ARGUMENT

În ultimi ani în România suprafaţa cultivată cu vişini a crescut considerabil o dată cu

cererea de pe piaţa tot mai mare pentru industrie dar şi pentru consum în stare proaspătă .
În anul 2014 suprafaţa cultivata cu vişini a ajuns la 5.723 de hectare şi se estimează o
creştere în continuare . La ora actuala România importa pete 60% din necesarul intern de
vişine , din acest fapt rezultă că avem nevoie de cât mai multe plantaţii de vişini în
România pentru a acoperii cererea internă . În continuare va voi prezenta o statistică despre
înfiinţarea unei plantaţii. Dat fiind, deci, atenția care se acordă cultivării din ce în ce mai mult a
acestei specii pomicole, m-a făcut să-mi aleg această temă și să studiez eficiența culturii vișinului și
în zona Huși.

3
CAPITOLUL I. - IMPORTANȚA POMILOR ȘI ARBUȘTILOR FRUCTIFERI
1.1. Importanța alimentară

Fructele constituie singura categorie de alimente de origine vegetală care intră în alimentaţia
umană aşa cum le produce planta, fără adausuri sau prelucrări. Acestea au în compoziţia lor, în
diferite procente, grăsimi, proteine, glucide, celuloză, vitamine şi săruri minerale.
1.2. Importanța economică

Veniturile ce se obţin din cultivarea pomilor sunt de peste cinci ori mai mari decât cele
obţinute din cultivarea cerealelor. Rata rentabilităţii variază între 50-200% de unde rezultă că din
cultura pomilor se pot obţine venituri importante, surse de acumulări atât pentru pomicultori, cât şi
pentru economia naţională.
Unele specii pomicole pot pune în valoare terenuri cu fertilitate scăzută, în pantă (din zonele
colinar-montane), nisipoase etc. De asemenea, pomii pot ocupa în condiţii avantajoase suprafeţele
mici de teren din jurul locuinţelor.
În pomicultură, forţa de muncă se utilizează raţional pe tot parcursul anului.
Fructele constituie o importantă sursă de devize prin valorificarea acestora la export. Totodată,
ele constituie o materie primă valoroasă pentru industria alimentară.
1.3. Importanța socială

Cultura pomilor şi a arbuştilor fructiferi pe teritoriul României se practică de milenii, având o

evoluţie sinuoasă în funcţie de perioada istorică cu tendinţă permanentă de modernizare şi
intensivizare.
Pomicultura constituie unul dintre principalele sectoare ale agriculturii în general şi ale
horticulturii în special, reprezentând una dintre cele mai intensive ramuri ale producţiei vegetale şi
ocupând unul dintre primele locuri sub aspectul eficienţei economice.
Importanţa cultivării pomilor și arbuștilor fruciferi rezultă, în primul rând, din valoarea
alimentară şi terapeutică a fructelor.

4
 CAPITOLUL II- TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A VIŞINULUI
Cerasus vulgaris Mill., Fam. Rosaceae
Subfam. Prunoideae

2.1.-Importanţa, originea şi aria de răspândire

2.1.1.-Importanţă
Vişinul este o specie pomicolă deosebit de importantă, de aceea şi producţia mondială
reprezintă cca 40 % din cea de vişine şi cireşe la un loc. Fructele se folosesc în special pentru
industrializare, dar şi pentru consum în stare proaspătă, având un conţinut complex, echilibrat, bogat
în elemente nutritive, săruri minerale şi vitamine cum ar fi: substanţă uscată 13,9-23,2%; zaharuri 5-
19,4%; acizi organici 0,9-1,9 mg%; proteine o,8-1,1 mg%; pectine 0,4-1,0 mg%; substanţe tanoide
0,12-2,35 mg%; K 46-92,5%; P 21-26 mg%; Mg 7-20 mg%; Ca 3,8-19,3 mg%; vitamina PP 0,06-
0,52 mg%; E 0,21-1,32 mg%; B1, B2; caroten 0,15-0,95 mg%; acid folic etc. Cura de vişine are
efect tonic, contribuind la ameliorarea afecţiunilor renale, hepatice, cardiovasculare, a anemiei şi
stressului. Pedunculii fructelor sunt foarte bogaţi în potasiu şi se folosesc sub formă de ceai sau
infuzie. Celelalte organe, ramurile tinere, frunzele, florile, fructele au însuşiri antiseptice şi se
folosesc la conservarea produselor alimentare şi în medicina populară.

5
 Vişinul este o specie pomicolă cu o mare plasticitate ecologică, ce poate valorifica cu succes
terenurile în pantă, erodate. De asemenea, această specie se poate cultiva în zonele de câmpie, cât şi
în cele colinare şi premontane. Multe soiuri au o rezistenţă mare la ger, ceea ce face ca specia să fie
cultivată la altitudini superioare celor destinate culturii cireşului.
Este o specie decorativă, dar şi bună meliferă (77-88 kg miere/ha).
2.1.2.-Originea şi aria de răspândire
Vişinul este o specie tetraploidă (2n = 32 cromozomi), provenită probabil din hibridarea
naturală dintre Cerasus avium şi Cerasus fructicosa.
Istoria culturii vişinului este strâns legată de cea a cireşului, deşi unele date din literatură sunt
contradictorii. Vişinul comun nu se întâlneşte în stare sălbatică, însă creşte semispontan în jurul
Mării Caspice, în Caucaz, India, Iran, Asia Mică şi Peninsula Balcanică, care ar fi şi originile sale.
Spre deosebire de cireş, cultura vişinului depăşeşte paralela de 60o latitudine nordică
devansând chiar şi cultura mărului.
În România, vişinul ocupă cca 6000 ha, cu o producţie de aproximativ 40000 t anual (Anuarul
statistic, 1999). Producţia de vişine şi repartiţia ei pe principalele zone ale României este prezentată
în tabelul 21.
Vişinul este întâlnit în majoritatea zonelor ţării, cu precădere în zona colinară atât în plantaţii
industriale, cât şi în suprafeţe mici în jurul gospodăriilor.
Tabelul 21.
Producţia de vişine în principalele judeţe ale României
(după N. Branişte şi D. Drăgoi, 1999), tone

Judeţul/anul 1991 1996 %

Total, d.c. 2.500 39.000 100
Iaşi 3.199 6.239 20,8
Botoşani 3.876 4.361 14,5
Bacău 914 3.161 10,5
Argeş 450 1.945 6,5
Buzău 445 1.764 5,9
Cluj 1.000 1.506 5,0
Mureş 700 1.161 3,8
Dolj 235 937 3,1
Vâlcea 235 741 3,0

