1. Factorii şi resursele funcţionarii puterii politice.

Resursele puterii depind de tipul de societate (ex. controlul ritualurilor magice, în

societatile arhaice, sau capitalul, în societatile capitaliste moderne), dar si de tipurile
diferitelor grupuri sociale (clase sociale, grupuri de status, partide politice etc.)
angrenate în raporturile specifice acesteia (resursele economice sunt cele mai relevante
în cazul claselor sociale, prestigiul, în cazul grupurilor de status, si accesul la aparatul
politico-administrativ, în cazul partidelor politice).
* CO!"#$R%R&% 'CO$R"OR O""C&
* '&&C+"% R&'$R'&OR
* C$$%R&% R&'$R'&OR
* CORO$ R&'$R'&OR
Resursele puterii politice sunt indentificate in aza diferitor criterii, asfel cele mai
importante resurse ale puterii sunt constringerea, violenta, convingerea, stimularea,
dreptul,traditiile,frica,miturile.uterea politica nu poate functiona nedispunind de
resurse economice,deoarece puterii intodeauna ii sunt necesare resurse anesti p/u
campaniile electorale,realizarea programurilor sociale,educative, p/u asigurarea ordinii
interne,securitatii.
2. Structura şi tipologia tehnologiilor politice
$na din principalele misiuni a campaniilor de nivel na0ional este promovarea imaginii
partidului sau candidatului la nivelul comunit10ii mondiale (demonstrarea legitimit10ii,
alegeri democratice, neadmiterea implic1rii externe). 2n esen01, pentru Repulica
oldova este caracteristic influen0a canalelor federale ruse3ti de televiziune, iar pentru
conlucrare cu ei e important a g1si exper0ii care au contacte stailite cu media de acolo.
&xist1, desigur, 3i riscuri de imagine prin coaptarea în staff a exper0ilor str1ini. 4e
exemplu, polittehnologii ru3i sînt percepu0i la noi, ca agen0i de influen01 ai 5remlinului.
&ste o percep0ie caracteristic1 3i $crainei, #eorgiei, 5azahstanului. Opozi0ia din partea
serviciilor speciale ale statului este iar13i un risc pentru speciali3tii veni0i din afara.
'tructurile de for01 6oac1 individual în campania electoral1, iar str1inii sînt privi0i cu
reticen01. "nduitail, exper0ii lucreaz1 în mare parte acolo unde au interes statele lor. ai
mereu exist1 un candidat, o for01 care lucreaz1 pe anii americanilor, ru3ilor, iar la noi 3i
pe anii rom7nilor. 2n Repulica oldova cel mai flexiil lucreaz1 ast1zi americanii, care
controleaz1 politicienii nu prin polittehnologi, ci prin sistemul de granturi 3i fonduri, prin
preg1tirea diver3ilor exper0i locali. 2n loc de implicare în campanii electorale, ei formeaz1
un mediu pro-american, pro-european.

3. Aspeecte politice şi economice ale alienării.

4. #rupurile
Grupurile de de presi une. Fenom
presiune enul loobism
fac parte ului şi corpora
din structura vie0ii tiism ului.al1turi de
politice
partidele politice 3i sunt indispensaile func0ion1rii structurii vie0ii politice, instituind un
nou sistem de reprezentare, diferit de reprezentarea clasic1 realizat1 prin intermediul
partidelor. %ceste grupurinu sunt de dat1 recent astfel c1 în orice societate interesele
particulare au avut tendin0a de asociere în vederea o0inerii unor eneficii din partea celor
afla0i la guvernare 3i este în natura lucrurilor ca oamenii s1 încerce s1 fac1 presiuni asupra
autorit10ilor.
t men0ioneaz1func0ia de reprezentare8 func0ia de gestiune8func0ia de revendicare8
func0ia de ap1rare în profitul memrilor lor
o9iurile sunt considerate o roti01 a democra0iei contradictorii sau conflictuale americane
(adversar9 democrac9), exprimînd capacitatea sa de ini0iativ1 în raport cu ac0iunea
guvernamental1. 'upranumit1 :guvernul inviziil; sau :a treia camer1;, practica
lo9ismului s-a generalizat treptat în '.$.%. 2n <==> Congresul a cerut pentru prima dat1
lo93tilor s1 se înregistreze la Camera Reprezentan0ilor. egi adi0ionale le-au impus
furnizarea listelor clien0ilor lor, descrierea activit10ilor desf13urate, declararea sumelor
de ani folosite pentru ele. 4ac1 la început lo9ismul a fost reglementat numai în statele
principale, prin legea din ? august <@AB reglementarea 6uridic1 s-a realizat 3i la nivel
federal. !ederal Regulation of o9ing %ct (egeaa !ollette - onrone9), parte a celui
de-al treilea capitol al egislativ Reorganization %ctdefine3te lo9iurile ca fiind grupuri de
interese particulare care caut1 s1 influen0eze procesul dedecizie legislativ1 a Congresulu.
!. "olul economicului #n funcţionarea puterii politice.
$. %impul politic şi spaţiul pol itic. &oţiune de geocronopolitică.

