii Scriitorilor din R.P.?., Bucureşti. 1949.
GHEREA, ST. CR. I-III 1. Gherei./ (C'. Dobrogeanu). Studii critice.
Vol.I. EJiţiunea a III-a. Editura Lihrăriei .. Universala" Alcalay &
Comp. Bucureşti; voI. Il. EJiţiunea a IT-a .. Viaţa românească".
Bucureşti. 1923: vol.III. Ediţiunea a IIT-a. Ed. "Viaţa românească".
GHICA, S.Ion Ghici.!. Scrisori către V. Alecsandri. Bucureşti, 1940.
GRAM. ROM. I-II, Gramaticii limbii romi.Îne, VoI. I-II, Ediţia a II-a
revăzută şi adăugită. Bucureşti. 1963.
HOGAŞ. DR. C. Hogaş. Pe drumuri de munte. Răzleţe şi diverse.
Fundaţia pentru Literatură şi Artă. Bucureşti, ] 947.
HOGAŞ, M. N. Calistrat Hogaş. În Munţii Neamţului. Ediţia a III-a,
Editura "Cartea Românească", Bucureşti (1937).
IBRĂILEANU, S. G. Ibrăileanu. Scriitori români şi străini. Editura
"Viaţa românească", Iaşi. 1926.
IBRĂILEANU. SP. CR. G. Ibnlileanu. Spiritul critic în cultura
românească. Ed. a II-a. Editura ,.Viaţa românească". Iaşi. 1922.
IBRĂILEANU, ST. G. Ibrăileanu. Studii literare. Ed. a III-a. Editura
"Cartea Românească", Bucureşti, ] 93 1.
ISPIRESCU, L. P. Ispirescu. Legende sau basmele românilor. Adunate
din gura poporului, Bucureşti. 1892.

94
JARNfK-BÂRSEANU, D. Dr. Ioan Urb,m Jarnik şi Andrei Bârseanu.
Doine şi strigături din Ardeal. Date la iveală de ... Ediţiunea
Academiei Române, Bucureşti. 1885.
MACEDONSKI, O. I-III Alexandru Macedonski. Opere. Ediţie critică
cu studiu introductiv, note şi variante de Tudor Vianu. VoI. I-III.
Fundaţia pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1939.
NEGRUZZI, I Constantin Negruzzi. Scrierile lui ... Vol.I. Păcatele
tinereţelor. Librăria Socec & Comp., Bucureşti, 1872.
ODOBESCU, I-III A.I. Odobescu. Scrieri literare şi istorice. VoI. 1-II1.
Editura Librăriei Socec & Comp., Bucureşti, 1887.
PANN, N.H. Anton Pann. Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea. Culese şi
versificate de ... Tipografia lui Anton Pann, Bucureşti, 1853.
P ANN, P.V. 1 Anton P€mn. Culegere de proverburi sau Povestea vorbii.
În tipografia lui Anton Pann. Vol.I. Bucureşti, 1852.
CAMIL PETRESCU, P. CamiI Petrescu. Patul lui Procust. Roman. Ed.
a II-a. Editura "Naţional a" S. Ciomei (Bucureşti). f.a.
CAMIL PETRESCU, T. I-III CarnII Petrescu. Teatru. Fundaţia pentru
Literatură şi Artă, Bucureşti, VoI. I-II, 1946; voI. III, 1947.
CAMIL PETRESCU, U.N. Camil Petrescu. Ultima noapte de dragoste,
întâia noapte de război. Fundaţia pentru Literatură şi Artă, Bucureşti,
1946.
CEZAR PETRESCU,Î. I-II Cezar Petlescu. Întunecare. Roman. Partea
I-II. Scrisul Românesc, Craiova, 1928.
CEZAR PETRESCU, S. R. Cezar Petrescu. Scrisorile unui răzeş.
Cultura Naţională, Bucureşti, 1922.
REBREANU, 1. I-II Liviu Rebreanu. Ion. Roman. VoI. 1-11. Edit. "Cartea
Românească", Bucureşti, 1939.
REBREANU, P.S. Liviu Rebreanu. Pădurea spânzuraţilor. Roman.
Editura "Cartea Românească", Bucureşti, 1922.
REBREANU, R. I-II Liviu Rebreanu, Răscoala. Roman. VoI. I-II.
Editura "Adevărul", Bucureşti (1932).
RUSSO, S. Alecu Russo. Scrieri. Publicate de Petre V. Haneş. Ediţiunea
Academiei Române. Institutul de Arte Grafice "Carol Gobl",
Bucureşti,I908.
SADOVEANU, B. Mihail Sadoveanu. Baltagul. Roman. Editura
"Cartea Românească", Bucureşti, 1930.

95
SADOVEANU, D. Î. Mihail Sadoveanu. Dureri înăbuşitc. Editura
"Minerva", Bucureşti, 1904.
SADOVEANU, D. M. Mih::lil Sadoveanu. Dumbrava minunată. Editura
"Cartea Românească" (Bucureşti), 1933.
SADOVEANU, D.P. Mihail Sadoveanu. Divanul persian. Poveste
orientală. Editura "Cartea Românească", Bucureşti, 1940.
SADOVEANU, E. Mihail S"ldoveanu. Evocări. E.S.P .L.A. (Bucureşti),
1954.
SADOVEANU, F. J. I-III Mihail Sadoveanu. Fraţii Jderi. Roman istoric.
VoI. I-III. Bucureşti (1942-1943).
SADOVEANU, H. A. Mihail Sadoveanu. Hanu-Ancuţei, Roman. Ediţia
a V-a. Editura "Cartea Românească",Bucureşti (1947).
SADOVEANU, N.P. Mihail Sadoveanu. Nicoară Potcoavă. Povestire
istorică. Editura Tineretului, Bucureşti, 1952.
SADOVEANU,O. I-VIII Mihail Sadoveanu. Opere. VoI.I-VIII. Editura
de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1954-1959.
SLAVICI, N. I-II Ioan Slavici. Nuvele. VoI. I-II. Edit. Lihrăriei Socec
& Comp., Bucureşti, Ig92-1896.
SLAVI CI , 0.1 Ioan Slavici. Opere. VoI. 1. Nuvele. Editura de Stat pentru
Literatură şi Artă (Bucureşti), 1952.
STANCU,D. Z::lharia Stancu. Desculţ. Editura de Stat, Bucureşti, 1949.
TEODORESCU, P.P. G. Dem. Teodorescu. Poezii populare române.
Tipografia Modernă Grigorie Luis, Bucureşti, 1885.
TOPÎRCEANU, P. G. Topîrceanu. Poezii. Ediţie îngrijită, prefaţă şi
bibliografie de Al. Săndulescu. E.S.P.L.A. (Bucureşti), 1953.
VLAHUŢĂ, N. A. Vlahuţli. Nuvele. Stabilimentul Grafic Socec &
Teclu, Bucureşti, 1886.
VLAHUŢ Ă, O. A. Alexandru Vlahuţă. Opere alese. Editura de Stat,
Bucureşti,1949.
 INDEX DE CUVINTE*

ablaţiune,pron. -ţi-u-
A,cit.a abnegaţie, pron. -ţi-e; gen. abnegaţiei
abajur, pl. abajururi aboliţionfsm, pron. -ţi-o-
aban6s aboliţiune, pron. -ţi-u-
abataj, pl. abataje aborda, ind. prez. 3 ,"g. şi pl. abordează
abat6r, pl. abatoare abordaj
abces, pl. abcese aborigen
abdomen, pl. abdomene abraziune, pron. -zi-u-
abducţie, pron. -ţi-e; gen. abducţiei abrdZfv
abecedar,pl.abecedare abnaz6r,pl.abrazoare
aberaţie, pron. -ţi-e; gen. aberaţiei abrevia, pron. -vi-a; ind. prez. 3 sg. şi
abia (2 ,,,il.) pl. abreviază, 1 pl. abreviem,pron.
abil, pl. abfli; f. abflă, pl. abIle -vi-em, 2 pl. abreviaţi; ger. abre-
abilita vifnd; part. abreviat, pron. -vi-at
abi6tic, pron. -bi-o- abreviaţie, pron. -vi-a-ţi-e; gen.
abfs, pl. abfsuri abreviaţiei
abisal abreviere, pron. -vi-e-
abjecţie,pron. -ţi-e; gen. abjecţiei

* Faţă de ediţia precedentă, în Index s-au adăugat - după DOOM - toate cuvintele
care se scriu cu litera Î în poziţie medială: compusele sudate de tipul altÎncotro,
autoÎncântare, semiÎntunericetc. şi derivatele cu prefixe de tipul neÎmblânzit, neîndoielnic,
preÎntâmpina, reÎntâlnire, subînţelege etc., iar la verbele de conjugarea a IV -a tenninate la
infinitiv în -Î s-au adăugat fonnele de perfect simplu, persoana a III-a sg. şi pl., de gerunziu
şi de participiu (de ex. coborf, imperf. 3 sg. cobora; perf. s. 3 sg. coborf t 3 pl. cobodrl;
ger. coboclnd; part. coborit), spre a se evidenţia faptul că fonnele acestor verbe se scriu
fie cu litera Î (când sunetul respectiv apare în poziţie finală), fie cu litera â (când sunetul
respectiv apare în poziţie mediaIă).

97
abroga, ind. prez. 3 .'ig. şi pl. abr6gă; acatfst
canj. abr6ge acAt&ii
abruti~ acceleni, pron. ac-ce-
abscfsA,pron. sci acceleraţie, pron. ac-ce-, -ţi-e; gen.
abscizidne, pron. -sCÎ-zi-u- acceleraţiei
absent acc6nt, pron. ac-cent
absfdA, pl. abside accentua, pron. ac-cen-tu-a; ind. prez.
absidiaI, pron. ~di-al 3 .'ig. şi pl. accentuează
absfnt, pl. absinturi acc6pt, pron. ac-cept; pl. accepte
absoldt accepta,pron. ac-cep-; ind. prez. I sg.
absolutfsm accept, 3 .'ig. şi pl. acceptă
absolvf, ind. prez. 1 .'ig. şi 3 pl. acc6pţie, pron. ac-cep-ţi-e; gen.
absolvesc "termin un an şcolar" şi accepţiei
3 .<;g. şi pl. abs61vă "scuteşte de acc6s (Med.), pron. ac-ces; pl. accese
pedeapsă" acres "intrare", pron. ac-ces
absorbf acces6riu, pron. ac-ce-, -riu
abs6rbţie, pron. -ţi-e; gen. abs6rbţiei accident, pron. ac-ci-; pl. accidente,
abstin6nt (Muz.) accidenţi
abstnk:t acea (f..'ig.; acea casă),pron. a-cea
abstnk:ţie, pron. -ţi-e; gen. abstnkţiei aceasta (f. .'ig.), pron. a-ceas-
abstracţionfsm, pron. -ţi-o- ac6ea (f. .'ig.; casa aceea), pron. a-ce-ea
absdrd, pl. absurzi; f. absurdă, pl. ac6eaşi (f. .'ig.), pron. a-ce-eaşi
absurde ac6ia (m. pl.)
abţibfld, pl. abţibf1duri ac6iaşi (m.pl.),pron. a-ce-iaşi
abţine, ind. prez. 1 .'ig şi 3 pl. abţin; acelaşi (m . .'ig.), pron. a-ce-Iaşi
canj. abţină ac6lea (f. pl.)
abdIic (Med.) ac6leaşi (f. pl.),pron. a-ce-Ieaşi
abulfe (Med.), gen. abulfei aceleia (f. gen.),pron. a-ce-le-ia
abunda, ind. prez. 3 .'ig. şi pl. abundă ac6leiaşi (f. gen.), pron. a-ce-Ie-iaşi
abundentA ac6luia (m. gen.), pron. a-ce-lu-ia
abur, pl. aburi ac61uiaşi (m.gen.),pron. a-ce-lu-iaşi
abdz, pl. abuzuri ac6ştia (m. pl.),pron. -tia şi -ti-a
abuzfv acetil6nA
acadeă achiziţie, pron. -ţi-e; gen. achizfţiei
academician,pron. -ci-an achiziţiona, pran. -ţi-o-
academfe, gen. academiei aef
acajd acioaie, pron. -ci-oa-
acalmfe, gen. acalmiei aciua, pron. -ciu-a; ind. prez. 1 .'ig.
acantac6e,pron. -ce-e (nu: -ce-ie) aciuez, 1 pl. aciuăm; ger. aciuând
acantA aclama, ind. prez. 1 .fig. aclam, 3 sg. şi
acaret, pl. acareturi pl. aclamă; conj. aclame

98
aclamaţie, pron. -ţi-e;gen. aclamaţiei acurateţe
aclimatiza acustică, gen. acusticii
acnee, pron. -ne-e (nu: -ne-ie);gen. acusticiăn, pron. -ci-an; pl. acusticieni
acneci acu şi şiacdşa
acoladă, pl. acolade acuzaţie, pron. -ţi-e; gen. acuzaţiei
ac6lo acvaf6rte, in var.
acompania, pron. -ni-a; ind. prez. 3.fig. acvamarfn
şi pl. acompaniază, 1 pl. acom- acvariu, pron. -riu; pl. acvarii
paniem, pron. -ni-em; ger. acvatic
acompanifnd acvifer
ac6nt, pl. aconturi acvilă
acoperământ, pl. acoperămfnte acvilfn
acoperi, ind. prez. 1 .fig. acopăr, 3 sg. şi adagio (Muz.), pron. -gi-o
pl. acoperă; canj. acopere adagiu "dicton" ,pron. -glu; pl. adagii
acoperiş, pl. acoperfşuri adaos,pron. -da-os; pl. adaosuri
acorda, ind. prez. 3 sg. şi pl. acordă adăpa, ind. prez. 1 ,~g. adăp
"dă; face acordul gramatical" şi adăsta, ind. prez. l sg. ad5st
acordează (un instrument) adăuga, pron. -dă-u-; ind. prez. 1 .fig.
acorde6n, pron. -de-on; pl. acor- adaug, 1 pl. adăugăm; canj. adauge;
deoane ger. adăugand; part. adăugat
acordeonist, pron. -de-o- adecvat
acord6r, pl. acord6ri (persoană) şi ademeni
acordoare (instrument) adera, ind. prez. 3 .fig. şi pl. aderă
acrobaţfe, gen. acrobaţfei adesea
acr6polă adeseori
acrostfh, pl. acrostfhuri adezidne, pron. -zi-u-
actfnie (Zool.), pron. -ni-e; gen. actf- adeziv
niei ad-h6c
actfniu (Chim.), pron. -nlu adia, pron. -di-a; ind. prez. 3 sg. şi pl.
act6r adfe; ger. adifnd
actriţă adiacent, pron. -dia-
actual, pron. -tu-al adică şi adică
actualmente, pron. -tu-al- adfcătelea
acţiona, pron. -ţi-o­ adineauri,pron. -nea-uri şi: adineaori,
acţiune, pron. -ţi-u­ pron. -nea-ori, adinioarea, pron.
acuarelă, pron. a-cua- -ni-oa-rea
acuitate, pron. -cu-i- ad-fnterim
acum şi acuma adfo
acumulat6r, pl. acumulatoare şi acu- adiţie (Chim., Mat.) , pron. -ţi-e; gen.
mulatori adfţiei
acuplaj, pl. acuplaje adiţional,pron. -ţi-o-

99
adjectiv aeronav~, pron. a-e-; pl. aeronave
adjunct aeroplan, pron. a-e-; pl. aeroplane
adjutmtt acrop6rt, pron. a-e-; pl. aeroporturi
ad lftterclJTl aerosco~), pron. a-e-; pl. aeroscoape
administraţie, pron. -ţi-e; gen. admi- aeros61, profl. a-e-; pl. aerosoli
nistniţiei aerostat, pron. a-e-; pl. aerostate
admiraţie, pron. -ţi-e; gen. admiraţiei afabulaţie,pron. -ţi-e; gen. afablilaţiei
admisiune, pron. -Si-ll- afazle, pron. -zi-e; gen. afazfei
admfte afecta, ind. prez. 3 ,'ig. şi pl. afectează;
admonesta conj. afecteze
adnotaţie, pron. -ţi-e; gen. adnotaţiei afectu6s, pron. -tu-os
adolesccSnt, pron. sce afecţiune, pron. -ţi-u­
adopta, ind. prez. 3 sg. şi pl. adoptă; afet, pl. afeturi
conj. adopte afilia,pron. -li-a; ind. prez. 3 sg. şi pl.
ad6pţie,pron. -ţi-e; gen. adopţiei
afiliază, 1 pl. afiliem,pron. -li-em;
adrenalln~
ger. afilifnd
adresant
afiliaţie, pron. -li-a-ţi-e;gen. afiliaţiei
adres~
atin (plantă)
ads6rbţie, pron. -ţi-e; gen. adsorbţiei
afin "rudă", f. affnă
aduce, imper. 2 ,'ig. adu (dar: ad-o),
atin~ (fruct)
neg. nu aduce
afi6n, pron. -fi-on
aducţie,pron. -ţi-e; gen. aducţiei
afrrmaţie, pron. -ţi-e; gen. afirmaţiei
adulaţie, pron. -ţi-e; gen. adulaţiei
afişa, ind. prez. 3 ,'ig. şi pl. afişează,
adulmeca
J pl. afişUm; ger. afişand
adulter
afişaj, pl. afişaje
adverbiaJ., pron. -bi-al
afişier "cadru pe care se afişează",
aM, pron. a-ed (nu: a-ied)
aier, pron. a-er (nu: a-ier) pron. -şi-er; pl. afişiere
aeraj, pron. a-e- afiş6r "persoană care afişează"

aerian, pron. a-e-ri-an afluent, pron. -flu-ent (nu: -flu-ient)

aeriseal~, pron. a-e- aflux, pl. afluxuri
aerisl, pron. a-e- af6n, pl. afoni; f afonă, pl. afone
aer6b,\pron. a-e- aforism
aerodinamic, pron. a-e- afrodiziâc, pron. -zi-ac
aerodr6m, pron. a-e-; pl. aerodromuri W,pl.afte
aerogam, pron. a-e-; pl. aerogUri afuma, ind. prez. 3 ,'ig. şi pl. afumă;
aerolft, pron. a -e- conj. afume
aerom0d8,pron. a-e-; pl. aeromodele afurisenie,pron. -ni-e; gen. afuriseniei
aeronaut, pron. a-e- agap~,pl. agape
aeronautid, pron. a-e-; gen. aerona- agat (piatră semipreţioasă)
uticii ag~, pl. agi, ~i aga, pl. agale

100
agliţa (nu: acăţa) , ind. prez. J sg. ag~ţ, aievea
2 ."g. agăţi, 3 ."g. ~i pl. agaţă aisberg (nu: iceberg), pl. aisberguri
agli~toare "atârnătoare" ,pl. agăţăt6ri aiura
agendli aiurea
agenţfe, gen. agenţfei ajur, pl. ajururi
agheasmli ajustaj
aghiotant, pron. -ghio- ajutaj, pl. ajutaje
Aghiu~,pron. -ghi-u- alai, pl. alaiuri
agO alaltmeri, pron. -tă-ieri
agio, pron. a-gi-o alaltliseam
agitaţie, pron. -ţi-e; gen. agitaţiei alamli, gen. alamei; pl. alămuri
aglfeli, pl. aglfce (obiecte de alamă)
aglomeraţie, pron. -ţi-e; gen. aglo- alambCe, pl. alambfcuri
meraţiei alandata
agnosticfsm alarmli, gen. alarmei; pl. alarme
agora alaun, pron. -la-un
a~,pl.agrafe allitura, ind. prez. J ."g. alătur
agramat al~turi şi al~turea
agrea, pron. -gre-a; ind. prez. J sg. albanez, pl. albanezi
agreez, 3 sg. ~i pl. agrecază, J pl. albastru, pl. albaştri
agreUm; ger. agreand; part. agreat albatr6s, pl. albatr6şi
agreabil, pron. -gre-a- albbtreaIli
agregat (obiect), pl. agregate alblistrlu, f. albăstrfe, pl. m. şi f. al-
agregaţie, pron. -ţi-e; gen. agregaţiei băstrfi
agrement, pl. agremente alblistrui, f. albăstruie, pl. m. şi f. al-
agresiune, pron. -si-u- băstrui
agrieult6r albie, pron. -bi-e; pl. albii
agrieultl1m, gen. agriculturii album, pl. albume
agrimensum albumen
agrişli, pl. agrişe alburiu, pl. alburfi; f. alburfe, pl. al-
agrobiol6g, pron. -bi-o- burfi
agromCnim albuş, pl. albuşuri
agrotehnieli, gen. agrotehnicii alclituC, ind. prez. J sg. şi 3 pl. al-
agrozootehnie, pron. -zo-o- cătuiesc; conj. alcătuiască
agrozootehnCe, pron. -zo-o- alelituialli, pl. alcătuieli
agrozootehnieian, pron. -ZO-O-, -ci-an alchimCe, gen. alchimfei
aguridli alchimCst
ahtiat, pron. -ti-at alcool, pron. -co-ol; pl. alco61uri
aibA, v. avea "spirturi, băuturi", alco61i (Chim.)
aCei şi aCeea alcoolic, pron. -co-o-
aCdoma, pron. a-i- alcoolfsm, pron. -co-o-

101
alcoolmetru, pron. -co-ol-; pl. ako- Aliotman, pron. -li-ot-
olmetre alişveriş
alc6v, pl. alc6vuri aliteraţie, pron. -ţi-e; gen. aliteraţiei
aldruna~, pl. aldăma~uri alizee, pron. -ze-e (nu: -ze-ie)
4lde allegretto
aldehfdă allegro
aldfn, f. aldfnă almanah, pl. alman:.'muri
alean, pron. a-lean al6
aleat6riu, pron. -le-a-, -rIu aloca, ind. prez. 3 . . g. ~i pl. al6că
alee,pron. -le-e- (nu: -Ie-ie); pl. alei alocaţie, pron. -ţi-e; gen. alocaţiei
alegaţie, pron. -ţi-e; gen. alegaţiei al6curi şi al6curea
alegorie, gen. alegorfei alocuţiune, pron. -ţi-u-
aleh1ia al6e
alene alogen
alezaj, pl. alezaje al6njă, pl. al6nje
alez6r, pl. alezoare
alotropfe, gen. alotropfei
alfabet, pl. alfabete
alpaca (animal), pl. alpacale
4lgă, gen. algei; pl. alge
alpestru, pl. alpeştri; f alpestră, pl.
alia, pron. -li-a; ind. prez. J pl. aliem,
alpestre
pron. -li-em; ger. aliînd
alpinfsm
aliaj, pron. -li-aj; pl. aliaje
4ltădată "odinioară"
alianţă, pron. -li-an-
4ltă dată "în altă împrejurare", pl. alte
alibf, pl. alibfuri
dăţi
alfcă şi alfce, pl. alfce
4ltceva
alidadă, pl. alidade
aliena (JUL), pron. -li-e- 4ltcineva
alienat, pron. -li-e- 4ltcum
aliemiţie, pron. -li-e-, -ţi-e; gen.
4ltcumva
alienaţiei 4lteori
aligat6r alterâţie, pron. -ţi-e; gen. alteraţiei
alimentat6r, pl. alimentatoare altercaţie, pron. -ţi-e; gen. altercaţiei
alimentaţie, pron. -ţi-e; gen. alimen- alterna, ind. prez. 3 sg. ~i pl. alternează
taţiei alternativ
alina, ind. prez. 3 . . g. ~i pl. alfnă; con). alternat6r,pl. alternatmire
alfne alteţă, pl. alteţe
alineat, pron. -ne-at; pl. alineate Alteţă (temlen de adresare)
alinia, pron. -ni-a; ind. prez. 1 . . g. 4ltfel ,,<lltminteri"
aliniez; ger. alinifnd alt fel "nu acelaşi fel"
aliniament,pron. -ni-a- altîncotr6
aliniere, pron. -ni-e- altmfnteri şi: altmfnterea, altmfntrelea
ali6r (plantă), pron. -li-or alt6i, pl. altoaie

102
altof, ind. prez. J ~g. şi 3 pl. altoiesc; ambiant, pron. -bi-ant
conj. altoiască ambianţă,pron. -bi-an-
altoiaI~ ambfguu, pron. -gu-lI; pl. ambfglli,
altrufsm pron. -gui; f. ambfguă, pron.
altundeva -gll-ă; pl. ambIgue, pron. -gll-e
aluat, pron. -Iu-at; pl. aluaturi ambfţie, pron. -ţi-e; gen. ambfţiei
alumfniu,pron. -nlu ambiţi6s, pron. -ţi-os
aluneca, ind. prez. 3 ."g. şi pl. alunecă ambranşament,pl.ambranşamente
alunecuş, pl. alllnecuşuri ambreia, ind. prez. 3 sg. şi pl. ambre-
alunfş, pl. alunfşllri iază; imperf. 3 ,"g. ambreia; conj.
alurll, pron. -lIu- ambreieze; ger. ambrefnd, pron.
aluviaI, pron. -vi-al -bre-ind
aluvionar, pron. -vi-o- ambreiaj, pl. ambreiaje
aluviune, pron. -vi-u- ambr6zie,pron. -zi-e; gen. ambr6ziei
aluzie, pron. -zi-e; gen. aluziei ambulat6riu, subst., pron. -riu; pl.
alveolar, pron. -ve-o- ambulat6rii
alve6I~, pron. -ve-o- ambulat6riu, f. ambulat6rie
alvfţă ambuscadă, pl. ambllscade
amalgam, pl. amal game ameliora, pron. -li-o-
amanet, pl. amanete amenaja, ind. prez. 3 sg. şi pl.
~geaI~ amenajează, J pl. amenajăm; ger.
am~unt, pl. amănunte amenajfrnd
ami1rllciune amenajare, pl. amenajUri
amitreaI~ amen~,pl. amenzi
ammiu, f. amărfe ameninţa, ind. prez. J ,"g. ameninţ,
amm-f, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. amăriÎsc; 3 sg. şi pl. ameninţă
imperf. 3 ."g. amăra; perf..". 3 sg. amentacee,pron. -ce-e (nu: -ce-ie); pl.
amărf, 3 pl. amărară; conj. amă­ amentacee
[(iscă; ger. amărand; part. amărat ameriza
amâna, ind. prez. 1 sg. arnan; conj. amestec, pl. amestecuri
ama ne amesteca
amând6i, gen. amândurora (când ametfst, pl. ametfste
unneazii după substantiv ,,,au îi ţine ameteaI~
locul), amânduror (când precedă amffbiu, pron. -biu
substanti vul) amfibrah
amânduror, v. amând6i amfiteatru, pron. -fi-tea-; pl. amfi-
amândt1rora. v. amând6i teatre
ambalaj, pl. ambalaje amfitri6n, pron. -tri-on
ambarcader, pl. ambarcadere 3rnforll
ambarcaţie, pron. -ţi-e; gen. ambar- amian~ şi amiant, pron. -mi-
caţici ami~, pron. a-mia-; pl. amiezi

103
amfbl,pl. amfbe anănghie,pron. -ghi-e;gen. ananghiei
amicfţie,
pron. -ţi-e; gen. amicfţiei anap6st, pl. anapeşti
amigdall, pl. amigdale anăpoda
amIn anarhfe, gen. anarhiei
amiral, pl. amirali anarhfsm
amnezfe, gen. amnezfei anarhosindicalfsm
amnistiă, pron. -ti-a; ind. prez. 1 pl. anas6n
amnistiem, pron. -ti-em; ger. anăteml şi anat6ml
amnistifnd anatomopatol6gic
amnistfe, gen. amnistfei anchetat6r
amoniăc,pron. -ni-ac anchil6zl
am6r ăncie, pron. -ci-e; pl. ancii
amortism6nt, pl. amortismente ancorăj, pl. ancoraje
amortiză ăncom, pl. ancore
amortiz6r, pl. amortizoare andezft
amorţeă11 andreă, pron. -drea; pl. andrele
ampenăj, pl. ampenaje androc6u, pl. androcee, pron. -ce-e
amperm6tru, pl. ampermetre (nu: -ce-ie)
amp6r-6m, pl. amper-ere anelfd, pl. anelfde
amperorm6tru anemiă, pron. -mi-a; ind. prez. 1 pl.
amplasam6nt, pl. amplasamente anemiem, pron. -mi-em; ger. ane-
amplifică, ind. prez. 3 sg. şi pl. mifnd
amplffică anemom6tru, pl. anemometre
amplificat6r, pl. amplificatoare anerofd,pl.anerofde
amplom-e, gen. amplerii anestezfa, pron. -zi-a; ind. prez. 1 pl.
amploiăt anesteziem, pron. -zi-em; ger.
amprentl, pl. amprente anesteziind
ampută, ind. prez. 3 sg. şi pl. anev6ie
amputează; con). amputeze anexhlne,pron. -xi-u-
amuză, ind. prez. 3 sg. şi pl. amuză anfilădl
anacohlt, pl. anacolUte şi anacoluturi angajă, ind. prez. 3 sg. şi pl. anga-
anacre6ntic, pron. -cre-on- jează, 1 pl. angajăm; ger. angajând
anaforă (raport), pl. anaforale angajm-e, pl. angajări
anaf6m (figură de stil), pl. anafere angară, pl. angarale
anăfum (prescură) anghinm-e
anagrăml,pl.anagrame anghfnl şi angfnl
anahoret angiosp6rm, pron. -gi-o-
ană1e, numai pl. anglicanfsm
analizat6r, pl. analizatoare ang6ra
anal6g, pl. anal6gi; f. analoagă, pl. angrenăj, pl. angrenaje
analoage angr6

104
angstrom (Fiz.) anticipaţie, pron. -ţi-e; gen. antici-
anilfn~ paţieÎ
anima, ind. prez. 3 .'ig. şi pl. anfmă antic6rp, pl. antic6rpi
animalier, pron. -li-er antid6t, r'. antid6turi
animaţie,pron. -ţi-e; gen. animaţiei antiepi~mic, pron. -ti-e-
animfsm antifascfst, pron. sci
anina, ind. prez. 3 sg. şi pl. anfnă antihrfst "eretic, nemernic"
ani6n, pron. -ni-on; pl. ani6ni antiimperialfst, pron. -ti-im-, -ri-a-
aniversare, pl. anivers5ri antim6niu,pron. -niu
anonmil antinomfe, gen. antinomfei
an6st şi anost antipirfn~

anotimp, pl. anotfmpuri antip6d, pl. antip6zi

ansamblu, pl. ansambluri antispasm6dic
antiştiinţffic
antagonfsm
antarctic antitffic
anteb6lic anton(m, pl. antonfme
antonimfe, gen. antonimfei
antedata
antonomasfe, gen. antonomasfei
antediluvian, pron. -vi-an
antnict, pl. antracte
antemeridian
antepemlltim
antrax
antrenam~nt, pl. antrenamente
anteproi&t, pl. anteproiecte
antrep6zit, pl. antrep6zite
an~rll
antrepren6r
anteri6r, pron. -ri-or
antreprfzl
anterfu, pl. anterfe
ant."reu, pl. antreuri
an~t, pl. anteturi
antric6t, pl. antricmlte
antet."ren anturaj, pl. anturaje
antetn1piţl
anual, pron. -nu-al
antevorbit6r anuar,pron. -nu-ar; pl. anuare
antiaerian,pron. -a-e-ri-an anuitate, pron. -nu-Î-
antialc06lic, pron. -ti-al-co-o- ant1nţ, pl. anunţuri
antibi6tic, pron. -bi-o- anveI6p~, pl. anvel6pe
antic, f. antfcă anxietate,pron. -xi-e-
anticamerll aol~u, pron. a-o-leu, şi: aole6, pron.
anticar (persoană) (nu: antiquar) a-o-leo, aul~u
anticariat, pron. -ri-at aorfst, pl. aorfste
antichitate a6~
anticicl6n, pl. anticicloane apanaj, pl. apanaje
anticipa, ind. prez. 1 fig. anticipez şi aparat, pl. aparate
antfcip, 3 .'ig. şi pl. anticipează şi aparataj, pl. aparataje
antfcipă aparfţie,pron. -ţi-e; gen. apariţiei

105
apartament, pl. apartamente apreciere,pron. -ci-e-
aparte aprehensiune, pron. -si -u-
aparţfne, ind. prez. J sg. şi 3 pl. apret, pl. apreturi
aparţfn; con). aparţfnă apretdră, pl. apretliri
apărlltoare (obiect), pl. apărăt6ri aprig
apărea, ind. prez. J pl. apărem; viit. 3 aprf1ie, pron. -li-e
.'ig. va apărea; cond. ar apărea aprfnde, ind. prez. l ,'ig. şi 3 pl. aprfnd;
apăsa, ind. prez. J .'ig. apUs; con}. apese conj. aprfndă
apeduct, pl. apeducte a pri6ri, pron. pri-o-ri
apel, pl. apeluri apri6ric, pron. -pri-o-
apendice "adaos", pl. apendice apr6d
apendice tji apendfce (Anat.) apropia "a fi sau a ajungc aproape",
apercepţie, pron. -ţi-e; gen. apcr- pron. -pi-a; ind. prez. J ,'ig. apr6pii;
ccpţiei ger. apropifnd
apetft, pl. apetfturi aprop6
apfcol apropria "a facc propriu, a-şi însuşi" ,
apicult6r pron. -pri-a; ind. prez. J ,'ig. apro-
aplauda, pron. -pla-u-; ind. prez. J pl. priez, pron. -pri-ez, 3 ,'ig. şi pl.
aplaudUm apropriază, pron. -pri-a-, J pl.
aplauze, pron. -pla-u-, nunwi pl. apropriem, pron. -pri-em; ger.
aplicaţie, pron. -ţi-e; gen. aplicaţiei aproprifnd; part. apropriat
apoc6pă aproviziona, pron. -zi-o-
ap6d aproximaţie, pron. -ţi-e; gen. aproxi-
apogeu, pl. apogee, pron. -ge-e (nu: maţiei
-ge-ie) apsfdă
(Astron.)
apogiatdră, pron. -gi-a- apter (Zoo\.)
ap6i apune, con). apună
apolitfsm apusean
apologfe, gen. apologfei ardbesc, pl. arabescuri
apometru, pl. apometre arde, pl. araci
apoplexfe, gen. apoplexfei aragaz, pl. aragazuri (sobe)
ap6rt, pl. ap6rturi arahfdă, pl. arahfde
apostazfe, gen. apostazfei arahnfdă, pl. arahnfde
a posteri6ri,pron. -ri-o-ri arc1lmofdă
apostr6f, pl. apostrofuri ardrnă, gen. aramei
apote6ză, pron. -te-o-; gen. apote6zei aranja, ind. prez. 3 ,'Ig. şi pl. aranjează,
apozfţie, pron. -ţi-e; gen. apozfţici 1 pl. aranjUm; ger. aranjand
aprecia, pron. -ci-a; ind. prez. 3 .'ig. şi aranjare
pl. apreciază, pron. -ci-a-, J pl. arăp
apreciem, pron. -ci-em; ger. apre- arareori
cifnd arăcf

106
arIDnfu, f. arămfe argintfu, pl. argintfi; f. argintfe, pl.
amta, ind. prez. 1 sg. arăt, 2 .'ig. arăţi, argintfi
3 .'ig. şi pl. arată; conj. arate argfnt-vlu
arbitraj, pl. arbitnlje argonaut
arbitrBl "de arbitru" arg6u, pl. arg6uri
arbitrar "după bunul plac" argumentaţie, pron. -ţi-e; gen. argu-
arbftru, pl. arbitri, art. arbitrii mentaţiei
arbore arhaic
arborescent, pron. sce arhafsm
arboret (pădure), pl. arborcturi arhaizant
arbust, pl. arbuşti arheol6g, pron. -he-o-
arc (Geom.), pl. arce arhetfp, pl. arhetfpuri
arc "resort", pl. arcuri arhidiacon,pron. -di-a-
arcadl1, pl. arcade arhiepfscop, pron. -hi-e-
arcan, pl. arcane arhiereu, pron. -hi-e-
archebuzl1 arhipelag, pl. arhipelaguri
archebuzier, pron. -zi-er arhitect, pl. arhitecţi
arctic arhitravl1
arcuş, pl. arcuşuri arhivar
arde, ind. prez. 1 .'ig. şi 3 pl. ard; conj. arhfvl1
ardă (dar ~i: arză-I focul) amon
ardei arhondarfc
ardeia, ind. prez. 3 ."g. şi pl. ardeiază, arh6nte
1 pl. ardeiem; ger. ardefnd arian,pron. -ri-an
ardeleancl1 ariceaIl1
ardezie, pron. -zi-e; gen. ardeziei arfei
arendaş arfd
arendl1, pl. arenzi .~i arende arie,pron. -ri-e; gen. ariei, pl. arii
arendl1şesc, f. arendăşească ariergardl1,pron. -ri-er-; pl. ariergărzi
areometrfe, pron. -re-o-; gen. areo- arfn
metrici aripl1 şi arfpl1, pl. aripi şi aripi
areometru, pron. -re-o-; pl. areometre aripioam, pron. -ri-pioa-
areopag, pron. -re-o- aristocratfe, gen. aristocraţiei
arest, pl. aresturi arit:meticl1, gen. aritmeticii
argl1seaIl1 aritmogrM, pl. aritmografe
argea,pron. -gea aritmometru, pl. aritmomctre
argentifer arlechfn, pl. arlechfni "personaje
argfll1, pl. argf)e comice" şi arlechfne "culise"
arginta, ind. prez. 3 sg. şi pl. argintează; arman,pl. armane
conj. arginteze; ger. argintând arrnatUrl1 (Muz.), pl. armaruri
argintl1rfe, gen. argintărfei arml1sar

107
annătt1rn (Tehn.; nu: annatură) arvună
anneancă arvune
armie, pron. -mi-e-; gen. armiei asambhij, pl. asamblaje
annenden "pom, crengi verzi" a~endenţă, pron. sce
annistiţiu, pron. -ţlu: pl. armistfţii a~ensiune, pron. sce, -si-u-
ann6nică, gen. annonicii; pl. armonici ascens6r, pron. see; pl. ascensoare
annonee,gen. armonIei a~lepiad, pron. -pi-ad
annoni6s, pron. -ni-os ascunde, ind. prez. 1 ...g. şi 3 pl.
arm6niu, pron. -nlu: pl. armonii ascund; conj. ascundă
annurn, gen. annurii; pl. armuri a~uţe, ind. prez. 1 ...g. şi 3 pl. ascut;
annurier, pron. -ri-er conj. ascută
ameci, pl. arnfciuri (soiuri) alicuţfş, pl. ascuţfşuri
aroga, ind. prez. ] ...g. şi pl. arogă; a~uţitoiire
conj. aroge a'iearn
aromatizii asedia, pron. -di-a; ind. prez. 3 sg. şi
ar6mă pl. asediază, 1 pl. asediem, pron.
aroman -di-em, 2 pl. asediaţi; ger. asedifnd
aromancă aliediere, pron. -di-e-
aromânesc a~u,pron. -dlu
aromâneşte a'iemăna, ind. prez. 1 sg. asemăn, 2 sg.
arpacaş asemeni, 3 ...g. şi pl. aseamănă;
arpagfc conj. asemene
arp6giu, pron. -glu; pl. arpegii aliemenea
arsenal, pl. arsenale asemue, ind. prez. 1 ...g. şi 3 pl. ase-
arşec, pl. arşfce muiesc; conj. asemuiască
arşiţă, pl. arşiţe a'ierţiune, pron. -ţi-u­
arterial, pron. -ri-al asexuat,pron. -xu-at
arterioscler6ză, pron. -ri-o- asfalt, pl. asfalturi
artezian, pron. -zi-an alifixia, pron. -xi-a; ind. prez. 3 sg. şi
articol, pl. artfcole pl. asfixiază, 1 pl. asfixiem, pron.
articulaţie, pron. -ţi-e; gen. articulaţiei -xi-em; ger. asfixifnd
artificial, pron. -ci-al asfixfe, gen. asfixfei
artificier, pron. -ci-er asiatic, pron. -si-a-
artificiu, pron. -clU asiduitate, pron. -du-i-
artilerie, pron. -ri-e; gen. artileriei aseduu, pron. -du-u, pl. aSIdui; f. asf-
artizan duă,pl. asfdue
artrftic asimilaţie, pron. -ţi-e; gen. asimilllţiei
artritism asimpt6tă
artrop6d,pl.artropode asen
arţiig asindet!;ii as{ndeton
arţăg6s asirian,pron. -ri-an

108
asista, ind. prez. 3 sg. şi pl. aSistă aşa
asistent aşadar
asmuţ{, ind. prez. J .~g. şi 3 pl. asmut; a5a-numCt
con}. asmlită a58- zfs
asocia, pron. -ci-a; ind. prez. 3 .~g. şi &5Chie, prun. -chi-e; pl. aşchii
pl. asociază, I pl. asociem, pron. aşeza, ind. prez. J .~g. aşez, 3 sg. şi pl.
-ci-em; ger. asociind aşaz~
asociaţie, pron. -ci-a-ţi-e; gen. aso- aşfjderea şi aşfjderi
ciaţiei a5teme, con}. aştearnă
asociere, pron. -ci-e- ataca, ind. prez. J sg. atac; con}. atace;
asolament, pl. asolamente ger. atadnd
asortiment, pl. asortimente ataş, pl. ataşe
a'ipect, pl. aspecte ata5a, ind. prez. 3 .~g. şi pl. ataşează,
aspectu6s, pron. -tu-os J pl. ataşjm; ger. ataşand
a'ipira, ind. prez. I .~g. aspir; con}. ata5are, pl. ataşări
asplre atavfsm
a'ipiraţie, pron. -ţi-e; gen. aSpiraţiei atat.~iatata(dar nllmai: atât... cât şi ... )
aspru, pl. aspri adv.
astll datll (În construcţia: de astă dată) atata .~i atat ad}., pr.
astll-iam~ ataţia
astll-noapate atefsm
astll-searn atelaj, pl. atelaje
astll-toamn~ atelier,pron. -li-er
astll-var~ atenăns~, pl. atenanse
astllzi ateneu, pl. atenee, pron. -ne-e (nll: -ne-
a'itfunp~ ie)
asterie (Zool.), pron. -ri-e; gen. atenţie, pron. -ţi-e; gen. atenţiei
asteriei atenua, pron. -nu-a; ind. prez. J .~g.
attterfsc, pl. asterisc uri atenuez, 3 sg. şi pl. atenuează, J pl.
attterofd, pl. asterolzi atenu5m
astfel aterizaj, pl. aterizaje
&tttm~ şi astm atesta, ind. prez. J sg. atest, 3 .fig. şi pl.
atttragaI, pl. astragale atestă
astrahăn atestat, pl. atestate
atttringent ateu, pl. atei; f. atee, pl. atee, pron.
astrolab, pl. astrolabi -te-e (nu: -te-ie)
astru, pl. aştri şi astre arie (Arhit.), pl. atice
asuma, ind. prez. 3 sg. şi pl. asumă aticfsm
asupra atlas (Geogr., Anat.), pl. atlase
aş (verb auxiliar) atlăz (stofă)
a5 (interjecţie) at61, pl. at6li

109
atotcuprinzru6r augllst, adj .. pron. au-gust
atotputernic 4uIă,pron. a-u-
atotştiut6r auleu, V. aolel!
atotvWt6r 4ur,pron. a-ur
atnkţie, pron. -ţi-e; gen. atracţiei aure6Iă, pron. a-u-re-o-
atnige, perf. .'i. I sg. atrăsei auricul ,.compartiment al inimii",
atribuC, ind. prez. 3 sg. ~i pl. atribuie pron. a-u-; pl. aurfcule
atribllt, pl. atribute aurifer,pron. a-u-
atribllţie, pron. -ţi-e; gen. atribuţiei auriu, pron. a-u-
ătrium ~i ătriu, prun. -tri-u(m) aur6ră, pron. a-lI-
atr6ce, adj. invar. ausculta (Med.), pron. aus-; ind. prez.
atrofia, pron. -fi-a; ind. prez. 3 .'ig. şi 3 . .g. şi pl. auscultă
pl. atrofiază, I pl. atrofiem, pron. auspCciu, pmn. a-us-, -ciu
-fi-em; ger. atrofifnd auster,pron. a-us-
atll, pl. atu uri "elemente care oferă australian, pmn. a-us-, -li-an
cuiva un avantaj sau o şansă în austriac, pron. a-us-tri-ac; pl. austrieci
plus"; atuuri şi atale "culoare la 4ustru, pron. aus-tru, şi allstru, pron.
jocul de cărţi" a-us-
atUnci şi atIlncea auşel, pron. a-u-
atâta, ind. prez. 3 sg. ~i pl. aţaţă aut (Sport; I sil.)
aţCne, ind. prez. I .'ig. ~i 3 pl. aţfn; con}. autentic, pron. a-u-
aţînă; ger. aţinand autentifica, prun. a-u-; ind. prez. 3 . .g.
aţintC şi pl. autentffică
aţipC, ind. prez. I . . g. şi 3 pl. aţipesc autoadministrare, pron. a-u-to-ad-
aIld, v. auzf autoapW'3re, pron. a-u-to-a-
alldă, v. auzf autobază,pron. a-u-
audia, pron. a-u-di-a; ind. prez. 3 sg. şi autobiografCe, pron. a-u-, -bi-o-; gen.
pl. audiază, I pl. audiem, pron. autobiograffei
-di-em; ger. audifnd autobt1z, pron. a-u-; pl. autobuze
audien~, pron. a-u-di-en- autocami6n, pron. a-u-, -mi-on
audiere, pron. a-u-di-e- autocisternă, pron. a-u-
audiometru,pron. a-u-di-o- autoconserva,pmn.a-u-;ind.prez. I sg.
auditCv,pron. a-u- autoconserv; con}. autoconserve
audit6r "persoană care audiază, autocontr61, pron. a-u-
ascultător", pron. a-u- aut0cr4t, pron. a-u-
audit6riu ,.sală ~i public ascultător", autocraţfe, prun. a-u-; gen. autocmţfei
pron. a-u-, -riu autocritică, pron. a-u-
audCţie, pron. a-u-di-ţi-e; gen. audfţiei autodafe, pron. au-; pl. autodafeuri
augmentatCv, pron. aug-men- aub)de~~,pron.a-u­
augUr (preot),pron. au-; pl. auguri autodidact,pron.a-u-
4ugust (luna),pron. au-gust autog4rll, pron, a-u-; pl. autogări

110
autograf,pron.a-u- avatar, pl. avatare şi avataruri
autoht6n, pron. a-u- avânta, ind. prez. l .'Ig. avânt; conj.
autoimpunere, pron. a-u- avânte
autoîncl1rc~r,pron. a-u- avea, perf. .'1. J sg. avui .~i aVllsei,
autoîncântare, pron. a-u- m.m.c.perf. J sg. avusesem; conj.
autoînsmnânţare, pron. a-u- aibă
automat, .'Iub.'It., pron. a-u-; pl. automate avea a face şi avea de-a face
automatiza, pron. a-u- aventurier, pron. -ri-er
automobil, pron. a-u- aversitlne,pron. -si-u-
automot6r,pron. a-u- avertiz6r, pl. avertizoare
auton6m, pron. a-u- aviat6r, pron. -vi -a-
autoport:ret, pron. a-u- aviaţie,pron. -vi-a-ţi-e; gen. aviaţiei
autopsfe, pron. a-u-; gen. autopsfei avicult6r
aut6r, pron. a-u- avfd
autorapfd, pron. a-u- avi6n, pron. -vi-on
autoritate, pron. a-u- avfz, pl. avize
autorizaţie,pron. a-u-, -ţi-e; gen. auto- avocat
rizaţiei avucibil, pron. -vu-a-
autost:r8!m, pron. a-u-; pl. autostrăzi ax, pl. (Tehn., Anat.) axuri şi axe,
autosugestie, pron. a-u-, -ti-e; gen. (Mat., Fiz.) numai axe
autosugestiei ax~,pl.axe
autoturism, pron. a-u- axi6m~, pron. -xi-o-
autovehfcul, pron. a-u- axi6n, pron. -xi-on
auxiliar, pron. a-u-gzi-Ii-ar azalee, pron. -Ie-e (nu: -Ie-ie); pl. azalee
auzf, pron. a-u-; ind. prez. l .'Ig. şi 3 pl. azbest
aud; conj. audă azi
avalanş~, pl. avahinşe azi-diminea~
avangar~, pl. avangărzi azim~
avanp6st azuriu
avanpremiem,pron. -mi-e- azvârH, ind. prez. J sg. azvarl, 3 .'Ig.
avansce~,pron.sce azvarlă şi azvarle, 3 pl. azv&rlă şi
avantaj, pl. avantaje azvfirl; conj. azvarle
avantaja, ind. prez. l pl. avantajăm,
3.'1g. şi pl. avantajează; ger. avan-
tajând w
avantaj6s A,cit.ă
avantren &a,gen. Uluia
avaria, pron. -ri-a; ind. prez. 3 .'Ig. şi pl. &~alt ~i: iillalt, ~lalalt, f. ailaItă ~i
avariază, l pl. avariem, pron. aialaltă
-ri-em; ger. avariind ~ta,gen. Ustuia
avarle,gen.avarfei ~~alt .~i ~ta1alt, f. astălaltă

111
 A
balenierA, pron. -ni-e-
A, cit. â (din a) balet, pl. baiete
baligA, pl. baligi
balfsticA, gen. balfsticii
baliz4j, pl. balizaje
B, cit. be balmoş
baba-oama balnecir, pron. -ne-ar
babilonfe, gen. babilonfei balneoc1imateric, pron. -ne-o-
bab6rd, pl. bab6rduri balneoI6g,pron. -ne-o-
bab6miţl balneologfe, pron. -ne-o-; gen. bal-
baealaureât, pron. -la-u-re-at neologfei
baeanalA, pl. bacamlle balneoterdpfe, pron. -ne-o-; gen. bal-
b;1cA, pl. b:ke neoterapfei
baehelftl bal6t, pl. bal6turi
baei (l ,.;il.) balot4j, pl. balotaje
baefl bals4m, pl. balsamuri
bacşfş, pl. bacşfşuri balt4g, pl. baltage
baeterian, pron. -ri-an balustnicm, pl. balustrade
bacterie, pron. -ri-e; gen. bacteriei ballistru, pl. bah.1ştri
bacterlol6g, pron. -ri-o- b4mbus, pl. bambuşi
badijon4 bananier,pron. -ni-er
bag4 bancaizAn
bag4j, pl. bagaje banchet, pl. banchete
bagatelA bancn6tl
b4mc band4j, pl. bandaje
bwe bandaj4, ind. prcz. 3 ,.;g. şi pl. ban-
bwem, pl. b5ieri dajează, 1 pl. bandajăm; ger. ban-
baioncStl, pron. ba-io- dajtlnd
bainim, pron. bai-; pl. bainimuri bandajcire, pl. bandajări
bait (1 ,.;il.) bandA, pl. bande "grupuri" ,~i benzi
balalmcA, pron. -lai-că; pl. balalaici "fâşii"
balam4, pl. balamale bandierA,pron. -di-e-
balWts bandulA (Mar.)
balan84 bandulierA, pron. -li-e-
balansier, pron. -si -er bandlirA (instrument muzical), pl.
balansocir, pron. -soar banduri
balanţl baniţl, pl. baniţe
balastiem, pron. -ti-e- banj6, pl. banj6uri
bal4ur, pron. -la-ur bantl, pl. benţi
baldachfn baobab
balei4j, pl. baleiaje baracA, pl. bar5ci

112
baraj, pl. banije batic, pl. batfcuri
barajfst batjocori
barbar batj6cură, pl. batj6curi
barbă, pl. bărbi bat6g
barcagiu, pl. barcagii bat6n, pl. batoane
barcaz, pl. barcazuri batracian, pron. -ci-an; pl. batracieni
bardă, pl. bărzi bauxftă, pron. ba-u-
barem, pl. bareme bazac6nie, pron. -ni-e; gen. baza-
barem,adv. c6niei
barh~t şi bamet baz8lt, pl. bazalturi
baricadă, pl. baricade bazar, pl. bazaruri
bari~ră, pron. -ri-e- b8zedov (Med.)
barfl, pl. barlli bazic
barfş bazilică, pl. bazllici
barit6n (instrument), pl. baritmine bazfn, pl. bazine
barit6n şi barfton "cântăreţ", pl. băbătfe, gen. bătătfei
barit6ni şi barftoni băcăuan (3 sil.)
banu, pron. -riu băiat, pl. băieţi
bar6c, f. bar6că bllleri, v. bâieră
b8f6s, pl. baroâse băieţel
bar6u, pl. bar6uri băiţuf,pron. băi­
b8rză,pl. berze băjemir
bas (instrument), pl. bâsuri băjenf
bas "cântăreţ" , pl. başi bă~nie,pron. -ni-e; gen. băjeniei
bască "beretă", pl. băşti bălai, t: bălâie
baschet bălăce8lă
basculă bălmăjf
basm băltoacă
basma, pl. basmale bănat
basoreli~f, pron. -li-ef; pl. basore- bănăţean
liefuri bănuf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bănuiesc;
bastingaj, pl. bastingaje conj. bănuiască
basti6n, pron. -ti-on; pl. bastioane bănuială, pl. bănuieli
başbuzl1c bărbartţă
batali6n, pron. -li-on bărbi~r,pron. -bi-er
batard6u, pl. batard6uri bărbieri
b8tcă, pl. batce bărzăt1n
bate, ind. prez. 1 pl. batem, 2 pl. bateţi; băşfcă, pl. băşîci
viit. va bate; imper. neg. 2 .fig. nu băşicuţă
bate băştinaş, f. băştinâşă, pl. băştimişe
baterie, gen. bateriei bătaie

113
b~rf beneficiem, pron. -ci-em~ ger.
b~teal~, pl. băteli beneficiind
b~tr'dDeţe, gen. bătrâneţii beneficiu, pron. -clU
b~utUrll, pron. bă-u-- benghi (J ....il.)
bâiguf, ind. prez. 1 . . g. bâiglli, 3 sg. şi benţi, v. ban tă
pl. bâiguie benzi "fâşii", v. bandă
bâiguial~, pl. bâigllieli benzoat, pron. -zo-at
bâjbâf, ind. prez. 3 sg. şi pl. bâjbâie benz6ic, pron. -zo-ic
bâlbâf, ind. prez. 3 sg. şi pl. bâlbâie bemrie, gen. berărfei
bâlbâială, pl. bâlbâieli berbec
bâlci (J sil.) bere,gen. bCrii
bântuf, ind. prez. 3 sg. şi pl. bântuie~ beregată, pl. beregate
conj. bântuie beretă
bât1cin bergam6tă .~i pergamută
bâzâf, ind. prez. 1 sg. bâzâi, 3 sg. şi pl. beri-beri (4 sil.)
bazâie beril (Mineral.)
bea, ind. prez. J ....g. şi 3 pl. beau, 2 sg. beriliu (Chim.),pron. -Hu
bei~ imperf. J sg. şi pl. beam (J besactea
sil.), 2 .'ig. beai (J ....il.); perf..'J. J ....g. bestial, pron. -ti-al
băt1i~ part. băIJt bestie, pron. -ti-e~ gen. bestiei
beatificci, pron. be-a- beteag, pl. betegi~ f. beteagă, pl.
beatitUdine, pron. be-a- betege
becar, pl. bec ari beteaI~
becciţă beteji, conj. betejească
becaţfnă,pl. becaţfne betelfe, gen. betelfei
bechfe bet6n
beci (J sil.) betonierll, pron. -ni-e-
becfsnic bezmetic
bedufn bezn~,gen.beznei
beg6nie, pron. -ni-e~ gen. beg6niei bianual,pron. bi-a-nu-al
beilfc, pron. bei-lic bibe16u
beizadea, ....ub . . t. f.,pron. bei-za-dea bfber
belciug ,pl. belciuge biberon, pl. biberoane
beldie, pron. -di-e~ gen. beldiei biblioffl, pron. -bIi-o-
bele-arte bibliografie, pron. -bli-o-~ gen. bibli-
belşug ograffei
bem61, pl. bem6li biblioraft, pron. -bli-o-~ pl. bibli-
benchetui, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. orMturi
benchetuiesc~ conj. benchetuiască bibliotec~,pron. -bli-o-
beneficia, pron. -ci-a~ ind. prez. 3 ....g. bicarbonat, pl. bicarbonaţi
şi pl. beneficiază, pron. -ci-a-, 1 pl. biceps, pl. bfcepşi

114
bici (J sil.), pl. bfce biograffe,pron. bi-o-; gen. biografiei
biciuf, ind. prez. 1 sg. ~i 3 pl. bicuiesc; biologie, pron. bi-o-; gen. biologfei
con). biciuiască biosfem, pron. bi~o-
biciuiaI~ bioxfd, pron. bi-o-
bic6m, pl. bic6muri bip~tnit
bidinea biplan, pl. biplane
bidivfu birefringent
bielă, pron. bi-e- birj~, pl. birje
bielorus,pron. bie-lo- birocrat
biemU, pron. bi-e- birocraţie, gen. birocraţiei
biet, f. biată bir6u
bfftec, pl. bfftecuri birui, ind. prez. 1 sg. birui, 3 sg. şi pl.
bifurca, ind. prez. 3 sg. ~i pl. bifurcă biruie; conj. biruie
bfgi-bigi (4 sil.) biruinţă, pl. biruinţe
bijutier, pron. -ti-er bisect
bilabiaI, pron. -bi-al bisectoare, pl. bisectoare
bilanţ, pl. bilanţuri bisexuat,pron. -xu-at
biliar, pron. -li-ar bismut şi bfsmut
biliard,pron. -li-ard bisturiu, pl. busturie
bilingv bitUm
bili6n, pron. -li-on bitUmen
bimensuaI, pron. -su-al biure~, pron. bTu-re-
bine crescut "Înalt; bine educat" bivoliţă
bfne cunoscut bivuac, pron. -vu-ac; pl. bivmicuri
binecuvânta, ind. prez. 3 sg. şi pl. bizeţ, pl. bizeţuri ,~i bizeţe
binecuvântează biz6n
binefacere bizuf, ind. prez. 3 sg. şi pl. bizuie
bineînţeles "desigur" blacheu, pl. blacheuri
bfne înţeles "Înţeles bine" blajfn
binemerita blan~, pl. "scânduri" blăni, "piei pre-
bine mirosit6r lucrate", blăni şi blănuri, (haine)
bineţe blănuri
binevenft blaz6n, pl. blazmtne
binevoi, ind. prez. 1 ,{jg. şi 3 pl. bl~jean
binevoiesc; conj. binevoiască blândeţe,gen. blândeţii
bin6clu, pl. bin6cluri bleojdf, pron. bleoj-di
bin6m, pl. binoame blestem, pl. blesteme
biobibliograffe, pron. bi-o-, -bli-o-; blestema, ind. prez. 1 sg. blestem şi
gen. biobibliograffei blestem
biochimie, pron. -bi-o-; gen. bio- blestemat
chimiei bleu, pron. blă

