Final 1 PDF

NICA
AURELIAN LĂZĂRO IU ŞE R B A N NAICU

AURELIAN LĂZĂROIU SERBAN NAICU
SCHEME PRACTICE
CU CIRCUITE INTEGRATE
CMOS
„ELECTRONICA APLICATA"
ÎSI CONTINUĂ DRUMUL
*
După ce a debutat anul trecut cu un prim titlu: ÎMBUNĂTĂŢIREA

PERFORMANTELOR T. V. COLOR. Artificii tehnice în practica depanatorilor
T.V., colecţia de carte ELECTRONICA APLICATĂ a Editurii NAŢIONAL
îşi continuă drumul spre cititorii săi.
Acest al doilea volum este o confirmare a faptului că seria de
carte ELECTRONICA APLICATĂ este pe gustul dumneavoastră.
Lucrarea de faţă este una dintre cele mai complete şi moderne
culegeri referitoare la aplicaţiile cu cele mai răspândite circuite
integrate actuale: CMOS -urile.
în pregătire se află şi va vedea curând lum ina tiparului
ELECTRONICA APLICATĂ nr. 3 şi anume 101 MONTAJE PRAC
TICE DE AMPLIFICATOARE DE AUDIOFRECVENŢĂ DE PUTERE.
Lucrarea va constitui, sperăm, o bucurie pentru pasionaţii audio
fideli (şi nu numai pentru ei) greu încercaţi în ultimii ani din cauza
lipsei de lucrări de specialitate.
în continuare, depanatorii T.V. şi alţi pasionaţi de domeniul
televiziunii vor primi cu interes, credem, cel de-al patrulea titlu al
seriei: RECEPTOARELE DE T.V. ÎN CULORI NIPPON.
ELECTRONICA APLICATĂ nr. 5 va oferi publicului larg o lucrare
de cel m ai m are interes, sim plă şi deci accesib ilă tu tu ror
electroniştilor şi nu numai lor: JUCĂRII ELECTRONICE.
Ce va urma?
SURSE DE TENSIUNE LINIARE ŞI ÎN COMUTAŢIE, un alt titlu de
mare interes care va atrage atenţia majorităţii electroniştilor,
întrucât apărate sau echipamente electronice nedotate cu surse
de tensiune nu s-au... descoperit încă.
Ce titlu pregăteşte Editura NAŢIONAL pentru ELECTRONICA
APLICATĂ nr. 7 nu vă spunem încă; vă comunicăm doar că va fi o
lucrare care va produce multă plăcere cititorilor noştri.
Cu speranţa că vom realiza prin ELECTRONICA APLICATĂ a
Editurii NAŢIONAL colecţia de carte de electronică cea mai valoroasă
şi cea mai iubită de către cititori care s-a editat vreodată în România,
punem punct aici acestei scurte prezentări.
ing. ŞERBAN NAICU

C oordon ator al colecţiei
E LE C TR O N IC A A P L IC A T Ă
Introducere
Cele mai răspândite aplicaţii practice întâlnite în prezent, în
revistele sau cărţile de specialitate, sunt, fără îndoială, cele având
la bază circuitele integrate CMOS.
Aceste C.I. din familia CMOS sunt astăzi cele mai „la modă"
datorită unor avantaje, cum ar fi: consumul energetic extrem de
redus, stabilitatea foarte bună la perturbaţii, posibilităţile de
interfaţare cu componentele altor familii, versatilitate funcţională
deosebită şi, nu în ultimul rând, preţul de cost scăzut.
Autorii şi-au propus ca, în lucrarea de faţă, să ofere cititorilor o
colecţie de scheme practice utilizând, în principal circuitele inte
grate realizate în seria CMOS 4000 (de exemplu MMC4XXX - S.C.
Microelectronica S.A.).
Lucrarea este structurată în două secţiuni principale, şi anume,
o primă parte în care sunt prezentate aplicaţii practice cu fiecare
circuit integrat CMOS în parte (în care acesta să reprezinte „inima“
montajului) şi o a doua parte, conţinând montaje mai complexe,
realizate cu un număr mai mare de C.I. CMOS diverse. Deoarece
în acest ultim caz ponderea circuitelor integrate CMOS utilizate (în
număr de două-trei) este relativ egală în economia schemei, aceste
tipuri de montaje nu au fost alocate unui anume C.I., ci au făcut
obiectul acestui capitol separat.
Schemele prezentate în carte sunt, în marea lor majoritate,
selectate de către autori într-o foarte lungă perioadă de timp de
cca. 20 de ani, din diverse publicaţii tehnice apărute pe plan
mondial. Meritul autorilor constă în aducerea tuturor acestor
scheme la „un numitor comun" prin eliminarea detaliilor consi
derate inutile, introducerea unor lămuriri suplimentare (acolo unde
s-a considerat necesar), înlocuirea codurilor unor componente
electronice cu unele echivalente, dar mai uzuale.
O parte mai restrânsă din lucrare conţine montaje practice care
sunt rodul experimentărilor autorilor.
La-prezentarea fiecărei scheme s-a făcut o scurtă descriere a
modului de funcţionare a montajului respectiv, urmată de o
expunere a operaţiunilor de reglaj (de care depinde buna funcţionare
a acestuia), acolo unde este cazul.
Menţionăm că s-au prezentat aplicaţii şi cu C.I. de tip CMOS
care nu se fabrică în ţară (la S.C. Microelectronica S.A.), dar al
cărui mod de procurare nu mai reprezintă astăzi o problemă.
Fără a fi exh au stivă,t lucrarea este totuşi extrem de
cuprinzătoare, ea reprezintă o selecţie riguroasă făcută de autori a
schemelor întâlnite.
- . ' ?
Pentru a constitui un ghid de sine stătător al aplicaţiilor prac