6
 2.1.3.-SORTIMENTUL DE SOIURI

Din lista oficială (2000) fac parte 21 de soiuri care se pot clasifica astfel: 15 soiuri româneşti şi
6 soiuri străine (USA, Polonia, Anglia, Iugoslavia).
Perioada de maturare a fructelor are o amplitudine de 60-70 zile din prima decadă a lunii iunie
până în prima decadă a lunii august.
După comportarea în procesul polenizării, soiurile de vişin pot fi:
- autofertile: Ilva, Nana, Schattenmorelle, Dropia; Oblacinska, Nefris, Meteor, Vrâncean,
Northstar, Bucovina, Pitic de Iaşi;
- parţial autofertile: Timpurii de Osoi, Mocăneşti 16, Timpurii de Cluj, Scuturător;
- autosterile: Timpurii de Piteşti, Engleze timpurii, Ţarina, Crişana etc.;
- perechi intersterile: Crişane x Mocăneşti, Crişane x Josika Gabor.
1. Timpurii de Osoi – soi românesc (1989), obţinut la SCPP Iaşi prin selecţie naturală dintr-o
populaţie locală de vişin. Este viguros, cu coroana globuloasă, precoce, productiv, rezistent la ger şi
secetă, parţial autofertil, cu fructificare predominantă pe buchete de mai. Fructul este mijlociu (5,3
g), sferic-turtit, roşu-închis cu epiderma rezistentă şi pulpa dulce-acidulată. Maturitatea: prima
decadă a lunii iunie.
2. Timpuriu de Piteşti – soi românesc (1982), de vigoare supramijlocie, cu coroana
globuloasă, precoce, semiproductiv, rezistent la ger, autosteril. Fructul este mijlociu (4,5 g), roşu
până la roşu închis, pulpa suculentă, roşie, dulce-acidulată. Maturitatea de recoltare: prima decadă a
lunii iunie.
3. Ţarina – soi românesc, 1984 (Engleze timpurii x vişin arbustoid), de vigoare submijlocie,
cu coroana piramidală, semiprecoce, cu producţii moderate, rezistent la ger, fructifică cu
preponderenţă pe ramuri scurte. Fructul este mijlociu /4,2 g), sferic-alungit, vişiniu-închis, cu pulpa
colorată, suculentă, bună pentru consum în stare proaspătă. Maturarea: a doua decadă a lunii iunie.
4. Sătmărean – soi românesc, 1994 (Engleze timpurii x vişin arbustoid), semiviguros, cu
rezistenţă medie la ger şi bună la Monilinia, cu coroană piramidală, rodeşte atât pe buchete de mai,
cât şi pe ramuri mijlocii. Fructul este mijlociu (4,8-5,2 g), sferic-turtit, vişiniu, negru la
supramaturare, pulpa colorată, mediu consistentă, sucul roz. Maturarea: decada a doua a lunii iunie.
5. Engleze timpurii – soi vechi, englezesc, interspecific (cireş x vişin), cu caractere
intermediare, de vigoare mijlocie, cu coroana invers-piramidală, semiproductiv, precoce, cu
fructificare predominantă pe buchete de mai. Fructul este mijlociu (3,5-5,5 g), sferic-alungit, de

7
culoare roşie, cu pulpa roz, fin aromată. Maturitatea de recoltare: eşalonată în decada a II-a şi a III-a
a lunii iunie.
6. De Botoşani – soi românesc, 1994, obţinut la SCPP Iaşi din selecţia unui biotip local, de
vigoare medie, cu coroana globuloasă şi fructificare preponderentă pe buchete de mai. Fructul este
mijlociu (5,5-6 g) spre mare, turtit la bază, roşu-vişiniu, lucios. Pulpa este roşie-vişinie, suculentă,
mediu consistentă, cu sucul colorat. Este asemănător cu soiul Crişane.Maturarea: decada a doua a
lunii iunie.
7. Timpurii de Cluj – soi românesc, 1969 (Spaniole x Prunus fructicosa) x (Engleze timpurii
x Prunus fructicosa), de vigoare mijlocie, coroana piramidală în tinereţe, apoi globuloasă, cu
fructificare preponderentă pe buchete de mai, mediu rezistent la boli şi secetă, autosteril, bun
polenizator, cu intermitenţe de rodire. Fructul este mijlociu spre mare (5,2 g), sferic turtit, roşu
vişiniu, lucios, cu pulpa colorată, de consistenţă medie, sucul colorat, peduncul lung. Maturarea:
sfârşitul lunii iunie.
8. Crişana 2 – soi românesc, 1975 (Crişana x selecţie locală), de vigoare mare, coroana
piramidală, foarte productiv, înflorire târzie, autosteril, mediu rezistent la secetă şi boli. Fructul este
mare (6,3 g), sferic, roşu-vişiniu, cu pulpa şi sucul colorate, gust plăcut. Maturarea: sfârşitul lunii
iunie.
9. Ilva – soi românesc, 1982, de vigoare submijlocie, cu coroana semiglobuloasă, cu
fructificare preponderentă pe ramuri lungi, semiprecoce, autofertil, productiv, rezistent la ger şi
mediu rezistent la secetă. Sensibil la Coccomyces. Fructul este mijlociu (5,8 g), sferic, roşu-lucios,
cu pulpa colorată, suculentă, acidulată. Maturarea: sfârşitul lunii iunie.
10. Nana – soi românesc, 1977, obţinut prin polenizarea liberă a soiului Crişana, de vigoare
mică, autofertil şi cu mare plasticitate ecologică. Fructifică preponderent pe ramuri plete, este
precoce, productiv, rezistent la ger şi secetă, sensibil la Coccomyces şi Monilinia. Fructul este
mijlociu (5 g), sferic, roşu-vişiniu, pulpa şi sucul colorate. Maturarea: sfârşitul lunii iunie.
11. Schattenmorelle – soi german, cu mare plasticitate ecologică, de vigoare mică, cu coroana
sferic-turtită, cu fructificare preponderentă pe ramuri mijlocii; este autofertil, foarte productiv,
rezistent la ger, sensibil la boli. Fructul este mijlociu (4,5-5 g), ovosferic sau larg cordiform, vişiniu-
închis până spre negru la supramaturare, cu pulpa şi sucul colorate. Pedunculul este bine prins de
fruct. Maturitatea de recoltare: decada a doua a lunii iulie.
12. Dropia – soi românesc, 1982, obţinut din polenizarea liberă de soiului Vladimirskaia, de
vigoare submijlocie, cu coroana larg-globuloasă, semiprecoce, productiv, rezistent la ger şi secetă,

