Pedagogie

Învăţământ primar

FINALITATILE EDUCATIEI 2

Procesul de învăţământ – analiză conceptuală, abordări structural-sistemice , funcţionale şi

interacţionale. 5

Învăţarea: concept, conditii interne si externe, stiluri de invatare. Aplicaţii. 7

Predarea: concept şi stiluri de predare. Aplicaţii. 8

I. Finalitatile educatiei: clasificare (ideal educational, scop,
obiective). Proceduri de operationalizare. Avantaje si limite ale
operationalizarii.

FINALITATILE EDUCATIEI
CLASIFICARE

Educaţia nu este o activitate desfăşurată în sine şi pentru sine ci una care urmăreşte atingerea
anumitor finalităţi Sensul finalist - educatia este orientata si dirijata in functie de finalitatile (rezultatele)
pe care aceasta le urmareste.
Finalităţile instruirii exprimă: aspiraţii, intenţii pe termen lung; rezultate aşteptate; Realizarea - în
trepte, progresivă, dinamică a instruirii. Finalităţile educaţiei se structurează pe trei niveluri ierarhic
organizate: ideal educaţional; scopuri educaţionale; obiective educaţionale;

CLASIFICARI ALE FINALITATILOR EDUCATIEI

Finalităţile educaţiei pot fi clasificate pe baza următoarelor criterii:
1. după forma de obiectivare - finalităţi de tip proiect: idealul pedagogic, scopurile pedagogice,
-finalităţi de tip produs: obiectivele operaţionale.
2. după modul de raportare la sistemul de educaţie: - finalităţi macrostructurale (idealul pedagogic,
scopurile pedagogice, obiectivele generale); - finalităţi microstructurale (obiectivele operaţionale).
3. după gradul de generalitate - de maximă generalitate: idealul pedagogic, scopurile pedagogice;
- specifice: obiective cognitive, afective, psihomotorii; - ob ped operaţionale, definite în activ didactice.
4. după gradul de generalitate asumat: finalitate ped (de exemplu: “o personalitate dezvoltată”); scop
ped (“protejarea mediului”); ob ped operaţional ( “să depisteze semnele concrete ale poluării”).
5. după gradul de raportare la teoria sau la practica pedagogică:-- fin ped teoretice, de maximă
generalitate: idealul pedagogic, scopurile pedagogice; --ob ped teoretice orientative: obiective
pedagogice generale ale sistemului de învăţământ; --ob ped aplicative: obiectivele operaţionalizabile
pe domenii psihologice, pe domenii cu conţinut specifice;---obiective concrete (operaţionale):
obiectivele unei activităţi didactice (lecţii, excursii didactice).
6. după gradul de divizare: fin indivizibile: idealul pedagogic, scopurile pedagogice, ---fin divizibile:
obiectivele pedagogice specifice (incluse în programele şcolare); obiectivele pedagogice operaţionale

IDEAL EDUCATIONAL
Exprimă cerinţele şi aspiraţiile unei societăţi într-o anumită etapă istorică sub forma unui model
dezirabil de personalitate umană. Nivel ridicat de generalitate, se atinge pe termen lung, contribuie
sistemul educativ în ansamblul său.
Rolul idealului educaţional:Realizează joncţiunea între ceea ce este şi ceea ce trebuie să devină omul
Evoluţia idealului pedagogic din punct de vedere istoric:în Atena, dezvoltării armonioase îmbină
frumuseţea fizică cu trăsăturile moral-intelectuale;Sparta, spiritul militar; Evului Mediu idealul
cavaleresc şi idealul religios/clerical;Renaşterea ideal umanist, cultură enciclopedică; epoca luminilor -
puterea raţiunii umane; maşinismului - toate acele calităţi intelectuale, fizice şi morale
În epoca modernă se impune idealul personalităţii eficiente într-o activitate productivă.
Idealul educaţional al şcolii româneşti (Legea Învăţământului, 1995) constă în „dezvoltarea liberă,
integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi creative”.
Idealul educaţional are valoare orientativă şi prezintă generalitate descriptivă