tice cu C.I. CMOS, fără necesitatea strictă a consultării în paralel a
altor lucrări (cataloage, data-book-uri, reviste sau cărţi), prezenta
lucrare cuprinde şi:
-prezentarea capsulelor şi a semnificaţiei terminalelor C.I.-CMOS
întâlnite în lucrare:
-tabele de echivalenţă a CI-MOS produse de diverse forme;
-tabele de echivalenţe funcţionale circuite integrate CMOS-TTL;
-un index al circuitelor integrate întâlnite în lucrare.
Atenţionăm că o parte dintre schemele prezentate reprezintă
aplicaţii neconvenţionale ale circuitelor integrate respective, ceea
ce înseamnă că trebuie acordată atenţia cuvenită valorilor pieselor
indicate în schemă şi reglajelor aferente (dacă este cazul).
Lucrarea de faţă are un caracter exclusiv practic, autorii evitând
să prezinte montaje generice (de tip registru, numărător, trigger
Schmitt ş.a.) ci doar scheme practice (cu valorile componentelor care
le compun) care reprezintă diverse aplicaţii funcţionale (generatoare
de semnal, dispozitive de alarmare, detectoare de metal etc.).
Lucrarea poate fi folosită în dublu sens: fie pornind de la un
anumit C.I. pe care îl avem şi pentru care căutăm câteva scheme
de aplicaţie interesante, fie dorim să realizăm un anumit tip de
montaj şi din paginile cărţii aflăm ce circuit integrat şi alte
componente ne sunt necesare la realizarea acestuia.
Conţinutul cărţii vizează o categorie extrem de largă, de la
elctronistul amator începător, care poate găsi în carte aplicaţii foarte
simple (care nu necesită reglaje şi au un preţ modic de realizare),
până la electronistul cu experienţă, care are în faţa lui o colecţie de
scheme cu CI CMOS unică în literatura de specialitate românească
şi chiar în cea străină (după ştiinţa autorilor).
Se poate observa că unele scheme nu sunt explicate în detaliu,
acestea adresându-se cu predilecţie electroniştilor avansaţi, în
vederea realizării unor sisteme (echipamente) mai complexe.
Din punct de vedere al potenţialului lor aplicativ, unele circuite
intrgrate CMOS se detaşează net. Dintre acestea enumerăm: 4001,
4011, 4017, 4040, 4046, 4047, 4049, 4060, 4069 şi 4093. De
altfel, numărul schemelor cu aceste C.I. cuprinse în lucrare
ilustrează în mod clar această afirmaţie.
Atragem atenţia asupra faptului că se impune o prealabilă asigurare
că C.I. CMOS este cel necesar, O oarecare superficialitate în tratarea
acestei probleme va conduce în unele cazuri la surprize extrem de
neplăcute. Prezentăm în continuare câteva exemple edificatoare.
Circuitul integrat 4027 poate fi binecunoscutul bistabil J-K,
dar şi un DRAM de 4 kB. De reţinut că aspectul exterior nu
„trădează44funcţia (circuitele integrate fiind livrate în acelaşi tip de
capsulă, cu 16 terminale). Singura diferenţă constă în prefixul lit-
erai, care, de exemplu, în cadrul produselor Microelectronica S.A.
este MMC 4027 şi respectiv MMN4027. Omiterea acestui „mic
detaliu14 poate compromite atât montajul realizat cât şi circuitul
integrat.
De asemenea, nici circuitele integrate de tip CD 4028A şi
MC 14028 nu sunt echivalente şi nici C.I. de tip CMOS 4050 şi
TDA 4050. Diferenţa funcţională între aceste tipuri de CI este
enormă, deşi codul numeric este asemănător sau chiar identic.
FOARTE IMPORTANT! Datorită „consumului44 extrem de redus
al montajelor realizate cu C.I. de tip CMOS, există tendinţa de a
înlocui transformatorul de reţea (din sursa de alimentare) cu
condensatoare sau rezistoare. Deşi această soluţie este mai comodă
şi, evident, mai ieftină, lipsa decuplării galvanice între montaj şi
reţeaua de tensiune de 220 V c.a., conduce la un dezavantaj ma
jor: pericolul de electrocutare!
Dacă totuşi apelaţi la această soluţie, vă recomandăm să folosiţi
condensatoare cu polipropilenă, din categoria autocicatrizantă şi
re z is to a re de 3 - 5 W, in tro d u se în tr-u n tub ceram ic.
Condensatoarele trebuie să aibă înscrisă tensiunea de lucru de
250 V c.a. sau 630 V c.c. Condensatoarele cu tensiunea de lucru
mai mică decât valorile indicate mai sus nu prezintă garanţia
funcţionării fără pericol (atât pentru montaj cât şi pentru utilizatori).
De aceea, dacă aveţi la dispoziţie un transformator de reţea, noi
vă recomandăm să-l folosiţi!
Un ultim sfat: folosiţi numai C.I. de tip CMOS provenite de la
su rse de în cred ere ! Cele de p ro ven ien ţă in certă ar putea
compromite montajul. Unele C.I. pot avea marcajul şters sau greu
lizibil. Pentru identificarea acestora, dacă fac parte din categoria
porţilor AND, OR, NAND, NOR cu două intrări, se poate apela la
un montaj simplu, intitulat „Identificarea porţilor CMOS44prezentat
la sfârşitul lucrării.
Dacă aplicaţiile practice cu CMOS-uri pe care le-aţi executat
până în prezent v-au adus satisfacţie sau chiar dacă nu aţi pus
încă în practică nici un montaj conţinând un integrat CMOS, dar
intenţionaţi să o faceţi, aceasta este cartea de care aveţi nevoie.
Autorii lucrării mulţumesc domnului fizician Gheorghe Băluţă
pentru calitatea figurilor executate şi pentru excelenta colaborare.
Prezenta lucrare acoperă, practic, tot ceea ce s-ar putea numi
generic - montaje practice de tip hobby cu circuite integrate CMOS
- reprezentând o carte care nu trebuie să lipsească din biblioteca
nici unui electronist.
A u t o r ii
ANALOGII FUNCŢIONALE TTL/CMOS
Este evident că în ultimii ani datorită avantajelor oferite s-a făcut
trecerea de la proiectarea şi realizarea sistemelor logice cu circuite
integrate TTL la cele care utilizează circuitele integrate CMOS.
Această trecere este pe deplin justificată nu numai de micşorarea
substanţială a consumului de energie electrică (implicit, reducerea
disipaţiei termice), sau de faptul că C.I. de tip TTL se produc din
ce în ce mai rar, ci şi de faptul că limitările cerute în funcţionarea
circuitelor integrate CMOS sunt mai puţine decât în cazul utilizării
circuitelor TTL.
Nu sunt excluse, în principiu, nici situaţiile inverse când se
doreşte transpunerea unei scheme realizate cu CI de tip CMOS
într-una cu circuite integrate TTL. Motivele pot fi diverse, cel mai
banal fiind cel al existenţei în stoc a unor circuite integrate TTL şi
dificultatea (financiară, sau de altă natură) a achiziţionării, pentru
moment, a unor circuite integrate de tip CMOS.
în cazul unor asemenea transpuneri, este necesară mai întâi
stabilirea analogiei funcţionale, care se poate face prin consultarea
tabelului prezentat în cele ce urmează. Apoi se renumerotează
terminalele circuitelor integrate din schemă şi se face reconfigurarea
cablajului imprimat. în cele din urmă, dacă din schemă fac parte
şi componentele electronice pasive, se operează modificarea valorii
acestora, adaptându-se la impedanţele specifice circuitelor inte
grate CMOS sau TTL.
în principiu, când se face trecerea de la circuite integrate TTL la
CMOS, se multiplică valoarea rezistoarelor cu un coeficient cuprins
între 500.. 1000 şi se demultiplică valoarea condensatoarelor cu
acelaşi coeficient. Când se face trecerea de la CI de tip CMOS la
TTL se procedează invers (se demultiplică valorile rezistoarelor şi
se multiplică valorile condensatoarelor cu coeficientul 500.... 1000).
Putem afirma că trecerea de la proiectarea sistemelor logice cu
circuite integrate TTL la cea cu circuite integrate CMOS se poate
face relativ simplu, fără probleme deosebite. Cu toate acestea, în
cazul realizării sistemelor logice cu C.I. de tip CMOS, se vor elimina
o serie întreagă de restricţii existente în cazul proiectării cu integrate
TTL. O parte dintre acestea sunt trecute în revistă în cele ce urmează.
Faţă de CI de tip TTL care se alimentau doar cu tensiune
continuă de cca. 5 V (4,75 V...5,25 V), în cazul CMOS-urilor plaja
tensiunilor de alimentare creşte foarte mult la 3 V....15 V pentru
tipurile E şi F şi respectiv la 3 V...18 V pentru tipurile G şi H.
Facem menţiunea că circuitele care comunică între ele se vor
conecta la aceeaşi sursă de alimentare.
Un alt avantaj în cazul utilizărilor CI de tip CMOS, constă în
aceea că, întrucât curenţii „absorbiţi" de acestea sunt extrem de
mici, nu mai sunt necesare luarea unor măsuri speciale ca în cazul
circu itelor TTL (privind lungim ea şi grosim ea traseelor). De
asemenea, spre deosebire de circuitele TTL unde decuplarea
surselor de alimentare se făcea la fiecare circuit, în cazul montajelor
cu CI de tip CMOS decuplarea sursei de alimentare se face cu
ajutorul unui singur condensator.
în cazul circuitelor cu CMOS obţinem un FAN-OUT aproape
nelimitat în curent continuu (doar în cazul necesităţii unor întârzieri
mici şi fronturi scurte apar unele limitări).
Circuitele CMOS nu creează probleme termice, în comparaţie
cu cele TTL; acestea apar doar la frecvenţe de lucru la limita maximă
de funcţionare a acestora şi dacă sunt alimentate cu tensiuni
ridicate (peste 10 V).
Faţă de circuitele TTL, în cazul utilizării CI de tip CMOS, nu
mai este valabil faptul că o intrare neconectată (lăsată în gol) se
poate considera în starea logică 1; în acest caz, al utilizării CMOS-
urilor, intrările nefolosite se vor conecta fie la plusul fie la minusul
sursei de alimentare (pentru a nu crea stări false).
Prezentăm în continuare un tabel comparativ cu asemănările şi
diferenţele care apar între funcţiile îndeplinite de CI de tip TTL
(seria 74) şi CMOS (seria 4000).
TTL CMOS Funcţia Diferenţe funcţionale
PORŢI NAND (ŞI-NU)

7400 MMC4011 Patru cu două intrări Semnificaţiile
7410 MMC4023 Trei cu trei intrări terminalelor diferite
7420 MMC4012 Două cu patru intrări Identice funcţional
7430 MMC4068 Cu opt intrări
PORŢI AND (Şl)