Geopolitica este oț știin 1 politic1 ce studiaz1 șimpactul

șț a ez1rii i pozi ion1rii geografice a
unui stat asupra politicii sale externe și interne, precum și impactul fac torului spa țial
asupra politicii internaționale în ansamlu. o țiunea de geopolitic1 a fost întrodus1 în uz
de politologul suedez Rudolf 56ellen in <=@@, de și fundamentele noii știin țe au fost puse
de geograful german !riedrich Ratzel cu doi ani înainte, în lucrarea Geografia politică.
ult timp geopolitica a fost considerat1 doar o doctrin1 politic1 sau drept un studiu
interdisciplinar la interseci ța dintre politic1 (stiința
statal1), geografie, sociologie și istorie. O defini ție a geopoliticii în acest sens ar fi :O
doctrin1 care, în explicarea fenomenelor politice și sociale, atriuie un rol primordial
factorilor geografici și demografici, interpreta ți în mod denaturat, în spiritul teoriei
expansioniste și rasiste a spa țiului vital (4-?DD>). O argumentare pentru
îndrept1țirea defini ției citate, ar fi politica #ermaniei național-socialiste (naziste)
su Eitler unde doctrina :spa țiului vital; a servit 6ustific1rii politicii agresive na ional-
ț
socialiste, ceea cea a dus p7n1 la urm1 la pr1 u șirea 1rii. ț 4up1 al 4oilea R1zoi
ondial, datorit1 interna ționaliz1rii multor teme (resurse, poluare, spa iu ț cosmic),
geopolitica a devenit totu și un element luat în considera ție în rela țiile interstatale.
'. (emocraţia ca formă de organi)are a societăţii. *rincipiile democraţiei
repre)entatie.
4emocratia - termen de srcine greaca, provenind de la demos F popor si Gratos F putere,
înseamna puterea poporului si dateaza din antichitate, c7nd au existat si primele forme de
organizare democratica, ceea ce a facut pe multi politologi sa defineasca democ ratia ca
forma de organizare politica a societatii în care conduce poporul
rintre aceste (constitutia),
fundamentala principii mentionam H existenta
în care sa fie prevazuteunui cadru legislativ,
drepturile inclusiv
si liertatile o lege
fundamentale
ale omului si popoarelor, egalitatea în drepturi a tuturor cetatenilor si popoarelor în a
g7ndi si a se organiza în mod lier, a-si manifesta pozitiile fata de conducatori, cu garantii
legislative ca aceste drepturi si liertati sa poata fi exprimate si exercitate lier8 H întruc7t,
de-a lungul evolutiei societatii omenesti, s-a impus, ca institutie politica de prim ordin,
statul, care asigura, în principal, din punct de vedere politic, organizarea si conducerea
societatii, treuie sa se înfaptuiasca separat ia puterilor în stat8 puterea legislativa care, în
totalitatea ei, în mod oligatoriu, at7t pe plan local c7t si central, sa apartina unui for ales
în mod lier de catre toti cetatenii. 4e regula, aceasta putere este reprezentata în
 parlament si foruri similare pe plan local8 puterea executiva, a administratiei de stat care,
oligatoriu, treuie sa emane de la puterea legislativa, sau partial sa fie aleasa direct de
popor precum seful executivului8 puterea 6udecatoreasca, în functie de conditii, poate sa
emane de la forul legislativ sau sa fie aleasa direct de cetateni. 'eparare a puterilor în stat
a aparut ca o necesitate si ca o garantie împotriva totalitarismului8 H existenta unui
mecanism politic menit sa asigure conditii pentru exercitarea liera de catre toti cetatenii
a dreptului de a alege si a fi alesi în organele de conducere centrale si locale ale statului
precum vot universal direct si secret, un regim politic garantat de lege (parlament, functii
de conducere etc., care sa fie alese)8
+. ,ar-eting politic şi mar -eting economic in terferenţe şi perspectie de
de)oltare.
arGetingul politic este interdisciplinar, cel putin prin maniera in care au fuzionat
viziunea de marGeting din spatiul economic si viziunea orientata catre scop a actorilor
politici, proprie stiintei politice. %ceasta perspectiva asupra societatii si schimurilor
ce au loc intre actorii-organizatii si actorii-clienti a ridicat in literatura marGetingului
politic chestiuni ce tin de o etica proprie disciplinei.
/. 0biectul de studiu structura şi funcţiile ştiinţei politice.
'tailirea obiectului de studiu al stiintei politice impune precizarea unor elemente
preliminare cum ar fi domeniul sau distinct de studiu8 notiunile, categoriile,
conceptele procesele si legitatile specifice cu care aceasta opereaza8 functiile
indeplinite in domeniul cunoasterii, a interdisciplinaritatii si mai ales in practica
sociala8 locul pe care respectiva stiinta il ocupa in sistemul stiintelor sociale si politice8
utilitatea si eficienta sa sociala.
*olitologia exercita urmatoarele functii a)functia cognitiva olitologia realizeaza o
functie de cunoastere si interpretare a realitatii politice. %ceasta cunoastere este
oiectiva, nepartinica si nepartizana, lipsita de pozitie si incarcatura ideologica si este
un un al intregii societati si vizeaza politicul in ansamlul sau, procesele si legitatile
sale generale. )functia creativa Cunoasterea realizata de politologie se materializeaza
in elaorarea unor teorii, conceptii, doctrine si programe politice, intr-un cuvant in
crearea unor valori politice ce vor crea si fundamenta cultura politica. olitologia nu
numai ca se intemeiaza pe valori, ci ea insasi creeaza valori, valorile politice. c)functia
praxiologica olitologia nu este numai o stiinta teoretica, astracta ci ea este dulata
de o importanta dimensiune praxiologica. rin rezultatele si concluziile la care a6unge,
ea este in masura sa ofere solutii pertinente pentru imunatatirea si perfectionarea
sistemului politic. otodata politologia ofera modele alternative de dezvoltare social-
politica fie pentru reformarea sistemului existent sau chiar pentru transformarea
radicala a acestuia. d) functia formativ-educativa civica si patriotica rin datele,
cunostintelecontriuie
politologia si informatiile doandite,
in mare masuraprin valorile si
la formare politice create siunei
dezvoltarea puseeducatii
in circulatie,
civice
patriotice si politice, a constin0ei de sine a individului si a societa0ii. e) functia
previzionala 'ingura sau impreuna cu alte stiinte sociale sau politice de ramura,
politologia poate prefigura modelele si alternativele de dezvoltare sociale si le pune la
dispozi0ia societa0ii.

1.&oţiune şi esenţa liderismului politic.

< 2n conformitate cu mecanismul de realizare a influen0ei asupra societ10ii/ ax Ieer
 tradi0ional J caracteristic epocii preindustriale, puterea este mo3tenit1 ereditar.
  ra0ional J legal-6uridic, se produce în rezultatul competi0iei la alegeri, caracteristic
epocii industriale 3i postindustriale.
 charismatic J credin0a în calit10ile extraordinare ale liderului politic (cuvîntul :zeu;
pr din greac1 3i semnific1 mila lui 4umnezeu)
? 4in perspectiva psihologic1 deoseim lider ales, etalon, preferat, specialist.
K !unc0ie de modul în care liderul î3i exercit1 fun0iile/politologul 5urt
 lider autoritar J conducerea strict marcat1, azat1 pe impunerea administrativ1,
egocentrismul liderului în luarea deciziilor
 democratic (colegial) J particip1rii altor suiec0i la procesul politic, decizii
colective
 lieral J este încura6at1 ac0iunea societ10ii 3i a mai multor figuri politice,
A !unc0ie de tr1s1turile personale deoseim
 ider-stegar J î3i realizeaz1 programul politic, staiesc scopul 3i merg spre
realizarea acestuia enin, arx8
 lider-servitor J se orienteaz1 la adep0ii lui, le exprim1 interesele R. Reagan, E.
5ohl
 lider- negustor - :vinde; aleg1torilor programul politic în schimul voturilor
 lider pompier J reac0ioneaz1 prompt la situa0iile de criz1 ale societ10ii, se afl1 în
permanen01 dinamic1.
2n perioade de criz1 sau tranzi0ie, liderul politic este perceput ca factor de stailitate, de
armonizare a intereselor, ini0iatori ai transform1rilor ei personific1 cursul politic, confer1
dimensiune aplicativ1 strategiei dezvolt1rii societ10ii.

11. senţa şi criteriile

12.aracteristica moderni)ării
generală politice.
a e5istenţei politice.
4omeniul politic se prezinta su trei aspecte sistem politic, actiune politica si g7ndire
politica, între acestea exist7nd o str7nsa interdependenta.
13.%ipologia partidelor politice şi a sistemelor partinice.
Clasificarea funcţie de gradul de organizare
 artidele de cadre J partide de aleg1tori, num1rul de aleg1tori dep13ind cu mult
num1rul memrilor acestuia.
 artidele de mas1 - au un num1r relativ crescut de memri 3i rezultînd din acest
fapt, deseori, î3i pot acoperi cheltuielile în mod individual din cotiza0iile memrilor.
4e0in structur1 ine organizat1.
 !unc0ie de func0iile 3i pozi0ia ocupat1 în cadrul sistemului politic
 artide de guvern1mînt Jconstituie guvernul pe întreaga perioad1 a alegerilor, poate

 coexistadecuopozi0ie
artide alte forma0iuni partidiste
J formeaz1 în cadrul
opozi0ia unei alian0e.
parlamentar1, ofer1 prin programele lor o
alternativ1 pentru viitoarele alegeri.
 Conform indicilor cantitativi partide mari 3i mici
%lte clasific1ri
 artide ideologice
 ersonale
 "storice
 4e tendin0e
 4e interese
 o0iunea de sistem partidist este utilizat1 pentru prima oar1 în perioada interelic1 3i
presupunea num1rul 3i natura partidelor politice dintr-o societate care erau anga6ate în
via0a politic1 a statului (particip1 la conducere). otodat1 no0iunea implic1 toate partidele
existente în societate, indiferent de rolul 3i statutul lor.
 sistemul de partid este structurat 3i evaluat func0ie de ? criterii sustan0iale
numărul de partide (monopartidiste, ipartidiste, pluripartidiste