SCOPUL EDUCATIONAL
Finalităţi educaţionale cu nivel mediu de generalitate care se realizează în intervale medii de timp.
Sunt anticipări mentale ale diverselor acţiuni de formare a personalităţii umane şi se referă la
rezultatele ce urmează să se obţină în cadrul unui şir de acţiuni educaţionale.
Practic detaliază idealul educaţional. Astfel dacă idealul educaţional este unul singur, scopurile ed
vizează finalităţi ed particulare, specifice diverselor -- laturi ale educaţiei, -- nivele şi profile de
învăţământ -- tipuri de şcoli
Desemnează schimbări observabile şi măsurabile la nivelul sistemului şi al procesului de învăţământ;
Realizează, ca finalitate, acordul între ideal şi obiectivele sale
Patru perechi de scopuri, contradictorii dar complentare:
-scopuri materiale (asimilarea de informaţii) şi formale (urmărind modelarea aptitudinilor
-scopuri de conţinut (achiziţionarea de cunoştinţe) şi comportamentale (formarea unor deprinderi);
-scopuri utilitare ( deprinderilor cerute de activitatea practică) şi scopuri nepragmatice
-scopuri specifice disciplinelor şi scopuri supradisciplinare (dezvoltarea inteligenţei, motivaţiei etc.);
Legea Învăţământului evidenţiază faptul că idealul “personalităţii autonome şi creative” implică:
însuşirea valorilor culturii naţionale şi universale;capacităţilor cognitive, abilităţilor practice,
(auto)instrucţiei permanente; formarea conştiinţei morale , profesionalizarea cerinţele societăţii
moderne

OBIECTIVELE
Unui scop îi corespunde un şir de obiective educaţionale.
Obiectivele sunt finalităţi educaţionale care au un nivel redus de generalitate şi se realizează în
intervale scurte de timp, referindu-se la lecţii sau secvenţe de lecţii. Obiectivele educaţionale sunt
enunţuri cu caracter anticipativ care descriu în termeni exacţi rezultatele aşteptate a fi obţinute la finele
unei secvenţe de instruire.
Obiectivele indică:---intenţii;---rezultate concrete ---relaţia cu celelalte elemente: prelucr conţinutului,
alegerea metodelor, a mijloacelor,--- modul de concretizare în sarcini de lucru pentru elevi,
Structura obiectivelor pedagogice: Include trei trepte de organizare
- obiectivele generale ale procesului de învăţământ vizează activitatea tuturor cadrelor didactice pe
toată perioada şcolarităţii, - obiectivele de generalitate medie vizează niveluri, forme, discipline
- obiectivele operaţionale vizează activităţi didactice, pe secvenţe de timp exacte.
Clasificarea obiectivelor
I. In functie de gradul de generalitate:
A. obiective generale, cu grade diverse de generalitate,:
la nivelul intregului sistem de invatamant, in functie de tipul si profilul scolii;in functie de ciclul de
invatamant (obiective ale invatamantului primar, ginmazial etc);in functie de dimens formarii
personalitatii (formarea personalitatii morale, estetice, religioase);pe discipline de invatamant
B. obiective concrete ce pot fi exprimate operational.
II. In functie de domeniile vietii psihice:--obiective cognitive:;--ob afective:.--ob psiho-motorii:.
Obiectivele cadru si obiectivele de referinta din perspectivă curriculară
Obiectivele cadru se realizează la sfârşitul unui ciclu şcolar, iar cele de referinţă au coordonate
temporale de realizare cel mult un an. Obiectivele-cadru:pentru arii curriculare şi discipline de studiu;
au un grad ridicat de generalizare şi de complexitate; capacităţi intelectuale, de deprinderi, abilităţi şi
aptitudini specifice disciplinei respective şi sunt urmărite de-a lungul mai multor ani de studiu.
Obiectivele operaţionale - termen scurt, în cadrul lecţiilor ---comportamentul de răspuns al elevilor la
sarcinile... ; trebuie să fie observabil şi evaluabil, la diferite intervale de timp