7808 MMC4081 Patru cu două intrări Semnificaţiile terminalelor diferite
74LS11 MMC4073 Trei cu două intrări Identice funcţional
74LS21 MMC4082 Două cu patru intrări
/
PORŢI NOR (SAU-NU)
7402 MMC4001 Patru cu două intrări Semnificaţia terminalelor
7427 MMC4025 Trei cu două intrări diferită. Identice funcţional
7425 MMC4002 Două cu patru intrări 7425 are în plus intrări de STROBE
- MMC4078 Cu opt intrări Nu are echivalent TTL
7432 MMC407I Patru cu două intrări Semnificaţia terminalelor diferite
- MMC4075 Trei cu două intrări Identice funcţional
— MMC4072 Două cu patru intrări Nu are echivalent TTL
INVE.RSOARE Şl CIRCUITE Bl IFFER

7404 MMC4069 Şase inversoare Aceeaşi semnificaţie a
terminalelor. Identice funcţional
7416 MMC4049 Şase circuite buffer, Semnificaţia terminalelor diferită
inversoare
7417 MMC4050 Şase neinversoare
MMC4007 Două perechi Nu au echivalent TTL
complementare
plus un inversor
MMC4041 Patru etaje buffer
inversoare/neinversoare
74L86 MMC4030/ Patru SAU-EXCLUSIV Aceeaşi semnificaţie a
MMC4070 (XOR) terminalelor. Identice funcţional
74LS266 MMC4077 Patru SAU-NU EXCLUSIV

(XNOR)
BISTABILI
7474 MMC4013 Doi bistabili D Semnificaţia terminalelor diferită
74109 MMC4027 Doi bistabili JK
74173 MMC4076 Patru bistabili D Aceeaşi semnificaţie a
cu ieşiri 3-state terminalelor
Identice funcţional
NUMĂRĂTOARE
74490 MMC4518 Semnificaţia terminalelor diferită
74393 MMC4520 Diferite funcţional
74190 MMC4510 Semnificaţia terminalelor diferită

74191 MMC4516 Diferenţe funcţionale
- MMC4029 Nu are echivalent TTL

74192 MMC40192 Aceeaşi semnificaţie a terminalelor
74193 MMC40193 Identice funcţional

MMC4018
- MMC4017 Semnificaţia terminalelor diferită.

- MMC4024 Diferenţe în funcţionare

MMC4040
REGISTRE
74195 MMC4035 Semnificaţia terminalelor diferite.

Diferenţe în funcţionare
_ MMC4015 Nu are echivalent TTL
74166 MMC4014 Semnificaţia terminalelor diferită.
74165 MMC4021 Diferenţe în funcţionare
MMC4031 Nu are echivalent TTL
DECODOARE
7442A MMC4028 Semnificaţia terminalelor diferită
9368 MMC4511 i Diferenţe în funcţionare
MMC4543
-
MULTIPLEXOARE
Diferenţe în funcţionare
COMUTATOARE Şl MULTIPLEXOARE ANALOGICE

_ MMC4016
- MMC4066
- MMC4051
- MMC4052 Nu au echivalent TTL
- MMC4053
- MMC4067 *
- MMC4097
LATCH-uri
74279 MMC4043 Diferenţe în funcţionare
74279 MMC4044
OPERATORI ARITMETIC;i
74181 MMC40181 Aceeaşi semnificaţie a
, terminalelor. Funcţional identice.
ECHIVALENTE
f CI CMOS
CI CMOS sunt produse de către foarte multe firme din lume. în
general, codul numeric al acestor CI CMOS este identic dar diferă
de la firmă la firmă, prefixul şi sufixul. Pentru cele mai cunoscute
firme, prefixul este: CD (pentru NSC şi RCA), CM (SOLITRON), F
(FAIRCHILD), HBC, HBF, HCC, HCF (SGS-ATES), HEF (PHILIPS,
VALVO), HD (HITACHI), MC (MOTOROLA), MHB (TESLA), MCY
(CEMI), MMC (MICROELECTRONICA), V (RFT).
Precizăm că în cazul CI CMOS produse de firmele MOTOROLA,
HITACHI şi CEMI după prefix apare şi o cifră, respectiv 1 pentru
primele două firme şi 7 pentru CEMI. De exemplu CI CMOS 4011
poate fi marcat: CD 4011, CM 4011, F 4011, HBC 4011, HEF
4011, HD14011, MC 14011, MHB 4011, MCY 74011, MMC 4011,
V 4011.
în ceea ce priveşte sufixul, acesta indică variantele tehnologice.
Aşa de exemplu la CI CMOS produse de MICROELECTRONICA,
sufixul E sau F corespunde CI care pot funcţiona la tensiuni
cuprinse între 3 şi 15 V, şi la temperaturi cuprinse între -40°...+85°
C. Sufixul G sau H corespunde CI care pot funcţiona la tensiuni de
3...18 V, într-un domeniu de temperaturi cuprinse între -55°...+125°
C.
La CI CMOS produse de firma SGS-ATES, variantele tehnologice
sunt indicate atât în prefix cât şi în sufix, după cum urmează:
-HBC/HCC pentru CI care pot funcţiona la temperaturi cuprinse
între -55° C...+1250 C;
-HBF/HCF pentru CI care pot funcţiona la temperaturi cuprinse
între -40° C...+850 C.
Din punctul de vedere al tensiunilor de alimentare, CI notate
HBC/HBF pot funcţiona la tensiuni cuprinse între 3 şi 15 V, iar cele
marcate HCC/HCF pot funcţiona la tensiuni cuprinse între 3 şi 20 V.
Sufixul la CI CMOS produse de SGS-ATES, poate fi A sau B, şi
se referă în principal la unele diferenţe care vizează caracteristicile
electrice statice. Sufixul B este specific CI CMOS cu ieşiri bufferate.
Pentru marea majoritate a aplicaţiilor prezentate în lucrarea de
faţă, pot fi folosite CI CMOS din oricare variantă tehnologică.
Un caz special, din punctul de vedere al codificării, îl constituie
CI produse în CSI. Prima parte a codului este formată din grupul
alfa numeric K176 sau K561, atribuit CI CMOS. Grupul K176
corespunde variantei tehnologice specifice CI CMOS care pot
funcţiona la temperaturi cuprinse între -10°...+70° C şi la tensiuni
de alimentare de 5... 12 V (valoare optimă 9 V). Varianta tehnologică
K561 corespunde CI CMOS standard.
Cea de a doua parte a codului serveşte la identificarea funcţiei
CI. în tabelul de mai jos se indică echivalenţa funcţională între CI
din seria standard CMOS 4000/4500 şi CI CMOS produse în CSI.
Precizăm însă că, atunci când se dau tabele de echivalenţe, nu
se specifică dacă echivalenţa este totală (funcţională şi pin la pin).
De aceea, pot apărea unele „surprize11generate de o compatibilitate
incompletă. Deşi pentru imensa majoritate a CI din tabelul de mai
jos, echivalenţa este totală, atragem atenţia asupra a două excepţii:
-4024/K176/E1: din punct de vedere funcţional, ambele sunt
divizoare, dar 4024 are 7 etaje de divizoare, iar K176/E1 are 6
etaje. Configuraţia terminalelor este total diferită:
-4049/K561LN2: din punct de vedere funcţional, ambele CI
conţin câte şase buffere inversoare. Dar, din punct de vedere al
configuraţiei terminalelor, K561LN2 este compatibil cu 4069 (şase
inversoare).
4000 - K561LP4, K176LP4; 4027 K561TV1, K176TV1;
4001 - K561LE5, K176LE5; 4028 K561ID1, K176ID1;
4002 - K561LE6, K176LE6; 4029 K561IE14;
4003 - K176TM1; 4030 K561LP2, K176LP2;
4006 - K561IR10, K176IR10; 4034 K561IR6, K176IR6;
4007 - K561LP1, K176LP1; 4035 K561IR9, K176IR9;
4008 - K561IM1, K176IM1; 4039 K561RP1:
4009 - K561PU2, K176PU2; 4042 K561TM3;
4010 - K561PU3, K176PU3; 4043 K561TR2;
4011 - K561LA7, K176LA7; 4046 K561GG1;
4012 - K561LA8, K176LA8; 4049 K561LN2;
4013 - K561TM2, K176TM2; 4050 K561PU4;
4015 - K561IR2, K176IR2; 4051 K561KP2;
4016 - K561KT1, K176KT1; 4052 K561KP1;
4017 - K561IE8, K176IE8; 4056 K561ID5;
4018 - K561IE19; 4059 K561IE15;
4019 - L561LS2; 4061 K561RU2;
4020 - K561IE16; 4066 K561KT3;
4022 - K561IE9; 4093 K561GL1;
4023 - K561LA9, K176LA9; 4098 K561AG1;
4024 - K561IE1, K176IE1; 4516 K561IE11;
4025 - K561LE10, K176LE10; 4520 K561IE10.
NOTĂ: în spiritul corectitudinii, la fiecare material în parte a fost indicată sursa bibliografică.
Precizăm însă, că materialele prezentate nu reprezintă traducerea întocmai a acestuia. A fost
realizată o adaptare a materialelor la stilul adoptat de autori, ceea ce presupune pe lângă traducere,
şi o uniformizare a terminologiei, a structurii, a modului de prezentare a schemelor.
Acolo unde a fost cazul, materialul a fost condensat, reţinându-se numai aspectele prac
tice, sau, în alte cazuri, a fost completat. De asemenea, unele materiale sunt însoţite de o notă
în care autorii acestui volum comentează unele aspecte practice, propun soluţii suplimentare/
alternative sau indică echivalenţe ale componentelor electronice.
BIBLIOGRAFIE
1) Data Book and Optoelectronic Devices - Microelectronica S.A., 1995;
2) Microelectronica - Data Book - MOS Integrated Circuits, 1991-1992;
3) Engineer’s notebook - Integrated Circuit Application - Mims M.F., 1980;
4) C ircuite integrate CMOS. Manual de utilizare, I. Ardelean, H.

