Tema 2: Activitatea de întreprinzător.

Reglementarea juridică a
activităţii de întreprinzător
1. Definiţia activităţii de întreprinzător şi elementele ei constitutive.
2. Genuri de activităţi antreprenoriale.
3. Principalele obligaţiuni ale întreprinzătorului.
3.1 Obligaţiunea de licenţiere
3.2 Alte obligaţiuni

1.Definiţia activităţii de întreprinzător şi elementele ei distinctive.

Prin activitatea de întreprinzător se subînţelege activitatea de fabricare a
producţiei, de executare a lucrărilor şi de prestare a serviciilor, desfăşurată de
cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din propria iniţiativă, în
numele şi cu riscul propriu, sub răspunderea lor patrimonială, în scopul asigurării unei
surse de venituri permanente (Legea nr. 845/1992, art. 1).
În calitate de întreprinzător, după cum reiese din definiţia legală, poate activa o
persoană fizică sau juridică, care efectuează orice gen de activitate economică
neinterzisă de lege, precum ar fi: producerea bunurilor materiale, intermedierea
comercială, activitatea de comerţ (vânzarea-cumpărarea), operaţiile cu valorile
mobiliare etc.
Persoana fizică, fără a constitui o persoană juridică, poate desfăşura activitatea
dată, dacă:
 a obţinut patenta de întreprinzător;
 a înregistrat o întreprindere individuală;
 a înregistrat o gospodărie ţărănească.
Codul civil clasifică persoanele juridice în persoane juridice cu scop lucrativ şi
persoane juridice cu scop nelucrativ (art. 55), dreptul de a desfăşura activitatea de
întreprinzător având-o cele cu scop lucrativ (societăţile comerciale, societăţile
cooperatiste, întreprinderile de stat şi municipale).
Luând în considerare importanţa acestei activităţi, statul permite practicarea ei
numai după înregistrarea oficială. Prin înregistrare se urmăresc mai multe scopuri,
dintre care cele mai importante sunt: efectuarea unui control asupra persoanei care
practică activitatea de întreprinzător, contracararea activităţii ilegale, ţinerea unei
evidenţe statistice în vederea reglementării economiei, promovarea politicii de
impozitare, informarea publicului asupra identităţii şi capacităţii persoanelor
înregistrate.
Din definitia dreptului afacerilor, reies şi principalele elemente ale
activităţii de întreprinzător:
Activitatea independentă presupune libertatea întreprinzătorului în alegerea
obiectului viitoarei activităţi şi a metodelor de lucru, inadmisibilitatea imixtiunii în
afacerile private. Întreprinzătorul activează din propria voinţă şi în interesul său
propriu.
Activitatea independentă a întreprinzătorului are, totuşi, anumite limite, astfel că
nu putem vorbi de libertate totală. Independenţa lui poate fi limitată de actele
normative, dar numai în măsura necesară asigurării securităţii statului, ordinii
publice, sănătăţii, drepturilor şi libertăţilor legale ale altor persoane etc.
Activitatea din proprie iniţiativă este activitatea care se exercită prin
propriul spirit de întreprinzător şi propria ingeniozitate. Iniţiativa trebuie să fie
raţională, întemeiată, reală şi legală. Nimeni nu poate fi obligat să practice activitatea
de întreprinzător.
Activitatea în nume propriu este desfăşurată de întreprinzător sub denumirea
de firmă proprie, dacă este persoană juridică cu scop lucrativ, iar de întreprinzătorul
individual sub numele său, care trebuie să fie inclus în denumirea de firmă.
Denumirea de firmă şi numele individualizează întreprinzătorul în activitatea sa.

1
 Activitatea pe riscul propriu şi sub răspunderea patrimonială proprie.
Riscul activităţii de întreprinzător, spre deosebire de alte noţiuni juridice ale riscului,
poate fi definit ca activitatea acestuia pe piaţă, în condiţiile incerte referitoare la
posibilul câştig sau pierdere, când cel care ia decizia, nefiind în stare să prevadă
faptul dacă va obţine profit sau va suferi pierderi, trebuie, totuşi, să opteze pentru
una din deciziile optime.
Răspunderea materială a întreprinzătorului este diversă, în funcţie de forma
organizatorico-juridică, şi intervine atunci când activitatea sa este ineficientă sau
când nu şi-a onorat obligaţiile.
Activitatea în scopul asigurării unei surse de venit permanent.
Activitatea de întreprinzător presupune obţinerea sistematică a unei surse de venit,
ca rezultat al unei activităţi continue, şi nu ocazionale.
2.Genurile activităţii de întreprinzător pot fi deduse din definiţia dată la
art.1 al Legii nr. 845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi: fabricarea
producţiei, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor. În definiţie nu a fost indicată
cea mai răspândită activitate – comercializarea mărfurilor şi a produselor. Mai sunt
şi alte genuri de activitate reglementate de legislaţie: activităţile bancare, de
investiţii, operaţiunile cu valorile mobiliare, de asigurare etc.1
În legislaţia altor state acţiunile întreprinse de agenţii economici în
procesul activităţii lor sunt denumite acte sau fapte de comerţ (Franţa,
România).
Producerea mărfurilor este acel tip de activitate economică cu caracter general,
care are ca obiect transformarea materiilor prime şi a materialelor în produse noi cu o
valoare mai mare.
Executarea lucrărilor este activitatea economică prin care întreprinzătorul se
obligă să îndeplinească, într-un termen stabilit, o anumită lucrare, fie din propriul
material, fie din materialul beneficiarului. Acestea sunt lucrări de construcţii, montaj.
Prestarea serviciilor este acel gen de activitate economică destinată satisfacerii
necesităţilor persoanelor fizice şi juridice prin acordarea diferitelor servicii:
consultative, de transport, de asigurare, de deservire socială etc.
Comercializarea mărfurilor şi produselor. Tot spectrul de produse şi servicii sunt
destinate, în general, consumatorilor. Comercializarea mărfurilor poate fi făcută
direct şi nemijlocit de către producător prin magazine sau depozite angro proprii ori
prin intermediari (firme de distribuţie).
Toate mărfurile şi serviciile sînt destinate consumatorilor. între producător şi consumator însă există
de regulă unul sau mai mulţi intermediari, altfel spus, comercianţi, care cumpără de la producător mărfuri
pentru a le revinde fie consumatorilor nemijlocit, fie altor comercianţi. Actul de comercializare
presupune transferul dreptului de proprietate asupra unui bun de la vânzător la cumpărător.
Tipurile activităţii de întreprinzător
După importanţa pentru societate, activităţile de întreprinzător pot fi clasificate în: activităţi interzise;
activităţi monopol de stat; activităţi monopoluri naturale, activităţi supuse licenţierii; activităţi practicate
în baza patentei de întreprinzător; activităţi care pot fi practicate liber, fără autorizaţie specială.
Activităţile interzise. Legislaţia nu conţine o listă a activităţilor economice interzise aşa cum fusese
anterior94. în lipsa unor reglementări exprese, în această listă se includ activităţile care pot să aducă un profit
material şi pentru care este prevăzută o pedeapsă penală sau administrativă.
Potrivit Codului penal nr.985/2002, se interzic şi se sancţionează: activitatea mercenarilor (art.141),
traficul de fiinţe umane (art.165), traficul de copii (art.206), munca forţată (art.168), practicarea ilegală a
medicinii şi activităţii farmaceutice (art.214), proxenetismul (art.220) etc.
Regulamentul cu privire la reglementarea monopolurilor din 7.08.1995 determină şi statuează
cadrul normativ general şi principiile reglementării de către stat a monopolurilor statului şi monopolurilor
naturale din economia naţională. Dat fiind că:
o funcţia sa vitală de a apăra cetăţenii şi societatea de producerea şi comercializarea
necontrolată a armelor, substanţelor explozibile, stupefiantelor, alcoolului, altor mărfuri şi