115
bleumarin, pron. blomarin (nu: blO- b6mbă
maren) bombăni, ind. prez. .~g. şi 3 pl.
blid, pl. blfde bombănesc
blindşj, pl. blindaje bomboană
bloc, pl. bl6curi bomboniem, pron. -ni-e-
bloca, ind. prez. 3 .\g. ~i pl. blochează bomfaier, pl. bomfaiere
blocaj, pl. blocaje bompres, pl. bomprese
blocn6tes, pl. blocn6tesuri bond6c
bluf, pron. blăf bonier, pron. -ni-er
bhlming bonifica, ind. prez. 3 sg. şi pl. bonffică
b6a, prun. bo-a b6rax
boală, pl. boli (În expr.!;ii boale: a bordei, pl. bordeie
băga În boale) border6u, pl. border6uri
bober bord6
bobinaj, pl. bobinaje boreaI, pron. -re-al
b6bslei (2 sil.) borh6t
bocanc, pl. bocanci b6rmaşină
boccea,pron.boc-cea boroană
bodogăni, ind. prez. sg. şi 3 pl. b6rviz
bodogănesc boschet, pl. boschete
boem,pron. bo-em bosniac, pron. -ni-ac
bogdapr6ste bost6n şi b6ston "vals,joc de cărţi"
boi, ind. prcz. I sg. şi 3 pl. boiesc; b6ston "presă tipografică"
con). boiască bosumfla
boia botgr6s (pasăre)
boiaIă, pl. boieli botr6ş
boiangiu bouar
boicota, pron. boi-co- b6ur,pron. bo-ur
boier bovind6u
boiemaş boxer
b6iler, pron. boi-Ier; pl. b6ilere braconier, pron. -ni-er
boiştean, pron. bo-iş­ bract6e, pron. -te-e (nu: -te-ie); pl.
bojdeucă,pron. -deu-că; pl. bojdeuci bractee
boj6c brc:lgagfu
bolborosi brahiaI, pron. -hi-al
boldei brahicefal
boler6 (dans spaniol), pl. boler6uri brancardier, pron. -di -er
boler6u (ilic),pl. boler6uri brandenburg
bolnav br3nhie, pron. -hi-e; pl. branhii
b61t!, pl. bolţi btanşă,pl.branşe
bombardier, pron. -di -er bras (Sport)

116
brasardă broşa, ind. prez. 3 sg. şi pl. broşează,
brelsieră, pron. -si-e- 1 pl. broşjm; ger. broş&nd
braşovean broşă, pl. br6şe
bravo bruftui, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
brudă bruftuiesc; con}. bruftuiască
brătară, pl. brăţftri brui6n
brăzda brumărfu

brâie, v. brâu brusc, pl. bruşti; f. bruscă, pl. bruşte

brânci (1 sil.) bruscheţe

brânduşă,pl.brânduşe brusture
brânză, gen. brfrnzei bruto
brânzoaică, pl. brânzoaice bubui, ind. prez. 3 sg. şi pl. bubuie
brllu "cingătoare, parte a corpului, şir, bucată, pl. budţi
ornament", pl. br&ie buciUaie, adi. f.
bucea
brllu "dans", pl. br&uri
buche, pl. buchi
breaslă
bucium
brec, pl. brecuri
buclucaş, pl. buclucaşi; f. buclucUşă,
brel6c, pl. brelocuri
pl. buclucâşe
bresh1ş
bucşă, pl. bucşe
bretea (la îmbrăcăminte)
budoar, pron. bu-doar
breviar, pron. -vi-ar
bufet, pl. bufete
briantfnă, pron. bri-an-
bufetier, pron. -ti-er
brici (1 ..,iI.), pl. brfce
bufni, ind. prez. 1 ."g. şi 3 pl. bufnesc;
bridge, pron. brigi (1 sil.)
con}. bufnească
brigadă, pl. brigăzi
bufniţă, pl. bUfniţe
bridagier, pron. -di -er buged, adj.
briliant,pron. -li-ant buget, .mbst., pl. bugete
bri6şă,pron. bri-o- buhai "taur" ,pl. buhai
brişcă, pl. brişti buhai (instrument), pl. buhaiuri
brocart, pl. brocarturi buhai-de-baItă
brodeză buiandrUg
bromură, pl. bromuri buiestru
bronhiaI,pron. -hi-al buimki, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
br6nhie,pron. -hi-e; gen. br6nhiei; pl. buimăcesc; con). buimăcească
br6nhii bujie, gen. bujfei
bronhopneumonfe, gen. bronhopne- bulboană
umonfei buld6g
bronşită buld6zer, pl. buld6zere
brontozaur bulevard, pl. bulevarde
brosc6i bulgl1re şi bulgăr

117
bulfnii ~ibulfn,pl. bulIne but6n "comutator", pl. butoane
buli6n (de culturi de microbi), pron. but6n "nasture", pl. butoni
-li-on; pl. bulioane butonierii, pmn. -ni-e-
buli6n (preparat culinarl,pron. -li-on; butUc, pl. butuci
pl. bulionuri buturugii, pl. buturugi
bul6n, pl. buloane buzer
bulumac, pl. bulumaci buzdugan, pl. buzdugane
bulz, pl. bulzi buzna
bumerdIlg, pl. bumeranguri buzunar, pl. buzunare
Buna-Vestire
bunii-credfnţi1, gen. bunei-credinţe
bunii-cuvifnţi1, gen. bunei -cu vii nţe
huniioard C,cit.cc
buniistare, gen. bunăstftrii cabalfn
buniiv6ie, gen. bunăv6iei cabanier, pron. -ni-er
buniivofnţi1, gen. bunăvoinţei caban6s
buncM cabaret, pl. cabarete
bundii, pl. bunde cabinet, pl. cabinete
bunget, pl. bungeturi cablogrdITlii
bun-gust, gen. bunului-gust cablu, pl. cabluri
bun-simţ, gen. bunului-simţ cabotaj, pl. cabotaje
buratic cabotier, pron. -ti-er
burduf, pl. burdUfuri cabotinfsm
burduşf, conj. burdu::;e::iscă cabrioIetii, pron. -bri-o-
burghez, pl. burghez.i cacao, pron. -ca-o:art. cacaua
burghfu, pl. burghfe cac6m
burfu, pl. burie cactee, pron. -te-e (nu: -te-ie); pl.
bursier, pron. -si-er cactee
burtiiverde cad, cadii, v. cădea
burtierii, pron. -ti-e- cadii, pl. căzi
buruianii, pl. buruieni cadmiu, pron. -mIu
burzuluf, ind. prez. I sg. ~i 3 pl. cadriIat
burzuluiesc; con). burzuluiască cafea
burzuluiaIii cafegfu
busui6c cafefnii .'fi cofefnii, pron. -fe- i-
buşf, ind. prcz. I ."g. ~i 3 pl. bu~esc; cafenea
con). bu~ească cafenfu
buti1şf, con). bută~ească caftan, pl. caftanc
bute, pl. buţi caia, pl. caiele
butelie, pron. -li-e: gen. buteliei caiac, pl. cai,ke
but6i, pl. butoaie cafc, pl. cafce

118
cmer caligrafia, pron. fi-a; ind. prez. 3 ,..;g. şi
caiet pl. caligrafiază, 1 pl. caligrafiem,
caimac, pron. cai-mac pron. -fi-em; ger. caligrafifnd
caimacam calomffr, pl. calomffri
caiman, pron. cai-man calomnia, pron. -ni-a; ind. prez. 3 sg.
cainoz6ic (Geol.), pron. cai-, -zo-ic şi pl. calomniază, 1 pl. calomniem,
cafs pron. -ni-em: ger. calomnifnd
caIsă calorifer, pl. calorifere
calaican,pron. ca-Iai- calorimetru, pl. calorimetre
calambur, pl. calambururi caltab6ş

calap& calup, pl. calupuri

calap6d, pl. calapoade calvinfsm
calc, pl. calcuri cambie, pron. -bi-e; gen. cambiei
calcan (Arhit.), pl. cabine camee, pron. -me-e (nu: -me-ie); pl.
calcan (Iht.) , pl. calcani camee
calcar ,~i câlcar, pl. calcare şi calcare camele6n, pron. -Ie-on
calchia,pron. -chi-a; ind. prez. 3 fig. şi camelie, pron. -li-e; gen. cameliei
camerier, pron. -ri -er
pl. ca1chiâză, I pl. ca1chiem, pron.
camert6n, pl. camert6nuri
-chi-em; ger. ca1chifnd
camfor
calcifia, pron. -fi-a; ind. prez. 3 fig. şi
camgarn
pl. calcifiâză, 1 pl. calcifiem,pron.
cami6n, pron. -mi-on
-fi-em; ger. calcififnd
camionagfu, pron. -mi-o-; pl. cami-
calcifica, ind. prez. 3 fig. şi pl. ca1cffică
onagîi
calcifiere, pron. -fi-e-
camionaj,pron. -mi-o-; pl. camionaje
câlcio-vecchio camionetă, pron. -mi-o-
calcft camiz61, pl. camiz6le
câlciu, pron. -clU campanie, pron. -ni-e; gen. campaniei
calcograffe, gen. calcograffei campi6n, pron. -pi-on
calcopirftă camuflaj, pl. camuflaje
câlcul (Mat.), pl. câlcule canadian.pron. -di-an
calcul (Med.), pl. calculi canM, pl. canafuri şi canari
caldarfun, pl. caldaramuri canafeis
câlea-valea canal, pl. canale, (Geogr.) canaluri şi
calecişcii, pl. caleşti canale
caleidosc6p, pron. -lei-; pl. calei- canalie, pron. -li-e; gen. canaliei
doscoape canapea, pl. canapele
calendar canat (în pieIărie), pl. camite
calfbru, pl. calibre canat "parte a uşii", pl. canaturi
calfciu, pron. -clU; pl. calfcii canava, pl. canavale
califica, ind. prez. 3 ,..;g. şi pl. calffică canii (vas), pl. căni (l ,..;il.)

119
cancelarie, pron. -ri-e; gen. cancelariei capitulaţie, pron. -ţi-e; gen. capitulaţiei
candelă, pl. candele capiu, pron. -PIU
candfd capînt6rtură
candidat capod6peră, pl. capodopere, art. capo-
canea, pl. canele doperele
canehlră, pl. caneh.1ri caponil
canevas (desen), pl. canevasuri cap6t
cange, pl. căngi caprici6s, pron. -ci-os
cangrenă capriciu, pron. -clU; pl. caprfcii
canfculă caprif6i
can6e (Sport),pron. -no-e (nLl: -no-ie); capsulă, pl. capsule
pl. canoe capta1an
can6nic capucfn
canonieră, pron. -ni-e- capuţfner
canotaj car (vehicul), pl. care; (Zoo!.) pl. cari
canotieră,pron. -ti-e- (1 .'Iii.)
canot6r carabinier, pron. -ni -er
cantaragfu car'dCatiţă, pl. caracatiţe
cantinier, pron. -ni-cr caracter, pl. caractere
cantonier, pron. - ni -er caracteristic, adj.. pl. m. caracteristici,
canţonetă pl. f. caracteristice
canulă caracteristică, ,mbst.• pl. caracteristici
caoHn car'dCul
cap "parte a corpului; individ; extre- cardf'ă !ii ganffil, pl. carafe !ii garafe
mitate; motiv; capitol", pl. capete car'dgaţă
cap "conducător", pl. capi car'dghi6s, pron. -ghios
cap (Geogr.), pl. capuri car'dghioslâc
capac, pl. capace caramb6l, pl. caramboluri
capaucă, pron. -pau-că; gen. capaucei caramel "zahăr ars, cremă"
capcană,pl.capcane caramelă "bomboană", pl. caramele
capelă, pl. capele carantfnă
capelmaistru, pron. -mais-tru carapace, pl. carapace
caperă caras
capiş6n, pl. capişoane carat, pl. carate
capital, pl. capitaluri caraulă, pron. -ra-lI-
capitală caravană, pl. caravane
capitalfsm caramb, pl. carambi
capită1uţă, pl. capităhlţe carbfd
capitel, pl. capiteluri carbonar
capftol, pl. capitole carburaţie, pron. -ţi-e; gen. carburaţiei
capftul (BOL),pl. capitule carbUrli . . pl. carburi

120
carcerli, pl. carcere cartilagin6s
cardil1c, pron. -di-ac; pl. cardiaci cartilaj, pl. cartihije
cardiogrM, pron. -di-o- cartiruf, ind. prez. 1 .'Ig. şi 3 pl.
cardiologfe, pron. -di-o-; gen. car- cartiruiesc; conj. cartiruiască
diologfei cart6f, pl. cartOfi (nu: cart6fă,
cardiovasculru-, pron. -di-o- cartoafă, pl. cart6fe, cartoafe)
care,gen.c5mi(a), f. c5rei(a); pl. m. şi cartografia,pron. -fi-a; ind. prez. 3.'ig.
f. care, gen. e5ror(a) şi pl. cartografiază, 1 pl. carto-
carenit, pl. carene grafiem, pron. -fi-em; ger. carto-
caretll grafifnd
careu, pl. careuri cartonaj, pl. cartonaje
careva cartotecit, pl. cartoteci
care va sit zfdl cartt1ş, pl. cartuşe
cargob6t, pl. cargob6turi cartuşierli, pron. -şi-e-; pl. cartuşiere
caria, pron. -ri-a; ind. prez. 3 .'Ig. şi pl. casap
cariază ca.~atll
cariatfcUi, pron. -ri-a- ca.~ţie (Jur.), gen. casaţiei
carie, pron. -ri-e; gen. cariei c3si1 (nu: cassă)
carierli, pron. -ri-e- cascit, pl. căşti
carierfsm,pron. -ri-e- ca.~tll
cari6psit, pron. -ri-op- casier, pron. -si -er
carlfngit, pl. carlfngi casierfe, pron. -si-e-; gen. casierfei
carnaj, pl. carnaje casnic
carna.~ier, pron. -si -er casoletll
carnaţie, pron. -ţi-e; gen. carnaţiei castanl, pl. castane
carnaval, pl. carnaval uri castanietll, pron. -nie-tă
caro, pl. carale castel, pl. castele
carosier, pron. -si-er castravete
carot4j, pl. carotaje caşetll (în farmacie), pl. caşete
carou, pl. car6uri caşexfe, gen. caşexfei
carpen ca şi cum
cart caşmfr,pl.caşmfmri (sorturi)
c3rtll "manifest, act fundamental" (nu: cataclfsm, pl. cataclfsme
chartă), pl. carte catadicsf
cru-te (de citit, poştală, de vizită), pl. catafalc, pl. catafalc uri
cărţi catagraffe, gen. catagraffei
cartel, pl. carteluri catahrezl
cartelit, pl. cartele cataff, pl. cataffuri
cru-ter (Tehn.) catalfge, numai pl.
cartezian, pron. -zi-an catalizat6r, pl. catalizat6ri
cartier, pron. -ti-er cataIfzl

121
catal6g, pl. cataloage cazma, pl. cazmale
catapeteasm~ cazn~
cataplasm~ cazual, pron. -zu-aJ
cataptll~, pl. catapulte cazuar, pron. -zu-ar
catir, pl. cataruri d1dea, ind. prez. I sg. şi 3 pl. cad, J pl.
catanim~, pl. catarame cădem; viit. va cădea; con). cadă;
catirg, pl. catarge cond. ar cădea
catastff, pl. catastffe c~na,pron.că-i-; ind.prez. 3 sg. şi pl.
categorie, gen. categorfei eăinează
cateh(sm c~ulu
catehtlmen c~M7A,pron. -Jă-u­
caterpilar, pl. caterpilarc c~câi
catgut c~dMtlş~, pl. căldăruşe
catifea, pl. catifele c~im~, pl. călimiiri
cati6n, pron. -ti-an c~tlgmţ!
catolicfsm
c~tlş, pl. căluşuri
catran
c~uşar
catrfnţ!
c~~, pl. cămiiri
catav~ic~, pl. caţaveici
c~aş~, pl. cămăşi
cadc (potcap), pl. cauce
c~~tlţ!
caucazian, pron. ca-u-, -zi-an
c~fl~, pl. cămfle
caucitlc, pron. ca-u-ciue
c~n (instituţie, casă părintească), pl.
catlstic, pron. ca-us-
cămfne
cauOOr, pron. ca-u-
c~(n (sobă, vatră, horn; încăpere
cauteriza, pron. ca-u-
subterană), pl. cămfnuri
cauţitlne, pron. ca-u-ţi-u-
cauza, pron. ca-u- c~~tâi,pl. căpătaie
c~~tu(, ind. prez. J .'ig. şi 3 pl.
cau7A,pron. ca-u-
căpătuiesc; con). căpătuiască
caval (fluier),pl.cavale
caval (şănţuleţ), pl. caval uri c~~tuial~

cavaMrie (Mil.), pron. -ri-e; gen. ca- c~~~, pl. căpăţ1ni

valeriei c~pc~tln

cavalerism c~OOnie,pron. -ni-e; gen. căpeteniei

cavatfn~ (Muz.) c~ţea
caviar, pron. -vi -ar c~ia, pron. -pi-a; ind. prez. 3 sg. şi pl.
cazang(u, pl. cazangfi căpiază; ger. căpifnd
c~, pl. cazărmi c~(ţ!,pl. căpfţe
caze(n~,pron. -ze-i- c~rio~,pron. -pri-oa-
caze~, pl. cazemate c~rui, pl. căprui
cazier, pron. -zi -er c~ştln~ (fruct), pl. căpşune
cazin6u c~tuşeaI~

122
dlptuşf, ind. prez. 1 .'ig. şi 3 pl. căp­ câraiaI~
tuşesc; imperf. 3 .\'gcăptuşea; canj. cârait6r,pron. -râ-i-
căptuşească cârc6ie (piesă de legătură), pl. cârcCie
c~uf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. căpuiesc; şi cârcCi
canj. căpuiască cârc61 (Med., Bot., ZooI.) , pl. cârcei
dlpt1ş~ (Bot., Zoo!.) , pl. căpuşe cârciogar
c~pt1~, pl. căpute cârciumar
cllrămfcU1, pl. cărămfzi cârcium~, pl. drciumi
cllrămizfu cârcU1şfe .~i cW"d~şCe, gen. cârdăşfei şi
c~ie cărdăşfei
cmi1uşfe, pron. -ră-u-; gen. cărălIşfei car.i~, pl. dirje
cw-cU1şfe, v. cârdăşie cârlfg, pl. cârlfge
cW"piln6s cârli6nţ, pron. -Ii-onţ
cW"pinfş, pl. cărpinfşuri cârlionţcit,pron. -li-on-
cw-un~ţe, gen. cărunteţii cârmaci
c~snicfe, gen. căsnicfei cânnl, pl. carme
dl~l1ie, pl. căsoaie cârmf, ind. prez. I .fig. şi 3 pl. cârmesc;
ci1şărle, gen. căşărfei canj. cânnească
c~t4n~ cârmuC, ind. prez. I ....g. şi 3 pl.
c~tfn~, pl. cătfni cârmlliesc; canj. cârmlliască
c~tinel cârn4t şi cârnaţ
c~tre cârpl1ci (2.fiil.)
c~tUn, pl. cătune cârp~~
c~tUşă, pl. cătUşe cârp~r
c~tm"a, ind. prez. I .'ig. caţăr, 2 !>'g. cartlţă, pl. dlrtiţe
caţări, 3 .fig. şi pl. caţără caşiţă
clţe4 cAşti (1 sil.)
c~hIşă, pl. căţeluşe cAştfg
c~ţUie, gen. căţui i (a)cSta,pr. f., adj. (nu: Ca) catea)
cMş, pl. căUşe câteod4tl "uneori", pron. câ-teo-
c~ta, pron. că-u:; ind. prez. 1 sg. caut, câteşitrei, pron. câ-teşi-
pron.ca-ut catfme
chnf câtuşi (2 ....il.)
carne citva, pl. câţiva
câine-lup cea
câmpean ceacar
cândvl1 ceMl, gen. cefei; pl. cefe
cânepfşte ceai
cântar, pl. cântare ce4inic, pl. ceainice
cântec ceafr, pl. ceafruri
cârâf, ind. prez. 3 sg. şi pl. cfu-âie ceaIal~

123
ceapi1, pl. cepe centru (punct central, localitate, insti-
ceapraz, pl. ceapnlzuri tuţie), pl. centre
ceaprc:W1r centru (punct anatomic, jucător
cearn, gen. cerii sportiv), pl. centri
ceru-din cent6rn, gen. centurii; pl. centuri
ceardaş,
pl. ceardaşuri centurie, pron. -ri-e; gen. ccntliriei
cearşaf.
pl. cear~aruri centuri6n, pron. -ri-on
ce~, gen. certei; pl. certuri cenuşi1, gen. cenu~ii
ceas cenuşru-easi1
cea~16v, pl. ceaslmlve cenuşi1rf
ceaşci1, pl. ce~ti cenuşemiţă
ceatii cenuşfu
ceatlău, pl. ceatlaie .~i ceatlftie cenzitar
ceaţă, gen. ccţii; pl. ceţuri cenzor
ceaun, pl. ceaune cenzurn
ceauş cep, pl. cepuri
cec (Anat.) (nLl:cecum) ceramici1, gen. ceramicii
cedru cerber
crea ce cerbfce
cefalop6d, pl. cefalop6de cercevea, pl. cercevele
cefalonlhidian, pron. -di-an cercuf, ind. prez. / .'ig. şi 3 pl. cer-
ceferist cuiesc; con). cercuiască
cegi1, pl. ccgi cerdac, pl. ccrdace !fi ccrdacuri
celi1lalt cere, ind. prez. 2 ."g. ceri; conj. ceară
celuli1, gen. celulei; pl. celule cereaIi1, pron. -rc-a-
celulofd cerealier, pron. -re-a-li-er
celul6rll, pl. celul6ze cerebrospinaI
cenaclu, pl. cenacluri ceremoniaI,pron. -ni-al
cens ceremonfe, gen. ceremonIei
centezimaI ceremoni6s, pr:on. -ni-os
centfmi1 (nu: santtmă) cerere
centimetru "panglică de măsurat", pl. ceriu (Chim.), pron. -riu
centimetre cerne
centimetru (unitate de măsură), pl. cemeali1 (substanţă), gen. cernelii; pl.
centimetri cerne! uri (sorturi)
centiron, pl. centiroane cemozi6m, pron. -ziom; pl. cerno-
centralfsm zi6muri (varietăţi de sol)
centrifUgi1, pl. centrifuge cerşet6r
centrip6t, ad). m .. pl. centripeţi; f. .'ig. certifica, ind. prez. 3."g. şi pl. certltică
centripetă, pl. centripete ceruf, ind. prez. 1 ,"g. şi 3 pl. ceruiesc;
centrfsm conj. ceruiască

124
ceruială, pl. ceruieli chema, ind. prez. 3 ,o;g. ~i pl. cheamă
cerumen chembrică
ceruză,gen.ceruzei chenar, pl. chenare
ceruzlt chenăruf, ind. prez. 3 ,o;g. chenămieşte;
cesiona, pron. -si-o- con). chenăruiască
resiu, pron. -slu chenzfnă, pl. chenzIne
cesiune, pron. -si-u- cheotoare, pron. che-o-; pl. cheotari
c6stă1alt chep6ng, pl. chepenguri
cetac6u, pl. cctacee, pron. ce-e (nu: cherci (J ,0;;1.)
-ce-ie) cherem
cetăţeană ,~i cetăţeancă cherestea
cetăţen6sc cherestegfu
cetăţUie cherhana, pl. cherhanale
retină, pl. cetini cherm6să
cetioară, pron. -ti-oa- ches6n,pl.chesoane
c6ucă chesoni6r, pron. -ni-er
ceva chestiona, pron. -ti-o-
ce va sAzfcă chestionar, pron. -ti-o
cezar "împărat" chestiune, pron. -ti-u-
cezariană, pron. -ri-a- chezaş, pl. cheza~i; f. cheza~ă, pl.
cezUră,pl. cezuri chezaşe
cheag (1 ,0;;1.) chezăşfe, gen. cheză~lei
cheamă, v. chema chezăşuf, ind. prez. 1 ,o;g. şi 3 pl.
chebap chezăşuiesc; con). chezăşuiâscă
cheffr chiabur
chefuf, ind. prez. 3 sg. chefuieşte; chiar
con). chefuiască chiasm (figură de stil) (1 sil.)
chei, art. cheiul; pl. cheiuri chibrft, pl. chibrIturi
ch6ie chibzuf, ind. prez. J sg. ~i 3 pl. chibzu-
chel, pl. chei; t: cheală, pl. cheIe iesc; con). chibzuiâscă
chelăIăf, ind. prez. 3 sg. şi pl. cheld- chibzuiaHl, pl. chibzuieli
1ăie; con). cheljlăie chfciură, gen. chfciurii
chelflneaIă chicotf
chelfe, gen. chelfei chiftea
ch6lner chihăf, ind. prez. J ,o;g. ~i 3 pl.
ch61neriţă chihăiesc; con). chihăiâscă
chelonian (Zool.), pron. -ni-an chihlimbar, pl. chihlimbare, (sorturi)
cheltuf, ind. prez. J ,o;g. ~i 3 pl. chihlimbamri
cheltuiesc; con). cheltuiască chilfm
cheltuială, pl. cheltuieli chilioară, pron. -li-oa-
cheltuit6r, pron. -tu-i- chilipfr, pl. chilipiruri

125
chil6ţi chise4, art. chiseaua
chfmen chfseliţl
chimi6n,pron. -mi-on chisnovât
chimfr, pl. chimfre chist, pl. chfsturi
chimon6u, pl. chimon6uri chfşiţl, pl. chfşiţe
chimval, pl. chimvale chişleag
chindfe, gen. chindfei chişt6c "muc de ţigară", pl. chiştoace
chinez, pl. chinezi chitanţier,pron. -ţi-er
chinezoaidl chitmii, pl. chitare
chfngă, pl. chingi ( I .'iil.) chituf, ind. prez. I .'ig. şi 3 pl. chituiesc;
chin6nă (Chim.) con). chituiască
chinor6z chitlf, ind. prez. 3 .'ig. şi pl. chfţăie;
chinovial, pron. -vi-al con). chfţăie
chin6vie, pron. -vi-e~ gen. chin6viei chiţibt1ş, pl. chiţibuşuri
chintal, pl. chintale chiuf, pron. chi-u-; ind. prez. l .'ig.
chintesenţl chfui, 3.'ig. şi pl. chiuie
chinuf, ind. prez. I .'ig. şi 3 pl. chiuft, pron. chi-u-it
chinuiesc; con). chinuiască chiuiblrn, pron. -u-i-
chiolhăn chiulangfu, pron. chiu-lan-
chiorllf şi ghiorllf, ind. prez. 3 .'ig. şi pl. chiulf, pron. chiu-li
chi6răie .~i ghi6răie chiup (1 .'iil.), pl. chiupuri
chiorlUală /;ii ghiorlUaIă chiuretă, pron. chiu-rc-
chioraş chiuvetă, pron. chiu-ve-
chiorf, ind. prez. l .'ig. şi 3 pl. chior5sc; chfvăd
perf. .'i. 3 .'ig. chior1, 3 pl. chior:lră; chivemiseaIă, pl. chivemiseli
con). chiorască; ger. chiorand; part. chfvot, pl. chfvoturi !:ii chfvotc
chiorat chix
chioşc (1 ."il.) ciăn (Chim.),pron. ci-an
chfot (2.'iil.) cianhfdric, pron. ci-an-
chiotf,pron. chi-o- ciant1rn, pron. ci-a-
chiparoa~ "tuberoză" cibernetică
chipar6s "arbore" cicatrice, pl. cicatrfce
chipfu, pl. chipie şi chipfuri cfcă
chiriarh, pron. -ri-arh cicăleaIă
chiriaş, pron. -ri-aş, pl. chiriaşi; f. cicer6ne "călăuză", pl. ciccr6ni
chiriaşă, pl. chiriaşe cic1imă (Bot.)
chirigfu, pl. chirigfi cic1fsm
chirflic cic10cr6s
chiromanţfe, gen. chiromanţfei cic1oidal, pron. -clo-i-
chirpfci cic16n, pl. ciclmme
chirurg cic1otr6n, pl. ciclotrmine

126
cicoare cinzeacii, pl. cinzeci
cfdru cioad, pl. ciori
cffrll, pl. cffre cioareci
cffru, pl. cffruri cioolii, pron. cioa-tă; gen. cimitei
ciliar, pron. -Ii-ar ciocan (unealtă, păhărel), pl. ciocane
cilibfu ciocan "ştiulete", pl. ciocani
ci1fndru (corp geometric), pl. cilfndri ciociil~u
ciment cioci1nitoare, pl. ciocănit6ri
cimenta ciochfnii
cimilitum ciocnf
cimitir ciocolalii, gen. ciocolatei
cim6tie, pron. -ti-e; gen. cim6tiei ciomag, pl. ciomege
cimpanzeu ciomiigealii
cimp6i, pl. cimpoaie ciondi1nealii
cimpoier ciopârţealii
cinabru ciopârţf
cfnii, pl. cfne ciop6r, pl. ciopmire
cincantfn ciorap
(a)cfncea ciorchfne, pl. ciorchini
cinchf ci6mii, pl. ci6me
cincfla v. şinşflă ciorovi1f, ind. prez. J sg. şi 3 pl. cioro-
cfncisprezece văiesc; canj. ciorovăiască
(aI) cfncisprezece1ea ciorovrualii, pl. ciorovăieli
cinci sute ciorsiif, ind. prez. 3 .'ig. şi pl. ci6rsăie;
cincizeci canj. ci6rsăie
(a) cincizecea ciot, pl. ci6turi
(aI) cincizecilea ciotur6s
cineast, pron. -ne-ast ciovfcii, pl. ciovfci
cinegetic ciozvârti1
cinel-cineI circuit, pl. circuite
cinematogrdfia, pron. -fi-a; ind. prez. circula, ind. prcz. 3 sg. şi pl. cfrculă
3 sg. şi pl. cinematografiază, l pl. circulad, pl. circulare
cinematografiem, pron. -fi-em; ger. circulat6r
ci nematografi ind circulaţie,pron. -ţi-e; gen. circulaţiei
cinesc6p, pl. cinescoape circumferinţi1
cineticii circumflex
cineva circumlocuţie, pron. -ţi-e; gen. cir-
cingi1toare cumloct1ţiei
cinfsm circumscripţie, pron. -ţi-e; gen. cir-
cfntezii cumscripţiei
cintez6i circumscris

127
circumsp&;t civfi
circumstanţă civilfe, gen. ci vilfei
circumstanţicil, pron. -ţi-al civilizaţie, pron. -ţi -e; gen. ci vilizaţiei
circumvohlţie, pron. -ţi-e: gen. cir- ciVC~ill
cllmvoluţiei cizela
cireadii, pl. cirezi cizmar
cireaşă, pl. cin~~e cfzmă, pl. cfzme
cir6zi1 claie
cisticerc (Zool.), pl. cisticerci clamă,
pl. clame
cistosc6p, pl. cistoscoape clanţă,
pl. clanţe
cişmea clarifica, ind. prez. 3 .'ig. şi pl. clarffică
citaţie, pron. -ţi-e; gen. citaţiei clarinet, pl. clarinete
citi clarobscur
citit6r clarvWt6r
citronadâ clarviziune, pron. -zi-u-
ciublÎr, pl. ciubcre clasă, pl. clase
ciubotar clasicfsm
ciub6ti1 clasifica, ind. prez. 3 sg. ~i pl.
ciubuc "pipă; ornament", pl. ciubuce clasffică; con). clasffice
ciubuc "bac~i~", pl. cillbucuri clas6r, pl. clasoare
ciucure claustra, pron. cla-us-
ciuf (persoană, pasăre), pl. ciuti clauzi1, pron. cla-u-
ciuf "smoc de păr", pl. ciUfllri claviatum, pron. -vi-a-; gen. cla-
ciufulf, ind. prcz. J .'ig. ~i 3 pl. ciufll- viaturii
Iese; con). ciufulească clavCculii
ciumMaie clax6n, pl. claxoane
ciunt (J sil.) cli1mpi1nC
ciunti cli1nţănC
ciupecilii cli1tina, ind. prcz. 1 .'ig. clatin
ciupC, ind. prez. J sg. ~i 3 pl. ciupesc; cleflU, ind. prez. 3 sg. ~i pl. clefăie
con). cillpească clei
ciur,pl. ciururi clenci (J sil.)
ciurdii, pl. ciurde clepsfdri1
ciuruC "a se găuri; a trece prin ciur", clericalfsm
ind. prcz. J sg. ~i 3 pl. ciuruiesc; cleşte, pl. cle~ti şi cle~te
con). ciuruiască clfcii, pl. clici
ciuruC, ind. prez. 3 .'ig. ~i pl. ciuruie client, pron. cli-ent
(curge cu zgomot) climateric
ciuruicilii c1imatologfe, gen. climatologfei
ciut "fără coarne" clin, pl. clini .~i clfnuri
ciutum, pl. cit.1turi clinii "pantă", pl. clfne

128
clindmf, ind. prez. 3 ."g. şi pl. elfncăne coafum, pron. coa-; pl. coafuri
c1fncher coagula, pron. co-a-
clingherft coajii, pron. coa-jă; pl. coji
clfnidi, pl. elfnici coalii, pl. coli
clinician, pron. -ci-an; pl. cIinicieni coaliţie, pron. co-a-, -ţi-e; gen. coalfţiei
clipeâUl coârdii, pl. coarde, (strună, parte a
clipoceâUl, pl. cIipoceli năvodului, spadă) coarde .~i corzi
clipocf, ind. prez. 3 ."g. clipoceşte; coase, ind. prez. l sg. şi 3 pl. cos, l pl.
con). cIipocească coasem; imperf. l pl. coseam; conj.
clfring coasă
clfsmii coa~ociât, pron. co-a-, -ci-at
clişeu, pl. clişee, pron. -şe-e (nu: coate-goale
-şe-ie) coaut6r, pron. co-a-u-
clivaj, pl. cIivaje cobai, pl. cobai
cloacii, pron. cIoa-că; pl. cImice cobâlt şi c6balt
cloceâlii c6be
cl6cot, pl. c16cote
c6bilii .~i cobflii
clondfr, pl. c10ndfre
c6bi1i~
cl6pot, pl. c16pote
coboraş, pl. coboraşuri
clop6tni~, pl. c1op6tniţe
coborf, imperf. 3 sg. cobora; perf: s.
clorhfdric
3 ."g. cobori, 3 pl. coborară; ger.
clorofilianii, pron. -li-a-
coborand; p.trt. coborit
cloroformiza
cobur
cloromicetfnii
cocafnii
clon1m, pl. eloruri
cocainoman, pron. -ca-i-
closet, pl. c10sete
cocârdii, pl. cocarde
cl6şcii, pl. c10şti
clovn c6cii "copil; aluat"; gen. c6căi
clujean cocârjat
cneaz (1 sil.); pl. cneji c6ccis, pron. coc-cis
cn6caut, pron. cnoc-aut (pre."curtat: cocean
k.o.) cochflie, pron. -li-e; gen. cochfliei
cn6cdaun,pron.cnoc-daun c6cinii, pl. c6cini
coabita, pron. co-a- coci6rvii
coacW, pron. coa-că­ coclauri, pron. -ela-uri, numai pl.
coace, ind. prez. 1 pl. coacem cocoâşii, pl. cocoaşe

coacuzât, pron. co-a- cocol6ş, pl. cocoloaşe şi cocol6şi

coadii, pl. cozi coc6r, pl. coc6ri
coafa, pron. coa- coc6ş (la anne, ciocane), pl. cocoaşe
coafezii, pron. coa-; pl. coateze coc6ş "pasăre; miez de pepene; boxer" ,
coaf6r, pron. coa- pl.coc6şi

129
cocoşa, ind. prez. 3 .'Ig. şi
pl. cocoşează, colaps, pl. colapsuri
1 pl. cocoşiim;ger. cocoşând colaţionăre, pron. -ţi-o­
cocotier,pron. -ti-er colaţitine,pron. -ţi-u­
cocoţa, ind. prez. 1 sg. cocoţ, 3 .'ig. şi col~zi
pl.cocoaţă colbM, ind. prez. 1 .'ig. şi 3 pl.
cocs colbăiesc;con}. colbăiască
cocsagaz colcM, ind. prez. 3 .'ig. şi pl. colcăie
cocserfe, gen. cocserfei colc!iălI
c6cteil (2 .'iil.), pl. c6cteiluri cole' şi c6lea
c6da(Muz.) coIeăş!
c<XMlb colect6r (obiect), pl. colectoare
cocMş,pl. codaşi; f. codaşă, pl. codaşe colect6r (persoană), pl. colectori; f ..'Ig.
cordAl-Il! şi codfrUl, pl. codâr1e şi co- şi pl. colectoare
dfrle colecţie, pron. -ţi-e; gen. colecţiei
c6dice, pl. c6dice colecţion', pron. -ţi-o-
codicfi, pl. codicf1e şi codicf1uri coleg
codifică, ind. prez. 3.'ig. şi pl. codffică colegiăl, pron. -gi-al
c6dinl colegiu, pron. -giu
codirfşte, pl. codirfşti coleopter, pron. -le-op-
codobăturll, pl.codobaturi coleric
coechipier, pron. -pi-er colet "pachet" ,pl. colete
coeficient, pron. -ci-ent; pl. coeficienţi coletlrfe, gen. coletărfei
coercfţie, pron. -ţi-e; gen. coercfţiei colibrf
coerede, pron. co-c- c6licl, pl. colici
coerent, pron. co-e- colier,pron. -li-er
coexistă, pron. gz colilfe, gen. colilfei
coexistenţ!, pron. gz coliniăr,pron. -ni-ar
coeziune, pron. co-e-zi-u- coliziune, pron. -zi-u-
cofefnl v. cafefnă colnfc, pl. colnfce
cofrc1j, pl. cofraje c6lo
cofret, pl. cofrete col6cviu, pron. -viu
cogeămite, pron. -gea-mi- col6diu, pron. -diu
coincfde, pron. co-in- colof6niu, pron. -niu
coincidenţ!, pron. co-in- cologarftm
cointeres', pron. co-in- colofd, pl. colofzi
cojeă11 colonel "ofiţer", pl. colonei
cojf, con}. cojească coloniăl, pron. -ni-al
coj6c, pl. cojoace coloniallsm, pron. -ni-a-
c6la colontitlu (Tipogr.)
colaboraţionfst, pron. -ţi -0- col6s, pl. col6şi şi col6suri
colăc, pl. colaci colportăj

130
colblc, pl. coltuce comitagfu
colţ "dinte", pl. colţi cormn6do (Muz.)
colţ "unghi, extremitate", pl. c61ţuri com6ţie, pron. -ţi-e; gen. com6ţiei
colţar "sobă, poliţă, echer", pl. colţare companfe "tovărăşie; societate", gen.
c6ma(Opt.) companIei
com4nd~, pl. comenzi compănie (MiL), pron. -ni-e; gen.
coma.t;me companiei; pl. companii
c6ml (Med., Muz.) comparat6r, pl. comparatoare
comiblac comparăţie, pron. -ţi-e; gen. com-
combinat6r, pl. combinatoare paraţiei
combinăţie, pron. -ţi-e; gen. combi- comparti~nt, pl. compartimente
naţiei compăs, pl. compasuri
combin~, pl. combfne compasitlne, pron. -si-u-
combi~r compatri6t, pron. -tri-ot; f. com-
combinez6n, pl. combinezoane patrioată
combustibil, pl. combustibili complreă, ind. prez. 1 pl. compărem;
combtlstie, pron. -ti-e; gen. com- viit. va compărea
bustiei comp~mf
comediăn, pron. -di-an; pl. comedieni com~ndiu (rezumat),pron. -dTu
comediănt, pron. -di-ant; pl. co- compensăţie, pron. -ţi-e; gen. com-
medianţi pensaţiei
comeelfe (piesă de teatru), gen. competent
comedfei competen~
com~die "întâmplare ciudată", pron. competit6r
-di-e; gen. comediei competiţie, pron. -ţi-e; gen. com-
comensun1bil petfţiei
comentăriu, pron. -riu; pl. comentarii compilăţie,pron. -ţi-e; gen. compilaţiei
comerciănt, pron. -CÎ-ant complkeă, v. plăcea
com~rţ comple~nt (Gram., Mat.), pl. com-
comes6m, pron. -me-sean; pl. comeseni plemente
com~~ complementăr
cominat6riu, pron. -riu compl~t
c6mis (rang boieresc) completă, ind. prez. l.'tg. completez
comis "angajat comercial", în expr. completme
comfs-voiaj6r compl~x, adj.. pl. complecşi; f.
comisariăt, pron. -ri-at complexă, pl. complexe
comfsie, pron. -si-e; gen. comfsiei compl~x, subst., pl. complexe şi (con-
comisi6n, pron. -si-on strucţii) complexuri
comisionăr, pron. -si-o- compleunt
comis6riu (Jur.),pron. -riu compleun~

131
complicaţie, pron. -ţi-e; gen. com-
plicaţiei
complfce, pl. complfci; f. complfce, pl.
complfce
compIim~nt "cuvânt de măgulire", pl.
complimente
compoJtl, ind. prez. 3 ,'ig. ~i pl. com-
portă; conj. comporte
compoti~m, pron. -ti-e-
compozee,pron. -ze-e (nu: -ze-ie); pl.
compozee
compozit
compoziţie, pron. -ţi-e; gen. com-
pozfţiei
comprehensiune, pron. -si-u-
compresă
compresiune, pron. -si-u-
compres6r, pl. compresoare
comprimli, ind. prez. 3 sg. şi pl.
comprfmă; conj. comprfme
compromis, ,mbst., pl. compromfsuri
compromite, ind. prez. J sg. ~i 3 pl.
compromft
compune, ind. prez. J ,'ig. ~i 3 pl. com-
pun; conj. compună
comună, pl. comtÎne
comunicliţie, pron. -ţi-e; gen. comu-
nicaţiei
comun{sm
comuniune, pron. -ni-u-
comută, ind. prez. 3 ,'ig. şi pl. comută,
conj. cornute
comutat6r, pl. comutatoare
conlic, pl. comice
conaţional, pron. -ţi-o-
conrede, ind. prez. J .'ig. şi 3 pl.
conced, 3 sg. concede; conj. con-
ceadă
concedili, pron. -di-a; ind. prez. 3,..g.
şi pl. concediază, 1 pl. concediem,
pron. -di-em; ger. concedifnd
132
concedi~re, pron. -di-e-
conrediu,pron. -dlu
concentrliţie, pron. -ţi-e; gen. con-
centniţiei
conc~pt,
pl. concepte
conceptual, pron. -tu-al
conc~pţie, pron. -ţi-e; gen. concepţiei
conrem, pl. concerne
conc~rtmaistru
conresie "îngăduinţă", pron. -si-e;
gen. concesiei
concesionli, pron. -si-o-
concesiune "drept de exploatare",
pron. -si-u-
concetăţelin
conchide, ind. prez. 3 . . g. conchfde;
conj. conchfdă; ger. conchizand;
part. conchfs
conchistad6r
conci (1 ,..il.)
concilili, pron. -li-a; ind.prez. 3 sg. şi
pl. conciliază, J pl. conciliem,
pron. -li-em; ger. concilifnd
conci1ilibul, pron. -li-a-; pl. conci-
liabule
conciliat6r, pron. -li-a-
conci1iliţie, pron. -li-a-ţi-e; gen. con-
ciliaţiei
concfnă
concfzie, pron. -zi-e; gen. concfziei
conclusiv
conclllzie,pron. -zi-e; gen. concluziei
concordă, ind. prez. 3 ,'ig. şi pl.
concordă
concresrenţ!, pl. concrescenţe
concreţiune, pron. -ţi-u-
con~i, pl. condeie
condensat6r, pl. condensatoare
condens6r, pl. condensoare
condim~nt, pl. condimente
condiţie, pron. -ţi-e; gen. condfţiei
condiţiomU,pron. -ţi-o­ conglomerat, pl. conglomerate
condoleanţe, numai pl., pron. -le-an- congregaţie, pron. -ţi-e; gen. congre-
condimfniu, pron. -nTu gaţiei
condotier,pron. -ti-er congruent, pron. -gm-ent
conduct6r (aparat), pl. condllctm1re coniac, pron. co-niac
conduct6r (persoană), pl. condllctari conifer, pl. conifere (clasă de arbori)
conduftll, pron. -du-i- conjectură "ipoteză", pl. conjecturi
conect6r,pl. (Mat.) conectari, (aparat) conjunctiv
conectmtre conjuncti vftll
conexiune, pron. -Xi-ll- conjunct6r, pl. conjunctoare
confecţie, pron. -ţi-e; gen. confecţiei
conjuncrură "împrejurare"
confecţiona, pron. -ţi-o­
conjuncţie, pron. -ţi-e; gen. con-
confederaţie, pron. -ţi-e; gen. con-
juncţiei
federaţiei
conjuncţional, pron. -ţi-o-
conferenţiar, pron. -ţi-ar
conjuraţie, pron. -ţi-e; gen. conjuraţiei
conferfn~, pl. conferfnţe
conlocuit6r, pron. -Cll-i-
confesiomU, pron. -si-o-
conopfclll, pl. conopfde
confesiune,pron. -Si-ll-
consacra, ind. prez. 3 . . g. şi pl. con-
confes6r
sacră; con}. consacre
confeti (3 I.;il.), numai pl.
consangvfn
confidenţial, pron. -ţi-al
cons~tean
configuraţie, pron. -ţi-e; gen. confi-
consecfn~, pl. consecinţe
guraţiei
consecuţie, pron. -ţi-e; gen. con-
confirma, ind. prez. 3 ,...g. şi pl. conffrmă
secuţiei
conflagraţie, pron. -ţi-e; gen. confla-
graţiei
consecvent
consecven~
confluent, pron. -f1u-ent
consemna, ind. prez. 3 .fig. şi pl. con-
confluen~, pron. -f1u-en-
conforma, ind. prez. 3 . . g. şi pl. semnează

conformează consens
conformaţie, pron. -ţi-e; gen. con- conservat6r (instituţie), pl. conser-
formaţiei vatoare
conformfsm consfătuf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.

conf6rt consfătuiesc; con}. consfătuiască

confortabil consideraţie, pIOn. -ţi-e; gen. con-

confunda, ind. prez. 3 sg. şi pl. sideraţiei

confundă consignaţie, pron. -~~; gen. consigna~ei

confUzie, pron. -zi-e; gen. confuziei consilia, pron. -li-a
congestie, pron. -ti-e; gen. congestiei consfliu, pron. -nu; pl. consilii
congestiona, pron. -ti-o- consim~am

133
consimţf, ind. prez. 1 ,"g. şi 3 pl. con- contact6r, pl. contactoare
sfmt; canj. consfmtă contagia, pron. -gi-a, ind. prez. 3 fig. şi
consista pl. contagiază, 1 pl. contagiem,
consistent pron. -gi-em; ger. contagifnd
consoăn~ contagi6s, pron. -gi-os
consonantism contagiUne, pron. -gi-u-
cons6rţiu, pron. -ţ'IU conteiner,pron. -tei-
conspiIâtie, pron. -ţi-e; gen. con- contemplaţie, pron. -ţi-e; gen. con-
spinlţiei templaţiei
consta, ind. prez. 3 ,sg. constă şi contemporan
constă, 3 pl. constau şi constă; contemporaneitate, pron. -ne-i-
canj. constea şi conste contenci6s,pron. -ci-os
constelaţie, pron. -ţi-e; gen. conste- contesta, ind. prez. 3 ...g. şi pl. contestă
laţiei contestaţie, pron. -ţi-e; gen. con-
constipape, pron. -ţi-e; gen. constipaţiei testaţiei
constituănt "referitor la constituţie", contiguitate, pron. -gu-i-
pron. -tu-ant contiguu, pron. -gu-u
constitu6nt "constitutiv" ,pron. -tu-ent conting6nt
constituf, ind. prez. 1 ...g. constftui, continua, pron. -nu-a; ind. prez. 1 ...g.
3 ...g. şi pl. constftuie contfnuu, 2 ,"g. continui
constitUtie, pron. -ţi-e; gen. con- continuat6r, pron. -nu-a-
stituţiei continuitate, pron. -nu-i-
constituţional, pron. -ţi-o­ continuu, pron. -nu-u, pl. continui;
constrict6r f. continuă, pl. continue
constrfcţie, pron. -ţi-e contond6nt
constructor, ,.,ub... t. cont6r, pl. contoare
constnlcţie, pron. -ţi-e; gen. con- contorsionat, pron. -si-o-
stnkţiei contorsitlne, pron. -si-u-
c6nsul contraamiraI, pron. -tra-a-
const1lt, pl. consul turi contraatâc, pron. -tra-a-
consulta, ind. prez. 1 ...g. consult contrabas, pl. contrabasuri (instru-
consultaţie, pron. -ţi-e; gen. con- mente muzicale)
sultaţiei contrabas, pl. contrabaşi "contra-
consumaţie, pron. -ţi-e; gen. con- basişti"
sumăţiei contract, pl. contracte
conşti6nt,pron. -şti-ent contract-tip
conştiinci6s, pron. -şti-in-cios contractual, pron. -tu-al
conştiinciozitate, pron. -şti-in-cio­ contracţie, pron. -ţi-e; gen. contracţiei
conştifn~, pron. -şti-in-; pl. conştiinţe contradict6riu, pron. -riu
contabil contradfcţie, pron. -ţi-e; gen. con-
contact, pl. contacte tradfcţiei

134
contrdexpertfz~ contuziona, pron. -zi -0-
contraf6rt, pl. contraf6rturi conţfne, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. conţfn;
contraindicaţie, pron. -ţi-e; gen. con- con). conţfnă
traindicaţiei convalescen~, pron. sce
contralovitUr~ conveier, pl. conveiere
cont:raltă (persoană) convenien~, pron. -ni-en-; gen. con-
cont:ralto (voce) venienţei
contrcunai stru convenţie, pron. -ţi -e; gen. convenţiei
contraofensCv~ convenţi6nal,pron. -ţi-o-
contrctpagin~, pl. contrapagini converge
contrap6ndere, pl. contrap6nderi conversaţie, pron. -ţi-e; gen. con-
contraproiect versaţiei
contrapunct conversiune, pron. -si-u-
contrar, adv., adj. m., pl. contrari; f. convertiz6r, pl. convertizoare
contrară, pl. contrare
convex, pl. convecşi; f. convexă, pl.
contrarevoluţie, pron. -ţi-e; gen. con-
convexe
trarevoluţiei
convicţiune,pron. -ţi-u­
contrarevoluţionar, pron. -ţi-o­
convieţuC,pron. -vie-ţu-
contraria, pron. -ri-a; ind. prez. 3 sg. şi
convoca, ind. prez. 3 .~g. şi pl. con-
pl. contrariază, 1 pl. contrariem,
voacă
pron. -ri-em; ger. contrarifnd
conv6i, pl. convoaie
contrariu, subst. n., pron. -riu
convulsie,pron. -si-e; gen. convulsiei
contraspionaj, pron. -spi-o-
convulsiona, pron. -si-o-
contrast, pl. contraste
coopera, pron. co-o-; ind. prez. 3 .'ig. şi
contratimp
pl. cooperează
contrcltorpil6r
coopenUiv~,pron.co-o­
contravaloare
contravenient, pron. -ni-ent; pl. con- cooperat6r, pron. co-o-
coopeniţie, pron. co-o-, -ţi-e; gen. co-
travenienţi
operaţiei
contravenţie, pron. -ţi-e; gen. con-
travenţiei coopta, pron. co-op-
contravCzită coordona, pron. CO-Of-; ind. prez. 3 .'ig.
contribuabil, pron. -bu-a- şi pl. coordonează

contribuC, pron. -bu-i; ind. prez. 1 sg. coordonare, pron. co-or-

contribui, 3 sg. şi pl. contn'buie coordonată, pron. co-or-
contribuţie, pron. -ţi-e; gen. con- coordonat6r, pron. CO-Of-
tribuţiei copaie, pl. copdi
contr61, pl. controale copmtaş
contumacCe, gen. contumacfei c6pc~ "agrafă, gaură", pl. copci
contUr, pl. contururi copeic~, pron. co-pei-; pl. copeici
contUzie, pron. -zi-e; gen. contuziei cope~, pl. coperte

135
copi~,pron. -pi-a; ind. prez. 3 ,'ig. şi pl. cormanii
copiază, 1 pl. copiem, pron. corn (Bot.), pl. corni
-pi-em; ger. copifnd corn (Muz.), pl. corni
c6pie, pron. -pi-e; gen. copiei, pl. copii corn (Zool.), pl. coarne
copiere,pron. -pi-e- corn, pl. cornuri "franzeluţă"
copo, pl. copfi, pl. art. copfii cornee, pron. -ne-e (nu:-ne-ie); gen.
c6pil, pl. copiIi "Iăstare" corneei, pl. cornee
c6pil, pl. copile ,~i copiIi "cuie" cornet, pl. cornete
copi6s, pron. -pi-os cornfşii, pl. cornfşe
cop6i cor6i
coproprietar, pron. -pri-e- corofrlii, pl. corofde
corabie, pron. -bi-e; gen. corăbiei şi coropfşniţii, pl. coropfşniţe
conibiei, pl. cordbii corosfv
corai (culoare), invar. coroziune, pron. -zi-u-
coni1, pl. corale "cântec religios" corp, pl. corpuri, (Chim., Fiz.) corpuri
coni1, pl. corali "mărgean" şi corpi
cora1ier, pron. -li-er corpolent
corap6rt, pl. corapoarte corporaţie, pron. -ţi-e; gen. corporaţiei
corasUi c6rpus, pl. corpusuri
coriibier,pron. -bi-er corpuscul, pl. corpusculi şi cor-
corcoduşii, pl. corcoduşe puscule
cordiat,pron. -di-al cors~j, pl. corsaje
corector (persoană) cortegiu,pron. -g'iu; pl. cortegii
corect6r (aparat) corupe
corecţie, pron. -ţi-e; gen. corecţiei corupt
corecţionat, pron. -ţi-o- corupţie, pron. -ţi-e; gen. corupţiei
coreean, pron. -re-ean corv~rlii şi corvoadii, pl. corvezi
coregrM cos, v. coase
coregrclffe,pron. -fi-e; gen. coregraffei c6sinus, pl. cosinusuri
corel~ţie, pron. -ţi-e; gen. corelaţiei cosito~ (unealtă), pl. cosit6ri
coreligion~, pron. -gi-o- cosmeticii, gen. cosmeticii
corepetit6r cosmetician, pron. -ci-an
corespondent c6smic
corespondenţii cosmopolitfsm
coriandru, pron. -ri-an- costfşii, pl. costişe
corid6r, pl. coridoare costrei
corigent costUm, pl. costume
corigfbil coş~, pl. coşari, "hornari"
corij~, ind. prez. 3 sg. şi pl. corijează, coş~, pl. coşare "construcţie de
1 pl. corijftm; ger. corijând nuiele"
corintian, pron. -ti-an coşciug, pl. coşciuge

136
coşcogeă crani~, pron. -ni-an
coşcogeămite, pron. -gea-mi- cniniu,pron. -n'iu
coşmar, pl. coşmaruri CIClter şi crater, pl. cratere şi cratere
c6şni~, pl. c6şniţe cratimă
cot (parte a corpului), pl. emite crati~, pl. cratiţe
cot (unitate de măsură), pl. coţi craţăr, pl. craţăre
cot, pl. c6turi "unghi, îndoitură" cIClul (Sport) (1 sil.)
c6tă-parte, gen. c6tei-părţi, pl. c6- CIClvaş~, ind. prez. 3 sg. şi pl.
te-părţi cravaşează, 1 pl. cravaşăm; ger.
cotcodac cravaşand
cotei cIClv~ă,pl.cravaşe
cotene~~ şi cotine~~ CIClv~tă,
pl. cravate
coteţ, pl. cotcţe crăc~ă,
pl. crăcane
cotidi~, adj. pron. -di-an, pl. coti- crlUasă, pl. crăiese
dieni; f. cotidiană, pl. cotidiene crlU6sc
cotidi~, ,~ubst., pron. -di-an; pl. coti- crăp~, ind. prez. 1 sg. crăp; conj. crape
diene crâmp6i, pl. crâmpeie
cotigar crasnic, pl. crasnice (unealtă de pes-
cotCgă, pl. cotfgi cuit)
cotili6n, pron. -li-on crasnic, pl. crasnici "paracliser"
cotiz~e, pron. -ţi-e; gen. cotizaţiei craşmă,pl.craşme
cot16t, pl. cotlete cre~,pron.cre-a; ind.prez.l sg.creez,
cot16n, pl. cotloane 3 sg. şi pl. creează, 1 pl. creăm; ger.
cot6i, pl. cot6i "motan" creand; part. creat
cotrobM, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. creadă, V.
crede
controbăiesc; conj. cotrobăiască cre~~, pron. cre-an-
cotropi crel1re, pron. cre-a-
cohlm, pl. cott1rni creat6r, pron. cre-a-
coţof~ă, pl. coţofene creatUră, pron. cre-a-
coul6mb, pron. cu- c~e, pron. cre-a-ţi-e; gen. creaţiei
cov~tă, pl. coveţi creând, V. crea
covăse3.lă crede, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cred;
c6vercot, pl. c6vercoturi conj. creadă
cov6rtlt, pl. coverte credit, pl. credite
coxalgie, gen. coxalgfei credit6r
cozor6c, pl. cozoroace c~,v.crea
cracă, pl. crăci cre6z, V. crea
crah, pl. crahuri creier (AnaL), pl. creieri
crai creier (persoană), pl. creiere
craid6n,pron. crai- crei6n, pron. cre-ion; pl. creioane
crailâc, pron. crai- creiţar, pron. crei-ţar; pl. creiţari

