Comori biblice

© toate drepturile sunt rezervate autorului

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale

a României
BOTH, NICOLAE
Comori biblice / Nicolae Both; Târgu-
Lăpuş: Galaxia Gutenberg, 2020
ISBN 978-973-141-845-2

I. Both, Nicolae (autor)

www.galaxiagutenberg.ro

Editura Galaxia Gutenberg

435600 Târgu-Lăpuş, str. Florilor nr. 11
Tel: 0723-377599
e-mail: contact@galaxiagutenberg.ro

PRINTED IN ROMANIA

Această carte este protejată prin copyright. Reproducerea integrală sau parţială,
multiplicarea prin orice mijloace şi sub orice formă, cum ar fi xeroxarea,
scanarea, transpunerea în format electronic sau audio, punerea la dispoziţia
publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea
permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea
recuperării informaţiilor, cu scop comercial sau gratuit, precum şi alte fapte
similare săvârşite fără permisiunea scrisă a deţinătorului copyrightului reprezintă
o încălcare a legislaţiei cu privire la protecţia proprietăţii intelectuale şi se
pedepsesc penal şi/sau civil în conformitate cu legile în vigoare.

2
 NICOLAE BOTH

COMORI BIBLICE

CLUJ-NAPOCA
2020

3
4
CUPRINS

Prefață...................................................7
1. Puterea .............................................. 9
2. Iertarea ............................................ 13
3. Iubirea ............................................. 15
4. Credinţa .......................................... 19
5. Ispita ............................................... 23
6. Libertatea ........................................ 27
7. Bogăţia ............................................ 31
8. Adevărul ......................................... 35
9. Rugăciunea ..................................... 39
10. Judecata ........................................ 43
11. Avertismente................................. 47
12. Umilinţa ........................................ 51
13. Bucuria ......................................... 55
14. Suferinţa ....................................... 59
15. Pacea ............................................. 63
Bibliografie ......................................... 67

5
6
Prefaţă

Cu ocazia primei înmulţiri a

pâinilor, ucenicii îi zic lui Isus: "Dă-le
drumul oamenilor, să se ducă prin sate
şi să-şi cumpere de mâncare." Dar
mântuitorul le răspunde: "N-au nevoie
să se ducă; daţi-le voi de mâncare!"
(Mt. 14,16).
Acest sfat evanghelic ne este
adresat şi nouă, preoţilor de azi, şi care
m-a îndemnat să dedic cititorilor mei,
aceste Comori Biblice.
Dedicate aceleiaşi tematici am
publicat (tot la Galaxia Gutenberg):
- Controverse Biblice,
- Consonanţe Biblice şi
- Noi Consonanţe Biblice.
Prezenta ofertă, diferită ca
structură, se vrea o concluzie a celor trei
precedente!
Şi tot ca o concluzie, îmi permit
să repet cuvintele Mântuitorului:
Cine are urechi de auzit, să
audă!
Autorul

7
1. Puterea

A. Citate
1. "A înfăptuit cu putere prin
braţul său." (Lc. 1,51).
2. "El li-a dat putinţa să devină
copii ai lui Dumnezeu." (In. 1,12).
3. "Toate mi-au fost date de Tatăl
meu." (Lc. 10,22).
4. "Pe baza cărei puteri faci
aceste lucruri?" (Mt. 21,23).
5. "Fiul omului este stăpân şi
peste sâmbătă." (Lc. 5,5).
6. "Toate îi sunt cu putinţă celui
care crede." (Mc. 9,23).
7. "Până veţi fi îmbrăcaţi cu
putere de sus." (Lc. 21,49).
8. "Fără mine nu puteţi face
nimic." (In. 15,5).
9. "Nicio putere nu ai avea asupra
mea, dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus."
(In. 19,11).
10. "Datu-mi-s-a toată puterea în
cer şi pe pământ." (Mt. 28,19).
11. "Acela care l-a împuternicit
pe Petru, m-a împuternicit şi pe mine."
(Gal. 1,8).
9
 12. "Cele ce nu sunt cu putinţă la
oameni, sunt cu putinţă la Dumnezeu."
(Lc. 18,27).

B. Comentarii
Citatul 8 de mai sus afirmă: Fără
mine nu puteţi face nimic.
Notă. Nu puteţi face nimic bun!
Dar rău? Oho!
Referitor la profeţia lui Daniil
(Dan. 9,27), Mântuitorul îşi avertizează
ucenicii: "Când veţi vedea aşadar
şezând la loc sfânt urâciunea pustiirii..."
Credem că în vremurile noastre a intrat
urâciunea pustiirii în toate domeniile
sociale, inclusiv în cel religios!
O ilustrare a citatului de mai sus
a ticluit-o şi Bardul de la Mirceşti:
"Unde-i unu nu-i putere...!" Chiar şi
versul următor:
"Unde-s doi puterea creşte..."
pare să ilustreze cuvintele
Mântuitorului: "Unde se află doi sau trei
adunaţi în numele meu, acolo eu mă
aflu în mijlocul lor." (Mt. 18,20).
Cel Rău, nu numai că ne ispiteşte
la păcat ci adesea, după ce am cedat, ne
10
exagerează regretul, până la disperare!
Or, recunoaşterea slăbiciunilor noastre
nu o respinge Dumnezeu, ci dimpotrivă,
citez:
"Sfinte cercetează şi vindecă
neputinţele noastre."
Şi dacă înainte de Glorioasa
Înviere, ca om şi-a manifestat puterea
(citatele 3, 5 şi 8), după Înviere, ca
Dumnezeu, El a devenit stăpân absolut
(citatul 10).
Notă. Citatul 12 constituie şi un
imbold, în momente de cumpănă pentru
credinţa noastră, a muritorilor de rând.