1
Roşca N. Baieş S. Dreptul afacerilor: Vol. I. – Chişinău: F.E.P., 2004. – P. 55
2
 servicii, precum şi de falsificarea bancnotelor şi hîrtiilor de valoare statul o poate asigura mai
deplin numai prin stabilirea monopolului său asupra fabricării şi circulaţiei lor;
o reorganizarea rapidă a structurii statal-monopoliste a economiei naţionale, constituie în
condiţiile sistemului administrativ de comandă şi desfiinţarea imediată a monopolurilor pot
conduce la reducerea bruscă şi radicală a producţiei şi scăderea eficienţei economice;
o producerea, comercializarea şi procurarea anumitor grupuri de mărfuri şi prestarea unor
servicii au, în condiţiile monopolului natural din motive de ordin natural, tehnologic şi
economic, o eficienţă economică mai înaltă, iar concurenţa în sfera de acţiune a monopolului
natural devine o risipă, care poate prejudicia interesele economiei naţionale şi ale societăţii;
o statul este obligat, în interesele societăţii, să elimine monopolurile din economia naţională
sau, dacă înlăturarea lor imediată este imposibilă sau inoportună - să le reglementeze strict
activitatea.
Monopolul statului - situaţia în care un număr limitat de agenţi economici sînt învestiţi de către
organele administraţiei publice cu dreptul exclusiv sau cu drepturi exclusive pentru desfăşurarea într-o
anumită sferă a activităţilor economice: de producere, transportare, comercializare şi procurare a mărfurilor
(serviciilor).
Se consideră monopol al statului domeniile de activitate, prin intermediul cărora organele respective
ale administraţiei publice îşi exercită funcţiile legate de apărarea şi securitatea statului, precum şi cele în care
sînt produse şi comercializate anumite tipuri specifice de mărfuri (servicii);

Monopolul natural - situaţia cînd producerea, transportarea, comercializarea, procurarea mărfurilor

şi grupurilor de mărfuri reciproc substituibile, precum şi prestarea anumitor tipuri de servicii, în virtutea unor
factori de ordin natural, economic sau tehnologic, se află sub controlul direct sau indirect al unuia sau al
cîtorva agenţi economici.
În domeniul monopolului natural, de rînd cu agenţii economici de stat îşi pot desfăşura activitatea şi
agenţii economici fără capital de stat.
Subiecţi ai monopolurilor sînt agenţii economici, ce desfăşoară activităţi în domenii asupra cărora s-
au instituit monopoluri.
Metodele de reglementare a monopolurilor:
Guvernul îşi promovează politica sa de supraveghere şi reglementare a activităţii monopolurilor de
stat şi monopolurilor naturale prin intermediul organelor publice centrale şi organelor administraţiei publice
locale.
Organele administraţiei publice locale pot stabili în teritoriul lor norme specifice de reglementare a
activităţii subiecţilor monopolurilor statului şi ai monopolurilor naturale în sfera alimentării cu apă şi
gospodăriei comunale şi asigurării cu energie electrică, termică şi gaze.
În scopul promovării unei politici de stat de maximă eficienţă organele administraţiei publice,
autorizate cu funcţii de reglementare a activităţii subiecţilor monopolurilor, sînt în drept să le aplice
următoarele metode generale şi speciale:
- alegerea şi realizarea priorităţilor de dezvoltare a unităţilor de producţie în baza principiilor
politicii generale social-economice şi structurale;
- elaborarea şi aprobarea programelor speciale de stat şi ramurale de demonopolizare a
economiei şi dezvoltare a concurenţei;
- elaborarea recomandărilor privind crearea întreprinderilor fără participarea capitalului de stat
în domeniile adiacente sferei monopolurilor de stat şi naturale;
- examinarea cauzelor încălcării legislaţiei antimonopol de către agenţii economici monopolişti;
- controlul asupra respectării standardelor de securitate a lucrărilor;
- supravegherea metrologică de stat;
- supravegherea de stat asupra respectării cerinţelor documentaţiei tehnice normetive;
- controlul asupra emisiei hîrtiilor de valoare;
- instituirea controlului asupra agenţilor economici cu activităţi în sfera monopolurilor sus-
indicate prin procurarea pachetului acţiunilor de control;
- reglementarea (menţinerea sau majorarea) volumului de fabricare, comercializare şi
achiziţionare a mărfurilor (serviciilor);
- stabilirea volimului de producţie (servicii) pentru necesităţile statului;
- stabilirea grupurilor de consumatori care urmează să fie deserviţi în mod obligatoriu;
- stabilirea regimului de lucru al agenţilor economici;

3
 - avizarea (autorizarea) fabricării sau furnizării producţiei (serviciilor) ce nu ţine de profilul
agenţilor economici sau interzicerea tipurilor de activitate ce nu ţin de profilul respectiv;
- introducerea anumitor restricţii asupra consumului de mărfuri şi servicii de primă necesitate,
asupra livrărilor de mărfuri fabricate şi comercializate în sfera monopolului natural în cazurile
deficitului, generat de avarii, calamităţi naturale, stări exepţionale;
- controlul calităţii şi ritmicităţii livrărilor producţiei (prestării serviciilor) de profil;
- reglementarea preţurilor prin stabilirea coeficienţilor maximi ai preţurilor (tarifelor) fixe,
înregistrarea preţurilor (tarifelor) declarate, stabilirea plafoanelor de rentabilitate;
- organizarea licitaţiilor şi concursurilor pentru adjudecarea către investitori a dreptului de a
practica diverse genuri de activitate în sfera monopolului natural;
- acordarea licenţelor pentru activităţi în sfera monopolurilor naturale;
- reglementarea activităţii investiţionale (extinderea producţiei, construcţia unor noi obiecte,
înfiinţarea noilor întreprinderi);
- descentralizarea (divizarea) forţată a agenţilor economici şi separarea forţată a subdiviziunilor
acestora, cu atribuirea statutului de persoană juridică şi deschiderea conturilor în instituţii
bancare;
- exercitarea supravegherii de stat asupra fuziunii şi asocierii subiecţilor monopolurilor statului
şi ai monopolurilor naturale, precum şi asupra procurării de către aceştia a acţiunilor (cotelor
în capitalul statutar), în special asupra fuziunii şi asocierii subiecţilor monopolurilor statului şi
ai monopolurilor naturale cu alţi agenţi economici;