8
autofertil, sensibil la Coccomyces. Fructul este mijlociu ca mărime (3,5-4 g), sferic, vişiniu-închis
cu pulpa şi sucul colorate, bun pentru industrializare. Maturarea: sfârşitul lunii iunie – începutul
lunii iulie.
13. Mocăneşti 16 – soi românesc, 1975, foarte productiv, de vigoare mijlocie spre mare, cu
coroana piramidală, cu fructificare predominantă pe ramuri scurte şi mijlocii, semiprecoce, rezistent
la ger, mediu rezistent la secetă. Este bun polenizator. Fructul este mijlociu, sferic sau sferic-turtit,
roşu-cărămiziu, cu pulpa roşie, gust plăcut. Maturarea: sfârşitul lunii iulie.
14. Scuturător – soi românesc, 1985, semiviguros, precoce, productiv, cu coroana globuloasă,
cu fructificare preponderentă pe buchete de mai, rezistent la ger şi secetă, autofertil. Fructul este
mare (6,5 g), globulos, turtit dorso-ventral, roşu-închis, pulpa şi sucul colorate. Fructul se desprinde
uşor de peduncul. Maturarea: sfârşitul lunii iunie-începutul lunii iulie.
15. Oblacinska – soi iugoslav, 1979, de vigoare mică, cu coroana piramidală, deasă, foarte
productiv, precoce, autofertil, rezistent la ger şi Coccomyces, drajonează foarte puternic. Fructul
este mic (3,5 g), sferic-turtit, vişiniu-închis, cu pulpa şi sucul intens colorate. Se valorifică prin
industrializare, în special pentru sucuri. Se pretează la recoltarea mecanizată. Maturarea: sfârşitul
lunii iunie.
16. Nefris – soi polonez, 1991, de vigoare mică spre mijlocie, cu coroana sferică, este precoce,
productiv, autofertil, rezistent la ger dar sensibil la boli. Fructul este mare (6 g), sferic, vişiniu-
închis, cu pulpa intens colorată, acidulată. Se valorifică pentru consum în stare proaspătă şi
industrializare. Maturarea: prima jumătate a lunii iunie.
17. Meteor – soi american, 1979, de vigoare mijlocie, coroana larg-piramidală, cu fructificare
preponderentă pe buchete de mai, precoce, productiv, autofertil, rezistent la ger şi secetă. Fructul
este mijlociu spre mare (5,5 g), sferic, uşor cordiform, roşu-aprins, cu pulpa roşie şi sucul slab
colorat. Maturarea:a doua decadă a lunii iulie.
18. Vrâncean – soi românesc, 1985, de vigoare mică, cu coroana piramidală, productiv,
autofertil, rezistent la ger şi secetă, sensibil la Coccomyces. Fructul este mijlociu (4,5 g), globulos,
uşor alungit, cu pulpa roşie, plăcută la gust, cu destinaţie mixtă. Maturarea: sfârşitul lunii iulie.
19. Northstar – soi american, 1991 (English Morelle x Serbien), de vigoare mică, cu coroana
globuloasă, cu fructificare preponderentă pe ramuri mijlocii, este precoce, productiv, rezistent la ger
şi boli, autofertil. Fructul este mijlociu spre mare (5,5 g), sferic, uşor alungit, vişiniu-închis, cu pulpa
intens colorată şi gust astringent. Maturarea: decada a doua şi a treia a lunii iulie.

9
 20. Bucovina – soi românesc, 1984, de vigoare redusă, coroana globuloasă, fructificare pe
buchete de mai şi ramuri mijlocii, precoce, productiv, autofertil, rezistent la ger şi Coccomyces.
Fructul este mijlociu (4-4,5 g), sferic-turtit, roşu-închis, lucios, cu pulpa şi sucul colorate, plăcut la
gust, cu valorificare mixtă. Maturarea: sfârşitul lunii iulie.
21. Pitic de Iaşi – soi românesc, 1985, obţinut prin polenizare liberă a soiului Plodorodnaia
Miciurina, de vigoare foarte redusă, cu coroana globuloasă, pletoasă, cu ramuri de schelet subţiri, cu
fructificare preponderentă pe ramuri plete, este precoce, productiv, autofertil. Este rezistent la ger,
mediu sensibil la boli. Este pretenţios faţă de tehnologie. Fructul este mijlociu (4,8 g), sferic, uşor
alungit, vişiniu, cu pulpa roşie, suculentă, pronunţat acidă. Se valorifică prin industrializare.
Maturarea: prima decadă a lunii august.
Soiuri din vechiul sortiment întâlnite încă în plantaţii: Mari Timpurii, Spaniole, Turceşti,
Crişana, Mocăneşti, Josika Gabor etc.
Portaltoii vişinului
Portaltoii vişinului se pot grupa astfel:
- generativi: vişinul franc, mahalebul, G2;
- vegetativi: Colt, SL64, F12/1, Selecţiile CAB, selecţiile germane Weihroot (W10, W11, W13),
selecţiile româneşti IPC1, VV1, VG1.
Vişinul franc (Cerasus acida) - se utilizează ca portaltoi în regiunea dealurilor şi în zona de
silvostepă cu peste 450 mm precipitaţii. Se folosesc unele soiuri cu maturare târzie a fructelor:
Schattenmorelle, Dropia, Mocăneşti 16, Meteor. În şcoala de puieţi răsare slab (20-30 %).
Mahalebul (Cerasus mahaleb) - este recomandat pentru zona dealurilor joase din zona de
stepă şi silvostepă. Determină o creştere moderată a soiurilor altoite.
Vişinul vegetativ (V.V.1) - obţinut de M. Movileanu la SCPP Fălticeni (1980). Se înmulţeşte
prin marcotaj şi drajonaj.
2.2.-Particularităţi de creştere şi fructificare ale vişinului
Sistemul radicular - al vişinului este influenţat de portaltoi, de altoi, de fertilitatea solului şi
de sistemul de întreţinere a solului. În general, vişinul altoit pe vişin are sistemul radicular mai
superficial decât cireşul, masa principală a rădăcinilor aflându-se între 15 şi 40 cm adâncime, iar
extinderea laterală depăşeşte de 1,5-2 ori proiecţia coroanei. Unele rădăcini cu creştere verticală pot
ajunge la adâncimi de 2-2,5 m. În cazul altoirii pe mahaleb, înrădăcinarea vişinului este mai
profundă, masa principală a rădăcinilor aflându-se în stratul de sol de 20-60 cm. Mahalebul nu
drajonează.