11
2. Iertarea

A. Citate
1. "Ca să dai cunoştinţa mântuirii
poporului tău, prin iertarea păcatelor."
(Lc. 1,77).
2. "La văzul credinţei lor, Isus
zise paraliticului: «Încredere, fiule, ţi se
iartă păcatele.»" (Mt. 9,2).
3. "I se iartă păcatele ei cele
multe." (Lc. 4,7).
4. "Servitor nemernic, întreaga
datorie ţi-am iertat-o!" (Mt. 18,32).
5. "De greşeşte fratele tău,
mustră-l; şi dacă-i pare rău, iartă-l."
(Lc. 17,3).
6. "Cărora le veţi ierta păcatele, le
vor fi iertate." (In. 20,23).
7. "Luaţi deci la cunoştinţă
fraţilor, că datorită lui vă este vestită
iertarea păcatelor." (Fap. 13,38).

B. Comentarii
Există două moduri de a ierta, şi
anume:
- Iertarea lui Dumnezeu faţă de
noi
13
 - Iertarea noastră faţă de
aproapele.
Rugăciunea Tatăl nostru le
include pe ambele:
"Şi ne iartă nouă păcatele noastre,
precum şi noi iertăm greşiţilor noştri."
Citatul de mai sus ilustrează şi
dependenţa celor două moduri: "Dacă
nu le iertaţi oamenilor, nici Tatăl vostru
nu vă va ierta greşelile voastre."
(Mt. 6,15).
Iertarea are, în primul rând, rolul
de a vindeca sufletul (vezi citatele 1 şi
2). Datorită iertării, adesea se vindecă şi
trupul: "Ce este oare mai uşor să zici:
«Iartă-ţi-se păcatele» sau să zici:
«Scoală-te şi umblă»?" (Mc. 2,9).
Puterea de a ierta păcatele a
oferit-o ucenicilor Săi (citatul 6), iar
prin ei, tuturor preoţilor Bisericii lui
Cristos, în Taina spovedaniei.
Notă. Parohul de Ars, Sfântul
Ioan-Maria Vianney, afirma: Dacă aş
întâlni un înger şi un preot, prima dată
l-aş saluta pe preot, întrucât singur el
are puterea de a transforma pâinea şi
vinul în Trupul şi Sângele Domnului.
14
3. Iubirea

A. Citate
1. "Poruncă nouă vă dau vouă: Să
vă iubiţi unul pe altul." (In. 13,34).
2. "Cine-şi iubeşte tatăl sau
mama... fiul sau fiica, mai mult decât pe
mine, nu este vrednic de mine."
(Mt. 10,37).
3. "Iubiţi pe duşmanii voştri."
(Lc. 6,27).
4. "Să iubeşti pe Domnul
Dumnezeul tău... Să-l iubeşti pe
aproapele tău..." (Mc. 12,30-32).
5. "Nimeni nu are o dragoste mai
mare decât aceasta, ca cineva să îşi dea
viaţa pentru prietenii săi." (In. 15,30).
6. "De aceea mă iubeşte Tatăl,
deoarece îmi dau viaţa pentru a o relua."
(In. 10,17).
7. "Tatăl iubeşte Fiul şi toate le-a
dat în mâna lui." (In. 3,35).
8. "Dragostea multora se va răci,
de atâta nelegiuire." (Mt. 24,12).
9. "Simon al lui Iona, mă iubeşti
tu mai mult decât aceştia?" (In. 21,15).

15
 10. "Cine ne va despărţi de
dragostea lui Cristos?!" (Rom. 8,35).
11. "Cea mai presus dintre ele
(credinţa, speranţa, iubirea) este
dragostea." (1 Cor. 13,13).
12. "Copilaşii mei, să nu iubim
cu vorba... ci cu fapta!" (1 In. 3,18).

B. Comentarii
Precum iertarea, aşa şi iubirea,
prezintă tot două aspecte, anume:
- Iubirea faţă de Dumnezeu şi
- Iubirea noastră faţă de aproapele
(vezi citatul 4).
Notă. În timp ce iubirea faţă de
Dumnezeu este necondiţionată: "Din
toată inima... Din tot sufletul... Din tot
cugetul..." (Mt. 32,37), iubirea faţă de
aproapele este condiţionată: "Ca pe tine
însuţi." (Mc. 12,32).
O ilustrare a condiţionării iubirii
faţă de aproape ne oferă evanghelistul
Luca: "După părerea ta, care din aceştia
trei s-a dovedit aproapele celui căzut
între tâlhari?... Cel ce a avut milă de el."
(Lc. 10, 36-37).

16
 Chiar şi cuvintele Mântuitorului
(citatul 5) ne sugerează aceeaşi
ilustrare.
După Glorioasa Înviere, Isus îl
întreabă pe Petru: "Mă iubeşti mai mult
decât aceştia?" Printre aceştia era şi
ucenicul iubit (Ioan).
Aşadar, Mântuitorul îl iubea
îndeosebi pe Ioan, dar Petru îl iubea pe
Isus, mai mult decât toţi ceilalţi ucenici,
dar cu o iubire rudimentară. Aşa ne
explicăm încercările dure la care îl
supuse Mântuitorul, întru rafinarea
iubirii sale.

17
4. Credinţa

A. Citate
1. "La nimeni în Israel n-am aflat
atâta credinţă." (Lc. 7,9).
2. "Cum de nu aveţi credinţă?"
(Mc. 4,40).
3. "Să credeţi în Acela pe care l-a
trimis." (In. 6,29).
4. "Cine crede, are viaţa veşnică."
(In. 6,47).
5. "Credinţa ta te-a mântuit."
(Mt. 9,22).
6. "Mare îţi este credinţa,
femeie." (Mt. 15,28).
7. "Ca ei să creadă că tu m-ai
trimis." (In. 11,42).
8. "Cine crede în mine... crede în
Acela care m-a trimis." (In. 12,44).
9. "Mic la credinţă ce eşti! De ce
te-ai îndoit?" (Mt. 14,31).
10. "Dacă aţi avea credinţă cât un
bob de muştar..." (Mt. 17,20).
11. "Cât de greoi la minte sunteţi
ca să credeţi toate cele spuse de
profeţi!" (Lc. 24,25).