137
cremaliem, pron. -li-e- crochet
cremat6riu,pron. -rIu; pl. crematorii crochetil, pl. crochete
cremaţiune, pron. -ţi-u- crochfu, pl. crochfuri
cremene, gen. cremenii crof,pron. cro-i; ind. prez. 1 .'ig. şi 3 pl.
crenel, pl. creneluri croiesc; con}. croiască; ger. crofnd
crenvurşt, pl. crenvurşti croialii, pl. croieli
cre6I, pron. cre-oI croit6r, pron. cro-i-
creolfnii, pron. cre-o- crom
creoz6t,pron.cre-o- cromatfsm
crep (pânză; nLl: crepe) cromatograffe, gen. cromatograffei
crepuscul, art. crepuseulul; gen. cromofotognrlIe, gen. cromofoto-
crepuscul ului, pl. crepuscule graffei
crescendo,pron. see cromolitognlffe, gen. cromolitograffei
crestomaţfe, gen. crestomaţfei cromosfem
creşii, pl. creşe cromotipfe, gen. cromotipfei
creştet, pl. creştete cromoz6m, pl. cromozomi
cretaceu, f. cretacee, pron. -ce-e (nLl: cronci1nf, ind. prez. 3 sg. croncăneşte
-ce-ie) cronic, pl. cronici, f. cronică, pl. cro-
cretil, pl. crete nice
cretinfsm cronicii, .mbst., pl. cronici
creuzet,pron. cre-u-; pl. creuzete cronograf (scriere), pl. cronografe
crevetil, pl. crevete cronograf, pl. cronogrMi "autori de
crichet (Sport) cronici"
criolft, pron. cri -0- cronologfe, gen. cronologfei
criptogamii (Bot.) cronometmr, pl. cronometrori
criptogn1mii "scriere secretă" cronometru, pl. cronometre
crisalfdă cros
crispaţie, pron. -ţi-e; gen. crispaţiei crosii
cristal (Mineral.), pl. cristale crosnii
cristal, pl. cristaluri "obiecte de cris- croşetil, pl. croşete
tal" cruciadă, pron. -ci-a-
cristalofd, pl. cristalofzi şi cristalofde crucial, pron. -ci-al
cristei şi criste1, pl. cristei cruciat, pron. -ci-at
criteriu, pron. -rlU crucifix, pl. cruciffxe şi cruciffxuri
critic, pl. crftici, f. crftică, pl. crftice crucfş, pl. crucfşi, f. crucfşă, pl. cru-
criticii, .mb.'it., pl. crftici cfşe
crivat, pl. crivaturi crucişiit6r, pl. crucişătoare
criviiţ crud, ro. pl. cruzi
crizantemii crupier, pron. -pi-er
~,pron.cro-at crustaceu, pl. crustacee, pron. -ce-e
croaziem,pron. croa-zi-e- (nLl: ce-ie)

138
ctf'tor culoare, pron. cu-Ioa-; pl. cul6ri
cu4ntll, pron. cuan-tă cultiva, ind. prez. 3 sg. şi pl. cultfvă
cu4ntum, pron. cuan-tum cumltru, VOC. cumetre
cuartet (pron. cuar-) şi cvartet, pl. cumAs
cuartete şi cvartete cumetrfe, gen. cllmetrfei
cuarţ (J .~il.) cuminica
cuaternm-, pron. cua-ter- cumin~nie, pron. -ni-e; gen. cllmin-
cubaj, pl. cubaje ţeniei
cubil6u cl1mpAnA, pl. cumpene
cubfsm cumpAneaIA
cl1bitus cumpAnf
cuco4nA cumsecade, adj. şi adv.
cuc6n ct1mul, pl. cumul uri
cucon~t, pl. cuconeturi cl1mulus (Meteor.)
cuconfţA cumva
cucl1i, pl. cucuie cuneif6rm, pron. -ne-i-
cucuiat cunoştf'nţl, pl. cunoştinţe
cl1cum, pl. cucure cunl1nA, pl. cununi
cucurbitace5e,pron. -ce-e (nll: -ce-ie) cu~u, pl. cupeuri
cucuruz "porumb, con de brad", pl. cuplaj, pl. cuplaje
cucuruzi cuprinde, conj. cuprfndă
cucuruz "porumbişte", pl. cucurUze cupt6r, pl. cuptoare
cuct1tll, pl. cucute curaj
cucuvea, pl. cucuvele curaj6s
cu de-amAnl1ntul curat6r (Jur.)
cu de-a sfla cumta, ind. prez. 2 .~g. cureţi; conj.
cufunda cureţe
ct1hnie,pron. -ni-e; gen. cuhniei curbilfniu, pron. -nlu
cui, pl. cuie curcub6u, pl. curcubeie
cui~ curea, pl. curele
cuirasat, pron. cu-i- curell1şA, pl. cureluşe
cuinisl, pron. cu-i- curent (de aer), pl. curenţi
cuişoare, pron. cu-i- curent (literar, de idei), pl. curente
cl1jbA curenta
culasA (Tehn.) cWie,pron. -ri-e; gen. curiei
culbut6r, pl. culblltoare curie (unitate de măsudl), pron. cii-rf
culcl1ş, pl. culcuşuri curier,pron. -ri-er
culi6n, pron. -li-on; pl. culimlne curi6s, pron. -ri-os; f. curioasă
culminaţie, pron. -ţi-e; gen. cul- curiozitate, pron. -ri-o-
minaţiei curmei, pl. curmeie
culoar, pron. cu-Ioar; pl. culoare cl1rpen

139
curs6r, pl. clirsoare
curtezan D,cit.de
curtier, pron. -ti-er da, ind. prez 1 pl. dăm, 2 pl. daţi;
curtoazfe, gen. clirtoazfei imperr. dădeam; perI: s. dădui;
cusiitoreasii m.m.c.perf. dădusem; con). dea
cusiitUrd dacapo
cust6de, pl. custazi dacii
custodfe, gen. clistodfci dacoromân
cuşcii, pl. clIşti dacb1, pl. dactfli
cuşcuş dactilografia, pron. -fi-a
cuşmii dactilografiere, pron. -fi-e-
cutaneu, pl. clitamSi, 1: sg. şi pl. dadafsm
cutanee, pron. -nc-e (nu: -nc-ie) dafin
cute "grcsie", pl. cute daghereotfp, pron. -rc-o-; pl. daghe-
cuter rcotfpuri
cu toate cii daghereotipfe, pron. -re-o-; gen. da-
cutreiera,pron. -trc-ie-; ind. prez. 3.'ig. ghercotipfei
si pl. cutreieră dairea, pron. da-i-; urt. daireaua
cutremur, pl. cutremure dajdie, pron. -di-e; pl. d5jdii
cuţitoaie
dăl ai-l ama
cuviinci6s, pron. -vi-in-cios dalie, pron. -li-e; gen. daliei, pl. dâlii
cuvifnţi1, pron. -vi-in-
dăItii, pl. dălţi
cuvi6s, pron. -vi-os
daltonfsm
cuzinet, pl. cuzineţi
dambla
cvadrdgenar
damigeanii, pl. damigene
cvadrănt, pl. cvadrânţi
damnaţiune, pron. -ţi-u­
cvadrat
dăncing,prol1. dansing; pl. dancinguri
cvadrdtUrn
dandana
cvadruman
danez, pl. danezi
cvadrupla
cvadrUplu danie, pron. -ni-e; gen. daniei, pl.
cvartal, pl. cvartâle danii
cvartii dans
cvartet, v. cuartct dantUrn
cvartfr, pl. cvartfruri danubian, pron. -bi-an
cvas dam, urt. daraua
cvasiunanfm, pron. -si-u- darac, pl. darace
cvfntl1, pl. cvfnte dardVern, pl. daraveri
cvintet, pl. cvintete dărIDnite .~i darmite
darwinfsm
datinii, pl. datini

140
datora ~i daton, ind. prez. 3 ...g. de-a fir-a-pw-
datorează .~i datoreşte;ger. dato- de-agata
rand .~i datorfnd de afci ~i de ac{ (.~i: de-afci, de-acO
ctaun~, pron. da-u- de ajuns .~i de-ajuns
~d3c~,pl.dădace de-atatul
~deam, v.da de-alde
~dui v.da de-al d6ilea .~i de al d6ilea
~dusem, v. da de alt fel "În alt chip"
d~inui, ind. prez. 3 ...g. dăinuieştc ~i de altfel "dc altmintcri"
ddinllie; conj. dăinuiască ~i ddinuie de altminteri .';ii de altminterea, de
cOOcMc altmintrelea
dIDtui, ind. prez. 3 ...g. dăltuieşte; con). de-a lungul
dăltuiască
deap~,v.depăna
d~b, pl. dăraburi .~i dărabc de aproape .~i de-aproape
dWiip~~na, ind. prcz. J . .'g. dărapăn,
de-a puia-gaia
3 ...g. şi pl. dărapănă; conj. dă­
de-a pururi ~i de-a pururea
rapcne
de-arândul
dărâma, ind. prez. J ...g. dăram, I pl.
de-a rostog6lul
dărâmdm; part. dărâmat
de asemenea ~i de asert:\eni
dru'ui, ind. prez. J ...g. şi 3 pl. dăruiesc;
de-a saa
con). dăruiască
deasupra
~una, pron. dă-lI­
de-a surda
dârl1, pl. dare
de-a valma
dârdâi, ind. prez. J ...g. dardâi, 3 ...g. şi
pl.dardâie debara
debarca, ind. prez. 3 ...g. şi pl. debarcă
dârdâiaI~, pl. dârdâieli
dârjaI~, pl. dârjale
deba
dârl6g, pl. dârl6gi debit, pl. debitc
dan, pl. dârji debit6r
dârzenie, pron. -ni-c; gen. dârzeniei debleu, pl. deb1euri
dea,v.da debloca, ind.prez. 3 ...g. şi pl. deblo-
de-a berbeleacul chcază

de-abia debreia, ind. prez. 3 ...g. şi pl.

de-a binelea debreiază, J pl. debreiem; ger.

de-a buşilea debrefnd

deacrea debreiaj
de-a curmezişul debuşeu, pl. dcbuşeuri ~j debuşee
de-a dreapta decadentfsm
de-a dreptul decaedru, pron. -ca-e- (nu: -ca-ie-); pl.
de-adurd decaedre
de-aface decalaj

141
decalcifh1, pron. -fi-a; ind. prez. 3 ."g. declinaţie (Fiz.), pron. -ţi-e; gen.
şi pl. decalcifiază; part. decalcifiat declinaţiei
decalcifiere, pron. -fi-e- dec6ct, pl. dec6cturi
decalibn1 dec6cţie, pron. -ţi-e; gen. dec6cţiei
decalftru, pl. decalftri decolon1
decantare decolteu, pl. decolteuri
decapitare deconsiliere, pron. -li-e-
decap6d,pl.decap6de deconta
decarbun1 decon1ţie, pron. -ţi-e; gen .. decoraţiei
decatl6n, pl. decatloane decortica, ind. prez. 3 ."g. şi pl.
decat(mai bine azi,decât mâine) decortichează
de cât (de cât timp) decova, pl. decovfle !fi decovfluri
dece descrescendo, pron. sce
decembrie, pron. -bri-e decreta, ind. prez. 3 ...g. şi pl. de-
decemvfr cretează
decepţie, pron. -ţi-e; gen. decepţiei decupaj, pl. decupaje
decepţionat, pron. -ţi-o­ de curând (de când?)
deceptionfsm, pron. -ţi-o- decurie,pron. -ri-e; gen. decuriei
decerna, ind. prez. 3 ...g. şi pl. de- decuri6n, pron. -fi-on
cernează !fi decernă; con}. decer- de cu sead
neze !fi decearnă decuvaj
deces, pl. decese de cu vreme
decilftru, pl. decilftri dedaI, pl. dedaluri
decima, ind. prez. 3 ."g. şi pl. de- de demult
cimează dedesubt
decimaI dedica, ind. prez. J ."g. dedfc, 3 ,"g. şi
decimetru, pl. decimetri pl. dedică; conj. dedfce
decisfv dedicaţie, pron. -ţi-e; gen. dedicaţiei
decizie, pron. -zi-e; gen. decfziei dediminea~
declama, ind. prez. 3 ...g. şi pl. dechimă dediţel,pl. dediţei
declamat6r deducţie, pron. -ţi-e; gen. deducţiei
declamaţie, pron. -ţi-e; gen. decla- defalca, ind. prez. 3 sg. şi pl. de-
maţiei falchează
declanşa, ind. prez. 3 ...g. şi pl. defavoare
declanşează; ger. declanşând defllima, ind. prez. 3 ...g. şi pl.
declanşat6r (Tehn.), pl. declanşatoare defăimează
declanş6r (Tehn.), pl. declanşoare defect, pl. defecte
declaraţie, pron. -ţi-e; gen. declaraţiei defectosc6p, pl. defectoscoape
declfc (Tehn.), pl. declfcuri defectu6s, pron. -tu-os
declfn, pl. declfnuri defectuozitate, pron. -tu-o-
dcclinat6riu, pron. -riu defecţiune, pron. -ţi-u-

142
defel deîmp1Uţ(t
defa "deloc" deînmulţCt
defensev deja
defens6r dejalen, pl. dejalcnuri
deferenţl.,respect, stimă" dejecţie, pron. -ţi-e; gen. dejecţici
defen (Jur.) dejuca
defertiliz4 dejuga
defetism dejuna, ind. prez. 3 . . g. ~i pl. dejunează
deficient, pron. -ci-cnt de jur împrejur
deficienţl,pron. -ci-en- dela
deficCt, pl. deficfte delat6r
defileu, pl. dcfileuri delaţiune, pron. -ţi-u­
definit6riu, pron. -riu deleatur, pron. -Ie-a-
defineţie, pron. -ţi-e; gen. definiţiei delega, ind. prez. 3 sg. ~i pl. deleagă
deflaţie, pron. -ţi-e; gen. deflaţiei delegaţie, pron. -ţi-e; gen. delegaţiei
deforma delicatese, pl.
deformaţie, pron. -ţi-e; gen. defor- delicateţe
maţiei delici6s, pron. -li-cios
defrauda, pron. -fra-u- deICciu,pron. -clu
defrişa, ind. prez. 3 sg..~i pl. defrişează, delictu6s, pron. -tu-os
l pl. defri~dm; ger. defri~and delicvescent, pron. sce
defrişare, pl. defri~dri delimita, ind. prez. 3 sg. ~i pl.
degaja, ind. prez. 3 ...g. ~i pl. degajează, delimitează
/ pl. degajdm; con). dcgajeze; ger. delincvent
degajftnd; ("a r.1spândi, a cmana".~i: deICrium (Med.), pron. -ri-um
ind. prez. 3 . .g. ~i pl. dcgajă; con). de loc "originar"
degaje) del6c "nicidecum"
degajare, pl. dcgajdri demachiere, pron. -chi-e-
degeaba demagnetiz4
degenera demaraj, pl. demaraje
degenerescenţl, pron. sce demarcaţie, pron. -ţi-e; gen. demar-
deget caţiei
degetel demar6r, pl. demaroare
deghiza dema.~a, ind. prez. 3 . . g. ŞI pl.
deglutiţie, pron. -ţi-e; gen. deglutfţiei demască; con). dema~te
degrab~ dematerializat, pron. -ri-a-
degresa demâncare, sub... t.
degreva demfsie, pron. -si-e; gen. demfsiei
degusta, ind. prez. 3 sg. ~i pl. degustă demisiona, pron. -si-o-
dehiscent (Bot.), pron. sce demis61
deesm demfte

143
demfu, pl. demfuri deparazita
demiurg, pron. -mi-urg de~li, ind. prez. 1 .fig. deapăn, 3 ...g. şi
demivoleu (Sport) pl.deapănă;conj.depene
demobiliza depe
democratfsm de pela
democrdtfe, gen. democraţfei depelân~
demonetiza depeş~, pl. depeşe
demon depilli
demoniac, pron. -ni-ac depilat6r, pl. depilatoare
demonstraţie, pron. -ţi-e; gen. demon- deplasament, pl. deplasamente
stniţiei depUn
demonta depopulli
de mult (ri1...punde la Întrebarea: de dep6u
când?) dep6zit, pl. dep6zite
demult (ră...punde la Întrebarea: când?) depozfţie,pron. -ţi-e; gen. depozfţiei
denazificli, ind. prez. 3 ...g. şi pl. de- deprecili, pron. -ci-a; ind. prez. 3 ...g. şi
nazffică pl. depreciază, 1 pl. depreciem,
dendrfUl pron. -ci-em; ger. deprecifnd
denie,pron. -ni-e; gen. deniei depreciere, pron. -ci-e-
denota, ind. prez. 3 .fig. şi pl. den6tă depresiune, pron. -si-u-
densimetru, pl. densimetre deraili, ind. prez. 3 ...g. şi pl. deraiază,
dentfst 1 pl. deraiem; ger. derafnd
dentfţie,pron. -ţi-e; gen. dentfţiei deranjli, ind. prez. 3 .fig. şi pl.
denurlliţie (Geol.), pron. -ţi-e; gen. deranjează, 1 pl. deranjăm; ger.
denudaţiei deranjand
denutriţie, pron. -ţi-e; gen. denutrfţiei deranjament, pl. deranjamente
deoarece deI"apli, ind. prez. 3 sg. şi pl. derapează
deobicei deratiza
de6bşte derdeluş, pl. derdehlşuri
deocamrlliUl, pron. deo-cam- dereş, pl. dereşi; f. dereşă, pl. dereşe
deocheli,pron. de-o-; ind. prez. 3 sg. şi deretica
pl. deoache; ger. deochfnd derivliţie, pron. -ţi-e; gen. derivaţiei
de6chi deriz6riu, pron. -riu
deodliUl,pron.deo-da- dermat6:di
de o plirte (OpU,fi lui: de altă parte) de~
deoplirte "izolat, la o oarecare depăr- derogli, ind. prez. 3 ...g. şi pl. der6gă
tare", pron. deo-par- derogat6riu, pron. -riu
deopotriv~,pron.deo-po­ dervfş
deosebf,pron. de-o- deslig~ şi deslig, pl. desagi
deosebfre, pron. de-o- des~, ind. prez. 3 ,fig. şi pl. desărează
depan6r (Tehn.), pl. depanoare des~inli

144
des11vârşf, con). desăvârşească
descalificci, ind. prez. 3 ...g.
descalffică
descru.ecci, ind. prez 1 ...g. descalec
descru.ţa
desc~liţânci
desclituşci,
ind. prez. 3 sg. şi pl.
descătuşează, J pl. descătuş5m;
ger. descătuş&nd
descitzdt
descendent, pron. sce
descentni, pron. sce
descentralizci, pron. sce
descheici, ind. prez. 1 sg. deschei, 3 sg.
şi pl. descheie, 1 pl. descheiem;
ger. deschefnd
deschfde, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
deschid; con). deschidă
deschingci, ind. prez. 3 ,..g. şi pl.
deschingă, 1 pl. desching5m
descifrci, pron. sci
descfnde, pron. sci
descfnge, pron. sci
descleici, ind. prez. 3 sg. şi pl.
descleiază, 1 pl. descleiem
descleiere
descleştci, ind. prez. 3 ...g. şi pl.
descleştează
descocise, ind. prez. 1 ...g. şi
descos; con). descoasă
descojf,con).descojească
descoH1cf
descompletci
desconcentni
descongestionci, pron. -ti-o-
desconsidem
descoperi, ind. prez. 1 .fig. descopăr,
3 sg. şi pl. descoperă; con). desco-
pere
desc6s, v.descoase
descovoicit
descreiemt
şi pl. descne, ind. prez. 1 pl. descrfem, 2 pl.
descrfeţi
descuamci, pron. -cua-
descui ci, ind. prez. 1 sg. descui, 3 ...g.
şi pl. descuie, 1 pl. descuiem; ger.
descuind
descurajci, ind. prez. 3 ...g. şi pl.
descurajează, 1 pl. descuraj5m;
ger. descurajand
desecim şi disecim "astă-seară"
de secim (masa de seară)
desernnci "a indica"
desen, pl. desene
desen ci "a face un desen"
deseori
desert, pl. deserturi
desesizci
desetfnli .~i desetinli
desfl1cci, ind. prez. 3 ...g. şi pl. desfacă
desfl1şci, ind. prez. 1 sg. desf:1ş, 2 ...g.
desfeşi, 3 sg. şi pl. desfaşă, 1 pl.
desfăş5m; ger. desfăşand
desfl1şurci, ind. prez. 1 ...g. desfăşor,
3 ...g. şi pl. desfăşoară
desfl1tci, ind. prez. 1 sg. desfăt şi
desfătez, 3 sg. şi pl. desfată şi
desfătează
3 pl. desfliţa,
ind. prez. 3 sg. şi pl. desfaţă
desferecci, ind. prez. 3 sg. şi pl.
desferecă
desfiinţa
desfoicit
desfrâu, pl. desfrauri
deshmnci
deshidratci
deshumci
desigilci
desfgur
desinen~
de sfne s~t6r

145
desista destroienf
desluşf, con). deslut'ească destruct6r
desolidari za desţelenf
despacheta de sub
despăduchea, ger. dcspădllchfnd desuet, pron. -su-et
despădurf desuetUdine, pron. -su-e-
despăienjenf desufleca
despărţrunânt desulfurare
despăturf şi despătura deszăpezf
despecetIuf ind. prez. 3 .'ig. despece- deszăvorf, ind. prez. I sg. deszăvorlsc;
tluiet'te; con). despecetllliască perf. s. 3 .'ig. deszăvorf, 3 pl. desză­
despera şi dispera, ind. prez. I sg. vorară; con). deszăvorască; ger.
desper şi disper deszăvorand; P:1rt. deszăvorat
desperare şi disperare deşartă, v. deşert şi de~erta
de sperechea , ind. prez. 3 sg. ~i pl. deşănţat
desperechează, I pl. dcsperechem; deşela, ind. prez. I sg. deşel, 3 .'ig. ~i
ger.desperechfnd pl. deşală
despiedica deşert, :1d)., pl. deşerţi, f. deşartă, pl.
despleti deşarte
despodobf deşert, .mbst., pl. de~erturi
desp6t şi despot deşert.a, ind. prez. 3 .<;g. ~i pl. deşartă;
despotcovf con). deşarte
despotism deşertăciune
despotmolf deşeu, pl. deşeuri
despovăra deşeua, pron. -~e-ua; part. de~ellat
despre deşucheat
desprejmuf, ind. prez. I sg. ~i 3 pl. deşuruba
desprejmuiesc; con). desprejmu- detaliat, pron. -li-at
iască detaliu, pron. -nu; pl. detalii
despresura, ind. prez. I .'ig. despres6r, detaşa, ind. prez. 3 .<;g. şi pl. detaşează,
3 .<;g. ~i pl. despresoară 1 pl. detaşUm; ger. deta~and
desprimăvăra detaşare, pl. detaşări
despriponf detectiv
despuia, ind. prez. I .<;g. desp6i, 3 sg. şi detecţie, pron. -ţi-e; gen. detecţiei
pl. despoaie, I pl. despuiem detenţiune, pron. -ţi-u-
destăinuf, ind. prez. I sg. şi 3 pl. deteriora, pron. -ri-o-
destăinuiesc; con). destăinuiască determina, ind. prez. 3 sg. şi pl.
destinaţie,pron. -ţi-e; gen. destinaţiei determină
destituf, ind, prez. I ."ig. destitui, 3 .<;g şi determinfsm
pl. destituie detesta, ind. prez. 1 sg. detest
destrăma, ind. prez. I sg. destram detonat6r, pl. detonatoare

146
de tot dezavantaj6s
detract6r dezavua, pron. -vll-a
de treabă dezaxa
deţfne, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. deţIn; dezbate
con). deţInă dezbatere
deunăzi, pron. -lI-năzi dezbăra
devale "În jos" dezbăta
de vaIe "referitor la vale" dezbina
developat6r, pl. developatmire dezbobina
devenf, ind. prez. I sg. şi 3 pl. devIn; dezbrăca
con). devInă dezbrobodf
dever dezdăuna
devers6r, pl. deversoare dezdof, ind. prez. 3 sg. şi pl. dezdoâie
devia,pron. -vi-a; ind. prez. 3.<;g. şi pl. dezechilibra
deviază, I pl. deviem, pron. dezechipa
-vi-em; ger. devilnd dezerta
deviat6r,pron. -vi-a- dezgheţ
deviaţie, pron. -vi-a-ţi-e; gen. deviaţici dezgheţci, ind. prez. 3 . . g. şi pl. dcz-
deviere, pron. -vi-e- gheaţă
devfz (Fin.), pl. devIze dezghioca, pron. -ghio-
devora, ind. prez. I ....g. devorez dezgolf
devoţiune, pron. -ţi-lI­ dezgrădf
devreme dezgropa
de vreme ce dezgust
dexteritate dezfce
dezabona deziderat, pl. deziderate
dezac6rd deziluzie, pron. -zi-e; gen. deziluziei
dezadapta deziluzionat, pron. -zi-o-
dezagreabil, pron. -gre-a- dezinfecta
dezagrega, ind. prez. 3 ,<;g. şi pl. dezinfectant
dezagregă şi dezagreghează dezinfecţie, pron. -ţi-e; gen. dezin-
dezagrement, pl. dezagremen te fecţici
dezamăgf dezintegrci
dezameţft dezinteres
dezaproba dezintoxica, ind. prez. 3 ,<;g. şi pl.
dezarma dezint6xică
dezarticula dezinvoltUră
deza~imilaţie, pron. -ţi-e; gen. dezasi- dezlănţui, ind. prez. I ,<;g dczl5nţlli.
milaţiei 3 ,<;g. şi pl. dczlftnţuie
deza~tru6s, pron. -tru-os dezlânat
dezavantaj, pl. dezavantaje dezlega

147
dezlipf diacritic, pron. di-a-
dezm~ţ diacr6nic, proJl. di-a-
dezmânhi diadem~, pron. di-a-
dezmembrii diafan, pron. ~!-a-
dezmeticf diafragm~, prv .. -li-:l_; pl. diafragme
dezmierda, ind. prez. 3 ,-;g. ~l pl. diagn6stic, pron. di-ag-; pl. diag-
dezmiardă nostice
dezminţf diagnostician,pron. di-ag-, -ci-an
dezmiriştf diagn6z~, pron. di-ag-
dezmormânta diagonaI~, pron. di-a-
dezmorţf diagriim~, pron. di-a-
dezmoştenf dialect, pron. di-a-
deznaţionaliza,pron. -ţi-o­ dialectic~, pron. di-a-; gen. dialecticii
dezn~d~jduf, ind. prez. I sg. ~i 3 pl. dialectician, pron. di-a-, -ci-an; pl.
deznădăjduiesc; con). deznădăjdu­ dialecticicni
iască dialectol6g, pron. di-a-
deznooa dialectologfe, pron. di-a
deznodomant dialfz~, pron. di-a-
dezobişnuf, ind. prez. I 8g. ~i 3 pl. dial6g, pron. di-a-; pl. dialoguri
dezobi~nuiesc; con). dezobi~nu­ diamant, pron. di-a-; pl. diamante
iască diametral, pron. di-a-
dezonora diametru, pron. di-a-; pl. diametre
dez6rdine diapaz6n, pron. di-a-; pl. diapazoane
dezorganiza diapozitfv, pron. di-a-
dezorientat, pron. -ri-en- diaree, pron. di-a-re-e (nil: -re-ie)
dezoxidii diastaz~, pron. di-a-
dezr~docina diastol~, pron. di-a-
dezrn.~ucf diatermfe, pron. di-a-
dezrobf diat:e~, pron. di-a-
dezumaniza diatrfb~, pron. di -a-
dezumfla diavol, pron. dia-
dezunf diavoli~, pron. dia-
dezvăluf, ind. prez. ,-;g. dezvilui, dibaci
3 sg. ~i pl. dezv51uie dibuf, ind. prez. 1 sg. dfbui şi dibuiesc,
dezv~ţa 3 sg. dfbuie şi dibuie~te
dezvelf dichfs, pl. dischfsuri
dezvinov~ţf dictat6r
dezvolta dictatorial, pron. -ri-al
diabet, pron. di-a- dict6n, pl. dictoane
diab6lic, pron. di-a- dicţionar, pron. -ţi-o­
diac, pron. di-ac; pl. dieci dicţiune, pron. -ţi -u-
diacon, pron. di-a- didacticfsm

148
diecel, pron. di-e- dimpotrfvă
dieceză, pron. di-e- dimprejur
diedru, pron. di-e- dimpreună
diereză, pron. di-e- din
dfesel (Tehn.), pron. dfzel dinadfns
dietă, pron. di -c- din afara
dietetic, pron. di-e- dinafară, v. pe dinafară
diez, pron. di-ez; pl. diezi din afară "din exterior"
diferend, pl. diferende dinafnte
diferenţă dinam, pl. dimlmuri
diferenţia, pron. -ţi-a;
ind. prez. 3,-;g. dinamfsm
~i pl. diferenţiază,J pl. diferen- dinap6i
ţiem, pron. -ţi-em; ger. diferenţifnd dfnă, pl. dfne
diferenţial, pron. -ţi-al dinăUntru
diferf "a se deosebi" dfncoace "în această parte, aici"
dif6rm dincoace "din această parte, de aici"
diformitâte dfncolo "acolo"
difracţie,pron. -ţi-e; gen. difracţiei dinc6lo "de acolo"
difterfe, gen. diferfei dincotr6
diftfnă dindărgt
difuziune, pron. -zi-u- dineu, pl. dineuri
digera, ind. prez. 1 sg. diger dinoteriu, pron. -riu
digestic, pron. -ti-e; gen. digestiei dinozaur, pron. -za-ur
digitaţie, pron. -ţi-e; gen. digitaţiei dfnspre
digresiune, pron. -si-u- dintăi
dih6r !;t'i dihor dintotdeauna
dihotomfe dintr-adfns
dfjmă dfntre
dijmuf, ind. prez. 1 ,'ig. ~i 3 pl. dfntr-o
dijmuiesc; con}. dijmuiască dfntr-o dată
dilatâţie, pron. -ţi-e; gen. dilataţiei dfntr-un
diletantfsm di6ic, pron. di-o-ic
dilua, pron. -lu-a; ind. prez. 3 sg. şi pl. dionisiac, pron. di-o-, -si-ac
diluează dioptrfe, pron. di-op-; gen. dioptrfei
diluvian, pron. -vi-an diorămă, pron. di-o-
dimensiomi, pron. -si-o- dfplomă
dimensiune, pron. -si-u- diptlc
dimerlfe, gen. dimerl fei directoare, sub,'it.. pl. directoare
dimineaţă, pl. dimineţi director, subst.
diminua,pron. -nu-a; ind. prez. 3 sg. şi direct6r, adi.
pl. diminuează directori aI , pron. -ri-al

149
direcţie, pron. -ţi-e; gen. direcţiei disociere, pron. -ci-e-
dirigent disonanţii
dirigenţie, gen. dirigenţfei dispariţie, pron. -ţi-e; gen. dispariţiei
diriginte dispiirea, v. părea
diriguit6r, pron. -gu-i- dispecer
dirija, ind. prez. 3 sg. ~i pl. dirijează, dispensar
l pl. dirijUm; ger. dirijfrnd dispersie, pron. -si-e; gen. dispersiei
dirijabil, pl. dirijabile displiicea, v. plăcea
dirijare, pl. dirijUri dispnee, pmn. -nc-c (nu: -ne-ie)
dirij6r dispoziţie, pron. -ţi-e; gen. dispoziţiei
discemămfutt, pron. sce dispreţ
disceme,pron.sce dispreţui, ind. prez. l ."g. şi 3 pl.
disciplfnii, pmn. sci dispreţuiesc;
con). dispreţuiască
discIpol, pron. sci disprop6rţie, pron. -ţi-e; gen. dispro-
discontinuu, pron. -nu-u parţiei
disc6rdie, pron. -di-e; gen. discardiei disproporţionat, pron. -ţi-o-
discredita dispune, ind. prez. l sg. şi 3 pl. dispun;
discreţie, pron. -ţi-e; gen. discreţiei con). dispună
discreţionar, pron. -ţi-o­ disputa, ind. prez. l sg. disput
discriminat6riu, pron. -riu distih, pl. distfhuri
disculpa, ind. prez. 3 .'ig. şi pl. disculpă distila, ind. prez. l .'ig. distilez, 3 .'ig. şi
discuţie, pron. -ţi-e; gen. discuţiei pl. distilează
dis-de-dimineaţă distilerfe, gen. distileriei
diseca, ind. prez. 3 sg. şi pl. disecă distincţie, pron. -ţi-e; gen. distincţiei
disecţie, pron. -ţi-e; gen. disecţici distorsiune, pron. -si-u-
disensiune,pron. -si-u- distracţie, pron. -ţi-e; gen. distracţiei
disertaţie, pron. -ţi-e; gen. disertaţiei distribui, ind. prez. l sg. distribui,
disident 3 fig. ~i pl. distribuie
disidenţii distribuit6r, pron. -bu -i-
disimilaţie, pron. -ţi-e; gen. disi- distribuţie, pron. -ţi-e; gen. distribuţiei
milaţiei districtuaI, pron. -tu-al
disjunctiv distructiv
disjunct6r, pl. disjunctoare distrUge
disloca, ind. prez. I.'ig. disl6c, 3 ."g. ~i ditiramb, pl. ditirambi
pl. disl6că diuretic, pron. di-u-
disocia, pron. -ci-a; ind. prez. 3 ."g. şi diurezii, pron. di-u-
pl. disociază, l pl. disociem, pron. dit1mii, pron. di-ur-
-ci-em; ger. dosociind divagaţie, pron. -ţi-e; gen. divagaţiei
disociativ, pron. -ci-a- divan, pl. divane .~i divanuri
disociaţie, pron. -ci-a-ţi-c; gen. diso- divergenţii
ciaţiei diversionist, pron. -si-o-

150
diversiune, pron. -si-u- d6ge, pl. dogi
divertisment, pl. di vertismente dogmatism
divide (nu ,.;e Întrebuinţează la tim- dogori, ind. prez. 3 sg. dogoreşte
purile trecute) dogorit6r
d!vizie, pron. -zi-e; gen. divfziei d6hot
divizi6n, pron. -zi-on doi, f. două
divizionar, pron. -zi-o- (al) d6ilea, pron. doi-lea ,~i do-i-Iea
diviziune, pron. -zi-u- d6in~, pron. doi-nă; gen. d6inei
divorţa d6isprezece
dizenterie, gen. dizenterfei (al) d6isprezecelea
dizeur, pron. dizor dojan~, pl. dojeni
dizeuz~, pron. dizoză doI, pl. doluri
dizgmţia, pron. -ţi-a; ind. prez. 3 sg. şi dolar
pl. dizgraţiază, I pl. dizgraţiem, d6ldorc:l
pron. -ţi-em; ger. dizgraţifnd doleanţă, pron. -le-an-; pl. doleanţe
dizgraţie, pron. -ţi-e; gen. dizgraţiei dolihocefaI
dizgraţios, pron. -ţi-os d6liu, pron. -nu
dizolva dolman, pl. dolmane
dizolvare dolmen, pl. dolmene
doag~, pl. doage dolomf~
doar dom, pl. d6muri
dobân~, pl. dobanzi domeniu, pron. -nlu
dobândi, ind. prez. I ,.;g. şi 3 pl. domicilia, pron. -li-a; ind. prez. I sg.
dobândesc domiciliez, pron. -li-ez, 3 sg. şi pl.
doborf, ind. prez. 3 sg. şi pl. doboară; domiciliază, I pl. domiciliem,
perf. ,.;. 3 ,.;g. dobori, 3 pl. doborară; pron. -li-em; ger. domicilifnd
con} doboare; ger. doborand; part. domicfliu, pron. -nu
dobodt dominciţie, pron. -ţi -e; gen. dominaţiei
dobrogean domini6n, pron. -ni-on
docar, pl. docare d6mino (joc)
docher domin6 (haină), pl. domin6uri
d6ctor Domnia ta (sa, lui,ei, voastră)
doctorie, gen. doctorfei donciţie, pron. -ţi-e; gen. donaţiei
d6ctori~ donchihotfsm
doctrinar don~, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dondă-
document, pl. documente nesc
documentaţie, pron. -ţi-e; gen. docu- d6niţă, pl. d6niţe
mentaţiei donj6n, pl. donjmlne
dodecaedru, pron. -ca-e- (nu: -ca-ie-); donjuan, pron. -ju- şi -hu-
pl. dodecacdre dorin~, pl. dorfnţe
dog~e, gen. dogărfei dormeză

151
dorobanţ droghfst
d6snic dr6jdie, pron. -di-e; gen. dr6jdiei
dotaţie, pron. -ţi-e; gen. dotaţiei dromader, pl. dromaderi
d6uăsprezece dr6pgol (Sport)
(a) d6uăsprezecea dr6pie, pron. -pi-e; gen. dr6piei
d6uăsute dropi61, pron. -pi-oi
douăzeci dr6şdi, pl. dr6şte
(al) douăzecilea drug (bară, parte a războiului de ţesut),
douăzeci şi unu pl. drugi
dozaj drum-de-fier
draci1ă drumeag, pl. drumeaguri
drag, adj., pl. dragi, f. dragă, pl. dragi drUşcă, pl. druşte
dragaj dualfsm, pron. du-a-
dragă (aparat), pl. drage dualitate, pron. du-a-
drdglfnă dubi6s, pron. -bi-os
drag6n dubiu, pron. -blu
dragoste, pl. dragoste dublaj
drahmă duble "metal aurit"
drajeu, pl. drajellri dublet, pl. dublete
dramatfsm dublu
draniţă, pl. draniţe dublu-decalftru, pl. dubli-decalftri
drapel, pl. drapele dublu-decimetru
drăcuf, ind. prez.l sg. şi 3 pl. drăcuicsc dubluru
drugă1ăşenie, pron. -ni-e; gen. drăgă- dublu-ster, pl. dublu-steri
lăşeniei ducat (monedă), pl. ducaţi
drăgăst6s duce
drămuf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dră- ducipal
mlliesc dud~u, pl. dudaie
dregăt6r duducă, pl. duduci
drege duduf, ind.prez. 3 sg. şi pl. duduie
drenaj, pl. drenaje duel, pron. du-el (nu: du-ieI)
dreptunghi duet, pron. du-et (nu: du-iet) ,pl. duete
dresaj dugheană,pl.dughene
drezfnă, pl. drezfne dugliş
driadă (Mito1.),pron. dri-a- dularnă, pl. dulame
drfbling dulap (scândură), pl. dulapi
dric, pl. dricuri dulap (mobilă), pl. dulapuri
drişcuf, ind. prez. 1 fig. şi 3 pl. dulceag
drişcuiesc; con). drişclliască; ger. dulceaţă, pl. dulceţuri (preparate
drişcufnd alimentare) şi dulceţi (lucruri
droaie plăcute)
drogherie, gen. drogherfei dulgher

152
dulfe, gen. dulfei, pl. dulfi ebuliometru, pron. -li-o-; pl. ebu-
dumbnivă Iiometre
dumerf, ind. prez. 1 .~g. şi 3 pl. ebulfţie, pron. -ţi-e; gen. ebu\fţiei
dumeresc ecarisaj
dumica, ind. prez. l.'ig. dumÎc ~i dumic echer, pl. eClIere
dumicat, pl. dumicaţi echilatercil
dumfnică echilibr6r, pl. echilibroare
dumisale, v. dumneasa echinocţial,pron. -ţi-al
dumitaIe, v. dumneata echin6cţiu, pron. -ţlU
dumneaei echipaj, pl. echipaje
dumnealui echipament, pl. echipamente
dumneal6r echipier,pron. -pi-er
dumnea~a, gen. dumisale echitaţie, pron. -ţi-e; gen. echitaţiei
dumneata, gen. dumitale echiv6c, f. echivocă
dumneavoastră eclectfsm
dumping ecleziarh, pron. -zi-arh
dungă, pl. dungi ecleziastic, pron. -zi-as-
duo eclfsă (Tehn.)
duodecimal, pron. du -0- ecloziune, pron. -zi-u-
duoden, pron. du-o- ecluză, pl. ecluze
după econ6m, f. econoamă
după-amiază economfsm
după-masă economiz6r, pl. economizoare
dupăolaltă ecosez, adj. invar.
după-prânz ec6u
dUîdlumrniu, pron. -nlu ecrdIl, pl. ecrane
duramen, pl. duramenuri ecru adj. in var. , pron. ecrii
durdulfu ecruisaj, pron. -cru-i-; pl. ecruisaje
duşman ectenie, pron. -ni-e; gen. ecteniei
duşumea ecuat6r, pron. -cu-a-
du-te-vrno ecuatorial, pron. -cu-a-, -ri-al
duză, pl. duze ecuaţie, pron. -cu-a-; gen. ecuaţiei
duzfnă, pl. duzini ecvestru
eczemă
edec
edem (Med.)
E,cit.e ~n
ea,pron. ia; pl. ele,pron. ie-Ie edCcul
eben "abanos" ediffciu,pron. -clU
ebonftă edfl
eb6şă, pl. eboşe edit6r
ebrietate, pron. -bri-e- editorial, pron. -ri-aI

153
edfţie, pron. -ţi-e; gen. edîţiei electromagnet, pl. electromagneţi
educaţie, pron. -ţi-e; gen. educaţiei electromagnetic
efect, pl. efecte electromagnetfsm
efectua, pron. -tu-a; ind. prez. 3 .'tg. şi electromecanic~
pl. efectuează electromot6r
efendi electrosc6p, pl. electroscoape
efervescenţă,pron.sce electrostatic~
eficace, adi. invar. electrotehnic
eficient, pron. -ci-ent electrotehnic~, gen. electrotehnicii
eficienţă, pron. -ci-en- electrotempfe, gen. electroterapfei
effgie, pron. -gi-e; gen. efîgiei elefantiazis, pron. -ti-a-
eflorescenţă, pron. sec elegiac, pron. -gi-ac
efluviu, pron. -VIU: pl. ctllivii elegfe, gen. elegfei
efor element, pl. elemente
eforfe, gen. eforfei elen
efnicţie, pron. -ţi-e; gen. efnkţiei elenfsm
efuziune, pron. -zi-u- elevat6r, pl. elevatoare
egalitarfsm elevaţie, pron. -ţi-e; gen. elevaţiei
egfdă, pl. egfde e1fce, pl. elfce
egiptean elicoidal, pron. e-li-co-i-
egI6g~, gen. eglogei elicopter
egocentrfsm elida, ind. prez. 3 ,'ig. şi pl. elidează;
egofsm part. elid •.lt
egotfsm elimina, ind. prez. 3 .'tg. şi pl. elfmină
egretă eliminat6riu, pron. -rIu
egumen elipsofd, pl. elipsofde
eject6r, pl. ejectoare elipsoidaI, pron. -so-i-
ejecţie, pron. -ţi-e; gen. ejecţiei elixfr, pron. gz, pl. elixfre
el,pron. ieI; pl. ei, pron. iei elizeu, pl. elizCe,pron. -ze-e (nu:-ze-ie)
elan, pl. elani (cerbi) eliziune, pron. -zi-u-
elan, pl. elanuri (avânturi) elocuţiune, pron. -ţi-u-
electrician, pron. -ci -an; pl. electricieni elocvent
electroana1f~, pmn. -tro-a- elocvenţă
electrocardiogram~, pron. -di -0- elogia, pron. -gi-a; ger. elogifnd
electrocauter, pron. -ca-u- elogi6s, pron. -gi-os
electrochfmic el6giu, pron. -glu; pl. elogii
electrocuta elucubraţie, pron. -ţi-e; gen. elucll-
electrodimim, pl. electrodinamuri braţiei
electrodinamic~ eluda, ind. prez. 3 ,..g. şi pl. e1udează
electrof6r elveţian, pron. -ţi-an
electrogen email,pron. e-mail

154
emaihi,pron. -mai- entuziasm, pron. -zi-asm
emaiI6r,pron. -mai- enumera, ind. prez. 3 sg. şi pl.
emanaţie,pron. -ţi-e; gen. emamiţiei enumeră; con). enumere
emancipa, ind. prez. 3 sg. şi pl. enumeniţie, pron. -ţi-e; gen. enumeraţiei
emancipează enunţiatfv, pron. -ţi -a-
embarg6, pl. embargouri eocen, pron. e-o-
emblem~ eolian, pron. e-o-li-an
embriologfe, pron. -bri-o; gen. em- eolftic, pron. e-o-
briologfei eparhial, pron. -hi-al
embri6n, pron. -bri-on; pl. embrioni epav~, pl. epave
emergent epicurian, pron. -ri-an
emerf epicurfsm
emfaz~ epidemiologfe, pron. -mi-o-; gen.
emfizem, pl. emfizeme epidemiologfei
emigraţie, pron. -ţi-e; gen. emigniţiei epiderm~
eminescian, pron. -ci-an epidiasc6p, pron. -di-a-; pl. epidia-
emisfer~ scoape
emisiune, pron. -si-u- epil6g, pl. epiloguri
emistfh episc6p (Tehn.), pl. episcoape
emolient, pron. -li-ent epfscop "rang bisericesc", pl. epfscopi
em6ţie, pron. -ţi-e; gen. emoţiei epis6d, pl. episoade
emoţionat,pron. -ţi-o­ epistat, pl. epistaţi
empiriocriticfsm, pron. -ri-o- epfstol~
empirfsm epitaf, pl. epitafuri
emul, pl. emuli epitalam, pl. epitalamuri
emulaţie, pron. -ţi-e; gen. emulaţiei epitelial, pron. -li-al
emulsie, pron. -si-e; gen. emulsiei epiteliu, pron. -nu
emulsiona, pron. -si-o- epftrop
emuls6r, pl. emulsoare epizootfe, pron. -zo-o-; gen. epizootfei
encfclidl, pl. encfclice epoc~,gen. epocii
enciclopedfe, gen. enciclopedfei epolet, pl. epoleţi
enclav~, pl. enclave ep6nj (ţesătură)
endocrinoterapfe, gen. endocrino- epopee, pron. -pe-e (nu: -pe-ie), pl.
terapiei epopei
endoderm, pl. endoderme epos, pl. eposuri
englez, pl. englezi eprubetli
englezoaic~, pron -zoai-; pl. engle- epuiza, pron. -pll-i-
zo<iice epuraţie, pron. -ţi-e; gen. epllniţiei
enologfe, gen. enologfei ep11d, pl. epure
enoriaş, pron. -ri-aş eram, enii, era, eraţi, erau, v. fi
enterocolftli eratli

155
em,pl.ere eşal6n, pl. eşaloane
erbacee, pron. -ce-~ (nll: -ce-ie) eşanti6n. pron. -ti-on; pl. eşantioane
erbicfd eş8rfi1
erbiv6r, pl. erbivare eşti, v. fi
eres, pl. eresuri eşua, pron. -şu-a; ind. prez. 3 ...g. şi pl.
eretic eşuează
erija, ind. prez. 3 ...g. şi pl. erijează, etaj, pl. etaje
1 pl. erij.1m; gel'. erijfrnd
etaja, ind. prez. 3 sg. şi pl. etajează,
eritem
I pl. etajdm; gel'. etaj&nd
erizipel
etalaj, pl. etalaje
ennetic
etal6n, pl. etaloane
ennetism
etanş, pl. etanşi; f. etanşă, pl. etanşe
ermitaj
etanşare
eroic6mic, pron. -ro-i-
etanşeitate, pron. -şe-i­
eroism
erotism etc., pron. et cetera
eroziune, pron. -zi-u- eter (Chim.), pl. eteri, (fig.) etemri
erudfţie, pron. -ţi-e; gen. emdfţiei eterie, gen. eterfei
erupţie, pron. -ţi-e; gen. erupţiei eteroclft .~i heteroclft
emiţ, pl. erzaţuri eterod6x .~i heterod6x, pl. eterod6cşi şi
escl1drl1 heterod6cşi
escadrflă eterogen
escadr6n eterogenitate
escamota etică, gen. eticii
eschim6s, pl. eschimaşi etilenă
escorta etimologfe, gen. etimologfei
esc6rtă
etiologie, pron. -ti-o-; gen. etiologfei
escr6c etiopian, pron. -ti-o-pi-an
esenţial, pron. -ţi-al
eu, pr., pron. ieu
eseu, pl. eseuri
eucalipt, pron. e-u-
esplanadă, pl. esplanade
eudiometrfe, pron. e-u-di-o-; gen.
est
eudiometrfei
este, v. fi
estetică, gen. esteticii
eufemfsm, pron. e-u-
estetician, pron. -ci-an eufonfe, pron. e-u-; gen. eufonfei
estimaţie, pron. -ţi-e; gen. estimaţiei euforie, pron. e-u-; gen. euforfei
estonian, pron. -ni-an eugenie, pron. e-u-; gen. eugcnfei
est:nkm, pl. estrade euharistie, pron. e-u-; gen. euharistfei
estropiat, pron. -pi-at eunuc, pron. e-u-
estuar,pron. -tu-ar euritmic,pron.e-u-
eşafodaj, pl. eşafodaje euritmfe, pron. e-u-; gen. euritmfei

156
european, pron. e-u-, -pean; pl. exantematic, pron. gz
europeni; t: europeană, pl. euro- ex4rh,pron. gz
pene exaspera,pron.gz
ev, pl. evuri excavat6r, pron. ecs-ca-
evacu~, pIOn. -cu-a; ind. prez. I sg. excavaţie, pron. ecs-ca-, -ţi-e; gen.
evacuez, 3 ,"ig. şi pl. evacuează excavaţiei
evalua, pron. -Iu-a; ind. prez. 1 ,"g. excedent,pron.ecs-ce-
evalucz, 3 ,"ig. şi pl. evaluează excel~, pron. ecs-ce-
evangheliar, pron. -Ii-ar; pl. evan- excelenţă,pron. ecs-ce-
gheliare excentric,pron.ecs-cen-
evanghelic excepţie, pron. ecs-cep-ţi-e; gen.
evantai, pl. evantaie excepţiei
evapora, ind. prez. 3 ,"ig. şi pl. evaporă excepţional, pron. ecs-cep-ţi-o­
şi evaporează exces,pron.ecs-ces
evazare excesfv, pron. ecs-ce-
evazionfst, pron. -zi-o- exci~, pron. ecs-ci-
evaziune, pIOn. -zi-u- excitaţie, pron. ecs-ci-, -ţi-e; gen.
evazfv excitaţiei
eventual, pron. -tu-al exclam~, pron. ecs-cla-; ind. prez. 3
evicţiune,pron. -ţi-u­ sg. şi pl. exclamă
evident exclam~e, pron. ecs-cIa-, -ţi-e; gen.
evidenţi~, pron. -ţi-a; ind. prez. 1 pl. exclamaţiei
evidenţiem, pron. -ţi-em; ger. evi- exclusfv, pron. ecs-clu-
denţifnd exclusivfsm
evidenţiere, pron. -ţi-e- excomunic~
eviscera, pron. sce excrescenţă, pron. sce
evlavie, pron. -vi-e; gen. evlaviei excreţie, pron. ecs-cre-ţi-e; gen.
evlavi6s, pron. -vi-os excreţiei
evolua, ind. prez. 1 sg. evoluez, 3 sg. excursie,pron. -si-e; gen. excursiei
şi pl. evoluează excursionfst, pron. -si-o-
evoluţie, pron. -ţi-e; gen. evoluţiei execrabil
evoluţionfsm,pron. -ţi-o­ execu~, pIOn. gz
evreiesc, f. evreiască execut6r,pron.gz
evrica execut6riu (Jur.), pron. gz, -riu
exact, pron. gz execuţie, pron. gz, -ţi-e; gen. execuţiei
exacti~te, pron. gz exemplar, pron. gz
exala, pron. gz exemplu, pron. gz
exal~, pron. gz; ind. prez. 3 ,fig. şi pl. exerci~, pron. gz
exaItă exercfţiu, pron. gz, -ţiu
exal~ţie, pron. gz, -ţi-e; gen. exaltaţiei exers~, pron. gz
ex~en, pron. gz exfoliere, pron. -li-e-

157
exhaustiv, pron. -ha-lls-
exhibfţie, pron. ecs-hi-. -ţi-e; gen.
exhibfţici
exhuma, ind. prez. 3 ...g. şi
exhumează
exigenţă
exil, pron. gz: pl. exî!uri
exista, pron. gz
existenţă, pron. gz
existenţialfsm, pron. gz, -ţi -a-
exînscrfs, adj. n., f. exÎnscrfsă; pl.
exÎnscrise
ex6d
exorbitant
ex6rdiu, pron. -dIll
ex6tic, pron. gz
exotfsm, pron. gz
expansionfsm, pron. -si-o-
expansiune, pron. -Si-ll-
expatria, pron. -tri-a
expatriere, pron. -tri-e-
expectatfvii
expectoraţie, pron. -ţi-e; gen. expec-
toniţiei
expedia, pron. -di-a; ind. prez. 3 sg. şi
pl. expediază, J pl. expediem,
pron. -di-em; ger. expedifnd
expedient, pron. -di-ent
expedit6r
expedfţie, pron. -ţi-e; gen. expedfţiei
expediţionar, pron, -ţi-o­
experienţă, pron. -ri-en-
experiment, pl. experimente
exphi,pron. -pi-a
expiat6r,pron. -pi-a-
expiaţie, pron. -pi-a-ţi-e
exprraţie, pron. -ţi-e; gen. expiraţiei
explica
explicaţie, pron. -ţi-e; gen. explicaţiei
exploata, pron. -ploa-
exploatat6r, pron. -ploa-
exploda
expI6zie,pron. -zi-e; gen. exploziei
explozfv, pl. explozIve
pl. exponent, pl. exponenţi
exporta, ind. prez. 1 ...g. export
expozant
expozfţie, pron. -ţi-e; gen. expoziţiei
expres, ad}., pl. expreşi, f. expresă, pl.
exprese
expresie, pron. -si-e; gen. expresiei
expresionfsm, pron. -si-o-
exprima
expropria, pron. -pri-a; ind. prez. 3 ...g.
şi pl. expropriază, I pl. expropriem,
pron. -pri-em; ger. exproprifnd
expropriere, pron. -pri-e-
expulsie, pron. -si-e; gen. expulsici
expulza
expune, ind. prez. J sg. şi 3 pl. expun;
con}. expună; ger. cxpunand
exsicat6r
exsudaţie, pron. -ţi-e; gen. exsudaţiei
extazia, pron. -zi-a; ind. prez. 3 sg. şi
pl. extaziază, I pl. extaziem, pron.
-zi-em; ger. extazifnd
extemponi1
extensiune, pron. -si-u-
extens6r, pl. extensoare
extenua, pron. -nu-a; ind. prez. 1 sg.
extenuez,3 sg. şi pl. extcnllează
extenuant, pron. -nu-ant
extenuat, pron. -nu-at
exteri6r, pron. - ri -or
exterioriza, pron. -ri-o-
exteritoriaI,pron. -ri-al
extennina, ind. prez. 3 .~g. şi pl. exter-
mină
extinct6r, pl. extinctoare
extfncţie, pron. -ţi-e; gen. extfncţiei
extfnde
extirpa, ind. prez. 3 sg. şi pl. extfrpă
158
extrabugetar fagocit, pl. fagocfte
extract fag6t, pl. fag6turi
extr"dCţie, pron. -ţi-e; gen. extracţiei fagure
extraordinar faianţii, gen. faianţei
extras, pl. extrase faim~, pl. faime
extraşcolar falang~, pl. falange
extraurban falanster, pl. falan<;tere
extrauterln faldi, gen. fftIcii
extravagant fald, pl. falduri
extriida falezii
extrem falie, pron. -li-e; gen. faliei
extremfsm faliment, pl. falimente
extrinsec, pl. extrinseci; f. extrinsecă, fals, adj., pl. falşi, f. falsă, pl. false
pl. extrinscce fals, sub.'it., pl. falsuri
exuberant falsifica, ind. prez. 3."g. şi pl. falsffică
exulta, pran. gz falsitate
ezita, ind. prez. 3 sg. şi pl. ezftă familial "de familie" ,pron. -Ii-al
ezoteric familiar "prietenos; obişnuit", pron.
-li-ar
familiarfsm, pron. -li-a-
F, cit. fe (În .'iimbaluri şi: ef) famOie, pron. -li-e; gen. familiei
fanari6t, pron. -ri-ot
fabricaţie, pron. -ţi-e; gen. fabricaţiei
fanfam, pl. fanfare
fabricii, pl. fabrici
face, ind. prez. I pl. facem, 2 pl. faceţi; fanfar6n
imper. neg. nu face fani6n, pron. -ni-on
fachfr fantasmag6ric
facial, pron. -ci-al fantasmii
facies, pron. -ci-es; pl. faciesuri fantii (Tehn.), pl. fante
facfl fantezfe, gen. fanteZIei
facsimO şi facsfmil, pl. facsimfle şi fant6m~

facsîmile fant6ş~, pl. fant6şe

factaj farfurioam, pron. -ri-oa-

factice, adj. invar. faringian, pron. -gi-an
factor farisefsm
factorle, gen. factorfei fannaceutic,pron. -ce-u-
fact6tum farmaceuticii, pron. -ce-u-; gen. far-
facturier, pron. -ri-er maceuticii
facţiune, pron. -ţi-u­ farmacodinarnfe, gen. farmacodi-
fading, pron. feding namlei
faet6n, pron. fa-e- (nu: fa-ie-); pl. farmacopee,pron. -pe-e (nu: -pe-ie)
faetoane fannacoterapfe, gen. farmacoterapfei

159
farmec, .mb...t., pl. farmece fl1râmiţa
farniente, pron. -ni-en- fl1râmfţă
fars6r fl1rşer6t
fascfcul (Opt.),pron. sci; pl. fasclcule Făt-Frum6s
fascfculă (publicaţie), pron. sci; pl. fliţuf, ind. prez. 1 ...g. şi 3 pl. făţuiesc;
fasclcule con}. făţuiască
fascie, pron. fas-ci-e fliţuială, pl. făţuieli
fa~ina, pron. sci fliuri, pron. fă-lI-
fali61e, gen. fas6lei fâlfâf, ind. prez. 3 ."g. şi pl. fdlfâie
fas6n fânaţ, pl. fânaţuri .~i fânaţe
fastu6s, pron. -tu-os; f. fastuO<lsă, fântână, pl. fântftni
pron. -tu-oa- fârtat
fasung (Tehn.), pl. fasunguri fâsâf
faşă, pl. feşi fâşâf, ind. prez. 3 sg. şi pl. fftşâie; con}.
fatalfsm fdşâie
fatuitate, pron. -tu-i- fâşfe
faţă, pl. feţe fâţâf, ind. prez. 3 sg. şi pl. niţâie
faţăde febrifUg, pl. febrifuge
faună, pron. fa-u- februarie, pron. -bru-a-ri-e
favoare, pron. -voa-; gen. fav6rii, pl. feci6r
fav6ruri fecundaţie, pron. -ţi-e; gen. fecun-
favorit, subst., pl. favorIţi daţiei
favoritfsm fedeleş, pl. fedeleşuri .~i fedeleşe
flică1uf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. făcă- Federaţia SindicaIăMondiaIă (F.S.M.)
luiesc; conj. făcăluiască federaţie, pron. -ţi-e; gen. federaţiei
fl1clfe, gen. făclîei federvais
fligaş, pl. făgaşe feeric,pron. fe-e- (nu: fe-ie-)
fligăduf, ind. prez. I .'ig. şi 3 pl. feerie, pron. fe-e- (nu: fe-ie-); gen.
făgăduiesc; con). făgăduiască feerfei
fligăduială, pl. făgăduieli felceriţă
rună, gen. făInii feldlipat, pl. feldspaţi
făin6s, pron. fă-i- felegean, pl. felegene
fl1lţuf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fălţuiesc; feleşti6c
con}. fălţuiască felicita, ind. prez. 3 sg. şi pl. felIcită
fliptuf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. făp- feHe, gen. feHei
tuiesc; con}. făptuiască felinar
fl1raş, pl. făraşe femeie, gen. femeii
fărădelege femeiesc, f. femeiască
fărâma, ind. prez. 1 .\'g. făram, 1 pl. feminfn
fărâm5m fenician, pron. -ci-an
fl1râmici6s fenix, pl. fcnicşi