14.Fenomenul societăţii ciile. Societatea ciilă in "epublica ,oldoa.

rin societate civil1 se în0elege totalitatea indivizilor ca cet10eni (f1c7nd astrac0ie de
implicarea pe care o pot avea unii în prolemele puterii), a tuturor agen0ilor 3i organiza0iil or
economice, a tuturor organiza0iilor socio-profesionale, de crea0ie, a mi6loacelor de informare
neanga6ate politic etc., cu caracter apolitic, care desf13oar1, în cadrul societ10ii, multiple
activit10i.
2ntr-un regim democratic, societatea civil1 î3i desf13oar1 activitatea pe aza unor
legi ferme, inclusiv a constitu0iei, menite s1 le prevad1 3i s1 asigure drepturile 3i
liert10ile cet10enilor, oliga0iile 3i îndatoririle pe care s1 le exercite f1r1 opreli3ti din
partea societ10ii politice precum dreptul de exprimare, de asociere, de organizare, de
grev1, de demonstra0ii, de circula0ie lier1, de informare 3i instruire etc.
'chim1rile produse în urma revolu0iilor 3i a altor evenimente care au avut loc în
ultimele decenii ale secolului LL în 01rile din &uropa central1 3i de &st, printre care 3i
Rom7nia, au condus la înl1turarea regimurilor totalitare, la statornicirea pluralismului politic,
a orient1rii spre economia de pia01, viz7nd, în cele din urm1, a3ezarea întregului sistem
socio-politic
elemente pot pe principiile
s1-3i g1seasc1statului
o real1 de drept, ale
înf1ptuire uneiîndemocra0ii
numai condi0iile autentice.
afirm1rii 3ioate aceste
maturiz1rii
societ10ii civile.
entru 0ara noastr1, unde dictatura a afectat mai mult societatea civil1, procesul de
refacere a acestei societ10i decurge mai anevoios. 4e aceea, societatea civil1 din Rom7nia
treuie s1 se maturizeze, pentru ca principiile democra0iei s1 fie sus0inute ferm de c1tre
acesta.
2n perioada de timp care a trecut de la revolu0ia din decemrie <@=@, asist1m, în
0ara noastr1, la o remarcail1 proliferare de grup1ri, organiza0ii, fronturi, ligi, sindicate,
asocia0ii patronale etc., care pot fi considerate nuclee ale societ10ii civile. 2n acela3i timp,
au ap1rut numeroase ziare 3i reviste independente, un num1r mare de cluuri de discu0ii,
care dau imaginea procesului de închegare a societ10ii civile.

'e poate conchide c1, în 0ara noastr1, în urma revolu0iei rom7ne din decemrie
<@=@, s-a realizat un cadru favorail de afirmare at7t a societ10ii politice c7t 3i a celei
civile, a c1rei fundamentare î3i g1se3te expresia în îns13i constitu0ia adoptat1 în <@@<.

1!. sen ţa st ructura şi func ţiile sistemului politic. Si stemul pol itic #n " epublica
,oldoa.
olitologia studiaz1 sistemul politic ca pe un fenomen integru, care prin existen0a sa
determin1 toate sferele de az1 ale activit10ii umane. &l reflect1 diversitatea de interese a
grupurilor, p1turilor, claselor, etniilor din care este compus1 societatea
'istemul politic are modul s1u de organizare, compozi0ia sa intern1, caracterizat1 prin
natura 3i însu3irile elementelor componente, prin leg1turile 3i interac0iunile lor reciproce.
Referindu-ne la esen0a structural1 a sistemului politic vom mai trece în revista c7teva
p1reri (aord1ri). %stfel elemente structurale ale lui sunt considerate
- puterea, rela0iile, normele 3i principiile, con3tiin0a 3i cultura politice8
- puterea, interesele, politica 3i cultura politic1 (. Maran)8
- liderismul, organelle puterii, reglementarea, fiindu-se specificat c1 elem ent central al
sistemului este puterea politic18
- institu0iile politice, institu0iile par0ial poli tice (ex. sind icatele, organiza0iile cooperatiste,
de tineret etc.), institu0iile nonpolitice (ex. organiza0iile enevole sportive, de caritate,
confesiunile religioase etc.)8
- statul, asocia0iile 3i organiza0iile sociale cu caracter politic pronun0at, forma0iunile
politice specifice (grupuri de interese, grupuri de presiune), organiza0iile sociale,
institu0iile ideologice.
!unc0iile sistemului politic deseneaz1 acele capacit10i pe care treuie s1 le ai1 sistemul
politic ca func0ionalitate.
&xist1 diferite interpret1 ri a func0iilor sistemului politic. 4iferi0i autori pun accentul pe
unele din ele, l1s7ndu-le în umr1 pe altele. e vom numi pe cele mai fundamentale 3i
eviden0iate de mai mul0i autori
- definirea scopurilor, sarcinilor, c1ilor de dezvoltare a societ10ii (strategic1)8
- organizarea activit10ii actorilor sociali (societ10ii) în vederea îndeplinirii scopurilor 3i
sarcinilor propuse, (organiza0ional1 - organizatoric1)8
- de distriuire a unurilor material 3i spirituale, (distriutiv1)8
- de articulare (armonizare) a intereselor statului 3i unit10ilor sociale, (integrativ1 -
receptiv1)8
- de elaorare a regulilor 3i legilor, care ghideaz1 comportamentul oamenilor 3i grupurilor
sociale în societate, (normativ1)8
- asigurarea securit10ii interne 3i externe 3i stailit10ii or7nduirii politice, (func0ia de veghe)
- integrativ18
- formarea con3tiin0ei politice, atragerea memrilor societ10ii în via0a politic1 (în
participarea 3i activitatea politic1), (socializ1rii politice)8
- controlul îndeplinirii legilor, normelor, comaterea (prevenirea) înc1lc1rilor acestora, (de
control, coercitiv1)8
- de a exploata resursele materiale 3i umane din mediul na0ional 3i interna0ional în
atingerea oiectivelor
- simolic1 propuse, (extractiv1)8
- moilizatoare.
olitologia studiaz1 sistemul politic ca pe un fenomen integru, care prin existen0a sa
determin1 toate sferele de az1 ale activit10ii umane. &l reflect1 diversitatea de interese a
grupurilor, p1turilor, claselor, etniilor din care este compus1 societatea
'istemul politic are modul s1u de organizare, compozi0ia sa intern1, caracterizat1 prin
natura 3i însu3irile elementelor componente, prin leg1turile 3i interac0iunile lor reciproce.
Referindu-ne la esen0a structural1 a sistemului politic vom mai trece în revista c7teva
p1reri (aord1ri). %stfel elemente structurale ale lui sunt considerate
- puterea, rela0iile, normele 3i principiile, con3tiin0a 3i cultura politice8
 - puterea, interesele, politica 3i cultura politic1 (. Maran)8
- liderismul, organelle puterii, reglementarea, fiindu-se specificat c1 elem ent central al
sistemului este puterea politic18
- institu0iile politice, institu0iile par0ial poli tice (ex. sind icatele, organiza0iile cooperatiste,
de tineret etc.), institu0iile nonpolitice (ex. organiza0iile enevole sportive, de caritate,
confesiunile religioase etc.)8
- statul, asocia0iile 3i organiza0iile sociale cu caracter politic pronun0at, forma0iunile
politice specifice (grupuri de interese, grupuri de presiune), organiza0iile sociale,
institu0iile ideologice.
!unc0iile sistemului politic deseneaz1 acele capacit10i pe care treuie s1 le ai1 sistemul
politic ca func0ionalitate.
&xist1 diferite interpret1 ri a func0iilor sistemului politic. 4iferi0i autori pun accentul pe
unele din ele, l1s7ndu-le în umr1 pe altele. e vom numi pe cele mai fundamentale 3i
eviden0iate de mai mul0i autori
- definirea scopurilor, sarcinilor, c1ilor de dezvoltare a societ10ii (strategic1)8
- organizarea activit10ii actorilor sociali (societ10ii) în vederea îndeplinirii scopurilor 3i
sarcinilor propuse, (organiza0ional1 - organizatoric1)8
- de distriuire a unurilor material 3i spirituale, (distriutiv1)8
- de articulare (armonizare) a intereselor statului 3i unit10ilor sociale, (integrativ1 -
receptiv1)8
- de elaorare a regulilor 3i legilor, care ghideaz1 comportamentul oamenilor 3i grupurilor
sociale în societate, (normativ1)8
- asigurarea securit10ii interne 3i externe 3i stailit10ii or7nduirii politice, (func0ia de veghe)
- integrativ18
- formarea con3tiin0ei politice, atragerea memrilor societ10ii în via0a politic1 (în
participarea 3i activitatea politic1), (socializ1rii politice)8
- controlul îndeplinirii legilor, normelor, comaterea (prevenirea) înc1lc1rilor acestora, (de
control, coercitiv1)8
- de a exploata resursele materiale 3i umane din mediul na0ional 3i interna0ional în
atingerea oiectivelor propuse, (extractiv1)8
- simolic1 - moilizatoare.
resupune valorificarea propriei experien0e (istorice, tradi0ionale) 3i a practicii altor state,
vizînd
 construirea unui sistem politic eficient 3i viail8
 crearea, restructurarea, perfec0ionarea tuturor componentelor lui8
 con3tientizarea intereselor politice ale cet10enilor8
 determinarea unei structuri politice organiza0ionale cît mai ra0ionale 3i func0ionale, atît