19
 12. "Întemeiaţi-vă pe credinţa
voastră sfântă!" (In. 20).
13. "Sunteţi fii ai lui Dumnezeu,
prin credinţa în Isus Cristos."
(Gal. 3,26).
14. "Datorită credinţei în numele
Lui, l-a întărit pe acest om." (F. 3,16).
15. "Credinţa fără fapte este
moartă." (Iac. 2,20).

B. Comentarii
"Toate îi sunt cu putinţă celui
care crede." (Mc. 9,23). Acest citat ne
îndeamnă şi pe noi să ne smulgem, pe
cât posibil, din necredinţa noastră.
În timp de Mântuitorul îşi
exprimă dezacordul faţă de slaba
credinţă a ucenicilor săi: "Ferice de cei
ce nu au văzut şi au crezut" (In. 20,29),
(vezi şi citatele 2, 9, 11), admiră
credinţa altora (vezi citatele 1, 5, 6).
La învierea lui Lazăr,
Mântuitorul se adresează Tatălui cu
cuvintele: "Tată, îţi mulţumesc că m-ai
ascultat. Eu ştiam că mă asculţi
totdeauna, dar am spus-o pentru această
mulţime ce stă în jur, ca ei să creadă că
20
Tu m-ai trimis." (In. 11,42). Aşa şi noi,
când cerem Tatălui ceva onest, în
prealabil să fim convinşi că Dumnezeu
ne împlineşte cererea – dacă nu cumva
acel ceva este împotriva voinţei Lui, şi
deci, împotriva mântuirii noastre.
Închei acest paragraf cu două
versuri din Imnul Euharistic:
"Simţurilor mele Tu le eşti
ascuns,
Singură credinţa taina Ţi-a
pătruns."

21
5. Ispita

A. Citate
1. "Isus a fost dus în pustie, ca să
fie ispitit de diavol." (Mt. 3,1).
2. "După ce ajunse la capăt cu
toate ispitele, diavolul se depărtă de la
el, până la timpul potrivit." (Lc. 4,13).
3. "Şi nu ne duce pe noi în
ispită." (Mt. 6,13).
4. "Rugaţi-vă, să nu cădeţi în
ispită." (Lc. 22,41).
5. "Toată bucuria să aveţi,
fraţilor, când cădeţi în multe feluri de
ispite." (Iac. 1,2).
6. "Nimeni când este ispitit, să nu
spună: «Dumnezeu mă ispiteşte», căci
Domnul... nu ispiteşte pe nimeni."
(Iac. 1,13).
7. "Drept aceea, vă bucuraţi, chiar
dacă acum mai trebuie să suferiţi câtva
timp felurite ispite." (1 Pt. 1,6).
8. "Atunci fu doborât... şarpele
din vechime... ademenitorul lumii
întregi." (Apoc. 12,9).

23
B. Comentarii
Penultima cerere din Tatăl
nostru este formulată prin citatul 3; în
variantă latină: Et ne nos inducas in
tentationem. Uneori apar şi variante,
precum: Şi nu ne lăsa pe noi în ispită;
sau: Şi nu ne pune la încercare!
Tot răul vine de la Cel rău (vezi
şi citatul 1), dar Dumnezeu permite răul
doar cu scopul de a-l transforma spre
binele nostru (citatul 5).
Numeroasele "De ce"-uri îşi au
răspunsul în fraza de mai sus!
Două exemple:
- Sfânta Bernadetta, când a aflat
că Dumnezeu nu doreşte răul, dar îl
acceptă – spre folosul nostru – s-a
bucurat nespus.
- Henrieta, regina Angliei:
Dumnezeul meu, îţi mulţumesc că m-ai
făcut să cad de pe trei tronuri; am văzut
bine cerul!
Notă. După cum un antrenor
foloseşte diferite obstacole, pentru
antrenamentul sportivilor de performanţă,
aşa şi Antrenorul supreum acceptă

24
obstacole în calea noastră, spre
câştigarea Medaliei de aur a mântuirii!
În aceeaşi lumină transpar şi
unele din cele 8 Fericiri (2, 4, 8).
Să încheiem acest paragraf cu o
zicală de-a noastră:
Ieşi rău
Din părău,
Că-i mai rău
Fără de rău!
sau cu varianta latină:
"Malum necessarium." (Lampridiu).

25
6. Libertatea

A. Citate
1. "Şi le vorbea de el, tuturor care
aşteptau liberarea lui Izrael." (Lc. 2,38).
2. "Veţi cunoaşte adevărul, iar
adevărul vă va libera." (In. 8,32).
3. "Ca să fim liberi, ne-a liberat
Cristos." (Gal. 5,1).
4. "Dacă Tatăl vă liberează, veţi
fi cu adevărat liberi." (In. 8,36).
5. "Odată ce aţi fost liberaţi de
păcat, v-aţi făcut sclavii dreptăţii."
(Rom. 6,18).
6. "Nu ca unii care fac din
libertate acoperământ al răutăţii, ci ca
oameni liberi şi servitori ai lui
Dumnezeu." (1 Pt. 2,16).