- supravegherea de stat asupra procurării acţiunilor (cotelor în capitalul statutar) a subiecţilor

monopolurilor statului şi ai monopolurilor naturale.
Metodele reglementării de stat se aplică faţă de fiece subiect concret din sfera monopolurilor statului
şi monopolurilor naturale, în funcţie de situaţia de piaţă.
Metodele speciale de reglementare a activităţii subiecţilor monopolurilor statului şi monopolurilor
naturale nu pot fi aplicate în alte sfere de activitate, cu excepţia cazurilor stabilite de legislaţie.
Subiecţii monopolurilor statului şi monopolurilor naturale sînt obligaţi:
- să execute integral şi la timp hotărîrile şi prescripţiile organului public de specialitate:
- să prezinte organului public de specialitate dări de seamă şi informaţii referitoare la activitatea
sa în modul şi termenele stabilite de acest organ.
Subiecţii monopolurilor statului şi monopolurilor naturale şi persoanele lor oficiale sînt obligaţi să
prezinte la cererea organelor publice de specialitate documente autentice, informaţii şi explicaţii în scris şi
verbale şi orice alte date, necesare pentru executarea funcţiilor de specialitate ale organelor publice centrale,
prevăzute în prezentul Regulament.
Datele ce constituie secret comercial, furnizate potrivit prevederilor prezentului Regulament, nu pot fi
divulgate.Necesitatea respectării secretului comercial nu poate servi drept temei pentru neprezentarea
informaţiei cerute.
Subiecţilor monopolurilor statului şi monopolurilor naturale le este interzisă întreprinderea unor
acţiuni ce ar putea comporta degradarea calităţii activităţilor, ce ţin de monopolurile statului şi monopolurile
naturale, sau suspendarea acestora.
Deciziile în toate chestiunile referitoare la introducerea, modificaarea şi suspendarea reglementării de
stat a activităţii subiecţilor monopolurilor statului şi monopolurilor naturale se adoptă de către Guvernul
Republicii Moldova.
Sînt în drept să înainteze propuneri privind introducerea reglementării de către stat a monopolurilor
statului şi monopolurilor naturale, precum şi modificarea şi suspendarea prescripţiilor ei organele publice
centrale şi ale administraţiei publice locale, societăţile consumatorilor şi agenţii economici.
Activităţile monopol de stat, conform anexei 2 a Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr. 582
din 17 august 1995 sunt:

1. Ministerul Finanțelor:
 producerea semnelor ce confirmă achitarea taxelor și plăților de stat;
 confecționarea ordinelor și medaliilor.
 marcarea de stat a articolelor din metale preţioase şi pietre prețioase;
 activitatea ce ţine de utilizarea metalelor preţioase şi pietrelor prețioase
2. Ministerul Agriculturii și Alimentației:

4
  acordarea asistenței veterinare animalelor, contaminate cu boli deosebit de periculoase;
 producerea, stocarea și comercializarea angro a produselor alcoolice (alcool etilic alimentar
rafinat (rectificat) , alcool etilic alimentar brut, alcool etilic de vin, distilat de vin crud pentru
divinuri (coniacuri) , distilat de vin maturizat divinuri (coniacuri) , băuturi naționale tari,
inclusiv brandy, rachiuri și lichioruri, vin spumant (șampanie), vin spumos (gazificat) , vinuri
alcoolizate cu alcool etilic alimentar de orice proveniență, vinuri naturale, bere;
 fabricarea articolelor de tutun.
3. Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor:
 confecționarea semnelor poștale ce confirmă achitarea;
 crearea și deservirea sistemelor de comunicație ale organelor puterii și administrației de stat;
 prestarea serviciilor poştale (cu excepţia poştei exprese)
4. Ministerul Sănătății:
 exportul și importul substanțelor stupefiante;
 fabricarea și desfacerea substanțelor stupefiante, cu efect puternic și otrăvitoare, inclusiv
diseminarea, cultivarea și vînzarea culturilor, ce conțin numitele substanțe;
 acordarea asistenței medicale de următoarele tipuri:
 tratarea bolilor oncologice;
 tratarea pacienților contaminați cu boli deosebit de contagioase, inclusiv a dermatozelor
molipsitoare și bolilor venerice, tratarea bolnavilor psihici, ce necesită o spitalizare urgentă:

 eliberarea concluziilor (certificatelor) medicale despre starea psihică a paciențelor;

 derularea controalelor și testărilor medicale periodice și preventive ale populației, cu
eliberarea concluziilor medicale;
 organizarea expertizei pentru stabilirea pierderii temporare și permanente a capacității de
muncă, cu eliberarea documentelor medicale respective;
 tratarea narcomaniei;
 supravegherea și tratarea femeilor gravide;
 intervențiile chirurgicale, inclusiv avorturile;
 metodele invazive de cercetare și tratament;
 exercitarea controlului medico-sanitar de stat asupra procesului tehnologic de fabricare a
produselor alimentare și producție industriale;
 prestarea lucrărilor de deservire sanitaro-epidemiologică.
5. Ministerul Apărării:
 achiziționarea de către stat, pentru necesitățile apărării, a tehnicii de luptă și speciale,
munițiilor, armamentului și a echipamentelor speciale;
 fabricarea diferitelor tipuri de armament, muniții, materii explozive, a mijloacelor deflagrante
și pirotehnice, precum și comercializarea acestora;
 repararea armamentului ( cu excepția celui sportiv și de vînătoare).
6. Ministerul Afacerilor Interne:
 fabricarea peceților și ștampilelor.
7. Agenţia Naţională pentru Geodezie, Cartografie şi Cadastru:
 evidența de stat, înregistrarea juridică și inventarierea tehnică (inclusiv pașaportizarea)
construcțiilor și proprietăților clădite;
 efectuarea expertizei de inventariere tehnică a construcțiilor și obiectelor gospodăriei locative
și deservirii comunale, evaluarea și divizarea construcțiilor și proprietăților clădite, repunerea
în vigoare a documentelor pentru dreptul de posesiune asupra edificiilor.
8. Banca Națională a Republicii Moldova:
 emisia hîrtiilor de valoare, emisia și baterea monedelor.
9. Departamentul Standarde, Metrologie și Supraveghere Tehnică:
 verificarea și asistența metrologică de stat a mijloacelor de măsură;
 efectuarea la nivel național a lucrărilor de standardizare și patentare.
10. Agenția Națională pentru Geodezie, Cartografie și Cadastru:
 efectuarea lucrărilor de cartografie;;
 derularea lucrărilor geodezice și astronomo-geodezice, prelucrarea matematică a măsurărilor
geodezice ale Rețelei geodezice de stat;

5
  prestarea lucrărilor gravimetrice, topografice la scara 1:2000 și mai mică, cartografice în
aspectul grafic și digital, la scara 1:10000 și mai mică, cadastrale ( constituirea bazei
topografo-geodezice și cartografice și a băncilor de date, ce includ informația topografo-
geodezică și cartografică despre teritoriul Republicii Moldova).
11. Direcția Generală pentru Rezervele Materiale pe lîngă Guvernul Republicii Moldova:
 constituirea rezervelor de stat.
12. Departamentul Protecţiei Mediului Înconjurător:
 efectuarea lucrărilor în domeniul hidrometeorologiei.
 elaborarea proiectelor şi întocmirea normelor concentraţiilor maxime admisibile de evacuări
şi ale amplasării deşeurilor;
 elaborarea şi întocmirea normelor maxime admisibile de degajări de substanţe nocive şi
inventarierea surselor de poluare a aerului atmosferic;
 efectuarea prospecţiunilor privind evaluarea impactului asupra mediului înconjurător.
13. Întreprinderea de Stat Expediţia Hidro-Geologică din Moldova "EHGeoM:
 efectuarea lucrărilor în domeniul cercetării geologice

Activităţile monopol natural.

1. Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor:

 căile ferate magistrale cu zonele lor de protecţie, instalaţiile de cale, construcţiile de arbă şi
serviciile de exploatare a acestora;
 staţiile şi punctele de triaj pentru prelucrarea tehnologică şi trecerea garniturilor de tren
(materialului rulant);
 gările feroviare;
 autostrăzile, construite din contul bugetelor republican şi locale, cu zonele de protecţie,
construcţiile de arbă şi serviciile de întreţinere şi exploatare a acestora;
 căile navigabile naturale şi artificiale, cu sistemele de navigaţie şi condiţiile navigabile
asigurate;
 porturile fluviale, instalaţiile portuare, debarcaderele şi danele de acostare de folosinţă
generală pe căile de comunicaţie pe ape naturale şi artificiale, cu serviciile de întreţinere şi
exploatare a lor;
 întreprinderile pentru toate tipurile de transport în comun, cu excepţia taximetrelor;
 reţele magistrale de telecomunicaţii;
 reţele de televiziune şi radiodifuziune pentru difuzarea radioprogramelor de stat;
 reţele publice de radiodifuziune prin fir;
 reţele de telecomunicaţii internaţionale;
 reţeaua de difuziune a presei periodice.
2. Departamentul Energetică, Resurse Energetice şi Combustibil:
 în complexul termico-energetic:
 întreprinderile staţionare de producere a energiei electrice şi termice, conectate la sistemul
energetic unic;
 reţelele electrice de toate tensiunile şi reţelele termice magistrale ale sistemului energetic
unic;
 reţelele de gaze şi obiectivele sistemului unic de gazificare, transportul prin conducte.
               3. Ministerul Serviciilor Comunale şi Exploatării Fondului de Locuinţe:
 întreprinderile şi organizaţiile, care exploatează reţelele şi comunicaţiile de aprovizionare cu
energie termică, conductele de apă şi canalizate;
 serviciile pentru colectarea gunoiului şi curăţirea zăpezii;
 întreprinderile pentru prestarea serviciilor rituale;
6
  întreprinderile pentru înmormîntarea substanţelor radioactive (noxelor) şi a altor substanţe
dăunătoare .
               4. Administraţia de Stat a aviaţiei civile:
 aeroporturile, complexele de construcţii şi mijloace tehnice ale aeroporturilor, sistemelor de
dirijare a circulaţiei aeriene, de comunicaţie dintre navele aeriene şi de asigurare a securităţii
decolării şi aterizării aeronavelor.