160
fenomen ieste, J pl. suntem ,~i
suntem, 2 pl.
fen~ (Sport), pl. fente sunteţi şi sunteţi; imperf. enlm,
fera~ (în: cale ferată) enli, era, eram, eraţi, erau, pron.
ferăstrău, pl. ferăstraie ie-; con). 2 sg. fii; imper. afirmativ
fercheş, pl. ferehe~i, f. ferehe~ă, pl. fii, imper. neg. nu fi
ferche~e fiacru,pron. fi-a-
ferchezuf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fiară, pron. fia-ră; pl. fiare
ferchezuiesc; con). ferchezuiască fiască, V. fiese
fereastră, pl. ferestre fiasco, pron. fias-co
fereca fi astru , pron. fi-as-
ferestruf, ind. prez. 1 sg. ~i 3 pl. fibr6m, pl. fibroame
ferestruiesc; con). fcrestruiască ffbulă
ferestruie ficat, pl. ficaţi
ferfeniţă ficşi, v. fix
ferfeniţf, ind. prez. I ,"'g. ~l 3 pl. ficţiune,pron. -ţi-u­
ferfeniţcsc fidefsm
ferib6t (Mar.), pl. fcrib6turi ffder (nu: feeder)
ferfce, ad). in var.. ,'iub,'it. f. fiduciar,pron. -ci-ar
ferigă, pl. fcrigi fiecare, gen. fiec5rui, fiedruia, f. fie-
fermeca, ind. prez. I sg. farmec, 2 ,'i2o. c5rei, l'iedÎreia
farmeci, 3 sg. ~i pl. fannecă, I pl. fiece
fermec5m; con). farmece fiecfne,gen. fiecui
fermentaţie, pron. -ţi-e; gen. fermen- fiecum
taţiei fief, pron. fi-ef
fermier,pron. -mi-er fier, pl. fiâre
fermoar, pron. fer-moar fierar
feroce, adi. invar. fierbe
feromagnetic fierbfnte
feromagnetfsm fiere
feroviar, pron. -vi-ar fiert (J sil.)
festfn, pl. festfnuri fiertUră
feşi, V. faşă fiesc, pron. fi-esc, f. fiaseă, pron. fi-as-
feştflă, pl. feştfle fieştecare
fetfş, pl. fetfşuri figuraţie,pron. -ţi-e; gen. figuraţiei
fetişfsm figUră, pl. figuri
fetru fii, V. fi
fetus, pl. fetu~i fifcă, pl. fifce
feudal, pron. fe-u- fifndcă, conjuncţie
feudalfsm, pron. fe-u- fifnţă
feudă, pron. fe-lI- filament, pl. filamente
fi, ind. prez. I sg. şi 3 pl. sunt, 2 sg. filarm6nică, gen. fiIarm6nieii
eşti, pron. ieşti, 3 ,.,t!. este, pron. mă, pl. ffIe

161
ffldeş fistic
file (carne), pl. filclIri fistichfu
filet, pl. filete (Med.) fIstul~
filet, pl. fileturi (Tehn.) fisurn, pl. fisuri
fileu "plasă, reţea", pl. fileuri ffşă (de hârtie etc.), pl. fişe
filfiz6n fişier, pron. -şi-er
filial,pron. -li-al fişfu
filială, pron. -li-a- fitfl, pl. fitfluri
filiaţie, pron. -li-a-ţi-e; gen. filiaţiei fitopatologfe, gen. fitopatologfei
filiem, pron. -li-e- fitotehnfe, gen. fitotehniei
filigrein, pl. filigrane fitoterapfe, gen. fitoterapfei
filmotecă, pl. filmoteci fitot6xic
filodendron fiţUică, pl. fiţuici
fil6n, pl. filoane fiu, pl. fii, art. ffii
filoz6f fix, pl. ficşi
filozofIe ffzică, gen. ffzicii
ffltru, pl. ffltre fizician, pron. -ci-an; pl. fizicieni,
final, pl. fimlle pron. -ci-eni
fina1fsm fiziocrat, pron. -zi-o-
financiar, pron. -ci-ar fiziol6g, pron. -zi-o-
finet fiziol6gic, pron. -zi-o-
fineţe fiziologfe pron. -zi-o-; gen. fiziologfei
finisaj, pl. finisaje fizionomfe, pron. -zi-o-; gen. fiziono-
finis6r (ma~ină), pl. finisoare miei
finis6r (muncitor), pl. finis6ri; f fini- fiziopatologfe, gen. fiziopatologfei
soare, pl. finisoare fizioterapfe, gen. fizioterapfei
fi61ă, pron. fi-o- flacără, pl. fi dc ări
fi6r, pron. fi-ar flac6n, pl. flacoane
fi6rd, pron. fi-ord flagel "bici, calamitate", pl. flageluri
fiorfn, pron. fio- flajolet
fiorit11rn, pron. fio- flambaj
fior6s, pron. fi-o- flamfngo, pl. flamfngi
firav flâmurn, pl. flamuri
frrfirfc flanelă, pl. flanele
firfdă, pl. firfde flanşă, pl. flanşe
firimitUrn flaut, pron. fla-ut; pl. tlaute
firman, pl. finnane flăcăiandru şi flăcăuandru
ffrnis flăcăraie
fi~ (de telefon etc.) flăcărt1ie
fiscalfsm fleancă
fisiona, pron. -si-o- fleandurn, pl. flendllri
fisiune, pron. -~i-lI- flebf~

162
flec, pl. tlecuri foiş6r, pron. fo-i-
fler folcl6r
fleşcM, ind. prez. I ...g. şi 3 pl. tleş- foHcul (Anat.), pl. fo1fcuIi
căiesc foHculă (Bot.) , pl. folfcllie
fleşcmaIă f6lio, pron. -li-o
flexh1ne,pron. -xi-u- foli6lă, pron. -li-o-
flig6m, pl. tlig6rnuri fol6s, pl. foloase
flirt fondat6r
floarea-soarelui, gen. tl6rii-smirelui fonetician, pron. -ci-an
flotaţie, pron. -ţi-e; gen. f10taţiei fonetfsm
flot6r, pl. f1otoare fonf
fluctua, pron. -tu-a; ind. prez. 3 .'ig. şi fonfă(
pl. fluctuează foniibăr, pl. foniibăre
fluctuaţie, pron. -tu-a-ţi-e; gen. fluc- foraj
tuaţiei f6rceps, pl. f6rcepsuri
fluid, pl. tlulde forestier, pron. -ti-er
fluiditate, pron. tlu-i- f6rfotă
fluier f6rint
fluierar forja, ind. prez. 3 ,<;g. şi pl. fOljează,
fluieniş 1 pl. for:.jim; ger. forjand
flu6r, pron. tlu-or f6rjă, pl. f6rje
fluorescent, pron. tlu-o-, sce formaHsm
fluorhfdric formaţie, pron. -ţi-e; gen. f()rmaţici
fluomră formulă
fluşturatic fortăreaţă
fluture fortifica, ind. prez. 3 ...g. şi pl. fortffică
fluviaI, pron. -vi-al fortificaţie, pIOn. -ţi-e; gen. forti-
fluviu, pron. -vru fieaţiei
flux, pl. fluxuri fortfssimo
fluxiune,pron. -xi-u- f6sfor
foaie fosforescent, pron. see
foaier, pron. foa-ier fosflă, pl. fosfle
foamete f6tbal
foarfece, pl. foarfece fotoc6pie, pron. -pi-e; gen. fotoc6piei
foburg, pl. fobUrguri fotoelectric
f6că, pl. foci fotoelement
foehn,pron. fan fotogrdtia, pron. -fi-a; ind. prez. 3 sg. şi
fofează, pl. foteze pl. fotografiază, 1 pl. fotografiem,
foiaIă pIOn. -fi-em; ger. fotografifnd
foilet6n, pron. fo-i-; pl. foiletoane fotogrammetru (aparat), pl. fotogram-
foiletonist, pron. fo-i- metre

163
fotolitogrctffe, gen. fotolitograffei frâu, pl. (parte a hamului) fraie,
fot61iu, pron. -nu; pl. fotolii (conducere politică) frUne
fotoluminescenţă, pron. sce freamăt, pl. freamăte
fotomecanică frecvent
fotometrfe, gen. fotometrfei fregată, pl. fregate
fotomontaj, pl. fotomontaje frescă, pl. fresce, pron. sce
fot6n, pl. fotoni frez6r (ll1a~ină), pl. frezoare
fotoreportaj frez6r (persoană), pl. frezori
fotorep6rter frfcă, gen. frfcii
fotosinteză fricţiona, pron. -ţi-o- (nu: frecţiona)
fototelegraffe, gen. fototelegraffei fricţiune, pron. -ţi-u-
fototerapfe, gen. fototerapfei frigăruie
fototipfe, gen. fototipfei frigian,pron. -gi-an
fotozincograffe, gen. fotozincograffei frigfd
fox, pl. focşi frigider, pl. frigidere
foxterier, pron. -ri-er friza
f6xtrot frizer
fracţie (Mat.),pron. -ţi-e; gen. fracţiei frizerfe
fracţiona, pron. -ţi-o- frizurn
fracţionfsm, pron. -ţi-o- frontieră, pron. -ti-e-
fracţiune, pron. -ţi-u-; pl. fracţiuni frontispfciu,pron. -clu; pl. frontispfcii
fragă (fruct), pl. fragi front6n, pl. frontoane
freigcd fructieră, pron. -ti-e-
fragil fruct6ză
fragment, pl. fragmente fructu6s, pron. -tu-os
frc:tht, pl. frahturi frumuseţe
franc, adj. fruntaş, pl. frunta~i, f. frunta~ă, pl.
franca, ind. prez. 3 .'ig. ~i pl. fran- frunta~e
chează frunzar, pl. frunzare
francez, pl. francezi frunzfş, pl. frunzf~uri
francheţe frust, pl. fru~ti (J sil.); f. frustă, pl.
francmas6n frustc
franj, pl. franjuri frustra, ind. prez. 3 sg. şi pl. frustrează
fratricfd ftiziol6g, pron. -zi-o-
fuiudă, pron. fra-u- fucsfnă, gen. fucsfnci
frazeologfe, pron. -ze-o-; gen. frazeo- fugf, imperf. 3 sg. fugea
logfei fulguf, ind. prez. 3 .'ig. fulguieşte
frăţi6r,pron. -ţi-or fulguniţie, pron. -ţi-e; gen. fulguraţici
frână, pl. frâne fUlie (Bot.),pron. -li-e; gen. fuliei
frânghfe fulmicot6n
frânghier, pron. -ghi-er fumărăie

164
fumigaţie, pron. -ţi-e; gen. fumigaţiei furtUnă, pi. furtuni
fumoar,pron. -moar furuncul, pl. furuncule
fumurfu fus (de tors), pl. fuse
funciar, pron. -ci-ar fus (Med., Tchn.), pl. fusuri
funcţie (Mat. "mărime variabilă"; rol, fuscel, pron. sce; pl. fuscei
ocupaţie),pron. -ţi-e; gen. funcţiei fusif6rm
funcţie, pron. -ţi-e .~i funcţiune, pron. futurfsm
-ţi-u- (Chim., Gram., Med., conta- fuzelaj, pl. fuzelaje
bilitate, filozofie, logică) fuziona, pron. -zi-o-
funcţiona, pron. -ţi-o- fuziune,pron. -zi-u-
funcţional, pron. -ţi-o­
funcţionar, pron. -ţi-o­
funcţiune v. funcţie
funda G, cit. ghe (În abrevieri şi: ge)
fundal, pl. fundale .~i fundaluri gabarft, pl. gabarfte
fundament, pl. fundamente gabie,pron. -bi-e; gen. gabiei
fundaţie, pron. -ţi-e; gen. fundaţiei gabier, prun. -bi -er
fUndă, pl. funde gabi6n, pron. -bi-on
funeralii, numai pl. gadină, pl. gadine
funerar, ad}., pl. funen1ri, f. funerară, gaică, pron. gai-că; pl. găici
pl. funerare gaie, pl. găi
funicular gaiţă,pron. ga-i-; pl. gaiţe
fUnie, pron. -ni-e; gen. funiei galanterfe, gen. galanterfei
funfngine, gen. funfnginii galant6m I:.i galant6n
furaj, pl. furaje galben
furajer galerie, gen. galeriei
furculfţă, pl. furcu!fţe galeş, pl. gale~i, f. gale~ă, pl. gale~e
fUrie,pron. -ri-e; gen. furiei galicfsm, pl. galicfsme
furier, prun. -ri-er galimatias, prun. -ti-as
furişa, ind. prez. 3 .'ig. ~i pl. furi~ează, galinacee, pl. galinacee, pron. -ce-e
1 pl. furi~~m; ger. furişand (nu: ce-ie)
furnal, pl. furmlle gali6n, pron. -li-on
furnicar "muşuroi", pl. furnicare galiţă, pl. galiţe
furnfr, pl. fumfre galiţiăn, pron. -ţi-an
fumiruf, ind. prez. 1 sg. ~i 3 pl. gal6n, pl. gahine
furniruiesc; con). fumiruiască galvanocauter, pron. -ca-u-
furniza galvanocromfe, gen. galvanocromiei
fumiz6r, r fumizO<lre galvanometru, pl. galvanometre
furs&:, pl. fursecuri galvanoplastfe, gen. galvanoplastfei
furtUn, pl. furtunuri galvanosc6p, pl. gal vanoscoape
furtunatic galvanotehnid1

165
galvanoterapfe, gen. galvanoterapfei gălbej6s
galvanotipfe, gen. galvanotipfei gălbeneaIă "paliditate", pl. gălbeneli
gambft, pl. gambfturi gălbeneaIă "vopsea galbenă", pl.
gamelă, pl. gamele gălbenele
gângă, gen. gangei, pl. gange gălbenuş, pl. gălbenuşuri
gangli6n, pron. -gli-on; pl. gangli6ni gălbinare
gangster,pron. gang- gălbi6r,pron. -bi-or
garafă, v. carafă gălbui, pl. gălbui;f. gălbuie, pl. gălbui
garaj. pl. garaje gălea~, pl. găleţi
garanţfe, gen. garanţfei găligan
gardă, pl. gărzi găluşcă, pl. găluşte
garder6b "dulap pentru haine", pl. găoace, pl. gă6ci
garder6buri gărgăriţă
garder6bă, pl. garder6be gărgăUn
garderobier, pron. -bi-er gătej, pl. găteje
gardiân, pron. -di-an gătf
gardină, pl. gardini găun6s, pron. gă-u­
gargara găurf,pron. gă-u­
gamiţă, pl. gamiţe găvan, pl. găvane
garnizoână, pl. gamizoane găvozdf
garsonieră, pron. -ni-e- găzduf, ind. prez. J sg. şi 3 pl.
gasterop6d .~·i gastrop6d găzduiesc;conj. găzduiască
gastroenterf~ gade, art. gadea .~i gadele, gen. art.
gastrointestimil gadei .~·i gftdelui; pl. gâzi
gaşcă, pl. gă~ti gâdila
gater gâdilfci
gaură, pron. ga-u- gâfâf, ind. prez. 3 .~g. şi pl. gafâie
gauss ( 1 .'Iii.), pl. gauşi gâgâlfce, pl. gâgâlfci
gavan6s, pl. gavanmlse gaIcă, pl. gâlci
gaz, pl. gaze gâlceavii, pl. gâlcevi
gazbet6n gaIgâf, ind. prez. 3 .4ig. şi pl. galgâie
gazeI, pl. gazeluri gaImii, pl.galme
gazelă, pl. gazele gânganie, pron. -ni-e; pl. gângdnii
gazifica, ind. prez. 3 sg. şi pl. gazffică gângurf
gazometru, pl. gazometre gârbaci
găimlşă, pron. gă-i-; pl. găiml~e gamov
găitân, pron. gă-i-; pl. găitane gârIrci
gălăgfe, gen. găIăgfei gamiţă .~i gârneaţii
gălăgi6s, pron. -gi-os gascii, pl. gaşte
gălbează, gen. gălbezei gâtlan
gălbejf gâtlej, pl. gâtlejuri

166
gâtui, ind. prez. 1 sg. gâtui, 3 sg. şi pl. geodezfe, pron. ge-o-; gen. geodeziei
g~1tllie geoffzică, pron. ge-o-
geaba goegraf,pron.ge-o-
gealeit, pl. geaIaţi goegraffe, pron. ge-o-; gen.geografiei
geal~u, pl. gealdie geofd, pron. ge-o-
geam (l sil.) geol6g, pron. ge-o-, r. geoI6gă
geamandură, pl. geamanduri geologfe, pron. ge-o-; gen. geologiei
geamantan geometrfe, pron. ge-o-; gen. geometriei
geamăn, pl. gemeni; f. geamănă, pl. georgian, pron. geor-gi-an
gemene geosferă,pron.ge-o-
geamăt, pl. gemete geosinclinal, pron. ge-o-
geambaş geotehnică, pron. ge-o-
geamblac, pl. geamblacuri geotermfe, pron. ge-o-; gen. geoter-
geamgiu, pl. geamgii miei
geamparaIe geotropfsm, pron. ge-o-
geantă "servietă", pl. genţi gem "a administra"
gelui "a da Ia rindea", ind. prez. 1 ."g. genint "administrator"
şi 3 pl. geluiesc; con). geIuiască germen şi germene (în locuţiuni
gem (nu: jam), pl. gemuri numai germene: în -),pl. germeni
geminaţie,pron. -ţi-e; gen. geminaţiei germinaţie, pron. -ţi-e; gen. germi-
genealogfe, pron. -ne-a-; gen. genea- naţiei
logiei gemf, ind. prez. 3 .<;g. geruieşte; con).
general-colonel geruiască
genemlfsim geruială
genenU-Iocotenent gerunziu, pron. -ZIU
genenU-mai6r gestaţie,pron. -ţi-e; gen. gestaţiei
generatoare (nu: generatrice), pl. gesticulaţie, pron. -ţi-e; gen. gesti-
generatoare cuIaţiei
generdt6r, pl. generatoare gestionar, pron. -ti-o-
generaţie, pron. -ţi-e; gen. generaţiei gestiune, pron. -ti-u-
genial, pron. -ni-al get-beget
genitiv gheară
geniu, pron. -nIu gheată, pl. ghete
gentileţe gheaţă, gen. gheţii; pl. (întinderi de
genţiană, pron. -ţi-a­ gheaţă) gheţuri
genuflexiune, pron. -xi-u- gheboşa, ind. prez. 3 sg. şi pl. ghe-
genunchi boşează, 1 pl. gheboşăm; ger.
genunchieră, pron. -chi-e- gheboşând
genune gheenă,
pron. ghe-e- (nu . . ghe-ie-)
geocentric,pron.ge-o- gheişă,
pron. ghei-şă
geochimfe, pron. ge-o-; gen. geochimiei gheizer, pron. ghei-zer

167
ghem, pl. gheme ghi6şă, pron. ghi-o-
ghemot6c, pl. ghemoto:ke ghi6tură, pron. ghio-
ghemuf, ind. prez. 1 sg. ~i 3 pl. ghiozd3n,pron.ghioz-dan
ghemuiesc; con). ghemliiască ghips
gherdap, pl. gherdapuri ghirlandă, pl. ghirhlnde
gheretă ghişeu, pl. ghi~ee, pron. -~e-e
gherghef, pl. gherghefuri (nu: -~e-ie)
gherghfnă ghiuden, pron. ghill-den; pl. ghill-
gher6c, pl. gher6curi denuri
ghes (În: a da ghes) ghiveci (de flori), pl. ghivece
ghet6u, pl. ghet6uri ghiveci (mâncare), pl. ghiveciuri
ghetră, pl. ghetre ghivent, pl. ghiventllri
ghiaur ghizd, pl. ghIzduri
ghid, con). ghicească ghfzdav
ghid (carte), pl. ghiduri ghizdei
ghid (persoană), pl. ghizi gib6n
ghidaj gigant
ghid6n, pl. ghidoane gimmist, pl. gimna~ti
ghiftuf, ind. prez. 1 ...g. ~i 3 pl. ghiftu- gimnaziaJ,pron. -zi-al
iese; con). ghiftuiască gimnaziu, pron. -zlu
ghilimele, numai pl. gfnere, art. ginerele
ghilosf gfngaş, pl. gingaşi, r. gIngaşă, pl.
ghilotina gingaşe
ghimber .~i ghimbfr gingfe, gen. ginglei
ghimirlfe, gen. ghimirlfei gfntă, pl. ginţi
ghfmpe giol (1 ... il.), pl. gio:.He şi gi61uri
ghfndă, pl. ghfnde gira "a garanta"
ghini6n, prun. -ni-on girafă, pl. girafe
ghint, pl. ghinturi girant "persoană care garantează"
ghintuf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gireadă ,,~iră de paie"
ghintuiesc; con). ghintlliască girosc6p, pl. giroscoape
ghioagă, pron. ghioa-gă giubea
ghi6c (l3ot.),pron. ghi-oc; pl. ghi6ci giulgiu (2 sil.), pron. -glll
ghi6c (Zool.), pron. ghi-oc; pl. giuvaier, pl. giuvaiere
ghi6curi giuvaiergfu, pl. giuvaiergii
ghiol ( i sil.) glacial, pron. -ci-al
ghionoâie, pron. ghi-o-; pl. ghion6i şi glaciară (Oeol.), pron. -ci-a-
ghion •.)aie gladiat6r, pron. -di-a-
ghiont (1 sil.), pl. ghionţi şi ghi6nturi gladţ6lă, pron. -di-o-
ghiorăf, \'. chiorăi glag6re
ghiorăiaJă, v. chiorăială glajă

168
glasbeton goniometru, pron. -ni-o-; pl. goni-
glaspapir ometrc
ghisvand, pl. ghisvanduri gorgan, pl. gorgane
glauc6m, pron. glau-com gorflll, pl. gorfle
glazurn, gen. glazurii gorun
gU1sci6r, pron. scio gospodar
glăsue, ind. prez. I .<;g. ~i 3 pl. gospodllrfe, gen. gospodărfei
glăsuicsc; con). glăsuiască g6ştif1ă

gleznă g6tcll, pl. gotce

glicerfnă, gen. glicerfnei goz, pl. gozuri
glicfnă graben, pl. grabene
glfe, gen. glfei gmd,pl. grade
grddaţie, pron. -ţi-e; gen. gradaţiei
glisiern, pron. -si-c-
glob (AnaL), pl. globi gradel
glob, pl. globuri grelden, pl. gradenuri
glodur6s grdfician, pron. -ci-an
grafol6g, f. grafologă
glonţ, pl. gloanţe
grc:tfometru, pl. grafometre
gl6rie,pron. -ri-c; gen. gloriei
grahmn "pâine"
glorifica, ind. prez. 3 sg. şi pl. glorffică
grdi, pl. graiuri
glori6s, pron. -ri-os
graifer, pl. gniifere
gl6să
grdjd
glucfniu,pron. -nlu
gramaticll, gen. gramaticii, pl. gra-
glugă, pl. glugi
matici
gnais (1 .<;il.), pl. gnaisuri
grdminee, pl. graminee, pron. -ne-e
gnoseologee, pron. -se-o-; gen. gno- (nu: -ne-ie)
seologfei grc:ll1lof6n, pl. gramofoane
goblen, pl. goblenuri granat "piatră preţioasă", pl. granate
godfn "sobă", pl. godfnuri granat (BoL), pl. gramiţi
goeletă, pron. go-e- (nu: go-ie-)
granatll "rodie"
gogmlşll, pl. (obiecte) gogmişe şi grandilocvent
gogoşi, (minciuni) gog6şi grandi6s, pron. -di-os
gogoman grangur
g6goriţll graniţll, pl. graniţe
gol, pl. goi, f. goală, pl. goale granulat6r, pl. granulatoare
gol (Sport) (nll: goal) , pl. goluri granulaţie,pron. -ţi-e; gen. granuhiţiei
gol aş , pl. golaşi, f. gohişă, pl. golaşe granulll
gond6111, pl. gondole granu16m, pl. granulmime
gondolier, pron. -li-er grc1pll, pl. grape
goniometrfe, pron. -ni-o-; gen. go- gratie, pron. -ti-e; pl. gratii
niometrfei gratifica, ind. prez. 3 ,fig. şi pl. gratffică

169
gratificaţie, pron. -ţi-e; gen. grati- greuleţ, pron. gre-u-
ficaţiei greuş6r, pron. gre-u-
graţia,pron. -ţi-a; ind. prez. 3 sg. şi pl. greutate, prun. gre-u-
graţiază,J pl. graţiem, pron. ţi-em; gri
ger. graţifnd grijanie, pron. -ni-e; gen. grijaniei
graţie,pron. -ţi-e; gen. graţiei grijă, pl. griji
graţiere, pron. -ţi-e- griji, conI grijească
graţi6s, pron. -ţi-os grijulfu
graur grilaj, pl. grihije
gravitate, gen. gravidţii grflă, pl. grfle
gravitaţie, gen. gravitaţiei grimasă
grădină, gen. grădfnii grimeur, pron. -mor
grl1dişte grindă, pl. grinzi
grăi, ind. prez. J sg. şi 3 pl. grăiesc; grindei, pl. grindeie
con). grăiască grindină, pl. grfndinc
grămadă, pl. grămezi griş
grămăjoară grizu, art. grizuul
grăpa, ind. prez. 3 . . g. şi pl. grăpează groaznic
grăsulfu grobian, pron. -bi-an
grătar, pl. grătare grohăi, ind. prez. 3 .'ig. şi pl. grohăie
grăunte, pl. grăunţi grohotfş, pl. grohotfşuri
grăUnţă, m<ti ale . . la pl. grăunţe grom6vnic, pl. gromovnice
grâne, numai pl. "cereale" grosci6r,pron. scio
grâu, pl. grftie "lanuri de grâu" gr6tă, pl. grote
gr"au, pl. grauri "calităţi de grâu" grotesc, f grotescă
grâuleţ, pron. grâ-u- grui, pl. gruiuri .~i gruie
greabăn, pl. grebcne Iji grebeni grumaz, pl. grumaji
greaţă, pl. greţuri grund, pl. gnînduri
grebla, ind. prez. 3 sg . .~i pl. greblează grunz, pl. grunji Iji grunzuri
greder, pl. gredere grunzur6s
grefier, pron. -fi -er grup, pl. grupuri
greier grupă, pl. grupe
grenadă "proiectil" guano, pron. gua-
grenadier, pron. -di-er guard (J ... il.)
gre6i, pl. greoi; f. greoaie, pl. greoaie guaşă, pron. gua-; gen. guaşei
grep, pl. grepuri (.~i: grepfrut, pl. gubernie, pron. -ni-e; gen. gubemiei
grepfruturi) gudr6n, pl. gudroane
gresie, pron. -si-e; gen. gresiei guguştiuc
greş, pl. greşuri guiţa,
prun. gu-i-
greşeală, pl. greşeli guiţărură,
pron. gu-i-
greşi, con). greşească gulaş, pl. gulaşuri

170
guleraş, pl. glllera~e halteră (Sport)
gulfe, g.en. gul fei halucinaţie, pron. -ţi-e; gen. halucinaţiei
gun6i halva
gunof, ind. prez. I ....g. ~i 3 pl. gllno- hamac, pl. hamacuri ,~i hamaee
iese: conj. gunoiaseă hambar, pl. hambarc
gunoier hamei
gUra-leului hamsfe, gen. hamsfei, pl. hamsfi
gUră-cască han (persoană), pl. hani
gUreş, pl. gt1re~i: t: gt1rc~ă, pl. gt1re~e han, pl. hanuri
gurgUi,pl. gurguie handbal
guşă, pl. gll~i handicap, pl. handicapuri
gutapercă hangar, pl. hangare
gutUi hanger
gutUie han-tătâr
guturdi, pl. gutuniiuri ,~i guturaie hantru, pl. hantri
guzgan haos
guzlă (Muz.) haplea
hapsan
haraba, pl. harabale
harababură
H, cit. ha (În abrevieri ,~i: ha~) harabagfu, pl. harC:lbagîi
habar harabaie. pl. hărăb5i
hachiţe hardChfri, pron. -ehi-ri
hagiografic, pron. -gi-o- harăci "tribut" (2 sil.)
haide harapnic
haihui harbuz, pl. harbuji
haimana, pl. haimanale hărcea-parcea
hafn, pl, ha/ni: f. haină, pl. haine hardughle, gen. hardllghfei
haină, . . ub,..t. harem, pl. haremuri
hainf, pron. ha-i-; ind. prez. J sg. şi harnaşament
3 pl. hainesc harpag6n
haită, pl. haite harpă Iji hartl
halaj harpfe şi harpie, gen. harpfei şi harpiei
halat, pl. halatc hartan, pl. hartane
haIcă, pl. hă\ci hartof, ind. prez. J ,"ig. şi 3 pl.
halebardă, pl. halebarde hartoiese; conj. hartoiască
halebardier, pron. -c!i-er h&-ţă
halima, pl. halimale harţi (1 sil.)
hal6, pl. hal6uri ha~maţuchi, pron. -ţllehi
halogen haspel, pl. haspeluri
haItă, pl. hCtlte hatar, pl. hadruri

171
hatman !;ii hatman hârtie, gen. hârtfei
havez~ hârt6p, pl. hârtoape
havuz, pl. havuzuri hârţoagă, pl, hârţoage
hazard hârz6b, pl. hârzoabe
hazHu hâşâf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hâ~âiesc
hazna hâţânâ
hăbăUc hebdomadar, pl. hebdomad,ire
hăcuI, ind. prez. J sg. ~i 3 pl. hăclliesc hecat6mbă
hădărag hectolftru
hllltaş,pron. hăi- hegelian, pron. he-ghe-li-an
hăitUI, pron. hăi-; ind. prez. J sg. ~i hegem6n
3 pl. hăitlliesc; con). hăituiască hegemonfe, gen. hegemonfei
hllltuială, pron. hăi- heleşteu, pl. he1cşteie
hălăduf, ind. prez. I sg. şi 3 pl. heliocentrfsm, pron. -li-o-
hăIăduiesc; con). hăIăduiască heliogrâf, pron. -li-o-; pl. heliografe
hămăf, ind. prez. 3 ,..g. ~i pl. hdmăie heliogravur~, pron. -li-o-
hămeseaIă heliometru, pron. -li-o-
hămesf heliostat, pron. -li-o-
hămesft helioterapfe, pron. -li-o-; gen. heli-
hăpăf, ind. prez. J ,..g. ~i 3 pl. hăpăiesc oterapfei
hărm~aie heliotr6p, pron. -li-o-
hărtănf heliotropfsm, pron. -li-o-
hărţuf, ind. prez. J sg. ~I 3 pl. heliu, pron. -Hu
hărţuiesc; conj. hărţlliască hematft
hărţuială hemat6m, pl. hematoame
hăţiş, pl. hăţa~i (cai) hemat6ză
hăţiş, pl. hăţa~uri ,~i hăţa~e (cărări) hematozoar,pron. -zo-ar
hăţuf, ind. prez. J ."g. şi 3 pl. hăţuiesc; hemicfclu
con). hăţuiască hemiplegfe, gen. hemiplegfei
h~uH, pron. hă-ll- hemoglobfnă
hârâf, ind. prez. 3 sg. şi pl. hftrâie hemoptizfe, gen. hemoptizfei
hâraiaIă, pl. hârâieli hemoragfe, gen. hemoragfei
hârbuf, ind. prez. 1 ,"'g. ~i 3 pl. hemoroidaI, pron. -ro-i-
hârblliesc; con). hârbuiască hemorofzi, numai pl.
hârcâf, ind. prez. 3 sg. şi pl. hftrcâie hemostază
hârcâiaIă, pl. hârcâieli henţ (Sport)
hârdău, pl. hârdaie hepatic
hârleţ hepatftă
hârsf heptag6n, pl. hcptagoane
hârşâf, ind. prez, I sg. harşâi, 3 sg. şi herâldic
pl. hjr~âie herculean, pron. -le-an

172
herghelfe, gen. herghelfei hiperbolă
bering hiperb6lic, f. hiperb61ică
hennafrodft hi pennetr6p
henneneutică, pron. -nell- hipersecreţie, pron. -ţi-e: gen. hiperse-
hennfnă creţiei
hemfe, gen. hernfci hipertensiune, pron. -si-lI-
hertziene (unde hertziene),pron. -ţi-e­ hipertroffe, gen. hipertroffei
heteroclft, ~'. eteroclft hipfsm
heterod6x, v. eterodox hipnotfsm
heter6zis hipnotiza
hexaedru, prun. -xa-e- hipn6ză
hexag6n hipoc6ndru (Anat.), pl. hipocondrc
hexametru, pl. hexametri hipodr6m, pl. hipodromuri
hexap6d hipoffză
hiacfnt, pron. hi-a-; pl. hiacfnturi hipopotam
hhit, pron. hi-at: pl. hiaturi hipostază (Med.)
hibrid hipotensiune, pron. -si-u-
hibridaţie, pron. -ţi-e; gen. hibridaţiei hipotracţiune, pron. -ţi-u­
hid6s hirotonisf
hidraulic, pron. -dra-lI- histologfe, gen. histologfei
hfdră histri6n, pron. -tri-on
hidroavi6n, prun. -dro-a-vi-on hlamfdă, pl. hlamfde
hidrocarbură hlei .,argiIă"
hidrocefal hoardă, pl. hoarde
hidrocentraIă h6bot, pl. hobote
hidrodinamică h6chei
hidroelectric, prun. -dro-e- hodor6g
hidroffl hodorogeaIă
hidrof6b hodorogf
hidrogen hodor6nc-tr6nc
hidromecanică h6ge, pl. hogi
hidrometru, pl. hidrometrc hogeag
hidropizfe, gen. hidropizfei h6hot, pl. hohote
hidrotehnician, pron. -ci-an hol, pl. holuri
hienă, pron. hi-e- holba, ind. prez. 3 sg. şi pl. holbează
hieratic, pron. hi-e- h6ldă, pl. holde
higrosc6p holeră, pl. hok~re
hilar (AnaL), pl. hilari, f. hilară, pl. h6Imiu (Chim.).pron. -miu
hilare holocaust, pron. -caust
himeră holorurie (Zao!.), pl. haloturii
hingher holtei

173
homâr humorescă
homeopat,pron. -me-o- hurduca
homeric hurie, gen. hurfei
honved hurmuz
h6rll, pl. hare huruf, ind. prez. 3 sg. şi pl. huruie
horăf, ind. prez. 1 sg. h6răi, 3 sg. ~i pl. huruiaIă
harăie husar
h6rbotă, pl. harbote husă
horcM, ind. prez. l ,...g. harcăi, 3 ,...g. ~i husitlsm
pl. harcăie huşte, numai pl.
hord1iaIă, pl. horcăieli huzuri
horm6n, pl. hormani
horn, pl. harnuri
horosc6p, pl. horoscoape
horst, pl. harsturi lcit.i
hortensie, pron. -si-e; gen. hortensiei ia, v.lua
hotărf, ind. prez. l sg. ~i 3 pl. hotăriisc; iaca ~iiacă
imperf. 3 . . g. hotăra; perf. ,.... 3 sg. ho- iacătă
tări, 3 pl. hotărară; con). hotărască; iacobfn
ger. hotărGnd; part. hotărat iadeş
hotel, pl. hoteluri iahnfe, gen. iahnfei
hotelier,pron. -li-er iaht
hoţ, pl. hoţi, f. hoaţă, pl. hoaţe ianuarie, pron. -nu-a-ri-c
hoţoman iar ~i iâră
hrană, gen. hranci iară.5 i
hrean (l sil.) iârbă, pl. (buruieni) ierburi
hris6v, pl. hrisoave iard, pl. iarzi
hrişcă iarmar6c, pl. iarmaroace
hrubă, pl. hrube ia~ă, v. ie~f
huc (nu: hook) iasomfe, gen. iasomfei
huci (( 1 .... il.) iatac, pl. iataeuri
hudiţă, pl. hudiţc iatagan, pl. iatagane
huhurez iau, v.lua
huiduf, ind. prez. l sg. ~i 3 pl. huidu- iaurgfu, pl. iaurgfi
iese; con). huiduiască iazmă, pl. iezme
huflă, pron. hu-i- ibfdem
hulă, pl. hule fbis, pl. fbişi
huligan, pl. huligani ibric, pl. ibrfce
hulpav ibrişfn, pl. ibri~fnc
hulubă ici-c6lo ,~i ici, c6lo
huludeţ icnf
humă, gen. humei iconosc6p, pl. iconoscoape

174
iconostas, pl. iconostase iernatic
fcre, numai pl. ieromonah
fcter, pl. fctere ierta
ideal, pron. -de-al ierugă
idealfsm, pron. -de-a- ieruncă
ideaţie, pron. -de-a-ţi-e iesle, pl. iesle
idee, pron. -de-e (nil: -de-ie) ieşean
fdem ieşf, ind. prez. 3 ....g. iese; con). iasă
identic ieşfre
identifica, ind. prez. 3 . . g. ~l pl. iezătl1ră
identffică iezer
identitate iezuft
ideografic, pron. -de-o- ffos
ideogrdJTlă, pron. -de-o- igienă, pron. -gi-e-; gen. igienei
ideologfe, pron. -de-o-; gen. ideologIei igienfst, pron. -gi-e-
idilfsm fgliţă
idi6m, pron. -di-om; pl. idiomuri ign6bil, pron. ig-no-
idiosincrasfe,pron. -di-o-; gen. idiosin- ignora, pron. ig-no-; ind. prez. 3 .'ig. ~i
cmslci pl. ignorează !;ii ignoră
idi6t, pron. -di-ot ignonint, pron. ig-no-
idiotfsm, pron. -di-o- ignlsfe, gen. igrasfei
fe,pl. ii ignlsi6s, pron. -si-os
ied ihtiofag, pron. -ti-o-
iederl, gen. iederei; pl. iedere ihtiologfe,pron. -ti-o-; gen. ihtiologfei
ieftin ihtiozaur, pron. -ti-o-za-ur
ieftinf ilar
iei, \'.lua ilariant, pron. -ri-ant
iele ilaritate
ienibahar il~u, pl. ilaie
ienicer ilegftim
ienupăr ilfc, pl. ilfce
ienuperă, pl. ienupcre ilizfbil
iepure, art. iepurele il6t
iepuşoară iluminat
ierarhfe, gen. ierarh fei ilumimiţie, pron. -ţi-e; gen. iluminaţiei
ierbar iluminfsm
ieremiadă, pron. -mi-a- ilustraţie, pron. -ţi-e; gen. ilustraţiei
ieri iluzie, pron. -zi-e; gen. iluziei
ieri-noapte iluziona, pron. -zi-o-
ieri-seară iluzionfsm, pron. -zi-o-
ierna iluz6riu, pron. -riu

175
imaginaţie, pron. -ţi-e;
naţiei
imagine, gen. imaginii. pl. imagini
imambaiald f
imaş, pl. ima~uri
imaterial, pron. -ri-al
imberb
imb6ld (dar: îmboldf)
imediat, pron. -di-at
imemorial, pron. -ri-al
imersiune, pron. -si -u-
imigrnţie,pron. -ţi-e; gen. imigraţiei
iminent
imita, ind. prcz. 3 .,og. ~i pl. imită
imitaţie, pron. -ţi-e; gen. imit.iţici
imixtiune, pron. -ti-u-
imn, pl. Imnuri
imobfl, adi.
im6bil, ,'.;ubst.
imortelă (Bot.)
impacienta, pron. -ci-cn-
imparţial, pron. -ţi-al
impediment, pl. impedimente
imperfecţiune, prun. -ţi-u­
imperial,pron. -ri-al
imperialIsm, prun. -ri-a-
imperi6s, pron. -ri-os
imperiu, pron. -riu
impenneabil, pron. -me-a-
imperturbabil
impetu6s, pron. -tu-os
impiegat, pron. -pie-gat
impieta, pron. -pi-c-
implica
impoliteţe
importa
important
importuna
imprecaţie, pron. -ţi-e;
caţiei
gen. imagi- imprecfzie, pron. -zi-e; gen. imprc-
cfziei
impregna, pron. -preg-na
impresar
impresie, pron. -si-c; gcn. impresiei
impresiona, pron. -si-o-
impresionant, pron. -si-o-
impresionfsm, pron. -si-o-
imprimeu, pl. imprimeuri
impr6priu, pron. -PrlU
improvizaţie, pron. -ţi-e; gcn. impro-
vizaţiei
impuber
impuls, pl. impulsuri
impulsie, pron. -si-e .~·i impulsiune,
pron. -si-u- (Med.); gen. impulsiei
.~i impulsiunii
impune, ind. prcz. 1 sg. ~i 3 pl. impun;
con}. impună
imputa, ind. prez. 3 sg. ~i pl. impută
imputaţie, pron. -ţi-e: gcn. imputaţiei
imuabil, pron. -mu-a-
inactual, pron. -tu-al
inadecvat
inalienabil, pron. -li-e-
inamfc
inanfţie, pron. -ţi-e; gen. inanfţici
inapreciabil,pron. -ci-a-
inariţă (Bot.)
inaugura, pron. i-nau-
inavuabil, pron. -vu-a-
incandescent, pron. sec
incama
incaso (Fin.)
incendia, pron. -di-a; ind. prez. 3 ...g. ~i
pl. ineendiază, 1 pl. incendiem,
pron. -di-cm; ger. incendiind
incendiar, pron. -di-ar
incendiat, pron. di -at
incendiat6r, pron. -di-a-
gcn. impre- incendiere, pron. -di-c-
incendiu, pron. -dlu
176
incestu6s, pron. -tu-os indescriptibil
inchizitorial, pron. -ri-al indestructibil
inchizfţie, pron. -ţi-e; gen. inchizlţiei fndex (listă), pl. fndexuri
incinera indezirabil
incfntă, pl. incfnte indian, pron. -cii-an
incipient, pron. -pi-ent fndic, i.l(ţj.
incisfv indicat6r, pl. indicatoare
incita, ind. prez. 3 .'oig. ~i pl. incftă indicaţie, pron. -ţi-e; gen. indicaţiei
incfzie, pron. -zi-e; gen. inclziei fndice'(număr), pl. Indici
inclusfv indiciu, pron. -clU
incluziune, pron. -zi-u- indiferenţă
incoatfv, pron. -co-a- indigestie, pron. -ti-e; gen. indigestiei
incoerent, pron. -co-e- indig6
incoerenţă, pron. -co-e- indisciplfnă, pron. sc i
inc6gnito, pron. -cog-ni- indiscreţie, pron. -ţi-e; gen. indis-
incognoscfbil, pron. sci creţiei
incomensurabil indispozfţie, pron. -ţi-e; gen. indis-
incompetenţă pOZIţiei
incomplet indispune, ind. prez. 1 .'ig. ~i 3 pl.
incomprehensfbil indispun; con}. indispună
inconciliabil, pron. -li-a- fndiu (Chim.),pron. -dlu
inconsecvent individual, pron. -du-al
inconştient, pron. -~ti-cnt
individualfsm, pmn. -dll-a-
inconştienţă, pron. -~ti-en­
indiviziune, pron. -zi-lI-
inconvenient, pron. -ni-cnt
indo-european, pron. -pean
incorigfbil
induct6r
incoruptIbil
inducţie, pron. -ţi-e; gen. inducţiei
incrimina
indulgenţă
incriminare
indun1ţie, pron. -ţi-e; gen. induraţiei
incrusta
industrial, pron. -tri-al
incrustaţie,pron. -ţi-e; gen. incnJstaţiei
industrializa, pron. -tri-a-
incubaţie,pron. -ţi-e; gen. incubaţiei
industriaş, pron. -tri-a~
incumibul
industrie,pron. -tri-e; gen. industriei
incursiune, pron. -si-u-
in-cvarto inechitate
inepţfe, gen. inepţfei
indecent
indelebil inepuizabil, pron. -pu-i-
indelicateţe inerţfe, gen. inerţfei

indemnizaţie, pron. -ţi-e; gen. indem- inerva (Anat.)

nizaţici inexact, pro Tl. g z
independent inexistent, pron. gz
indescifrabil,pron. sci inexorabil, pron. cs

177
inexperienţă, pron. -ri-en- iniţia,
pron. -ţi-a; ind. prez. 3 ,"g. ~i pl.
infailfuil, pron. -fa-i- iniţiază,
I pl. iniţiem,pron. -ţi-em;
infanterie,pron. -ri-c; gen. infanteriei gen. iniţifnd
infatuat, pron. -tu-at iniţial, pran. -ţi-;!)
infecţie, pron. -ţi-e; gen. infecţiei iniţiatfvii, pmn. -ţi-a
infecţi6s, pron. -ţi-os iniţiere, pran. -ţi-e-
inferi6r, pron. -ri-Of inject6r, pl. injectoare
infiltniţie, pron. -ţi-e; gen. infjltr~iţici injecţie, pran. -ţi-e; gen. injecţiei
infinitezimal injuri6s, pran. -ri-os
infinnerie, gen. infirmerlei injusteţe
infinnier,pran. -mi-er in-octavo
inflamaţie, pmn. -ţi-e: gen. intlarmiţiei inopinat
inflaţie, pron. -ţi-e: j;cn. inflaţiei inospitalier, pran. -li-er
inflaţionfst,pran. -ţi-o- inovaţie, pran. -ţi-e; gen. inovaţiei
inflexiune, pron. -xi-u- insaţiabil, pran. -ţi-a-
inflorescenţă, pmn. sec inscripţie, pran. -ţi-e; gen. inscrîpţiei
influenţă, pmn. -llu-en- (nu: -Ou-ien--) in sensfuil
in-f6lio, pmn. -li-o insera
infonnaţie, pran. -ţi-e; j!en. infor- inserţie, pron. -ţi-e; gen. inserţiei
matiei insesizabil
infmacustic insidi6s, pron. -di-os
infracţiune, pron. -ţi-u­ insfgnă, pl. insIgne
inframicrobiologfe, pron. -bi-o-: gen. insignifiant; pron. -sig-ni-fi-ant
inframicrobiologlei insinuant, pron. -nu-ant
infrar6şu insista, ind. prez. J sg. insIst
infrastrucrurd insociabil, pron. -ci-a-
infructu6s, pran. -tu-os insolaţie, pron. -ţi-e; gen. insolaţiei
infUzie, pron. -zi-e: gen. infuziei insolft
infuz6r (Tehn.), pl. infuzoare inspectoare
infuz6r <ZooI.), pl. infuzari inspector
ingeni6s, pmn. -ni-os inspecţie, pron. -ţi-e; gen. inspecţiei
ingenuitate, pron. -ntl-i- inspiraţie, pron. -ţi-e; gen. inspiraţiei
ingenuu, pron. -nu-u instalaţie, pron. -ţi-e; gen. instaIc:iţiei
inghimll instantaneu, adj., pl. instantanei, f.
inginer instantanee, pl. instantanee, prun.
ingredient, pron. -di-ent -ne-e (nu: -ne-ie)
inhalaţie, pron. -ţi-e; gen. inhahiţiei instantaneu, SUb,'it., pl. instantanee,
inhibfţie, pron. -ţi-e; gen. inhibfţiei pran. -ne-e (nu: -ne-ie)
inimii, pl. inimi instaurare, prun. -sta-u-
inimicfţie, pron. -ţi-e; gen. inimicfţiei instigaţie, prun. -ţi-e; gen. instigaţiei
fnişte instilaţie, prun. -ţi-e; gen. instihiţiei

178
instinctUiil, pron. -tu-al interoga, ind. prez. 3 sg. ~i pl. intero-
instituf, ind. prez. 1 ,\'g. instftui, 3 ,<;g. şi ghează
pl. instftuie interogat6riu, pron. -rIu
institlÎt, pl. institute interpenetraţie, pron. -ţi-e; gen. inter-

institut6r penetraţiei

institUţie, pron. -ţi-e; gen. instituţiei interpolaţie, pron. -ţi-e; gen. interpo-
laţiei
instructaj
instructor interregn, pl. internSgnuri
inters6cţie,pron. -ţi-e; gen. intersecţiei
instrucţie, pron. -ţi-e; gen. instrucţiei
interstfţiu, pron. -ţlU
instrucţiune "indicaţie", pron. -ţi-u­
interval, pl. intervale
instruf, ind. prez. 1 sg. ~i 3 pl.
intervenf, ind. prez. 1 sg. ~i 3 pl.
instruiesc; con}. instruiască
intervfn; con}. intervină
insuficient, pron. -ci-ent
intervenţie, pron. -ţi-e; gen. inter-
insuflciţie, pron. -ţi-e; gen. insllflaţiei
venţiei
insulta, ind. prez. 3 ,<;g. şi pl. insultă intervenţionfsm, pron. -ţi-o­
insurecţie, pron. -ţi-e; gen, insurecţiei
intervenţionfst, pron. -ţi-o­
insurecţioncil, pron. -ţi-o- intervieva, pron. -vi-c-va
integrat6r, pl. integratoare intervfu, pl. interviuri
intelectual, pron. -tu-al intim ,~i intfm
intelectualitate, pron. -tll-a- intitula, ind. prez. 3 sg. ~i pl.
inteligenţă intitulează
inteligfbil intona
intemperfe, gen. intemperfei intonaţie, pron. -ţi-e; gen. intonaţiei
intendent intoxicaţie, pron. -ţi-e; gen. intoxi-
intendenţă caţici
intenţie, pron. -ţi-e; gen. intenţiei intra
intenţionat, pron. -ţi-o­ intramuscular, pron. sc
interacţiune, pron. -ţi-lI­ intransigent
intenlliat,pron. -li-at intransigenţă
interalitral intranzitfv
interconexiune, pron. -xi-lI- intrepfd
interdicţie, pron. -ţi-e; gen. interdfcţiei fntrigă, pl. intrigi
interes, pl. interese intrinsec, f. intrinsecă
interi6r, pron. -ri-or introduce
inteIjecţie,pron. -ţi-e; gen. interjecţiei int:rospOCţie,pron. -ţi-e; gen. introspecţiei
intermediar, pron. -di -ar intruziune (Mineral.), pron. -zi-lI-
intermediu, pron. -dlll intuf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. intuiesc;
intermezzo, pron. intcrmeţo con}. intuiască; ger. intufnd
intermini steri al , pron. -ri-al intuitfv,pron. -tu-i-
internaţional, pron. -ţi-o­ intufţie, pron. -ţi-e; gen. intufţiei
internaţionalfsm, pron. -ţi-o- inuman

179
inunda, ind. prez. 3 .<;g. şi pl. imÎndă ipoh6ndru
inundaţie, pron. -ţi-e; gen. inundaţiei ipostază
invariabil, pron. -ri-a- ipoteca, ind. prez. 3 ,<;g. şi pl. ipote-
invazie, pron. -zi-e; gen. invaziei ehează
inventa, ind. prez. 3 sg. şi pl. ipotecă
inventează ipotenuză
inventar ipotetic
inventaria, pron. -ri-a; ind. prez. 3.<;g. ipoteză
şi pl. inventariază, 1 pl. inven- fpsos
tariem, pron. -ri-em; ger. inventa- ircid.ia,pron. -di-a; ind. prez. 3 sg. şi pl.
rifnd iradiază; ger. iradifnd; part. iradiat,
invenţie, pron. -ţi-e; gen. invenţiei pron. -di-at
mvers iradh1ţie, pron. -di-a-ţi-e; gen. imdiaţiei
inversiune, pron. -si-u- iradiere, pron. -di-e-
investi (Eeon.) irdscfbil, pron. sci
investigaţie, pron. -ţi-e; gen. inves- iraţional, pron. -ţi-o-
tigaţiei iraţionalfsm, pron. -ţi -0-
investiţie, pron. -ţi-e; gen. investfţiei ireal, pron. -re-al
inveterat "învechit' irealizabil, pron. -re-a-
invidia, pron. -di-a; ind. prez. 3 ,"g. şi ireconciliabil, pron. -li-a-
pl. invidiază, J pl. invidiem, pron. ircdent
-di-em; ger. invidifnd iredentism
invidi6s, pron. -di -os iremediabil, pron. -di-a-
invioIabil, pron. -vi-o- ireverenţi6s,pron. -ţi-os
invitaţie,pron. -ţi-e; gen. invitaţiei irezistfbil
invoca, ind. prez. 3 ,<;g. şi pl. invocă; irfdiu, pron. -dlU
con}. invoce iriga, ind. prez. 3 ,<;g. şi pl. irighează
invocaţie, pron. -ţi-e; gen. invocaţiei irigaţie, pron. -ţi-e; gen. irigaţiei
involuţie, pron. -ţi-e; gen. involuţiei fris (Anat.), pl. frisuri
iobăgfe, gen. iobăgfei fris "stânjenel", pl. frişi
i6Iă,pron. io- iritaţie,pron. -ţi-e; gen. iritaţiei
i6n (Fiz.), pron. i-on irizaţie,pron. -ţi-e; gen. irizaţiei
ionian "din Ionia", pron. i-o-ni-an irlandez, pl. irlandezi
i6nic (Fiz.), pron. i-o- irm6s, pl. irmoc.tse
i6nic "din Ionia", pron. i-o- in1pe
ionizare,pron. i-o- irupţie, pron. -ţi-e; gen. irupţiei
ionosfem, pron. i-o- ischi6n (Anat.), pron. -ehi-on
iod şi iot (i consonantic; 1 ,<;il.) islamfsm
iotacfsm, pron. io- islandez, pl. islandezi
iperftă is6n
ipocrft isoscel, pron. sce
ipohondrfe, gen. ipohondrfei ispăşf, con). ispăşească

180
isprav~, pl. isprăvi izomorffsm
isterie, gen. isterfei izot6rm~
ist6rie, gen. istoriei izot6p
istorio~, pron. -ri-oa- izotr6p
istoriogn1f, pron. -ri-o- izv6d
istoriograffe, pron. -ri-o-; gen. isto- izv6r
riografiei izvorf, ind. prez. 3 pl. izvorftsc,
istorism imperf. izvora; perf. 8. 3 ,"g. izvorÎ,
istroromân 3 pl. izvorară; conj. izvorască; ger.
işlfc, pl. i~ lfce izvorand; part. izvorat
italian, pron. -li-an
italienfsm, pron. -li-e-
itinerar
fţă, pl. fţe
" cit. î (din i)
1
iugru- imbarca, ind. prez. 3 8g. şi pl. îmbarcă
iugoslav imb~a, ind. prez. 3 sg. şi pl. îmbăiază,
iulie, pron. -li-e l pl. îmbăiem
iuncher imbmera, ind. prez. 3 ,"g. ~i pl.
iunie,pron. -ni-e îmbaieră; conj. îmbaiere
iureş imbmsmna
iuţeaI~ imbâcsf
fvru-, pl. fvăre imbelşugat
iv6riu, pron. -rtu imbia, ind. prez. 1 ,"g. îmbfi, 3 8g. ~i pl.
fzb~ Îmbfe; ger. îmbifnd
izb~vf imbiba, ind. prez. 3 ''''g. ~i pl. îmbibă
izbândă, pl. izbanzi imbiet6r, pron. -bi -e-
izbândf imbina
izbelişte imbl~fu, pl. îmblăcfe
izbf imblânzf
izbucnf imbobocf
izbutf imbog~ţf
izgonf imboldf (dar: imbold)
izlăz, pl. izlazuri imboln~vf
fzm~ imb~a
izmenft imb~~nte, gen. Îmbrăcămfntei
iznoav~ imbrnţişa, ind.
prez. 3 sg. ~i pl. îmbră-
izobar~ ţi~ează, l pl. îmbrăţişftm; ger.
izocr6n îmbrăţi~and
izogl6s~ imbmţişare, pl. îmbrăţişftri
izolaţie, pron. -ţi-e; gen. izolaţiei imbrâncf, conj. îmbrâncească
izom6r imbrobodf
izom6rf imbuca

181
îmbucurăt6r împlânta
îmbuiba împleti
îmbujora împleticf
îmbulzeală împlinf
îmbulzf împodobf
îmbuna, ind. prez. 3 sg. -:;i pl. îmbu- împopoţona
nează împotmolf
îmbunătăţf împotrfva, prep.
îmburghezf împotrfvă, ~dv.
împacheta împrăştia, pron. -ti-a; ind. prez. ,1 sg.
împăca, ind. prez. 2 sg. împaci; con). împrdştii, 3 .'Og. şi pl. împrăştie,
împace pron. -ti-e, J pl. împrăştiem; ger.
impăciuf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
împrăştiind
împăciuiesc; cOI~i. împăcilliască
împrejmuf, ind. prcz. 1 sg. şi 3 pl.
împăciuitorfsm, pron. -ciu-i- împrejmlliesc; co~j. împrejmuiască
împădurf
împrejur, adv.
impăia, ind. prez. 3 ,"g. şi pl. împăiază,
împrejurul, prep.
1 pl. împăiem; ger. împăfnd
împresura, ind. prez. 1 .'Og. împres6r,
impăienjenf
3 ,<;g. şi pl. împresoară; con}.
împământenf
împresoare
fmpăna
împreuna, ind. prcz. 3 sg. şi pl.
împărat
împrellnează ,~i împreună; con).
împărăţfe, gen. împărăţfei
împreunezc ,~i împreune
împărţeală
împreună
împărţf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împart;
con}. împartă; ger. împărţInd
împricinat
împărţfre
împrietenf
împroprietărf, pron. -pri-e-
împătrf
împăturf, ind. prez. 1 sg. ŞI 3 pl. împuia, ind. prez. 3 .'Og. şi pl. împliiază,
împăturesc
1 pl. împlliem; ger. împuînd
împăuna, pron. -pă-u­ împuşcă-n-Iună

împânzf împutemicf
împeliţât împuţf

împerechea, ind. prez. 3 ,"g. pl. şi înadIns

împerechează, 1 pl. împerechem: în afară
ger. împerechfnd înafnte, adv.
tmpestriţâ înafntea, prep.
împiedica,pron. -pie-di- înafnte-mergăt6r
împietrf, pron. -pie- înalt
lmpila, ind. prez. 3 ,"g. şi pl. împilează înap6i, adv.
împfnge înap6ia, prep.