B. Comentarii
Dumnezeu ne-a creat după chipul
şi asemănarea Sa. (Gen. 2,26). Printre
altele, ne-a înzestrat şi cu voinţă liberă.
O primă consecinţă negativă a
libertăţii a fost căderea protopărinţilor
noştri, anume, păcatul ancestral
(strămoşesc): "Iată, Adam s-a făcut ca
27
unul dintre noi, cunoscând binele şi
răul." (Gen. 3,22).
Notă. Unica fiinţă umană scutită
de această consecinţă negativă, a fost
Preacurata: Papa Pius al IX-lea a
decretat ca dogmă Imaculata
Concepţie. Şi dacă a fost scutită de
păcatul strămoşesc, a fost scutită şi de
două din blestemele pronunţate de
Domnul:
- Cel adresat Evei: "Întru dureri
vei naşte fii!" (Gen. 3,16).
Fecioara L-a născut pe Isus, fiind
în extaz!
- Cel adresat lui Adam: "Căci
pulbere eşti, şi în pulbere te vei
întoarce!" (Gen. 3,19).
Parafrazând acest blestem,
apostolul Pavel afirmă: "După cum
păcatul a intrat în lume printr-un singur
om, iar prin păcat, moartea, tot aşa,
moartea a trecut la toţi oamenii."
(Rom. 5,12). Unică Fecioara a fost
scutită de moarte: Papa Pius al XII-lea a
promulgat solemn dogma Ridicării
Preasfintei Fecioare Maria, cu trupul,
la cer (1 nov. 1950).
28
 O a doua consecinţă gravă a
libertăţii este condamnarea la osânda
veşnică: "Mergeţi de la mine,
blestemaţilor, în focul cel de veci,
pregătit diavolului şi îngerilor săi."
(Mt. 25,41). Cunoaşterea binelui şi
răului implică, printre altele, şi o gravă
responsabilitate.
Dumnezeu nu este împotriva
cunoaşterii binelui şi răului, care
constituie şi un ghid de orientare. Faptul
în sine reprezintă unul dintre
numeroasele mistere ale credinţei
noastre.

29
7. Bogăţia

A. Citate
1. "Nebunule ce eşti! Chiar în
noaptea aceasta ţi se va cere sufletul
tău." (Lc. 12,20).
2. "Mai uşor este să intre o cămilă
prin urechile acului, decât bogatul în
Împărăţia lui Dumnezeu!" (Mt. 19,24).
3. "Ferice de voi, săracilor... Vai
de voi, cei bogaţi!" (Lc. 6,20, 24).
4. "Oricine dintre voi nu renunţă
la toate ce le are, nu poate fi discipolul
meu." (Lc. 14,33).
5. "Cât de greu intră în Împărăţia
lui Dumnezeu, cei ce au avere."
(Lc. 18,24).
6. "Fie că mâncaţi, fie că beţi sau
faceţi ceva, toate faceţi-le spre mărirea
lui Dumnezeu." (1 Cor. 10,31).
7. "Oare nu i-a ales Dumnezeu pe
cei săraci în ochii lumii, ca să fie bogaţi
în credinţă?" (Iac. 2,5).
8. "Din lăcomie de bani, vă vor
câştiga cu vorbe ticluite." (2 Pt. 2,3).
9. "Într-un singur ceas a fost
nimicită atâta bogăţie!" (Apoc. 18,17).
31
B. Comentarii
Dumnezeu nu este împotriva
bogăţiei, dar ne avertizează asupra
pericolului ce ne paşte dacă nu o
folosim cu chibzuinţă! (vezi citatele 2,
5).
Bogatul căruia i-a rodit ţarina
peste aşteptări, nu-i vinovat ca atare;
Dumnezeu însuşi l-a pricopsit –
probabil, spre încercare.
Notă. În Ectenia irinică (Prima
din Sfânta liturghie) preotul zice:
Pentru îmulţirea roadelor
pământului... Domnului să ne rugăm!
Un bun gospodar îşi plănuieşte
depozitarea recoltelor sale! Aşadar, nici
faptul zidirii de noi hambare, nu-i poate
fi imputat! Dar când afirmă: După aceea
îmi voi zice... «Odihneşte-te, mănâncă,
bea şi te desfată»" (Lc. 12,19), atunci
devine vrednic de mustrare (vezi citatul
1).
Pe tânărul bogat (vezi şi citatele
2, 5) îl compar cu Zaheu, şeful
vameşilor – şi el bogat – la adresa
căruia Mântuitorul afirmă: "Astăzi s-a
32
făcut mântuire casei acesteia..."
(Lc. 19.9). Ce să mai zicem despre
bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr?
(Lc. 16,19).
În definitiv, ce încheiere mai
potrivită a acestui paragraf poate fi
decât prima dintre cele opt Fericiri:
"Fericiţi cei săraci cu spiritul..."
(Mt. 5,3), adică cei detaşaţi de bogăţii!
(vezi şi citatul 7).

33
8. Adevărul

A. Citate
1. "Fiul unic plin de har şi de
adevăr." (In. 1,14).
2. "Eu sunt Calea, Adevărul şi
Viaţa." (In. 14,6).
3. "Cuvântul vostru să fie: Da,
da! Nu, nu! Restul vine de la cel Rău."
(Mt. 5,37).
4. "Cel ce făptuieşte adevărul,
vine la lumină." (In. 3,21).
5. "Eu pentru aceasta am venit în
lume: Să dau mărturie pentru adevăr."
(In. 18,37).
6. "Adevărat, adevărat vă spun,
că nici un semn nu i se va da acestei
generaţii." (Mc. 8,12).
7. "Într-adevăr... Cristos a murit
pentru noi, oamenii." (Rom. 5,6).
8. "Dacă... sunteţi stăpâniţi de
invidie... şi ambiţie... nu vă lăudaţi şi nu
minţiţi împotriva adevărului."
(Iac. 3,14).
9. "Acum sunteţi întăriţi în
adevărul pe care-l deţineţi." (2 Pt. 1,12).

35
 10. "Dacă zicem că nu avem
păcat, adevărul nu este în noi."
(1 In. 1,8).