PROCEDURI DE OPERATIONALIZARE
Presupune enunţarea obiectivelor sub forma comportamentelor observabile, măsurabile, cu ajutorul
verbelor de acţiune. Prin operaţionalizare se precizează ceea ce urmează să facă elevul, respectiv
performanţa/competenţa pe care trebuie să o dovedească, adică de care să fie capabil la finele unei
secvenţe de instruire; A operaţionaliza un obiectiv înseamnă a-l transpune în termeni de comportament
concret, direct observabil şi măsurabil.
Conditiile operationalizarii obiectivelor sunt:---denumirea comportamentului observabil
---enuntarea conditiilor ---criteriul de reusita; ---nivelul de performanta acceptabila
Dificultăţi sau greşeli în formularea obiectivelor:
Confundarea obiectivului cu ceea ce are în intenţie să facă;Includerea a mai mult decât un obiectiv;
ce să facă elevii în loc de ce trebuie să demonstreze că ştiu să facă.
Tehnici de operaţionalizare
Tehnica lui Mager1. Identificaţi şi numiţi comportamentul. - elevul sa identifice, 2. Definiţi condiţiile în
care trebuie să se producă comportamentul 3. Definiţi criteriile performanţei acceptabile.” - cel putin 3
Tehnica Landsheere Cinci indicaţii precise:--Cine va produce comportamentul dorit.--Ce
comportament observabil va dovedi că obiectivul este atins.---Care va fi produsul acestui comportament
(performanţa).---În ce condiţii trebuie să aibă loc comportamentul.---Pe temeiul căror criterii ajungem la
concluzia că produsul este satisfăcător.
Concret, obiectivul operationalizat trebuie sa raspunda la urmatoarele întrebari :
● cine? (elevul, grupul de elevi, clasa),
● ce sa faca ?(va da exemple, va indica formele, va aplica formula , va rezolvae, va explica)
● în ce conditii? unde si când? (la sfârsitul activitatii/ temei/ capitolului/ toti elevii vor putea sa...),
● cât de bine? în ce cantitate? în cât timp? (va rezolva corect trei exercitii din patru, cât timp).

AVANTAJE SI LIMITE ALE OPERATIONALIZARII

Avantaje pentru profesor :--eliminarea interpretarilor subiective---garantia repetarii finalitatilor
educatiei--- o mai buna diagnoza a dificultatilor de invatare---furnizeaza elaborarea instrumentelor de
evaluare---asigură rigoarea;---predicţie a rezultatelor aşteptate;---rol orientativ pentru profesor şi
stimulativ pentru elevi;
Nu toate obiectivele pot fi precizate specific, concret (de ex. obiectivele care au în vedere trăsăturile de
caracter, atitudinile, sentimentele);Nu toate comportamentele pot fi anticipate (mai ales când vizăm
creativitatea căi euristice).Obiectivele care pun în valoare sentimente, atitudini, convingeri, calitatile
caracterului sau ale constiintei, nu pot fi evidentiate cantitativ si într-un termen limitat.
Procesul de învăţământ – analiză conceptuală, abordări structural-
sistemice , funcţionale şi interacţionale.

PROCESUL DE INVATAMANT
ANALIZA CONCEPTUALA
Procesul de învatamânt este principalul subsistem al sistemului de învatamânt
Procesul de invătământ este un ansamblu de activităţi organizate şi dirijate care se desfaşoară etapizat,
în cadrul unor instituţii specializate, sub îndrumarea unor persoane pregătite în acest scop, în vederea
îndeplinirii anumitor obiective instructiv-educative.
Tipuri de activităţi: a) de predare, învăţare şi evaluare;b) manageriale;c) economico-financiare;d)
administrativ-gospodăreşti;e) în afara clasei şi a şcolii.
Cu alte cuvinte, procesul de învăţământ poate fi definit şi ca un ansamblu de elemente -
--obiective, continuturi, --resurse umane, --elevi --resurse materiale - spaţii, materiale did
--strategii de instruire, --forme de organizare, --tehnici de evaluare,
care interacţionează în cadrul unei activităţi complexe, desfăsurate în mod organizat şi sistematic,
La baza procesului de invăţământ stă activitatea instructiv-educativă