ca form1 cît
formarea unei3i culturi
ca con0inut
politice înalte, participative a cet10enilor ei.
 determinarea statalit10ii, a structurii teritorial-administrative, formei de guvern1mînt,
regimului politic, a cursului politicii externe 3i interne, a oiectivelor 3i mi6loacelor de
atingere a acetora8
 realizarea reformelor 3i edificarea unei adev1rate economii de pia018
 democratizare real1, elaorarea 3i perfec0ionarea legisla0iei conform standardelor
europene8
 preluarea ini0iativei politice a cet10enilor, realizarea drepturilor 3i liert10ilor acestora8
  maturizarea partidelor politice, a asocia0iilor 3i organiza0iilor societ10ii civile.

1$.ultură politică şi de)oltarea politică interpenetrări şi interdependenţe.

Cultura politica reprezinta o componenta a culturii în general. entru a defini conceptul
de cultura politica este necesar sa definim, mai înt7i conceptul de cultura. rin cultura se
întelege, într-un sens mai larg, totalitatea cunostintelor omenirii despre lume acumulate în
procesul practicii social-istorice si concretizate în crea.
&conomia
• ofer1 politicului mi6loace de ac0iune (economia furnizeaz1 fonduri prin taxe)8
•

permite orientarea
se mai ine în sferafor0elor 3i energiilor
economic1, înspre pia01 unei
las1 loc posiilit10ii (oamenii ami0io3i
politici realiz7ndu-
mai democratice)8
• este o alternativ1 a puterii politice prin contraalansarea puterii8
• permite existen0a politicilor sociale, care f1r1 fonduri nu ar exista.

oliticul
• creaz1 cadrul unei economii performante (de exemplu, sistemul centraliz at duce la
ineficien01 datorit1 lipsei informa0iilor pertinente)8
• ofer1 economiei impulsuri pentru dezvoltare (informa0ie, protec0ie, a6utor etc.)8
• are misiunea de a realiza un echiliru performant între economic 3i social (prea
mult social împiedic1 eficien0a activit10ilor economice, iar încura6area economiei în
detrimentul socialului nu duce la dezvoltare)8

'ocialul
• ofer1 siguran01 3i stailitate economiei 3i politicului (prolemele sociale pot duce la
instailitate economic1 3i politic18 se crede ca pragul declan31rii unei revolu0ii este
cand 3oma6ului a6unge la peste ?N din popula0ia activ1)8
1'."olul şi funcţiile elitei politice #n societatea modernă.
2n func0ie de nivelul dezvolt1rii raporturilor verticale (reprezentativitate social1) 3i al
raporturilor orizontale (integrarea grupului), în 01rile democratice pot fi reliefate patru tipuri
principale de elit1 politic1 <) elită democratică stabilă(reprezentativitate sporit1 3i integrare
înalt1 a grupului)8 ?) elită pluralistă(reprezentativitate înalt1 3i integrare sc1zut1 a grupului)8
K) elita puterii (reprezentativitate sc1zut1 3i integrare înalt1 a grupului)8 A)elite dezintegrate
(amii indici se afl1 la un nivel sc1zut).
2n societatea contemporan1 exist1 3i func0ioneaz1 mai multe tipuri de elite în func0ie de sfera de
activitate
care men0in(politice,
rela0ii deeconomice, ideologice
independen0a, sau informa0ionale, 3tiin0ific1, culturale, militare ),
c7t 3i interdependen0a.
elita politică numit1 3i elita politico-administrativ1 particip1 nemi6locit la exercitarea puterii
politice. elita economică înf1ptuie3te domina0ia economic1 3i realizeaz1 puterea economic1
în societate. Elita ideologică (informa0ional1) include în componen0a sa pe reprezentan0ii a3a-
zisului Pfront ideologic; J pe coordonatorii 3i frunta3ii 3tiin0elor socioumane, ai
înv101mîntului, mass-media etc., care îndeplinesc în societate func0ia form1rii orient1rilor
conceptuale 3i valorice, ideilor 3i convingerilor oamenilor. elita ştiinţifică este reprezentat1 de
cea mai talentat1 3i înzestrat1 parte a intelectualit10ii, iar rolul 3i func0ia acestui tip de elit1 sînt
determinate de nivelul influen0ei reprezentan0ilor ei asupra procesului dezvolt1rii 3tiin0ei,
tehnicii, asupra progresului tehnico-3tiin0ific 3i social-economic al societ10ii. Elita culturală
(intelectual1 sau spiritual1), la rîndul s1u, include pe cei mai notorii 3i mai influen0i militan0i
ai artei, literaturii, înv101mîntului, precum 3i pe al0i reprezentan0i ai intelectualit10ii creatoare.
Rolul acestei elite este determinat de caracterul 3i de nivelul influen0ei asupra sferei
spirituale a societ10ii, asupra întregii dimensiuni normative 3i valorice, asupra poten0ialului
moral al comunit10ii umane. Cît despre elita militară, acest tip de elit1 este analizat de unii
cercet1tori ca grup de sine st1t1tor, iar al0ii îl raporteaz1 la elita politic1 gra0ie rolului elitei
militare în realizarea puterii politice sau în exercitarea influen0ei 3i presiunii politice 3i
economice într-o societate sau alta.