B. Comentarii
Isus le zice iudeilor care
crezuseră în El: "Dacă rămâneţi în
cuvântul meu, veţi fi cu adevărat
discipolii mei; veţi cunoaşte adevărul,
iar adevărul vă va libera." (In. 8, 31-32).
Îmbărbătându-şi ucenicii, Isus le
spune că va veni din nou şi-i va lua cu
El. "Iar încotro mă duc ştiţi calea."
Toma îi răspunde: "Doamne, nu ştim
unde te duci! Cum să putem dar şti
calea?" Această nedumerire, îi dă ocazia
lui Isus să declare: "Eu sunt Calea şi
Adevărul şi Viaţa." (In. 14, 5-6).
Conchidem că a cunoaşte
Adevărul înseamnă a-L cunoaşte pe Isus
Cristos, Dumnezeu – Cuvântul întrupat!
Notă. Drept ilustrare a celor de
mai sus, constituie alte două versuri
Imnul Euharistic, pe care le reproduc
mai jos:
"Cred tot ce ne-ai spus Tu,
Fiule-ntrupat,
36
 Căci Tu eşti Cuvântul cel
Adevărat."
Adesea Mântuitorul foloseşte
expresia: "Adevărat, adevărat vă spun!"
Pe lângă citatul 6 de mai sus, ca
ilustrare, ne referim la parabola cu
servitorii pe care Stăpânul îi găseşte
veghind: "Adevărat vă spun că se va
încinge, îi va pune la masă şi va trece
să-i servească." (Lc. 12,37).

37
9. Rugăciunea

A. Citate
1. "În toiul nopţii... se duse într-un
loc singuratic şi acolo se rugă."
(Mc. 1,35).
2. "Se duse pe un munte să se
roage..." (Lc. 6,12).
3. "Cereţi şi vi se va da..."
(Mt. 7,7).
4. "Toate câte le cereţi în
rugăciune, credeţi că le veţi primi."
(Mc. 11,24).
5. "Orice veţi cere de la Tatăl în
numele meu, vă va da." (In. 16,29).
6. "În timp ce se rugau... locul se
cutremură." (Fap. 4,31).
7. "Pentru voi toţi, cu bucurie mă
rog." (Fil. 1,4).
8. "Ne rugăm necontenit pentru
voi." (2 Tes. 1,11).
9. "Rugăciunea credinţei îl va
mântui pe cel suferind." (Iac. 5,11).

B. Comentarii
Unica rugăciune pe care Isus le-a
recomandat-o ucenicilor săi este Tatăl
39
nostru (Rugăciunea Domnului).
Aceasta include trei invocaţii către Tatăl
şi patru cereri. A treia invocaţie, Fie
voia Ta, sugerează o doză de renunţare
la libertatea noastră.
Însuşi Mântuitorul se ruga
adesea Tatălui, în calitatea sa de Fiu al
omului (vezi citatele 1, 2). De
asemenea îşi îndeamnă apostolii (şi pe
noi!), la rugăciune (citatele 3, 4, 5).
Ucenicii săi i-au urmat cu fidelitate
sfaturile (citatul 6).
Cât priveşte rugăciunea,
următoarele două îndemnuri ţin
neapărat să le discern:
- "Când vă rugaţi nu spuneţi
vorbe multe, ca păgânii..." (Mt. 6,7).
- "Tatăl vostru ştie de ce aveţi
nevoie." (Mt. 6,8).
Cred că Mântuitorul se referă în
primul rând la rugăciunea mecanică, pe
care – de când lumea – o practică unii
"creştini". Apoi, la mijloc este şi aba
(sau lipsa de) credinţă (vezi citatele
4, 9).

40
 Notă. Totuşi şi în cazul acestui
sfat evanghelic: "Cine are urechi de
auzit, să audă!" (Mt. 11,15).
După cum întreaga Scriptură, aşa
şi numeroase Scrisori ale Sfântului
Pavel, inspiră unora ocazii de rătăcire:
"În ele, unele sunt greu de înţeles; cei
neînvăţaţi şi nestatornici le
răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi,
spre pieirea lor." (2 Pt. 3,16).
O mostră: "Un singur Dumnezeu
există, şi un singur mijlocitor între
Dumnezeu şi oameni, omul Isus
Cristos." (1 Tim. 2,5).
Afirmaţia de mai sus este
confirmată, printre altele şi de citatele 3,
8 şi 10 din paragraful întâi. Dar rămâne
deschisă o problemă capitală:
Intermediarul dintre noi, oamenii, şi
"Omul Isus Cristos"!
Primul intermediar a fost Maica
Sfântă, la nunta din Cana Galileii.
Apoi, unul dintre cei mai credibili
intermediari este însuşi autorul textului
în cauză (vezi citatele 7 şi 8 de mai sus).

41
10. Judecata

A. Citate
1. "Orice judecată a dat-o Fiului."
(In. 5,22).
2. "Judecata mea este dreaptă."
(In. 5,30).
3. "Nu judecaţi, ca să nu fiţi
judecaţi." (Mt. 7,1).
4. "Măi omule, cine m-a pus să
vă judec?" (Lc. 12,14).
5. "Vă vor da pe mâna
tribunalelor... din cauza mea."
(Mc. 13,9).
6. "Voi, care m-aţi urmat, veţi
şedea şi voi pe douăsprezece tronuri,
judecând cele douăsprezece triburi ale
lui Israel." (Mt. 19,28).
7. "Nu judecaţi nimic înainte de
vreme!" (1 Cor. 4,5).
8. "Este un semn al dreptei
judecăţi a lui Dumnezeu." (2 Tes. 1,5).