Giuroiu şi L. Petrescu, Editura Tehnică, Bucureşti, 1986;
5) E le c tro n ic ă e n e rg o n e in te n s iv ă p rin a p lic a ţii C M O S -

Gh. Săndulescu, M. Petre, Editura Militară, Bucureşti, 1987;
6) 300 circuite electronice - Editura Teora, 1997;
7) 301 circuite electronice - Editura Teora, 1997;
8) 1500 Schemas et circuits electroniques, R. Bourgeron, editura

Dunod, Paris, 1995;
9) Catalog de echivalenţe pentru circuite integrate, MIMUEE, 1982;
10) Catalog Philips-Digital Integrated Circuits CMOS HE4000B, 1983;
11) Catalog SGS-ATES - Professional Semiconductor Data Book 3,

COS/MOS, MOS & LINEAR ICs, 1977;
12) C o le c ţiile re v is te lo r: T E H N IU M , R A D IO (R A D IO -R O M Â N ),
E LEC TR O N IQ U E PRATIQUE, LE HAUT-PARLEUR, ELEKTOR,
ELEKTRONIK, POPULAR ELECTRONICS, W IRELESS WORLD, HI-
FI NEWS, COMPUTERS & ELECTRONICS, RADIO & ELECTRON
ICS C O N S T R U C T O R , R A D IO (C .S .I.), A M A TE R S K E R A D IO ,
SDELOVACITECHNIKA, MLAD KONSTRUKTOR, RADIOTELEVIZIA,
E L E K T R O N IK A , R A D IO E L E K T R O N IK , FUNKAM ATEUR,
RADIOAMATEUR, HOBBY, ESM, LED, HOBBY ELEKTRO NIKA
(Ungaria).
365 S c h e m e p r a c t ic e c u c ir c u it e in t e g r a t e CMOS 17
AVERTIZOR ACUSTIC
Avertizorul acustic este des utilizat pentru sem nalizarea unor situaţii
anormale apărute în funcţionarea unor aparate/maşini, sau a m odificărilor ce
pot in te rv e n i în m ediul a m biant: a p a riţia /d is p a riţia lu m in ii, c re ş te re a /
descreşterea tem peraturii, apariţia fumului, creşterea/descreşterea nivelului
apei într-un rezervor etc.
Avertizorul acustic prezentat mai jos este recomandat pentru semnalizarea
sooo'â a deplasării sau a sustragerii unui obiect. Aplicaţiile pot fi numeroase,
limitate numai de imaginaţia utilizatorului. De exemplu, poate asigura „paza“
unor obiecte: tablourile dintr-o expoziţie, valiza sau geanta unui călător aflat pe
peron sau în tren, obiectele de valoare dintr-un magazin. Deşi nivelul sonor
este redus, semnalul este totuşi suficient pentru a fi auzit pe o rază de câţiva
metri, dar mai ales pentru a deruta infractorul.
Fiind gândit penţru acest gen de a plicaţii, a vertizorul este fă cut să
reacţioneze ia modificarea poziţiei, prin intermediul unui întrerupător cu mercur,
întrerupătorii! este montat în circuitul de alimentare, aşa încât, în stare de veghe,
consumul avertizorului este nul. Odată alimentat, avertizorul generează un
semnal sonor continuu, prin intermediul unui rezonator piezoceramic.
Schema avertizorului este prezentată în figura 1; se folosesc toate porţile
din structura CI CMOS 4000. Primele două porţi SAU-NU cu 3 intrări, împreună
cu circuitul SR1C1 form ează un astabil; inversorul este folosit ca am plificator
de „putere" pentru rezonatorul piezo. Pentru ca nivelul sonor să fie maxim, se
reglează SR1 aşa încât frecvenţa generată de astabil să corespundă rezonanţei
principale a elementului piezo.
Alim entarea se face dintr-o baterie de 9 V (6 F22).
Folosind un întrerupător obişnuit în circuitul de alim entare şi micşorând
valoarea condensatorului C1 la 1 ...2,2 nF, generatorul poate fi folosit pentru
îndepărtarea ţânţarilor. în acest scop se reglează frecvenţa prin intermediul
semireglabilului SR1 în prezenţa ţânţarilor, observând efectul.
(A.LĂZĂROIU)
18 365 S c h e m e p r a c t ic e c u c ir c u it e in t e g r a t e CMOS
+v
Figura 1.
GENERATOR DE FUNCŢII
Un generator de funcţii produce simultan mai multe forme de undă. Generatorul

prezentat în schema din figura 2, produce semnale cu formă triunghiulară şi
dreptunghiulară.
Inversorul din CI CMOS 4000 este folosit împreună cu condensatorul Cx, ca inte
grator. Cele două porţi SAu-NU cu trei intrări, sunt incluse într-o configuraţie Schmitt.
Semnalul dreptunghiular se obţine la ieşirea triggerului Schmitt, iar cel triunghiular, la
ieşirea integratorului. Frecvenţa semnalelor poate fi variată într-un interval de o decadă,
prin intermediul potenţiometrului P1. Pentru acoperirea celor trei decade incluse în
domeniul de audiofrecvenţă, respectiv 20-200 Hz, 200-2000 Hz şi 2-20 kHz,
condensatorul Cx va avea valorile: 220 nF, 22 nF şi 2,2 nF.
Dacă apar unele oscilaţii parazite de înaltă frecvenţă, se decuplează la masă
ieşirea integratorului (terminalul 9), printr-un condensator de 4,7 nF... 15 nF.
Amplitudinea semnalelor la cele două ieşiri ale generatorului este proporţională cu
tensiunea de alimentare, reprezentând cca. 100% pentru semnalul dreptunghiular şi
50% pentru semnalul triunghiular. Aceasta înseamnă că pentru o tensiune de alimentare
de 9 V, semnalul dreptunghiular poate atinge amplitudinea de 9 Vw, iar cei triunghiular
de 4,5 Vvv.
Tensiunea de alimentare poate varia între 6 şi 12 V.
(A. LĂZĂROIU)
365 S c h e m e p r a c t ic e cu c i r c u i t e i n t e g r a t e CMOS 19
10K 100K
Figura 2.
ZĂVOR CODIFICAT
Pentru codificarea zăvoarelor se cunosc cele mai diverse montaje electronice, de