1+.*roblema legitimităţii puterii politice.

egitimitatea politica reprezin ta capacitatea puterii de a se revindeca de la ceva, de la un
anumit fapt care s-o 6ustifice. &a constituie un principiu conform caruia un siste KKK6@=d
m de guvernamant, puterea politica, se exercita pe aza unui anumit drept conferit, de
regula, de guvernanti, pe aza unor intelegeri legiferate. Constituind recunoasterea de
catre cetateni a unui drept de guvernare al puterii politice, legitimitatea politica confera
puterii autoritatea politica. O putere cu cat este mai legitima, cu atat autoritatea ei politica
este mai mare.
"deea legitimitatii divine a puterii politice o intalnim inca din antichitate, cand puterea
monarhului era considerata divina. %ceasta situatie se mentine si in perioada medievala a
monarhiilor asolutiste si, chiar mai tarziu, in perioada monarhiilor constitutionale sau a
altor forme de guvernamant, cand, cel putin in parte, puterea este considerata de esenta
divina.
maselor,4esi puterea
cel putin in politica se legitima
perioadele prinsi natura
sclavagista divina
feudala, a monarhului,
aceasta fara consultarea
avea temei datorita faptului
ca, pentru asigurarea organizarii societatii, se impunea existenta unei puteri politice care,
in acele conditii ale nivelului limitat de cunoastere, pentru a exista si functiona,
conducatorul statului treuia sa aia o legitimitate.

1/.*artiduli politic trăsături şi funcţii.

rin partid politic se întelege o grupare de oameni constituita pe aza lierului
consimtam7nt care actioneaza programatic, constient si organizat pentru servirea
intereselor unor clase , grupuri sociale, comunitati umane (popoare, natiuni), pentru
do7ndirea si mentinerea puterii politice în vederea organizarii si conducerii societatii, în
conformitate cu idealurile proclamate în platforma program. 4in definitie rezulta o serie
de trasaturi specifice partidului si care îl deoseesc de alte institutii politice H caracterul
constient pronuntat, deoarece partidul se constituie prin lierul consimtam7nt al
cetatenilor care adera la o conceptie, un program, o ideologie. $n partid uneste deci
oameni care împartasesc acelasi crez politic, doritori sa -l slu6easca si capaili s-o faca8 H
caracterul de grupare sociala - uneori declarat - în sensul ca partidele servesc, în primul
r7nd, interesele unei categorii sociale. 4e regula, partidele politice nu-si declara deschis
slu6irea intereselor anumitei clase, ma6oritatea afirma ca servesc interesele tuturor, dar, în
practica, în mod tacit, iar uneori chiar deschis, se spri6ina mai mult pe anumite categorii
sociale. 2n principal însa, orice partid - action7nd în directia preluarii puterii - se
adreseaza, prin programul sau, tuturor cetatenilor tarii8 H caracter istoric, partidele
apar7nd o data cu organizarea politica a societatii si evolu7nd împreuna cu aceasta.
 %sadar, geneza partidelor politice este legata de momentul istoric al afirmarii modului de
artidele politice productie sclavagist, de momentele în care societatea în acea perioada a
adoptat si forma democratica de conducere. Rolul partidelor în organizarea si conducerea
democratica a societatii se manifesta prin anumite functii precum H potentarea procesului
de constientizare privind interesele fundamentale ale unor grupuri tot mai largi de cetateni
si atragerea acestora spre o activitate politica constienta. %ceasta functie se realizeaza prin
programele si platformele partidelor, care înscriu afirmarea unor idealuri de liertate si
progres, pe care le vor propaga în r7ndurile maselor8 H organizarea cetatenilor pe temeiul
unor principii si reguli care asigura desfasurarea unei actiuni constiente, diri6ate spre un
anumit scop. Cetatenii pot fi grupati at7t în partide si alte formatiuni politice, action7nd
pe aza platformelor - program ale acestora, c7t si în organizatii profesionale de tip
sindical8 H formarea si pregatirea cadrelor în scopul asigurarii personalului calificat pentru
aparatul de stat în vederea guvernarii atunci c7nd partidul a6unge sa preia puterea politica
de stat8 H asigurarea guvernarii, în perioada exercitarii puterii politice în stat, prin
elaorarea unor programe, norme si orientari de dezvoltare, în concordanta cu interesele
tarii respective, at7t pe plan intern, c7t si extern.
2.(eterminismul #n coraportul politicului şi economicului.
21.Sociali)area politică a personalităţii.
'ocializarea politic1-reprezint1 procesul prin care individul se familiarizeaz1 cu sistemul
politic. &l iistructureaz1 percep0iile sale despre politic1 precum 3i reac0iile fa01 de
fenomenele politice. "n mare parte,socializarea politic1 este determinat1 de mediul
economic, social 3i cultural al societ10ii 3i de interac0iuneadintre experien0a 3i
personalitatea individului.

22.(e)oltarea politică şi economică a societăţii.

23.&oţiune şi clasificarea regimur ilor politice. Specificul regimului politic #n
"epublica ,oldoa.
2n0elegerea regimului politic dintr-un stat este vital1 pentru aprecierea ac0iunilor sale 3i
pentru elaorarea predic0iilor în leg1tur1 cu actorul respectiv, pentru c1 regimul politic
reprezint1 forma concret1 de organizare 3i func0ionare a sistemului politic, îndeosei modul
de constituire 3i de ac0iune a organelor de stat în raport cu cet10enii.
oate regimurile actuale apar0in unuia dintre cele dou1 modele democratic sau
nedemocratic.
'uprema0ia modelului democratic este supus1 permanent unei provoc1ri materializate (în cel
pu0in dou1 cazuri) în ideologii cu aspira0ii universale
Q naţionalismul este crezul politic c1 un grup de oameni reprezint1 o comunitate natural1
care ar treui s1 tr1iasc1 su un singur sistem politic, în mod independent fa01 de al0ii, 3i
care are dreptul s1 cear1 un statut egal în lume al1turi de al0ii. !ascismul, a c1rui tem1
primordial1 a fost na0ionalismul, nu este nici mort, nici disp1rut cu totul.
Q islamul fundamentalist este ast1zi cel mai viguros concurent ideologic al democra0iei.
Q comunismul, c1ruia îi pl1cea s1 se descrie ca o form1 de civiliza0ie avansat1, superioar1
democra0iei lierale, este asociat, încep7nd cu ultimul deceniu al secolului trecut, cu un înalt
grad de înapoiere economic1 3i politic1.
odelul nedemocratic. 4ictatura prezint1 în0elesuri diferite, unele termene fiindu-i
asociate autocra0ie, asolutism, despotism, tiranie, autoritarism 3i totalitarism.
Q Ca defini0ie general1, dictatura este acel sistem politic al conducerii aritrare de c1tre
un individ sau un grup restr7ns 3i care nu r1spunde constitu0ional în fa0a poporului.
 SAutocraţia este definit1 ca fiind domnia unui individ care guverneaz1 f1r1 limite
constitu0ionale.
Q a r7ndul s1u, absolutismul este un sistem în care una sau mai multe persoane guverneaz1
cu puteri nelimitate, autoritatea fiind asolut1 3i necontrolat1.
Despotismul se refer1 la domnia unui conduc1tor asolut care mai degra1 guverneaz1
pentru sine dec7t pentru inele pulic.
Q Tirania poate fi definit1 ca acel sistem de guvernare în care legile sunt f1cute în eneficiul
celor afla0i la putere, 3i mai pu0in în folosul celor mul0i.
4in defini0iile prezentate se poate oserva c1 ace3ti termeni (autocra0ia, asolutismul,
despotismul 3i tirania) r1m7n impreci3i, de3i se poate afirma c1 toate fac referire la dictatur1.
4ou1 forme moderne de dictatur1, autoritarismul 3i totalitarismul, merit1 aten0ia.
%utoritarismul (ca 3i totalitarismul, de altfel) este mai mult un termen tehnic în 3tiin0ele
politice 3i nu are, nici el, o defini0ie foarte clar1. $n sistem autoritar nu este o dictatur1 strict
vorind, 3i nici nu treuie s1 fie totalitar. &lementul esen0ial îl constituie controlul puternic
3i sever exercitat asupra popula0iei, f1r1 a se 0ine seama de opinia pulic1.
otalitarismul este un concept folosit în Occident, dup1 cel de-al 4oilea R1zoi ondial,
pentru a descrie $niunea 'ovietic1 3i #ermania nazist1.