10
 Portaltoii vegetativi formează un sistem radicular mai trasant, fiind şi mai sensibil la ger şi
secetă. Creşterea sistemului radicular la vişin are loc în două etape cu intensităţi maxime: una
primăvara şi la începutul verii, care durează până la încetinirea creşterii lăstarilor, iar alta toamna, în
perioada îngălbenirii şi căderii frunzelor. Rădăcinile îşi încetează creşterea când temperatura solului
scade sub 2oC.
Partea epigee. - Vişinul creşte ca pom propriu-zis, de talie mijlocie (4-6 m, mai rar 7-9 m) sau
ca arbustoid. Vişinul are o capacitate de ramificare mai mare decât cireşul, coroana având tendinţe
de îndesire. În schimb, creşterile anuale sunt mai puţin viguroase decât la cireş. Există soiuri cu o
mare capacitate de ramificare, ce formează coroane mai aglomerate (Crişana, Nana, Vrâncean, Early
Richmond) şi soiuri cu ramificare mai slabă (Engleze timpurii, Ţarina, Timpurii de Cluj).
După vigoarea pomilor soiurile de vişin se clasifică astfel:
- cu vigoare mare: Crişana, Timpuriu de Osoi, Timpurii de Piteşti;
- cu vigoare mijlocie: Ţarina, Timpurii de Cluj, Dropia, Scuturător, De Botoşani, Mocăneşti,
Nefris, Meteor, Northstar, Sătmărean;
- cu vigoare mică: Pitic de Iaşi, Oblacinska, Bucovina, Vrâncean, Schattenmorelle, Nana, Ilva.
Specificul de fructificare. - Vişinul rodeşte pe buchete de mai care au longevitatea de 4-5 ani,
ramuri plete ce trăiesc 5-7 ani, degarnisindu-se anual în zona de fructificare şi ramuri mijlocii şi
lungi care evoluează în elemente de semischelet.
După specificul de fructificare, soiurile de vişin se pot clasifica:
- soiuri cu fructificare predominantă pe buchete de mai: Timpurii de Osoi, Engleze timpurii,
Timpurii de Cluj, Mocăneşti, Turceşti, Ţarina, de Botoşani, Bucovina, Meteor;
- soiuri cu fructificare pe ramuri mijlocii şi buchete de mai: Northstar, Sătmărean, Scuturător;
- soiuri care fructifică cu predominanţă pe ramuri plete: Crişana, Schattenmorelle, Nana,
Dropia, Pitic de Iaşi.
După comportarea în procesul polenizării, soiurile de vişin pot fi:
- autofertile: Ilva, Nana, Schattenmorelle, Dropia; Oblacinska, Nefris, Meteor, Vrâncean,
Northstar, Bucovina, Pitic de Iaşi;
- parţial autofertile: Timpurii de Osoi, Mocăneşti 16, Timpurii de Cluj, Scuturător;
- autosterile: Timpurii de Piteşti, Engleze timpurii, Ţarina, Crişana etc.;
- perechi intersterile: Crişane x Mocăneşti, Crişane x Josika Gabor.
Anumite cercetări şi observaţii (Calipe Riţiu, 1975) au arătat că unele soiuri de vişin dau o
proporţie mai mare de flori fecundate când sunt polenizate cu soiurile de cireş Germersdorf, Boambe

11
de Cotnari şi Pietroase Donissen. Proporţia cea mai mare de flori fecundate (45-61%) se
înregistrează la soiurile care fructifică pe ramurile plete şi înfrunzesc târziu după căderea petalelor.
La soiurile care fructifică în principal pe buchete de mai şi care înfrunzesc târziu, după
înfloritul în masă (Mari timpurii, Mocăneşti, Spanca) proporţia florilor fecundate este, de asemenea,
relativ ridicată (21-37%). În schimb, soiurile la care înfrunzitul incipient se suprapune cu înfloritul şi
fecundarea au o proporţie mai scăzută de flori fecundate (12-18%). La cele mai multe soiuri de vişin
cad fiziologic 10-30% din fructe (Gr. Mihăescu şi Calipe Riţiu, 1970). Pentru a se realiza o recoltă
normală la vişin, este necesar să fie fecundate cel puţin 20-25% din flori la soiurile care rodesc în
principal pe buchete de mai şi 45-50% la cele care fructifică pe ramuri plete, iar căderea fiziologică
să nu afecteze mai mult de 20-25% din fructe.
La vişin, polenizarea este entomofilă şi încrucişată. Polenizarea trebuie să aibă loc în primele
trei zile de la deschiderea florilor, întrucât stigmatul se ofileşte repede şi devine nereceptiv pentru
polen.
Deşi vişinul înfloreşte abundent, legarea florilor este de multe ori nesatisfăcătoare, căderea
fiziologică a fructelor depăşeşte normalul, şi în consecinţă, fructificarea este slabă. Principalele
cauze ar fi următoarele: lipsa polenizatorilor sau amplasarea necorespunzătoare a acestora, nutriţie
deficitară a pomilor, afecţiuni produse de virusul Stecklenberg, precum şi de Coccomyces hiemalis;
condiţiile climatice deficitare în perioada înfloritului, temperaturi scăzute în timpul iernii care au
produs îngheţarea mugurilor de rod etc.
Vârsta intrării pe rod a soiurilor este diferită şi poate fi:
- precoce – începând cu anul II de la plantare;
- semiprecoce – fructifică în anul III de la plantare: majoritatea soiurilor;
- tardivă – după anul III de la plantare.
Productivitatea este foarte diferită de la un soi la altul, variind de la 20 la 35 kg/pom.
Longevitatea economică – este influenţată de portaltoi şi soi. La soiurile cu pomi propriu-zişi
este de 25-30 ani, iar la cele arbustoide de 18-20 ani.
2.3.-Cerinţele vişinului faţă de factorii ecologici
Căldura - Vişinul este o specie cu pretenţii modeste faţă de temperatură. Cultura lui reuşeşte
bine atât în zonele de stepă, cât şi în zonele colinare şi chiar înalte. Rezultate bune se obţin în zone
în care temperatura medie anuală este cuprinsă între 8-10,5oC, cu un optim caloric în perioada de
vegetaţie de 15-17oC şi un necesar de zile cu optim caloric de 55-93. Pentru dezmugurit, are nevoie
de 135-150oC, pentru înflorit de 295-315oC, iar pentru maturarea fructelor de 1160-1315oC.