a cele realizate cu câteva CI CMOS, până la cele care folosesc CI specializate din
seria LS 72 XX, sau care fac apel la microcontrolere.
Montajul se caracterizează printr-o simplitate deosebită şi evident, un preţ scăzut.
Desi simplu, montajul este eficient, rivalizând cu realizări mult mai complexe.
Pentru a deschide zăvorul, trebuie apăsate într-o ordine determinată trei taste ale
unei claviaturi cu mai multe taste, independente. Pentru a complica lucrurile, această
acţiune trebuie să aibă loc într-un timp scurt. Apăsarea altor taste decât a celor trei
care formează „codul", blochează zăvorul pe durata câtorva zeci de secunde, ceea
ce face imposibilă găsirea codului din întâmplare.
Funcţionarea montajului este foarte simplă şi poate fi urmărită pe schema din figura 3.
Apăsând tastaTI, ieşirea porţii din CI1 de tip CMOS 4001, trece la nivel logic L pe o
durată de timp dependentă de valoarea condensatorului C1. în acest timp, trebuie
apăsată tastaT2 care face ca ieşirea porţii II să treacă la nivel logic H. Această stare,
a cărei durată depinde de C2, permite acţionarea tasteiT3 care trece ieşirea porţii III la
nivel L, pe o durată determinată de C3. Poarta IV deschide tranzistoarele T I şi T2,
dacă între timp nu a fost apăsată una dintre tastele “inactive”, T4. în acest caz,
:ondensatorul C4 este încărcat, se blochează poarta IV şi prin aceasta, zăvorul.
în mod normal, alimentarea montajului se face de la reţeaua electrică, dar pentru
a nu se bloca zăvorul în cazul întreruperii acesteia, este prevăzută şi o baterie cadmiu-
nichel. Rezistenţa Rc fixează curentul de încărcare al acestei baterii; pentru modelele
R6 de 600 mAh, Rc = 56£2/0,5w.
Precizăm că releul Re1 este activat la câteva secunde după apăsarea tasteiT3 şi
că timpul cât releul este atras, depinde de condensatorul C3.
(LEHAUT-PARLEUR, 1857/1997)
Figura 3.
REDUCTOR DEVITEZA PENTRU SERVOMOTOARE
Visul modeliştilor este acela de a face ca machetele lor să imite cât mai perfect
modelul pe care îl copiază. Aşa de exemplu este mult mai realist ca trenul de aterizare
al unui aeromodel să fie acţionat progresiv şi nu în manieră de tipul „totul sau nimic“.
Pentru realizarea acestei acţionări progresive, este necesar ca unele comenzi să se
facă lent. Sistemele moderne şi programabile oferă această posibilitate, dar preţul lor
limitează accesibilitatea la aceste sisteme sofisticate.
Apelând la unele artificii interesante, se poate realiza un motaj simplu şi ieftin care
să permită reducerea vitezei de evoluţie a servomotoarelor. Pentru a înţelege modul
de funcţionare a montajului din figura 4, reamintim că informaţia provenită de la
emiţător, constă dintr-un tren de impulsuri cu lăţimea variabilă între 1 şi 2 ms, spaţiate
la 20 ms. Aceste impulsuri sunt aplicate simultan monostabilului realizat cu două părţi
din CI1 CMOS de tip 4001 şi circuitului format din R1, C2. Amplitudinea tensiunii la
bornele condensatorului C2 variază în funcţie de lăţimea impulsurilor de intrare. După
trecerea prin D2, la bornele condensatorului C3, apare un potenţial continuu, a cărui
valoare variază între limitele 1,5 şi 2,5 V. La ieşirea monostabilului este prezent un
semnal dreptunghiular cu frecvenţa de 50 Hz şi factor de umplere 1:1, indiferent de
atimea impulsului care declanşează monostabilul. în aplicaţia de faţă, nu interesează
s:es* semnal. ci forma de undă în punctul comun componentelor R2, C4. Aici, sem-
~a _ a's fo-ma unei rampe crescătoare, care se aplică pe intrarea inversoare a am-
o ; catorului operaţional CI2. Cealaltă intrare a amplificatorului operaţional primeşte
potenţialul de la bornele condensatorului C3, divizat corespunzător prin intermediul
semireglabilului SR1. în această configuraţie amplificatorul operaţional are rol de com
panion şi oferă la ieşire, impulsuri în fază cu cele de la intrare, dar la care lăţimea
/aoază în funcţie de valorile circuitului C3, SR1.
CI2 de tip LM 358 poate fi înlocuit cu orice alt amplificator operaţional cu consum
naus. deoarece în aplicaţia de faţă, acest parametru este important. în lipsa unui
asemenea amplificator operaţional se poate folosi unul din structura CI LM/BM324.
Celelalte două porţi ale CI1 4001 sunt folosite ca formator pentru impulsurile ce
urmează a fi transmise servomotorului.
Singurul reglaj constă în asigurarea corespondenţei între poziţia iniţială „zero“ a
servomotorului şi cea care provine de la receptor. La prima punere în funcţiune este
foarte posibil ca servomotorul să nu se caleze pe poziţia zero. Acţionând asupra
semireglabilului SR1, se stabileşte corespondenţa sus-amintită. O dată fixată poziţia
acestui semireglabil, comenzile de deplasare a manşei de comandă, vor fi executate
cu viteză redusă.
Este posibil să se modifice şi durata de baleiaj de la o extremitate la alta, care
Dentru valorile indicate, este de 3 secunde. Dacă dorim ca durata să crească, trebuie
m ărită valoarea condensatorului C3, şi invers. Dacă servomecanismul nu baleiază
oj rsa întreagă, trebuie tatonată valoarea rezistorului R2, în aşa fel încât semnalul de
ia ieşirea monostabilului să fie cât mai simetric.
Alimentarea montajului se face de la receptor/servomotor, prin intermediul diodei
D1 şi a condensatorului C1, care realizează un filtraj suplimentar.
Montajul se intercalează între receptor şi servomotor; deoarece funcţionarea
m ontajului este pur electronică, acesta nu va m odifica forţa m ecanică a
motorului.
(ELECTRONIQUE PRATIQUE 211/1997)
22 365 S c h e m e p r a c t i c e c u c ir c u it e in t e g r a t e CMOS
Figura 4.
1N4148
ULI
C/)
365 S c h e m e p r a c t i c e c u c ir c u it e in t e g r a t e CMOS 23
DISPOZITIV DE SUPRAVEGHERE
Dispozitivul este destinat pentru paza locuinţei sau autoturismului. Pătrunderea