Activităţile supuse licenţierii. Activităţile de întreprinzător supuse licenţierii sunt stabilite de LEGEA Nr.
160 din 22-07-2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător. Publicat : 14-10-2011 în
Monitorul Oficial Nr. 170-175
http://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=112518&lang=ro
Activităţile practicate în baza patentei de întreprinzător. Activităţile de întreprinzător care pot fi
desfăşurate în baza patentei de întreprinzător sunt stabilite la anexa nr.l a Legii nr.93/1998 privind patenta
de întreprinzător.
Activităţile care pot fi practicate fără autorizaţii speciale. întreprinzătorii persoane fizice şi persoane
juridice pot desfăşura genurile de activitate care nu sunt supuse licenţierii fără vre-o autorizaţie sau permisiune
specială dacă alte legi nu stabilesc altfel.
3. Principalele obligaţiuni ale întreprinzătorilor
3.1 Obligaţia întreprinzătorilor de a obţine licenţe pentru activităţile supuse
licenţierii.
Din momentul înregistrării de stat, întreprinderea poate să desfăşoare orice gen
de activitate, cu excepţia celor interzise de lege. Este prevăzută o listă a tipurilor de
activitate a căror practicare este permisă doar întreprinderilor de stat, de exemplu,
tipărirea bancnotelor şi baterea monedelor naţionale, tipărirea valorilor mobiliare,
confecţionarea ordinelor şi medaliilor. Mai sunt şi genuri de activitate pentru
practicarea cărora este nevoie de obţinerea unor acte suplimentare, cum este licenţa.
Ca instituţie juridică, licenţierea este o intervenţie a statului în activitatea
economică, o limitare a dreptului la activitatea de întreprinzător şi o restrângere a
capacităţii civile a subiectelor. Fiind o activitate a statului, licenţierea nu numai că
autorizează întreprinzătorul să practice o anumită activitate economică, dar şi
exercită faţă de el o funcţie de control, asigurând astfel respectarea legalităţii,
protecţia drepturilor, intereselor şi sănătăţii cetăţenilor, apărarea şi securitatea
statului, ocrotirea moştenirii culturale a poporului şi a altor interese publice.
Licenţierea conţine totalitatea procedurilor de reglementare a activităţii de întreprinzător legate de
eliberarea, reperfectarea, suspendarea, reînnoirea şi retragerea licenţelor, eliberarea copiilor şi duplicatelor
acestora, ţinerea dosarelor de licenţiere şi a registrelor de licenţe, controlul asupra respectării de către
titularii de licenţe a condiţiilor de licenţiere, adoptarea prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de
condiţiile de licenţiere;
Licenţa este actul permisiv, eliberat de către autoritatea de licenţiere în
procesul de reglementare a activităţii de întreprinzător, care atestă dreptul titularului
de licenţă de a desfăşura, pentru o perioadă stabilită, integral sau parţial, genul de
activitate indicat în aceasta, cu respectarea condiţiilor de licenţiere.
Formularul licenţei este un document de evidenţă strictă.
Licenţele eliberate de către autorităţile de licenţiere, indicate în prezenta lege,
sînt valabile pe întreg teritoriul Republicii Moldova dacă legile care reglementează
activitatea licenţiată respectivă nu prevăd limitări teritoriale. Licenţele obţinute în
Republica Moldova sînt valabile şi peste hotare în conformitate cu acordurile
internaţionale la care Republica Moldova este parte. Licenţele eliberate de către
autorităţile de licenţiere din străinătate sînt valabile şi pe teritoriul Republicii Moldova
în conformitate cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Politica statului în domeniul reglementării prin licenţiere a activităţii de întreprinzător
este promovată de către Ministerul Economiei și Infrastructurii.
Autorităţile de licenţiere sînt:
a) Agenția Servicii Publice;
b) Banca Naţională a Moldovei;
7
 c) Comisia Naţională a Pieţei Financiare;
d) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică;
e) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi
Tehnologia Informaţiei;
f) Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale;
g) Consiliul Coordonator al Audiovizualului.
Vezi, anexa 1 http://lex.justice.md/md/340497/
Licenţa conţine următoarele date:
a) denumirea autorităţii de licenţiere;
b) seria, numărul şi data eliberării/prelungirii licenţei;
c) denumirea, forma juridică de organizare, adresa juridică a titularului de licenţă
sau, pentru persoana fizică titular de licență – numele, prenumele şi adresa;
d) data adoptării deciziei de înregistrare a întreprinderii sau a organizaţiei, IDNO-
ul întreprinderii sau al organizaţiei ori seria şi numărul buletinului de identitate, IDNP-
ul persoanei fizice;
e) genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare se
eliberează licenţa;
f) termenul de valabilitate a licenţei;
g) semnătura conducătorului autorităţii de licenţiere sau a adjunctului acestuia
autentificată prin aplicarea ştampilei acestei autorităţi.
Cererea (declarația) pentru obţinerea sau prelungirea licenţei, de modelul stabilit
de autoritatea de licențiere, conţine:
a) denumirea, forma juridică de organizare, sediul, IDNO-ul întreprinderii sau
al organizaţiei ori numele, prenumele, adresa şi IDNP-ul persoanei fizice ce practică
activitatea de întreprinzător;
b) genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare
solicitantul de licenţă intenţionează să obţină licenţă ori să o prelungească;
c) declarația pe propria răspundere a solicitantului de licenţă privind
asumarea respectării condiţiilor de licenţiere la desfăşurarea genului de activitate
pentru care se solicită licenţă şi privind autenticitatea documentelor prezentate;
d) lista documentelor care se anexează la cererea (declaraţia) de
eliberare/prelungire a licenţei.
La cererea (declaraţia) pentru eliberarea licenţei se anexează documentele
suplimentare în conformitate cu prevederile actelor legislative ce reglementează
activitatea licenţiată pentru care se solicită licenţa. Documentele se depun în original
(cu excepţia cazului în care se utilizează serviciul e-licenţiere sau portalul unic al
serviciilor publice) sau în copii, inclusiv pe suport electronic, cu prezentarea ulterioară
a originalelor pentru verificare, cu excepţia celor stabilite pentru verificare prin
procedura ghişeului unic. La cererea (declaraţia) pentru prelungirea licenţei se
anexează numai documentele care necesită actualizare sau care conţin date diferite
de cele prezentate pentru eliberarea licenţei.
Pentru obţinerea, prelungirea sau reperfectarea licenţei prin intermediul
serviciului e-licenţiere, conducătorul întreprinderii sau al organizaţiei ori persoana
împuternicită de acesta sau persoana fizică va accesa portalul unic al serviciilor
publice.
Datele din documentele şi informaţiile depuse se verifică de către autoritatea de
licențiere fără implicarea solicitantului.
Autoritatea emitentă înregistrează cererea (declaraţia) pentru
eliberarea/prelungirea licenţei şi documentele anexate la aceasta conform
borderoului și eliberează imediat și necondiționat certificatul constatator autentificat
prin semnătura persoanei responsabile.
Licența se eliberează/se prelungește în baza deciziei autorității de licențiere.
Licenţa se consideră eliberată/prelungită în cazul survenirii aprobării tacite, inclusiv în
cazul în care autoritatea de licenţiere constată intervenirea aprobării tacite pentru
8
documentele suplimentare prevăzute de legea care reglementează domeniul licențiat
respectiv.
Procedura aprobării tacite, prevăzută de prezenta lege, se aplică tuturor
licenţelor, cu excepţia celor emise de către autorităţile de reglementare în sectorul
financiar (bancar şi nebancar), în domeniul activităţilor care vizează regimul armelor
de foc, muniţiilor şi explozibililor.
Informaţia despre adoptarea deciziei privind eliberarea/prelungirea licenţei se
comunică solicitantului cel tîrziu în prima zi lucrătoare după data adoptării deciziei.
Procedura de obţinere a licenţei.
Pentru obţinerea licenţei, conducătorul întreprinderii sau organizaţiei ori
persoana împuternicită de acesta sau persoana fizică depune la autoritatea de
licenţiere respectivă personal, prin scrisoare recomandată sau prin poştă
electronică (sub formă de document electronic cu semnătură digitală) o declaraţie de
modelul stabilit de această autoritate, semnată de persoana care depune declaraţia.
Solicitarea altor documente decît cele prevăzute de Lege se interzice.
Documentele se depun în original sau în copie pe e-licentiere.md sau personal
la ghișeul unic. Datele din documentele şi informaţiile depuse se verifică prin
procedura ghişeului unic.
Ghişeul unic este procedura prin care autoritatea de licenţiere, în colaborare cu
alte autorităţi publice ori instituţii abilitate prin lege cu funcţii de reglementare şi de
control, verifică autenticitatea informaţiei prezentate de solicitantul/titularul de
licenţă şi/sau remite actele recepţionate autorităţilor de specialitate pentru aprobare,
în cazurile în care legislaţia prevede aprobarea lor, în regim on-line, prin intermediul
reţelelor electronice la care are acces autoritatea de licenţiere, sau în alt mod stabilit
de aceste autorităţi, fără implicarea în acest proces a solicitantului/titularului de
licenţă.
Declaraţia pentru eliberarea licenţei şi documentele anexate la ea se
înregistrează conform borderoului, a cărui copie se expediază (se înmînează)
solicitantului de licenţă, cu menţiunea privind data înregistrării declaraţiei,
autentificată prin semnătura persoanei responsabile a autorităţii de licenţiere.
Declaraţia pentru eliberarea licenţei nu se înregistrează în cazul în care:
a) aceasta a fost depusă (semnată) de o persoană care nu are atribuţiile
respective;
b) documentele au fost perfectate cu încălcarea cerinţelor prezentului articol.
Despre refuzul înregistrării declaraţiei pentru eliberarea licenţei, solicitantul de
licenţă este informat în scris în cel mult 3 zile lucrătoare din ziua adresării, indicîndu-
se temeiurile refuzului.
După înlăturarea cauzelor ce au servit temei pentru refuzul înregistrării
declaraţiei pentru eliberarea licenţei, solicitantul de licenţă poate depune o nouă
declaraţie, care se examinează în modul stabilit.
Autoritatea de licenţiere, în baza declaraţiei pentru eliberarea licenţei şi
documentelor anexate, adoptă decizia privind eliberarea licenţei sau privind
respingerea declaraţiei în cel mult 3 zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia.
Informaţia despre adoptarea deciziei privind eliberarea licenţei se comunică
solicitantului cel tîrziu în ziua lucrătoare imediat următoare adoptării deciziei.
Temei pentru respingerea declaraţiei pentru eliberarea licenţei este depistarea
de către autoritatea de licenţiere a datelor neveridice în documentele prezentate de
către solicitantul de licenţă.
În caz de respingere a declaraţiei pentru eliberarea licenţei, solicitantul poate
depune o nouă declaraţie după înlăturarea cauzelor care au servit drept temei pentru
respingerea declaraţiei precedente.