24.senţa şi funcţiile politicii e5terne. *olitica e5ternă a "epublicii ,oldoa.

inisterul %facerilor &xterne și "ntegr1rii &uropene este organul central de specialitate al
administrației pulice, ailitat s1 promoveze și s1 realizeze politica extern1 a statului.
%paratul central al inisterului, oficiile consular e, misiunile diplomat ice, reprezentan țele
îni misiunile de pe lîng1
ș țorganiza
ț ș iile interna ionale, precum i personalul, care activeaz1
cadrul acestora, constituie, în ansamlu, 'erviciul diplomatic al Repulicii oldova.
2n domeniul integr1rii europene, dialogul ilateral cu $niunea s-a intensificat dup1 ?DD>
în cadrul oliticii &uropene de Tecin1tate, dup1 ce, la ?? feruarie ?DDN, la Uruxelles, se
semnase un lan de %c țiuni R-$&8 Repulica oldova a deschis în mai ?DDN o misiune
diplomatic1 pe l7ng1 Comunit 1 țile &uropene (mai ?DDN), iar Comisia &urop ean1 a
deschis la r7ndul s1u Oficiu l 4elega ției Comisiei &uropene în Repulica oldo va în
octomrie ?DDN. $niunea &uropean1 desemneaz1 un Reprezentant 'pecial pentru
Repulica oldova și particip1 în formatul de negocieri extins privind conflictul
transnistrean, cu al1turi de '$%, Rusia și autorit1 țile transnistrene (NV?).
2n noiemrie ?D<K, la Tilnius, Repulica oldova a parafat cu $niunea &uropean1 un
ratat de %sociere și un ratat de ier 'chim, ca urmare produsele moldovene ști au
c1p1tat acces lier pe pia ța comunitar1, W>KX iar din ?= aprilie ?D<A cet1 țenii ț1rii pot
circula f1r1 vize în ț1rile 'chengen și în ț1rile care folosesc regimul 'chengen. W>AX
O evoluție pozitiv1 au avut rela țiile Repulicii oldova cu %lianța ord-%tlantic1 .
ivelul calitativ nou al acestor rela ții a fost definit în lanul "ndividual de %cțiuni al
arteneriatului Repulica oldova J %O ("%), implementarea c1ruia va contriui la
intensificarea dialogului politic și aprofundarea cooper1rii R cu statele aliate și cele
partenere, va asigura modernizarea și reformarea sectorului na țional de securitate și
ap1rare.
2!.&oţiune şi esenţa procesului politic.
Cuv7ntul proces provine de la latinescul processus cea ce înseamn1 înaintare, avansare.
e l7ng1 sensul dat el mai are 3i alte semnifica0ii, ca de exemplu o secventa de ac0iuni
sau opera0iuni aflate în rela0ie8 succesiune a stadiilor, etapelor evolu0iei unui fenomen sau
ale unui organism8 totalitatea schim1rilor care se produc într-o societate determinate, sau
generate de interac0iunea compon entelor ei contradictorii. rocesul social ca varietate de
proces "nsemneaz1 multiplele modific1ri ale structurilor ei existente, înso0ite de acumul1ri
cantitative care conduc la salturi calitative. intregul proces social poate fi considerat ca o
comina0ie de diverse procese - economice 3i sociale, politice 3i 6uridice, culturale 3i
religioase precum 3i de alte procese. rocesul politic este o form1 specific1 a procesului
social-istoric, care vizeaz1 atingerea scopurilor comune de c1tre suiec0ii politici utiliz7nd
puterea politic1 3i c1l1uzindu-se de normele politico-6uridice 3i morale corespunz1toare.
ermenul proces politic constituie una din categoriile de az1 a politologiei. $tilizarea
acestui termen necesit1 mare aten0ie, deoarece el nu se înscrie într-un cadru strict
determinat din cauza condi0ion1rii lui multidimensionale, cea ce admite, sau presupune o
defini0ie c7t se poate de flexiil1 3i specific1. 'pre exemplu, ca concept general procesul
politic cuprinde toate activitatile prin care oamenii încearc1 s1 o0in1 careva statute,
favoruri, unuri de tot felul 3i s1 exercite o influenta legitim1 asupra societatii. intr-un
sens mai particular, specializat aceast1 notiune poate semnifica o aordare ce vizeaz1
studiile politice, a c1rei preocupare se intersecteaz1 3i interp1trunde cu comportamentul
politic.

2$.orelaţia politicului şi ecinomicului #n procesul moderni)ării politice.