infractorului este semnalizată de un sistem oarecare de avertizare, declanşat de un
optotriac.
Schema dispozitivului de supraveghere este prezentată în figura 5; fiind realizat
cu circuite integrate CMOS 4001, curentul necesar în stare de veghe este extrem de
redus, de ordinul a câtorva microamperi. Porţile III şi IV din CI1 formează un bistabil
RS, iar porţile I din CI1 şi CI2 constituie comparatoare de tensiune; celelalte porţi din
cele două CI sunt folosite ca inversoare. Cele trei inversoare conectate în paralel
măresc curentul de ieşire, necesar pentru controlul LED-ului din opto-triac.
La ieşirea din locuinţă, se aplică tensiunea de alim entare prin acţionarea
întrerupătorului S2. în acest moment începe încărcarea condensatorului C1
prin rezistenţa R1; la intrarea porţii I din CM apare semnal logic H, iar la ieşirea
sa, nivel L. Când contactele întrerupătorului S1 (montat la uşi sau ferestre), se
află în poziţie normală, adică scurtcircuitate, la ieşirea inversorului IV din CI1
va exista nivel logic H. Bistabilul RS se află în starea în care la ieşirea sa
term inalul 10 al porţii III din CI1), este nivel logic L. în această situaţie, la
es 'ea grupului format din cele trei inversoare conectate în paralel (porţile II,
iii şi IV din CI2), va exista tot nivel logic L, ceea ce face ca LED-ul din opto
triac să fie stins şi sistemul de alarm are deconectat.
Figura 5.
Până când C1 se încarcă, ceea ce durează 30... 40 secunde, se poate ieşi din
locuinţă, închizând uşa. în limitele acestei durate, contactele S1 pot fi închise sau
deschise ori de câte ori, fără ca starea bistabilului RS să fie modificată, ceea ce
înseamnă că dispozitivul nu va declanşa sistemul de alarmă. La expirarea acestei
durate, dispozitivul trece în stare de veghe. De acum încolo, orice deschidere a uşii
produce bascularea bistabilului RS, (prin desfacerea contactelor S1), ceea ce face ca
la ieşirea porţii III din CI1 să apară nivel logic H. în acest moment începe încărcarea
condensatorului C2 prin rezistenţa R3. Pe durata încărcării, egală tot cu 30... 40
secunde, sistemul de alarmă rămâne decuplat. Acum, din nou bistabilul nu va reacţiona
la modificarea stării contactului S1, ceea ce face ca închiderea uşii, să nu declanşeze
alarma. La finalul încărcării condensatorului C2 se produce inversarea stării logice la
ieşirea celor trei inversoare conectate în paralel, conducând la cuplarea sistemului de
alarmă, prin intermediul opto-triacului.
Pentru prevenirea declanşării alarmei, în timp de maximum 30.. .40 secunde după
deschiderea uşii, trebuie întreruptă alimentarea montajului prin S2. Evident, acest
întrerupător va fi montat într-un loc ascuns, cunoscut numai de către cei care locuiesc
în locuinţa respectivă.
în lipsa unui opto-triac, se poate folosi un tranzistor comandat în bază de către
cele trei inversoare, printr-o rezistenţă de 10 KQ. în circuitul de colector al acestui
tranzistor se înseriază bobina unui releu, prin ale cărui contacte se poate alimenta
sistemul de alarmă.
Contactele S1 pot fi de orice tip, cuplate mecanic cu uşa sau fereastra supravegheată;
pot fi folosite şi contacte acţionate magnetic. Se pot supraveghea mai multe uşi sau
ferestre; în acest scop, toate întrerupătoarele se vor conecta în serie cu S1. Sistemul de
alarmă intră în acţiune la deschiderea oricăreia dintre uşile sau ferestrele supravegheate.
Se recomandă ca legătura dintre aceste întrerupătoare şi montaj să fie redusă la maxi
mum, pentru a preveni unele influenţe nefaste.
(RADIO - CSI 9/1990)
GENERATOR DE SEMNAL
Generatorul produce semnale cu formă sinusoidală şi dreptunghiulară, de joasă şi

înaltă frecvenţă; este util pentru acordarea, verificarea şi reglarea radioreceptoarelor,
amplificatoarelor şi a altor montaje electronice, analogice şi digitale.
Domeniul de înaltă frecvenţă acoperit de către acest generator este cuprins între
0,15 şi 1,6 MHz, cu acord continuu în două subdomenii: 0,15... 0,5 MHz şi 0,5... 1,6
MHz. în domeniul frecvenţelor audio, generatorul produce următoarele frecvenţe fixe:
70,100,200,300,500, 800,1200,2200 şi 6000 Hz. Amplitudinea semnalului sinusoidal
este de 100... 300 mV. Curentul de alimentare este de 3... 4 mA.
Schema generatorului este prezentată în figura 6. Porţile I, II şi III, IV din CI
CMOS 4001, împreună cu componentele aferente, formează două generatoare
identice. Circuitele de reacţie pozitivă formate din rezistenţele R2 - R10 pentru
generatorul dejoasă frecvenţă şi R13, R14 pentru generatorul de înaltă frecvenţă,
conţin şi circu itele oscilante prin interm ediul cărora se obţin sem nalele
sinusoidale. Existenţa acestor circuite oscilante asigură obţinerea unor
semnale sinusoidale cu distorsiune armonică redusă.
a \n n iH 9 N n id 3 d a iv a io s n N is
1VNIAI3S 3dlS3l 1VNIAI3S 3dlS3l
26 365 S c h e m e p r a c t i c e c u c i r c u i t e i n t e g r a t e CMOS
Frecvenţa generatorului de joasă frecvenţă se modifică prin intermediul

comutatorului S1 care conectează la bobina L1, unul dintre condensatoarele
C2 - C10. Când comutatorul se află în poziţia 0, circuitul de reacţie pozitivă este
întrerupt şi generatorul este blocat.
Subdomeniile de înaltă frecvenţă sunt selectate cu comutatorul S2. în limitele
fiecărui subdomeniu, frecvenţa poate fi reglată continuu, prin intermediul
condensatorului variabil dublu C14. Generatorul de înaltă frecvenţă poate fi blocat
când S2 trece în poziţia 0.
Când cele două generatoare funcţionează simultan, semnalul de joasă frecvenţă
de la ieşirea porţii II este aplicat la una dintre intrările porţii III. în acest fel, oscilaţiile de
înaltă frecvenţă sunt modulate cu semnalul de joasă frecvenţă (profunzimea modulaţiei
este de 100%).
Reglarea nivelului semnalului sinusoidal la ieşire se face prin potenţiometrele P1
(AF) şi P2 (IF), care pot avea ax comun.
Condensatoarele C2 - C5 sunt nepolarizate, celelalte fiind ceramice.
Bobina L1 se bobinează pe carcasa unei oale de ferită cu dimensiunile 20 x 10 x
5 mm şi are 270 spire CuEm 0,2 mm, cu priză la spira 250 considerată faţă de începutul
înfăşurării (marcat cu punct în schemă).
Bobinele 12 şi L3 sunt realizate pe carcasele unor transformatoare de frecvenţă
intermediară de la radioreceptoarele tranzistorizate. Bobina L2 are 490 spire CuEm
0,06 mm cu priză la spira 440, iar L3 are 240 spire CuEm 0,1 mm, cu priză la spira
210. Ambele prize sunt considerate faţă de începutul înfăşurărilor, marcate în schemă,
cu punct.
Reglajul generatorului se limitează numai la stabilirea limitelor de frecvenţă ale
celor două subdomenii de înaltă frecvenţă, prin intermediul miezurilor bobinelor L2 şi
l_3. ^
în ceea ce priveşte valorile frecvenţelor fixe, menţionăm că acestea nu sunt critice.
Dacă se constată totuşi abateri mari la toate frecvenţele, într-un sens sau altul, se
impune modificarea inductanţei L1, prin creşterea/descreşterea numărului de spire.
Dacă numai unele frecvenţe prezintă abateri, vor trebui tatonate condensatoarele
corespunzătoare.
Regimul de lucru în c.c. se stabileşte automat. Tensiunea de alimentare este de
9V; generatorul funcţionează până la tensiunea de 6... 7 V, dar frecvenţele înalte vor
avea o derivă de cca. 1,5... 2%.
(R A D IO -C S 1 11/1989)
SEMNALIZATORTEMPORIZAT
Semnalizatorul a cărui schemă este prezentată în figura 7, produce un semnal

sonor pentru o perioadă prestabilită, specifică unei acţiuni sau unor baremuri sportive.
La apăsarea momentană a întrerupătorului K, se activează monostabilul format din
porţile I şi II ale CI CMOS 4001. Impulsul generat de monostabil, controlează generatorul
audio format din porţile III şi IV. Durata de temporizare este stabilită de valorile
componentelor C2, R2, iar frecvenţa semnalului audio este determinată de valorile
componentelor C3, R3. Pentru valorile din schemă, monostabilul produce un impuls cu
durata de 6 secunde, iar frecvenţa generatorului audio este de cca 750 Hz.
365 S c h e m e p r a c t i c e cu c i r c u i t e i n t e g r a t e CMOS 27
Pentru o tensiune de alimentare de 9 V, puterea atinge cca 3W pe un difuzor cu