12
 Perioada de vegetaţie a vişinului este lungă, depăşeşte 210 zile, perioadă în care suma gradelor
de temperatură trebuie să depăşească 3600oC.
Este o specie rezistentă la temperaturi scăzute. La -30oC, lemnul rezistă bine, dar mugurii în
faza de umflare îngheaţă la temperaturi mai coborâte de -12oC, bobocii florali la -5oC, iar florile şi
fructele abia legate la -2,2oC.
Rezistenţa la temperaturi scăzute diferă de la un soi la altul şi este corelată cu agrotehnica
aplicată. Pragul biologic al vişinului este de 8oC.
Apa. - Vişinul reuşeşte bine atât în zonele secetoase cu mai puţin de 500 mm apă anual, cât şi
în regiunile umede cu peste 700-900 mm anual. Portaltoiul are o mare importanţă. Mahalebul are o
rezistenţă mai mare la secetă comparativ cu vişinul comun. Excesul de apă din sol şi, în special
băltirea sunt dăunătoare provocând asfixierea rădăcinilor.
Solul. - Cu un sistem radicular superficial, vişinul valorifică bine solurile subţiri, slab erodate
şi chiar uşor alcaline. Plantaţiile intensive, comerciale trebuie amplasate pe soluri fertile, bine
drenate, mecanizabile. Cele mai bune terenuri pentru cultura intensivă a vişinului sunt cele plane sau
cu panta mică (10-12 %), însă în condiţii de amenajare a terenului se pot folosi şi pantele până la 20-
25 %. Vişinul este una dintre speciile pomicole care valorifică cu rezultate bune nisipurile şi solurile
nisipoase din sudul Olteniei, în condiţii de irigare şi în nord-vestul Transilvaniei. Cultura comercială
a vişinului se poate practica până la altitudinea de 500-650 m.

13
 CAPITOLUL III PARTICULARITĂŢILE TEHNOLOGICE ALE VIŞINULUI

3.1.-Specificul producerii materialului săditor

Portaltoii folosiţi pentru vişin au fost prezentaţi în subcapitolul 9.2.4., iar obţinerea acestora
este în general asemănătoare cu cea de la cireş. La înfiinţarea plantaţiilor comerciale se vor folosi
numai pomi altoiţi.Altoirea se face la începutul campaniei, deoarece vişinul îşi încetează devreme
circulaţia sevei.
3.2.-Specificul înfiinţării şi întreţinerii plantaţiilor
Alegerea terenului în vederea plantării se va face în funcţie de cerinţele speciei, iar pregătirea
acestuia este asemănătoare cu cea de la cireş.
Plantarea de toamnă este preferabilă celei de primăvară. Pe pantă vişinul se amplasează în
treimea mijlocie sau superioară. Fiind o specie cu probleme la polenizare este recomandat ca într-o
parcelă să se planteze 3-4 soiuri interfertile, chiar în combinaţie cu cireşul. Distanţa dintre soiul
polenizator şi cel polenizat trebuie să nu fie mai mare de 20-25 m. Polenizatorii principalelor soiuri
de vişin existente în cultură sunt prezentate în tabelul 22.
La stabilirea distanţelor de plantare se va avea în vedere faptul că vişinul necesită un bun
drenaj aerian, în consecinţă se va evita plantarea prea deasă. De asemenea, se va ţine seama de
vigoarea soiului şi de portaltoiul pe care este altoit. Astfel, soiurile de vigoare mică se conduc sub
formă de tufă, fus subţire şi cordon vertical, cu distanţe de plantare de 4 x 1,5 x 2 m, cele de vigoare
mijlocie şi chiar mare în palmetă etajată cu braţe oblice la distanţe de plantare de 4 x 3-3,5 m.
Pentru soiurile viguroase se mai folosesc piramida mixtă şi vasul ameliorat, iar distanţa de
plantare este de 5 x 4 m. Chiar unii autori recomandă plantarea vişinului în benzi de câte 2-3
rânduri.
Imediat după plantare se urmăreşte formarea coroanelor. Acest obiectiv se realizează în
special prin operaţii în verde, pentru a nu întârzia intrarea pe rod a pomilor şi constă în poziţionarea
corectă a viitoarelor ramuri de schelet şi semischelet, înlăturarea celor cu poziţii incorecte, a celor
rupte etc.
Tabelul 22.
Polenizatorii soiurilor de vişin

Soiul de polenizat Soiuri bune polenizatoare

Timpuriu de Osoi Engleze timpurii, Ţarina

Timpurii de Piteşti Engleze timpurii, Mari timpurii, Mocăneşti 16

14
 Ţarina Timpurii de Cluj, Nana, Crişana
Engleze timpurii Timpurii de Piteşti, Timpurii de Cluj, Mocăneşti 16, Crişana 2
Timpurii de Cluj Engleze timpurii, Mocăneşti 16, Nana, Crişana 2
Crişana 2 Nana, Mocăneşti 16. Engleze timpurii, Meteor, Dropia, Oblacinska
Ilva Nana, Crişana 2, Schattenmorelle
Nana Crişana 2, Meteor, Mocăneşti 16, Oblacinska, Schattenmorelle
Schattenmorelle Meteor, Mocăneşti 16, Crişana 2, Dropia, Nana
Dropia Nana, Crişana 2, Schattenmorelle, Oblacinska, Mocăneşti 16
Scuturător Mocăneşti 1
Mocăneşti 16 Nana, Crişana 2, Timpurii de Cluj, Engleze timpurii
Oblacinska Crişana 2, Nana, Nefris
Nefris Crişana 2, Oblacinska, Mocăneşti 16
Meteor Mocăneşti 16, Crişana 2, Nana, Nefris, Schattenmorelle, Oblacinska
Vrâncean Crişana 2, Mocăneşti 16, Nana, Oblacinska, Schattenmorelle
Northstar Mocăneşti 16, Oblacinska
Bucovina Ilva, Nana