B. Comentarii
Citatul 3 de mai sus nu interzice
orice fel de judecată, ci doar judecata

43
temerară (îndrăzneaţă). Faptul este
justificat şi de citatul 2.
Există unele situaţii în care avem
obligaţia de a judeca, precum
avertizarea sau prevenirea unui pericol:
"Deschideţi ochii şi luaţi seama la
plămada fariseilor şi la plămada lui
Irod!" (Mc. 8,15).
Judecata temerară ("bârfa") poate
avea şi o consecinţă, chiar mai negativă:
sminteala asupra celor care ne ascultă:
"De ziua judecăţii oamenii vor da
socoteală de orice cuvânt nefolositor ce-l
vor fi rostit." (Mt. 12,36).
Notă. Citatul 4 de mai sus ar fi
constituit şi un avertisment asupra
situaţiei dezastruoase ce s-a produs la
noi, datorită aşa-zisei legi de restituire a
proprietăţilor confiscate abuziv.
Numeroasele abuzuri, neînţelegeri,
certuri, procese, uneori chiar şi crime,
amintesc de una din profeţiile
Mântuitorului: "Mulţi se vor poticni
atunci, şi se vor vinde între ei, şi se vor
urî unii pe alţii." (Mt. 24,10). Probabil
că, drept urmare a acestor profeţii,
apostolul Pavel îl previne pe Timotei:
44
"Să ştii, însă, că în zilele de pe urmă vor
veni timpuri grele." (2 Tim. 3,1).
Severa apostrofare a celor de
faţă: "O, neam necredincios şi
îndărătnic, până când voi fi cu voi, până
când vă voi mai răbda?!" (Mt. 17,17),
este un preludiu la Judecata de pe urmă!
Notă. Un sfat, inspirat de citatul
7: Există atâtea efecte cu care nu
suntem de acord, sau chiar le detestăm;
dar să ne străduim a înţelege cauzele
acestora, picurând astfel un strop de
balsam peste sufletele noastre! Până şi
criminalilor li se acordă circumstanţe
atenuante, dacă se constată că n-au fost
în toate minţile când au săvârşit crima!
Încheiem acest paragraf cu
îndemnul:
Voi, oameni buni, fiţi gata,
Căci vine Judecata!

45
11. Avertismente

A. Citate
1. "Nu vă îngrijoraţi de viaţa
voastră." (Lc. 12,22).
2. "Cel care va răbda până la
sfârşit, acela se va mântui." (Mt. 10,22).
3. "Vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi
în ce zi va veni Domnul vostru."
(Mc. 13,33).
4. "Umblaţi cât mai aveţi
lumină." (In. 12,35).
5. "A venit acum ceasul să vă
treziţi." (Rom. 13,11).
6. "Luaţi seama la voi înşivă şi la
toată turma." (Gal. 6,2).
7. "Nu răspundeţi cu răul la rău."
(1 Pt. 3,9).
8. "Purtaţi-vă unii altora
poverile." (Gal. 6,2).
9. "Deoarece, însă, eşti căldicel;
nici cald, nici rece, te voi scuipa din
gura mea." (Apoc. 3,20).

B. Comentarii
Sfântul Ioan Botezătorul îşi
mustra ascultătorii: "Pui de viperă, cine
47
v-a învăţat să fugiţi de mânia care
vine?" (Lc. 3,7). Chiar şi pe regele Irod
îl dojenea cu asprime: "Nu-ţi este
îngăduit să ai femeia fratelui tău!"
(Mc. 6,18).
Notă. Cităm din Legea
leviratului: "Dacă fraţii vor trăi
împreună şi va muri unul din ei fără să
aibă copii, femeia celui mort să nu se
mărite în altă parte... ci cumnatul ei...
s-o ia de soţie." (Lev. 25,5). Ioan
cunoştea această lege, dar Filip, fratele
lui Irod era în viaţă!
Avertismentul Mântuitorului:
"Luaţi seama să nu vi se moleşească
inimile de necumpătare şi beţie şi de
grijile vieţii." (Lc. 21,34), mă îndeamnă
să tratez ceva mai pe larg problema mai
veche de când lumea, a necumpătării, a
beţiei şi a grijilor lumii.
Cumpătarea reprezintă măsura în
toate acţiunile noastre, chiar şi în
rugăciune (vezi citatul de la Matei
(6,7)), paragraful 9.
Cât priveşte cumpătarea la băutură
există două situaţii contradictorii:
Exagerarea şi Măsura.
48
Exagerarea
- "Şi a început Noe să muncească
pământul şi a sădit vie. Şi a băut vin şi
s-a îmbătat şi s-a dezvelit în cortul său."
(Gen. 8,20-21).
- Fiica cea mai mare a lui Lot,
către cea mică: "Haidem să-l îmbătăm
cu vin pe tatăl nostru..." (Gen. 19,32).
- "Precum în zilele dinaintea
potopului, mâncau şi beau... până când
Noe a intrat în arcă." (Lc. 17,27).

Măsura
- "Vinul care înveseleşte inima
omului." (Ps. 103,15).
- Transformarea apei în vin, la
nunta din Cana Galileii. (In. 2,-)
- Instituind Euharistia, Isus
transformă vinul în Sfântul Său Sânge:
"Beţi dintru acesta toţi, căci acesta este
Sângele Meu..." (Mt. 26,28).
- "Nu mai bea tot apă apă, ci ia şi
un pic de vin..." (1 Tim. 5,23).
- Iudita îl îmbată pe Olofern,
generalul oştirii lui Nabucodonosor, şi îl
ucide, provocând spaimă în tabăra

49
Asirienilor. Prin fapta sa temerară,
Iudita şi-a salvat poporul Betuliei!
Citatul 6 ne este adresat şi nouă,
preoţilor de astăzi!
Cât priveşte grijile vieţii, vă
propun următoarea
Notă. În Parabola semănătorului
există trei situaţii nereuşite, iar a patra,
le compensează pe toate cele trei. Cea
de a treia situaţie nereuşită, Isus le-o
explică ucenicilor săi: "Alţii sunt cei
semănaţi între spini. Aceştia sunt cei ce
ascultă Cuvântul, dar grijile acestei
lumi şi amăgeala bogăţiei şi celelalte
pofte se furişează şi înăbuşe Cuvântul,
şi rămâne sterp. (Mc. 4,18-19). Vezi şi
citatul 1!
În acelaşi context, vă ofer o
încurajare suplimentară, prin următoarea
Cugetare: Un moment de adevărată
fericire poate să compenseze o veşnicie
de chin!

50
12. Umilinţa

A. Citate
1. "Învăţaţi de la mine, căci sunt
blând şi smerit cu inima." (Mt. 11,29).
2. "Iată, stau la uşă şi bat..."
(Apoc. 3,20).
3. "Cine este cel mai mic între
voi, acela este mare." (Lc. 9,48).
4. "Căci oricine se înalţă va fi
umilit, iar cine se umileşte va fi înălţat!"
(Lc. 14,11).
5. "Cu toată umilinţa şi blândeţea
şi răbdarea, suferiţi-vă unii pe alţii."
(Ef. 4,2).
6. "Cine este slab, fără să fiu slab
şi eu?" (2 Cor. 11,29).
7. "Nu faceţi nimic cu ceartă, nici
din laudă deşartă, ci cu umilinţă."
(Fil. 2,3).
8. "Umiliţi-vă dar, sub mâna
puternică a lui Dumnezeu." (1 Pt. 5,6).