2'.onfli ctul politic. ,odalităţi şi căi de re)olare a conflictului.
$na dintre cele mai mari proleme cu care se confrunt1 R este cel transnistrean. &a are
trasee ad7nci în istorie, și multe polemici în afacerile externe ale ț1rii. R nu a putut fi
total independent și suveran, deo arece nu are acces la mar e. Rel a iile ț pol itice iș
economice, în raport cu vecinii no ștri sunt suliniat. $n alt aspect vulnerail este
identitatea limii
ț șți identit1 ii na ionale. ima deșstat este moldoveneasc1, de i istoria
spune c1 e rom7n. %cela și lucru este cu identitatea na țional1, ace asta variaz1 între
rom7n1 și moldoveneasc1, în func ție de orientarea politic1 a fiec1rui cet1 țean. ortul
#iurgiulești este, de asemenea, un punc t sla, pentru c1 $craina sus ine ț c1 R are o
influenț1 ecologic r1u pe el. O alt1 prolem1 este faptul c1 noi nu sunt garantate
energetic. 4e asemenea, la grani ța cu Rom7nia nu este configurat de orice document
oficial, astfel înc7t, practic, exist1 dou1 state rom7ne ști, și nu dou1 ț1ri diferite.
2+.senţa structura şi funcţiile ideologiei politice.
&timologia notiunii de ideologie provine de la cuvantul grecesc eidosFimagine si
logosFstiinta, disciplina, invatatura despre idei. ermenul modern de ideologie
apartine lui 4estutt de rac9 care l-a creat si l-a pus in circulatia literaturii politice.
"ntr-un memoriu adresat "nstitutului de stiinte si arte in <>@B, 4estut de rac9 considera
ideologia stiinta despre idei. entru el, ideologia inseamna critica genetica a ideilor, ea
se opune metafizicii sau psihologiei. ermenul nu presupune nimic din ceea ce este
indoielnic si necunoscut, el nu aminteste spiritului nici o idee de cauza.<
!unctiile ideologiei
"deologia isi evidentiaza rolul, utilitatea si eficienta sociala in societate prin functiile
exercitate. !unctiile exercitate de ideologii nu sunt aceleasi in toate societatile, chiar in
cadrul aceleiasi societati ideologiile urmaresc scopuri si interese diferite, au continuturi,
valori si semnificatii aparte, se folosesc de mi6loace si forme diverse in exprimarea si
manifestarea lor in practica sociala.
ocul si rolul ideologiilor in societate, functiile exercitate de acestea depind de
-natura sistemului politic8
-gradul dezvoltarii vietii si democratismului politic8
-statutul si pozitia in societate a emitentului pe care ideologia il reprezinta si ale carei
interese si aspiratii le fundamenteaza si promoveaza8
-raportul sau fata de sistemul puterii, face sau nu parte din cadrul acestuia, altfel spus este
o ideologie a puterii sau se afla in opozitie cu aceasta.
<.!unctia de cunoastere si interpretare a realitatii politice
&ste prima functie a oricarei ideologii, ea realizeaza contactul acesteia cu realitatea, cu
societatea. e aza cunoasterii si a interpretarii societatii social-politice, ideologia isi va
putea constitui demersurile teoretice si actiunea practica, isi va formula atitudinea fata de
aceasta, isi va preciza oiectivele si scopurile urmarite, strategia, mi6loacele si tehnicile
pe care le va utiliza in infaptuirea acestora.
Oiectivitatea sau suiectivitatea cunoasterii societatii si, in stransa legatura cu aceasta, a
interpretarii pe care o da acesteia, tine in cea mai mare masura, de oiectivele si scopurile
urmarite si promovate de emitent, ideologia fiind doar forma teoretica concentrata a
acestora, mi6locul de exprimare a lor in planul politicii.
?.!unctia partinica-partizana
Continutul unei asemenea functii este determinat, impus de emitentul politic, a carei
emanatie este prin excelenta ideologia. inand genetic si functional de acesta, fiind
produsul sau, ideologia va reflecta si interpreta realitatea, va fundamenta si promova
interesele acestuia, adica va fi partinica, partizana. Orice valoare, principiu care ii poate
servi la realizarea oiectivelor si sarcinilor sale, chiar daca acestea sunt intr-o vadita
contradictie cu realitatea, cu adevarul pentru respectiva ideologie ele sunt valaile, reale
si invers.
K.!unctia teoretica-explicativa
Orice ideologie, in demersul sau teoretic, isi propune sa explice si sa 6ustifice pozitia si
atitudinea emitentului sau in societate, in raport cu puterea, oiectivele si scopurile sale
urmarite. "n situatia ca emitentul sau se afla la putere, ea va legitima actiunile si politica
acesteia, indiferent de strategiile si mi6loacele folosite, de rezultatele si eficienta acesteia.
otodata, ideologia va organiza si conduce lupta teoretica impotriva altor ideologii si
elaorate politice, promovate
generale aceasta fiind o partesisi in multeduse
situatii foartedeimportanteideologie
a luptei
"deologia va avea totodata un rol ma6or in explicarea si constientizarea propriilor aderenti,
in moilizarea acestora la sustinerea si actiunile sale. "n acelasi timp, ideologia va
contriui in mare masura la fundamentarea discursului politic al propagandei, punandu-i
chiar la dispozitie strategiile si mi6loacele sale. !undamentandu-i si rationalizandu-i
lima6ul politic, dandu-i un caracter rational, disimuland violenta si neadevarul, ideologia
constituie cea mai eficienta forma a propagandei politice.
"n aceeasi linie se inscrie si precizarea lui Olivier Reoul ideologia 6ustifica puterea intr-
un mod rational, prin consens sau necesitate, disimuland ceea ce puterea are esential
 faptul ca ea ramane sacra pentru cei ce o exercita, ca ea treuie sa fie astfel pentru cei
care o suporta si ca presupune o amenintare pentru cei ce o refuza.<<
%tata timp cat vor exista colectivitati umane, vor exista si oameni cu propriile lor idealuri
si interese si odata cu ei, emitenti politici cu idealuri proprii.
"deologiile au fost si vor fi insotitoro permanenti si activi ai gandirii si actiunii umane.
2/.*aradig mele de ba)ă ale politologiei.
:paradigm1 J gr. paradeigmaJ exemplu, model ; J o totalitate de rezultate, exprimate
printr-un sistem teoretic, care este acceptat1 ca una constant1 (cel pu0in pentru un anumit
stadiu de cercetare) de comunitatea știin0ific1. 4eci este vora de o activitate de cercetare
azat1, în mod stail, pe unul sau mai multe rezultate provenite din cunoa șterea empiric1
precedent1, a c1ror capacitate de a constitui temelia practicii ulterioare este recunoscut1
de comunitatea știin0ific1 (sau una dintre comunit10i).
aradigmele teologic1, naturalist1, social1 și ra0ional-critic1 sunt paradigmele principale
ale politologiei.
3.onceptul de sistem electoral şi proces electoral.
Sistemele electorale sau sistemele de ot înt7lnite în întreaga lume sunt str7ns legate
sistemele de partide din țara luat1 in considerare. 'istemele de vot reprezint1 mecanismul
prin care se selecteaz1 reprezentanții unei grup1ri c1rora li se deleag1 autoritateade a- și
reprezenta aleg1torii și de a lua decizii în numele și pentru ace știa din urm1.
2n cadrul democratic de analiz1 a procesului electoral se înt7lnesc dou1 mari tipuri de
sisteme de vot sistemul electoral ma6oritar și sistemul electoral cu repre)entare
proporțională. 2n genere, sistemul electoral ma6oritar este înt1lnit în acele ț1ri care prezint1
democrații ma6oritariste (de exemplu area Uritan ie, '$%), iar sistemul electoral cu
reprezentare
conform uneipropor
țional1 este caracteristic ț1rilor care și-au organizat regimul politic
democra ții consensualiste (de exemplu #ermania, "talia, Uelg ia).

4iferențele dintre cele dou1 tipuri de sisteme electorale pot fi corelate a șadar cu dou1
interpret1ri ma6ore ale procesului democratic. $na dintre ele, azat1 pe logica deciziei
eficiente, privilegiaz1 ideea potrivit c1reia, într-un sistem politic democratic, guvernarea
se fundamenteaz1 pe exprimarea voin ței ma6orit1 ții. Cealalt1, porne ște de la o cu totul alt1
viziune în privința reprezent1rii politice. Conform principiului propor ționalit1 ții, nu este
suficient ca rezultatul alegerilor s1 reflecte prezen ța unei ma6orit1 ții, ci este necesar1 o
inventariere c7t mai fidel1 a op țiunilor electorale, astfel înc7t minorit1 țile semnificative s1
nu fie dezavanta6ate.
- Sisteme "* pe liste de partid

31.Fenomen ul puterii politice. 7nterpretările moderne ale fenomenului puterii

politice.
puterea politic1 o definim ca putere a unei colectivit10i umane (popor, na0iune) organizate
în stat, av7nd un caracter organizat 3i institu0ionalizat, suprem1 în raport cu alte puteri
sociale din cadrul teritorial al statului, care este exercitat1 în numele poporului pentru
realizarea lier1 3i conform1 voin0ei sale a prolemelor lui interne 3i externe.
uterea politic1 se caracterizeaz1 prin unele tr1s1turi esen0iale prin care ea se deosee3te
de alte categorii de putere, cum ar fi unicitate, indiviziilitate. 2n afar1 de aceasta,
 puterea politic1 se manifest1 3i printr-un caracter institu0ionalizat, impersonal, permanent
3i prin suprema0ie.
uterea politica constituie un susistem al puterii sociale cu rol determinant în reglarea si
functionarea vietii sociale, ea reprezent7nd capacitatea unor grupuri de oameni de a-si
impune vointa în organizarea si conducerea de ansamlu a societatii. uterea politica are
anumite trasaturi care o indivizualizeaza fata de alte forme de putere din societate,
precum H se manifesta la nivelul cel mai general al societatii, asigur7nd organizarea si
conducerea ei la nivel gloal8 H prin forta de care dispune, detine capacitatea de a
coordona celelalte forme ale puterii, pe care le slu6este, în scopul asigurarii concertarii
acestora spre o conducere unitara cu caracter suveran8 H se exercita, de regula, pe aza
unei legislatii asigurate prin constitutie si alte legi8 H se manifesta în mod organizat, prin
intermediul unor institutii politice (stat, partide etc.).