Termenul de valabilitate a licenţei

9
 Termenul de valabilitate pentru licențele indicate în anexa nr. 1 compartimentul I
pozițiile 1, 5–13 este de 5 ani, pentru licențele indicate la pozițiile 2 și 4 este de 1 an,
pentru licențele indicate la poziția 3 este de 3 ani. Pentru genurile de activitate
indicate la pozițiile 14–31, termenul de valabilitate a licenţei se stabileşte prin legile
care reglementează activitatea licenţiată respectivă.
Vezi, anexa 1 http://lex.justice.md/md/340497/
Eliberarea licenţei Licenţa se perfectează în termen de 3 zile lucrătoare, începînd
cu ziua primirii documentului care confirmă achitarea taxei pentru eliberarea licenţei.
Menţiunea despre data primirii documentului, care confirmă achitarea taxei pentru
eliberarea licenţei, se face pe borderoul documentelor primite de la solicitantul de
licenţă.
Dacă solicitantul, în termen de 30 de zile de la data la care i s-a expediat
(înmînat) înştiinţarea despre adoptarea deciziei privind eliberarea licenţei, nu a
prezentat nemotivat documentul ce confirmă achitarea taxei pentru eliberarea
acesteia sau nu s-a prezentat pentru a i se elibera licenţa perfectată, autoritatea de
licenţiere este în drept să anuleze decizia privind eliberarea licenţei sau să adopte
decizia privind recunoaşterea licenţei ca fiind nevalabilă.
În cazul în care titularul de licenţă intenţionează să desfăşoare genul de
activitate indicat în licenţă după expirarea termenului ei de valabilitate, acesta este
în drept să solicite prelungirea termenului de valabilitate a licenţei, cu achitarea taxei
pentru licenţă, stabilite conform legii, pentru perioada ulterioară. În acest caz, pe
licenţă se va aplica menţiunea privind prelungirea termenului de valabilitate, cu
indicarea termenului nou. Menţiunea privind prelungirea termenului de valabilitate
poate fi aplicată pe licenţă pînă la expirarea termenului anterior de valabilitate a
licenţei. În acest caz, termenul nou de valabilitate a licenţei va curge din ultima zi
calendaristică în care a expirat termenul anterior de valabilitate a acesteia.
Titularul de licenţă nu este în drept să transmită licenţa sau copia de pe aceasta
altei persoane.
Reperfectarea licenţei: Temeiurile pentru reperfectarea licenţei sînt schimbarea
denumirii titularului de licenţă şi modificarea altor date ce se conţin în licenţă.La
apariţia temeiurilor pentru reperfectarea licenţei titularul acesteia este obligat, în
termen de 10 zile lucrătoare, să depună la autoritate de licenţiere o cerere de
reperfectare a licenţei împreună cu licenţa care necesită reperfectare şi documentele
(sau copiile de pe acestea, cu prezentarea originalelor pentru verificare), ce confirmă
modificările în cauză.
Autoritatea de licenţiere, în termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii
cererii de reperfectare a licenţei şi a documentelor anexate la ea, adoptă decizia
privind reperfectarea licenţei şi o comunică solicitantului. Licenţa reperfectată se
eliberează pe acelaşi formular sau, după caz, pe un formular nou, ţinîndu-se cont de
modificările indicate în cerere; totodată se eliberează copiile necesare de pe această
licenţă.
Termenul de valabilitate a licenţei reperfectate nu poate depăşi termenul de
valabilitate indicat în licenţa precedentă.
La reperfectarea licenţei, în cazul în care licenţa reperfectată se eliberează pe
un formular nou, autoritatea de licenţiere adoptă decizia despre recunoaşterea
nevalabilităţii licenţei precedente, introducînd modificările respective în registrul de
licenţiere, nu mai tîrziu de ziua lucrătoare imediat următoare adoptării deciziei.
În perioada examinării cererii privind reperfectarea licenţei titularul acesteia îşi
poate continua activitatea în baza unui certificat eliberat de autoritatea de licenţiere.
Licenţa care nu a fost reperfectată în termenul stabilit nu este valabilă.
Modificarea datelor indicate în documentele anexate la declaraţia pentru
eliberarea licenţei
Titularul de licenţă este obligat să înştiinţeze autoritatea de licenţiere despre
toate modificările datelor indicate în documentele anexate la declaraţia pentru
10
eliberarea licenţei. Înştiinţarea se prezintă la autoritatea de licenţiere, în persoană,
prin scrisoare recomandată sau prin poştă electronică (sub formă de document
electronic cu semnătură digitală), în termen de 10 zile de la survenirea modificărilor,
împreună cu documentele (sau copiile de pe acestea) ce confirmă modificările în
cauză.
Persoana fizică sau juridicăpoate solicita eliberarea duplicatului licenţei. Drept
temei pentru eliberarea duplicatului licenţei serveşte pierderea sau deteriorarea
acesteia.
În caz de pierdere a licenţei, titularul acesteia este obligat, în decurs de 15 zile
lucrătoare, să depună la autoritatea de licenţiere, în persoană, prin scrisoare
recomandată sau prin poştă electronică, o cerere de eliberare a duplicatului licenţei.
În cazul în care licenţa este deteriorată şi nu poate fi folosită, titularul acesteia
depune la autoritatea de licenţiere, împreună cu licenţa deteriorată, o cerere de
eliberare a duplicatului acesteia. Autoritatea de licenţiere este obligată să elibereze
duplicatul licenţei în termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de
eliberare a duplicatului licenţei.
În caz de eliberare a duplicatului licenţei, autoritatea de licenţiere adoptă decizia
de anulare a licenţei pierdute sau deteriorate, cu introducerea modificărilor
respective în registrul licenţelor nu mai tîrziu de ziua lucrătoare imediat următoare
adoptării deciziei.
Taxa pentru licenţă:. taxa pentru eliberarea licenţei este de 3250 de lei, dacă
legea care reglementează activitatea licențiată respectivă nu stabilește altfel.
Pentru solicitanţii de licenţă înregistraţi cu cel mult un an înainte de data
depunerii cererii (declaraţiei) pentru eliberarea licenţei, taxa constituie 50 la sută din
taxa stabilită. Această prevedere nu se extinde asupra solicitanţilor de licenţă pentru
activitatea de întreţinere a cazinourilor, pentru activitatea în domeniul producţiei
alcoolice, tutunului, produselor petroliere și energetice, precum şi asupra solicitanţilor
de reperfectare a licenţei şi/sau de eliberare a copiilor autorizate de pe aceasta.
Taxa pentru eliberarea licenţei pentru genurile de activitate indicate la pozițiile
2, 4, 12, 22 și 24 ale compartimentului I din anexa nr. 1 se achită anual conform
anexei nr. 2.
Vezi, anexa 1, 2 http://lex.justice.md/md/340497/
Taxa pentru eliberarea licenţei pentru genurile de activitate indicate la poziția 3
a compartimentului I din anexa nr. 1 se achită separat pentru fiecare an de
valabilitate a licenţei: la eliberarea licenţei şi la expirarea fiecărui an de la data
eliberării licenţei, conform taxei anuale stabilite la anexa nr. 2. În acelaşi mod se
achită şi taxa pentru copia de pe licenţă, care confirmă dreptul filialei sau al
subdiviziunii separate a titularului de licenţă de a desfăşura activitatea în baza
licenţei obţinute.
Taxa pentru reperfectarea licenţei şi/sau eliberarea copiei de pe aceasta, inclusiv
în cazul extinderii activităţii licenţiate pe o adresă nouă (filială, subdiviziune), se
stabileşte în proporţie de 10 la sută din taxa pentru eliberarea acesteia, dar nu mai
mult de 585 de lei, iar taxa pentru eliberarea duplicatului licenţei – de 585 de lei, cu
excepția taxei de eliberare a duplicatului licenței pentru activitatea de întreținere a
cazinoului.
Sumele taxelor pentru eliberarea/reperfectarea licenţei şi/sau eliberarea copiei
de pe aceasta se varsă la bugetul de stat, cu excepția cazurilor în care legea care
reglementează genul de activitate licenţiat respectiv nu stabilește altfel.
Controlul în domeniul licenţierii
Controalele planificate asupra respectării de către titularii de licenţe a condiţiilor
de licenţiere se efectuează de către autoritatea de licenţiere cel mult o dată în
decursul anului calendaristic, cu cooptarea, după caz, a reprezentanţilor instituţiilor
cu funcţii de reglementare şi de control, conform competenţei.