ABORDARI STRUCTURAL-SISTEMICE,
ABORDARI FUNCTIONALE,
ABORDARI INTERACTIONALE
Componentele procesului de invăţământ sunt analizate sub trei aspecte:
1. din punct de vedere functional (obiectivele pedagogice);
2. din punct de vedere structural (resurse umane, conţinuturi, forme de organizare, relaţiile
profesor-elev şi între elevi, timpul şi spaţiul şcolar unde se desfăşoară lecţia);
din punct de vedere operaţional (procesul de predare - învăţare - evaluare şi strategiile didactice)
1. Sub aspect FUNCTIONAL , trebuie sa stim care sunt obiectivele sistemului
- Obiectivele ped exprima finalitatile la care trebuie sa se ajunga in procesul de predare-invatare Acestea
stabilesc: # ce sa cunoasca elevul # ce deprinderi, capacitati intelectuale, atitudini sa-si formeze
- De precizarea corecta si completa a obiectivelor pedagogice vor depinde:
--stabilirea continutului, --alegerea strategiilor, a --formelor de organizare si --evaluarea performantelor.
2. dpdv STRUCTURAL , functionarea sistemului are la baza --resurse (umane, materiale si financiare),
--continuturi,-- forme de organizare a activitatilor, --strategii didactice etc.
a. Resursele umane – profesorul – proiecteaza, planifica, organizeaza, indruma, controleaza procesul de
invatamant Elevul – a 2-a resursa – participa la proc. de inv. atat ca obiect, dar mai ales ca subiect al ed
b. Continuturile invatamantului – valorile stiintifice, tehnice si umaniste, structurate in programele si
manualele scolare Orienteaza intregul proces de predare-invatare si evaluare
c. Formele de organizare a activ. did asigura aplicarea si realizarea obiectivelor/ continuturilor . Aceste
activ. se desfasoara intr-o unitate de timp (ora de curs, semestru, an scolar) intr-un spatiu scolar
dotat cu mijloace si materiale necesare
d. Strategiile didactice – instrumentele de realizare a obiectivelor pedagogice si a continuturilor
- sunt dependente de obiective si continuturi cat si de nivelul elevilor.
Dimensiunea structurala a procesului de invatamant angajeaza si raporturile contractuale stabilite de
scoala cu comunitatea teritoriala si locala – pot fi atrase noi resurse (materiale, umane, financiare,
3. Sub aspect OPERATIONAL urmarim
---activitatea concreta de predare-invatare-evaluare realizata de cadrul didactic cu elevii / studentii,
---metodele si strategiile didactice folosite
Proc. de invatamant - participa simultan cadrele didactice (activ. de predare) si elevii (de invatare).
Proc. de inv include ca elemente componente predarea si invatarea , aflate in stransa legatura.
Pt. ca procesul de predare sa-si atinga obiectivele, prof. trebuie sa
asigure timp si spatiu pt. activitati de invatare individuala --- asigure metode specifice si suporturi de
invatare pt. elevii cu dificultati ---mediu de invatare eficient
Activitatea sistematica si organizata care se desfasoara in scoala, sub indrumarea cadrelor didactice, in
vederea educarii elevilor se numeste proces de invatamant.
Analizat din punct de vedere sistemic, procesul de învăţământ poate fi definit ca o entitate cu o
structură unitară şi dinamică, constituită din multimea componentelor, a relaţiilor si a produselor
rezultate din interacţiunea multiplă a componentelor.
Analiza sistemică permite cunoaşterea mai completă a componentelor şi a intercondiţionărilor, a
funcţionalităţii procesului, a cauzelor care determină anumite distorsiuni, oferind posibilitatea unui
management ştiinţific, pedagogic şi metodic al activităţii de predare - învăţare şi evaluare, ca procese
fundamentale ale actului didactic.
ABORDARILE FUNCTIONALE
Dimensiunea funcţională a procesului de invăţământ reflectă legătura acestuia cu sistemul de
învăţământ, legătură realizată la nivelul raporturilor existente intre finalităţile pedagogice
macrostructurale şi finalităţile pedagogice microstructurale.
DIMENSIUNEA STRUCTURALĂ a procesului de invătământ vizează sursele pedagogice angajate de
sistem pentru realizarea calitativă a activitătii didactice si relatiile de colaborare instituite de ",scoală"
cu societatea civila in general, cu comunităţile educative, teritoriale şi locale, in mod special.
Dimensiunea structurală a procesului de învăţământ angajează şi raporturile contractuale stabilite de
şcoală cu comunitatea educativă teritorială şi locală, reprezentată prin diferiţi agenţi sociali si prin
consiliile părinţilor.