32.(e)oltarea politică şi caracteristicile ei sistemice.

*olitica de de)oltare regionala reprezinta un ansamlu de masuri planificate si
promovate de autoritatile administratiei pulice locale si centrale, in parteneriat cu diversi
actori (privati, pulici, voluntari), in scopul asigurarii unei cresteri economice, dinamice
si duraile, prin valorificarea eficienta a potentialului regional si local, in scopul
imunatatirii conditiilor de viata. rincipalele domenii care pot fi vizate de politicile
regionale sunt dezvoltarea intreprinderi lor, piata fortei de munca, atragerea investitiilo r,
transferul de tehnologie, dezvoltarea sectorului "...-urilor, imunatatirea
infrastructurii, calitatea mediului incon6urator, dezvoltare rurala, sanatate, educatie,
invatamant,
alitatea mediuluicultura.
incon6urator, dezvoltare rurala, sanatate, educatie, invatamant, cultura.
0biectiele de aza ale politicii de de)oltare regionala sunt urmatoarelediminuarea
dezechilirelor regionale existente, cu accent pe stimularea dezvoltarii echilirate si pe
revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare intarziata)8 preintimpinarea producerii de
noi dezechilire8
• indeplinirea criteriilor de integrare in structurile $niunii &uropene si de acces la
instrumentele financiare de asistenta pentru tarile memre (fonduri structurale si de
coeziune)8
• corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de dezvoltare8 stimularea cooperarii
interregionale, interne si internationale, care contriuie la dezvoltarea economica si care este
in conformitate cu prevederile legale si cu acordurile internationale incheiate de Romania.
*rincipiilecare stau la aza elaorarii si aplicarii politicilor de de)oltare
regionala suntdescentralizarea procesului de luare a deciziilor, de la nivelul
central/guvernamental, spre cel al comunitatilor regionale8
• parteneriatul intre toti actorii implicati in domeniul dezvoltarii regionale8

• planificarea - proces de utilizare a resurselor (prin programe si proiecte) in vederea

atingerii unor oiective stailite8
• cofinantarea - contriutia financiara a diversilor actori implicati in realizarea
programelor si proiectelor de dezvoltare regionala.

33.*aradigme şi tendinţe de de)oltare ale politicei internaţionale.

*aradigma este o construcție mental1 larg acceptat1, care ofer1 unei comunit1 ți sau unei
societ1ți pe perioad1 îndelungat1 o az1 pentru crearea
unei identit1ți de sine (a activit1ții de cercetare de exemplu) și astfel pentru rezolvarea
unor proleme sau sarcini.
:paradigm1 J gr. paradeigmaJ exemplu, model ; J o totalitate de rezultate, exprimate
printr-un sistem teoretic, care este acceptat1 ca una constant1 (cel pu0in pentru un anumit
stadiu de cercetare) de comunitatea știin0ific1. 4eci este vora de o activitate de cercetare
azat1, în mod stail, pe unul sau mai multe rezultate provenite din cunoa șterea empiric1
precedent1, a c1ror capacitate de a constitui temelia practicii ulterioare este recunoscut1
de comunitatea știin0ific1 (sau una dintre comunit10i).
aradigmele teologic1, naturalist1, social1 și ra0ional-critic1 sunt paradigmele principale
ale politologiei.
oi tendin0e s-au manifestat 3i în ceea ce prive3te evolu0ia rela0iilor interna0ionale.
%sist1m astfel la o cre3tere a puterii 3i influen0ei regionale a Uraziliei (una dintre primele
<D economii din lume, aflat1 în plin1 expansiune) 3i a Tenezuelei (care a utilizat foarte
ine diploma0ia petrolului în favoarea sa). %par noi proiecte de integrare regional1
(%lternativa Uolivarian1 pentru %merici, etro'ur, etroCarie etc) sau se înt1resc
vechile modele (ercosur, C%R"CO etc). %merica atin1 începe s1 devin1 un actor
important pe scena politic1 mondial1, at7t din punct de vedere politic, c7t 3i economic
34.(iscursul politic #n condiţiile societăţii infomaţionale.
4iscusul electoral constituie principala modalitate prin care actorul politic poategenera eveni
mente intr-o campanie electorala. O data lansat in spatiul concurential alcampaniei, discursul
electoral parcurge o continua miscare de reorganizare si negociereconform unei Pgramatici;
conventionale care include Pcapitole; allocate participantilor protagonisti candidatii, mass-
media, Pclasa mediatica; (personalitatile pulice carecomenteaza evenimentul), electoratul si
diferitele reprezentari ale acestuia. Cu alte cuvinte,inainte chiar de a deveni Pdiscurs;, exista
de6a institutia si practica discursului electoral.P4iscursul; este un mod de utilizare a limii si
a lima6elor (lima6e
nonverale,lima6e specializate, diferite vocaulare) pe aza caruia un actor social prezintain
terlocutorilor sai o interpretare a unor fapte. "n masura in care, utilizand o lima si
anumitelima6e, producem efecte asupra unor fapte. "n masura in care, utilizand o lima si
anumitelima6e, producem efecte asupra interlocutorilor nostri directi si indirecti, putem
spune caorice un Pdiscurs;,
discursive.&laorand act de
punem incomunicare
circulatie anumitearefapte si,o in acelasi
dimensiune
timp,carac
terizam faptele respective8 ne atriuim noua si interlocutorilor nostril o pozitie in functiede
situatia in care ne aflam8 indicam cat de mult ne implicam in actul de comunicare si cat
deimportanta este pentru noi situatia in care comunicam. rin discurs, redefinim situatia in
careevoluam.
• Internetul – o sursã de comunicare a discursului politic. $na dintre prolemele
controversate ale comunicYrii politice actuale se referY la posiilitY0ile pe care le au
actorii politici de a se adresa direct electoratului astfel înc7t discursul politic sY nu
Padaptat; de 6urnali3ti la necesitY0ile unui Peveniment mediatic; (v.cap. A.<.A). $nii
autori (Ureton, <@@N) semnaleazY cY un simptom al comunicYrii politice actuale constY
în faptul cY pulicul accede din ce în ce mai greu la discursul politic Pmediat;, adicY la
discursul iniţial al actorului politic. 4in acest punct de vedere, internetul ar putea
ameliora circula0ia pulicY a discursului politic în mYsura în care liderii politici 3i
partidele integreazY internetul printre practicile de comunicare politicY.