impedanţa de 8 £2, la un curent de cca 1 A.
Dacă nu este necesară o putere mare, se renunţă la amplificatorul de curent realizat
cu tranzistoarele T1 şi T2. Semnalul temporizat se poate asculta într-un rezonator
piezoceramic conectat la ieşirea porţii IV. în această situaţie consumul este foarte
redus, ceea ce permite alimentarea montajului de la o baterie.
(RADIOELEKTRONIK11/1989)
R1
Figura 7.
METRONOM
Prin percuţiile sale precise, metronomul este util pentru perfecta menţinere a ritmului
impus de interpretarea unei melodii.
Schema metronomului prezentată în figura 8, conţine un CI CMOS 4001 (sau
4011) şi un tranzistor NPN. Primele trei porţi ale CI sunt incluse în configuraţie de
astabil. Acesta produce impulsuri dreptunghiulare a căror frecvenţă se reglează prin
ntermediul potenţiometrului P, între 20 şi 180 pe minut. Prin ultima poartă a CI 4001,
folosită ca inversor, impulsurile se aplică unui circuit de diferenţiere C2, R2, care
transformă fiecare impuls dreptunghiular în două impulsuri bipolare scurte şi ascuţite,
cu durată constantă. Dioda D1 suprimă impulsurile cu polaritate negativă, iar cele cu
polaritate pozitivă sunt transmise amplificatorului de putere realizat cu tranzistorulT1,
de tip 2N2218 ,2N2222. Datorită formei de undă a semnalului de ia ieşirea circuitului
C2, R2, D1, sunetele emise de difuzor, imită pe cele ale metronomului mecanic.
(R A D IO -C S I 5/1988)
RADIORECEPTOR
în cele ce urmează prezentăm o aplicaţie mai puţin obişnuită pentru un circuit

logic. Ne referim la realizarea unui radioreceptor care permite recepţionarea posturilor
de radiodifuziune care emit în domeniul undelor medii sau lungi.
Schema radioreceptorului realizat cu CI CMOS 4001 este prezentată în figura 9a.
Circuitul acordat L1C1 este conectat la intrarea unui amplificator de înaltă frecvenţă în
care se foloseşte poarta I din CI CMOS 4001. între intrarea şi ieşirea acestei porţi
este conectată rezistenţa R1, care asigură o reacţie negativă în c.c. Semnalul de
radiofrecvenţă amplificat, se aplică detectorului format din diodele D1 şi D2.
Semnalul audio de la ieşirea detectorului se aplică amplificatorului de joasă frecvenţă
realizat cu celelalte trei porţi. Primul etaj al acestui amplificator include un circuit de
reacţie negativă în c.c. format din rezistenţele R3 şi R4. Din punctul de vedere al c.a.
circuitul este decuplat la masă prin condensatorul C6. Datorită acestui circuit, la ieşirea
porţii II, tensiunea este egală cu jumătate din valoarea tensiunii de alimentare a
montajului, ceea ce creează premizele unei amplificări mari, fără apariţia distorsiunilor
de limitare. Această tensiune fiind stabilă, nu este necesară introducerea unor circuite
asemănătoare şi în etajele următoare. Componenta de audiofrecvenţă este scoasă
din circuitul de reacţie negativă, deoarece condensatorul C6 o scurtcircuitează la
masă.
Ascultarea se poate face în căşti de impedanţă relativ ridicată. Pentru a putea
folosi căşti de impedanţă mică sau difuzoare miniatură (de 0,1... 0,5 W), se recomandă
modificarea schemei, aşa cum se arată în figura 9b. Această modificare realizează
şi o reducere a distorsiunilor ce apar atunci când în apropierea locului de recepţie
lucrează un post de emisie puternic.
Pentru evitarea apariţiei oscilaţiilor de joasă sau înaltă frecvenţă în amplificator, se
şuntează sursa de alimentare cu condensatoarele C8 şi C9. Sursa de alimentare
poate fi o baterie cu tensiunea de 9 V, dar aparatul funcţionează şi la 4,5 V sau chiar
mai puţin.
Bobina L1 se realizează pe o bară de ferită cu diametrul de 8 mm şi lungimea de
minimum 50 mm. Pe această bară se bobinează circa 200... 300 spire (pentru UM),
sau 800... 900 spire (pentru UL), cu liţă de radiofrecvenţă.
Transform atorul de ieşire din figura 9b, poate fi recuperat de la un

radioreceptor tranzistorizat vechi; se foloseşte numai o jum ătate a înfăşurării
primare.
N.A. Singurul reglaj al aparatului constă în tatonarea elementelor componente ale circuitului
de acord (L1, C I ), adică modificarea capacităţii sau a numărului de spire al bobinei, în funcţie de
frecvenţa postului ce urmează a fi recepţionat. Pentru început, se poate folosi un condensator
variabil, care va facilita reglajul. în timpul reglajelor (dar şi al funcţionării), se va orienta convenabil
bara de ferită care aici, are şi rol de antenă magnetică.
(R A D IO -C S I 6/1982)
ALARMĂ PENTRU FRIGIDER
Montajul descris semnalizează deschiderea îndelungată a uşii frigiderului sau

închiderea insuficientă a acesteia, în aceste cazuri, aerul cald şi umed pătruns din
exterior, duce la formarea poleiului pe pereţii frigiderului, din cauza temperaturii scăzute,
în această situaţie, schimbul termic este împiedicat, ceea ce conduce la o solicitare a
compresorului şi chiar la distrugerea lui.
în schema prezentată în figura 10 se foloseşte ca traductor un termistor tubular,
a cărui rezistenţă la +25°C trebuie să fie de cca. 14 KQ. Nu se recomandă folosirea
termistoarelor sub formă de disc, deoarece ele sunt mai inerte, ceea ce face ca
alarmarea să se producă abia după câteva minute de la deschiderea uşii. Cele două
tranzistoare T1 şiT2 trebuie să aibă un coeficient static de amplificare în curent cât
mai mare, pentru a asigura declanşarea precisă la depăşirea pragului de temperatură.
Porţile I şi II din CI1 de tip CMOS 4001 formează un astabil cu perioada de 2... 4 secunde,
comandat de amplificatorul Darlington realizat cu tranzistoareleT 1 şiT2. Impulsurile
de la ieşirea acestui astabil controlează funcţionarea celui de al doilea astabil, care
generează un semnal audio. TranzistorulT3 amplifică în curent semnalul intermitent,
care poate fi auzit într-o cască telefonică. LED-ul L1 se va aprinde în ritmul impulsurilor
produse de primul astabil.
Termistorul se plasează sub camera de congelare şi se lasă o oră. Abia după
aceasta se poate trece la operaţia de reglaj. Se atinge termistorul cu degetul timp de
10 secunde; se reglează SR1 până se obţine declanşarea alarmei.
Dacă frigiderul este situat în exteriorul casei, de exemplu pe terasă, în garaj sau în
alte dependinţe, capsula telefonică şi LED-ul se vor conecta printr-un cablu bifilar
lung, acestea rămânând în casă. Montajul propriu-zis trebuie amplasat în imediata
apropiere a frigiderului. în aceste cazuri, se poate adăuga şi un circuit (punctat în
schemă), pentru semnalizarea deschiderii uşii de către persoane „neautorizate”.
. S1 este ascuns şi serveşte pentru blocarea sistemului de alarmă. întrerupătorul
S2 este un microîntrerupător acţionat la deschiderea uşii frigiderului.
Curentul necesar montajului în stare de veghe este de 0,5 mA.
(PRACTICAL ELECTRONICS, JULY 1981)
HIGROSTAT
Cantitatea de vapori de apă conţinută în aer se numeşte umiditate relativă.