B. Comentarii
Modelul perfect al umilinţei este
Isus Cristos (vezi citatul 1) şi Măicuţa
Sfântă: "Măreşte sufletul meu pe
51
Domnul... Căci a căutat spre umilinţa
servei sale..." (Lc. 1,46-48).
Departe de a fi o slăbiciune,
umilinţa este un dar divin, concretizat
prin numeroase calităţi, printre care şi
înţelegerea şi măsura.
Mântuitorul ne-a dovedit din plin
acest adevăr. Pe lângă citatele 1 şi 2,
mai adăugăm doar unul: "Dacă vrea
cineva să mă urmeze, să renunţe la sine
însuşi, să-şi ia crucea şi să mă
însoţească!" (Mc. 8,34).
Notă. Sfântul Francisc de Sales,
episcop de Geneva, era socotit unul din
cei mai umili episcopi; umil dar ferm,
nelăsându-se impresionat de cei care
încercau să-l abată de la sfânta chemare:
"Ziua consacrării mele episcopale a fost
aceea în care Dumnezeu m-a sustras
mie însumi şi m-a pus deoparte pentru
Sine."
Menţionam mai sus că umilinţa
este un dar divin, dar care pretinde şi
efort personal. Ilustrăm cu un episod din
viaţa aceluiaşi sfânt: Un adversar îl
blamează în fel şi chip, fără ca el să
reacţioneze. După plecarea intrusului,
52
întrebat fiind de ce n-a reacţionat,
episcopul răspunde:
- Vrei ca într-un sfert de oră să
pierd acea puţină blândeţe pe care am
dobândit-o în douăzeci de ani, cu preţul
atâtor osteneli?
Citatul 6, adresat de apostolul
Pavel Corintenilor, ne aminteşte de un
alt citat de-al Sfântului Pavel, pe care
noi îl repetăm înainte de cuminecare:
"Ai venit să mântuieşti pe cei păcătoşi,
dintre care cel dintâi sunt eu!"
Antipodul umilinţei este mândria,
primul dintre păcatele capitale.
Dumnezeu detestă mândria deşartă, dar
o acceptă pe cea demnă!

53
13. Bucuria

A. Citate
1. "Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, căci
plata voastră multă este în ceruri."
(Mt. 5,12).
2. "Vi le-am spus acestea... ca
bucuria voastră să fie deplină."
(In. 15,11).
3. "Au plecat din faţa Sinedriului,
bucuroşi că au fost aflaţi vrednici să
sufere insulte pentru numele lui Isus."
(Fap. 5,41).
4. "Bucuraţi-vă mereu în
Domnul; iarăşi vă zic, bucuraţi-vă."
(Fil. 4,4).
5. "În măsura în care luaţi parte la
Patimile lui Cristos, bucuraţi-vă!"
(1 Pt. 4,13).
6. "Locuitorii pământului se
bucură şi se veselesc de soarta lor" – a
celor doi martori. (Apoc. 11,10).

B. Comentarii
După propria-mi părere, Psalmul
50 cuprinde trei secvenţe (nu neapărat
distincte), şi anume:
55
 (1) Lamentarea (plângerea):
Şterge fărădelegea mea (3), Păcatul meu
înaintea mea este pururea (5), Întru
păcate m-a născut maica mea (7).
(2) Împăcarea cu Dumnezeu:
Stropimă-vei cu isop şi mă voi curăţi,
spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada
mă voi albi (9).
(3) Bucuria: Auzului meu vei da
bucurie şi veselie. Bucura-se-vor oasele
mele cele umilite (10), Dă-mi iarăşi
bucuria mântuirii Tale (14).
Notă. Ultima dintre cereri (14),
este în concordanţă cu citatul 1.
Conform Dicţionarului Limbii
Române Moderne, bucuria este un
sentiment, în timp ce veselia este o stare
de bună dispoziţie, adică manifestarea
bucuriei.
La Bunavestire, Arhanghelul
Gavril o salută pe Preacurata cu
cuvintele: "Bucură-te cea plină de dar!"
După exemplul său, şi noi exclamăm, în
cele patru mistere ale Rozariului (de
bucurie, de durere, de slavă şi de
lumină): Bucură-te Marie, cea plină
de dar (chiar şi în Misterul de durere!).
56
În fiecare mister, repetăm de 53 de ori
salutarea îngerească: Ave Maria gratia
plena! Şi dacă îi "pretindem" Maicii
Sfinte să se bucure, oare noi, nu avem
obligaţia de a ne bucura?!
Cu ocazia Naşterii Mântuitorului,
un înger al Domnului le zice păstorilor:
"Nu vă fie teamă, căci iată, vă aduc o
veste bună, de mare bucurie pentru
întregul popor." (Lc. 2,10).
Cea din urmă capodoperă a lui
Beethoven a fost Simfonia a IX-a,
intitulată Oda Bucuriei, pe versurile lui
Schiller. Pentru compozitor, "Lumea
sonoră exterioară amuţise!"

57
14. Suferinţa

A. Citate
1. "Fiul omului trebuie să sufere
multe... şi să fie osândit la moarte."
(Mc. 8,31).
2. "Vă trimit ca pe oi în mijlocul
lupilor." (Mt. 10,14).
3. "Vor pune mâna pe voi, vă vor
prigoni... din cauza numelui meu."
(Lc. 21,12).
4. "Când vei fi bătrân, însă, vei
întinde mâinile şi un altul te va încinge
şi te va duce unde nu vrei." (In. 21,18).
5. "Nu trebuia oare să le
pătimească Cristos toate acestea, ca să
intre întru măreţia sa?" (Lc. 24,26).
6. "Şi în timp ce-l băteau pe
Ştefan cu pietre, el se ruga: «Doamne
Isuse, primeşte-mi sufletul...»"
(Fap. 7,59).
7. "Mereu purtăm în trupul nostru
chinul de moarte al lui Isus."
(2 Cor. 4,10).