3.2.1.-Tăierile de fructificare

Au rolul de a menţine pomul la un nivel de creştere şi de producţie ridicat. De asemenea, prin

aceste operaţiuni se limitează la nivelul volumului proiectat şarpantele şi subşarpantele, se
reîntinereşte semischeletul epuizat, bolnav, rupt, se asigură o rărire corespunzătoare şi se normează
încărcătura de rod. Un alt obiectiv este acela al menţinerii zonei de fructificare cât mai aproape de
baza şi axul coroanei, cunoscut fiind faptul că la vişin fenomenul de degarnisire este destul de
accentuat.
Reducţiile axului şarpantelor şi subşarpantelor se fac deasupra unor ramuri laterale, orizontale,
suficient de viguroase, care să poată prelua energia de creştere şi să repartizeze uniform pe
formaţiunile de semischelet şi fructifere (N. Cepoiu, 2001).
Reducţia semischeletului se execută la nivelul unei ramuri anuale vegetative sau de rod cu
potenţial ridicat de creştere şi fructificare.
Pentru normarea încărcăturii de rod se fac tăieiri de reducţie a semischeletului şi de rărire a
ramurilor plete şi a ramurilor mijlocii, la distanţa de 15-20 cm una de alta.
Particularizând, în continuare precizăm că la soiurile de vişin care fructifică pe buchete de mai
şi ramuri mijlocii (Mocăneşti, Oblacinska, Nefris), tăierile de întreţinere şi fructificare constau în
rărirea ramurilor de semischelet, pentru a crea o zonă bine iluminată şi aerisită în coroană. Dintre

15
acestea, cele lipsite de creşteri vor fi regenerate prin scurtarea lor întotdeauna deasupra unei
ramificaţii laterale.
În cazul soiurilor care fructifică cu precădere pe ramuri plete (Schattenmorelle, Crişana, Pitic
de Iaşi, Nana etc.) se vor efectua tăieri de fructificare încă din primii ani de rodire, evitându-se pe
cât posibil apariţia ramurilor plete. În vederea regenerării unei ramuri plete, aceasta se scurtează
deasupra unei ramificaţii apărute la bază.
În ultimele decenii s-au generalizat şi la noi în ţară tăierile în timpul perioadei de vegetaţie,
mai ales după recoltarea fructelor. Aceste tăieri pot începe în luna mai, când lăstarii viguroşi se
ciupesc la 10-15 cm pentru obţinerea ramurilor de rod bifuncţionale (2-3 ramuri anticipate, 1-2 plete
şi 3-4 buchete de mai sau pinteni), iar lăstarii de prisos se suprimă. Tăierile în verde, după recoltarea
fructelor, se efectuează respectând aceleaşi principii ca şi la tăierile în timpul perioadei de repaus.
Aceste tăieri au avantajul că îmbunătăţesc regimul de lumină al pomului, fortifică mugurii
diferenţiaţi, limitează apariţia gomelor, productivitatea muncii este mult sporită. Datorită acestor
avantaje, aceste tăieri vor înlocui în totalitate tăierile din timpul perioadei de repaus.
În zonele mai reci şi umede, cu geruri şi îngheţuri de revenire, cum ar fi cele din nordul ţării,
sunt necesare lucrări de tăiere suplimentare pentru eliminarea ramurilor afectate.
Vişinul suportă tăierea mecanizată (de contur) în verde, efectuată imediat după recoltarea
fructelor, completată cu intervenţii manuale în interiorul coroanei (V. Cireaşă, 1973, Lidia Rasa,
1986).

3.2.2.-Întreţinerea solului
Eeste în general asemănătoare cu cea de la cireş, cu particularitatea că plantaţiile de vişin au
densităţi mult mai mari, portaltoii au o înrădăcinare mai superficială, iar unii dintre ei drajonează de
mult. Sistemul ales trebuie să ţină seama de precipitaţiile din zonă, de panta terenului, de vârsta
plantaţiei etc. În plantaţiile tinere se pot folosi culturile intercalate pe intervalele dintre rânduri, iar
pe rând se lucrează. Ca specii folosite sunt: căpşunii, leguminoasele, cartofii etc. În plantaţiile
mature, în zonele cu precipitaţii suficiente, pe terenurile în pantă, intervalele dintre rânduri se pot
înierba, iar pe rând se întreţin ca ogor lucrat. În zonele de stepă cu deficit de apă, solul se va întreţine
ca ogor lucrat. În zonele de nisipuri, intervalele dintre rânduri se vor semăna cu îngrăşăminte verzi
care de vor încorpora în sol cu cca o săptămână înainte de începerea creşterii intense a lăstarilor.
Plantaţiile mature de vişin se pot erbicida însă cu discernământ, mai ales acolo unde portaltoii
drajonează.

16
 3.2.3.-Fertilizarea
Fertilizarea suplimentară dă rezultate foarte bune, mai ales în ceea ce priveşte calitatea
fructelor. Aceasta trebuie făcută după efectuarea analizelor de sol şi plantă. Orientativ, se recomandă
ca într-o plantaţie tânără să se aplice la 2-3 ani 20-25 t/ha gunoi de grajd, 60-80 kg fosfor şi annual
40-50 kg azot/ha. Într-o plantaţie pe rod se va dubla cantitatea de azot. În plantaţiile tinere,
îngrăşămintele se vor aplica localizat sub coroană. O soluţie complementară este şi fertilizarea
foliară. Terenurile cu reacţie acidă se vor corecta cu amendamente calcaroase (2-4 t/ha la 2-3 ani).

3.2.4.-Irigarea plantaţiilor

Irigarea plantaţiilor - de vişin se impune în zonele deficitare în precipitaţii şi în zonele

nisipoase. Momentele critice pentru apă ale vişinului sunt: la înflorire, în faza creşterii intense a
lăstarilor şi fructelor şi la diferenţierea mugurilor de rod. De asemenea, dacă toamna este foarte
secetoasă, se recomandă o udare de aprovizionare.