182
înapoia, ind. prez. 3 sg. şi pl. încetini, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
înapoiază, J pl. înapoiem; ger. încetinesc
înapofnd închega, ind. prez. 3 ,<;g. şi pl. încheagă
înăbuşeaIă încheia, ind. prez. 1 ,<;g. închei, 3 sg. şi
înăbuşf, ind. prez. J sg. înjbllş, 3 ,<;g. şi pl. încheie, J pl. încheiem; ger.
pl. înjbllşă; con}. înjbllşe închefnd
înăcrf încheietUră
înăduşf, con}. înădllşe,iscă închfde, ind. prez. I ,'tg. şi 3 pl. închfd;
înălbf con}. închfdă
în ăIţfme închipuf, ind. prez. 3 sg. şi pl.
înăUntru, adv. închfpuie
înăuntrul, prep. închiria, pron. -ri-a; ind. prez. 3 sg. şi
încadra pl. închiriază, 1 pl. închiriem,pron.
încaier, v. încăiera -ri-em; ger. închiriind
încaItea ,5i încaIte închiriere, pron. -ri-e-
încapsula închista
încartiruf, ind. prez. J sg. ~i 3 pl. închizătoare, pl. închizători
încartiruiesc; con}. încartiruiască încleia, ind. prez. 3 ,'tg. şi pl. încleiază,
încalia I pl. încleiem; ger. înclefnd
încăiera, ind. prez. J sg. încaier, 3 "i!, încleiere
şi pl. Încaieră înclina, ind. prez. 3 ,<;g. şi pl. înclfnă
încăleca înclinaţie, pron. -ţi -e; gen. înclinaţiei
încălţămfnte, gen. încălţămfntei încoace
încăpăţâna înc610
încăpăţânare încondeia, ind. prez. 3 sg. şi pl.
încăpea, ind. prez. 1 ,"'g.. şi 3 pl. încap, încondeiază, I pl. încondeiem; ger.
2 .'ig. încapi încondefnd
încărna înc6njur
încărunţf înconjura, ind. prez. 1 sg. înconjur şi
încătuşa, ind. prez. 3 sg. şi pl. înconjor
încătllşează, J pl. încătuşăm; ger. încontinuu, pron. -nu-u
încătu~jnd încorpora
încătuşare, pl. încătuşiiri încotoşmăDa
încâlceaIă încotro
încâlcf, con}. încâlcească încovoia, ind. prez. 1 sg. încovoi, 3 .'tg.
încârduf, ind. prez. J sg. şi 3 pl. şi pl. încovoaie, J pl. încovoiem;
încârduiesc; con}. încârduiască ger. încovofnd
în cât (în cât ti mp) încrâncena, ind. prez. 3 . . g. şi pl.
încât (atât de mult -) "că, de" încdncenă şi încrâncenează
încercuf, ind. prez. J ,<;g. şi 3 pl. încrede, ind. prez. J sg. şi 3 pl. încred;
înCerClliesc; con}. încercuiască con}. încreadă

183
încrengl1t11rl1 îndIăzneală
încrucişa, ind. prez. 3 sg. şi pl. îndrăznf
încrucişează, J pl. încrucişllm; ger. îndrituf, ind. prez. J sg. şi 3 pl.
încruciş:1nd îndrituiesc
încrucişare, pl. încrucişftri înduioşa, ind. prez. 3 ,<;g. şi pl.
încuia, ind. prez. J sg. Încui, 3 ,<;g. şi pl. înduioşează, J pl. înduioşim; ger.
încuie, J pl. încuiem înduioşdnd
încuiba, ind. prez. 3 ,<;!.!. ŞI pl. înduioşăt6r
încuibează înec, pl. înecuri
încuietoare îneca
încumeta, ind. prcz. 3 sg. şi pl. înec ăci6s
încumetă înfăptuf, ind. prcz. J sg. şi 3 pl.
încunoştinţa înfăptuiesc; con). înfăptuiască
încununa, ind. pra. 3 sg. şi pl. înfăşa, ind, prcz. J sg. înruş, 3 sg. şi pl.
încununează înfaşă, 1 pl. înfăşim; ger. înfăşand
încuraja, ind. prcz. I pl. încurajim; înfăşura, ind. prez. J sg. înfăş6r
ger. încuraj:1nd înfăţişa, ind. prez. 3 ,<;g. şi pl.
încurcă-lume înfăţişează, J pl. înfăţişim; ger.
încuviinţa înfăţişand
îndatora înfăţişare, pl. înfăţişiri
îndăr~t înfeuda, pron. -fe-u-
îndeajuns înfia, pron. -fi-a; ind. prez. 3 sg. şi pl.
îndeaproape înfiază, 1 pl. înfiem, pron. -fi-em;
îndemânatic ger. înfiind
îndemna, ind. prcz. 3 sg. ŞI pl. înfiera,pron. -fie-
îndeamnă înfierbânta
înde6bşte, pron. -de-ob- înfiere, prun. -fi-e-
îndeosebi, pron. -de-o- înfiinţa, pron. -fi-in-
îndiguf, ind. prez. J sg. şi 3 pl. înfiora, pron. -fi-o-; ind. prez. 1 ,<;g.
îndiguiesc înfior, 3 sg. şi pl. înfioară
îndof "a dubla", refl. ,,<1 avea o înfiorăt6r,pron. -fi-o-
îndoială"; ind. prez. I sg. şi 3 pl. înfiripa, ind. prez. 1 sg. înfiripez şi
îndoiesc: con). îndoiască înfirfp
îndoI "a încovoia", ind. prez. J sg. înfoia, ind. prez. 1 ,<;g. Înf6i şi înfoiez,
înd6i, 3 sg. şi pl. îndoaie 3 ,<;g. şi pl. Înfoaie şi înfoiază, 1 pl.
îndoială, pl. Îndoieli înfoiem; ger. înfofnd
îndoielnic înfoiere
îndoitură, pron. -do-i- înfricoşa, ind. prez. 3 ,"'g. şi pl.
îndolia, pron. -Ii-a; ind. prez. 3 sg. şi înfricoşează, 1 pl. înfricoşim; ger.
pl. îndoliază, I pl. îndoliem, pron. înfricoşand
-li-em; ger. îndolifnd înfricoşăt6r

184
înfrumuseţa îngroşare, pl. îngroşiiri
înfrupta, ind. prez. 3 ,<;g. şi pl. înfruptă înhăita, pran. -hăi-
înfuleca, ind. prez. 3 ,<;g. şi pl. înfulccă înhăma, ind. prcz. l sg. Înharn
înfunda, ind. prez. 3 ,<;g. şi pl. Înfundă înhuma
înfuria, pron. -ri-a; ind. prez. l sg. înjgheba, ind. prcz. 3 sg. şi pl.
înfurii, l pl. înfuriern, pron. -ri-em: înjghebează şi înjgheabă
ger. înfurifnd înjumătăţf
îngăduf, ind. prez. I sg. îngiidui, 3 sg. înjunghia, pron. -ghi-a; ind. prez. J sg.
şi pl. îngftduie Înjunghii, I pl. înjunghiern, pron.
îngăduială, pl. îngăduicli -ghi-em; ger. înjunghifnd
îngăima, prun. -găi-; ind. prez. J sg. înjunghieturn, pran. -ghi-e-
îngftirn, 3 sg. şi pl. îngairnă; con}. înlăcrimat
îngairne înlănţuf, ind. prcz. J ,"g. înliinţui, 3 sg.
îngălbenf, ind. prez. 3 sg. îngălbeneşte şi pl. înliinţuic
îngramfa, ind. prez. 3 ,'g. şi pl. îngirnfă în lături
îngemăna înlesru
îngenunchea, ind. prez. 3 sg. şi pl. înlocuf, ind. prez. J sg. şi 3 pl. înlo-
îngenunchează, l pl. îngenun- cuiesc; con}. Înlocuiască
chem; ger. îngenllnchfnd înmagazina
înghesuf, ind. prcz. J sg. înghesui, înmănunchea, ind. prez. 3 ,<;g. şi pl.
3 sg. şi pl. înghesuie Înrnănunchează, I pl. Înrnănlll1-
înghesuială, pl. înghesuieli chem; ger. înrnănllnchfnd
îngheţa, ind. prcz. 3 sg. şi pl. îngheaţă înmănuşat
îngheţată, pl. îngheţate înmărmurf
înghioldf înmâna
înghiţf, ind. prcz. I sg. şi 3 pl. înghft; înmift
con}. înghftă înmiresmat
îngrăşa, ind. prez. I sg. îngraş, 2 sg. înmlădia, pron. -di-a; ind. prc/,. 3 sg. şi
îngnişi, 3 sg. şi pl. îngraşă, I pl. pl. Înrnlădiază; ger. Înrnlădifnd
îngrăşărn; con}. îngraşe; ger. înmonnânta
îngăşând înmugurf
îngrăşământ, pl. îngrăşămfnte înnădf
îngreţoşa, ind. prez. 3 ,<;g. şi pl. înnămolf
îngreţoşează, I pl. îngreţoşiirn; ger. înnăscut
îngreţoş:lnd înnebunf
îngreuia, pron. -gre-u-; ind. prez. 3 sg. înnegri
şi pl. îngreuiază; ger. îngreufnd înnegura
îngrijf, con}. îngrijească înnobila
îngroşa, ind. prez. 3 sg. şi pl. îngroaşă, înnoda
l pl. îngroşiirn: con}. îngroaşe; ger. înnof, ind. prez. l sg. şi 3 pl. Înnoiesc;
îngroşând con}. Înnoiască

185
înnopta înşuruba, ind. prez. 3 sg. ~l pl.
înnom înşurubează
înnorof întl1râ.ta, ind. prez. 1 sg. întărat
în6t întâi in var. (după nume: volumul întâi,
înota partea întâi; dar: întâiul volum,
înotăt6r Întâia parte)
în preajma întâietate
înrl1f, ind. prez. 1 ,o;g. ~i 3 pl. înrăiesc întâmpina, ind. prez. 3 .o;g. şi pl.
înrăutăţI, pron. -ră-u- întampină
înroşf, conj. înro~ească întârzia, pron. -zi-a; ind. prez. l ,o;g.
însăila,pron. -să-i- întarzii, 1 pl. întârziem, pron.
însăniitoşf, con). însănăto~ească -zi-em; ger. întârzifnd
însăniitoşIt întârziere, pron. -zi-e-
fnsiişi (f. sg.) întemeia, ind. prez. 3 sg. şi pl.
înscena, pron. sce întemeiază, 1 pl. Întemeiem; ger.
înscrie, ind. prez. 1 pl. înscrfem, 2 pl. Întemefnd
înscrfeţi; ger. Înscrifnd întemeiere
însemn întemeiet6r
însemna, ind. prez. 3 .'g. ~i pl. întinde, ind. prez. 1 .',&. şi 3 pl. întfnd;
Înseamnă şi Însemnează con). întindă
însenina, ind. prez. 3 sg. Înseninează întineri
însetoşa, ind. prez. 3 sg. ~i pl. inse·· înt6cmai
toşcază, l pl. înseto~;im; ger. înse- întortocheat
to~jnd întortochere
în sfârşIt întotdeauna
înspwmânta, ind. prez. l ,'g. înspăi- întoviiri1şf, con). întovărăşească
mant, 3 ,o;g. ~i pl. Înspăimantă într-adev iir
fnspre într-adIns
înstrwna într'djutorare
~
lllSUITIl
. într'Mipat
fnsuşi (m. sg.) întredeschfde
înşela, ind. prez. 3 sg. ~i pl. înşală fntre timp
înşeptit întref, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întrciesc;
înşesft conj. întreiască
înşeua, pron. -şe-ua; ind. prez. 3 ,o;g. şi întrema, ind. prez. 3 ,',g. şi pl. între-
pl. înşeuează,pron. -uea-ză; ger. mează
înşeuand, pron. -uând întrepiitrUnde
înşfOCa, ind. prez. J ,'1;. înşfac întreprinde
înşiruf, ind. prez. 1 sg. în~frui, 3 sg. şi întreprindere
pl. înşfruie întretWa, ind. prez. 3 sg. şi pl. întreruie,
înştiinţa l pl. Întretăiem; ger. Întretăind

]86
întretăiere învestitUd
întreţfne, ind. prez. l sg. şi 3 pl. înveşmânta, ind. prez. 3 sg. şi pl.
întreţin; con). întreţină înveşmântează
întrevedere învia,pron. -vi-a; ind. prez. 3 .'ig. şi pl.
întrista învie; ger. înviind
intr-o inviere, pron. -vi-e-
întroienC, ind. prez. 3 ..;g. întroieneşte înviforat
întrona invinuC, ind. prez. l .'ig. şi 3 pl.
intru învinuiesc; con). învinuiască
întrucât "deoarece" inviora, pron. -vi-o-
intru cât "în măsura în care" învoC, ind. prez. l sg. şi 3 pl. învoiesc;
întrucâtva con). învoiască
intru t6tul învoială, pl. învoicli
intr-un înv6lt, f. învoaltă
întn1na "mereu" în zadar
întuneric înzăpezC
înţărca, ind. prez. l ..;g. înţarc înzdrăveru
înţelenC înzestra
înţepa
înţesa, ind. prez. 3 sg. şi pl. înţeasă
învălml,lteaHl
învălmăşC, con). învălmăşească J,cit.je
învăluC, ind. prez. l sg. învălui, 3 ..;g. şi jab6u, pl. jabauri
pl. învdluie jac (Telef.)
învăpăia, ind. prez. 3 sg. şi pl. jacărd
învăpăiază, l pl. învăpăiem; ger. jachetă, pl. jachete
învăpăfnd jad
învăţământ jaf
învârsta jaguar,pron. -guar
invârtC, ind. prez. 1 ..;g. şi 3 pl. jalbă, pl. jalbe
învârtesc .~i învart jale
învârtoşa, ind. prez. 3 ..;g. şi pl. jaluzea, pl. jaluzele
învârtoşează, l pl. învârtoşdm; ger. jamaică, pron. ja-mai-
învârtoş!lnd jambieră, pron. -bi-e-; pl. jambiere
învechf, conj.tnvechească jamb6n, pl. jamboane
invederat "vizibil" jandarm, pl. jandarmi
invelf jandannerie, gen. jandarmeriei
invelfş, pl. învelfşuri jantă (auto)
învelitoare, pl. învelitari japonez, pl. japonezi
înverşunat jar
învestf"a acorda un drept" jardinieră, pron. -ni-e-

187
jarg6n, pl. jargmine jftniţă
jartiern, pron. -ti-e- jiu-jft~u, pron. jlu-ji-ţu
jasp jivfnă, pl. jivfne
jaz, pron. jaz jivraj
jăratic jneapăn, pl. jnepeni
jărăgai jnepenfş, pl. jnepenf~uri
jăruf, ind. pro. I ,.;g.. ~i 3 pl.jăruiesc joagăr, pl. joCtgăre
jecmăneaIă joardă, pl. joarde
jecmănf joben, pl. jobcnuri
jefuf, ind. prcz. I sg.. ~i 3 pl. jefuiesc; jocheu, pron. jo-cheu
conj. jefuiască joi, arC. joia
jeg joimăriţă
jelanie, pron. -ni-e; gcn. jelar.iei joimfr (2 sil.)
jeIeu, pl. jeleuri j6ncă, pl. jonci
jelf joncţiune, prun. -ţi-u­
jeluf, ind. prcz. 1 sg. ~i 3 pl. jcluiesc: jongler
conj.jcluiască jonglerie, gen. jonglerfei
jerseu, pl. jcrseuri ,~i jersee jos
jertfă, pl. jertfe j6snic
jertff joule, prun. glul .~i jul
jgheab, pl. jghcâburi jovial, prun. -vi-al
jicl6r, pl. jicloare jubileu, pl. jubilee, pron. -le-e (nu:
jigani~, pron. -ni-e; gcn. jigftniei, pl. -Ie-ic)
jigrmii jubiliar, pron. -Ii-ar
jigări jucărie, gen. jucărfei
jignf jucărioară,pron. -ri-oa-
jig6die, pron. -di-e; g.cn.jig6dici jucăUş, pl. jllcă(j~i, r jucă(j~ă, pl.
jOav jllcăU~e
jiIetcă, pl. jilctci jude
jfmblă judeca
jinduf, ind. prez. l ."g. ~l 3 pl. judecată, pl. jUdedţi
jinduiesc; con). jinduiască judeţ, pl. judeţe
jfntiţă judiciar, pron. -ci-ar
jintuf, ind. prez. l .'g. ~i 3 pl.jintuicsc; judici6s, pron. -ci-os
conj.jintuiască jugastru, pl. jllga~tri
jintuiaIă juisa, pron. jll-i-
jir jujeu, pl. jlljeie
jirebie, pIOn. -bi-e; gen. jircbiei jumard, pl. jumftri
jitărf jumătate
jftie,pron. -ti-e; gen.jftiei jumulf, ind. prcz. 1 sg. ~i 3 pl.jumlllesc
jitnicer juncă,pl. junci

188
juneţe kantian, pron. -ti-an
junghi (1 sil.), pl. junghiuri kantianfsm, pron. -ti-a-
junghia, pron. -ghi-a; ind. prez. 1 sg. kieselgur, pron. chiz
junghii, I pl. junghiem, pron. kilocalorfe, gen. kilocaloriei
-ghi-em; ger. junghiind kilogram
junghietură, pron. -ghi-e- kilogrammetru
junfncă,pl.juninci (2 .'IiI.) kilolftru
juni6r (Sport),pron. -ni-or kilometraj
juntă, pron. hun- kilometru, pl. kilometri
jupân kilowatt, pl. kilowâţi
jupâneasă kilowatt-6ră
jupuf, ind. prez. 1 sg. jllpoi, 3 sg. ~i pl. kript6n
jupoâie; ger.jupllind
jupuiaIă
jupufre
jura~ic L, cit. le (În simboluri .~i: el)
jurământ, pl. jurăminte labă, pl. hibe
jurisconsult labiaI, pron. -bi-al
jurisdfcţie,pron. -ţi-e; gen.jurisdicţiei labiat, pron. -bi-at
jurisdicţionaI, pron. -ţi -0- labfl
juriu, pron. -rlU labiodental, pron. -bi-o-
jurnal, pl. jllrnâlc labiovelar, pron. -bi-o-
juruf, ind. prez. I sg. şi 3 pl.juruicsc labirfnt, pl.labirfnturi
justeţe laborat6r, pl. laborato:ire
justifica, ind. prez. 3 sg. ~i pl. justffică labori6s, pron. -ri-os
jllstiţiabil,prun. -ţi-a- lacăt, pl. l:icăte
justfţie, pron. -ţi-e; gen. justiţiei lacrimă, pl. l:krimi
juvăţ, pl. juveţe lacrimogen
juvenfl lactee,pron. -te-e (nil: -te-ie)
juxtaliniară !;ii juxtalineară, pron. j, lact6ză
-ni-a- .~i -ne-a- lacustru, pl. lacu~tri
juxtapozfţie, pron. j, -ţi-e; gen. juxta- lagună, pl.lagune
pozfţiei lai, adj.. f. hiie
juxtapune, pron. j laic, pron. la-ic
juxtapus, pron. j laiciza, pron.la-i-
juxtă, pron. j laitmotiv, pron. lait-mo-; pl. lait-
motive
lama (preot budist)
lamă, pl. lâme
K,cit.ca lamelibranhiat, pron. -hi-at
kakf lamentaţie, pron. -ţi-e; gen.lamentaţiei
kaIiu,pron. -nu lamin6r, pl.laminoare

189
lampagfu, pl. lampagfi IMăf, ind. prez. l .'ig. şi 3 pl.Iăfăiesc .~·i
lampa~, pl. Iampasuri Iftfăi; conj.Iăfăiască ~i Iftfăie
himpii, pl. lămpi (1 sil.) lrucer, pron. Iă-i- ~i liivicer
lampi6n,pron. -pi-on li1mâie
lancasterian, pron. -ri-an li1mpa5, pl. lămpaşe
lance, pl. Iănci (J ..;il.) H1ncier, pron. -c i -er
lanceohit, pron. -ce-o- Iărmuf, ind. prcz. l .'ig. ~i 3 pl.
lantemii, pl. lanterne Iărmuiesc; conj.Iărmlliască
laohiltii U1sa, ind. prez. J ."g. las, 2 sg. la~i;
laoparte conj.lase
lapislazt11i (5 si\.) Iă~aie, pl. Iăsdi .~·i leţcaie, pl. Icţcfti
lapoviţă lă~tar, pl. lăstari
lapsus, pl. lapsllsuri Iă~tUn
larghetto (Muz.) liitura5, pl. Iăturaşi; f. Iătura~ă, pl.
largheţe
Iătura~e
larga (Muz.) liitUri, nllmui pl.
lari, numai pl. (1 .,il.)
liiuda, pron.Iă-u­
laringaI
Iăudm6s, pron. lă-ll­
laringe
IMntric, pron.Iă-un­
laringian, pron. -gi-an
Iăutar,pron.Iă-u-
laringosc6p, pl. laringoscoape
IMtii, pron.Iă-u-; pl. lăute
lascfv
IMză, pron. Iă-u­
laş, pl. la~i; t: la~ă, pl. la~c
lână,gen.lanii,pl.lâlli ,,1ânaoiJor"
latifundiar, pron. -di-ar
lânii,gen. Hlnii,pl.linuri "varietăţi de
latift1ndiu, pron. -dT u
lână"
lMum, art.latura; pl. laturi
lâncezeaIii
laureat, pron.la-ll-re-at
lavab6u lângoare, v.lingoare
lavaliem, pron. -li-e- lem, pl. lefuri
lavandi1, pl.lavande leagi1n, pl. lcagănc
laviţă, pl. laviţe leah "polonez", pl.le~i
lavoar, pron.la-voar leal, pron.lc-al
lazaret,pl.lazarete .~ilazareturi lec1ndru, pron. le-an-
Hlciituşi1rfe, gen.lăcătuşărfei leap~, v. lepăda

liicrima, ind. prez. 3 ..;g. şi pl. Iăcri­ leapşii, pron.leap-şă

mează Ieăsii, pl. Iese

H1crimioam, pron. -mioa-ră leaţ, pl.leaţuri
Ulcul, ind. prez. J sg. ~i 3 pl. Iăcuiesc; lebădii, pl. lebede
conj.Iăclliască lebiirvurşt
li1ct1stii, pl. lăcuste lectfcă
lMlţă, pl.Iădfţe lecţie, pron. -ţi-e; gen. lecţiei

190
lecuI, ind. prez. 1 sg. ~i 3 pl. lecuiesc; leţcaie, v.Iăscaie
conj.lecllia'\că leucă,pron.leu-că
lefegIu, pl. Icfegfi leucemfe, pron.le-lI-; gen. leucemîei
lefterie, gen.leftcrfci leucocftli, pron. le-u-
legaţie, pron. -ţi-e; gen. legaţiei leuc6m, pron.le-u-
legământ, pl. legămfntc leucoree, pron.le-lI-, -re-e (nu: -rc-ie)
legăna, ind. prez. 1 .'g.leagăn .~i legăn, leuş6r, pron. le-lI-: pl.lcllşari .~i leiş6ri
2 sg. legcni, 3 sg. ~i pl. leagănă: leuştean, pron. le-lIş-
conj.legene leva (monedă), pl. lcve
leghe, pl. leghc levănţfcă

legislaţie, pron. -ţi-e; gen. legislaţiei lexic6n, pl.lcxicoane

legitim leziune, pron. -zi-lI-
legitimaţie, pron. -ţi-e; gen.legitimaţici lezmaiestate
liană, pron.li-a-
legiuf, ind. prez. l ...g. şi 3 pl.legiuicsc;
conj. legiuiască liant, pron.li-ant
libaţie, pron. -ţi-e; gen.libaţiei
legumă, pl. legume
libeluH1,pl.libelule
lehamite
liberalfsm
leIt, pron.le-it
lfber arbftru
lejer
Ifber-cugetlit6r, pl.lfber-cllgetăt6ri
lenaj, pl.lenajuri
lfber-profesionfst, pron. -si-o-; pl.
leneş, pl. leneşi; f leneşă, pl. lene~e
lfber-profesionf~ti
lenjereasă
lfber schimbfsm
lenjerie (nu: lingerie), gen.lenjerfei
libertinaj
lenjuri, numai pl.
libret, pl. librete
lento lfcru-
leoaică, pron. -oai-
licăr!, ind. prez. 3 sg.licăreşte
leoarcă, pron.leoar-că
licean, pron. -cc-an
leonfn, pron.le-o- licenţia, pron. -ţi-a: ind. prez. 3 ...g. şi
leopard, pron.lc-o-; pl.leoparzi pl.licenţiază, 1 pl.licenţiem,pron.
leorcM, pron.leor-; ind. prez. J sg. ~i -ţi-em; ger.licenţifnd
3 pl. leorcăiesc şi learcăi; conj. liceu, pl. licee, pron. -cc-e (nu: -ce-ie)
leorcăiască .'fi learcăie lichefia, pron. -fi-a; ind. prez. 3 . . g. şi
leorpM,pron.leor- pl.lichefiază; ger.lichefifnd
lepăda, ind. prez. 1 ...g. lepăd, 3 sg. şi lichen, pl. licheni
pl. leapădă; conj.lepede lichId, pl. lichfde
leprozerie, gen.leprozerfei lichi6r, pron.li-chior; pl.lichi6ruri
lesne licitaţie,pron. -ţi-e; gen.licitaţiei
leşIn, pl. leşfnuri licurici
leşina, ind. prez. 1 sg.leşfn, 3 ...g. şi pl. lider (nu: kader)
leşfnă lied, pron. lid
letopiseţ, pl.letopiseţe ligament, pl. ligamente

191
lighean, pron. -ghean; pl. lighene lipfci
lighioană, pron. -ghi-oa-; pl.lighioane lipfe
lihnft lipitoare (Zool.), pl. lipit6ri
liliac, pmn. -Ii-ac; pl. lilieci lipovean
liliacee,pron. -li-a-ce-e (nu: -ce-ie) Hpsă, pl. lfpsuri
liliachfu, pron. -Ii -a- lipsf, imper.lipseşte
liman, pl. limanuri lirism
limbaj, pl. limbaje lfşiţă, pl. lfşiţe
lfmbă,pl.limbi literal "cuvânt cu cuvânt"
lfmfă,pl. Ifmfe literar
limonadă, pl.l!monadc lftern, pl. lftere; art. lfterele
limonagiu, pl. limonagfi litiază <Med.), pmn. -ti-a-
limpezfş, pl. limpczfşuri litieră, pron. -ti -e-
limuzfnă, pl. limuzine litigi6s, pron. -gi-os
lfndină litigiu, prol1. -glu; pl.litfgii
lineal,pron. -ne-al lftiu, pmn. -tIu
linear (.,rectiliniu", Mat.),pmn. -ne-ar litografia,pron. -fi-a; ind. prez. 3 .'ig. şi
linearitate, pron. -ne-a- pl. litografiâză, 1 pl. litografiem,
Hnge-blfde pron. -fi-em; ger. litografiind
lingoare Iji lângoare litoral, pl. litoraluri
lingual, pron. lin-gual lftru, pl.lftri
Hngurn, pl. linguri liturghfe, gen.liturghici
lingur6i, pl. linguroaie livadă, pl. livezi
linguşeală livresc, f. livrescă
linguşf, conj.linguşească livret, pl. livrete
lingvfst lizfbil
lingvfstică, gen. lingvisticii liziern, pron. -zi-e-
liniar "din linii", pron. -ni-ar local, .mbst., pl. locâluri
linioarn, pron. -ni-O<l- locantă Iji locandă, pl. locante .~i
linit1ţă,pron. -ni-u- locande
linoIeum locaş, pl. locaşuri
linotip, pl. linotipuri locaţie, pron. -ţi-e; gen. locaţiei
linşa, ind. prez. 3 .'ig. şi pl.linşeâză locomobfl
linşaj,pl.linşaje locomot6r
Hnte, gen. lfntei locom6ţie,pron. -ţi-e; gen.locom6ţiei
Hntiţă, pl. lfntiţe locotenent
linţ6liu, pron. -nu locş6r Iji locuş6r
linx, pl. lincşi locţiit6r, pron. -ţi-i-
lfotă, pron. li -0- locuf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. locuiesc;
lipă( ind. prez. I .'ig. lfpăi, 3 sg. şi pl. conj.locuiâscă
lfpăie locuit6r

192
locuţiune, pron. -ţi-u­ lumina, ind. prez. 3 sg. şi pl.
locvoce, adj. invar. luminează
16den lumfnă, pl.lumfni
loess, pron. lăs luminăt6r, pl. luminătoare
logarftm, pl. logarftmi luminescent, pron. sce
16gidi, gen. logicii luminescenţă, pron. sce
logician, pron. -ci-an luminfş, pl.luminfşuri
log6dnă luminfţă, pl.luminfţe
logoree,pron. -re-e (nu: re-ic) luminozitate
16gos, pl. l6gosuri lumpenproletariat, pron. -ri-at
loial, pron. lo-ial lunatic
16itrll, pron. loi-tră lunea, v. luni
16jă, pl. loji luneca, ind. prcz. 3 .'ig. şi pl. liinecă
lonjeron, pl. lonjermlne lunecuş,pl.lunecuşuri
lomietă, pron. -nie-tă lunguieţ,pl.lunguieţi, f.lunguiaţă,pl.
lomi6n, pron.lor-nion ltlllguieţe
16tcă, pl.lotci luni, art.lunea
loterie, gen. loterfei luntre, pl. luntre
16to luping (nu: looping)
loţiune, pron. -ţi-u­ lustragfu, pl.lustragfi
lozfncă, pl. lozfnci (2 sil.) lustrfn
lua, pron. lu-a; ind. prez. J sg. şi 3 pl. lustru
iau, 2 sg. iei, 3 .5g. ia, J pl. luăm, lustruf, ind. prez. J sg. şi 3 pl. lus-
pron. lu-ăm; m.m.c.perf. luasem, truiesc; con}. lustruiască
pron.lu-a-; con}. ia; imper. ia; ger. lustruială
luand; part. luat lutercmfsm
Im1re-amfnte, pron.lu-a- luteţiu, pron. -tIU
lubeniţă lutru
librifiant, pron. -fi-ant lux (Fiz.), pl. lucşi
luceatm', pron. -cea-; pl. luceferi luxaţie, pron. -ţi-e; gen.luxaţiei
lucernă,gen.lucernei luxuriant, pron. -ri-ant
lucf, con}. lucească
luci6s, pron. -ci os
luciu, pron. -clU M, cit. me (în simboluri, abrevieri
lucra, ind. prez. 1 .~g. lucrez; con}. şi:em)
lucreze macadcim, pl. macadamuri
lugojeana (dans) macagfu, pl. macagfi
h1jer, pl. lujeri macaragfu, pl. macaragfi
lulea macat, pl. macaturi
lumânare macaz, pl. macazuri
lumen macedoromân

193
maccraţie, pron. -ţi-e; pen. maecrâţiei maioneză, pron. ma-io-
machia, pron. -ehi-a: intf. prez. 3 .<;g. ~i maiou, pron. ma-iou
pl. machiază, l pl. machicrn, prun. maistru, pron. mais-tru; pl. mai~tri
-chi-em: per. machifnd majă, pl. măji
machiaj, pron. -chi-aj: pl. machiaje majolfcă
machiavelic, prun. -ehi-a- majord6m
machior, pron. -ehi-or majusculă
macrobi6tic, pron. -bi-o- malac6f, pl. malaeoMc .~i malae6furi
macroc6sm malal-tft
madipol6n malaiez
madrep6r, pl. madrepori malaric,pron. -ri-e; gen. mahirici
madrigal, pl. madrigjle ,~j madrigaluri malax6r. pl. malaxoarc
maestrd, pron. ma-cs- maldăr
maestru, pron. ma-es-: pl. mac~tri maleabil, pron. -le-a-
magazimij malignitate, pron. -lig-ni-
magaziner maliţi6s, prun. -ţi-os
magherniţă, pl. magherniţe
maliţiozitate, pron. -ţi-o­
maghiar
malţ
maghinln
malvacee, prun. -cc-c (nu: -ce-ic); pl.
magician, pron. -ci-an
malvacce
magiun
mamifer
magnet, pl. magncţi
mancă, pl. mancc
magnetfsm
manciurian, pron. -ciu-ri-an
magnetft
mandarfnă
magnet6u
mandfbulă
magnczft
mandolfnă
magneziu, pron. -ZIU
mandmg6ră (Bot.), pl. mandragore
magn6!ie, pron. mag-no-li-c; gell.
magn6lici manechfn, pl. manechfne
mahala, pl. mahalale manej, pl. manejuri
maharajah mangaI, (vase) pl. mangaluri
mahomedan manganft, pl. manganfţi
mai (luna); dar: I Mai maniac, pron. -ni-ac
maia, pl. maic!c manichiură, prun. -chiu-

maidan, pron. mai-dan: pl. maidane manierat,pron. -ni-c-

mai demult "odinio"tră" manieră, pran. -ni-c-
mai de mult ,.de mai mult timp" manifest, pl. manifeste
maiestate manifesta, ind. prez. 3 sg. ~l pl.
maiestu6s, pron. rna-ies-tu-os manifestcază (la demonstraţii)
mai-marele manifesta, ind. prcz. 3 sg. ~i pl.
maimuţă manifestă "prezintă"

194
manifes~ţie, pron. -ţi-e;
festaţiei
manfla
mani6c,pron. -ni-oc
manometru, pl. manometrc
mansw-cU1, pl. mansarde
manşă, pl. manşe
manş6n, pl. man:jOane
man~, pl. mantale
mantie, pron. -ti-e; gen. mantiei
mant6u, pl. mantollri
manual,pron. -nu-al; pl. manuale
manufactUrn, pl. manufacturi
manufacturier, pron. -ri-er
manuscris, pl. manuscrfse
mapam6nd, pl. mapamonduri
mapă, pl. mape
1tUlI"limă, pl. marame
maramureşean
marasm
marat6n
marca, ind. prez. 3 .'ig. şi pl. marchează
marcaj, pl. marcaje
marcasft
marcă, pl. mărci
marchfz, pl. marchfzi
marchizet
marco~j, pl. marcotaje
mw-e, adj., gen. f. marii; pl. m. şi f.
mari
mw-e-Iogot1t
mw-e-v6rnic
maree, pron. -re-e (nu: -re-ie); pl.
maree
mart11,gen. mrlrfii;pl. mrlrfuri
margaretă (t1oare)
marginalia,pron. -li-a
margine, art. marginea; pl. margini
marionetă,pron. -ri-o-
marftim
marmeladă
gen. mani- marmoraj, pl. marmoraje
marmorean, pron. -re-an
mru-murn, pl. marmllri
mar6
marochfn
marochinWie, gen. marochinărfei
marsupial,pron. -pi-al; pl. marsupiali
marşn1t, pl. marşrute
mru-tie, pron. -ti-e; dar: X Martie
martingală, pl. martingale
martiraj, pl. martinije
mw-ror
marţ (la jocul de table)
marţi, art. marţea
marţial, pron. -ţi-al
marxfsm-Ieninfsm
masaj, pl. masaje
masă (de oameni), pl. mase
masca, ind. prez. 3 sg. şi pl. mas-
chează
mascaradă, pl. mascanide
mascul
maseză
masfv, subst., pl. masIve
maslu, pl. masluri !;Oi mas le
mas6r
masticaţie,pron. -ţi-e; gen. masticaţiei
mastoidftă, pron. -to-i-
maşinaţie, pron. -ţi-e; gen. maşinaţiei
maşfnă-unealtă, gen. maşfnii-unelte;
pl. maşfni-unelte
maşinfsm
maştehă !;Oi maştern
matahală, pl. matahale
matcă, pl. mătci
matematică, pl. matematici
matematician, pron. -ci-an
material, sub.'it., pron. -ri-al; pl. mate-
riale
materialfsm,pron. -ri-a-
195
materializa, pron. -ri-a- măgăoaie
materie, pron. -ri-c: gen. materiei măgăriţă ,~i măgăriţă
matineu (spectacol), pl. matinee, pron. 11"~gurd, pl. mdguri
-nc-c (nu: -nc-ic) mruesm,: pmn. mă-ies-; gen. măies­
matisa trîei
matostat, pl. mato . . lâte măiestrft, pron. mă-ies-
matriarhat, pron. -tri-ar- măiestru, pl. ll1~lic~tri, f. măi:istră, pl.
matrice (l\lat.). pl. matrice muiestrc
matrice "utcr" mălai
matricolă, pl. matrÎColc măI ru aş
matrimonfal, pron. -ni-al mălăieţ
matriţer mă1fn
matr6z, pl. matrOzi mă1ură !;ii mălură
matur, f. matură mănăstire .~i mânăstfre
maturaţie, pron. -ţi-e; gen. maturaţici măn!bc, v. mfmca
maţe- frf pte mănunchi (2 sil.), pl. mănunchiuri
maţe-goale mănuşă, pl. munu~i
maţe-pestrfţe mănuşărfe, gen. mănu~ărlei
maur, pron. mu-ur; f. mauru mărâr
mausoleu, pron. ma-u-; pl. mausolcc, mărăcine, pl. mărăei ni
pron. -Ic-c (nu: -Ic-ie) mărăciniş, pl. mărăcinl~uri
maxim, sub ... t. mărfâr
maximum, adv. mărgăritar (perlă), pl. mărgăritare
mazagran, pl. l1laz~l1:!rânuri .~j muzu- mărgea !)'i mărgfcă
grâne mărgean
mazăre, numai sg.: ,!;!cn. mazării mărgeluşă, pl. mărgelt1~e
mazll mărginaş, pl. mărginaşi, f. mărginâ~ă,
mazurcă, pl. mazurci pl. mărginâ~e
măcar mărşăluf, ind. prez. J ,'1g. şi 3 pl.
măcarcă mărşăluiesc
măcăf, ind. prcz. 3 sg. ~i pl. micăic măruntaie, Tlumai pl.
măcăleandru, pron. -că-lcan-; pl. mă- mărunţiş
călCndri măscărfci (3,... i1.)
măceaşă, pron. -ce41-; pl. măcc~c măsea
măcel, pl. măccluri măselariţă
măceş, pl. măcc~~i măslfn
măcinfş, pl. măcinl~uri măslfnă
măciucă, pl. muciuci măslinfu
măcriş măsluf, ind. prcz. J sg. şi 3 pl.
mădular,pl. mădubrc măsluiesc; con}. măsluiască; ger.
măduvă, gen. miduvei măslUind

196
măsura, ind. prcz. l sg. măsor mârşăvfe, gen. m[lrşăv[ei
măt:ani~, pron. -ni-c; gen. mătaniei, pl. mâţ:iş6r, pl. mâţi~6ri
mătănii mâzgă
mătase, gen. mădsii: (sorturi) pl. mă- mâzgălf, ind. prez. l ,'ig. ~I 3 pl.
tăsuri mâzgălesc
miÎtuîd, pl. mituri mâzgăli tUră
mătur6i, pl. măturmlie meandru, pron. mc-an-; pl. meandre
mătUşă, pl. mătu~i meat (Anat.), pron. me-at; pl. mcâturi
măzăriche mecanică, gen. mecanic ii
mâi, v. mânca mecanicfsm
mSie, \1. m[mea mecanfsm, pl. mecanisme
mSine, pron. mfli-ne meci (J sil.) (nu: match)
mâna, ind. prez. 3 .'ig. ~i pl. mină; con). medâIie, pron. -li-e; gen. mcdâliei
mine medali6n,pron. -li-on
mSnă, pl. mâini medial, pmn. -eli-al
mânăstfre, v. mănăstIre median, pron. -eli-an
mânătarcă, pl. m[mădrci mediantă (Muz.),pron. -di-an-
mânca, ind. prez. 3 .'ig. ~i pl. mănincă, mediat6r, pron. -di-a-
l pl. mândm; ger. mfindnd mediaţ:ie,pron. -di-a-ţi-e; ,~cn. mediaţiei
mândreţe, gen. mfmdreţi i medicament, pl. medicamente
mândru, pl. mindri medicâţie,pron. -ţi-e: gen. mcdidţici
mânea, Înd. prc/. l .'ig. m[li ::.'i mân; medico-farmaceutic
conj. miie ,~j mină medico-legaJ
manecă medico-militir
mângâia, pron. -g[l-ia; ind. prC7. I .'ig. mcdico-sanitar
mingfli, 3 ,'ig. ~i pl. mângâie,pron. medico-veterinar
-gâ-ic; ger. m[mgâfnd medie, pron. -di-c; gen. medici
mângâiere medieval, pIOn. -di-e-
mânia, pron. -ni-a; ind. prez. ISi!. mediocru, pron. -di-o-; f. mediocră
minii meditat6r
mânjeală meditaţie, pron. -ţi-e; gen. meditaţici
mânjf, conj. mânjdscă mediteranean, pron. -ne-an
mânji, v. mânz mediu, pron. -diu
mântui, ind. prcz. I ,"-g. mântui, 3 .'ig. şi megalft, pl. megalîţi
pl. mintuie megalomanfe, gen. megalomaniei
mântuiâIă megateriu, pron, -rIu
mânuf, ind. prcz. l .'ig. şi 3 pl. mânu- megieş, pron. -gi-eş; pl. mcgieşi
iesc; conj. mânuiască meglenoromSn
mânz, pl. mânji mei
mâraf, ind. prez. 3 sg. şi pl. mirâie melanc6lic
mârşav melancolfc, gen. mclancolîci

197
mele şi meleu (Sport) merin6s, adj. invar.
melesteu, pl. melesteie merita, ind. prez. 3 .<;g. şi pl. merită
meli~ merit6riu, pron. -riu
melodfe, gen. melodfei meritu6s, pron. -tu-os
melodi6s, pron. -di-os mesager
mel6n, pl. meloane mesagerfe, gen. mesageriei
melopee, pron. -pe-e (nu: -pe-ie); pl. mesaj, pl. mesaje
melopei mesean
membru, pl. membre (ale corpului) meseriaş, pron. -ri-aş
membru, pl. membri, art. membrii Mesfa
(persoane) mesianic, pron. -si-a-
memon1ndum mesteadln, pl. mesteceni
memorial, pron. -ri-al; pl. memoriale mesteca
mem6rie, pron. -ri-e; gen. memoriei mestecănfş, pl. mestecănişuri
mem6riu, pron. -riu meşă, pl. meşe
memij, pl. menajuri meşfnă, pl. meşfne
menaja, ind. prez. 3 sg. şi pl. mena- meşter-H1cătuş
jează, J pl. menajftm; ger. mcna- metabolfsm
jtlnd metacarpian, pron. -pi-an
menajare, pl. menajftri metafizician, pron. -ci-an
menajerfe, gen. menajerfei metaforă
menghină, pl. menghine metal, pl. metale
menhfr, pl. menhfre metalofd, pl. metalofzi
meningian, pron. -gi-an metaplasmă
meningftă metastază
menfu, pl. menfuri metazoar, pron. -zo-ar
mensual, pron. -su-al meteahnă, pl. metehne
mentă metempsih6ză
mentor mete6r,pron. -te-or
menţfne, ind. prez. J sg. ŞI 3 pl. meteorft, pron. -te-o-
menţin; con). menţină meteorologfe, pron. -te-o-; gen. mete-
menţiona, pron. -ţi-o­ orologIei
menţiune, pron. -ţi-u- meterez, pl. metereze
menuet, pron. -nu-et (nu: -nu-iet); pl. metflic
menuete metfs
mercantilfsm met6c, pl. metocuri şi metoace
mercurial, pron. -ri-al met6dă
merge, ind. prez. 1 pl. mergem; con). metodfsm
meargă metraj, pl. metraje
meridian,pron. -di-an; pl. meridiane metron6m, pl. metronoame
meridional, pron. -di-o- metr6polă

198
metr6u
meu (nu: mieu)
mezalianţă, pron. -li-an-
mezanfn, pl. mezanfne
mereI, pl. mezeluri
mezenter (Anat.)
mezacarp
mezoderm, pl. mezoderme
mezoz6ic, pron. -zo-ic
mezzo-f6rte, pron. me-ţo­
mezzo-sopn:ină, pron. me- ţo­
miasmă, pron. mi-as-
miaună, v. mieuna
miazănoapte
miazăzf
mica5fst, pl. mica~fsturi
mfcă (Mineral.), gen. mfcii
mic-burghez, pl. mic-burghezi, f.
mic-burgheză, pl. mic-burgheze
miciurinfsm
microbian, pron. -bi-an
microbiol6g, pron. -bi-o-
microbiologfe, pron. -bi-o-
microc6sm
microfilm, pl. microfflme
microf6n, pl. microfoane
microfotoradiograffe, gen. micro-
fotoradiograffei
microlft, pl. microlfte
micrometru (instmment), pl. microme-
tre
microorganfsm
microradioscopfe, gen. microrddio-
scopfei
microsc6p, pl. microscO<lpe
microsi6n, pron. -si-on
microzoare, pron. -zo-a-
micsandră
micşora
micşunea
mfdie, pron. -di-e; gen.mfdiei
199
mied (lsiJ.)
miel, pl. miei
(al) mfelea (referitor la 10(0), pron.
mi-e- (de ex. al (o) mielea om)
mielfnă, pron. mi -e-
miercuri, pron. mier-; art. miercurea
miere
mierlă
mierl6i, pron. mier-loi
mieuna, pron. mie-u-; ind. prez. 3 sg.
şi pl. miaună, pron. mia-u-
miez (J ,.,il.)
migdală
migrat6r
migmţiune, pron. -ţi-u-
(al) 1... lmfilea (referitor la 2000,3000
etc.), pron. mi-i- (de ex. al trei
miilea om)
mijf, conj. mijească
mfjloc ~i miJl6c, pl. mIjloace ,~i mijloace
"procedee, resurse, utilaje"
mijl6c, pl. mijl6curi "talii"
mijlocaş, pl. mijlocaşi, f. mijlocaşă,
pl. mijocaşe
mijlocfu
miIeniu,pron. -nlu
milesian
miliamper,pron. -li-am-
miliard, pron. -li-ard
milionar, pron. -li -0-
militar
militarism
miliţian, pron. -ţi-an
milfţie, pron. -ţi-e; gen. milfţiei
miluf, ind. prez. 1 ,"g. şi 3 pl. miluiesc;
conj. miluiască; ger. milufnd
mimetism
mfmică, gen. mfmicii
mim6ză
minaret, pl. minarete
mincin6s
mindfr, pl. mindfre miracol
miner, slIbst. miraj, pl. mirajc
mineral mfră, pl. mirc
minereu, pI. minereuri mireasmă
mfnge, gen. (unei) mingi (! sil.), pl. mi riametru, pron. -ri-a-
millgi (1 sil.) miriap6d,pron. -ri-a-; pl. miriapode
miniatural, pron. - ni-a- mfrişte, pl. mfri~ti
miniarurl, prof: -ni-a- miroase ,.condimentc'·, numai pl.
minier, ad)..pron. -ni-cr mir6s, pl. mirosuri
mfnim, subst. mirosf, ind. prez. 1 ...g. miros, 3 sg.
mfnimum, adv. miroase, 3 pl. miros şi miroase;
minister con). miroasă
ministerial, pron. -ri-al mirtacee, pron. -cc-e (nu: -cc-ie)
mfniu,pron. -n'fu mimf, ind. prez. J sg. şi 3 pl. miruiesc;
minotaur,pron. -ta-ur con). miruiască
mintal miscelaneu,pron. sce; pl. miscelanec,
mint6s pron. -nc-e (nu: -nc-ie)
minţf, ind. prez. / ...g. ~i 3 pl. mint; misionar, pron. -si-o-
con). mfntă misiune, pron. -si-u-
minuna, ind. prez. 3 sg. ~i pl. minunează misogfn
minune mister, pl. mistere
minuscul misteri6s, pron. -ri-os
minut, pl. minute misticfsm
minutar mistifica, ind. prez. 3 ...g. şi pl. mistffică
minuţi6s, pron. -ţi-os mistificaţie, pron. -ţi-e; gen. misti-
minuţiozitate, pron. -ţi-o­ ficaţiei
mio::lrl,pron. mi-oa- mistrfe, gen. mistrfei
miocard, pron. mi -0- mi stuf, ind. prez. / ...g. mfstui, 3 sg. şi
miocardftă, pron. mi-o- pl. mfstuie, pron. -tu-ie
miocen,pron. mi-o- mfşină "scobitură în dinţii ier-
miograf, pron. mi-o-; pl. miografe bivorc1or"
mi6p,pron. mi-op mişmaş
miopfe,pron. mi-o-; gen. miopfei mişuna, ind. prez. 3 ...g. şi pl. mi~ună
miorcăf, ind. prez. 1 sg. miorcăiesc .~j mfting (nu.meeting)
miorcăi mitologfe, gen. mitologiei
miorfţă,pron. mi-o- mitralia, pron. -li-a; ind. prez. 3 ...g. şi
miorlăf,ind. prez. 3 sg. ~i pl. miorlăie pl. mitraliază; 1 pl. mitraliem,
miozfnă, pron. mi -0- pron. -li-em; ger. mitralifnd
mioz6tis, pron. mi-o- mitralieră, pron. -li-e-
mira, ind. prez. 1 sg. mir, 3 sg. şi pl. mitrali6r, pron. -li-or
mfră; con). mire mituf, ind. prez. 1 ...g. şi 3 pl. mituiesc

200
mixt, pl. mic~ti (1 sil.); f mIxtă, pl. moleculă, pl. molecule
mIxte moleşeală
mIzer,ad). moleşI,con). moleşească
mizerie,pron. -ri-e; gen. mizeriei moletieră.::. LJn. -ti-e-
mlaştină, pl. mlaştini molfăI, ind. prez. 3 sg. molfăie .~i
mlădia, pron. -di-a; ind. prez. l sg. molfăieşte
mlădiez, pron. -di-ez, 3 sg. şi pl. molibden, numai sg.
mlădiază; ger. mlădifnd molfd
mI ădiere, pron. -di-e- m6lie,pron. -li-c; gen. moliei
mlădi6s, pron. -di-os m6limă, pl. malime
mlădIţă, pl. mlădfţe moHtvă
moaşă, pl. moaşe moluscă, pl. moluşte
mfJbfl, ad).. pl. mobfli; f. mobilă, pl. momftie
mobflc momeală, pl. momeli (şi momele, în
mobfl, .mbst., pl. mobile şi mobllllri expresia: cu şoşc1e, cu ~ )
m6bilă, subst., pl. mobile
monăh
mobiliâr,pron. -li-ar
monârh
mobilier, pron. -li-er
mondial, pron. -di -al
mocăf, ind. prez. 3 sg. m6căie şi
monedă, pl. monede
mocăieşte
monetărfe, gen. monetărfei
model, pl. modele
monIsm
modelaj, pl. modehije
mon6clu, pl. monacluri
moderato (Muz.)
monocotiledonat
moderaţie,pron. -ţi-e; gen. moderaţici
monograrnă
modernIsm
monol6g, pl. monoloage şi mono-
modest, f. modestă
l6guri
m6dic "neînsemnat"
monologa, ind. prez. 3 .~'g. şi pl.
modifică, ind. prez. 3 sg. şi pl.
monologhează
modifică
modulaţie,pron. -ţi-e; gen. modllhiţiei mon6m, pl. monoame
mofluz, pl. mof1uji şi mof1uzi monoteIsm
mogâldeaţă monstru6s, pron. -stru-os
mohorf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. moho- monstruozitate, pron. -stru-o-
risc; perfs. 3 sg. mohorf, 3 pl. montaj
mohorfrră; con). mohoniscă; ger. mont6r
mohorand; part. mohorat montUră
m6ină, pron. P.1oi-nă monument, pl. monumente
molatic mops (câine), pl. mopşi
molau, f molftie morat6riu, pron. -riu; pl. moratarii
m6lcom morbld
moldovean mordănt, pl. mordanţi

201
morfofiziologle, pron. -zi-o-; gen. mucegM, ind. prez. 3 . . g. mucegăie~te;
morfofiziologiei con). mucegăiască
morgana (În expr. fata morgana) mucezeâl~
morfşc~, pl. mori~ti muchie, pron. -chi-e; pl. muchii .~i
mormM, ind. prez. I . . g. marmăi, 3 ....g. muche, pl. muchi
~i pl. marmăie, pron. -mă-ic muchier, pron. -chi-er
mormruâl~, pl. mormăieli muciIagiu, pron. -glu
mormant, pl. morminte muezln, pron. mu-c- (nu: mu-ie-)
morte~ mugi, ind. prez. 3 . . g. muge~te
mortier, pron. -ti -er şi mortieră, pron. mugur
-ti-e- muia, pron. mu-ia; ind. prez. J ~i 2 . . g.
mortificaţie, pron. -ţi-e; gen. mor- moi. 3 . . g. şi pl. moaie, J pl.
tificaţici muiem, 2 pl. muiaţi; ger. muind
mortuar, pron. -tu-ar muieratic
mosc muiere
moschee, pron. -che-e (nu: -che-ie); mujdei
pl. moschci mulaj, pl. mulaje
m6stră multinaţionaI, pron. -ţi-o­
moş,pl. mo~i multiplicaţie, pron. -ţi-e; gen. multi-
moşle, gen. mo~iei plicaţiei
moşier, pron. -~i-er multiş6r, pl. multi~ari (nu: mulţi~ari)
m6to, pl. motauri mulţumf
motocompres6r, pl. motocompresmire mulţumit6r
motomecanizare mumle, pron. -mi-e; gen. mumiei
motonav~, pl. motomlve mumifica, ind. prez. 3 . . g. ~i pl.
mot6r, adj., pl. motari mumifică
mot6r, .<;ub. . t .• pl. motoare muncel, pl. muncele
motrice, adj. municfpiu, pron. -PIU
moţăI, ind. prez. I . . g. maţăi, 3 . . g. ~i pl. munlţie, pron. -ţi-e; gen. muniţiei
m6ţăie murătUră
mo~âl~ murdar
moţionâl, pron. -ţi-o­ mureşean
moţiune, pron. -ţi-u­ muribund
movfi~, pl. movf1e mUrmur, pl. murmure
mozaic, ad) .• pron. -za-ic murmum, ind. prez. 3 sg. ~i pl.
mozafc, . . ub . . t.. pron. -za-ic; pl. murmură
mozaicuri murseca, ind. prez. 3 . . g. şi pl. mursccă
mreaj~, pron. mrea-jă; pl. mreje murul, ind. prez. I sg. şi 3 pl. muru-
mrean~,pron. mrea-nă; pl. mrene iesc; con). muruiască
muced muruiaI~
mucegai musaca

202
musafir
muscal N , cit. ne (În simboluri ~i: en)
nacelă, pl. naeele
muscel, prun. see; pl. musee]c
nadă, pl. naue "momeli", nadc ,~i năzi
muschetar (nu: mu~ehct~ir)
muscMtă "Înnăclituri"

muscular (nu: mu~chill"lr) nadfr (Astron.)

musculatură nai
muscul6s naivitate, pron. na-i-
muselfnă nalbă, pl. milbe

mustaţă, pl. musdţi namilă, pl. namile

mustra, ind. prez. 3 sg. ~i pl. mustră nanchin

mustuf, ind. prez. 1 ,'>g. şi 3 pl. naos, pl. naosllri
mustllicsc; conj. mustuiască naraţiune, pron. -ţi-ll­

muşca, ind. prcz. 1 sg. muşc, 2 sg. nară, pl. nări

muşti; conj. mu~tc narcfsă, pl. narclse

muşchi (J ,,>il.) narghilea, gen. narghilclci, pl. narghi-

muşeţel lele
muşiţă nall, pl. naSl1ri
muşterfu, pl. mll~terfi nasture
muştiuc, prun. mu~-tiuc; pl. mu~tiueuri naşă, gen. na~ei, pl. mi~e

muştruluf, ind. prez. J sg. şi 3 pl. nataţie,pron. -ţi-e; gen. natâţiei

mll~trlllllicsc; conj. mll~truluiasd natriu, pron. -trlu

muşurof, ind. prez. J ,"g. ~i 3 pl. naturaleţe
11111~uroiesc; con}. mu~uroiască naturalfsm
muşur6i, pl. l11u~uroaic naţional, pron. -ţi-o­
mutaţie,pron. -ţi-e; gen. l1111taţici naţionaHsm,pron. -ţi-o­
muteşte naţionalitate, pron. -ţi-o­
mutfsm naţionalizare, pron. -ţi-o­
mutual, pron. -tu-al naţiune, pron. -ţi-ll-
mUţenie, pron. -ni-c; gen. muţenici naufragia, pron. na-ll-, -gi-a; ind. prez.
muţunache 3 sg. ~i pl. nallfragiază, 1 pl.
muză nallfragiem, pron. -gi-em; ger.
muzeologfe, pron. -zc-o-; gen. mllzco- nallfragifncl
logfei naufragiu, pron. na-lI-, -glll; pl.
muzeu, pl. muzee, pron. -ze-e (nu: nallfnigii
-ze-ic) nautic, pron. na-ll-
muzică, gen. muzicii nautfl, pron. na-lI-
muzician, pron. -ci-an navă, pl. nave
naviga, ind. prez. J sg. navighcz, 3 ,'>g.
~i pl. navigheâză
navigaţie, pron. -ţi-e; gen. navigâţiei

