Muzica in Antichitate 

Muzica in India Antica

             Muzica veche indiana este in general monodica, la baza ei aflandu-se o scara muzicala
diatonica alcatuita din sapte trepte si era o arta simbolica, care era menita sa trezeasca diferite
sentimente si sa armonizeze. Indienii credeau in forta magica a muzicii, in puterea ei de a vindeca, de
a imblanzi animale si de a influenta fenomenele naturii. Cel mai important document despre
muzica indiana  veche este Natya Shastra, atribuit inteleptului Bharatha Muni. Potrivit acestei scrieri,
muzica indiana  era bazata pe moduri heptatonice. Baratha mentioneaza si anumite microintervale
denumite shruti. Un numar de 22 dintre ele alcatuia echivalentul unei octave din teoria moderna

                Sunetele in conceptia hindusa sunt de origine divina, iar denumirea notelor se ghida dupa
numele celor sapte nimfe: Sa, Ri, Ga, Ma, Pa, Dha, Ni. Aceasta scara se numeste Raga si corespunde
unui anumit climat emotional. Instrumentele erau  veena, sitarul cu 7 corzi, ravanastron cu arcus, flaut,
saranghi (un instrument cu arcus al carui timbru se asemana cu vocea umana) rabab, maddalam,
shanku si kuzhal

  Muzica in China Antica

       In China Antica muzica insemna cea mai de seama arta. 'Cartea Cantecelor' este considerata cel
mai vechi document de creatie populara chineza cuprinzand 305 povestiri in versuri, unele avand
semne indicatoare de ritm de pauze sau unduiri expresive.

       Exista si o muzica rigida, de templu sau cea de slavire a imparatului. De la mijlocul secolului al
treilea inaintea erei noastre existau la curte orchestre de peste 800 de muzicanti si formatii de peste
100 de dansatori.

     Sistemul sonor specific muzicii chinezesti este sistemul pentatonic anhemitonic, sistem modal
bazat pe o scara de cinci sunete, fara semitonuri. Predominau registrele inalte sau joase, alternate cu
dansul sau muzica de slavire a imparatului. La curtea imperiala existau doua tipuri de muzica: yen-
yueh muzica laica, pentru ocazii festive si ya-yueh muzica rituala. Chinezii considerau ca muzica are
un rol educativ deosebit.

     Genurile muzicale preferate de chinezi erau imnurile in onoarea cerului sau pentru
cinstirea    stramosilor, odele pentru imparat, iar poezia era cantata cu sau fara acompaniament. Scara
muzicala folosita era de 12 liu. Instrumentele muzicale folosite erau impartite in opt categorii, in
functie de materialul din care erau confectionate:

matase: er-hu (cu coarde si arcus),

pipa si qin (cu coarde ciupite) si zheng

bambus: di-zi

lemn: chu

piatra: bucati folosite ca instrumente de percutie

metal: clopote si gonguri

lut: fluier globular

piele de animal: tipuri de tobe

tigve

         Instrumentele de coarde erau variate avand pana la 20 de corzi ciupite sau actionate cu un arcus.
Instrumentele de suflat erau din bambus din lemn sau metal dar nici unul nu avea ancie. Instrumentele
de percutie erau toba, gongul, tam-tamul si clopoteii insotite de voce si poezii.

Muzica in Egiptul Antic

            Cultura egipteana a lasat nenumarate marturii, unele scrise (papirusuri), altele nescrise
(piramide sau opere de arta).  Credinta cosmogonica a acestui popor lega fiecare sunet dintr-o scara
formata dintr-o succesiune de cvarte, incepand cu nota mi, de planete si de zilele saptamanii,
considerand ca acestea influenteaza viata indivizilor. Instrumentele utilizate erau palmele (pentru
ritm), vocea, harpa cu 3, 12 si 21 de corzi, flautul dublu, oboiul dublu, chitara cu 2-10 corzi, lira cu 6-
10 corzi si titera cu 5 corzi.

        Arta muzicala era sincretica, continea momente lirice si de dans si era utilizata la festivaluri,
ceremonii religioase sau funerare si in cadrul teatrului destinat zeilor (la care participa faraonul, alaturi
de intreaga comunitate). Muzica consta in formule magice de fermecare sau vindecare si in imnuri
procesionale, era cantata individual sau colectiv, iar melodia era preponderent diatonica, cu
cromatisme ornamentale bogate executate rapid si cu portamente cantate preponderent de femei.

Cele mai importante manifestari  erau cele inchinate zeului Osiris zeul naturii, ele implicau aportul
sincretic al tuturor artelor, imbinandu-se poezia cu dansul si muzica, dar si cu elemente ale artelor
vizuale, prin decorurile fastuoase, pregatite minutios.            

 Muzica in
Mesopotamia                                                                                                                                   

Civilizatia ebraica este prima fara zei, fara marturii picturalesau sculpturale despre practica muzicala.
Vechiul Testament ne ofera informatii despre practica muzicala in Psalmii lui David sau in Cantarea
cantarilor, atribuita lui Solomon.

     Mesopotamia  este cunoscuta ca fiind una dintre cele mai vechi culturi din istoria omenirii. Din
punct de vedere muzical, aceasta civilizatie a lasat in urma Cantecul de iubire al lui Susin, cea mai
veche piesa muzicala cunoscuta pana in acest moment, care dateaza din anul 3.300 i. Hr. Din
pictograme reiese faptul ca sumero-babilonienii utilizau harpa cu 11 corzi, flautul dublu, fluierul cu
patru orificii, psalterionul  si percutie (tobe si sistre). Constructia acestor instrumente se baza pe
cunostinte solide de acustica. Ritmul cuvintelor se suprapunea lungimii silabelor si accentului, iar
forma predilecta a cantecelor era strofa, refren.

                    

              Psalterion                                                                           sistra
Muzica ebraica avea in principal un caracter religios, dar existau si genuri ale muzicii de
divertisment,dansul.

Una din trasaturile importante ale muzicii consta in stilul responsorial (alternanta solist-cor) sau
antifonic (alternanta dintre doua grupuri corale), a fost preluata de primii crestini si integrata in muzica
de cult a bisericii primare, impreuna cu alte aspecte. Astfel, muzica ebraica s-a constituit intr-una din
sursele principale ale muzicii culte europene.

Muzica in Grecia Antica

        Muzica insotea toate manifestarile din viata grecilor. Frumosul la greci era realizat prin aplicarea
unor numere, proportii sau masuri prin care se credea ca se atinge perfectiunea, aducatoare de
echilibru. Acesta trebuia sa imite realitatea sau sa fie privit in perspectiva idealului.

    Muzica este vocala, dar si instrumentala, la baza acesteia stand sapte moduri. Instrumentele folosite
erau lira, chitara, aulos, flaut, orga hidraulica, naiul, fluierul lui Pann si sirinxul cu 7-9 tuburi.

                                            

                        Aulos                                                   sirinx                                                   lira

   Frumosul in muzica reprezenta rigoare matematica si simetria proportiilor, imbinate cu capacitatea

de a trezi placeri senzuale, forte morale pisihologice, de a imita realitatea si de a se exprima prin
horeia (poezie-muzica-dans).In conceptia grecilor, muzica este fie de origine divina, ca apanaj al
zeilor, fie de origine pamanteasca, nascuta din imitatia naturii.

     Genurile muzicale preferate de grecii antici erau imnul, oda, poemul, teatrul, si poezia religioasa
greaca, ritmul fiind cel al silabelor limbii grecesti.