11
 Controalele inopinate se efectuează numai în temeiul unei sesizări scrise din
partea instituţiilor cu funcţii de reglementare şi de control privind încălcarea de către
titularul de licenţă a condiţiilor de licenţiere sau în scopul de a verifica îndeplinirea
prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere.
În baza rezultatelor controlului se întocmeşte un act în 2 exemplare, unul
dintre care se expediază (înmînează) titularului de licenţă, iar al doilea se păstrează
la autoritatea de licenţiere. În caz de dezacord cu rezultatele controlului efectuat,
titularul de licenţă, în termen de 5 zile lucrătoare de la data întocmirii actului de
control, poate prezenta în scris argumentarea dezacordului, anexînd documentele de
rigoare.
În cazul în care se depistează încălcări ale condiţiilor de licenţiere, autoritatea de
licenţiere, în termen de 15 zile lucrătoare de la data întocmirii actului de control,
emite prescripţia privind lichidarea încălcărilor, cuprinzînd recomandările privind
modul de remediere a tuturor deficienţelor identificate, precum şi avertizarea despre
posibila suspendare sau retragere a licenţei dacă încălcările depistate nu vor fi
lichidate în termenul stabilit.
Titularul de licenţă, primind prescripţia privind lichidarea încălcărilor condiţiilor
de licenţiere, este obligat, în termenul indicat în prescripţie, să prezinte autorităţii de
licenţiere informaţia privind lichidarea încălcărilor.
Sistarea temporară şi reluarea valabilităţii licenţei
Licenţa poate fi sistată temporar în conformitate cu prevederile Legii cu privire
la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător.
Drept temei pentru realizarea acţiunilor prevăzute de lege pentru sistarea
temporară a licenţei servesc:
a) cererea titularului de licenţă privind sistarea acesteia;
b) neachitarea anuală sau trimestrială, în termenul stabilit, a taxei pentru
licenţă;
c) nerespectarea de către titularul de licenţă a termenului de depunere a
cererii de eliberare a duplicatului licenţei pierdute sau deteriorate;
d) desfăşurarea de către filială şi/sau altă subdiviziune separată a titularului de
licenţă a activităţii licenţiate fără copia autorizată de pe licenţă, în cazurile cînd
obligativitatea obţinerii copiilor autorizate de pe licenţă este stabilită prin lege.
Decizia privind sistarea temporară a licenţei se aduce la cunoştinţă titularului de
licenţă în termen de 3 zile lucrătoare de la data emiterii ei. Termenul de sistare
temporară a licenţei nu poate depăşi 2 luni.
Titularul de licenţă este obligat să înştiinţeze în scris autoritatea de licenţiere
despre înlăturarea circumstanţelor care au dus la sistarea temporară a licenţei.
Decizia privind reluarea valabilităţii licenţei se aduce la cunoştinţă titularului de
licenţă în termen de 3 zile lucrătoare de la data emiterii ei.
Termenul de valabilitate a licenţei nu se prelungeşte pe perioada de sistare
temporară a acesteia
Retragerea licenţei
Drept temei pentru realizarea acţiunilor prevăzute de lege în vederea retragerii
licenţei servesc:
a) cererea titularului de licenţă privind retragerea acesteia;
b) decizia cu privire la anularea înregistrării de stat a titularului de licenţă;
c) depistarea unor date neautentice în documentele prezentate autorităţii de
licenţiere;
d) stabilirea faptului de transmitere a licenţei sau a copiei de pe aceasta altei
persoane în scopul desfăşurării genului de activitate licenţiat;
e) neînlăturarea, în termenul stabilit, a circumstanţelor care au dus la sistarea
temporară a licenţei;
f) nerespectarea în mod repetat a prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor
ce ţin de condiţiile de licenţiere.
12
 Menţiunea referitoare la data şi numărul deciziei privind retragerea licenţei se
înscrie în registrul licenţelor nu mai tîrziu de ziua lucrătoare imediat următoare
adoptării deciziei. În cazul retragerii licenţei, taxa pentru licenţă nu se restituie.
Titularul de licenţă este obligat, în decurs de 10 zile lucrătoare de la data adoptării
deciziei de retragere a licenţei, să depună la autoritatea de licenţiere licenţa retrasă.

3.2 Alte obligaţiuni ale întreprinzătorilor

Obligaţia de ţinere şi organizare a contabilităţii
Persoanele fizice şi juridice care practică activitatea de întreprinzător sunt
obligate prin art. 5 al Legii contabilităţii, nr. 426/1995, să organizeze şi să ţină
contabilitatea proprie a activităţii comerciale pe care o desfăşoară. Este o obligaţie
instituită, în primul rând, în interesul propriu al comerciantului, care trebuie să
cunoască situaţia financiar-contabilă a afacerilor sale şi, pe de altă parte, în
controversele cu alţi comercianţi îi procură probele necesare pentru dovedirea
drepturilor sale.
Contabilitatea reprezintă un sistem complex de evidenţă, informare şi gestiune,
în baza căruia să determină indicatorii necesari pentru întocmirea declaraţiilor, altor
documente utilizate în vederea calculării şi achitării impozitelor, efectuării
decontărilor. Ca instrument principal al gestiunii patrimoniului, stocării şi analizei
rezultatelor obţinute, contabilitatea trebuie să asigure:
a) înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea şi păstrarea informaţiei
cu privire la patrimoniu, cheltuielile de fabricare şi circulaţie, decontările,
obligaţiile, drepturile şi rezultatele obţinute, utilizate atât pentru necesităţile
proprii, cât şi în relaţiile cu acţionarii, clienţii furnizori, băncile, organele
fiscale şi alte persoane fizice şi juridice;
b) controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate, al procedeelor de prelucrare
utilizate şi al exactităţii datelor contabile;
c) furnizarea informaţiei necesare determinării patrimoniului naţional,
executării bugetului, precum şi întocmirii raportului financiar pe ansamblul
economiei naţionale.