203
nazal nhuf, ind. prez. / sg. şi 3 pl. năzuiesc;
nazofaringiăn, pIOn. -gi-an conj. năzuiască
n~bMăi,pl. nhufnţi1, pl. năzuinţe
n~b6c "imitaţie de piele de antilopă" nea, art. neaua, pron. nea-ua
n~Hfi, ind. prez. 3 .~g. năclăieşte; conj. neab~t, pron. ne-a-
năclăiască neănt,pron.ne-ant
n~d~jduf, ind. prez. / .~g. şi 3 pl. neaoş, pron. nea-oş, pl. neaoşi; f.
nădăjduiesc; conj. nădăjduiască neaoşă, pl. neaoşe
n~dejde nebunatic
n~duf necaz
n~duşeaI~ nec~jf, conj. necăjească
nMuşf, conj. năduşească necheza, ind. prez. 3 sg. şi pl.
nMram~,pl. năfnime
nechează
n~gam
necondiţionat, pron. -ţi-o­
nrumf, pron. nă-i­ necrol6g, pl. necro16guri
nm6c~, pl. năluci
necromanţfe, gen. necromanţfei
nmtete, pl. nămeţi
necr6pol~
nmt61, pl. năm6luri
nectar
nănaş~,pl.nănaşe
nec6m
n~past!, pl. năpaste şi năpiÎşti
necurnţ6nie, pron. -ni-e; gen. necu-
n~p~stuf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
răţeniei
năpăstuiesc; conj. năpăstuiască
necuviincios, pron. -vi-in-cios
năpârst6c
necuvifnţi1
năprasnic
nedeie
nw-av, pl. năravuri
nedelicateţe
nArl1vaş, pl. nărăvaşi; f. nărăvaşă, pl.
nărăvaşe
nedezlipft
nedezminţft
nMuf, ind. prez./ sg. nărui, 3 sg. şi pl.
niÎruie nedumerit
nefIfnţi1
nhmfe, gen. năsălfei
nhtn1şnic negativfsm
nMt negaţie, pron. -ţi-e; gen. negaţiei

n~vaI~ neghfn~, gen. neghinei

nb~df negiobfe, pron. -ghio-bi-; gen. negţlio­

n~v6d,pl.năvoade biei
nhărf, ind. prez. 3 sg. năzare şi neglija, ind. prez. 3 .~g. şi pl.
năzăreşte neglijează, 1 pl. neglijăm; ger.
nbbatie,pron. -ti-e; gen. năzbatiei neglijând
nhdrnvăn neglijent
nhdrnvănfe, gen. năzdrăvăniei neglijeu, pl. neglijeuri

204
negocia, pron. -ci-a; ind. prez. 3 . . g. ~i neîntârziat
pl. negociază; I pl. negociem, neîntemeiat
pron. -ci-em; ger. negocifnd neîntinat
negociere, pron. -ci-e- neînt6rs
neglis neîntrecut
negust6r neîntrerupt
negustorie, gen. negllstorfei neînţeleg~t6r
neidentificabil, pron. ne-i- neînţelegere
neiertat neînţeles
neîm ... (în tempo lent) şi ne-m .. (în neînvfns
tempo rapid) nelal6cul (s~u, lui ctc.)
neîmblânzit nemaiauzit
neîmpăcat nemaiavând
neîmplinft nemaiîntâlnit
neîn ... (în tempo lent) şi ne-n ... (în nemaipomenit
tempo rapid) nemaiştifnd
neînceplit nemaivuând
neîncetat nemaivulit
neînchipuft nemernic
neîncredere nemulţumf
neîncrezăt6r neobişnuit, pron. ne-o-
neîndemânare neoclasicfsm, pron. ne-o-
neîndemânatic neofalfn~, pron. ne-o-
neîndemW neofft,pron.ne-o-
neîndestuU1t6r neogţ6c,pron.ne-o­
neîndoielnic neolatin, pron. nc-o-
neîndoi6s neolftic, pron. ne-o-
neînduplecare neologfsm, pron. nc-o-
neînduplecat ne6n,pron. ne-on
neîndur3re neosalvarsan, pron. ne-o-
neîndumt neoz6ic, pron. ne-o-
neîndumt6r nepierit6r
neînfrânt nepotism
neînfricare nepricopsft
neînfricat neptunian (Geol.),pron. -ni-an
neînfricoşat neptunfsm (Geol.)
neîngrădit neptt1niu (Chim.), pron. -nTu
neîngrijf neputinţă, pl. neputfnţe
neîngrijfre ner6d
neînsemnat neroz{e, gen. nerozfei
neînsufleţft nervt1ră,pl. nervuri

205
nesq nici odată (nici odată, nici acum)
nesăţi6s,pron. -ţi-os nici o dată (nici o dată, nici de două
nestemată ori)
neştifnţă nici un, ă(~i.
netezf nici una, pr.
neto nici unul, pr.
neţărmurft nicovală, pl. nicovalc
neţesălat nihilfst
neumă, pron. neu- nimb, pl. nfrnburi
neurastenic, pron. nc-u- nfmeni .~i nfmenea
neuroar.emfe, pron. ne-u-ro-a··; gen. nimerf
l1euroa;lemfei nfmfă
neurochirurgfe, pron. ne-u-; gen. neu- nimfc
rochirurgfei nimicft
neurol6g, pron. ne-u- ni6biu (Chim.),pron. ni-o-blll
neur6n,pron. nc-u- nfscai !ji niscai
neutralitate, pron. ne-u- niscaiva
neutr6n,pron. neu- nisfp
neutru .~i neutru, pron. n~-u­ nisip6s
nevăstUică, pl. nevi:isttiici nfşă, pl. nf~e
nevof, ind. prez. J ."g. ~i 3 pl. nevoiesc; nfşte
canj. nevoiască nitam-nisam
nevoiaş nitrocelul6ză
nev6ie ni troglicerfnă
newton, pron. nlu-ton nituf, ind. prez. J ....g. ~i 3 pl. nituicsc;
nezdruncinat canj. nituiască
nicăieri .~i nicruerea nivel "înălţime, stadiu", pl. niveluri
nichelaj, pl. nichclajuri nivelă .~i nivel (instrument), pl. nivele
nicicând (2 ",il.) "niciodată" niznai
nici când (nici când a venit) noaten,pron. noa-ten
nicicât (2 ..,-il.) "deloc" n6bil
nici cât (nici cât negru sub unghie) nobiliar, pron. -li-ar
nicicum (2 .'iil.) "deloc" nobleţe
nici cum (nici cum ai spus) noctambul
nicidecât (3 ",il.) "deloc" nodul, pl. noduli
nici de cât (nu vorbe~te nici de cât a nodur6s
suferit) noi, v. nou
nicidecum (3 .'iil.) "deloc" noian, pl. noiane
nici de cum (nu vorbc~te nici de cum noiembrie, pron. -bri-e
a ver.it) nojfţă, pl. nojfţe
nici o, adj. nomina1fsm
niciodată nonsens

206
noptatic numai de cât (a vorbit numai de cât a
noptierli, pron. -ti-e- cheltuit)
nor nu-mă-uita (Bot.)
n6rli, gen. nurorii; pl. nurori numerotaţie,pron. -ţi-e; gen. numero-
nord taţici

nord-american numism~t
nord-est numism~tic
nord-vest numism~tică, gen. numismatieii
nor6c, pl. normlce nunţiat6rli, pron. -ţi-a-

norocf,conj.noroceaseă nunţiu, pron. -fiu; pl. nunţii

nor6i nupţi~, pron. -ţi-al
norof, ind. prez. l sg. şi 3 pl. noroiese nurd, gen. nureii; pl. nurei
nor6s nur6ri, v. noră
nutreţ, pl. nutreţuri
norvegian, pron. -gi-an
n6stru, pl. noştri nutria (Zool.), pron. -tri-a
nutrfţie, pron. -ţi-e; gen. nutrfţiei
notari~t, pron. -ri-at
nuvelă
notaţie, pron. -ţi-e; gen. notaţiei
nuvelfstic
notorietate, pron. -ri-e-
not6riu,pron. -riu
noţiune,pron. -ţi-u-
nou, pl. noi; f.
n6uă,pron. no-uă
nouă, gen. noii,pl. noi
0, cit. o
oacheş, pl. oacheşi; f. oacheşă, pl.
n6uăsprezece
oaeheşe
(al) n6uăsprezecelea
owe, art. oaia
n6uăsute
oarec~, adj.invar.
nouăzeci
oarecând
nou-născut, pl. nou-născuţi
oarecât
noutate,pron. no-u- oarece
nuanţă,pron. nu-an-
oarecfne
nubfl oarecum
nucet, pl. nuceturi oareşic~
nucle~, pron. -ele-ar oareşicum
nucle6n (Fiz.),pron. -ele-on oareunde
nucleu, pl. nuelee, pron. -ele-e (nu: o~pete, pl. oaspeţi
-ele-ie) o~te,pl. oşti
nug~, pl. nugale oază, pron. oa-ză
nui~, pl. nuiele obadă, pl. obezi
nuieluşă, pl. nuieluşe obârşie, pron. -şi-e; gen. obârşiei
nu mai (el nu mai vine) 6bcină, pl. obcini (2.o;il.)
numai, adv. (am primit numai o carte) obedienţă, pron. -di-en-
numaidecât, adv. "imediat" 6berliht, pl. oberlihturi

207
obez, pl. obezi obtUz
obicei, pl. obiceiuri obţfne, ind. prez. 1 sg. ~i 3 pl. obţîn;
obiect, pron. -bicct con). obţfnă
obiectfv, pron. -bicc- obţinere
obiectivfsm, pron -biec- obuzier, pron. - zi -cr
obiecţie, pron. -bicc-ţi-c: geTI. obit~c­ oca, art. ocaua, pron. -ca-lIa; pl. ocâle
ţici ocar-d, pl. odri
obijduf, ind. prez. 1 sg. ~i 3 pl. ocarfnă, pl. ocarîne
obijduicsc: con).obijduiască ocazie, pron. -zi-e; gen. ocâzici
obişnuf, ind. prez. 1 sg. ~i 3 pl. ocazional, prolJ. -zi-o-
obi~nuiCsc; conj. obi~nuiască ocări, ind. prez. 1 sg. ~i 3 pl. ocărJsc;
obişnuft imperf. ocăra; perf..<;. 3 sg. ocări,
oblăduf, ind. prez. 1 ,<;g. ~i 3 pl. 3 pl. ocărâră; con). ocărască: ger.
oblăduiesc; con). oblăduiască ocărftnd; part. ocărfrt
obIeţ (lht.), pl. obleţi occident, pron. oc-ci-
obligat6riu, pron. -rTu occipitaI, pron. oc-ci-
obligaţie, pron. -ţi-c; gen. obligaţiei ocean,pron.o-cean;pl.oceanc
oblojeaIă, pl. obIojeIi oceanic,pron. -cea-
oblojf, con). oblojcască oceanograffe, prolJ. -cea-; gen. ocea-
ob6i, pl. oboaie nograffei
ob61 "contribuţie", pl. ob61uri ocheadă,pron. -chea-
obor6c ochean, pron. o-chean; pl. ochc;ine
obraz, pl. obraji ocheană (lht.), pron. -chea-
obraz, pl. obn!zc "persoane" ochelari, numai pl.
obraznic ochf, con). ochească
obscen, pron. scc ochi (Anat.), pl. ochi
obscur ochi (dc Ia fereastră, dc pădure, la o
obscurantfsm împletitură, Ia plită; mâncare), pl.
observa, ind. prez. 3 sg. şi pl. observă ochiuri
observat6r 6chiul-b6ului (Bot.)
observaţie, pron. -ţi-e; gen. observaţiei oclusiv
obsesie, pron. -si-e; gen. obsesiei ocluziune,pron. -zi-u-; gen. ocluzidnii
obsidian, pron. -di-an oc61 "spaţiu delimitat; gard; ogradă",
obstacol pl. ocoale
obstetrică, gen. obstetricii oc61, pl. ocoluri
obstina, ind. prez. 3 sg. şi pl. octaedru, pron. -ta-e-; pl. octaedre
obstinează octet, pl. octete
obstrucţie, pron. -ţi-e: gen. obstn:icţiei octog6n, pl. octogoane
obstrucţionfsm, pron. -ţi -0- octofh, pl. octofhuri
6bştc, pl. ob~ti (l sil.) oct6mbrie, pron. -bri-c
obtumt6r, pl. obturatoare ocultfsm
obturaţie, pron. -ţi-e; gen. obturaţiei ocupaţie, prolJ. -ţi-e; gen. ocupaţiei

208
odaie oier
odalfscă, pl. odalfsce,pron. scc 6ină, pron. oi-nă
odată "odinioară, cândva" (a fost 6işte, pron. o-i~­
odată) ojfnă
o dată (încă o dată SilU o dată promis) oj6g
o dată ce olan (piesă de argilă arsă), pl. olane
o dată cu olandez, pl. olandezi
(x.Hljdii, numai pl. oleacă
odg6n oleagin6s, pron. -Ie-a-
odicol6n oli~arhfe, gen. oligarhfei
odihnă olimpiadă, pron. -pi-a-
odinioară, pron. -ni-oa- olimpiăn, pron. -pi-an-
odi6s, pron. -di -os omagia, pron. -gi-a; ind. prez. 3 sg. ~i
odisee, pron. -sc-e (nu: -se-ie) pl.omagiază, / pl. omagiem, pron.
odolean, pron. -Iean -gi-em; g.::r. omagifnd
ofen, ind. prez. 1 sg. ofer, 3 sg. ~i pl omagial, pron. -gi-al
oferă; con). ofere omagiu, pron. -glu; pl. omagii
oficia, pron. -ci-a; ind. prez. 3 sg. ~i pl. om~t, pl. om5turi
oficiază, / pl. oficiem, pron. ombilfc,pl.ombilfcuri
-ci-em; ger. oficifnd omfdă, pl. omlzi
ofici~il, pron. -ci-al omilfe, gen. omilfei
oficializa, pron. -ci-a- omisiune, pron. -si-u-
oficiant, pron. -ci-ant omogenitate
oficiere, pron. -ci-e- omol6g, pl. omol6gi; f. Gmoloagă, pl.
oficfnă omoloage
ofici6s, pron. -ci-os omologa, ind. prez. 3 ,"g. ~i pl.
offciu,pron. -clU omologhează
ofiţer omoplat, pl. omophi.ţi
ofrandă, pl. ofnlnc\e omorf, imperf. omor;j; perf. s. 3 sg.
6fsaid (nu: off-side) omori, 3 pl. omorftră; ger.
6fset omomnd; pilrt. omorit
6ftică,gen.6fticii om-zf, pl. om-zOe
ofusca, ind. prez. -' sg. şi pl. onctu6s, pron. -tu-os
ofuschează onctuozitate, pron. -tu-o-
oglfndă, pl. ogl fnzi ondulat6r (aparat), pl. ondulatoare
ogof, ind. prez. / sg. ~i 3 pl. ogoiesc; ondulat6riu, ad)., pron. -rIu
con}.ogoiască ondulaţie, pron. -ţi-e; gen. ondulâţiei
ogorat onfx ~i 6nix
ogradă, pl. ogrftzi onoare, gen. onoarei
ohm, pron. om; pl. ohmi onomastică, gen. onomastic ii
ohmmetru, pron. om-me- onomatopee, pl. onomatopee, pron.
ofdium,pron.o-i-di-um -pe-e (nu: -pe-ie)

209
on6r,pl.onaruri orăşeancă,pl.oră~ence
onorariu, pron. -rIu orătanie, pron. -ni-e; gen. orătaniei,
oolftic, pron. 0-0- pl.orădnii
OOSfeîd, pron. 0-0- orânduC, ind. prez. l ...g. şi 3 pl.
opaiţ, pron. -pa-iţ; pl. opaiţe orânduiesc; conj. orânduiaseă
opal, pl. opale orbecăf, ind. prez. I ...g. ~i 3 pl.
opalescenţă, pron. see orbecăiesc; conj.orbecăiască
operaţie, pron. -ţi-e; gen. operaţiei orchestraţie, pron. -ţi-e; gen. orches-
opCnie, pron. -ni-e; gen. opfniei traţiei
6pis, pl. apise orchestră
6piu, pron. -PIU orchestri6n, pron. -tri-on
oportunCsm 6rdie, pron. -di-e; gen. ardiei
op6sum 6rdine, gen. ardinii
opozCţie, pron. -ţi-e; gen. opozIţiei orcadă (MiL), pron. -re-a-
opreg, pl. oprcge orei6n, pron. -re-ion
opresiune, pron. -si-u- organdf
opr6briu, pron. -brlu organCsm
6ptidi, gen. apticii Organizaţia NaţiUnilor Unfte (O.N.U.)
optici an , pron. -ci-an; pl. opticicni organizaţie, pron. -ţi-e; gen. orga-
optimfsm nizaţiei
6pt~prezece 6rgă, gen. orgii, pl. orgi
(al) 6pt~prezece1ea orgoli6s,pron. -li-os
opt sute org6liu, pron. -nu
(al) 6ptulea orhidee, pron. -de-e (nu: -de-ie); pl.
optzeci orhidce
(al) optzecilea ori "sau"
opţiune, pron. -ţi-lI- oricare, pron. ori-
opune, ind. prez.1 ...g. ~i 3 pl. opun; oricartd, pron. ori-
conj.opună oricât, pron. ori-
6pus (MlIz.) orice, pron. ori-
opuscul oricfne, pron. ori-
or "însă" oricum, pron. ori-
onkol ori de câte ori
oninj 6rie, pron. -ri-e, gen. ariei
oîdlljacm, pl. oranjade orient,pron. -ri-ent
orar orienta, pron. -ri-en-
orat6riu (MlIZ.), pron. -rIu orientaHst, pron. -ri-en-
oraţie, pron. -ţi -e, gen. onlţiei orifrciu, pron. -clu
6rn original "care nu e imitat"
orncăf, ind. prez. 3 sg. ~i pl. or~căie originar "de loc din"
orncruală, pl. orăcăieli origine, art. orIginea; pl. orfgini
orăşean oriîncotr6, pron. ori-în-

210
orişicare, pron. ori- osuar, pron. -su-ar
orişicand, pron. ori- otlc, pl. otfce
orişicat, pron. ori- otorinolaringologfe, gen. otorino-
orişice,pron.ori­ laringologfei
orişicfne,pron. ori- otrav~, pl. otdvuri
orişicum, pron. ori- oţMf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oţărdsc;
orişiunde, pron. ori- impcrf. oţăni; pcrf. s. 3 sg. oţărf,
oriunde, pron. ori- 3 pl. oţărară; con}. oţărască; ger.
oriz6nt oţădnd; part. oţărât
omamentaţie, pron. -ţi-e; gen. orna- oţel-bal6t
mentaţiei oţel-bet6n
ortod6x, pl. ortod6cşi oţetl
ortoepfe, pron. -to-e-pi-e; gen. orto- OU, pl. ouă, art. ouăle, gen. ouălor
epfei Oua
ortogrc:tfia, pron. -fi-a; ind. prez. 3 sg. ovaţie, pron. -ţi-e; gen. ovaţiei
şi pl. ortografiază, 1 pl. orto- ovaţiona, pron. -ţi-o-
grafiem, pron. -fi-em; ger. ortogra- ov~
fifnd ovoidal, prori. -vo-i-
ortogrelffe,pron. -fi-e; gen. ortografiei ovosc6p, pl. ovoscoape
osârdie, pron. -di-e; gen. osârdiei ovul, pl. ovule
oscilat6r (aparat), pron. sci; pl. osci- oxaleit, pl. oxalaţi
latoare oxiur, pron. -csi-ur
oscilat6riu, adj., pron. sci, -riu ozocherf~
oscilaţie, pron. sci, -ţi-e; gen. oscilaţiei
osifica, ind. prcz. 3 ."g. şi pl. osîfică
osificaţie, pron. -ţi-e; gen. osificaţiei
6smiu, pron. -mIu P, cit. pe
osm6ză pace, gen. picii
osp~ta pacheb6t, pl. pacheb6turi
osp~ţ pachet, pl. pachete
ospfciu, pron. -citi pacient, pron. -ci-ent
ospitalier,pron. -li-er pacien~, pron. -ci-en-
ostatic pacffic
os~esc, f. ostăşească pacifica, ind. prez. 3 sg. şi pl. pacffică
ostentaţie, pron. -ţi-e; gen. ostentaţiei paciffsm
osteologfe, pron. -te-o-; gen. oste- pacoste, gen. pacostei
ologfei pact, pl. pacte
osteomielf~, pron. -te-o-mi-e- padin~, pl. padini
6stie, pron. -ti-e; gen. 6stiei pafta, pl. paftale
ostof, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ostoiesc; pag, pl. pagi; f. pagă,pl. pagc
con}. ostoiască paginaţie, pron. -ţi-e; gen. paginaţiei
ostr6v, pl. ostroave pagin~, pl. pagini

211
pag6dă, pl. pag6dc panaceu, pl. panacee, pron. -cc-e (nu:
pahar, pl. pahare -ce-ie)
pahidenn panama, pl. panamale
pai, pl. paie pană (defect), gen. pcnei; pl. pene

paiantă pancartă
pair,pron. per; pl. pairi,pron. peri pancreas, pron. -cre-as
paisprezece pancreatic, pron. -cre-a-
(al) paisprezecelea pandecte, numai pl.
paj pandişpan

pajişte, pl. paji~ti panegfric, pl. panegfricc

pajur~, pl. pajuri panel, pl. panele
paladiu, pron. -dlu paner, pl. panere
panglică, pl. panglici
palanc~, pl. palllnci
panică
palat (Arhit.), pl. palate
panificaţie, pron. -ţi-e; gen. pani-
pahivră, pl. palavre
fidţici
paI~, pl. paie
pan6ptic, pl. panaptice
paleograffe, pron. -Ic-o-; gen. paleo-
panoramă, gen. panoramei; pl. pano-
grafici
rame
paleolftic, pron. -Ie-o-
pansea, pl. pansele
paleontologfe, proll. -Ie-on-; gen.
pantă, pl. pante
paleontologfei
pantefsm,pron. -te-ism
paleoslav, prol1. -Ic-o-
pante6n, pmn. -te-on
paleoteriu, pron. -Ie-o-, -riu
panunional, pron. -ni-o-
paleoz6ic, pron. -Ie-o-zo-ic
papagal, pl. papagali
paliativ, pron. -li-a-; pl. paliatfvc
papanaş
palid papară, gen. paparei !;ii paphri i
palier, pron. -li-er paparudă
palmares papaveracec, pron. -cc-c (nu: -('C-ic)
palm~, pl. pal me papă, gen. papei
palmier, pron. -mi-er papă-lapte
paloare, gen. palarii papetărie, gen. papetărfci
paloş, pl. pâlo~e papilă,pl. papfle
palpita, ind. prez. 3 sg. ~i pl. palpîtă papi6n, pron. -pi-on
palpitaţie, pron. -ţi-e; gen. palpitaţici papi6tă,pron. -pi-o-
paltin papfrus, pl. papfrusuri
paludfsm papricaş
pahlstru, pl. palu~tri; f. palustră, pl. papuc
palustre papură, gen. papurii
pamflet, pl. pamflete parabolă
pampas, pl. p,impasuri parab6lic

212
paraclIs, pl. paraclfse paronomasfe, gen. paronomasfei
paracliser paroxfsm
paradă, pl. parade partaj, pl. partaje
paradiziac, proJl. -zi-ac parter
parad6x, pl. paradoxuri ~i parad6xe participa, ind. prcz. 3 .\g. ~i pl.
parafă, pl. parâfc partfcipă
paragină, gen. paraginii participaţie, pron. -ţi-e: gen. parti-
paragraf, pl. paragrafe cipaţiei
parale1ipiped, pl. paralelipipcde participial,pron. -pi-al
parametru, r.' parametri particfpiu, prun. -PIU
paran6ic, pron. -no-i ... particulă
paranteză, pl. paranteze partfdă, pl. partide
parapet, pl. parapcte partidă (Econ.), pl. partfzi
parastas, pl. parastase partfnic
paraşută partiţiune, prol1. -ţi-u­
paratrăsnet parţial,pron. -ţi-al
paravan, pl. paravanc parvenf, ind. prcz. J sg. ~i 3 pl. parvfn;
parazitlsm conj. parvină
parbriz, pl. parbrfzc pa'iager
parcaj pasaj, pl. pa,>aje
parcă pasarelă
parchet, pl. parchete pasă (nu: passă). pl. pasc
parcimoni6s,pron. -ni-o,> pasămite
parcurge pasăre, pl. phsări
pardesIu, pl. pardesfc !)'i pardcsfuri pasienţă, prol1. -si-cn-
pardos pasiona, proll. -si -0-
pareză pa'iionant, prun. -si-o-
paria, proll. -ri-a; ind. prez. 3 sg. ~i pl. pa'iiune, proll. -si-u-
pariaza, 1 pl. pariem, pron. -ri-em; pa~partu
ger. parifnd pasPOal,proll. -poul; pl. paspoaluri
parietal, proll. -ri-c- pastel, pl. pastel uri
pariu, pl. pariuri pasteuriza, pron. -tO-ri-
parizer pa~tişa, ind. pre7-. 3 sg. ~i pl.
parizian, prun. -zi-an pasti~cală, J pl. pasti~jm; ger.
parmaclSc, pl. parmaclftcuri pasti~jnd
pannezan pastişă, pl. pastf~e
parna'iian, pron. -si-an pastor
parodia, pron. -9i-a; ind. prez. 3 sg . .~i pastrarnă, gen. pastramci
pl. parodiază, 1 pl. parodiem,pron. pa5ap6rt, pl. pa~apoarte
-di-em; ger. parodifnd paşă,pl. pa~i (.~ipaşa,pl. pa~;He)
parohial, pron. -hi-al paşnic

213
Paşti (1 sil.) ~i Paşte (sărbătoare) păienjenfş
patalama, pl. patalamale pălălâie
pateu, pl. pateuri pălămfdă, gen. păIămfdei
patimă, pl. patimi pălărie, gen. păIărfei
patinaj pălărier,pron. -ri-er
patinoar, pron. - noar păIăvrăgf, con}. păIăvrăgească
patriarhal, pron. -tri-ar- pălimar, pl. pălimare
patrician, pron. -ci-an pălmaş, pl. pălmaşi; f. pălmaşă, pl.
patrimoniaI,pron. -ni-al pălmaşe
patrim6niu, pron. -nlu pălmuf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
patri6t, pron. -tri-ot, pl. patri6ţi; r pălmuiesc; con). pălmuiască
patri6tă, pl. patri6te pămătUf, pl. pămătUfuri
patriotism, pron. -tri-o- pământfu
patronaj pănuşă, pl. pănuşi
patru sute păpurfş,pl. păpurfşuri
patruzeci păpuşar (persoană), pl. păpuşari
(al) patruzecilea păpuşă, pl. păpuşi
patvagon păpuş6i
pauperizare, pron. pau- părăduf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
paupettite, pron. pau- păIăduiesc; con}. părăduiască
pauşaI,pron. pa-u- părăgini
pauză, pron. pa-u- părea, ind. prez. 1 pl. părem; viit. va
pavaj,pl. pavaje părea; cond. prez. ar părea
pavăză,pl.paveze părtaş, pl. părtaşi; f părtaşă, pl.
pavea, pl. pavele părtaşe
pavian, pron. -vi-an părui, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păruiesc;
pavili6n, pron. -li-on; pl. pavilioane con}. păruiască
pavlovfsm păruiaIă, pl. păruieli
pavoaza, pron. -voa- păstaie, pl. păstlli
pavoazâre, pron. -voa- păstârnâc
paznic p~trăv
păcat păstrugă
păcălf păsuf,ind. prez. J .<;g. şi 3 pl. păsuiesc;
păcălfci (3 sil.) con}. păsuiască
păcătuf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păsuiaIă
păcătuiesc; con). păcătuiască păşi,con}.păşească
pădurâtic pătărânie,pron. -ni-e; gen. pătăraniei,
păgânfsm pl. pătăranii
păgubaş, pl. păgubaşi; f păgubaşă, pl. pătimaş, pl. pătimaşi; f. pătimaşă, pl.
păgubaşe pătimaşe
păianjen, pl. păianjeni pătlagină

214
pătlăgea pecetlui, ind. prez. I ...g. ~i 3 pl.
pătrat, pl. pătrate pecetJlIiesc; conj. pecetllli~iscă
pătrunjel pechinez, pl. pechinezi
părul, pl. pătule pecie, pron. -ci-e; gen. pCcici
păţanie, pron. -ni-e; gen. păţaniei, pl. pecingine, gen. pecfnginii
păţanii pecuni::ir,pron. -ni-ar
păţi, ind. prcz. I ...g. ~i 3 pl. păţesc; pedag6g
COT~j. păţească pedag6gă
păuniţă, pron. pă-lI- pedaIă, pl. pedale
pâcâi, ind. prez. 3 sg. ~i pl. pacâie pedantfsm
plline pe de altă parte
pâlnie, pron. -ni-e; gen. palniei pe de departe
pâlpâi, ind. prcz. 3 ...g. ~i pl. palpâie pe de lături
până pe de o parte
până la pe de rost
pană unde pedestru, pl. pedc~tri
pântece pediatrfe, pron. -di-a-; gen. pediatrfci
pâră, pl. pare pedichiUră, pron. -chiu-
pârâi, ind. prcz. 3 ."g. ~i pl. parâie pedfcul, pl. pedîclllc
pârâi aş pe dinafru-d
pârâu, pl. pâraie pe dinainte
pârcăhtb pe din dos
pârdaInic pedol6g
pârghie, pron. -ghi-e; gen. parghiei peduncul, pl. peduncllii
pârgui, ind. prcz. 3 ...g. pârgllie~te; pegas
con}. pârglliască pehbIendă
pârguiaIă pe ici pe c6lo
pârf, ind. prez. 1 sg. ~i 3 pl. padsc; peiorativ, pron. pe-io-
perf ,.,. 3 sg. pâri, 3 pl. pâriră; con). peisagfst, pron. pe-i-
pârască; ger. pâr&nd; pilrt. pâr&t peisaj, pron. pc-i-; pl. pcisâje
pârleaz, pl. pâr1eazuri pela
pârloagă, pl. pârloage pelfulgă
pârnaie pelerinaj, pl. pelerin::ije
pârtie, pmn. -ti-e; gen. partiei pelerină, pl. pelerfne
pâslă pelfculă, gen. pelfclllei; pl. pelfculc
pe aiei (~'i: pc-afci) peltea
pe al6curi (şi: pe-alocuri) peltfc
pe aproape (şi: pe-aproape) peluză, pl. peluze
pe atunci .~i pe aruncea (şi: pe-atUnci, penaj, pl. penaje
pe-atuncea) penaliUite (Sport)
pecete, pl. peceţi penar

215
pendul, pl. pendule peri6dic, pron. -ri-o-
pendulă (ceas), pl. pendule peri6st, pron. -ri-ost
penel, pl. penel uri peripeţfe, gen. peripeţfei
penetraţie, pron. -ţi-e; gen. penetraţiei peritoneu
penitenciar, pron. -ci-ar periuţ11, pron. -ri-u-
pensie, pron. -si-e; gen. pensiei perjă
pensi6n, pron. -si-on; pl. pensioane permanent
pensionar, pron. -si-o- permeabil, pron. -me-a-
pensiune, pmn. -si-u- permfs, pl. permfse
pensulă, pl. pensule permfsie, pron. -si-e; gen. permfsiei
pent:aedru, pron. -ta-e- permutaţie, pron. -ţi-e; gen. permu-
pentruca să taţiei
pentrucă pernă
pentru ce pernici6s, pron. -ci-os
penurie, gen. penurfei pernfţ11, pl. pernfţe
pepinieră, pron. -ni-e- per6n, pl. peroane
pepft, a(Y. invar. peroneu, pl. peronee, pron. -ne-e (nu:
percept6r ,,funcţionar care Încasa im- -ne-ie)
pozitele" peroraţie, pron. -ţi-e; gen. peroniţiei
percepţie, pron. -ţi-e; gen. percepţiei perpetua, ind. prez. 3 ."ig. şi pl.
perchezfţie, pron. -ţi-e; gen. perchc- perpetuează
zfţiei perpetuu, pron. -tu-u
percheziţioml, pron. -ţi-o­ perpetuum, pron. -tu-um
percuţie, pron. -ţi-e; gen. percuţiei perplex, pl. perplecşi; f. perplexă, pl.
perdM, pl. perdafuri perplexe
perdfţie, pron. -ţi-e; gen. perdfţiei persan
pereche persecuţie,pron. -ţi-e; gen. persecuţiei
perempt6riu, pron. -riu perseverenţ11
perempţiune, pron. -ţi-u­ persista, ind. prez. 3 sg. şi pl. persfstă
perete personaj, pl. personaje
perfecţiona, pron. -ţi-o­ personifica, ind. prez. 3 ."ig. şi pl.
perfecţiune, pron. -ţi-u- personffică
perforaţie, pron. -ţi-e; gen. perfoniţiei perspicace, ad). in var.
pergamută, v. bergam6tă persuasiune, pron. -su-a-si-u-
peria, pron. -ri-a; ind. prez. 1 şi 2."ig. perturbaţie, pron. -ţi-e; gen. pertur-
perii, 1 pl. periem, pron. -ri-em; baţiei
ger. perifnd perucă, pl. pen:ici
pericol peruchier,pron. -chi-er
pericul6s peruvian, pron. -vi-an
perie, pron. -ri-e; gen. periei peruzea, pl. peruzele
perimetru, pl. perimetre pe'rvaz, pl. pervazuri

216
pescuf, ind. prez. J sg. ~i 3 pl. piedestal, pron. pie-des-; pl. piedes-
pescuiesc; con). pescuiască taluri şi piedestale
pesemne piedică
pesimfsm piei, v. pierf ,~i piele
pesmet piefre
pestilenţial, pron. -ţi-al piele, gen. pielii şi (la animale) piCii;
pestriţ pl. piei
pe sub pieliţă
peşteră piept
petarcm pieptăna, ind. prez. I ,o;g. pieptăn, 2,o;g.
petic, pl. petice piepteni, 3 .o;g. ~i pl. piaptănă; con).
peticf, con). peticească pieptene
petiţie, pron. -ţi-e; gen. petfţiei pieptene, pl. piepteni
petiţiomir, pron. -ţi-o­ pierde, ind. prez. J ....g. şi 3 pl. pierd;
petrecanie,pron. -ni-e; gen. petrecaniei con). piardă
petrifica, ind. prez. 3 ,o;g. ~i pl. pctrffică pierde-vară
petrograffe, gen. petrograffei pieri, ind. prez. 1 ,o;g. şi 3 pl. pier, 2 . . g.
petrolier (vas petrolier),pron. -li-er pieri; con). piâră; imper. piei
petrolifer (regiune petroliferă) piersică, pl. piersici
petUnie, pron. -ni-e; gen. petuniei pierzanie, pron. -ni-e; gen. pierzâniei
peţi61, pron. -ţi-oi piesă, pron. pie-să
pe urmă pietate, pron. pi-e-
pian, pron. pi-an; pl. piane piet6n, pron. pi-e-
pianfnă, pron. pi-a- pietrar, pron. pie-
pianfssimo, pron. pia- pietriş, pron. pie-triş
piano,pron. pia- pietr6i, pl. pietroaie
piaptănă, v. pieptăna pietruf, ind. prez. J . . g. şi 3 pl.
piară, v. pierf pietruiesc; conj. pietruiâscă
piardă, v. pierde piezfş, pl. piezfşi; f. piezfşă, pl. piezfşe
piastru, pron. pi-a- pigment, pl. pigmenţi
piatră, pron. pia-tră; pl. pietre pijama, pl. pijamâle
piaţă, pron. pia-ţă; pl. pieţe pilaf, pl. pilMuri
pic ,~i pfcur, pl. pfcuri pfldă, pl. pf1de
picaj, pl. picaje pil6n, pl. pil6ni
pici6r, pl. picioare pilotaj
pfck-up, pron. pfcap pflotă
picromigdală şi pricomigdală pilulă, pl. pilule
pfctoriţă pinacot.ecă, pl. pinacoteci
piculfnă, pl. picul fne pingea
pfcur, v. pic pingufn,pron. -gu-in
picura, ind. prez. 3 ,"g. şi pl. picură pini6n, pron. -ni-an; pl. pinimlne

217
pfnten plachfe, gen. plachfei
piolet, pron. pi-o- plaf6n, pl. plafoane
pi6n,pron. pi-on plagl1, pl. plăgi
pionier, pron. pi-o-ni-er plagia, pron. -gi-a; ind. prez. 3 sg. şi
pipM, ind. prez. J şi 2 '<.g. pfpăi, 3 ...g. şi pl. plagiază, J pl. plagicm, pron.
pl. pfpăie -gi-em; gel". plagifnd
pipera plai
pir6gl1, pl. pir6gi plajl1, pl. plaje
pirostrfe, pl. pirostrfi planetariu, pron. -riu
pir6şcl1, pl. pir6şte planetlt, pl. planete
pirotehnfe, gen. pirotehnfei planifica, ind. prez. 3 ...g. şi pl. planf-
pirpirfu fică
pisanie, pron. -ni-e; gen. pisaniei planisfern
piscfcol, pron. sci planorfsm
piscfnl1, pron. sci
planşl1, pl. planşe
piscuf, ind. prez. 3 :.;g. piscuieşte .'fi
planşeu, pl. planşee, pron. -şe-e (nu:
pfscuie
-şe-ie)
pis6i
plantaţie, pron. -ţi-e; gen. plantaţiei
pistfl, pl. pistfluri
plapuml1,pl. pl5pumi
pist61 (armă, aparat), pl. pistoale
plasl1 "împletitură, împărţire adminis-
pitoresc, f. pitorească
trati vă, tăiş", pl. plase
pitula şi tupila, ind. prez. 3 .~g. şi pl.
plasml1, pron. s (nu: z)
pitulează şi tupilează
pIasticl1, gen. plasticii
pitulfce, pl. pitulfci
piţigltiat
plastifiant, pron. -fi-ant
piţig6i
pla"tilfnl1
piuar, pron. pi-uar plastografia,pron. -fi-a
pful1, pron. pi-uă, pl. pfve pla"tr6n, pl. plastroane
piuf,pron. pi-u-i; ind. prez. 3 sg. şi pl. plasture
pfuie platcl1 (la haine), pl. plătci
piulftlt, pron. pi-u-; pl. piulfţe platinl1
piunezlt (nu: pioneză), pron. plu-ne- platonfsm
pfve, v. pfuă platoşl1, pl. platoşe
pfvnitlt, pl. pfvniţe plauzfbil, pron. pla-u-
pizmaş, pl. pizmaşi; f. pizmaşă, pl. plavie, pron. -vi-e; gen. plaviei, pl.
pizmaşe plavii
pizmuf, ind. prez. J sg. şi 3 pl. pHtcea, ind. prez. 1 pl. plăcem; viit. va
pizmuiesc; con). pizmuiască plăcea; cond. ar plăcea
pizzicato (Muz.), pron. pi-ţi-ca-to pll1cfntlt, pl. plăcfnte
placa, ind. prez. 3 sg. şi pl. plachează plltieş
placardl1, pl. placarde pll1sea, pl. plăsele

218
pl~smui, ind. prez. I sg. ~i 3 pl. plumbui, ind. prez. I ,.;;g. ~i 3 pl.
plăsmuiesc; con). plăsmuiască plumbuiesc; con). plumbuiască
pleasnă, pl. plesne plural, sub.,·t., pl. plurale
plebe, gen. plebei plusprodus
plebeian, pron. -be-ian plusvaloare
plebeu, pl. plebei; f. plebee, pl. plebee, pluş, pron. plll~ (mi: pli.i~)
pran. -be-e (nu: -be-ie) plut6n
plebiscit, profl. sci; pl. plebiscftc plutonier, pron. -ni-er
pledoarfe,pron. -doar-ri-; gen. pledoariei pluviaI, pron. -vi-al
pleiadă "grup de oameni, ansamblu de pluviognif, pron. -vi-o-
elemente" pluviometru, pron. -vi-o-
plenipotenţiar, pmn. -ţi -ar pneu, pl. pncuri
pleoapă, pron. plcoa-pă pneumatic, pron. pne-u-
pleonasm, pron. ple-o- pneumonfe, pron. pne-tt-; gen. pne-
pleosc (/ sil.) umoniei
pleoştf, pron. plco~-ti pneumotorax, pron. pne-u-
plescM, ind. prez. 3 ,.;;g. ~i pl. plescăie poansona, pron. poan-so-
plescrutUr~, pron. -că-i- poanter, pron. poan-
plesiozaur, pron. -si -0- poartă, pl. porţi
plesni poeM, ind. prez. J sg. ~i 3 pl pocăiesc
plet6rd p6cher (joc de cărţi)
pleură, pron. ple-u- pod, cOf~i. pocească
pleurezie,pron. ple-u-; gen. pleurezfei pocin6g, pl. pocinoagc
pleurită, pron. ple-u- pocIadă
plevuşcă, gen. plevu~tii .'ji plcvu~tei podbeaI !ji podbaI
plex podg6rie, pron. -ri-e; gen, podgoriei
plexiglas podidf
pliant,pron. pli-ant podiş, pl. podIşuri
plictis p6dium, pron. -di-um; pl. podiumuri
plimba poem, pron. po-em (nu: po-iem)
pliocen, pron. pli-o- poet, pron. po-et (nu: po-iet)
plftă, pl. plfte poetic, pron. po-e- (nu: po-ic-)
ploaie, gen. ploii poetiza, pron. po-c- (nu: po-ie-)
ploc6n, pl. plocmine poezie, pron. po-e- (nu: po-ie-); gen.
plombagfn~, gen. plombagfnei poeziei
plonj6n, pl. plonjoane pogr6m, pl. pogromuri
plop poian~, pl. poieni şi poiene
pI6sc~, pl. ploşti (1 sil.) poiătă, pl. poieţi
pI6şni~, pl. ploşniţe poienfţă
ploua, ind. prez. plouă; con). plouă; p6imâine
ger. plouAnd, pron. plo-uând pojarrnţă

219
pojghiţă poreclă
polarizaţie, pron. -ţi-c; gen. pola- porffr (rocă)
rizaţiei porfirfu, adi.
polei, . . ub,-;t. porozitate
polei, ind. prez. l . . g. şi 3 pl. polciesc; portal, pl. portal uri
con). poleiască portalt6i, pl. portaltoaie
poleială, pl. poleieli portavi6n
polemică, pl. polemici portbagaj
polemiza portdrapel
poleniza porthartă
poliandrfe, pron. -li-an-; gen. poliandrfei portic, pl. portfcuri
poliedru, pron. -li-e-; pl. poliedre portiern, pron. -ti-e-
poliloghie, gen. poliloghfei portmoneu, pl. portmonee, pron. -ne-e
polin6m, pl. polinoame (nu: ne-ie)
poliomielftl1, pron. -li-o-mi-e- portocaliu
politehnică, gen. politehnicii portofel, pl. portofele
politeism portof6liu, pron. -nu; pl. portofolii
politeţe, gen. politeţii porta-franco
polftică, gen. polfticii portret
politician,pron. -ci-an; pl. politicieni, portţigaret, pl. portţigaretc
pron. -ci-eni portughez, pl. portughezi
p6liţă, pl. poliţe portvizit, pl. portvizfte
poliz6r, pl. polizoare porţelan
polob6c, pl. poloboace p6rţie (de mâncare), pron. -ţi-e; gen.
polonez, pl. polonezi porţiei
polonic, pl. polonfce porţiune "fragment", pron. -ţi-u­
pol6niu, pron. -nlu porumbel
pomadă, pl. pomezi porunci, con). poruncească
pomeţi, numai pl. poseda, ind. prez. 3 ,-;g. şi pl. posedă;
pompier, pron. -pi -cr con). posede
p6nce,pron. ponce (nu: pons) posesiune, pron. -si-u-
p6ndere, pl. ponderi poses6r
p6nei posomorf, ind. prez. l ,-;g. şi 3 pl.
pontaj posomoriÎsc; imperf. posomora;
pont6n, pl. pontoane perf. ..... 3 . . g. posomorf, 3 pl. poso-
pontonier, pron. -ni-er morâră; con). posomoniscă; ger.
p6pă, gen. popii posomorând; part. posomorat
poplfn pospai
pop6tl1 pospăială
popreală postament, pl. postamente
populaţie, pron. -ţi-e; gen. populaţiei postav, pl. postavuri

220
postbelic pozfţie,pron. -ţi-e; gen. poziţiei
postca1culaţie, pron. -ţi-e; gen. postcal- poznaş, pl. poznaşi; f. pozmişă, pl.
cuhlţiei poznaşe
postdata p6znă
postdiluvhm, pron. -vi-an practică, gen. practicii

posteri6r, pron. -ri -or pnt.ctica, ind. prez. 3 sg. şi pl. practică
posbneridian, pron. -di-an practician, pron. -ci-an; pl. practicieni
post-m6rtem pradă, pl. prăzi

postpus pragmatism
post-restant pramatie, pron. -ti-e; gen. pramatiei
post-scriptum (prescurtat p.s.) prapur, pl. prapuri
praşilă, pl. praşile
postUră
praştie, pron. -ti-e; gen. praştiei, pl.
postverbal
praştii
poştal, f. poştală
privilă, pl. pravile
poştali6n, pron. -li-on
prdZ, pl. praji
poştaş
praznic, pl. praznice
p6ştă
prăbuşf, conj. prăbuşească
pot, v. putea prăda, ind. prez. 3 sg. şi pl. pradă;
potaie con}. prade
potasiu, pron. -siu prăfuf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
potârnfche, art. potârnichea, gen. prăfuiesc; conj. prăfuiască
potârnfchii, pron. -chii; pl. potâr- prăfuiaIă
nichi prăjeală
potcap, pl. potcapuri prăjf,con}. prăjească
potedI, pl. poteci prăjfnă, pl. prăjini
potenţial, pron. -ţi-al prăpastie, pron. -ti-e; gen. prăpastiei,
potenţiometru, pron. -ţi-o­ pl. prăpftstii
p6teră prăşf,conj.prăşească
poticnf prăşitoare, pl. prăşit6ri
potl6g prăvălf,ind. prez. 3 :~g. prăvăleşte
pot6u prăznuf, ind. prez. l sg. şi 3 pl.
potpuriu prăznuiesc; con}. prăznuiască
potrivă prâslea
potrivnic prâsnel
poţiune, pron. -ţi-u­ preabun, ad}., pron. prea-
povară, pl. poveri preacinstit, adj.
povaţă, pl. poveţe preacurnt, adj.
povăţuf, ind. prez. 1 ."g. şi 3 pl. preaiubft, ad}.
povăţuiesc; con}. povăţuiască preaînaIt, adj., pron. prea-î-
povârnfş, pl. povârnişuri preaînă1ţat
pozitivfsm preaînţeIept

221
preaînvăţ3t preexistenţă, pron. gz
preahibil, pron. pre-a- pregeta
preambul, pron. pre-am-; pl. pream- preia, v. prelua
buluri preiei, v. prelua
preapJ(n, .'iub.'it.. pl. preaplfnuri preist6rie, pron. -ri-e; gen. preistoriei
preaputemic, adj. preîncălzf
prealifânt, adj. preîncălzfre
preavfz, pron. pre-a-; pl. preavfze preîncălzit6r
precar preînnof
precaut, pmn. -ca-ut preînnofre
precauţie, pron. -ţi-e; gen. precauţiei preîntâmpina
preceda, ind. prez. 3 .'ig. şi pl. precedă; preîntâmpinare
conj. preceâdă prejudicia, pron. -ci-a; ind. prez. 3 sg. şi
precept, pl. precepte pl. prejlldiciâză, l pl. prejlldiciem.
precept6r "profesor" pron. -ci-em; ger. prejudicifnd
precesie,pron. -si-e prejudfciu, pron. -clU
precipita, ind. prez. 3 .'ig. şi pl. prelua, pron. -Iu-a; ind. prez. 2 sg.
prccfpită preiei, 3 sg. preia, l pl. preluftm,
precipitaţie, pron. -ţi-e; gen. pre- pron. -Iu-ăm, 2 pl. preluaţi; conj.
cipitâţiei preia
precfzie, pron. -zi-e; gen. preciziei preludiu, pron. -dTlI
prec6ce, adj. invar prematUr
precum premia, pron. -mi-a; ind. prez. 3 sg. şi
predeces6r pl. premiază, I pl. premiem, pron.
predestinaţie, pron. -ţi-e; gen. pre- -mi-em; ger. premifnd
destinâţiei premiern, pron. -mi-e-
predicat, pl. predicâte prernfsă
predică, pl. predici prenume
predilecţie, pron. -ţi-e; gen. pre- preopinent, pron. pre-o-
dilecţiei preparaţie, pron. -ţi-e; gen. preparaţiei
predispozfţie, pron. -ţi-e; gen. pre- prepeleac, pl. prepelcci
dispozfţiei prepeliţă, pl. prepeliţe
predispune, conj. predispună preponderent
predomina, ind. prez. 3 sg. şi pl. preponderenţă
predomină prepozfţie, pron. -ţi-e; gen. prepozfţiei
predominaţie, pron. -ţi-e; gen. pre- prepoziţionaI, pron. -ţi-o­
dominaţiei prerevoluţionar, pron. -ţi -0-
predoslovfe, gen. predoslovfei prerfe, gen. prerfei
preelectoraI, pron. pre-e- preromantfsm
preempţiune, pron. pre-emp-ţi-u­ presaj
preexistent, pron. gz presmc1, ind. prez. l .'ig. presâr

222
preschimba, pron. schi prezenta, ind. prez. l sg. prezint, l pl.
prescrie, ind. prez. l pl. prescriem, prezentăm, 3 ,<;g. şi pl. prezintă
2 pl. prescrieţi; viit. va prescrie; prezidenţiaJ., pron. -ţi-al
ger. prescriind prezfdiu, prun. -diu
prescripţie, pron. -ţi-e; gen. pres- prezfuă
cripţiei prezumtfv
presimţf, ind. prez. l sg. şi 3 pl. prezumţie, pron. -ţi-e; gen. prezumţiei
presimt; con). presimtă prezumţi6s, pron. -ţi-os
presiune, pron. -si-u- pribeag
pres6r, pl. presoare pribegf, con}. pribegească
prestaţie, pron. -ţi-e; gen. prestaţiei prib6i, ,<;lIbst.
prestidigitat6r prichfci (2 sil.)
pricină, pl. prfcini
prestidigitaţie, prun. -ţi-e; gen. presti-
digitaţiei
pricinuf, ind. prez. l sg. şi 3 pl.
prestfgiu, pron. -glu pricinuiesc; con). pricinuiască
pricopseaIă, v. procopseală
presupune, ind. prez. l ,<;g. şi 3 pl.
pricopsf, v. procopsi
presupun; con). presupună
pridv6r, pl. pridvoare
presus
prieten, pron. pri-e-
preşedinţfe, gen. preşedinţiei
prieten6s, pron. pri-c-
pretenţie, pron. -ţi-e; gen. pretenţiei
prif, ind. prez. 3 sg. prieşte; con).
pretenţi6s, pron. -ţi-os
priască
pretor
priinci6s, pron. pri-in-
pretorhin, pron. -ri-an
prilejuf, ind. prez. l sg. şi 3 pl.
pret6riu, pron. -rIu
prilejuiesc; con). prilejuiască
pretutfndenea ,~i pretutfndeni prim ajut6r
preţi6s, pron. -ţi-os
primăvară
preţuf, ind. prez. l sg. şi 3 pl.
primăvăratic
preţuiesc; conj. preţuiască
primejdie,pron. -di-c; gen. primejdiei
prevedea, ind. prez. l pl. prevedem; primejduf, ind. prez. 1 ,"g. şi 3 pl.
viit. va prevedea primejduiesc; con). primejduiască
prevedere, pl. prevederi primenf
prevenf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prevIn; primitivfsm
con). prevină prim-minfstru, art. prim-ministrul şi
prevent6riu, pron. -rIu prfmul-ministru
prevenţie, pron. -ţi-e; gen. prevenţiei primordial, pron. -di-al
previziune, pron. -zi-u- primprejUr
prezbft prim rang şiprfmull1lIlg, loc. adj.
prezbiterian, pron. -ri-an primulă
prezbitfsm prfmus, pl. primusuri
prezbiţfe, gen. prezbiţfei prin

223
principe procesiune, pron. -si-u-
principial, pron. -pi-al proces-verbal
princfpiu, pron. -PIU proclamaţie, pron. -ţi-e; gen. procla-
prinde, ind. prez. I sg. ~i 3 pl. prind; maţiei
con). prfndă procopseală ~i pricopseală
prin6s, pl. prin6suri procopsf .~i pricopsf
printre procrea, pron. -cre-a; ind. prez. 3 sg. ~i
prin unmire pl. procreează, I pl. procrdm; ger.
prioritate, pron. pri-o- procreftnd; part. procreat
pripăşf, con). pripă~ească procreaţie, pron. -cre-a-ţi-e; gen. pro-
prip6r, pl. pripoare creaţiei
prisacă, pl. prisftci procur6r
prismă, pron. s (nu: z) prodigi6s, pron. -gi-os
prismatic produc~e, pron. -ţi-e; gen. producţiei
pris6s, pl. pris6suri produs, pl. produse
prist61, pl. prist6luri proeminent, pron. pro-e- (nu: pro-ie-)
prişniţ, pl. prf~niţe profera, ind. prez. 3 sg. ~i pl.
pritoceală proferează ~i proferă
pritocf profesional, pron. -si-o-
privaţiune, pron. -ţi-u- profesionfsm, pron. -si -0-
priveghea, ind. prez. 3 sg. ~i pl. profesiune, pron. -si-lI- .~i profesie,
priveghează, I pl. privcghem; ger. pron. -si-e
priveghfnd proffl, pl. proffluri
priveghi (2 sil.) profft, pl. proffturi
privelişte profuziune, pron. -zi-u-
privighetoare, pl. privighet6ri progn6ză
privilegia, pron. -gi-a prognostfc ~i pronostfc (Med.)
privilegiat, pron. -gi-at progresie, pron. -si-e; gen. progresiei
privilegiu, pron. -glu prohibf~e, pron. -ţi-e; gen. prohibiţiei
prizonier, pron. -ni-er proiect
probat6riu, pron. -riu proiecta
probă proiectfl, pl. proiectile
problemă proiect6r
proboscidian, pron. -ci-di-an; pl. proiec~e, pron. -ţi-e; gen. proiecţiei
proboscidieni, pron. -di-eni proletariât, pron. -ri-at
procedeu, pl. procedee, pron. -de-e prolfx, pl. prolfc~i; f. prolfxă, pl.
(nu: -de-ie) prolfxe
procent, pl. procente pro16g (parte introductivă), pl.
procentaj prol6guri
procentual, pron. -tu-al promiscuitate, pron. -cu-i-
proces, pl. procese promisiune, pron. -si-u-

224
promont6riu, pron. -rIu proteja, ind. prez. 3 sg. ~i pl.
promot6r protejează, 1 pl. protejăm; ger.
prom6ţie, pron. -ţi-e; gen. promoţiei projetand
prompt protest, pl. proteste
promptitl1dine, gen. promptitudinii protoamfbă, pron. -to-a-

pronostfc (ipoteză), pl. pronostlcuri protoc61, pl. protocoale

pronunţie, pron. -ţi-e; gen. pronunţiei protoiereu
propăşf, con}. propă~ească protoplasmă, pron. s (nu: z)

propfce, ud}. im'ar. protozoar, pron. -zo-ar

propilee, numai pl .. pron. -le-e (nu: proţap, pl. proţapuri

-le-ie) pr6vă, v. proră

provenienţă, pron. -ni-en-
prop6rţie, pron. -ţi-e; gen. proporţiei
provensaIă (limba)
proporţional, pron. -ţi-o­
providenţial, pron. -ţi-al
propovăduf, ind. prez. l sg. ~i 3 pl.
propovăduiesc; con}. propovă­
provincial, pron. -ci-al
provincialfsm, pron. -ci-a-
duiască
provfzie, proll. -zi-e; gen. provlziei
propozfţie,pron. -ţi-e; gen. propoziţiei
proviz6riu, pron. -rIu
proprietar, pron. -pri -e-
provoca, ind. prez. 3 .'ig. ~i pl.
proprietate,pron. -pri-e-
provoacă
pr6priu, pron. -prlu
prozaic,pron. -za-ic
pr6priu-zfs, pl. propriu-zl~i; f. pro-
prozelft
priu-zisă, pl. pr6priu-zlse
prozodfe, gen. prozodiei
proptea
prozopopee,pron. -pe-e (nu: -pe-ie)
proptllsie, pron. -si-e; gen. propulsiei
prusian, pron. -si-an
propuls6r, pl. propulsoare
psalmodia, pron. -di-a
propune, ind. prez. l sg. propun; con}. pseudonfm, pron. psc-u-
propună
pseudop6d,pron. pse-u-
pr6ră ~i pr6vă pseudoştifnţă, pron. pse-u-
pror6c psihanalfză
prorocf,con}.prorocească psihiatrie, pron. -hi-a-; gen. psihiatrlei
proroga, ind. prcz. 3 sg. şi pl. prorogă psihiatru, pron. -hi-a~
proscrfpţie, pron. -ţi-e; gen. pros- psfhic
crlpţiei psihol6g, f. psihologă
prospecţiune, pron. -ţi-u­ psihologfe, gen. psihologiei
prostov61, pl. prostovoale psihomot6r
prostrnţie, pron. -ţi-e; gen. prostraţiei puber
protect6r, ud}. publicaţie,pron. -ţi-e; gen. publicaţiei
protect6r ~i protector, subst. puc (nu: puck)
protecţie, pron. -ţi-e; gen. protecţiei pudrieră, pron. -dri-e-
protecţionfsm, pron. -ţi-o- puericultură, pron. pu-e- (nu: pu-ie-)

225
pueril, pron. pu-e- (nu: pu-ie-) putrefacţie, pron. -ţi-e; gen. pt:!ft:>-
puOO, ind. prez. I sg. pUfăi, 3 sg. ~i pl. hkţiei
pUfăie putregai, pl. putregaiuri
puhav puzderie, prr:-:. -ri-e; gen. puzderiei
puh6i, pl. puhoaie
pui
puiet
pul6ver, prun. -văr Q, cit. kU !ii chIU
pulsaţie, pron. -ţi-e; gen. pulsaţiei
pumnal, pl. pumnale
punct
punct şi virgulă, <trt. punctul ~i virgula R, cit. re (în simboluri !ii: er)
puncta rabiat, pron. -bi-at
punctuaţie, pron. -tu-a-ţi-c; gen. punc- rabie (Med.), pron. -bi-e; gen. rabiei
tuâţiei rabin
puncţie,pron. -ţi-e; gen. puncţiei rablagit
pune, ind. prez. 1 ....g. ~i 3 pl. pun; con). rabotaj
pună: ger. punind rdboteză
pupăză, pl. pUpCI.C rabot6r
purgat6riu, prun. -rIu rachiu
purica, ind. prez. 1 ....g. puric racilă, pl. racile
purice radar
purifica, ind. prez. 3 sg. ~i pl. purifictt radă, pl. râde
purfsm rade, ind. prez. J sg. ~i 3 pl. rad, I pl.
puritanfsm r;1dem; con). radă
pur6i radia, pron. -di-a; ind. prez. 3 ,"g. şi pl.
pUrpură, gen. purpurii radiază, J pl. radiem,pron. -di-em;
pursânge ger. radifnd
pururea ,~i pururi (2 sil.) radial, pron. -di-al
puseu, pl. puseuri radiant, pron. -di -ant
pustif, ind. prez. 1 sg. ~i 3 pl. pustiesc; radiat6r, pron. -di-a-; pl. radiatoare
con). pustiască; ger. pustifnd rddiaţie, pron. -di-a-ţi-c; gen. radiaţiei
pustiire radieră, pron. -di-e-
pustiu radio, pron. -di-o; art. radioul; pl.
pustnic radiouri
puşcă, pl. pu~ti radioactiv, pron. -di-o-ac-
putea, ind. prez. 1 ,'g. ~i 3 pl. pot, 2,.,g. radiodifuziune, pron. -di-o-, -zi-u-
poţi, 3 sg. poate; con). poată radioemisiune, pron. -di-o-, -si-u-
putină, pl. putini radioficare,pron. -di-o-
putinei, pl. putineie radiograffe, gen. radiograffei
putinţă, pl. putfnţe radiojumal