3.2.5.-Combaterea bolilor şi dăunătorilor

Vişinul are în general aceleaşi boli şi aceiaşi dăunători ca şi cireşul, de aceea şi combaterea
este în general asemănătoare (tabelul 2.3)
Tabelul 2.3
Schema de combatere a bolilor şi dăunătorilor în plantaţiile de vişin

Nr.
Fenofaza Boli şi dăunători de combătut Pesticide folosite Observaţii
crt.
-păduchele din San José şi alţi Oleoecalux 3 CE (1,5%) Se asigură o îmbăiere a
păduchi ţestoşi; -ouă hibernante de Oleocarbetox 37 CE (3%) pomului.
Repaus afide (Myzus cerasi); -ouă hibernante Temp. > 4-5OC.
1.
vegetativ de acarieni (Bryobia rubrioculus şi Măsuri de igienă culturală
P. ulmi); -forme de rezistenţă la şi agrotehnice.
majoritatea bolilor
-monilioze (Monilinia laxa şi M. Turdacupral 50 PU
fructigena); -ciuruirea micotică (0,3%)
(Stigmina carpophilla) Zeamă bordeleză (1%)
2. Dezmugurit
- ulceraţia şi ciuruirea bacteriană
(Pseudomonas spp.); -antracnoză
(Coccomyces hiemalis)
-monilioze Cuprozis 50 PU (0,3%)
3. Buton alb -ciuruirea micotică Turdacupral 50 PU
-ulceraţia şi ciuruirea bacteriană (0,3%)

17
 -antracnoză
-monilioze Sumilex 50 WP (0,1%); Tratament obligatoriu.
-antracnoză Ronilan 50 WP (0,1%);
Începutul -ciuruirea micotică şi bacteriană Rovral 50 WP (0,1%);
4. scuturării Topsin M 70 (0,07%)
petalelor -afide, acarieni, gărgăriţele fructelor, Cascade 5 EC (0,05%);
omizi defoliatoare, etc. Talstar 10 CE (0,01%);
Sintox 25 EC (0,2%)
-antracnoză Derosal 50 WP (0,07%); La avertizare
-ciuruirea frunzelor Merpan 50 WP (0,2%);
Fructul cu -monilioze Saprol 19 EC (0,125%)
5.
Ø 0,5 cm -afide; -insecte defoliatoare, Sumialpha 2,5 CE PED = 10% lăstari infestaţi
minatoare etc. (0,015%); Diazol 60 EC
(0,15%)
-monilioze Sumilex 50 PU (0,1%); Cu respectarea timpului de
Fructul cu -antracnoză Ronilan 50 WP (0,07%) pauză
Ø 1 cm -ciuruirea frunzelor Topsin M 70 (0,1%)
6.
(la -musca cireşelor (Rhagoletis cerasi); - Decis 2,5 EC (0,03%);
avertizare) afide – PED = 10%, lăstari infestaţi; - Sumicidin 20 EC (0,02%)
insecte minatoare, defoliatoare Ekalux S (0,075%)
-monilioze Dithane M 45 (0,2%);
După
-ciuruirea bacteriană şi micotică etc. Merpan 50 WP (0,2%);
recoltat
7. Saprol 19 EC (0,125%)
(la
-păduchele din San José Reldan 40 CE (0,15%); PED > 5 forme mobile pe
avertizare)
-acrieni Demitan 200 SC (0,07%) frunză.
-antracnoză Folpan 50 WP (0,2%); Măsuri de igienă culturală
După
-ciuruirea frunzelor Turdacupral 50 PU
tăierile în
8. (0,3%)
verde (la
-păduchele din San José, afide, etc. Dursban 480 EC (0,2%);
avertizare)
Pyrinex 48 EC (0,2%)
75% -ulceraţia şi ciuruirea bacteriană; - Turdacupral 50 PU Se asigură o îmbăiere a
9. frunze boli de scoarţă şi lemn; -ciuruirea (0,5%); Zeamă bordeleză pomului.
căzute micotică (1%) Temp. > 50C.

3.3.-Specificul maturării şi recoltării vişinelor

Vişinele sunt fructe perisabile, care se maturează eşalonat în cadrul aceluiaşi pom, însă se
menţin pe ramuri până la maturitatea deplină. De aceea, în plantaţiile comerciale se recoltează la o
singură trecere, iar în cele gospodăreşti în 2-3 reprize. Vişinele cresc considerabil în volum şi
greutate până la maturitatea deplină, de aceea se vor recolta în acest moment sau cu maxim 2-3 zile
înainte, deoarece fructele de vişin nu îşi mai continuă maturarea după recoltare.

18
 Pe măsură ce fructele avansează în maturare, forţa lor de reţinere pe pedunculi se micşorează.
Uşurinţa desprinderii de peduncul şi apariţia sucului în cantitatea pedunculară este o caracteristică
de soi.
Pentru consum în stare proaspătă, vişinele se recoltează manual cu tot cu peduncul, în
ambalaje de capacităţi mici (4-5 kg). Imediat după recoltare se vor transporta din livadă şi se vor
introduce la prerăcire şi apoi la răcire.
Pentru industrializare, unele soiuri se pot recolta şi mecanizat prin scuturare cu vibratorul şi
preluare pe prelate şi recipienţi speciali cu apă la 10-12oC. Uşurarea desprinderii de peduncul se
poate face aplicând unele tratamente cu substanţe stimulatoare (acid 2-cloretilfosforic 500 ppm) cu o
săptămână înainte de recoltare.
Şi la vişin se întâlneşte fenomenul de crăpare a fructelor, însă mult mai restrâns decât la cireş.

19
 CAPITOLUL IV REZULTATE PE PARCURSUL REALIZĂRII PROIECTULUI
4.1. Date climatice ale zonei

Clima orașului se încadrează în trăsăturile climei temperat – continentale cu regiuni de

antestepă. Regimul termic măsurat pe o perioadă de o sută de ani (1896 - 1996), pune în evidență
următoarele:
• temperatura medie anuală de 9,4 °C, apropiindu-se de media pe țară care este de 9,5 C;
• trecerea de la anotimpul rece la cel cald și invers se face brusc;
• există mari diferențe de temperatură între luna martie și luna mai (12,5 C - 13,2 C);
• numărul mare de zile cu îngheț (120), și cel cu temperaturi peste 30° (70);
• în ultimii ani temperaturile minime și maxime depășesc chiar ± 35°C.
Regimul eolian pune în evidență dominarea curenților din N-NV și S-SE. Aceasta are o
influență directă asupra regimului precipitațiilor care sunt sărace în perioada lunilor noiembrie –
martie, când vânturile de E și NE au o frecvență mai mare și mai bogată în celelalte luni ale anului
când frecvența vânturilor dinspre N și chiar SV crește. Cantitățile mari de precipitații cad în
perioada caldă a anului, cu maxime înregistrate în lunile mai și iunie (media multianuală fiind de
80,7 mm). Stratul de zăpadă are o grosime ce variază între 12,2 și 33,6 cm.
Având în vedere condițiile pedoclimatice din zona Huși, putem spune că acestea sunt propice
cultivării celor mai variate culture (legumicole,viticole, pomicole, etc.).
Datorită perioadelor secetoase din timpul verii, este necesară folosirea irigațiilor