Obligaţia întreprinzătorului de a desfăşura activitate în limitele concurenţei loiale

Conform art. 126, alin. (2) din Constituţia R.Moldova, una din obligaţiile statului
în domeniul economiei naţionale este asigurarea libertăţii comerţului şi protecţiei
concurenţei loiale.
Concurenţa ca o liberă competiţie între agenţii economici care oferă pe o piaţă determinată produse
sau servicii ce tind se satisfacă nevoi asemănătoare sau identice ale consumatorilor, desfăşurată în scopul
de a asigura existenţe sau expansiunea comerţului.
Condiţii pentru existenta concurenţei
Pentru ca întreprinzătorii să-şi manifeste comportamentul concurenţial, trebuie să existe un mediu
adecvat, şi anume cel al economiei de piaţă, care implică existenţa unor condiţii specifice, cum ar fi:
- liberalizarea comerţului (activităţii de întreprinzător); Potrivit acestei condiţii, fiecare întreprinzător
este în drept să-şi aleagă domeniul de activitate, având deplina libertate de a produce şi/sau de a vinde
mărfurile, de a presta serviciile cerute de piaţă. Această condiţie îşi are fundamentul juridic în dispoziţii
constituţionale, potrivit cărora piaţa şi libera iniţiativă economică... sunt factori de bază ai economiei
(art.9), iar statul trebuie să asigure libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător (art.126). în acord cu
ele, au fost elaborate dispoziţii legale privind dreptul întreprinzătorului persoană fizică de a-şi desfăşura
activitatea fără a constitui o persoană juridică (Codul civil, art.26) şi de a încheia orice act juridic neinterzis
de lege şi dreptul întreprinzătorului persoană juridică de a practica orice gen de activitate neinterzis de lege
(art.60).
- existenţa unui număr suficient de agenţi economici privaţi. Această condiţie îşi are originea în
principiul constituţional de libertate a activităţii de întreprinzător, conform căruia legiuitorul permite
persoanelor fizice a se înregistra ca întreprinzător individual şi a participa la constituirea unor persoane
juridice cu scop lucrativ ca să desfăşoare activităţi economice aducătoare de profit.

13
 - liberalizarea preţurilor şi tarifelor. Conform art.6 alin.(6) din Legea nr. 845/1992, întreprinzătorii
sunt în drept să stabilească, în mod independent, preţurile şi tarifele la producţia fabricată sau la serviciile
prestate în bază de contract cu partenerii. Prin art.9 alin.(4) lit.a) din legea nominalizată, autorităţilor
publice li se interzice să încheie acorduri sau să dea dispoziţii privind majorarea, reducerea sau menţinerea
preţurilor şi tarifelor care conduc la limitarea concurenţei.
- asigurarea unui cadru legal. care să prevină şi să sancţioneze concurenta ilicită, în absenţa unor
reglementări legale de prevenire a practicării ilicite a activităţii de întreprinzător s-ar ajunge la denaturarea
funcţionării economiei de piaţă. Principalul act normativ în domeniu, este Legea concurenţei Nr. 183 din
11.07.2012;
Funcţiile concurentei în economia de piaţă. In economia de piaţă, concurenţa îndeplineşte
următoarele funcţii: regulator al cererii şi ofertei; de factor determinant la stabilirea preţului mărfurilor şi
serviciilor; de mecanism al repartizării profitului între agenţii economici implicaţi în producţia şi distribuţia
mărfurilor.
Concurenta neloială. Doctrina defineşte concurenţa neloială ca încălcare a obligaţiei
comerciantului de a folosi în activităţile comerciale sau industriale numai procedee oneste, corecte
(răspândirea unor informaţii false sau denaturate în stare să prejudicieze averea şi/sau reputaţia unui
alt agent economic, inducerea în eroare a cumpărătorului privitor la modul şi locul fabricării; folosirea
neautorizată a emblemei comerciale, a firmei sau a mărcii, precum şi copierea formei, ambalajului sau a
aspectului exterior al mărfii unui alt agent economic; dobândirea, folosirea sau divulgarea informaţiilor
ştiinţifice, de producţie şi comerciale, inclusiv a secretelor comerciale, fără acordul posesorilor lor).

Obligaţia de a contribui cu taxe şi impozite la cheltuielile publice

Capacitatea statului de a-şi realiza funcţia socială, economică, funcţia de respectare
a ordinii de drept, funcţia ecologică şi alte aspecte ale vieţii statale în mare măsură
depinde de mărimea veniturilor de care dispune şi care formează bugetul de stat. Iar
formarea bugetului, după cum se ştie, are loc prin recepţionarea veniturilor provenite
din impozitarea contribuabililor şi din alte plăţi ale populaţiei. Cadrul normativ al
Republicii Moldova prevede că subiectele impunerii sunt: persoanele fizice şi juridice
indiferent de statutul lor. De aici rezultă că şi întreprinzătorii sunt supuşi impozitării. Una
din obligaţiile întreprinzătorilor, stabilită în Legea cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi nr. 845/1992, este „onorarea obligaţiilor la buget”, ceea ce înseamnă
plata în termen a impozitelor şi taxelor.
Obligaţia întreprinzătorului de a nu polua mediul înconjurător
Dobândind posibilitatea de a transforma natura, omul nu şi-a pus mult timp
problema de a proceda raţional, în condiţii normale de echilibru şi dezvoltare a vieţii.
El a sesizat destul de târziu că este creaţia şi creatorul mediului său ambiant, care îi
asigură existenţa biologică şi, totodată, cea intelectuală. Exploatarea iraţională, în
primul rând, a resurselor regenerabile (păduri, floră, faună etc.), apoi a celor
neregenerabile (bogăţii minerale ale subsolului) a accentuat efectul nociv al acţiunilor
omului asupra naturii.
Conform art. 32 din Legea privind protecţia mediului înconjurător, nr.
1515/1993,2 agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, sunt obligaţi să
întreprindă un şir de măsuri de protecţie a apelor, aerului, solului şi subsolului.
Conform art. 59, Constituţia R.M., protecţia mediului înconjurător, conservarea şi
ocrotirea monumentelor istorice şi culturale constituie o obligaţie a fiecărui cetăţean.
Obligaţia de respectare a regulilor minime standard privind calitatea
mărfurilor, serviciilor şi produselor în scopul protecţiei drepturilor
consumatorului..
Adoptarea Legii cu privire la standartizare, are ca scop crearea unei pieţe interne civilizate de mărfuri
şi servicii, asigurarea unei concurenţe sănătoase între producătorii naţionali, asigurarea producerii în
Republica Moldova de mărfuri şi servicii competitive pe piaţa internă şi externă şi protecţia drepturilor
consumatorului.

2
M.O. al R.M. – nr. 10/283 din 30.10.1993
14