Sunteți pe pagina 1din 2

DOMNI Ş OARA NASTASIA: UN CAZ

D O M N I S O A R A N ASTAS I A d e
G . M . Za .;, f i re s c u e T E A T R U L
O D E O N • D a t a re p re z e n t a ţ i e i :
2 0 m a r t i e 1 9 9 7 • R e g i a : H o rea
Popescu e Decorul: Nicolae U laru
e Costu m e l e : R o m a n a Preoteasa
e C o l o a n a s o n o r ă : V a s i l e Manta
• Aranjamente muzicale originale:
Dinu Giurgiu e Distributia: ' Adriana
T ra n d af i r ( N a s t a s i a ) , s e b a st i a n
P a p a i a n i { I o n S o rc o v ă ) , P e t r e
Nicolae (Vulpasin), Marian Ghenea
( L u c a ) , D o r i � a L a z ă r/ V i rg i n i a
R o g i n (Vec i n a ) , C a rm e n T ă n a s e
( P a r a s c h i v a ) , M i re l a D u m i t r u
(Niculina), Stefan Bănică jr. (Ionel),
'
La u r e nţ i u L a z ă r ( C â r c i u m a r u l ) ,
Mircea Nicolae Creţu (Omul Necăjit),
Marian Lepădatu (Haima naua),
Mugur Arvunescu (Cersetorul), Ion
Chiţoiu (Orbul), Ana Tr�fin (Gazda),
Florin Dobrovici (Pascu), Mihai
T ă n ă s es c u / F i o r i n M a r i n ( L u c a
Lacrimă), Eliza Georgescu (Un copil);
Mihai D i n u , Florin Bogan, Florian
Andreescu (instrumentistii).

Deşi nici în istoria dramaturgiei şi nici


în aceea a l iterat u r i i propriu-zise
Domni=foara Nastasia nu reprezintă o
mare valoare, piesa, şi mai ales rolurile ei,
devenite clasice, au fost mereu râvnite de scenică d i n care nu l i p sesc n 1 c 1 surprinzătoare, d i stribuţia produce şi
teatre şi de actori. Din acest punct de interpretările d e referinţă (Gh. Storin în câteva însemnate revelaţii. Prima şi cea
vedere, D o m n l =f oara N a stasia Vulpaşin), nici spectacolele memorabile, mai s e m n ificativă este prezenţa l u i
reprezintă un caz asupra căruia ar merita precum acela creat de regizorul Horea Sebastian Papaiani în rolul Ion Sorcovă,
să reflectăm, chiar dacă în multe privinţe Popescu în 1 956 la Teatrul Giuleşti, într­ blaj i n u l , răbd ătoru l , dar şi îndârjitul
problema succesului în teatru rămâne un moment semnificativ pentru ieşirea părinte al Nastasiei. Vocaţia dramatică a
adesea un mister. teatrului românesc de sub autoritatea atât de cunoscutului actor de comedie,
Care să fie aşadar motivele pentru bolşevică şi pentru evoluţia sa spre prea rar expl oatată, d i n păcat e , n e
care un text firav ca acesta, cu o retorică adevăr scenic. dezvăl u i e resursele nebăn u ite d e
elementară, a sedus şi mai seduce lumea Ideea de a re-face această montare în u m a n i tate a l e u n u i personaj c e l mai
scenei şi publicul ei? Lunga discuţie în anul jubiliar al Teatrului Odeon-Giuleşti (a adesea tratat ca un bonom mediocru.
jurul imag i n i i periferiei sau mahalalei 50-a aniversare) n-a urmărit însă scopuri Momentul în care Vulpaşin vrea să-i
româneşti (termen pe care autorul îl muzeistice (deşi în lume există obiceiul cumpere tăcerea, încovoi n d.u-1 peste
respingea), impusă de piesă şi de dorinţa menţinerii unor spectacole peste ani). A umilinţa monedelor strecurate în pumn,
lui G. M. Zamfirescu de a-i da anvergură fost mai degrabă un pariu cu timpul, în poartă cu siguranţă marca unui mare
un iversală, n-a fost încă tranşată. Şi care regizorul a fost confirmat în intenţia actor, ce ştie să-şi impună personajul cu
totuşi aici pare să stea cheia interesului de a aplica piesei acelaşi tratament. discreţia relevantă a gesturilor mărunte.
unui public care, de la premiera absolută Adică de a o citi în cheie realistă, cu vagi F i rescul l u i Sorcovă îl are, în alt
din 1 927 şi până azi, a Jămas sensibil la intenţii de stilizare în decor, dar cu un reg i stru , ş i interpreta Paraschivei,
problemele acestui mediu pitoresc şi m i n uţios stu d i u psihologic al perso­ talentata Carmen Tănase, care compune
tragic în acelaşi timp. Speculată social, najelor, caracterizate până la detaliu! din mers şleampăt şi vorbă legănată o
compasiunea arătată de autor oamenilor vestimentar (foarte potrivite, costumele damă de cartier sastisită, dar sigură pe
sărmani din "Cartierul Veseliei" (intre care Romanei Preoteasa). Construit echilibrat, succesul ei. Ceea ce alteori era stridenţa
s-a numărat şi el), neputinţei lor de a se sţlectacol u l excelează în scenele d e v u l g ară a femeii uşoare are a c u m ,
împotrivi u n u i destin parcă fatal a ansamb l u , u nde Horea Popescu este datorită interpretării lui Carmen Tănase,
prevalat asupra judecăţii critice, piesa maestru, asigurând o mişcare dinamică şi savoarea u n u i portret surdin izat c u
făcându-şi drum spre public mai degrabă expresivă figuraţiei. Tabloul cârciumii rafinament. Regizorul face contrastul şi
pe această direcţie sentimentală. unde îşi îneacă amarui Vulpaşin, de pildă, mai vizibil aşezându-i actriţei alături o
În privinţa ofertei de spectacol, cu sau secvenţele de la nunta Nastasiei, cu parteneră potrivită: Mirela Dumitru , în
siguranţă textul a i nteresat mai întâi nuntaşii care se văd prin cadrul uşii de la Niculina, îşi secondează "maestra" cw
datorită tipologiei pe care o vehiculează, camera ei, sunt remarcabile realizări ale s u p u n ere tâmpă şi excese de orig i -
variată şi colorată, ca şi elementelor de unui fin observator al comportamentului n a l itate. D i n aceeaşi categorie a
atmosferă apte să configureze pe scenă de grup. personajelor de plan doi, foarte reuşite în
o l u m e , u n u nivers. Pe l i n i a acestor Viziunea regizorului se întregeşte spectacol, face parte . şi Ionel, interpretat
.-.
deschideri , piesa ş i - a urmat cariera fi resc p r i n actori . În m u lte privi nţe de Ştefan Bănică jr. în nota clasică a .......

