LOGISTICA

SUPORT DE CURS AN IV ( IMA )

FACULTATEA DE ANTREPRENORIAT, INGINERIA SI

MANAGEMENTUL AFACERILOR

Curs 2 : Managementul Lantului de Aprovizionare Livrare

Un sistem logistic este format dintr-un set de componente ce sunt conectate prin servicii de
transport. Componentele ce fac parte dintr-un sistem logistic pot fi acele locuri unde materile prime
sau produsele sunt procesate, depozitate, sortate, ambalate, vândute sau consumate. Printre aceste
componente se pot regăsi spre exemplu centre de asamblare, depozitare, sortare, puncte de
transbordare a bunurilor dintr-un mijloc de transport în altul, magazine de vânzare cu amănuntul ,
incineratoare etc.
Cel mai complex sistem logistic existent, care practic depăşeşte granitele organizaţiei
industriale, poartă denumirea de lanţ de aprovizionare (supply chain). În cadrul acestui sistem,
materiile prime sunt transformate în produse finite care apoi sunt distribuite utilizatorului final
(companii sau consumatori). Acesta include furnizori, producători, centre de asamblare, depozite,
magazine etc. În figura 2.1 este prezentat un lanţ de aprovizionare tipic în care sistemele de
producţie şi distribuţie sunt alcătuite fiecare din două componente.

Fig. 2.1. Sistem logistic complex (supply chain)

 În cadrul sistemului de producţie, componentele şi părţile semi fabricate sunt realizate în
două centre de producţie, în timp ce produsele finite sunt asamblate într-o fabrică distinctă.
Sistemul de distribuţie constă în două centre principale de distribuţie ce sunt aprovizionate
direct din fabrica de asamblare şi care la rândul lor aprovizionează mai departe două centre
regionale de distribuţie.
Un lanţ logistic este un sistem coordonat de organizaţii, oameni, activităţi, informaţii şi
resurse implicate în mişcarea unui produs într-o manieră fizică sau virtuală de la furnizor la client.
Într-un sens general, un lanţ logistic constă din două sau mai multe organizaţii separate din
punct de vedere juridic, dar unite prin fluxuri materiale (fizice), financiare şi de informaţii. Aceste
firme pot produce părţi componente şi produse, firme ce asigură logistica şi chiar clientul final
însuşi. Într-un sens restrâns, termenul de lanţ logistic este aplicabil şi unor mari companii
multinaţionale, cu activităţi desfăşurate în ţări diferite, ceea ce pune problema coordonării
eficiente a fluxurilor fizice, financiare şi de informaţii. În acest din urmă caz, lanţul logistic este
intraorganizaţional, în timp ce lanţul logistic care cuprinde firme diferite este interorganizaţional.
Activităţile din lanţul logistic (numite şi lanţuri de valoare sau procesele ciclului de viaţă)
transformă materiile prime şi componentele într-un produs care este livrat către consumator sau
utilizator. Prin urmare, un lanţ logistic leagă diversele lanţuri de valoare din interiorul său.
In figura 2.2 este prezentat un lant de aprovizionare – livrare.

Fig. 2.2. – Suplply chain (Lantul de aprovizionare livrare)

Asa cum rezulta si din figura 2.2, un lanţ logistic reprezintă o reţea de furnizori,
întreprinderi producătoare, depozite şi canele de distribuţie organizată pentru a achiziţiona materii
prime, a le transforma în produse şi a le distribui către clienţi.
Proiectarea şi operarea eficientă a unui lanţ logistic reprezintă o componentă a activităţii de
planificare desfăşurată atât la nivel strategic, cât şi tactic. Planificarea la nivel strategic a lanţului
logistic implică decizii de configurare a reţelei, numărul, amplasarea, capacitatea, tehnologia
facilităţilor etc.
 Planificarea la nivel tactic a operaţiilor din lanţul logistic implică decizii referitoare la
achiziţia, procesarea şi distribuţia produselor. Configurarea strategică a lanţului logistic este un
factor-cheie care influenţează eficienţa operaţiunilor tactice şi astfel, are un impact de lungă durată
asupra unei firme.
Obiectivul care guvernează toate eforturile într-un lanţ logistic este creşterea competitivităţii
prin asigurarea unor servicii acceptate de către clienţi la un cost minim. Îmbunătăţirea serviciilor se
poate realiza pe două căi:
™ prin dezvoltarea integrării organizaţiilor şi eliminarea activităţilor inutile sau
costisitoare;
™ prin coordonarea mai bună a fluxurilor.