226
radiolocaţie, pron. -di-o-, -ţi-e; gen. raporta, ind. prez. 3 ,"g. şi pl. rapor-
radiolocaţiei tează şi rap6rtă "aduce venit" şi
radionavigaţie, pron. -di-o-, -ţi-e; gen. raportează "dă un raport"
radionavigaţiei rarefiat, pron. -fi-at
radiorecepţie, pron. -di-o-, -ţi-e; gen. rareori
radiorecepţiei rarfsim
radi6s, pron. -di-os nirişte, pl. rari şti
radiotelegraffa, pron. -di-o-, -fi-a niriţă, pl. rariţe
radiotransmisiune, pron. -di-o-, -si-u- rasă (nu: ras să)
radiu, pron. -dTu ra..,ial, pron. -si-al
radius (Anat.),pron. -di-us rasfsm
nffie, pron. -fi-e; gen. rafiei rastel, pl. rastele şi rastel uri
rafinărle, gen. rafinărfei nişpel, pl. nişpele
rafin6r rateş, pl. rateşe
ragilă, pl. ragile ratifica, ind. prez. 3 sg. şi pl. ratffică
raglan, pl. raglane raţă, pl. raţe
rahianestezfe, pron. -hi-a-; gen. rahi- raţie, pron. -ţi-e; gen. raţiei
anestezfei raţiona, pron. -ţi-o­
rahidian, pron. -di-an raţionaUsm, pron. -ţi-o­
rahftic raţionaliza, pron. -ţi-o­
rahitfsm raţionament, pron. -ţi-o­
raid (1 ,'ii/.) raţiune, pron. -ţi-u-
rajah ravagiu, pron. -gTu; pl. ravagii
ralia, pron. -li-a; ind. prez. 3 sg. şi pl. razachfe, gen. razachfei
raliază, J pl. raliem, pron. -li-em; răzie, pron. -zi-e; gen. razi ei
ger. ralifnd nizna
ramă, pl. rame răbda, ind. prez. 1 .'ig. rabd, 2 sg. rabzi
rambleu, pl. rambleuri răb6j, pl. răb6juri
ramificaţie, pron. -ţi-e; gen. raml- răceală
ficaţiei răchftă, pl. răchfte
ramură, pl. ramuri răcf, con). răcească
rană, pl. răni răcnf
ranchiună rădaşcă, pl. rădaşte
raniţă,pl. raniţe rădăcfnă, pl. rădăcfni
ranunculac6e, pron. -ce-e (nu: -ce-ie) răfuf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răfuiesc;
rapace con). răfuiască
rapiţă răfuială, pl. răfuieli
rap6rt, pl. rapoarte "documente ofici- răgăce,pl.răgace
ale, câturi între două mărimi" ~get
rap6rt, pl. rap6rturi "relaţii" răguşeală

227
răguşf, conj. răguşească răţof, ind. prez. l ,..g. şi 3 pl. răţoiesc;
rămâne, ind. prez. / sg. şi 3 pl. răman; con). răţoiaseă
conj. rămană; ger. rămâniind răufllcăt6r, pl. răufăcătari
rămânere răutate,pron. ră-u­
răpM, ind. prez. 3 .'oi/;. şi pl. ripăie răutăci6s, pron. ră-u- ,-cios
răpciugă (3 sil.) răuvoit6r, pl. răuvoitari
răposa răvaş, pl. răvaşe
răpune, ind. prez. 1 s/;. ~i 3 pl. răpun; răvăşeaIă

con). răpună răvăşf, con). răvăşească

rărUnehi (2 ,..il.) răzătoăre, pl. răzăt6ri
răsad, pl. răsaduri răzbate
răzb6i, ,owbst.
răsalaI tăieri
războf, ind. prez. / ,'ig. şi 3 pl. răz-
răsări,ind. prez. / ,..g. şi 3 pl. răsar,
2 sg. răsari boiesc; con). războiască
răzb6inie
răsărit
răzbuna
răscoală,pl. răscoale
răzda
răscrof, ind. prez. / sg. ~i 3 pl.
rnzeş
răscroiese; conj. răscroiaseă
răzgâia, ind. prez./ sg. răzgai, 3 ,..g. şi
răsfira
pl. răzgfrie
răsfof,
ind. prez. / ,..g. şi 3 pl. răsfoiesc;
răzgândf
con). răsfoiaseă
răzleţ
răsfrânge
răzleţ(
răsînţelege
răzl6g
răspântie, pron. -ti-e; gen. răspantiei
rhmeriţă, pl. rc1zmeriţe
răsplată, pl. răsplc1ţi
răz6r,pl. răzoare
răsp6imâine
răzuf,ind. prez. / sg. şi 3 pl. răzuiesc;
răspunde, ind. prez. J ,'ig. şi 3 pl. con). răzuiască
răspund; con). răspundă răzvrătf
răstignf râcM, ind. prez. l ,..g. racâi, 3 ,'ig. şi pl.
răstfmp, pl. răstfmpuri racâie
răsturna râcâiaIă
răsueeală râde, ind. prez.1 sg. şi 3 pl. râd; conj.
răsucf, con). răsucească radă
răsură, pl. răsuri râgM, ind. prez. 3 ,"g. şi pl. ragâie
răşchfa,pron. -ehi-a; ind. prez. 3 s/;. şi râie, gen. diei
pi. răşchiază, pl. răşchiem, pron. rână
-ehi-em; ger. răşchifnd rânduf, ind. prez. 3 ,'ig. şi pl. rânduiesc;
r~şfnă, pl. răşfni con). rânduiască
rătez, pl. răteze rânduiaIă, pl. rânduieli
răţ6i, ,.,ubst. rândunfeă, pl. rândunfci

228
rânjf, con). rânjească rebegft
rântaş, pl. rântaşuri recMea, yiit. va recădea; cond. ar
rapit, pl. rape ~i râpi recădea
râs, pl. rasuri (acţiuni) rece
râs (Zoo!.), pl. râşi recensi1mant, pl. recensămanturi
râset, pl. rasete recenza
râşnf recenzent
ravnf recenzie, pron. -zi-e; gen. recenziei
reabilita, pron. re-a- receptacul, :1rt. receptaculul, gen.
rea-credfnţi1, gen. relei-credinţe reccptaculului; pl. receptacule
reactfv, pron. re-ac- recept6r, pl. receptoare (Tehn.) şi
react6r, pron. re-ac- receptari (Bio!.)
reactualiza, pron. re-ac-tu-a- recepţie, pron. -ţi-e; gen. recepţiei
reacţie (Chim.), pron. re-ac-ţi-e; gen. recepţiona, pron. -ţi-o-
reacţiei rechema, ind. prez. 3 sg. şi pl.
reacţiona, pron. re-ac-ţi-o­ recheamă
reacţionar, pron. re-ac-ţi-o­ rechizfte, num:1i pl.
reacţionarfsm, pron. re-ac-ţi-o­ rechizit6riu, pron. -riu
reacţiune, pron. re-ac-ţi-u­ rechizfţie,pron. -ţi-e; gen. rechiziţiei
readapta, pron. re-a- recff, pl. recffe
readuce, pron. re-a- recipient, pron. -pi-ent
reafirma, pron. re-a recipfsit
real, pron. re-al recita, ind. prez. 3 . .;g. şi pl. recftă
realege, pron. re-a- recitf
realimenta, pron. re-a- reclamaţie, pron. -ţi-e; gen. recla-
realipf, pron. re-a maţiei
realfsm, pron. re-a- recluziune, pron. -zi-u-
realitate, pron. re-a- recomanda, ind. prez. 3 .o;g. şi pl.
realiza, pron. re-a- recomandă
reamintf, pron. re-a- recomandaţie, pron. -ţi-e; gen. reco-
reangaja, pron. re-an-; ind. prez. 3 sg. mandaţiei
şi pl. reangajează, I pl. reangajăm; reconciliere, pron. -li-e-
ger. reangajfrnd recondiţiona, pron. -ţi-o-
reangajare, pron. re-an-; pl. reangajări reconstituf, ind. prez. I .o;g. reconstitui,
reaparfţie, pron. re-a-, -ţi-e; gen. rea- 3 sg. şi pl. reconstituie
pariţiei reconstrucţie, pron. -ţi-e; gen. recon-
reavi1n, pron. rea-văn, pl. reveni; f. strucţiei
reavănă, pl. revene reconstruf, ind. prez. I .o;g. şi 3 pl.
rea-vofnţi1, gen. relei-voinţe reconstruiesc; con). reconstruiască
reazem, sub.o;t., pl. reazeme rec6rdman, ,mbst., pl. recardmeni; f.
reazem, Y. rezema recardmană, pl. recardmene

229
recrea, pron. -cre-a; ind. prez. l sg. reformfsm
reereez,3 ."'g. şi pl. recrcează, l pl. refracţie, pron. -ţi-e: gen. refracţiei
reerdm, 2 pl. recreaţi refren, pl. refrene
recreaţie, pron. -ere-a-ţi-e; gen. recrc- refugia, pron. -gi-a; ind. prez. 3 !"'g. şi
aţiei pl. refugiază, l pl. refugiem, pron.
recrut -gi-em; ger. refugifnd
rect refUgiu, pron. -glu
rectifica, ind. prez. 3 sg. şi pl. rectffică regfm, pl. regfmuri
rectiHniu,pron. -nlu regiment, pl. regimente
recto, art. rectaul regfn~, pl. regfne
recţiune, pron. -ţi-u- regionaI,pron. -gi-o-
recul, pl. reeuluri regionalfsm, pron. -gi-o-
recunoştinţă, gen. recunoştfnţei regfstru, pl. regfstre
recuza regiune, pron. -gi-u-
recuzf~ regiza
recviem, pron. -vi-em; pl. reeviemuri regiz6r
redactor reglaj, pl. reglaje
redacţie, pron. -ţi-e; gen. redacţiei regresiune, pron. -si-u-
redres6r, sllbst.. pl. redresoare regulament, pl. regulamente
reduct6r, adi. regulat6r, .~ubst., pl. regulatoare
reduct6r, sllb!~t.,pl. reductoare (Tehn.) regul~, pl. reguli
.<ji reductari (Chim.) reia, V. relua
reducţie, pron. -ţi-e; gen. redueţiei reiau, v. relua
redundanţă reiei, V. relua
reduplicaţie, pron. -ţi-e; gen. redupli- reieşf, ind. prez. 3 sg. reiese; imperf.
caţiei reieşea; con). reiasă
reedita reincamare
reeduca reîmbărb~ta
reeligfbil reîmp~duri
reevalua, pron. -lu-a reîmp~durfre
reexamina, pron. gz reîmp&ţf
referendum reîmpl1rţfre
referi, ind. prez. 3 sg. şi pl. referă reîmprosp~ta
reflecta, ind. prez. 3 .~g. şi pl. reflectă reînarma
,.oglindeşte" şi rcflectează "gân- reînarmare
deşte" reînIDţă
reflecţie,pron. -ţi-e; gen. reflecţiei reînIDţăre
reflex, adj.. pl. reflecşi; f. reflexă, pl. reîncadra
reflexe reîncadrare
reflex, .mbst., pl. reflexe reîncIDzf
reflexie, pron. -xi-e; gen. reflexiei reîncIDzfre

230
reîncepe reinvia, pIOn. -vi-a; ind. prez. 3 ,"'g. ~i
reîncepere pl. reÎnvfe; conj. reÎnvfe
reînchega reinviere
reînchegare reinviet6r
reînchfde relaş (nu: relache)
reînchfdere relativfsm
reînchiria relaţie, pron. -ţi-e; gen. relaţiei
reînchiriere releu, pl. relee, pron. -le-e (nu: -le-ie)
reîncolţf releva, ind. prez. 3 ''''g. ~i pl. relevă
reîncolţfre relfcvă
reîncorpora relief, pron. -li-ef; pl. reliefuri
reîncorporare relfgie, pron. -gi-e; gen. relfgiei
reînfl1şura religi6s, pron. -gi-os
reînfl1şurcire relua, ind. prcz. J sg. ~i 3 pl. reiau,
reînfiinţci 2 ,"f!.. reici, 3 .~g. reia, J pl. reluUm,
reînfiinţcire pron. -lu-ăm; con). reia; ger.
reînflorf reluand, pr(]n. -lu-ând
reînflorfre remaia, ind. prez. 3 .~g. ~i pl. remaiază,
reînnof, ind. prez. 3 .'ig. reÎnnoie~tc J pl. remaicm; ger. remafnd
reînnofre remaieză
reînsănătoşf remania, pron. -ni-a; ind. prez. 3 .'Jg. ~i
reînsănătoşfre pl. remaniază, 1 pl. remanicm,
reînscăuna pron. -ni-em; ger. remanifnd
reînscăunare remaniere, pron. -ni-e-
reînsufleţf remedia,pron. -di-a; ind. prez. 3 sg. ~i
reînsufleţfre pl. remediază, J pl. remediem,
reîntâlnf pron. -di-em; ger. remedifnd
reîntâlnfre remediu,pron. -dlu
reîntinerf reminiscenţă, pron. sce
reîntinerfre remorca, ind. prez. J sg. remorchez,
reîntoarce 3 sg. şi pl. remorchează
reîntoarcere rem6rcă, pl. remorci
reîntregf remunera
reîntregfre remuneraţie, pron. -ţi-e; gen. remu-
reîntrema neraţiei
reîntremare renghi (1 sil.)
reîntrupa rengl6tă
reîntuma reniu, pron. -nlu
reintumare renovaţie, pron. -ţi-e; gen. renovaţiei
reînverzf rentier, pron. -ti-er
reinverzfre reostat, pron. re-os-

231
reparaţie, pron. -ţi-e; gen. reparâţiei res6rt (arc), pl. resorturi
repartfţie, pron. -ţi-e; gen. repartfţiei respectu6s, pron. -tu-os
repatria, pron. -tri-a respiraţie, pron. -ţi-e; gen. respirâţiei
repatriere, pron. -tri-e- restanţier,pron. -ţi-er
repaus, pron. -pa-us restaura, pron. -ta-u-
repauza, pmn. -pa-u- restauraţie, pron. -ţi-e; gen. resta-
repede urâţiei
repej6r resteu, pl. resteie
reper, pl. repere
restituf, ind. prez. 1 sg. restftui, 3 .'ig. ~i
repercusiune, pron. -si-u-
pl. restftuie
repercuta
restricţie, pron. -ţi-e; gen. restrlcţiei
repert6riu (nu: repertoar), pron. -rtu
restrişte
repetit6r
reşedfnţă
repetfţie,pron. -ţi-e; gen. repetfţiei
reş6u
repezf
retenţie, pron. -ţi-e; gen. rctcnţiei
replica
replică, pl. replici retevei, pl. reteveie
reportaj, pl. reportâje retez, pl. reteze
rep6rter reteza, ind. prez. 1 sg. retez, 3 sg. ~i pl.
represalii, numai pl. reteâză
represiune, pron. -si-u- reticul, pl. retfcule
reprezentant retină, gen. retInei, pl. retfne
reprezentaţie, pron. -ţi-e; gen. repre- retor
zentâţici retorfsm
reproducţie, pron. -ţi-e; gen. repro· retransrnfsie, pron. -si-e; gen. retrans-
ducţiei mIsiei
reproşa, ind. prez. 3 .'ig. ~i pI. retrăf, ind. prez. J sg. ~i 3 pl. retrăi6c;
repro~ează, 1 pl. repr()~jm: ger.
con). retrăiâscă
repro~frnd
retribuf, ind. prez. 1 .";g. retribui, 3 sg.
republică, gen. republicii. pl. republici
~i pl. retrlbuie
repudia, pron. -di-a; ind. prcz. 3 sg. ~i
retribuţie, pron. -ţi-e; gen. retribl/ţiei
pl. repudiâză, 1 pl. repudiem, pron.
retroactiv, pron. -tro-ac-
-di-em; ger. repudifnd
repulsie, pron. -si-e; gen. repulsiei retrocesiune, pron. -si-u-
repurta retroversiune, pron. -si-u-
reputaţie, pron. -ţi-e: gen. reputâţiei retUr
resentiment, pl. resentimente retUş, pl. retU~uri

resimţf, ind. prez. J .'ig. ~i 3 pl. resfmt retuşa, ind. prez. 3 sg. ~i pl. retu~eâză.
res6rbţie, pron. -ţi-e: gen. resorbţiei 1 pl. retu~jm; ger. retu~and
res6rt (împărţire organizatorică), pl. reţea
resoârte reţetă

232
reţfne, ind. prcz. 1 ."g. ~i 3 pl. reţfn, revulsie, pron. -si-e; gen. revulsiei
1 pl. reţfnem; con}. reţfnă; ger. rezecţie, pron. -ţi-e; gen. rezecţiei
reţinnnd rezema, ind. prez. J . . g. reazem
reţfnere rezervaţie, pron. -ţi-e; gen. rezervaţiei
reumatfsm, pron. re-u- rezerv6r
reuniune, pron. re-u-ni-u- rezidual, pron. -du-al
reuşf,pron. re-u-; con). reu~ească rezfduu, pron. -du-u; pl. reziduuri
revadă, v. revedea rezilia, pron. -Ii-a; ind. prcz. 3 sg. ~i pl.
revanşa, ind. prcz. 3 sg. ~i pl. reziliază, J pl. reziliem, pron.
revan~ează, J pl. revanşim; ger. -li-cm, 2 pl. reziliaţi; ger. rczilifnd;
revan~nnd part. reziliat
revanşă, pl. revanşe reziliere, pron. -li-e-
revărsa, ind. prcz. 3 sg. şi pl. rcvarsă rezoluţie, pron. -ţi-e; gen. rezoluţiei
revedea, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. revftd; rezolva
con}. revadă rezonanţă
revelaţie, pron. -ţi-e; gen. revelatiei rezonat6r, pl. rezonatoare
reveli6n, pron. -li-on rezuma, ind. prez. 3 sg. t'i pl. rczumă
revendica, ind. prez. 3 sg. ~I pl. ricfnă
revendică ricoşeu, pl. rico~euri
revendicare, pl. revendicdri rfctus, pl. rfctusuri
reveneală ridica
revenf, ind. prez. J ,"g. ~i 3 pl. revin; ridfche, art. ridfchea; pl. ridichi
con}. revlnă ridIcol
rever, pl. revere ridiculiza
reverberaţie, pron. -ţi-e; gen. revcr- rihtuf, ind. prcz. J sg. ~i 3 pl. rihtuiesc;
beniţiei con}. rihtuiască
reverendă rindea
reverenţi6s, pron. -ţi-os rinCchi (2 sil.)
revers, pl. reversuri risIpă
revfzie, pron. -zi-e; gen. revfziei rfsling
revizionfsm, pron. -zi-o- ritual, pron. -tu-al; pl. ritualuri
reviz6r riz6m, pl. riz6rni
revizuf, ind. prez. 1 sg. ~i 3 pl. roade, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rod; conj.
revizuiesc; con). revizuiască roadă
revoca, ind. prez. 3 sg. ~i pl. rev6că; roată (cerc), pl. roţi (În cxprc . . ii .~i:
con). revOce roate)
revolta, ind. prez. 1 sg. rev61t robcici .~i robcice
revoluţie,pron. -ţi-e; gen. revoluţiei robinet, pl. robinete
revoluţionar, pron. -ţi-o­ robusteţe
revoluţionarfsm, pron. -ţi-o­ rocadă, pl. rocade
revolver rocă, pl. roci

233
r6chie, pron. -chi-e; art. rochia, gen. rostuf, ind. prez. J ."g. şi 3 pl. rostuiesc;
rochiei; pl. rochii con}. rostuiască
rochftll, pl. rochfţe roşea~
rod, pl. roade roşf, con}. roşească
rodaj, pl. rodaje roşiatic, pron. -şi-a-, pl. roşietici; f.
r6die, pron. -di-e; gen. radiei roşiatică, pl. roşietice
rOdiu, pron. -dill roşi6r, pron. -şi-or
rogojfnli, pl. rogojfni r6şu, pl. roşii; f. roşie, pl. roşii
rog6z rotacfsm
roi, subst. rotaţie, pron. -ţi-e; gen. rotaţiei
rof, ind. prez. J sg. şi 3 pl. roiesc; con}. rotoc61, pl. rotocoale
roiască rotofei
r6initll, pl. roiniţc rotUlli, pl. rotUle
rom rotUnd, ad}. ill., pl. rotunzi; f. rotundă,
romancier, pron. -ci-er pl. rotunde
romantism rotunjeaIli
romanţi6s, pron. -ţi-os rotunjf, con}. rotunjească
roman rotunjfme
românaş roură, pron. ro-u-
romand rovfnli, pl. rovfne
româncutll roz
românesc rozacee,pron. -ce-e (nu: -ce-ie)
mmâne~te rozmarin
românfme rubiacee, pron. -bi-a-ce-e (nu: -ce-ie)
românfst rubfdiu, pron. -diu
româniza rubin, pl. rubfne
romboedru, pron. -bo-e; pl. rombo- rubinfu
edre rubrică, pl. rubrici
romboidaI, pron. -bo-i- rucsac, pl. rucsacuri
rond rudă, pl. rude
rondel,pl. rondeluri rudenie,pron. -ni-e; gen. rudeniei
rond6 rugbi
rontgenterapfe şi roentgenterapfe, rugină, pl. rugini
pron. ront-ghen- ruginfu
ronţM, ind. prez. 1 ."ig. ronţăi; 3 sg. şi rufnă, pron. ru-i-; pl. ruine
pl. ronţăie ruj
r6pot, pl. ropote rujă
r6sbif, pl. rosbifuri ruje6lă, pron. -je-o-
rostog61 (mişcare; pantă), pl. rosto- rulaj
goluri rulment
rostogolf rul6u

234
rumen salcie, pran. -ci-e; gen. salciei, pl.
rummy,pran. r6-mi sălcii
rupie, pran. -pi-c; gen. rupiei saleu
rusaIie (Bot., Mit.), pl. rusalii salivaţie, pran. -ţi-e; gen. salivaţiei
RusaIii (sărbătoare) salpetru
rut:eniu, pron. -niu salvă, pl. salve
rutier, pran. -ti-er saIvie, pran. -vi-e; gen. salviei
rutinier, pran. -ni-er samoed, pl. samoezi
samovar
samurai
samuraslă
S, cit. se (I'n simboluri !ji: es) sanatorial, pran. -ri-al
sabie,pran. -bi-e; gen. sabiei,pl. sllbii sanat6riu,pran. -riu
sabotaj sanctuar, pran. -tu-ar
sabot6r sancţiona, pran. -ţi-o­
saca, art. sacaua sancţiune, pran. -ţi-u­
sacagfu, pl. sacagfi sandală, pl. sandale
sacerd6t sandviş !ji sandvici, pl. sandvişuri ,~i
sac6şă,pl.sac6şe sandviciuri
sac6u sangvfn
sacrifica, ind. prez. 3 ,~g. şi pl. sacrffică sanie,pran. -ni-e; gen. saniei,pl. sănii
sacriffciu, pran. -clU santal (Bot.)
sacrilegiu, pran. -giu santinelă
sacrosanct sap, v. săpa
sadfsm sapă, pl. sape
saffr, pl. saffre sar, v. sărf
saftea sarabandă, pl. sarabande
saftian, pran. -ti-an sarailfe, pran. -ra-i-; gen. sarailfei
sagotier, pran. -ti-er saramură,gen. saramurii
saia, pl. saiele sară, v. sărf
saivan,pran. sai-; pl. saivane sarcasm
salam sarcină, gen. sarcinii; pl. sarcini
salamandm sarcofag, pl. sarcofage
salaria, pran. -ri-a; ind. prez. 3 sg. şi sarc6m
pl. salariază, 1 pl. salariem, pran. sari, v. sărf
-ri-em; ger. salarifnd sarică, pl. sarici
salariu, pran. -riu sarma,pl. sarmale
salată, pl. salate saşfu, f. saşfe; pl. neart. saşfi, art. m.
salatieră, pran. -ti-e- saşfii, art. f. saşfile
sală, pl. săli satâr, pl. satare
salbă, pl. salbe satfn, pran. -tin (nu: -ten)

235
satir scabie, pron. -bi-e; gen. scabiei
satiră ,~i satiră scafandrier, pron. -dri -er
satisfacţie, pron. -ţi -e; gen . satisfacţiei scai
saturaţie, pron. -ţi-e; gen, saturaţiei scaiete
Satumalii scală, pl. scale
saţ scandiu (Chim.),pron, -dlu
saxof6n, pl. saxofmine scap, Y. scăpa
săIăşluI, ind. prez. I sg. ~i 3 pl. SCaT*d6ţchi
săIă~luiesc; conj. săIă~luiască scarifica, ind. prez. 3 sg. ~i pl. scarifică
sălbatic scatfu
sălbăticfe, gen. sălbăticîei scădea, ind. prez. I ,<;g. şi 3 pl. scad;
sălbăticiune, pron. -ciu-ne yiit. va scădea; con). scadă
sălcfu, f. sălcfe; pl. m. ~i t: sălcii sc~a, ind. prez. 1 sg. scap, 2 ,<;g. scapi
sălta, ind. prez. 3 sg. ~i pl. saltă (1 ,<;il.); con}. scape
sămânţă, pl. seminţe scăpătă, ind. prcz. 3 sg. şi pl. scapătă
săniuş, pron. -ni-u~
scărmăna, ind. prez. I ,<;g. scannăn;
săpa, ind. prez. I ,<;g. sap, ;2 sg. sapi
co~i. scannene
(1 sil.); conj. sape
scâlcia, pron. -ci-a; ind. prez. 3 sg. şi
s~un
pl. scâlciază, I pl. scâlcicm, pron.
săra, ind. prez. I sg. sărez
-ci-em; ger. scâlciind
sărac
scâncf, co~i. scâncească
sărdntOC
scânteia, pron. -te-ia; ind. prez. 3 sg. şi
sări,ind. prez. I sg. ~i 3 pl. sar, 2,\·g.
pl. scânteiază, I pl. scânteiem,pron.
sari (1 ,<;il.); cOl~i. sară
-te-iem; ger. scânteind
sătura, ind. prcz. I sg. satur, 3 ,\g. ~i pl.
scânteie, pron. -te-ie; gen. scânteii
satură
săţi6s,pron. -ţi-os
scâmav
scârţâf, ind. prez. I sg. sdrţâi, 3 ,<;g. şi
săvârşf, conj. săvâr~ească
sâcâf, ind. prez. 3 sg. ~i pl. sacâie; pl. sdrţâie; conj. sdrţâie
con}. sfrcâie; ger. sâcâind scelerat, pron. sce
sâcâială scenariu, pron. sce, -rIu
sâmbure scenă, pron. sce

sân sceptic, pron. sce

sâneaţă, pron. -nea-; pl. sâneţe scepticfsm, pron. sce
sânziană (Bot.), pron. -zi-a-; pl. sân- sceptru, pron. sce
ziene, pron. -zi -e- scheci (J ,<;il.)
sârguf, ind. prez. J ,<;g. ~i 3 pl. sâr- schelet, pl. schelete
guiesc; con}. sârguiască schematfsm
sâsâf, ind. prez. I ,<;g. sfrsâi, 3 sg. şi pl. schemă
sfrsâie scherzăndo (Muz .), pmn. scherţando
sâsâială scMrzo (Muz.),pron. schcrţo

236
scheuna, ind. prez. 3 sg. şi pl. scoruşă, pl. SCOflJşe
scheaună, pron. schea-ll- scot, v. scoate
schi scoţian, pron. -ţi-an
schia, pron. schi-a; ind. prez. 3 sg. şi scovardă, pl. scoverzi
pl. schiază, I pl. schiem, pron. scrânciob, pl. scrancioburi
schi-em; ger. schifnd scrilntf
schif (Sport) scrnşni
schfjă, pl. schfje screper (Tehn.)
schflav scrie, ind. prez. J pl. scrfem, 2 pl.
schfmb,pron. schi scrfeţi; imper. scrieţi: ger. scriind
schimba,pron. schi scriere
schfmnic scrijelf ,~i scrijeh1
schimonosf scrin, pl. scrfnuri
schingiui, ind. prez. I sg. şi 3 pl. scripete, pl. scrfpeţi
schinguiesc; conj. schinglliască scripte, numai pl.
schi6r, pron. schi-or scr6fulă (Med.), pl. scr6fule
schfsmă scrumbfe, gen. scrumbfei
sciatică, pron. sci-a-; gen. sciaticii scrumieră, pron. -mi-e
scinda,pron. sci scrupul, pl. scrupule
sciziune, pron. sci-zi-u- scuar (J ,..il.),pl. sCllaruri
sclavagfsm scuipa, pron. scui-pa
sclavaj scul, pl. sculuri
scoabă sculptor
scoate, ind. prez. J sg. şi 3 pl. scot; sculptUră
conj. scoată scurtcireuft
scociorf, ind. prez. J ,<;g. şi 3 pl. scutec
scociodsc; perf. ,<;. 3 sg. scocior1, scuter
3 pl. scociorară; conj. scocioniscă; scutier,pron. -ti-er
ger. scociodnd; part. scociorat seamă
scoIastic seamăn ,~i semen, pl. semeni
sconcs (Zool.), pl. sconcşi seamănă, v. semăna
scont seară, pl. seri
sconta searbăd, pl. serbezi; f. searbădă, pl.
sc6rbură serbede
scorbur6s sebaceu, pl. sebacee, pron. -ce-e (nu:
scorbut -ce-ie)
scormonf seboree, pron. -re-e (nu: -re-Îe)
scorojeaIă sec, f. seacă; pl. m. şi f. seci (1 .'Iii.)
scorojf, conj. scorojească seca, ind. prez. 3 sg. şi pl. seacă
sc6rpie, pron. -pi-c; gen. scorpiei secarn, gen. secarci
scorpfon, pron. -pi-on secărfcă

237
seciituf, ind. prez. 1 .~g. ~i 3 pl. semeţ
secătuiesc; con). secătuiască semetf
secera semicerc
secem semicircular
seceriş, pl. secerf~uri semicolonial, pron. -ni-al
secetii semif6nd
sechestru semiîntuneric
secol, pl. secole semilunii
secret seminar, pl. seminare .~i seminarii
secretariat, pron. -ri-at semfnţe, v. sămftnţă
secreţie, pron. -ţi-e; gen. secreţiei seminţerfe, gen. seminţerfei
sect6r semiologfe, pron. -mi-o-; gen. scmio-
secţie (subunitate organizatorică), logfei
pron. -ţi-e; gen. secţiei semn
secţiune (Geom.), pron. -ţi-lI­ semnal, pl. semnale
secui semnalment
secuiesc semnifica, ind. prez. 3 ...g. şi pl.
secunda semnffică
secundar semnificaţie, pron. -ţi-e: gen. semni-
secure ficaţiei
sedt1ii senat6r
sediment, pl. sedimentc semn
sediu, pron. -dlu seni6r,pron. -ni-or
segrega, ind. prez. 3 sg. şi pl. segregă sens
segregaţie,pron. -ţi-e: gen. segregaţiei sensfbil
seif (1 .~il .. nu: safe) sensibilitate
sefm, pron. se- im sentenţi6s,pron. -ţi-os
seimen, pron. sei- sentfnţii
seismognif, pron. se-is- senzaţie, pron. -ţi-e; gen. senzaţiei
seismogramii, pron. se-is- senzaţional, pron. -ţi-o
selecţie "alegere", pron. -ţi-e; gen. senzitfv
selecţiei senzorial, pron. -ri-al
selecţiona, pron. -ţi-o­ senzual, pron. zu-al
selecţiuni (MlIz.),pron. -ţi-uni senzualfsm, pron. -zu-a-
seleniu, pron. -nlu separaţie, pron. -ţi-e; gen. separaţiei
selfact6r, pl. selfactoare sepia (vopsea), pron. -pi-a
selfinducţie, pron. -ţi-e; gen. selfin- sepie (moluscă),pron. -pi-e
ducţiei septembrie,pron. -bri-e
semanticii, gen. semanticii septentrional, pron. -tri-o-
semW, ind. prez. 1 sg. semăn, 3 sg. ~i septuagenar, pron. -tu-a-
pl. seamănă ser

238
serai, pl. serai uri sferofd, pl. sferofde
serba sferoidal, pron. -ro-i-
serena<m, pl. serenade sfert
sergent sfeşnic
seri, v. seară sfeştanie, pron. -ni-e; gen. sfeştaniei
serie, pron. -ri-e; gen. seriei sfiaIl1, pron. sfi-a-
seringl1, pl. serfngi sfiici6s, pron. sfi-i-cios
serj sfiiciune, pron. sfi-i-ciu-
sertar sfinx, pl. sfincşi
servaj sfoam
serviabil, pron. -vi-a- sforl1f, ind. prez. J ."g. sforăi, 3 . . g. şi
servfciu, pron. -clU pl. sforăie
servietl1, pron. -vi-e- sforl1iaIl1, pl. sforăieli
servilfsm sforzando (Muz.),pron. sforţando
sesiune, pron. -si-u- sfredel, pl. sfredele
sesiza siamez, pron. si-a-
sesizare sibarft
sete siberian, pron. -ri-an
seu sic "Întocmai"
sever sicriu
sex, pl. sexe sideffu
sexuaI,pron. -xu-al siestl1, pron. si-es-
sez6n,pl.sezoane sfeşi (dat.)
sezonier,pron. -ni-er sigfliu, pron. -nu
sfl1râma, ind. prez. J sg. sfăram, 3 ."g. sfgur
şi pl. sfăramă sfhll1
sfl1râml1tl1m sflex, pl. sflexuri
sfl1râmici6s,pron. -mi-cios silfciu, pron. -clU
st'l1tuf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sfătuiesc; silftrl1
con}. sfătuiască silogfsm
sfârâf, ind. prez. 3 sg. şi pl. sfarâie; sil6z
con}. sfarâie situf, ind. prez. 1 ."g. şi 3 pl. siluiesc;
sfârâiaIl1 con). siluiască
sfârşeaIl1 silurian (Oeol.), pron. -ri-an
sfârşf, con}. sfârşească simbi6zl1, pron. -bi-o-
sfârtica simb6l, pl. simboluri
sfâşia, pron. -şi-a; ind. prez. J ."g. simbolfsm
sfaşii, 3 .'g. şi pl. sfaşie, l pl. simfonfe, gen. simfonfei
sfâşiem,pron. -şi-em; ger. sfâşifnd simigfu, pl. simigfi
sfâşiet6r, pron. -şi-e- siminichfe, gen. siminichfei
sfecll1 simin6c

239
simplificâ, ind. prez. 3 ,'ig. şi pl. slâlom (Sport)
simplffică slâvă, pl. slăvi
simplfsm slăbiciune
simplu slănină, gen. slănfnii
simp6zion ,~i simpozi6n, pron. -zi-on slei, ind. prez. J ,'ig. şi 3 pl. sleiesc;
simpt6m, pl. simptome con}. sleiască
simţmn:lnt, pl. simţăminte slip
simţi, ind. prcz. J sg. ~i 3 pl. simt; sl6bod, adj.
con}. sImtă slobozf
simulâţie, pron. -ţi-e; gen. simulaţiei sloi
simultaneiteite, pron. -ne-i- sluger
sincer slujbă
sincretism slujf, con}. slujească
sincronism sluţenie, pron. -ni-c; gen. sluţeniei
sindicalism smalţ
sindr6m, pl. sindroame smaraId
sinecdocă smălţuf, ind. prez. J sg. ~i 3 pl.
sinecură, pl. sinecuri smălţuiesc; con}. smălţuiască
sinereză smânt:ină
sineşi (ac.) smârc, pl. smarcuri
singumtic smârcâf, ind. prez. J ,'ig. smarcâi, 3 ,'ig.
sinilfu ~i pl. smarcâie
sin6d, pl. sinoade smeâd
sintâctic smerenie, pron. -ni-e; gen. smereniei
sintaxă smiceâ, pl. smicele
sinu6s, pron. -nu-os sminteală, gen. smintelii
sinuozitâte, pron. -nu-o- sminti
sinusoidâl, pron. -so-i- smintit
sinuzită smfrnă
sipet, pl. sfpete smoâlă
siriân, pron. -ri-an smoc
sir6co smochfnă
sirop sm6ching
sirop6s smucf, con}. smucească
sistem, pl. sisteme smulge
sistolă (Anat.) snoâvă
sită snob
situâ, pron. -tu-a; ind. prez. l sg. snobfsm
situez, 3 sg. şi pl. situează snop, pl. snopi
situâţie, pron. -tu-a-ţi-e; gen. situaţiei snopi
slab some-apune

240
soare-răsare sopran, f. soprană
soartă, gen. sorţi i s6ră, gen. surorii, (personal sanitar)
sobrietate, pron. -bri-e- sorei; pl. surori
social, prun. -ci-al sorbf, ind. prez. l sg. şi 3 pl. sorb
social-democrat, pron. -ci-al sor6c, pl. soroace
social fsm, pron. -ci-a- sos
societate, pron. -ci-e- sosieră, pron. -si-e-
sociologie, pron. -ci-o-; gen. socio- sote, pl. sote uri
logiei soţfe, gen. soţiei
socoti, ind. prez. l ,<;g. ~i 3 pl. socotesc spadă, pl. spade
s6diu, pron. -diU spaghete, număi pl.
sofa, pl. sofale spalier,pron. -li-er
sofism spangă, pl. spăngi
sofftă (Fiz.)
spani61, pron. -ni-oi
soi sparanghel
s6ia, gen. s6ici spasm, pl. spasme
solanacee, prun. -ce-e (nu: -ce-ie)
spasm6dic
solanee,pron. -ne-e (nu: -ne-ie)
spate
solariu, pron. -riu
spaţia, pron. -ţi-a; ind. prez. 3 sg. şi pl.
solfegia, pron. -gi-a; ind. prez. 3 sg. şi
spaţiază, l pl. spaţiem, pron.
pl. solfegiază, J pl. solfegiem,
-ţi-cm; ger. spaţiind
pron. -gi-em; ger. solfegiind
spaţi6s, pron. -ţi-os
solfegiu, pron. -glu
spaţiu, pron. -ţlU
solicita, ind. prez. 3 sg. şi pl. solfcită
spânatfc
solidifica, ind. prez. 3 sg. şi pl.
spânz, pl. spânzi
solid/fică
s61niţă
special, pron. -ci-al
s610, pl. sol6uri specialfst, pron. -ci-a-
solstfţiu, pron. -ţlu
specie, pron. -ci-e; gen. speciei
soluţie, pron. -ţi-e; gen. soluţiei specifica, ind. prez. 3 ,<;g. ŞI pl.
soluţiona, prun. -ţi-o- specîfică

somatie, pron. -ţi-e; gen. somaţiei specimen, pl. specimene

somiern, pron. -mi-e- spectacol
somn (Iht.), pl. somni spectrosc6p, pl. spectroscoape
somnor6s spectru, pl. spectre
somptu6s, pron. -tu-os speculant
sondaj, pl. sondaje speculaţie, pron. -ţi-e; gen. speculaţiei
sondeză spc5lcă
sond6r speologfe,pron. spe-o-; gen. speologfei
sonerie, gen. soneriei spera, ind. prez. 3 sg. şi pl. speră; conj.
sonet, pl. sonete spere

241
speria, pron. -ri-a; ind. prez. l sg. sprânceană
sperii, l pl. speriem, pron. ri-em; sprijinf, ind. prez. 3 sg. şi pl. sprfjină;
ger. sperifnd con). sprfjine
sperierură, pron. -ri -e- sprinten
spennanţet sprinţar
speze, numai pl. spumă, pl. spume
spic, pl. spfce spune, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. spun;
spfcher (nu: ~picher) con). spună; ger. spunand
spfcheriţ1, (nu: wfcheriţă) spurcat
spicuf, ind. prez. I sg. ~i 3 pl. spi- spuzeală
cuiesc: con). spicuiască sta, impar stăteam; perf. s. stătlli;
spilcuf, ind. prez. l sg. şi 3 pl. con). stea; imper. stai
spilcuiesc; con). spi1cuiască stabfl
spin, pl. spini staccato (Muz.)
spinteca stacojfu
spi6n,pron. spi-on stadi6n,pron. -di-on; pl. stadioane
spionaj,pron. spi-o- stadiu, pron. -diu
spiritual,pron. -tu-al staffe, gen. staffei
spirochet, pl. spirocheţi stagiar, pron. -gi-ar
spirt stagiu, pron. -giu
spirt6s stagiUne, prun. -gi-u-
spital, pl. spitale stai, v. sta
spiţerfe, gen. spiţerfci stalactftă
splai stalagmftă
splendid stambă
spof, ind. pre7. l sg. şi 3 pl. spoiesc; stană, pl. stane
con). spoi,iscă stancă, pl. stănci
spoială stand (nu: ştand)
spolia, pron. -li-a; ind. prez. 3 sg. ~i pl. standard (nu: ~tandard),pJ. stindarde
spoliază, l pl. spoliem, pron. stani61,pron. -ni-oi
-li-em; ger. spolifnd staniu, pron. -niu
spondil6ză stanţ1
spongier, pron. -gi-er staret
spongi6s, pron. -gi-os st:aroste
spontaneitate, pron. -ne-i- start (l/1I: ştart)
sporange (BoL) starter
sporovăf, ind. prez. I ...g. şi 3 pl. stat (de plată), pl. state (nu: ~tate)
sponwăiesc: con). sporovăiască statfstică, gen. statistici i
sporovăiăIă statistician, pron. -ci-an; pl. statis-
sp6rtsman, pl. sp6rt,meni ticieni
spovedf statfv "suport", pl. ,tatlvc

242
stative (de ţesut), numai pl. grafiem, pron. -fi-em; ger. steno-
stat-maj6r grafifnd
stat6r (Tehn.), pl. statoare stentor
statornicf stereocinematograffe, pron. -re-o-;
statua,pron. -tu-a; ind. prez. 3 sg. şi pl. gen. stereoc inematograffei
statuează, I pl. statuftm stereosc6p, pron. -re-o-
statuar,pron. -tu-ar stereotfp, pron. -re-o-
statuetă, pron. -tu-e- stereotipfe, pron. -re-o-; gen. ste-
statUie, gen. statuii reotipfei
statu-qu6, pron. -cvo stern
staţie (a unui vehicul), pron. -ţi-e; gen. sterp
staţiei stetosc6p, pl. stetoscoape
staţi6na, pron. -ţi-o- stfbiu, pron. -biu
staţiune (balneară, meteorologică), stfclă
pron. -ţi-u­ sticlete
staul,pron. sta-ul stigmat, pl. stigmate
stavilă, pl. stavile stigmatfsm
stavrfd (Iht.) , pl. stavrfzi stihfe, gen. stihfei
stărui, ind. prez. I sg. stărui, 3 sg. şi pl. stilfstică, gen. stilfsticii
stăruie stil6u
stăruiaIă stimulent
stărufnţă, pl. stăruinţe stindard, pl. stindarde
stăteam, v. sta stinge
stătui, v. sta stinghie, pron. -ghi-e; gen. stfnghiei
stâlceaIă stipendia, pron. -di-a; ind. prez. 3 sg.
stâlcf, con). stâlcească şi pl. stipendiază, 1 pl. stipendiem,
stâlp pron. -di-em; ger. stipendifnd
stână, pl. stane stipendiu, pron. -diu
stâncă stipulaţie, pron. -ţi-e; gen. stipulaţici
stângaci (2 ,~il.) stivuf, ind. prez. I sg. şi 3 pl. stivuiesc;
stânjen con}. stivuiască
stânjenel stoc (nu: ştoc)
stârpf stocaj
stea, v. sta st6fl1 (nu: ştofă), pl. stofe
stea, pl. stele stoicfsm, pron. sto-i-
stearfnă, pron. stc-a- stomac, pl. stomacuri
stejar strdbfsm
stejărfş strachină, pl. str5chini
stelaj stradă, pl. străzi
stenografia, pron. -fi-a; ind. prez. 3 sg. strai, pl. straie (haine)
şi pl. stenografiază, 1 pl. steno- strai, pl. strai uri (parâme, la catarg)

243
strajă, pl. străji strobosc6p, pl. stroboscoape
st:rană, pl. stnlne str6nţiu, pron. -ţlu
stnmguIa structuralfsm
strangulaţie, pron. -ţi-e; gen. stran- strUgure
gulaţiei strujan
straniu, pron. -nlu strujf, con). stmjească
straşnic strUnă, pl. strune
strat, pl. straturi struţ

stratagemă, pl. stratageme stuc (nu: ştuc)

stratifica, ind. prez. 3 sg. ~i pl. student
stratffică studia, pron. -di-a; ind. prez. 3 sg. ~i
stratificaţie, pron. -ţi-e; gen. stra- pl. studiază, I pl. studiem, pron.
tificaţiei -di-em; ger. studifnd
străbunfcă, pl. străbunfci studi6, pron. -di-o; pl. studiouri
strădanie, pron. -ni-e; gen. strădaniei, studi6s, pron. -di -os
pl. strădanii stl1diu, pron. -diu
străduf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stuf
străduiesc; con}. străduiască stufărfe, gen. stufăriei
străin, pl. străfni; f străină, pl. străine stupefacţie, pron. -ţi-e; gen. stupe-
străinătate, pron. stră-i- facţiei
străjuf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stupefiant, pron. -fi-ant
străjuiesc stupefiat, pron. -fi-at
străluci,con). strălucească sturi6n, pron. -ri-on
strămoaşă, pl. strămoaşe suav, pron. su-av
stri1m6ş, pl. strămo~i sub
strămoşesc, f strămo~ească subchirurg
străşnicie, gen. stră~nicfei subdirector
străvechi (2 ... il.) subdiviziune, pron. -zi-u-
străvezfu subiect, pron. -biect
strâmtora subiectivfsm, pron. -biec-
streaşină, pl. streşini subintitula
streche subîmpărţf
strecura, ind. prez. I sg. strecor subîmpărţfre
strecumtoare, pl. strecurători subînchiria, pron. -ri-a; ind. prez. 3 sg.
strepezf ~i pl. subînchiriază, 1 pl. subîn-
striaţie,
pron. stri-a-ţi-e; gen. striaţiei chiriem, pron. -ri-em; ger. subîn-
stricăciune, pron. -c1u- chiriind
stricnfnă subînchiriere
stricteţe subîncrengătI1ră
stridie, pron. -di-e; gen. strfdiei subîntfnde
strig6i subîntfndere

244
subînţelege subţia, pron. -ţi-a; ind. prez. 3 ,'ig. ~i pl.
subînţeles subţiază, 1 pl. subţiem, pron.
subjonctiv -ţi-em; gen. subţifnd
sublimaţie, pron. -ţi-e; gen. subli- subţiratic

maţiei subţfre

sublinguaI, pron. -gual suburbfe i)'i suburbie, pron. -bi-e; gen.

sublinia, pron. -ni -a; ind. prez. 3 ,'oig. ~i suburbfei şi suburbiei
subvenţie, pron. -ţi-e; gen. subvenţiei
pl. subliniâză, l pl. subliniem,
subvenţiona, pron. -ţi-o-
pron. -ni-em; ger. sublinifnd
subzista
submersibil
subzistenţă
submersiune, pron. -si-u-
succeda, ind. prez. 3 sg. şi pl. succedă
subnutriţie, pron. -ţi-e; gen. sub-
succes, pl. succese
nutrfţiei
succesiune, pron. -si-u-
subordona succes6r
subordonare succfnt
subpământeăn sucf, con). sucească
subscrie, ind. prez. 1 pl. subscrfem, sucomba, ind. prez. 3 sg. şi pl.
2 pl. subscrfeţi; ger. subscrifnd suc6mbă
subscripţie, pron. -ţi-e; gen. subscrfp- sud
ţiei sud-african
subsecretariat, pron. -ri-at sudalmă, pl. suddlmi
subsecţie, pron. -ţi-e; gen. subsecţiei sudaţie, pron. -ţi-e; gen. sudaţiei

sub semnat sud-dunărean

subsidiar, pron. -di -ar sud-est

subsfdiu, pron. -dTu sud6r
sudoriţă
subs61
suduf, ind. prez. 1 şi 2 sg. sudui, 3 sg.
subspecie,pron. -ci-e; gen. subspCciei
şi pl. suduie; ger. sudufnd
substanţă
sud-vest
substanţiaI, pron. -ţi-al
suedez, pron. su-e-
substituf, ind. prez. 1 sg. substitui,
suferi, ind. prez. 1 sg. sUfăr, 3 sg. şi pl.
3 .'ig. ~i pl. substItuie
sUferă; conj. sUfere
substitUţie, pron. -ţi-e; gen. substituţiei
sufertaş
substrat suficient, pron. -ci-ent
subsuoarn, pl. subsu6ri suffx, pl. sufixe
subtensiUne, pron. -si-u- sufleca, ind. prez. 1 .'ig. suflec
subterfUgiu, pron. -gTu sufleor, pron. -fl6r
subtI1 sufleu
subtitlu sufoca, ind. prez. 3 ."g. şi pl. suf6că
subtropicaI sufragiu "vot" ,pron. -gTu

245
sugaci (2 sil.) supraliciteiţie,
pran. -ţi-e; gen. supra-
sugera licitatiei
sugestie, pran. -ti-e; gen. sugestiei supraomenesc,pron. -pra-o-
sugestiona, pran. -ti-o- suprapresiune, pron. -si-u-
sughiţa, ind. prez. 1 sg. sughfţ supraproducţie, pron. -ţi-e; gen. su-
sugruma praproducţiei

suf, ind. prez. 1 ,<;g. sui, -' sg. ~i pl. suie suprapune, ind. prez. 1 ,<;g. ~i -' pl.
sui-generis, pran. su-i- suprapun; con). suprapună
suitoare "galerie într-o mină", pran. suprarealfsm, pran. -re-a-
su-i-; pl. suitari suprasaturaţie, pron. -ţi-e; gen. supra-

sulffnă saturaţiei
suprastrucrură
sulimenf
suliţă, pl. sul iţe
supratensiune, pron. -si-u-
suman, pl. sumane supraveghea, ind. prez. -' ,<;g. ~i pl.
supraveghează, 1 pl. supraveghem
sumbru
supravieţui, ind. prez. 1 ,<;g. ~i -' pl.
sunt v. fi
supravieţuiesc; con). supravie-
suntem, v. fi
ţuiască
sunteţi, v. fi
supremaţie, gen. supremaţiei
superficial, pran. -ci-al
supune, ind. prez. 1 ,"g. ~i -' pl. supun;
superfluu !fi superfluu, pran. -fIu-u
con). supună; ger. supunand
superheterodfnă
supuraţie, pron. -ţi-e; gen. supuraţiei
superi6r, pran. -ri -or
supuşenie, pron. -ni-e; gen. supu~eniei
superstiţie, pran. -ţi-e; gen. superstfţiei
surâde, ind. prez. 1 ,<;g. ~i -' pl. surad;
supeu conj. suradă
supieră, pran. -pi -e-
surcea
supleant, pron. -ple-ant; pl. supleanţi suresciteit, pran. sci
supleţe, gen. supleţei suresciteiţie, pron. sci, -ţi-e; gen.
suplfciu, pran. -clU; pl. sllplfcii surescitaţiei
sup6rter surfila
supozfţie, pron. -ţi-e; gen. sllpoziţiei surghiun
supraaglomeraţie, pron. -pra-a-, -ţi-e; surmenaj
gen. sllpraaglomeraţiei surogat, pl. surogate
supraalimenteiţie, pron. -pra-a-, -ţi-e; sur6ri, \1. sară
gen. sllpraalimentaţiei surpa, ind. prez. -' !';g. ~i pl. surpă; con).
supraînălţcire surpe
supnuncălzi surprinde, con). surprindă
supraîncălzfre surtUc, pl. ~urtuce
supraîncălzit6r surzenie,pron. -ni-e; gen. surzeniei
supnuncărca susru
supraîncărcare susceptJbil, pron. sce

246
suscita, pron. sci şapirognif
sus-numft şapirografia, pron. -fi-a; ind. prez.
sus~nsie, pron. -si-e; gen. suspensici 3 . . g. şi
pl. şapirografiază; J pl.
suspens6r, pl. suspensmlre (bandaje) şapirografiem, pron. -fi-em; ger.
suspens6r, pl. suspens6ri (muşchi) şapirografifnd
suspiciune, pron. -ci-u- şapte
sustentaţie, prun. -ţi-e; gen. susten- (a) şaptea
taţiei (al) şaptelea
susţfne, ind. prez. I sg. şi 3 pl. susţfn; şaptesprezece
con}. susţfnă (al) şaptesprezecelea
susţfnere
ş~tesute
susuni şaptezeci
(al) su~ea (referitor la 100, de ex. al (al) şaptezecilea
(o) sutălea om) şarja, ind. prez. 3 . . g. şi pl. şarjcază,
(al) 1.•• 1sutelea (referitor la 200,300 I pl. şarj5m; ger. şarjand
etc., de ex. al două sutelca om)
şărjil, pl. şarje
sutien, pron. -ti-cn
şarpantl1
suveidl, pl. suveici
şarpe, pl. şerpi
suvenfr, pl. suvenfre
şase
swing, pron. slJing (1 .<;il.)
(a) şasea
(al) şaselea
şase sute

Ş,cit. şe şasfu, pl. şasfuri

şaten
şa,art. şaua, gen. şeii; pl. şei
şătd, pl. şatre
şablr, pl. şabăre
şilgaInic
şabl6n, pl. şabloane
şcoaIil, pl. şcoli
şade, v. şedea
şedea, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şed, 3 ....g.
şaisprezece
(al) şaisprezecelea şade; con). şadă
şaizeci şedfnţil, pl. şedfnţe

(al) şaizecilea şefc,pron. şe-ic

şaItlr, pl. şaltăre şelac şi şerlac

şam6tl1 şemineu

şampanie,pron. -ni-e; gen. şampaniei şemizetl1

şamp6n şenflil, pl. şenf1e
şantaj şeptel, pl. şeptel uri
şantajfst şerb
şantier,pron. -ti-er şerbet, pl. şerbeturi
ş~il,pl. şape şerpi, v. şarpe
şapdl, pl. şcpci şerpoaicil

247
şerpuf, ind. prez. 1 _"g. şi 3 pl. şmfrghel
şerplliesc; con}. şerplliască şnfţel
şervet şnur

şes şnuruf, ind. prez. J sg. şi 3 pl.