29
O PI ESA "FOARTE ISTORICĂ"
fantelui de obor, dar cu infinite nuanţe în C I U B Ă R V O D Ă de L a u re n t i u Un personaj foarte implicat în spectacolul
ţinută ş i gest, care-i s u b l i n iază Faifer e TEATRU L ,.LUCEAFĂR U L" ieşean îmi m ărturisea, îndată d u pă
D I N IASI e Data r e p reze n t a t' i e i :
9 februa rie 1 997 e Regia: Ion
şmecheria, poltroneria şi. . . charisma. · încheierea reprezentaţiei de aici, că piesa
Cibotaru e Scenografia: Victor Palii
Momentele cântate se integrează şi ele i se pare "foarte istorică". Îmi îngădui să
organic aplaudatelor sale apariţii. De o e Muzica: Radu Stefan e Miscarea mă alătur acestei din urmă păreri. Am să
vitalitate clocotitoare, Dori n a Lazăr scenică: Alina Sî� b u e Distr i butia: '
arăt numaidecât şi de ce.
compune portretul (care se reţine) unei Toma Hogea (Ciubăr Vodă), Crist ina I m portante in comedia bufă a l u i
Vecine abuzive. În ordinea "pozitivilor", o Anca C i u botaru (Catrina doamna), Laurenţiu Faifer nu sunt lntAmplările, ci
A l i n a Sîrbu ( R i t a ) , Ion A g a c h i semnificaţia lor; nu existenţa, mai mult
prezenţă discret-grăitoare este aceea a
( P iească Vodă), P a u l Sobolevschi
lui Florin Dobrovici, în Pascu. (Tugu lea), Camelia Andrită (Fiorica), decât incertă, a lui Vodă Ciubăr (figură
Tn f i n e , Petre N icolae, în rol u l Adrian Zavloschi (Pană), G igi Sfaiter rocambolescă, imaginată, desigur, de un
violentului Vulpaşin, uriaşul (era să scriu: ( M â n d r i t ă ) , E m a n u e l F l o �e n t i n remarcabil necunoscut şi legitimată de
malacul) de teama căruia tremură şapte (G rozuta._( Aurelian Bălăită (Bânilă), peniţa amuzată a l u i Topârceanu) ne
N ic o la e tJ re hn escu (Ata'nase Toi), i nteresează; n i c i n u mărul exact de.
mahalale, reprezintă poate cea mai '
Radu Stefan (Tiga ' n u l , Drută),
' Adi
neaşteptată opţiune a regizorului. Potrivit Diacon� (Căpita nul). poloboace pe care el ş i vred n icii l u i
i nt u i ţ i i lor acest u i a , actorul d uce
· tovarăşi le-ar f i golit; nici cine anume, de
personajul într-o zonă a tenebrelor, a După ce, vreme de aproape un sfert ce şi cum râvnea la tronul lui. Ca şi pe
subconştientul u i dospind de resenti­ de veac, numele profesorului Laurenţiu autor, pe noi ne interesează mecanismul
mente, u n d e V u l paşin îşi descoperă Faifer mai era evocat, când şi când, de diabolic pus în mişcare de neobosiţii (şi
ascendenţi gorkieni celebri. El se foştii lui învăţăcei, uneori şi de foştii - din neadormiţii, precum cei din blestemul
exteriorizează rar şi numai pe jumătate şi ce in ce mai răriţi - colegi, iată că, printr­ ancestral) căţărători spre putere, cu şi
lasă să se vadă doar bănuite candori o răsucire cumva miraculoasă a lucrurilor, - mai ales - fără meritele cuvenite,
înăbuşite, patimi reale. În scena dinaintea prezentul îl redescoperă pe dramaturgul d u pă cum ne interesează (dincolo de
s i nuciderii N astasiei sau în aceea a Laurenţiu Faifer, despre care prea puţini publica, invidioasa şi fariseica repudiere)
izbucnirii de sinceritate către Sorcovă, i n iţiaţi aveau şti i nţă. Fără îndoială, secretul în temeiul căruia unii ştiu să-şi