4.2. Date privind desfășurarea fenomenelor biologice

- Umflarea mugurilor – 11.03.
- Dezmugurit – 05.04
- Îmbobocit – 05.04
- Înflorit – 06.04
4.3. Observații și activități privind desfășurarea lucrărilor pe parcursul
elaborării proiectului
Tabel de sinteză a indicatorilor biometrici ai pomilor înaintea tăierilor
Înălțimea Suprafața Diametrul Diametrul Numărul de Mediua
pomilor secțiunii coroanei în coroanei pe ramuri lungimii
trunchiului prelungirea lățimea crescute pe creșterilor
(cm 2) rândului (m2) rândului pom
3,75 9,84 2,74 2,07 211 56
3,87 10,32 3,15 1,94 188 5,4
20
 Tabel de sinteză a indicatorilor biometrici ai pomilor înaintea tăierilor
Cantitatea Număr liniar de Numărul Numărul de Numărul Numărul de
de ramuri schelet rămași pe de pinteni ramuri scurte de ramuri ramuri
eliminate pom după tăiere buchete de mai mijlocii lungi
după tăiere
(kg/pom)
4,030 46 14 14 45
4,710 44 21 24 38

21
 CAPITOLUL V -Devize de lucrări la cultura vişinului
desimea de 560 pomi la hectar
4.1.- Manoperă :
Nr. Nr.artic ZO TOTAL
ctr dinNTM Denumirea lucrării din UM ZO Din care pe categorii
normele de muncă
/92 I II III IV
Unitate de măsură şi
cantitatea
0 1 2 3 4 5 6 7 8
1 1955 Tăieri pt.formarea coroanei 15,63 8,75 - - - 8,75
UM=mii pomi cantit=0,56
2 2037 redusStrângerea ramurilor şi scoaterea 1,44 1,44 - - - 1,44
3/4 lor la alei
UM=ha cantit=1 ha
3 3246 Încîrcat şi descărcat îngr. 1,11 0,22 - 0,22 - -
chim.4 operaţiuni
UM=t cantit=2 ha
4 1868 Administra îngr.chimice 2,63 0,68 - 0,68 - -
UM=mii pomi cantit=0,56
5 3223 Incarcat gunoi de grajd 0,18 1,18 - 1,18 - -
UM=t cantit=(500x20)=10
6 1867 Administrat gunoi de grajd UM= 1,67 1,67 - 1,67 - -
Redus1/2 cantit=1,0
7 1906 Sapa mare pe rând 2,63 6,31 - - 6,31 -
UM=mii m2 cantit=2,4
8 1907 Prăşit pe rând 4 lucrări 1,28 10,29 - - 12,29 -
UM=mii m2 cantit=9,6
9 2744 Pregătit soluţie pentru 8 tratamen 0,09 0,43 - - - 0,43
a câte 500 l
UM=mii l cantit=4,8
10 3157 Deservit MSPP la 8 tratamente 0,06 0,48 0,48 - - -
UM=ha cantit=8
11 294 Cosit între rânduri 2 lucrări 4,00 6,08 - - - 6,08
UM=ha cantit= 1,52
12 312 Strâns iarba cosită şi aşezarea ca 1,25 1,90 - - - 1,90
mulci pe rândul de pomi
UM=ha cantit=1,52
- Total ZO uri X 42,05 0,48 4,37 18,60 18,60
TOTAL 84,10 0,66 8,74 37,2 37,2
MANOPERA 1(unu)ha - Tarif RON/ZO X 25 25 25 25 25
PENTRU - Total RON X 1051,25 12,0 109,25 465,0 465,0
2 ha 2102,5 16,5 218,5 930 930

22
 4.2. – Utilaje : lucrări cu tractoare şi maşini agricole
Nr. Lucrarea CT coef.de Cantitatea
crt Caracteristici şi utilajul folosit transf. Ha Ha a.n
0 1 2 3 4
1 Stropit cu MSPP - 8 tratamente 0,37 8 2,96
TOTAL -Total ha.a.n 2,96
LUCRĂRI 1(un) ha - Tarif RON/ha a.n 250
MECANICE - Total pentru un ha RON 740
PENTRU :
2ha 1480

4.3 - Materii şi materiale

Nr. Denumirea UM Cantitatea Valoarea Greut.
crt RON/ Total pentru transport
UM RON
0 1 2 3 4 5 6
1 Fungicide : 4000 l x 0,3% Kg 12 40 576,0 15
2 Insecticide : 4000 l x 0,2% Kg 8 80 768,0 10
3 Îngrăşăminte chimice Kg 560 1 560,0 560
complexe
5 50,0 10000
TOTAL VALOARE MATERII ŞI pentru 1(unu) hectar 1954,0 10585
MATERIALE pentru 2 ha 3908 21170

4.4. – Transporturi de materii şi materiale

Nr. Denumirea - Grupa Distanţa de Cantit.transp Volum total
crt transp km ort. t t/km
0 1 2 3 4
1 Transport îngrăş.chimice + 50 0,585 29,25
insectofungicide
2 Gunoi de grajd 10 10 100
- total t /km :1(ha) /2ha 129,3/ 258,6
- tarif RON/ t /km 0,375
- total RON 48,487/ 96,975

TOTAL CHELTUIELI DIRECTE RON

Specificare Cap.I Cap.II Cap.III Cap.IV Total cheltuieli
manopera utilaje materiale transport directe
Pentru 1(un) hectar 1051,25 740,0 1954,0 48,487 3793,737
Pentru 40 ha 2102,5 1480 3908 96,975 7587,474
23
 SOIURI DE VIŞIN

Soiurile cu maturare timpurie

Timpurii de Osoi Ţarina Sătmărean

Soiurile cu maturare mijlocie

Ilva Dropia Nana

Soiurile cu maturare târzie

Vrâncean Bucovina Pitic de Iaşi

24
 Bibliografie

 Cepoiu, N., şi colab., 1991-Pomicultură. Lucrări practice, AMC-IANB, Bucureşti.

 Cepoiu, N., 2002-Pomicultură aplicată. Editura Ştiinţelor agricole, Bucureşti.

 Grădinaru, G., 2002-Pomicultură specială. Editura „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi.

25