2.1 Supply Chain Management (SCM) – Managementul Lantului de Aprovizionare – Livrare

Termenul de Supply Chain Management (SCM) a fost creat de doi consultanti R Olivier si
M Webber in anul 1982 si a inceput sa fie utilizat din ce in ce mai mult la sfarsitul anilor 80’.
Inainte de acea perioada, companiile utilizau in schimb termenul de logistica sau
managementul operatilor. Ulterior, mai multe definitii au fost date pentru a defini mai bine si mai
corect SCM-ul:
™ Un lant de aprovizionare reprezinta alinierea firmelor ce aduc produse si servicii pe piata.
[L. Stock, 1998]
™ Un lant de aprovizionare este format din toate etapele implicate direct sau indirect cu scopul
de a indeplini cerinta unui client. Lantul de aprovizionare nu include numai producatorul si
furnizorii ci si transportatorii, magazionistii, retailerii si chiar clientii insasi. [Chopra,
P..Meindl, 2001]
™ Un lant de aprovizionare este o retea de facilitati si optiuni de distributie ce realizeaza
functiile de achizitie a materialelor, transformarea acestora in produse finite si distributia
acestora catre consumatorii finali. [R.Ganeshan, 1995].
Fata de definitiile pentru lantul logistic (SC), managementul lantului de aprovizionare –
livrare (SCM) reprezinta actiunile ce pot fi intreprinse de catre manageri pentru a influenta
comportamentul lantului de aprovizionare in scopul obtinerii rezultatelor dorite. Cateva definitii
pentru managementul lantului de aprovizionare (SCM) ilustreaza acest lucru :
™ SCM reprezinta coordonarea productiei, stocurilor, locatiilor si transportul printre
participantii din lantul de aprovizionare pentru a obtine cel mai bun mix de receptivitate si
eficienta pentru piata care este deservita [G. Ghiani, 2004]
 ™ SCM cuprinde planificarea si managementul tuturor activitatilor implicate in
aprovizionarea, conversia si toate activitatile de management ale logisticii. SCM include de
asemeni coordonarea si colaborarea cu partenerii de canal care pot fi furnizori, intermediari,
furnizori terti de servicii si clienti. Inm esenta, SCM integreaza managementul cererii si
ofertei in si intre companii. SCM este o functie integratoare cu responsabilitate primara
pentru legarea functiunilor si proceselor majore ale afacerii in si intre companii intr-un
model de afaceri unitar si cu performanta inalta. De asemenea include toate activitatile
managementului logisticii ca si operatile de productie si conduce coordonarea proceselor si
activitatilor cu si intre marketing, vanzari, proiectarea produselor, finante si IT. [The
Council of Supply Chain Management Professionals].
Se evidentiaza in mod clar ca exista o diferenta intre conceptul de SCM si conceptul
traditional de logistica. De regula, aceasta se refera la activitatile ce se petrec in interiorul granitelor
unei singure organizatii iar lantul de aprovizionare se refera la retelele companiilor ce lucreaza
impreuna si isi coordoneaza actiunile pentru a livra un produs pe piata.
De asemenea, logistica traditionala isi concentreaza atentia la activitati precum
achizitionarea materialelor, distributie, mentenanta si managementul stocurilor. SCM recunoaste
toate activitatile traditionale ale logisticii si de asemenea include activitati precum marketing,
dezvoltarea de noi produse, finante si servirea clientilor. Dintr-un punct de vedere mai larg al
conceptiei lantului de aprovizionare, aceste activitati traditionale sunt acum vazute ca parte din
munca necesara pentru a indeplinii cerintele clientilor. SCM vede lantul de aprovizionare si
organizatiile din cadrul sau, ca o singura entitate. De asemenea, SCM aduce o abordare sistemica
pentru a intelege si manageria diversele activitati necesare pentru coordonarea fluxului de produse
in scopul de a servii cat mai bine clientul final.

In esenţă, managementul lanţului de aprovizionare integrează gestionarea aprovizionării şi

gestionarea cererii în cadrul şi între companii. Supply Chain Management este o funcţie de
integrare cu responsabilitatea principală de a conecta funcţiile majore de afaceri şi procesele în
cadrul şi între societăţi, într-un model de afaceri coerent şi de inaltă performanţă. Acesta include
toate activităţile de management logistic menţionat mai sus, precum şi operaţiunile de fabricaţie şi
conduce coordonarea proceselor şi activităţilor cu şi între departamentul de marketing, vânzări,
design de produs, finanţe şi tehnologia informaţiei. Dacă informaţiile relevante sunt accesibile
oricărei societăţi implicate, fiecare companie din lanţul de aprovizionare şi producţie are
posibilitatea de a căuta să ajute la optimizarea întregului lanţ. Acest lucru va conduce la o mai bună
producţie totală planificată şi distribuţie, care va reduce costurile şi va da un produs final mai
atractiv, ducând la vânzări şi rezultate de ansamblu mai bune pentru companiile implicate.
 Planificarea, achizitia, productia si livrarea sunt patru componente de baza ale SCM, ce se
desfasoara pe toate etapele procesului de productie si de livrare.
Acest lucru este evidentiat in cadrul figurii 2.3.