personajul dobândeşte dimensiuni noi. volumul d e Teatru (Editura " G l as u l agonisească atât de firesc nişte bucurii
Din păcate, timorat probabil de imaginea B uc ov i n e i " , l a ş i , 1 994), apărut s u b profund neacademice, declanşând în
încetăţenită a eroului caracterizat prin îngrijirea istoricului literar ş i criticului dr. rân d u l "celorlalţi" nu s u d a l m a , c i
forţă irezistibilă şi primitivism afectiv, Florin Faifer, fiul autorului, şi însumând îngăduitor-zâmbitoarea clătinare din cap.
actorul nu-şi duce personajul până la S u n t aceste d o u ă m otive
capăt. dezvoltate i n piesă " foarte
Aleasă pentru rolul aprigei şi mândrei istorice"? Ş i permanent
Nastasia,· eroină ce conţine însă şi o trei d intre cele şase texte d ramatice actuale? Şi demne de toată atenţia? Fără
doză de romantism, de vreme ce visează rămase în manusc risele profesoru l u i îndoială.
la viaţa din cărţile pe care le citeşte, trecut pretimpuriu spre cele veşnice, îşi Nu mi-am propus, şi nici n-are rost,
suferind, am zice, de un bovarism de are rostul l u i în producerea numitului să povestesc spectacolul. El trebuie
sorginte autohtonă, Adriana Trandafir "miracol". văzut, "ca să se bucure rânza domniilor
acoperă doar o parte din complexul de În urmă cu vreo câteva luni, comedia voastre" , cum zicea, cu şart, un ghiduş
d ate al personaj u l u i . E p ăt i maşă, în trei acte Ciubăr Vodă era lansată, in d i n vec h i m e . Voi s p u n e doar că, în
voluntară, dar mai puţin reflexivă ş i premieră absolută, l a Teatrul " G i nta decorul (cam greoi) semnat de Victor Palii
înclinată spre reverii tandre. Poate şi latină" d i n C h i ş i n ă u . Ecourile acelei (el fîind însă şi creatorul unor costume
pentru că actriţa se aruncă, de la întâmplări scenice, ajunse până la noi, au expresive, oprite prudent la l i mita
început, în forţă asupra personaj u l u i , fost favorabile montării . Pe data de 9 a l u n ecoasă a o peretisticului), Ion
nemaiavând loc s ă evolueze, s ă gradeze, februarie, aceeaşi piesă apărea, la Teatrul Cibotaru stăpâneşte cu destulă siguranţă
să nuanţeze balansul stărilor şi trăirilor, " Luceafărul" din laşi, într-o premieră­ angrenajul complicat al quiproquo-urilor;
Nastasia ei pare monotonă, dominată de replică la surata ei basarabeană, tot în reprezentaţia imaginată de dânsul are
încleştări şi încrâncenări a p roape regia unui moldovean de peste Prut - Ion dinamism, fantezie, umor de bun-gust (la
patologice. Actriţa are însă forţa tragică Ci botaru. Afl u că, la Chişinău, afişul păstrarea căruia trebuie să se vegheze!),
necesară rol u l u i şi o inflexibilitate de anunţa piesa ca fiind "aproape istorică". culoare, ritm. Aventura regizorală este
monolit care dinam itează atmosfera.
G. M. Zamfirescu a pledat insistent
pentru ca Domnitoara Nastasia să fie
tratată ca o comedie tragică. Temele
melodramatice pe care le conţine piesa -
neinspirat sublin iate în spectacol c;le
i.l ustraţia m uzicală - g revează însă
asupra acestui mesaj. În această privinţă,
nici spectacolul nu pare prea ferm, chiar
dacă finalu l auster, simplu şi grav ne
îndeamnă să reconsiderăm multe dintre
datele dest i n u l u i tragic al Nastasiei.

-------· DOINA PAPP

30