Iată, lunii nu-i dau pace, Între focuri vor s-o prindă, Căci le pare-a fi plapândă. Însă luna-i mincinoasă, Când e plină, când e coasă, Când dispare de pe cer, Să te prind-al ei mister.
Îngerilor joc le place.
Luna nu le mai dă pace Și în joc vrea să-i cuprindă: Le ia zborul, ca osândă. Fără aripi, făr’ de zbor Îngerii se plâng de zor Către marele-mpărat, Că zborul li s-a furat.
Lună blândă, fii cuminte,
La îngeri nu lua aminte, Că-s poznași de felul lor Și-s pierduți fără de zbor. Dă-le arilpile iar, Că nu-s gâze-n insectar, Ci-s copii cu dor de joc Ce poartă cu ei noroc.