şevalet şnllruiesc;
con}. şnllruiască
şevi6t, pron. -vi-ot şoarece, pl. şoareci
şevr6 Iji şevr6u şobolan
şezl6ng, pl. şezlonguri şoc

ştichi (J sil.) şofer

şticiuf, ind. prez. l sg. şi 3 pl. şofran
şfichilliesc; con}. şfichilliască şomaj
şiac (2 sil.) şomer
şicanit şopBrlit, pl. şoparle
şif6n, pl. (sorturi) şifoane şorici (2 sil.)
şifonier, pron. -ni-er; pl. şifoniere şort
şild şorţ
şfling şosea
şfnit, pl. şfne şoş6n
şindrflit ş6tie,pron. -ti-e; gen. şotiei
şinşflit şi cincfla (Zool.) şovM, ind. prez. 1 sg. ş6văi, 3 _"g. şi pl.
şfpot şovăie
şir, pl. şfruri şovwaIit, pl. şovăieli
şin1g, pl. şiraguri şovwelnic
şfm, pl. şfre şovinfsm
şiret, pl. şireturi şpaclu
şiretenie, pron. -ni-e; gen. şireteniei şpalt, pl. şpalturi
şiretlfc şpi1cluf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
şir6i, pl. şiroaie şpăcluiesc; con}. şpăcluiască
şirof, ind. prez. J sg. şi 3 pl. şiroiesc; şp6rlit
con}. şiroiâscă şperţuf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
şist şperţuiesc; con}. şperţuiască
şiştar şpraiţ (1 sil.)
şlam şpraiţuf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
şle3htit, pl. şlehte şpraiţuiesc; con}. şpraiţlliască
şleau şpriţuf, ind. prez. 1 _"g. şi 3 pl.
şlefuf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şleflliesc; şpriţuiesc; con}. şpriţuiască
con}. şlefuiască ştachetit (Sport), pl. ştachete
şlep ştafetit
şlfbovitit ştaif (1 _'ii}.)
şlif ştampflit
şliţ, pl. şlfţuri ştangit

248
ştanţă (Tehn.) tacticii, gen. tacticii
ştănţuf, ind. prez. J sg. şi 3 pl. tactician, pron. -ci-an; pl. tacticieni
ştănţuiesc~ con}. ştănţuiască tafta
ştemuf, ind. prez. J sg. şi 3 pl. tahignif (Tehn.), pl. tahigrafe
ştemuiesc~ con}. ştemuiască tahim6tru, pl. tahimetre
şt:evie,pron. -vi-e; gen. şteviei taie, v. tăia
ştift, pl. ştffturi taifas, pron. tai-
ştiinţă, pl. ştifnţe taifUn, pron. tai-fun; pl. tai fu nuri
ştiubei taiga, pron. tai-ga, art. taigaua, gen.
ştit1dl, pl. ştiuci taigalei; pl. taigale
ştiul6te tai6r
ştiut6r, pron. şti-u­ talangii, pl. tăIUngi
ştreang talaş
ştrudel talaz, pl. talazuri
şt1bii, pl. şube talie, pron. -li-e; gen. taliei
şt1bler tali6n, pron. -li-on
şubrerenie, pron. -ni-e; gen. şubre- talisman, pl. talismane
zeniei taliu (Chim.),pron. -nu
şugub~ţ talmeş-balmeş
şui talmudfsm
şuiera tal6n, pl. taloane
şuiemtoare talpii, pl. tălpi
şt1iet talt1z,pl. taluzuri
şt1m, pl. şurc tambt1chi (Mar.; 2 .'iil) , pl. tambuchiuri
şurub, pl. şuruburi tambt1r (Tehn.), pl. tambure
şurubelniţă tam-nisam
şut tam-tam
şuv6i, pl. şuvoaie tand6m, pl. tandemuri
şvab tandreţe
şvaiţer tangaj
tangenţial, pron. -ţi-al
tang6u
tanti6mii, pron. -ti-e-
T,cit. te tapaj, numai ."ig.
tabach6m, pl. tabachere tap6t, pl. tapete
tabagfsm tapi sa "a tapeta; a îmbrăca o mobilă
tabiirn, pl. tabere cu un material"
tabel,pl. tabele tapiserie (ţesătură), gen. tapiserfei
tabi6t, pron. -bi -et tapiţa "a îmbrăca o mobilă cu un
taburet material"
tacMt (Tehn.), pl. tacheţi tapiţerie (meserie), gen. tapiţerfei

249
tanibii, pl. tarabe tlflpuf, ind. prez. 1 sg. ~i 3 pl. tălpuiesc;
taraf, pl. tarafuri con). tălpuiască
tarif, pl. tarife tiim!1duf, ind. prez. J .'ig. şi 3 pl.
tarniţă, pl. tarniţe tămădilhsc; con). tămăduiască
tarsian, pron. -si-an tiimâia, ind. pre,". J SJ!.. tămâiez, 3 sg.
tartâj .~i trntaj, pl. tartaje !,i trătajc şi pl. tămâiază; ger. tămâind

tartnij tiimâie, gen. tămaiei

tatua, pron. -tu-a; ind. prcz. 3 .'ig. şi pl. tiimbii1~u
tatuează tiiriigWia
tatuaj,pron. -tu-aj tl1ră~nie, pron. -ni-e; gen. tără~eniei

taur tiiram, pl. tăramuri

tautologfe, pron. ta-u-; gen. tauto- tiirâţe, pl.
logfci tiirbiicf, con). tărbăcească
tavii, pl. tăvi tiircat
taxf, pl. taxiuri tiiun
tiivii1ug
tiibiicealii
tâlcuf, ind. prez. J ,'ig. şi 3 pl. tâlcuiesc;
tăbiicf, con;. tăbăcească
con). tâlcuiască
tiibiirf, ind. prcz. 3 sg. şi pl. tabără;
tâniir, pl. tineri
perf. .'i. 3 sg. tăbărî, ., pl. tăbădră;
tânguf, ind. prez. I sg. şi 3 pl.
con). tabere; ger. tăhărftnd; part.
tânguiesc; con). tânguiască
tăbărat
tânjaIii, pl. tânjeli
tiicea, ind. prez. 1 pl. tăcem, 2 pl.
tânjf, con). tânjească
tăceţi; impcr. tăceţi
taraie-brâu
tikiune,pron. -CIU-
târgoveţ
tiigiiduf, ind. prez. J sg. ~i 3 pl.
târguş6r
tăgăduiesc; con). tăgăduiască
târf, ind. prez. J ,'ig. şi 3 pl. târUsc, 2 sg.
tiigăduiaIă tâdşti, 3 ,o;;g. târUşte; perf.s. 3 sg.
tăia, ind. prez. J sg. tai, 3 sg. ~i pl. taie, târ1, 3 pl. târară; ger. târand; paft.
J pl. tăiem; ger. tăind; part. tăiat
târat
tăiere târlfci, numai pl.
tăiet6r târniic6p, pl. tânăcoape
tăietUrii târnuf, ind. prez. J sg. ~i 3 pl.
tăieţ6i şi tăiţ6i,pron. tă-ie- .~i tă-i­ târnuiesc; con). târnuiască
tăinuf, ind. prez. I sg. ~i 3 pl. târşâf, ind. pfez. 3 sg. şi pl. Ulrşâie;
tăinuiesc; con). tănuiască con). tar~âie
tiiliizuf, ind. prez. 3 sg. tăIăzuieşte; teatni1, pron. tea-
con). tăIăzuiască teatru (2.'iil.)
tălmaci (2.'iil.) tedeum
tă1nmcf, con). tălmăcească tehnic
tălp6i, pl. tălpmiie tehnicii, gen. tehnicii

250
tehniciân, pron. -ci-an; pl. tehnicieni teorie, pron. te~o··; gen. teorfei
tehnol6gic teoz6f, pron. te-o-
tei terac6tă
tejghea, art. tejghealla terclpeUtiC, prun. -pe-u-
telecomunicaţie, pron. -ţi-e; gen. tele- terasă
comunicaţiei terbiu, pron. -blu
telegrafia, pron. -fi-a; ind. prez. 3 sg. terchea-berchea
~i pl. teiegrafiază, l pl. telegrafiem, terci (J sil.)
pron. -fi-em; ger. telegrafifnd terciuf, ind. prez. 1 sg. ~i 3 pl. terciu-
telegraffe, gen. telegraffei iese; con}. terciuiască
teleobiectfv, pron. -Ie-o-biec- terebentină
teleologfe, pron. -Ie-o-; gen. teleolo- terestru
gfei terezfe, gen. terezfci
telesc6p, pl. telescoape terier (câine), pron. -ri-er
televiziune, pron. -zi-u- teritorial, pron. -ri-al
telur (Chim.) terit6riu, pron. -rIu
teluric termen
tembelfsm termina, ind. prez. l .fig. termin; con).
temei termine; imper. termină
temere terminaţie,pron. -ţi-e; gen. terminaţiei
templier,pron. -pli-er termftă "insectă"
tempo, art. tcmpolli ~i tempoul termocauter,pron. -ca-u-
tenace termocentrală
tencuf, ind. prez. J sg. ~i 3 pl. termochimfe, gen. termochimfei
tcncuiesc; con). tencuiască termos, pl. termosuri
tencuială termostat, pl. termostate
tendenţionfsm, pron. -ţi-o­ terorism
tendenţi6s, pmn. -ţi-os terţet
tendfnţă terţiar,pron. -ţi-ar
tend6n, pl. tendmlne tescuf, ind. prez. J sg. ~i 3 pl. tescu-
tenie, pron. -ni-e; gen. teniei iesc; con}. tescuiască
tenis teslă
tensiune, pron. -si-u- testaceu, pl. testacee, pron. -ce-c (nll:
tentacul, pl. tentacule -ce-ie)
tentaţie, pron. -ţi-e; gen. tentaţiei testea
teocraţfe, pron. -te-o-; gen. teocraţfei testemeI
teodolft, pron. te-o-; pl. teodolfte teşf, con). te~ească
teologfe, pron. te-o-; gen. teologfei tetânos
teoremă, pron. te-o- tetrdedru, pron. -tra-e-
teoreticiân, pron. te-o-, -ci-an; pl. tetrnevânghel, pron. -tra-c-
teoreticieni teu, pl. teuri

251
teut6n, pron. te-u- toc~~ (Muz.)
textu~, pron. -tu-al t6cl1, pl. toci
tezaur, pron. -za-ur tocfll1, pl. toclle
tiam, pron. ti-a- t6cmai
tibia, pron. -bi-a tocm~l1, pl. tocmeli
tidlf "a face tic-tac". ind. prez. 3 ."ig. şi tocmf
pl. tfcăie t6gl1, pl. togi
ticăf "a se mocăi", ind. prez. J ....g. şi toi
3 pl. ticăiesc; con). ticăiască toiag, pl. toiege
ticluf, ind. prez. J ....g. şi 3 pl. ticluiesc~ t6lbl1
con). ticluiască toma~
ticsf tomber6n, pl. tomberoane
ticsft t6mboll1
tifdruc tomnatic
tifos tonaj
tigaie topaz, pl. topaze
tighel, pl. tigheluri toporâşte
tignafes toread6r,pron. -re-a-
tigvl1 torent, pl. torente
tfhnl1 torenţial, pron. -ţi-al
tihnf t6riu, pron. -riu
tijl1, pl. tfje torpedo (Tehn.),pl. torpedouri
tilfncl1 torr (Fiz.)
timonier, pron. -ni-er torsiometru (Tehn.), pron. -si-o-
tinctt1rn torsiune,pron. -si-u-
tindă, pl. tinde tort
tinereţe, gen. tinereţii t6rtl1, pl. torţe
tiniche~, pl. tinichele totali tarlsm
tinichigerie, gen. tinichigerfei totdeauna, pron. -dea-u-
tinichigfu, pl. tinichigfi totem, pl. totemuri şi totemi
tinij, pl. tiraje toval, pl. toval uri
tirbuş6n, pl. tirbuşoane totodatl1, adv.
tiroidi~, pron. -ro-i-di-an totoda~
titirez, pl. titirezi şi titireze t6tuna (a-i fi cuiva totuna)
tizânl1 t6tuşi
toale~, pron. to-a- tovarnş, pl. tovarăşi
toarui, pl. toarte şi torţi tovwiişl1, pl. tovarăşe
toast (/."iil.) trdbuc, pl. trabUcuri
toas~, pron. toas- trdCţiune, pron. -ţi-u-
t6bl1 tradfţie, pron. -ţi-e; gen. tradfţiei
tobog~, pl. tobogane tradiţionalfsm, prea. -ţi-o-

252
tntforaj trdnsmisiune (Mil.,Jur., Tehn.),pron.
tragedhin, pron. -di-an -si-u- ,~i trdIlsmfsie (Tehn.), pron.
tmgicomedfe, gen. tragicomediei -si-e
tragic6mic trdnsmfte
trc:lhc5e, pron. -he-e (nu: -he-ie) transmutaţie, pron. -ţi-e; gen. trans-

trai 'tnutaţiei
transpiraţie, pron. -ţi-e; gen. trans-
traiect
piraţiei
tmect6rie, pron. -ri-e; gen. traiectoriei
trdIlsplantaţie, pron. -ţi-e; gen. trans-
traistll, pl. tnliste
plantaţiei
trambulfnă
trdIlSp6rt
tramvai
trdIlsport6r (aparat), pl. transportoare
trdIldafirfu
transpune, ind. prez. l sg. şi 3 pl.
trdIlsalpfn transpun; conj. transpună
trdIlsatIantic transsiberian, pron. -ri-an
trdIlsborda transsudaţie, pron. -ţi-e; gen. trans-
trdIlscendent, pron. sce sudaţiei
transcrfe, ind. prez. l pl. transcriem, transvaza
2 pl. transcrfeţi; imper. transcrfeţi; trdIlsversaI
ger. transcrifnd trdnşa, ind. prez. 3 sg. şi pl. tranşează,
trdnscrfere pl. tranşăm; ger. tranşand
trdIlscrfpţie, pron. -ţi-e; gen. transcrfp- tranşă, pl. tranşe

ţiei trdIlşee, pron. -şe-e (nu: şe-ie); pl.

trdnsdanubian, pron. -bi-an tranşee

trdnsfer, pl. transferuri trdIlzacţie, pron. -ţi-e; gen. tranzacţiei

transfera, ind. prez. 3 sg. şi pl. tranzit
transferă; conj. transfere
tranzitfv
trdnzit6riu, pron. -rIu
trdIlsfigura
tranzfţie, pron. -ţi-e; gen. tranziţiei
transfiguraţie, pron. -ţi-e; gen. trans-
trapez "patru 1ater ,aparat", pl. trapeze
figuraţiei
trapez "muşchi", pl. trapezi
trdnsformat6r, pl. transformatoare
trapezoidal, pron. -zo-i-
transformaţie, pron. -ţi-e; gen. trans-
trdseu, pl. trasee, pron. -se-e (nu:
formaţiei
-se-ie)
trdIlsfUzie, pron. -zi-e; gen. transfuziei trataţie, pron. -ţi-e; gen. trataţiei
trdnshumanţă traumatfsm, pron. trau-ma-
trdnslator ,~i trdnslat6r traversa
trdnslaţie, pron. -ţi -e; gen. translaţiei trăgaci
trdnsliteraţie, pron. -ţi-e; gen. transli- trăf,ind. prez.l ,<.;g. şi 3 pl. trăiesc;
teraţiei conj. trăiască
trdnslucfd trăsnaie

253
trgsnet tricotaj, pl. tricotaje
trnsni tric6u, pl. tric6uri
trntaj, v. tartâj trident, pl. tridente
trartdav trienal, pron, tri-e-
treabit, pl. treburi !ii trebi trif6i
treacit-meargit trig6n, pl. trigoâne
trebui, ind. prez. 3 ."g. trebuie; imperf trihotomfe
trebuiâ; con). trebuiască; ger. trilogie, gen. trilogfei
trebuind trimestrial, pron. -tri-al
trei trimite, ind. prez. J ....g. ~i 3 pl. trimft;
treier con). trimftă; PLlrt. trimIs
treiera trio
treieriş tri6r, pl. trioâre
(al) treilea, pron. trei-lea .~i trc-i-lea tripoli, pron. -pa-li
treisprezece triptic, pl. triptfce
(al) treisprezecelea tristeţe, gen. tristeţii
trei sute trişd, pl. trl~te
treizeci triumfa, ind. prez. 3 ."g. ~i pl. triumfă
(al)treiz6cilea triumvirat, pron. tri -um-
tremit, pl. treme triunghi (2 . . il.)
tremolo, pl. tremol6uri trivial, pron. -vi-al
tremura troacit, pl. troâce
tremurici (3 .... il.) trofeu, pl. trofee, pron. -fe-e (nll:
trenci (J ....il.) -fe-ie)
trening trohaic, pron. -ha-ic
trepamiţie, pron. -ţi-e; gen. trepamiţiei troheu, pl. trohei
trepidaţie, pron. -ţi-e; gen. trepidâţiei troian
trepied, pron. -pi-ed; pl. trepiede .~i tr6icit, pl. troici
trepieduri troieni
trestie, pron. -ti-e; gen. trestiei tr6iţi1, pron. tro-i-
tretin !ii tretin troleibuz, pl. troleibuze
trezorier, pron. -ri-er troleu, pl. trolee, pron. -le-e (nll:
triaj,pron. tri-aj -le-ie)
trianglu, pron. tri-an-; pl. triângluri tr6liu, prof}. -nu
triasic, pron. tri-a- tronc6nic
triat16n, pron. tri-a-tlon; pl. triatl6nuri tropM, ind. prez. 3 ."g. ~i pl. tropăie;
trib6rd, pl. trib6rduri con). tr6păie
tribulaţie, pron. -ţi-e; gen. tribuhiţiei tr6snet
tribumll, pl. tribunâle trosni
trichinit, gen. trichinei trotuar, pron. -tuar
tricol6r truc, pron. u (nll: li)

254
trufaş, pl. trufa~i; t: trufa~ă,pl. trufa~e turbopropuls6r, pl. turbopropulsoare
trunchi (1 ...i1.) turboreact6r, pron. -re-ac-; pl. tur-
trunchia, pron. -ehi-a; ind. prez. 3 . . g. boreactmhe
~i pl. trunehiază, 1 pl. trunchiem, turboreactip, ~ron. -re-ac-; gen. turbo-
pron. -ehi-em; ger. trunchiind reacţiei
trUpi~ turcfsm
trus6u turcoază
trust turism
trUstman turneu, pl. turnee, pron. -ne-e (nu:
truver -ne-ie)
tubercul (BoL, Anat., Med.),pl. tuberculi turnurn, pron. u (nu: ii)
tubemză turnf, ind. prez. 3 . . g. ~i pl. turuie
tuci (1 ... i1.) tUse, art. tusea, gen. tusei
tuciuriu, t: tuciurie: pl. tuciurii tustrei
tuflirfş tuş (cerneală), pl. tu~uri
tul (ţesătură), pron. tii! tUşă, pl. tu~e
tulbura tuşf, con). tu~ească
tUlbure tuşiern, pron. -~i-e­
tulei, pl. tuleie tuteIaj
tulpan, pl. tulpane tutoare
tulpfnă, pl. tulpini tut6re şi tut6r
tumefacţie, pron. -ţi-e; gen. tumc- tutuf, ind. prez. I sg. ~i 3 pl. tutuicsc;
facţiei con}. tutuiască
tumefiat, pron. -fi-at tutUn
tumoare, pron. tu-moa-; gen. tumarii tutungfu, pl. tutungfi
tumultu6s, pron. -tu-os
tUnde, ind. prez. I ...g. ~i 3 pl. tund;
con). tundă
tunel, pl. hmeluri .~i tunele Ţ,cit. ţe
tUngsten ţambal, pl. ţambale
tunfcă ţambalagfu, pl. ţambalagfi
tupila, v. pitula ţandm'ă, pl. ţUndări
turaţie, pron. -ţi-e; gen. tur<iţici ţanţos, pl. ţanţo~i; f. ţanţo~ă, pl.
tUra-vurd ţanţo~e
turba, ind. prez. 3 . . g. ~i pl. turbează ţapfnă
turbfnă, pl. turbine ţarină "ogor", pl. ţarini
turbocompres6r, pl. turbocompre- ţăp6i, pl. ţăpoaie
soare ţărancă, pl. ţărance !;ii ţăriinci
turbogenerdt6r, pl. turbogeneratoare ţărână, gen. ţăranei
turboinject6r, pl. turboinjectoare ţărcuf, ind. prez. J ....g. ~i 3 pl. ţăr­
turbomot6r, pl. turbomotoare cuiesc; con). ţărcuiască

255
ţmn ţipenie, pron. -ni-e; gen. ţipeniei
ţW11ş, pl. ţăru~i ţipirfg
ţMn6s ţistuf, ind. prez. I ,'ig. ~i 3 pl. ţistuiesc;
ţânţar conj. ţistuiască
fârâf, ind. prez. 3 ,'ig. ~i pl. ţ&râie ţftern
ţaşnf ţiţ6i
ţâţaf, ind. prez. 3 ,'ig. ~i pl. ţjţâie
ţiuf, ind. prez. 3 ,'ig. ~i pl. ţIuie
ţâţană
ţoi
ţe&pă, pl. ţepe ,~i ţepi
ţol (Tehn.),pl. ţoli
ţeapăn
ţol, pl. ţoluri
ţeavă, pl. ţevi
ţopăi', ind. prcz. 3 sg. ~i pl. ţopăie
ţel
ţuguia, ind. prez. I sg. ţuguiez !;ii ţugui,
ţ6lină (plantă), pl. ţeline
ţ6lină "pământ nelucrat", pl. ţelini 3 ,'ig. ~i pl. ţuguiază ,~i ţuguie, I pl.
ţuguiem; ger. ţugufnd
ţep6s
ţepuşă, pl. ţepu~e ţumburuş, pl. ţumburu~e

ţesaIă, pl. ţesale ţurl6i

ţesătorfe, gen. ţesătorlei ţUrţur

ţ6se, ind. prez. I ,'ig. ~i 3 pl. ţes; con).

ţeasă
ţest
ţ6ţe (muscă) U.cit.u
ţicnft ubicuitate, pron. -cu-i-
ţigaie ucenfc .
ţigarn ucigaş, pl. ucigaşi; f. ucigaşă, pl.
ţigaret .. mu~tiuc" uciga~e
ţigaretă "ţigară" ucfgă-I-crucea
ţigăncuşă
uger, pl. ugere
ţfglă
ucrnine3n, pron. -cmi-nean; pl.ucmineni
ţignaI
uium, pl. uiumuri
ţincvais
ulcea, pl. ulcele
ţfne, ind. prez. I ,'ig. şi 3 pl. ţin, I pl.
ulceluşă, pl.ulcehj~e
ţInem, 2 pl. ţIneţi; con). ţInă; ger.
ulceraţie, pron. -ţi-e; gen. ulceniţiei
ţin&nd
ulcfcă, pl. ulcele
ţinere
ţintaurn, pron. -ta-u- ulei
ţintf ulei6s, pron. -le-ios
ţintirfm uliţă, pl. uliţe
ţintuf, ind. prez. I ,'ig. ~i 3 pl. ţintuiesc; uliu (2 ,'iil.), pl. ulii. art. uliii
con). ţintuiască ulteri6r, pron. -ri-or
ţipăt ultimatum

256
ultrdgia, pron. -gi-a; ind. prez. 3 sg. şi unghie,pron. -ghi-e; pl. unghii
pl. ultragiază, 1 pl. ultragiem, pron. Unic
-gi-em; ger. ultragifnd unifica, ind. prez. 3 sg. şi pl. unffică
ultraj, pl. ultraje unional, pron. -ni-o-
ultrd111icrosc6p, pl. ultramicroscoape unionfst, pron. -ni -0-
ultraviolet, pron. -vi-o- uniune, pron. -ni-u-
ultle "jgheab", pl. lIh:ice univers, pl. universuri
uhleă "scândură", pl. uluci universitate
uluf, ind. prez. l sg. şi 3 pl. uilliesc; unsprezece
conj. uluiască (al) unsprezecelea
uman untdelemn
umanfsm untiem, pron. -ti-e-
umanfst upercut, pl. upercuturi
umanitate urangutăn
umăr "parte a corpului uman, ajugu- uraniu, pron. -nlu
lui", pl. umeri urâci6s, pron. -cios
umăr "umeraş", pl. umere urâciune
umbelifem urâţenie, pron. -ni-e; gen. urâţeniei
umbla urbanfsm
umerar urci6r "vas; inflamaţie a pleoapei"
umeniş,pl.umeraşe urcuş, pl. urcuşuri
umfla urdinfş, pl. urdinfşuri
umilfnţă,pl. umilfnţe ureche, art. urechea
umoare, pron. u-moa-; gen. umarii urecheă, ind. prez. 3 . . g. şi pl.
um6r urechează, 1 pl. urechem; ger.
umorist urechfnd; part. urecheat
umple, ind. prez. l pl. umplem, 2 pl. urecheală
umpleţi; viit. va umple urecheat
umplere urechiuşă, pl. urechiuşe
unchi (J sil.) uree,pron. -re-e (nu: -re-ie)
unchiaş, pron. -chiaş uretră, pl. uretre
uncie, pron. -ci-e; gen. unciei urgent
uncr6p uriaş, pron. -ri-aş, pl. uriaşi; f. uriaşă,
undeva pl. uriaşe
undiţă, pl. undiţe urf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. urăsc;
unduf, ind. prez. l sg. şi 3 pl. perf...,. 3 sg. uri, 3 pl. urară; ger.
unduiesc; conj. unduiască urand; part. urat
unealtă, pl. unelte url6i
une6ri, pron. u-ne-ori urluf, ind. prez. 1 ."g. şi 3 pl. urluiesc;
ungher con). urluiască
unghi (1 sil.) urluială

257
unmiş, pl. urma~i; f. urmaşă, pl. vaiet, pl. vaiete
lIrma~e vajnic
ursuz, pl. ursuzi valeriană, pron. -ri-a-
urtic8rie, pron. -ri-e; gen. lIrticariei valfd
urze~ă valoare, gen. val6rii
usca, ind. prez. I ...g.lISUC, 2 ...g. usuci. valorifica, ind. prez. 3 ...g. ~i pl.
3 ...g. şi pl. usucă; conj. usuce valorffică
ustensfle vals
usturoi valtrap, pl. valtnipuri
uşamic, pl. uşarnici; t: uşarnică, pl. valt (Tehn.)
uşamice valvârtej
u~ v~vulă
uşcioară vanadiu, pron. -diu
uşier,pron. -şi-er vană, pl. vane
uş6r (Ia uşă; nu: uşcior) vandalism
uş6r, adj. (nu: lIşure) vanflie, pron. -li-e; gen. vanf1iei
uşuratic vap6r (navă). pl. vapoare
utilaj, pl. utilaje vap6ri "substanţă în stare gazoasă",
utopie, gen. utopfei numai pl.
ut:renie, pron. -ni-e; gen. utreniei vam(anotimp),pl. veri
uvertUră, pl. uverturi vară (rudă), gen. verei; pl. vere
uzaj, pl. uzajllri vargă, pl. vergi
uzfnă, pl. uzfne varia, pron. -ri-a; ind. prez. 3 .'\g. şi pl.
uzu~, pron. -Zl\-al variază, I pl. variem, pron. -ri-em,
uzufructuar, pron. -tu-ar 2 pl. variaţi; ger. varifnd; part.
uzurpa, ind. prez. 3 ...g. ~i pl. uzurpă variat
variaţie,pron. -ri-a-ţi-e; gen. variaţiei
varfce
varietate, pron. -ri-e-
V,cit.ve varieteu, pron. -ri-e-; pl. varieteuri
vacantă vari61ă, pron. -ri-o-
vaccfn, pl. vaccfnuri varmtă, pl. vamiţe
vaccinaţie,pron. -ţi-e;gen. vaccinaţiei vas~
vacs vaselfnă
vacuum, pron. -cu-um vasoconstricţie, pron. -ţi-e; gen. va-
vadă,v.vedea soconstrfcţiei
vadrll, pl. vedre vasodilataţie, pron. -ţi-e; gen. vaso-
vagab6nd dilataţiei
vagabondaj vasomot6r ~i vasomot6riu, pron. -riu
vag6n-cistemă vatală, pl. vatale
vagonet, pl. vagonete vată, gen. vatei

258
v~tllm, v. vătăma vântumtic
vatman vantum-Itlme
vAcsul, ind. prez. l sg. şi 3 pl. vârcolac
văcsuiesc; con). văcsuiască vârf
vksuit6r vârful, ind. prez. l sg. ~i 3 pl. vârfuiesc
vAd, v. vedea vârf, imperf. vâra; perf. .... 3 sg. vârf,
vÂduvA, pl. vllduve 3 pl. vâdră; ger. vârand; part. vârfrt
v Aic Arl, ind. prez. l ...g. ~i 3 pl. vârstă (timp)
văicăresc vârstă .~i vrastă (dungă)
vAita, ind. prez. l ...g. vait, l pl. văitftm vârstnic
vAlAtlic, pl. văIăWci vârşA, pl. varşe
vAlmAşe~A vart6j, pl. vârtejuri
vAlţul, ind.prez. l ...g. şi 3 pl. vălţuiesc; vârtictlş, pl. vârticuşuri
con}. vălţuiască vâsc
vAmul, ind. prez. l ...g. şi 3 pl. vâsc6s
vămuiesc; con). vămuiască veac, pl. veacuri
vApaie vecernie, pron. -ni-e; gen. vecerniei
vAnilie vechi, f. veche, art. vechea; pl. vechi
vArgt1~, pl. vărguţe vect6r, pl. vectori
vArsAmant, pl. vărsămfnte vectori aI , pron. -ri-al
vArul, ind. prez. l sg. şi 3 pl. văruiesc; vecul, ind. prez. l ...g. şi 3 pl. vecuiesc;
con}. văruiască con}. vecuiască
vArui~A vedea, ind. prez. l sg. şi 3 pl. văd; con).
vAtM, pl. vătafi vadă
vAtllm~, ind. prez. l ...g. vatăm, 3 ...g. şi vedenie, pron. -ni-e; gen. vedeniei
pl. vatămă vedere
vAtrai, pl. vătraie vedetfsm
vAtlii, sub...t. vegetarian, pron. -ri-an; pl. vege-
vAtul, ind. prez. l ...g. şi 3 pl. vătuiesc; tarieni
con}. vătuiască vegetaţie,pron. -ţi-e; gen. vegetaţiei
vâjM ind. prez. 3 ...g. şi pl. vajâie veghe, art. veghea
vâjâiaIA veghe~, ind. prez. 3 ...g. şi pl.
vâlce~ ~i vâlcfcA veghează, l pl. veghem; ger.
vâlcehlşA, pl. vâ1celuşe veghfnd; part. vegheat
vâlvAtaie vehlcul, pl. vehfcule
vâlvM, ind. prez. 3 ...g. şi pl. valvâie vei6zA
vâlv6i veleitate, pron. -le-i-
vaM,pl. vfne (nu: vâne) velicorus
vânAtaie veHn~, pl. velfnţe
vând, v. vfnde velociped, pl. velocipede
van<lli, v. vfnde vel0dr6m, pl. velodromuri

259
ve1ur vetust, pl. vetUşti; f. vetustă, pl.
veneraţie, pron. -ţi-e; gen. veneniţiei vetuste
venetfc veveri~
venf, ind. prez. 1 ...g. ~i 3 pl. vin; con). vexaţiune
vină; ger. venind viabil, pron. vi -a-
venozitate viaduct, pron. vi-a-; pl. viaducte
ventilat6r, pl. ventilatoare viager, pron. vi-a-
ventilaţie, pron. -ţi-e; gen. ventilaţiei viaţă, pron. via-ţă; gen. vieţii

ventricul, pl. ventriculc vibrat6r (maşină, aparat), pl. vibra-

ventril6c (nu: ventrilog)
verandă,pl.verande
verdfct, pl. verdfcte
vergea
vergeluş~,pl.vergeluşe
verff
verifica, ind. prez. 3 .'ig. şi pl. verifică
verfg~, gen. vcrigii
verfsm
vermut .~i vermut
vemier, pron. -ni-er; pl. vemierc
vemisa
vemisaj
verosimil
versant, pl. versante şi versanţi
verset, pl. versete
versifica, ind. prez. 3 ...g. şi pl.
versffică
versificaţie, pron. -ţi-e;
ficaţiei
versiune,pron. -si-u-
verso, art. versoul
verzUi, f. verzuie; pl. verzui
vest
vestiar, pron. -ti-ar
vestibul (încăpere), pl. vestibul uri
vestibul (Anat.), pl. vestfbuluri
vestfgiu, pron. -g'fu
veşmânt, pl. veşminte
veşnic
veştejf
toare
vibmt6r, ad)., pl. vibratori; t: ...g. şi pl.
vibratoare
vibraţie, pron. -ţi-e; gen. vibraţiei
vibri6n,pron. -bri-on
vicariat, pron. -ri -at
viceamin1l, pron. -ce-a-
vicec6nsul
vicepreşedfnte
viceversa
vicia,pron. -ci-a; ind. prez. 3 ...g. şi pl.
viciază, 1 pl. viciem,pron. -ci-em;
ger. vicifnd; part. viciat
vici6s, pron. -ci-os
vfciu,pron. -clU; pl. vfcii
vfctim~
vict6rie, pron. -ri-e; gen. victoriei
victori6s, pron. -ri-os
vfe, ... ub.'it., gen. viei
gen. versi- vienez,pron. vi-e-
vier (Zoo!.) (/.<;il.)
vier "îngrijitor de vie", pron. vi-er
vierme
viermuf, ind. prez. 3 .'ig. viermuieşte;
con). viermuiască
viespar, pron. vies-; pl. viespare
viespe, pron. vies-; pl. viespi
vieteite,pron. vi-e-
vieţuf,pron. vie-ţu-i; ind. prez. 1 ...g. şi
3 pl. vieţuiesc; con). vieţuiască
viezure,pron. vie-
vifon1tic

260
viit6r vistiemic, pron. -ti-er-
vijelfe, gen. vijeliei vIşină, pl. vfşine
vilbrochen (Tchn.) vişinfu
vilegiatl1ră, pron. -gi-a- vitejIe, gen. vitejfei
vimimll viteză
vin, v. venf vitraliu, pron. -nu; pl. vitralii
vInă, v. venf vItreg
vinci (Mec.) (1 sil.), pl. vfnciuri vitregfe, gen. vitregfci
vIndu, pl. vfncluri vitrină, pl. vitrfne
vInde, ind. prcz. I ,"g. şi 3 pl. vând: vitri61, pron. -tri-ol
conj. vândă viţel
vindeca, ind. prcz. 3 ,"g. ~i pl. vIndecă viţeluşă, pl. viţeluşe
vindicativ vivace, adj. invar.
vIneri, art. vinerea vIvat, interj.
vingaIac (Tipogr.). pl. vingalace vivisecţie, pron. -ţi-e; gen. vivisecţiei
vinietll, pron. vi-ni-e- (nu: vignetă) vizavI
vinifica, ind. prcz. 3 sg. şi pl. vinffică vizieră, pron. -zi -e-
vinificatie, pron. -ţi-e; gen. vinificaţiei viziona, pron. -zi -0-
vioară, pl. vi6ri vizionar, pron. -zi-o-
vioiciune, pron. vi-o-i-cill- vizitiu, pl. vizitfi
violacee,pron. vi-o-,-ce-e (nu:-ce-ie) viziune, pron. -Zi-ll-
violet, pron. vi-o- viz6r, pl. vizoare
violoncel, pron. vi-o- vizual, pron. -ZlI-al
violonIst, pron. vi-o- vizuInă
viorea şi viorică, pron. vi-o- vlădfcă
vIperă,pl.vfpere vUlguI, ind. prez. l ,"g. şi 3 pl.
vipuşcă, pl. vipuşti vlăguiesc; con). vlăguiască
viraj, pl. viraje vIăstar,pl. vlăstare
vinunent, pl. viramente voal (1 si1.)
virgfn voalat, pron. voa-
virtual, pron. -tu-al vocalIsm
virtu6s, ad)., pron. -tu-os vocaţie, pron. -ţi-e; gen.voc<tţiei
virtu6z (artist), pron. -tu-oz vodevfi, pl. vodevfluri
vIrus, pl. vIrusuri ~i vIruşi vOI (v ..~i: a vrea), ind. prez. 1 ."g. şi
vis, pl. vIsuri ,~i vIse 3 pl. voiesc, 2 sg. voieşti, 3 sg.
vIscere, pron. sce voieşte, l pl. vofm; imperf.l sg. şi
vIscol, pl. vfscole pl. voiam; con). voiască; ger.
viscozitate vOInd: part. VOIt
vist (joc de cărţi) voiaj, pl. voiajuri şi voiaje
vistier, pron. -ti-er voiaja, ind. prez. 3 sg. şi pl. voiajează,
vistierie, pron. -ti-e-; gen. vistierfei 1 pl. voiajăm; ger. voiajând

261
voiaj6r vremuf, ind. prez. 3 sg. vremuieşte;
v6ie, art. voia con}. vremuiască
voiev6d vreo (1 sil.)
vofnţă, gen. vofnţei vreodatli, pran. vre-o- .~i vreo-
volan, pl. vohine vreun, pran. vre-un .~i vrTun
v6lbură vreuna, pran. vrc-lI- .~i vrTu-
v6lei (Sport) vreunul, pran. vre-lI- .~i vrTu-
voleu vuf, ind. prez. 3 . . g. vuieşte; con}.
voIiţionaI, pron. -ţi-o­ vuiască
vol6c vuiet
volteij vulgarfsm
volt-amper, pl. volt-amperi vulp6i
voltfj~, pl. voltfje vultein
volum, pl. volume vUltur
voluptu6s, pron. -tu-os
voma
vopsea
vopsf W,cit.dublu ve
vorbăreţ warant, pran. varant; pl. warante
v6tc~ waterpolo (Sport), pran.il6terpolo
vrabie, pran. -bi-c; gen. vrabiei. pl. watt, pron. vat; pl. waţi
vrUbii weber (Fiz.),pmn. vebcr
vraci (Isi/,) whfsky,pran.lÎis-chi
vraf white-spfrit, pran.iiait-spfrit
vraişte w6lfnul1, pran. volfram
vraj~
vnijb~
vran~, pl. vrane
vrăbioarn, pran. -bi-oa- X,cit. ies
vrăjf, con}. vrăjească xen6n
vrăjmaş, pl. vrăjmaşi; f. vrăjmaşă, pl. xiIen (Chim.)
vrăjmaşe xiIof6n, pl. xilofoanc
vrastli, v. vârstă XilOgrdVUră, pl. xilogravuri
vrea (v. şi: a vOI), ind. prez. I t..g.
vreau, 2 . . g. vrei, I pl. vrem, 3 pl.
vor; imperf. I .'ig. şi pl. vream
(1 sil.); con}. vrea; part. vrut y, cit. i grec
vrednic
vrednicfe, gen. vrednicfei
vrej, pl. vrejuri .~·i vreji Z, cit. ze (în formule, expre. . ii şi: zet)
vreme, pl. vremuri ~'i vremi za,pl. zale

262
zacuscă zărf, con). zărească
zadar zăticnf
zadarnic zăv6i,pl. zăvoaie
zadă, pl. zade zăv6r, pl. zăvoare
zahamiţă, pl. zaharniţe zăvorf, ind. prez. J sg. şi 3 pl.
zahăr zăvorisc; imperf. zăvora; perf. ,".
zaiafet, pl. zaiafeturi 3 sg. zăvorf, 3 pl. zăvorară; con).
zalhana, pl. zalhanale zăvorască; ger. zăvorfrnd; part.
zapis, pl. zapise zăvorat
zaporojean zână, pl. zane
zar"df, pl. zarafi zâzanie, pron. -ni-e; gen. zâzaniei
zarvă zâzâf, ind. prez. 3 sg. şi pl. zazâie;
zaţ con). zazâie
zaveră,pl.zavere zbanghfu, f. zbanghfe; pl. zbanghfi
zavfstie, pron. -ti-e~ gen. zavfstiei zbanţ
zăbală, pl. zăbale zbate, ind. prez. I pl. zbatem, 2 pl.
zăbavă, pl. zăbave ,';ii zăbftvi zbateţi; viit. va zbate
zăbun, pl. zăbune zbânţuf, ind. prez. 3 sg. şi pl. zbanţuie
zăcătoare, pl. zăcătari zbârceală, pl. zbârceli
zăcea,ind.prez. J sg.şi 3pl.zac, J pl. zbârcf, con). zbârcească
zăccm~ viit. va zăcea zbârci6g
zădărf, ind. prez. J ,"g. şi 3 pl. zbârlf
zădărdsc; imperf. zădăra; pcrf. ,"I. zbârlft
3 sg. zădărf, 3 pl. zădărfrră; con). zbârnâf, ind. prez. 3 ,"g. şi pl. zbarnâie;
zădărască; ger. zădărfrnd; part. con). zbarnâie
zădărftt zbârnâitoare, pron. -nâ-i-
zădărnicf, con). zădărnicească zbenguf, ind. prez. 3 sg. şi pl. zbCngllie
zădUf zbicf, con). zbicească
zăgăzuf, ind. prez. J ,'g. şi 3 pl. zăgă- zbiera, ind. prez. 3 ,"g. şi pl. zbiară
zuiesc zbieret, pl. zbierete
zăl6g, pl. zălaguri ~i zăloage zbi1ţ
zmruslf zbir
zănatic zbor
zăngănf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zborşf, con). zborşească
zăngănesc zbucium
zănoagă,pl.zănoage zbughf,con).zbllghească
zăpăceală zbura
zăpăcf,con).zăpăcească zburătăcf
zăplaz, pl. zăplazuri zburda
zăpuşeală zdravăn
zăpuşf, con). zăpuşească zdmogănf

263
zdrean~ zgâria, pron. -ri-a; ind. prez. 1 şi 2 sg.
zdrenţM6s zgarii, 3 sg. şi pl. zgârie, J pl.
zdrenţuf, ind. prez. 1 .'ig. şi 3 pl. zgâriem,pron. -ri-em; ger. zgârilnd
zdrenţuiesc; con}. zdrenţuiască zgârie-brânz!, pron. -ri-e-
zdrobf zgârietUră, pron. -ri-e-

zdrumica, ind. prcz. 3 .'ig. şi pl. zglobfu, f. zglobfe; pl. zglobii

zdrumică
zg6mot
zgrăbunţă, pl. zgrăbunţe
zdruncina
zgrepţăna, ind. prez. 3 sg. şi pl.
zearnă, gen. zemii
zgreapţănă
zece
zgribulf, ind. prez. J .'ig. şi 3 pl.
(al) zecelea (referitor la 10)
zgribulesc
(al) 1... 1 zecilea, (referitor la 20, 30
zgrfpţor
etc., de ex. al douăzecilea) zgrunţur6s
zeciuială, pron. -c1u-
zguduf, ind. prez. J sg. zgudui, 3 sg. şi
zeffr(vânt),pl. zeffri pl. zguduie
zeffr (ţesătură), pl. zeffruri zguduiaIă
zeghe zgUră
zeitate, pron. ze-i- zi, art. ZIua, pron. zi-ua; gen. zf1ei
zem6s, f zemoasă ziarist, pron. zi-a-
zemuf, ind. prez. 1 .'ig. şi 3 pl.zemuiesc zfce, ind. prez. J ...g. şi 3 pl. zic, 1 pl.
zeppelfn şi zeppelin, pron. ţ; pl. zicem; con}. zică; imper. 2 sg. zi,
zeppelfne .~i zeppeline neg. nu zice
zer zigzag, pl. zigzaguri
zero, pl. zerouri ziler
zimţ, pl. zimţi
zetar
zimţuf, ind. prez. J sg. şi 3 pl.
zeţuf,ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zeţlliesc;
zimţuiesc; con}. zimţlliască
con). zeţlliască
zi-muncă, pl. zf1e-muncă
zgaibă
zinc
zgardă, pl. zgărzi
zincogrdfia, pron. -fi-a
zgâf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zgâiesc;
zincogrdvUră
con}. zgâiască
zincuf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
zgâlţâf, ind. prez. 1 sg. zgâlţâi, 3 sg. şi
zincuiesc; con). zinclliască
pl. zgâlţâie zirc6n (mineral)
zgândărf, ind. prez. J sg. şi 3 pl. zirc6niu (Chim.), pron. -nlll
zgândăresc zlătar
zgârcenie, pron. -ni-e; gen. zgârceniei zloată
zgârci, sub,'it. (l .'iil.) zIot
zgârcf, con}. zgârcească zmângălf, ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
zgârcit zmângălesc; con). zmângălească

264
zmeu ( Mito!.), pl. zmei zurg11l3u, pl. zllrgăIăi
zmeu (jucărie), pl. zmeie zuruf, ind. prez. 3 pl. zuruiesc şi
zmeurli,pron. zme-u- zuruie; con). zllruiască .~i zuruie
zome zvăpmat
zodiac, pron. -di-ac zvacnet
z6die, pron. -di-e; gen. zodiei zvâcnf
zoi6s zvânta, ind. prez. 3 sg. ~i pl. zvantă
zoom, pron. zo-o-; pl. zooffte zvântunitic
zoologie, pron. zo-o-; pl. zoologfei zvârcolf
zoomorffsm, pron. zo-o- zvârlf, ind. prez. I .,'g. zvârl, 3 sg.
zootehnic, pron. zo-o- zvarlă !:ii zvarle, 3 pl. zvUrlă .~i
zootehnician, pron. ZO-O-, -ci-an zv:lrl; con). zvarle
zomM, ind. prez. 3 sg. ~i pl. zornăie zvârlugă
zugrav zvelt
zuIiar,pron. -li-ar zvelteţe
zurbagfu, pl. zurbagfi zvon
 NUMELE GRECO-LATlNEI CARE SE SCRIU
CONFORM ADAPTĂRII TRADIŢIONALE2

Absfrt Alcmena Andr6cle Argos

Acamienii (5) Alcmeon Androgeu Argus (zeu)
Acast Alexandria Andromaca Archelau (3)
Ac6nţiu(4) Alfeu Andromeda Arheptolem
Acrocorfnt Aloeu (3) Anteu Arhil6h
Acr6pole, -ej3 Alteea Antiboreu Arhimede
Acteea Amalteea Antffon Ariadna (4)
Acteon Amarunt Antig6na Arian (3)
Admet Anfianasa (5) Antil6h Ariobarzane (6)
Adrast Amfianax (4) Antimah Ariovfst(4)
Adrian (3) Amficrate Antin6u (3) Aristarh
Aelo (3) Amfil6h Anti6h (3) Aristeu
Afrodfta Amfimah Anti6hia (5) Aristfde
Agat6cle Amfimede (f.) Anti6pe (f.; 4) Aristfp
Agesihiu Amfin6m Antistene Aristobul
Agrigent Amfin6me (f.) Ant6niu (4) Aristodem
Agripfna AmHon (3) Apian (3) Aristofan
Ahaia Amfistene Ap6lo Aristotel
Ahfle Amfitrion (4) Apolod6r ,~i Artaxerxe
Ahi/eida (5) Amfitrfte (f.) Apollod6r Artemid6r
Alalcomene (f.) Amian (3) Apol6nia (5) Ascaniu (4)
Alaric şiAlarfc Amuliu (4) Arcadiu (4) Asclepiade (5)
Alcamene Anaxagora Arcesilau (4) Asclepiod6r (5)
Alceu Anaximandru Areopag (4) Asclepiod6t (5)
Alcibiade (5) Anaximene Aretusa Asfria
Alcffron Anceu Argeu Asteropeu
Alcin6u (3) Anchfse Argo (nava) Astiage (4)
Alci6na (4) Andocfde Argolfda Astfanax (4)

1 Titlurile tie opere au fost mareate în listă cu caractere cursive. Cifrele din paranteză indică
numărul tie silahe.
:! Vezi ** 170-175.
3 Nume wmun: acropolă. -c.

267
Astipaleea Calcfdica Cheroneea Constantin
Atal::inta Caldcea Chersones Corcîra
Atanasiu (5) Calid6n Chîlon C6re
Atena Calimah Chfos Corint
Atenod6r Cali6pe (f.;4) Chfron Coriol::in (4)
Atica Calfpso Cirele (f.) Coroneea
Atîla Calistene Cicl6pi 4 Cnitil
Atlantfda Calfsto Cidfpe (f.) Cresus
Atos Cambfse Cilene Cretcu
Atreu Capaneu Cfntia (3) Crisfp
Atropos Capad6cia (5) Cirpian (3) Crisost6mul
Augias (3) Capitolfn Cipriile Critobul
August (2) (muntele) Cirene Critolau (3)
Augustfn (3) Capit6iu Cirîl Cr6nos
Aulfda (3) Carfbda (3) Ciropedia Ctesfp
Aurelian (4) Carmide Cims Curiaţi, Curiaţii

Aventfn Cameade (4) Citera

Avem Caron Citer6n DMne
Cartagina Cizfc DMnis
Babil6n Casandra Claudian (3) Damasfp
Babil6nia (5) Casandm Claudiu (4) Dam6cle
Bachilfde Casiod6r (4) Claudius (3) Danae
Bactriana Casiopeea (5) Clazomene Darius (3)
Batrahomio- Catilinarele Cleante (3) Deceleea
mahla (X) Catul Clcarh DedaI
Belerof6n Cecub Cleobul (3) Deianfra(4)
Belizariu (5) Cefalenia (5) Cleomede (4) Deif6b (3)
Be6ţia (4) Cefeu Cleomene (4) Delfi
Bitfnia (4) Ceffs Clistene Demade
Bizanţ Cefisia (4) CI itemnestra Demarh
Boristene Cefisodem Clit6fon Demeter şi
Briareu (3) Cefisod6r Clittimn Demctra
Buccfal Cefisod6t CI6e Democrft
Buc61icele Celeno Cl6to Demod6c
Celesfria (5) Cn6sos Demostene
Cadmeea Cerber Cocft Dexfp
Caferell Cezareea Colhfda Dicearh (3)
Cafstm (3) Chere Colisell Dfche
Calced6n Cherefon Colof6n Dido şi Did6na

4 Nume comun: cicJop,-Î

268
Dinogeţia (5) Enea (3) ElIm6lp (2) Filadelfia (5)
Diocleţfan (5) Eneida Euri,H (3) Fileb
Diod6r (3) Enipell Euric1eea (4) Filemon
Diofant (3) E61 Euridfce (4) Fflip
Diogene (4) E6lia (4) ElIril6h (3) Filfpicele
Diogene Laerţiu Epamin6nda Eurimah(3) Filocrate
Diomede (4) Epictet Eurin6m (3) Filoctet
Dionfsiu (5) Epicur Eurin6me (f.;4) Filodem
Dionisod6r (5) Epidaur (4) Eurfp (2) Filomela
Dioscorfde (5) Epihann Euripfde (4) Fflon
Dioscuri (3) Euristene (4) Filostrat
Epimenfde
Diotfma(4) Euristeu (3) Fineu
Epimeteu
Eusebiu (4) Fleget6n
Dod6na Epfr
Eutidem (3) Florfdele
Domiţian (4) Eratostene
Eutffron (3) Foceea
Dorfda Ereb
Eustaţiu Focfda
Erehtell Foc ilfde
Eutr6piu (4)
Hac (2) Eridan
Evadne F6cion (3)
Eagru (3) Erfnii
Evandru F6rcis
Ebal Erimant Foroneu
Evant
Echinade Eschfl Frfgia (3)
Edfp Eschfne Ftfa
Faeton
Efes Esculap Ftiotfda (4)
Faetusa
Efialte (4) Es6p Furii
Falaris
Egate Esquilfn Falern
Egeon Ete6cle Faleron Galateea
Egeu Et6lia Farnace Galen
Egfna Eubeea (3) Farsalia (4) Galia
Egfst Eubul (2) Fastele Galileea
Ehalfa Euc1fdc (3) Febc Ganimede
Elada Eudem (2) Febus Garamant
Elagabal şi ElIelpfde (4) Fedon Geea
Eliogabal (5) Euf6rb (2) Fedra Ge6rgicele (5)
Eleea Euf6rion (4) Fedru GerCon (3)
Elena Eufrat Ferccfde Gigantomahia (6)
Elenicele Euhemer (3) Ferecnite Giganţi 5
Elfda Eumene (3) Festos Gorg6na
Emped6c1e ElImenfde (4) Ffdias (3) Gortfna
Endfmion (4) Eumeu (2) Fidipfde Gortfnia(4)

5 Nume comun: gigant, -ţi

269
Gdie (2) Himeneu lugurta Macrobiu (4)
Grigorie din Himera Iunona şi luno Magnezia (4)
Nazianz (4) Himet Iupiter (3) Maraton
Hiparh Iustfn (2) Marte
Hagnunt Hiperfde Iustinian (4) Marţial (3)
Halicamas Hiperion şi Iuvenal(3) Mausol (2)
Halimunt Hiperfon Maxenţiu (4)
Hanibal Hipermestra Lacedemona Maximian (4)
Hanon Hipocrate Lactanţiu (4) Meandru (3)
Haos Hipodamfa Laerte Mecena
Harite Hipolft Lampsac Medeea
Harpfi Hipomene Laodamfa Meduza
Harpocrate Histaspe Laodfce Megarfda
Hecateu Hoef6rele Laodiceea Megastene
Hecatonhfri Homer Latona şi Uto Megera
Hecuba Hon6riu (3) Leandru (3) Melanfp
Hefaistos (3) Horaţiu (3) Leocrate (4) Meleagru (4)
Hefestia (4) Horaţii, Horaţiii Leonfda (4) Me1icerte
Hegcsfp Ute Memfis
Helesp6nt Ianfcul(muntele) Leudda(3) Menal (muntele)
Heliod6r (4) Iapet Leucfp (2) Menandru
Hemon Icar Libia (3) Menecrate
Hem6nia !caromenip Licabet Menedem
Heraclfd (3) Idomeneu (4) Licia (3) Menelau
Heraclft Idoteea Lic6fron Menexen
Hercule Idumea Licurg Menfp
Hermi6na (4) Iffcle Lidia Me6nia(4)
Hermfp Ificrate Linceu Mercur
He rmoc rate lfigenia (5) Lisfas Mesalfna
Hermocrit Ilhida (4) Li sic rate Mesenia(4)
Hermogene Ilfria (4) Lisimah Metap6nt
Hermolau Ilitfa Lisfp Metmna
Herodian (4) Iocasta (3) Lisistrata Met6diu (4)
Herod6t [socrate Liviu (3) Metrod6r
Heroidele Iseu Locrfda Micene
Herostrat Isid6r din Sevf11a Longfn Milet (oraşul)
Hesi6d (3) Ismena Lucan Miltiade (4)
Hiacfnt (3) l"tmicele Lucian (3) Mimnerm
Hibla fstru (Dunărea) Lucfliu (4) Minotaurul (5)
Hfdra Itaca Lucreţiu (4) Mirfna
Hieronfm (4) Iulian Apostatul Miron

270
MIsia (3) Olfnt Pelopfda Polifem
Mitilene OlfnticeJe Pelopones Polign6t
Mitridate Opian (3) Penel6pa Polfmnia (4)
Mnesil6h Opunt Peneu Polinfce
Mnesteu Oreste Pentelfc Polixena
M6ire (2) Ore,'itfa Pentesileea Pompei (2)
Morfcu Orfeu Penteu Pompeii (3)
Muzeo Origene Pe6nia (4) (oraşul)
Ori tia Peribla (4) P6nticele
NarcIs Or6nte Pergam P6ntul Euxfn (3)
Nausicaa (4) Ortfgia (4) Periandru (4) Poseidon (3)
Nazianz (3) Ovfdiu(4) PerIcle Posidfp
Nearh(2) Persef6na Posid6niu (5)
Neleu Pact61 Perseu Portideea
NemeeneJe Paflag6nia Pesinunt Praxitele
Neoptolem (4) Pafos Petr6niu (4) Preneste
Neptun Palamede Pfdna Priam (2)
Nereu Palatfn Pigmation (4) Priap
Nicandru (muntele) Pilade Priscian (3)
Niceea Palinur Pfndar Procust
Nfche Pallas Atena Pfram Promctcu
Nicomah Palmfra Pireu Propcrţiu( 4)
Pamfflia (4) Pirgopol infce Propilee
Ocipcte Pangcu Pirit6u Propontfda
Octavian (4) Parce Pfrus (regele) Protagora
Ode6n (3) Parmenfde Pisistrate Protesilau
Odiseea Pamas Pitagora Proteu
Odiscu Parten6n Pftia(3) Ptolemcu
Odoacru (4) Parten6pe (f.) Pfticele Pt.inicele
Ogigla Partenopeu Plateea
Oileu (3) Pasifae (4) Plaut (2) Quintilian (4)
Olfmp (muntele) Patr6clu Plfniu (3) Quirinal (3)
Olfmpia (4) Pausania (4) Plistene
Olimpiada Pean (2) Plotin Radamante
(mama lui Peanfa(4) Plutarh Rod6pe (f.)
AlexandnI) (5) Pegas Polfbiu (4) ROdos
Olfmpicele Pelasgiotlda (6) Policlct Rubic6n
Olimpiod6r (5) Peleu Policrate

(, Nume comun: mUfă.-c

271
saro Stesfhor Teogonfa (5) Trasimede
Sagunt Stimfal Teop6mp (3) Trasimen
Salamfna Stix Teramene Trebonian (4)
Salmonell Stob611 Terenţiu (4) Trifflia(4)
Sal6na Strepsiade (4) Tere li Triptolem
Salustiu (4) StrÎmon Termod6nt Trft'itele
Saturn Suet6nill (4) Termopîle Troada (3)
Saturmiliile (6) Slllm6na Terpandru TllcidÎde
Scamandru Terpsih6ra Tw;cuhinele
Seîla Tacit (i."itoricul) Tersft
Seian (2) TUfos Tertlliian (4) Ulise
Selinunt Taiget (3) Tesalia (4) Ulpian (2)
Semiramfda Tales Tesalonîc
Seneca Talia Teseu (2) Valentinian (5)
Sfinx Taliarh (3) Tesprotfda Venus !ji Venera
Sibaris Taltibiu(4) Tiberiu (4) Vergîliu !ji
Siblla Tantal Tibul Virglliu (4)
Sigell Tamiris Tideu VerfneJe
Sihell Tarent Tieste (3) Vespashin (4)
Sila Taryufniu (4) Timagene Vimiml!
Silen Tars Timocrâte Vitruviu
SI7vele Tartar Tfndar Vulcan
Sim6is (3) Tasos Tir
Simonfde Taurfda (4) Tirfnt Xantîp
Siracuza Teba Tirteu Xantfpa
Sirene 7 Tebafda(4) Tisafeme Xenofan
Sfrte Teetet Tfsbe Xenof6n
Sfsif Telemah Tisif6ne Xerxe
Smfrna Temis Titanil<
SocnJ.te Temist6cle Titanomahfa Zacfnt
Sof6cle Tenar Titon Zenod6t
S6fron Teocrft (3) Tlepo1elJl Zeus (1)
Sosigene TeOdoric (4) TrahinieneJe (6) Zeuxfp
Sotade Teod6siu (5) Traian Zofl (2)
Sperhell Teoffl (3) Trapezunt Zoroastru (4)
Spellsfp (2) Teofrast (3) Trasiblil
Stagfra Te6gnis (3) Trasimah

7 Nume l'omun: sirenă,-('

8 Nume l'omun: titan,-i

272
 CUPRINSUL

Pag.

Reguli de ortografie ~i de ortoepie ...................................................................9

1. Alfabetul .................................................................................9

II. Fonetica ~i problemele de ortografie ~i de ortoepie .............. 10

Vocalele ................................................................................ 10
Vocale în hiat ........................................................................ 14
Diftongii ............................................................................... 15
Triftongii .............................................................................. \ X
Consoanele ...................................................... ,.................... 19
Consoanele duble .................................. " ............................. 22
Dispariţia unor sunete ........................................................... 23
Accentul ............................................................................... 23

III. Gramatica şi problemele de ortografie ~i de ortoepie ............ 24

Substantivul ~i adjectivul ...................................................... 24
Articolul ............................................................................... 26
Numeralul ............................................................................. 26
Pronumele ............................................................................ 27
Verbul ................................................................................... 27
Prepoziţiile ........................................................................... 30

1V. Formarea cuvintelor şi problemele de ortografie

~i de ortoepie ......................................................................... 30
Sufixe şi prefixe .................................................................... 30
Scrierea cuvintelor compuse ................................................ .33

273
 Pag.

V. Scrierea cu litere majuscule .................................................. 35

VI. Scrierea şi pronunţarea numelor proprii ~i comune străine .. .3X

Scrierea numelor proprii latine~ti şi grece~ti vechi ............... 39
Transcrierea numelor ~i a cuvintelor din limbile
care folosesc alfabetul chirilic .......................................... .42

A. Limba rllsă ....................................................................... 42

Tabloul de corespondenţe .................................................... .43

B. Limba bulgară .................................................................. 46

VII. Despărţirea cuvintelor în silabe .......................................... .46

VIII. Abrevierile .........................................................................47

Punctuaţia ...................................................................................................... 49
Introducere ...........................................................................49
Punctul .................................................................................. 52
Semnul Întrebării .................................................................. 56
Semnul exclamării ................................................................ 59
Virgula .................................................................................. 63
Punctul ~i virgula .................................................................. 73
Două puncte .......................................................................... 76
Semnele citării (ghilimelele) ................................................ 79
Linia de dialog şi de pauză .................................................... X1
Parantezele ........................................................................... X4
Punctele de suspensie ........................................................... X6
Cratima (liniuţa de unire şi de despărţire) ............................. 90

Semnele ortografice ....................................................................................... 91

Listă de abrevieri ........................................................................................... 92

Bibliografie .................................................................................................... 93
Index de cuvinte ............................................................................................. 97
Numele grcco-Iatine care se scriu conform adaptării tradiţionale ............... 267

274
Tehnoredactare computerizată: Popa Vlad

Coli de tipar: Il j
Format: 24170x 100
Apărut: 1995

Tipărit
la:
Imprimeria ,,Ardealul" Cluj