Fig. 2.3. – Supply Chain Management

Planificarea (plan) reprezinta partea strategică a SCM-ului, adică o strategie pentru

aministrarea tuturor resurselor care sunt necesare pentru produsele sau serviciile oferite. O parte
importantă a planificării o reprezintă stabilirea unui set de matrici pentru monitorizarea lanţului de
aprovizionare, pentru a şti dacă e eficient, dacă se pot reduce costurile sau dacă oferă produse de
calitate.
Achizitia (source) se refera de fapt la alegerea furnizorilor de la care se vor obţine bunurile
şi serviciile necesare creări produselor, stabilirea unui set de preţuri şi procese de livrare şi plată
împreuna cu furnizorii, apoi monitorizarea şi îmbunătăţirea acestor relaţii comerciale, precum şi
procesele de administrare a inventarului de bunuri şi servicii, incluzând primirea, verificarea şi
transferarea acestora, dar şi autorizarea plăţilor

Referitor la Productie (make), se are in vedere planificarea activităţilor necesare realizarii

acesteia, testare,ambalare şi pregătire pentru livrare impune şi masurarea nivelului calităţii, nivelul
de producţie şi productivitatea angajaţilor.

Livrarea (deliver) are in vedere primirea ordinelor de livrare de la clienţi, dezvoltarea unei
reţele de depozite, alegerea curierilor pentru transportul produselor şi sistemul de recepţionare a
plăţilor.
 2.2. Edificiul SCM

SCM poate fi reprezentat precum o casa, aspect ilustrat in cadrul figurii 2.4

Figura 2.4 – Edificiul SCM

Acoperişul este de drept scopul suprem al SCM – competitivitatea, iar mijloacele pentru a-l
realiza sunt reprezentate de serviciile pentru clienţi. Competitivitatea poate fi îmbunătăţită în mai
multe moduri, cum ar fi reducerea costurilor, creşterea flexibilităţii, cu respectarea schimbărilor
care intervin în cererea clienţilor sau prin oferirea unei calităţi superioare a produselor si servicilor.
Acoperişul se sprijină pe doi “piloni” care reprezintă cele 2 componente principale ale
SCM:
™ integrarea unui ansamblu de organizaţii
™ coordonarea informaţiilor, materialelor şi fluxurilor financiare.
 Formarea unui lanţ logistic solicită alegerea unor parteneri potriviţi pentru a forma un
parteneriat de durată medie şi lungă. Pentru a deveni o reţea de organizaţii eficace şi de succes,
constând din organizaţii separate din punct de vedere juridic este necesară o colaborare inter-
organizaţională bazată pe noi concepte de coordonare prin alinierea strategiilor partenerilor
implicaţi.
Coordonarea activităţii de-a lungul lanţului de aprovizionare poate fi facilitată prin utilizarea
celor mai noi dezvoltări în tehnologia informaţiilor şi comunicării. Acestea permit proceselor
executate manual în trecut să devină automatizate, iar activităţile la interfaţă a două entităţi pot fi
simplificate.
Integrarea se referă la etapele speciale care fac ca aceste firme să colaboreze pe termen lung
cum ar fi: alegerea partenerilor, organizarea în reţele şi colaborarea inter-organizaţională,
conducerea lanţului.
Criteriile de selecţie nu trebuie să se bazeze doar pe costuri, ci şi pe potenţialul viitor al unui
partener în a sprijini activitatea lanţului logistic.
Asocierea activităţilor la acei membri din cadrul lanţului de aprovizionare care le pot realiza
cel mai bine, ca şi capacitatea de a adapta structura unui lanţ într-un mod rapid ţinând cont de
nevoile pieţei, sunt un avantaj major comparativ cu ierarhiile tradiţionale. Din perspectiva teoriei
organizaţionale, lanţul logistic reprezintă o formă specială de reţea organizaţională, ce constă în
cuplaje între membrii implicati, de cele mai multe ori cu drepturi egale. Structura organizaţională
este adaptată în mod dinamic, în acord cu sarcinile ce trebuiesc îndeplinite şi scopurile reţelei
văzute ca un întreg.

Coordonarea informaţiilor, materialelor şi a fluxurilor financiare - al doilea pilon principal

al SCM – comporta trei dimensiuni, referitoare la:
™ utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicării,
™ orientarea procesuală,
™ planificarea avansată.
Comunicarea prin schimburi electronice de date poate fi stabilită prin reţele private sau
publice, cea mai populară fiind Internet-ul. Membrii din cadrul unui lanţ de aprovizionare pot fi
astfel informaţi imediat şi la costri foarte reduse.