59
B. Comentarii
Citatul 4 de mai sus reprezintă o
profeţie despre moartea de martir a lui
Petru. De fapt, toţi cei doisprezece
apostoli – minus Iuda: "Nici unul nu s-a
pierdut, decât doar fiul pierzării..."
(In. 17,12) – au gustat cupa martiriului.
Notă. Ucenicul iubit (Apostolul
Ioan), aruncat fiind într-un cazan cu
smoală fierbinte, s-a ales cu o nouă
tinereţe!... A fost intervenţia directă a
Mântuitorului: "Dacă vreau ca el să
rămână...! (In. 21,22). Aşa şi primii
suverani pontifi (în număr de 12), în
frunte cu Sf. Petru!
Drept completare la citatul 3:
"Atunci vă vor pune la strâmtorare şi vă
vor ucide şi veţi fi urâţi de toţi păgânii
pentru numele meu." (Mt. 24,9).
O vizionară îl întrebă pe Isus:
Care a fost cea mai cumplită suferinţă în
timpul Sfintelor Tale Patimi?" Isus îi
răspunde: După Agonia din Ghetsimani
a fost Încununarea cu Spini! Aşadar,
Agonia din Ghetsimani a fost cea mai
cumplită, ca fiind o suferinţă
sufletească.
60
 În general, suferinţa prezintă
două aspecte extreme: unul constructiv
şi altul distructiv. Şi precum HARUL
divin, prin acceptare devine DAR, tot
aşa şi SUFERINŢA ACCEPTATĂ – şi
mai ales OFERITĂ – devine
CONSTRUCTIVĂ.
Un exemplu de suferinţă
constructivă – nu numai acceptată ci
chiar şi dorită – ni-l oferă Sfânta Maria
Magdalena de Pati: Plângea în faţa
morţii, în timp ce surorile o încurajau:
- Tu, care ai trăit ca o sfântă,
plângi cu frică de moarte?!
- Nu plâng că mor ci pentru că nu
mai trăiesc, ca să pot suferi!
Un nefericit exemplu de suferinţă
distructivă socot că ni-l furnizează Iuda,
care – în disperare – se spânzură!

61
15. Pacea

A. Citate
1. "Mărire lui Dumnezeu, întru
cele de sus, iar pe pământ pace..."
(Lc. 2,14).
2. "Acum, Stăpâne, îl poţi elibera
pe robul tău cu pace." (Lc. 2,29).
3. "Fericiţi făcătorii de pace, căci
ei fiii lui Dumnezeu se vor chema."
(Mt. 5,9).
4. "Să nu credeţi că am venit să
aduc pace... ci sabie." (Mt. 10,34).
5. "Foc am venit să aduc pe
pământ!" (Lc. 12,49).
6. "Eu vă las pacea, vă dau vouă
pacea mea." (In. 14,27).
7. "Isus veni, se opri în mijlocul
lor şi se zise: «Pace vouă!»" (In. 20,19).
8. "Mergi în pace şi fii vindecată
de suferinţa ta!" (Mc. 5,34).
9. "Credinţa ta te-a mântuit. Du-te
în pace." (Lc. 7,50).
10."Urmăreşte dreptatea, credinţa,
dragostea, pacea..." (2 Tim. 2,22).

63
 11. "El şi-a trimis Cuvântul la fiii
lui Israel, dându-le vestea bună de pace
prin Isus Cristos." (Fap. 10,36).
12. "Pe cât stă în putinţa voastră,
fiţi cu toţi oamenii în pace."
(Rom. 12,18).
13. "Pacea lui Cristos să
domnească în inimile voastre."
(Col. 3,15).
14. "Rodul dreptăţii este semănat
în pace pentru făcătorii de pace."
(Iu. 3,18).
15. Melchisedec... "Cum îl arată
numele, este «Rege al păcii»" (Ev. 7,2).

B. Comentarii
Vreau mai întâi să poposim
asupra citatelor 4 şi 5: Adesea
confundăm scopul cu consecinţele.

Scopul
Pe lângă citatele 3, 6, 7, 8, 9, 11
şi 13, în Simbolul Credinţei, noi
afirmăm: "Care... pentru a noastră
mântuire... s-a făcut om..."

64
 Notă. Afirmaţia de mai sus
reprezintă unul din misterele credinţei
noastre: Misterul Întrupării.
Să mai adăugăm la precedentele
numeroasele cereri de pace din Sfânta
Liturghie, inclusiv Ectenia Irinică de la
început.

Consecinţele
În afara citatelor 4 şi 5 de mai
sus, cred că sunt suficient de
convingătoare citatele 1, 3, 5 şi 7 din
paragraful precedent.
Notă. Politica perfidă de pace a
fostelor regimuri nu are nimic comun cu
Pacea lui Cristos!

65
Bibliografie

1. * * * Noul Testament, Ed. du

Dialogue, Paris, 1992.
2. * * * Biblia sau Sfânta Scriptură,
Ed. B.O.R., Bucureşti,
2001.
 Redactare: Emilia Precup
Tehnoredactare: Mindlab

www.galaxiagutenberg.ro

Bun de tipar: 2020. Apărut: 2020

EDITURA GALAXIA GUTENBERG,
435600 Târgu-Lăpuş, str. Florilor nr. 11
Mobil: 0723-377599, 0733-979383
E-mail: contact@galaxiagutenberg.ro

*
Tiparul executat de
SC GUTENBERG SRL
435600 Târgu-Lăpuş, str. Florilor nr. 11
Mobil: 0723-377 599
E-mail: contact@galaxiagutenberg.ro

SERVICII TIPOGRAFICE COMPLETE

68