ABORDARI INTERACTIONALE
Dimensiunea operaţională a procesului de invăţămănt vizează activitatea concretă de predare-
invătare-evaluare.
Procesul de invatamant este o activitate la care participa simultan cadrele didactice si elevii. Activitatea
desfasurata de cadrele didactice este numita predare, iar cea depusa de elevi este numita invatare.
Componentele de baza ale procesului de invatamant sunt :
obiectivele --agentii actiunii (profesori, elevi)--campul relational (profesor-elev, elev-elev)
principiile --continutul ---metode ---mijloacele ---forme de organizare ---evaluarea
Componentele structurale si functionale ale procesului de invatamant pot fi evidentiate in propria lor
substanta, dar ele nu dobandesc relevanta decat in interactiuni, articulate intr-un sistem care are in
centru elevii (obiectivele devin criterii de evaluare, iar rezultatele evaluarii baza noilor obiective)
III. Învăţarea: concept, conditii interne si externe, stiluri de
invatare. Aplicaţii.

1. INVATAREA
CONCEPT
Munca intelectuala si fizica desfasurata in mod sistematic de catre elevi, in vederea insusirii
continutului ideatic si formarii abilitatilor necesare dezvoltarii continue a personalitatii.
Procesul invatarii se desfasoara in mai multe faze:receptarea si inregistrarea ---intelegerea si
generalizarea ---fixarea in memorie, actualizarea prin reproducere a cunostintelor si transferul acestora.
Tipurile de invatare au fost clasificate pe baza mai multor criterii:
--analizatorul care participa la invatare, distingem: invatare vizuala, auditiva, verbo-motorie, olfactiva,
gustativa si kinestezica. Cea mai eficienta este cea combinata;
--eficienta, invatarea poate fi: receptiv-reproductiva, inteligibila si creativa;
--modul de organizare a materialului de invatare, distingem: invatare programata, euristica, algoritmica,
prin modelare si rezolvare de probleme, prin descoperirea inductiva, deductiva si analogica;
--operatiile si mecanismele gandirii: invatare prin observare, imitare, prin conditionare reflexa,
conditionare operanta, prin identificare.
Forme ale invatarii:invatare spontana, neorganizata, care se petrece in familie, in grupurile de joaca
etc.; --invatare sistematica ce se realizeaza in special in scoli ori.
Invatarea sistematica ---senzo-motorie ---invatare verbala.
In activitatea procesuala se disting urmatoarele etape:--perceperea materialului--intelegerea--insusirea
cunostintelor--fixarea in memorie--aplicarea--actualizarea cunostintelor --transferul cunostintelor

CONDITII INTERNE SI EXTERNE

Condiţii interne Perceptiile. Memoria, Gândirea, Imaginaţia Atenţia.
Învăţarea şcolară se desfăşoară pe baza unor CONDIŢII INTERNE,
Factorii biologici, vârsta, particularităţile anatomo-fiziologice, starea sănătăţii organismului, potenţialul
genetic, somnul şi bioritmul intelectual.
Factorii psihici sunt: stadiul dezvoltării structurilor cognitive, afective şi socio-morale, nivelul de
inteligenţă, aptitudinea şcolară, aptitudinile speciale, spiritul de observare etc.
CONDIŢIILE EXTERNE includ o serie de factori socio-organizaţionali, temporali şi psihoergonomici.
Pregătirea profesorului Organizarea activitătii de invătare Funcţionalitatea spaţiilor şcolare , atmosfera
de muncă din şcoală, orarul şcolii, materialul didactic, dotarea laboratoarelor,mobilierul
Factorii temporali:învăţarea eşalonată în timp este mai eficientă;pauzele lungi sunt favorabile învăţării
unui material dificil factori stresanţi --factori fizici(zgomote puternice, aer poluat)--factori
fiziologici(starea sănătăţii, subnutriţia)--factori psihosociali(supraîncărcarea, relaţiile tensionale)

STILURILE DE INVATARE
Tipologia stilurilor de invatare (cognitive)
După modalitatea senzorială -- vizual; auditiv; tactil-kinestezic.
În funcţie de conţinutul învăţării:senzorio-motorie (învăţarea deprinderilor),cognitivă (învăţarea
noţiunilor), afectivă (învăţarea convingerilor, sentimentelor, atitudinilor) conduitei moral-civice.
IV. Predarea: concept şi stiluri de predare. Aplicaţii.

CONCEPT
Prin predare se intelege transmitere de cunostinte si formare de tehnici de "munca”.
Predarea este o activitate de organizare şi conducere a situaţiilor de învăţare, realizându-se prin:
precizarea obiectivelor-cadru, a obiectivelor de referinţă, a conţinuturilor, a strategiilor şi a metodelor
de învăţare.
Predarea presupune:
---prezentarea unui material concret si/sau verbal: date, informatii,evenimente, modele
---organizarea si conducerea unor activitati in care sa se valorifice materialul
---acordarea de sprijin elevilor pentru a putea observa, analiza, compara, aplica,
---extragerea esentialului (impreuna cu elevii) si fixarea lui in notiuni, concepte; judecati,
---operationalizarea cunostintelor elevilor, prin conceperea si rezolvarea de exercitii si probleme, de
sarcini si instruire teoretice si practice,
Ca formă de comunicare didactică, predarea constă într-un sistem de operaţii de 1.selectare, ordonare
şi adecvare la nivelul de gândire al elevilor, a unui conţinut informaţional şi 2.de transmitere a lui,
folosind anumite strategii didactice, în scopul realizării cu eficienţă maximă a obiectivelor pedagogice.
Procesul de predare se bazeaza pe comunicarea didactică. Prin comunicarea didactică se realizează
interactiunea profesor-elev, precum si anumite tipuri de relatii care influentează procesul de predare:
*relatii de schimb informatii* relatii de influentare reciprocă*relatii de cooperare*relatii de preferintă
sau respingere a emitătorului de mesaj didactic.

STILURILE DE PREDARE
Manifestare a originalitătii , au o valoare strategică, variatie, favorizând o activitate mai vie, induc
comportamente variate de invaţare , pot scoate la iveală şi supune verificării noi tipuri de competenţe
Ca orice stil personal, stilul de predare al profesorului asigura un caracter personal al predarii
În functie de axarea activitatilor didactice fie pe rolul „dominant al profesorului“, fie pe activitatile
grupului distingem:- stilul de conducere autoritarista: -prin conducerea democratica - stilul definit prin
„laissez-faire“
Stiluri didactice frecvent utilizate:
comandă,
practic (explicatie precisă, apoi executie prin imitatie);
de reciprocitate bazat pe evaluarea reciproca
de autocontrol (cu accent pe autonomia subiectului şi autoevaluare);
de incluziune (de includere a elevului în îndeplinirea unor sarcini);
centrat pe descoperirea dirijată;
centrat pe descoperirea convergentă
centrat pe activitate divergentă,
initiat de cel care invată

Stilurile de predare nu se identifică, totuşi, cu stilurile de conducere a clasei de elevi, de relationare

profesor-elevi. Sunt de retinut, aşadar, stilurile:
academic sau discursiv/euristic
raţional ()/intuitiv ();
inovator ()/rutinier (rigid, cu inclinatie spre repetitie);
informativ/formativ (exersare a gândirii specifice domeniului);
productiv (critic, producere de nou)/reproductiv(confomist, de imitatie);
profund\superficial;
expozitiv/socratic (cu preferintă pentru dialog);
descriptiv/dialectic;
analitic/sintetic;
autoritar ()/centrat pe autonomie ();
imperativ (exigent)/indulgent ();
afectiv sau empatic()/distant ();
autocontrolat sau autocenzurat ()/spontan ();
solitar()/de echipă (lucrează în cooperare cu colegii);
axat pe profesor/axat pe elev;
elaborat/neelaborat (spontan);
motivant ()/ nemotivant ();
vechi ()/nou
previzibil \imprevizibil