Umiditatea relativă se exprimă în procente şi constă în raportul dintre cantitatea
reală de apă măsurată într-o masă de aer, şi cantitatea maximă pe care această
masă de aer o poate conţine, la aceeaşi temperatură. Valorile sunt exprimate
între 0 şi 100%; într-o zonă deşertică umiditatea relativă este de aproximativ
20%. Senzaţia de confort corespunde unei umidităţi relative cuprinse între 40 şi
70%, cu condiţia ca temperatura ambiantă să fie de 18... 20°C.
Măsurarea precisă a umidităţii nu este simplă. Sunt cunoscute cele mai di
verse metode şi aparate, de la higrometrul cu păr, până la condensatorul cu
armături din peliculă de aur, sau măsurarea spectrului de absorbţie al vaporilor
de apă.
Higrostatul a cărui schemă este prezentată în figura 11, nu poate rivaliza cu
realizările industriale, dar simplitatea sa şi faptul că nu necesită componente
speciale, îl fac deosebit de interesant.
Componenta „exotică" a montajului este sonda de măsură, care paradoxal,
este şi cea mai ieftină (în varianta constructivă propusă de GUY ISABEL). Un
banal chibrit este sensibil la umiditate, şi în consecinţă, rezistenţa sa se modifică
în funcţie de valoarea umidităţii. Deoarece rezistenţa unui chibrit este foarte mare,
ea se asociază unui condensator fix de valoare redusă, incluse în configuraţia
unui astabil.
La ieşirea astabilului realizat cu porţile I şi II ale CI1 de tip CMOS 4001, se
obţin impulsuri cu frecvenţă variabilă, în funcţie de rezistenţa sondei Rx. Celelalte
două porţi ale CU formează un monostabil care generează un impuls cu durată
constantă, pentru fiecare impuls pozitiv aplicat pe intrarea sa (terminalul 8).
Această succesiune de semnale pozitive sunt transformate în tensiune continuă
prin intermediul filtrelor trece-jos, conectate la ieşirea monostabilului. La ieşirea
ultimei celule de integrare, tensiunea este cu atât mai mare, cu cât umiditatea
este mai mare. Posesorii unui osciloscop pot observa că o simplă suflare asupra
Sondei Rx, are ca efect imudiat accelerarea ritmului impulsurilor.
Prin intermediul unui simplu etaj comparator, realizat cu CI2 de tip 741, se
compară această tensiune variabilă aplicată pe intrarea neinversoare, cu cea
reglabilă prin SR2, aplicată pe intrarea inversoare. Când tensiunea de pe
te rm in a lu l 3 d ep ăşe şte te n siu n e a a p lic a tă pe te rm in a lu l 2, la ieşirea
comparatorului apare nivel logic H, superior tensiunii de stabilizare a diodei DZ1,
care ameliorează fiabilitatea sistemului în stare L. Nivelul logic H deblochează
tra n zisto ru lT 1, care alimentează releu! Re1 şi LED-ul L1, înseriat cu acesta.
Reglajul higrostatului se face prin intermediul semireglabilului SR2, care
determină gradul de umiditate la care releul este atras.
Aşa cum am arătat mai sus, sonda constă dintr-un banal chibrit de lemn !
Din el se taie o bucată de cca 20 mm, pe ale cărei capete se bobinează foarte
strâns 3... 5 spire din conductor desizolat; capetele libere constituie terminalele
sondei.
Higrostatul funcţionează corect la o tensiune de alimentare de 12V.
(LE HAUT-PARLEUR 1846/1996)
3 6 5 Schem e p ra c tic e cu c irc u ite in te g ra te CMOS 33
.11.
Figura
FOTORELEE
Fotoreleele prezentate în figurile 12 (a, b şi c), realizate cu CI CMOS 4001, reprezintă

montaje prin intermediul cărora se detectează o variaţie de iluminare, care are drept
rezultat acţionarea unui releu. Prin contactele releului se poate pune în funcţie un sistem
de avertizare sau diferite mecanisme de execuţie.
Variaţia iluminării este sesizată de un fotorezistor FR cu valorile limită cuprinse între
2 kQ şi 2 MQ.
Montajul din figura 12a reacţionează la creşterea iluminării, faţă de un prag stabilit
prin intermediul semireglabilului SR1.
Inversând locul componentelor SR1 şi FR în montaj, se obţine schema dinfigura 12 b.
De această dată fotoreleul reacţionează la scăderea iluminării sub un prag stabilit prin
intermediul semireglabilului SR1. Spre deosebire de schema dinfigura 12 a, aici apare
şi un circuit suplimentar (R1, C1); acesta are rolul de a preveni acţionarea releului la
impulsuri luminoase întâmplătoare, de scurtă durată (de exemplu, fulger).
Montajul dinfigura 12 c reacţionează tot la scăderea iluminării, dar releul este acţionat
intermitent, datorită astabilului controlat, realizat cu două porţi ale CI CMOS 4001. Prin
contactele releului se poate acţiona un sistem de avertizare sonoră şi luminoasă.
Periodicitatea acţionării releului este determinată de valorile componentelor R1, C1; pentru
valorile din schemă, periodicitatea este de cca. 1,5 secunde.
(MLAD KONSTRUKTOR 3/1988)
(a
<N
ci
3
bJO
Figura 12.
Hooy GENERATOARE CONTROLATE LOGIC
Generatoarele prezentate în figurile 13 a şi 13 b sunt realizate cu CI CMOS

-001 şi pot fi utile în multe aplicaţii. în funcţie de nivelul logic aplicat pe intrarea 1,
generatorul poate fi blocat sau făcut să funcţioneze indefinit, temporizat sau
ntermitent. Pentru funcţionare continuă, intrarea 1 se conectează la masă (nivel
ogic L). Pentru funcţionare temporizată sau intermitentă, la intrarea 1 se aplică
-p u ls u ri provenite de la un monostabil sau de ia un astabil cu frecvenţă foarte
oasă. Generatorul este blocat atunci când pe intrarea 1 se aplică nivel logic H,
sau când este conectată la plusul sursei de alimentare. Pentru funcţionare continuă,
;ă'ă control exterior, intrarea 1 se conectează la intrarea 2.
Frecvenţa produsă de cele două generatoare depinde de valprilecomponentelor
^ . C1. Pentru valorile indicate în scheme, frecvenţa este de aproximativ 1 kHz.
Materializarea sonoră a semnalului de 1 kHz se poate face prin intermediul
unui difuzor cu impedanţa de 8Q (ca în figura 13 a), sau printr-un rezonator
ciezoceramic (ca în figura 13 b). Dacă R1 se înlocuieşte cu un semireglabil de
*00... 250 kQ, prin intermediul acestuia se poate regla frecvenţa pentru care
inductoarele electroacustice (difuzorul sau rezonatorul pîeio), prezintă randament
—axim. ' " *
(ENGINEER’S NOTEBOOK)
&
\4 0 0 l7 FLASHER CU LED
în schema din figura 14, două porţi din structura CI CMOS 4001 sunt incluse într-o
configuraţie de astabil, care generează o frecvenţă foarte joasă, cca. 0,75 Hz.
Aprinderea intermitentă a LED-ului, cu o periodicitate de 1,3 secunde, face ca
montajul să fie util pentru semnalizări/ atenţionări/ avertizări.
Figura 14.
365 S c h e m e p r a c t ic e cu c i r c u i t e in t e g r a t e CMOS 37
TESTER PENTRU SERVOSISTEME
Pentru verificarea servosistemului care echipează modelele radioteiecomandate

se coate folosi testerul din figura 15. Porţile I şi II din CI CMOS 4001 formează un
esiabil care oscilează pe frecvenţa de 50 Hz. Lăţimea impulsului generat de astabil
este de 10 ms, iar perioada de 20 ms.
Porţile III şi IV sunt incluse într-o configuraţie de monostabil prin intermediul căruia,
ăt mea impulsurilor produse de astabil este redusă la 1 ... 2 ms (reglabilă prin
rctenţiometrul P1).
-pulsul de ieşire are polaritate pozitivă; dacă servosistemul testat reclamă impuls
- egativ, se înlocuieşte CI CMOS 4001 cu CI 4011. în această situaţie, terminalul 2 al
oortii I se conectează la plusul sursei de alimentare, iar potenţiometrui P1 se
oeconectează de la plus şi se conectează la masă.
(A M A T E R S K E R A D IO B 3/1985)
Figura 15.
MANIPULATOR
Manipulatorul electronic prezentat în figura 16 foloseşte două circuite integrate

:e tip CMOS 4001.
_a ieşirea montajului apare o succesiune de impulsuri a căror durată este specifică
' or sau punctelor, în funcţie de poziţia cheii manipulatorului. Viteza de transmisie a
semnalelor se reglează prin intermediul potenţiometrului P = 1MQ.
(QST 5/1980)
N A. Pentru materializarea sonoră a semnalelor Morse, propunem adăugarea unui astabil
: D-trolat, realizat cu un circuit integrat CMOS, de tip 4001 sau 4011.
ntrarea de control a acestui astabil se conectează la ieşirea montajului. Frecvenţa de oscilaţie
2 astabilului va fi reglabilă în domeniul 700 - 1000 Hz.
+12 V +12 V LU
Figura 16.
INDICATOR DE FUNCŢIONARE
Montajul propus mai jos se ataşează unui consumator oarecare, alimentat în c.c.
LED-ul D1 din schema prezentată în figura 17 indică trei posibile stări de funcţionare:
- în regim normal de lucru, LED-ul luminează continuu;
- când se arde siguranţa, LED-ul luminează intermitent;
- dacă sistemul este decuplat, sau este cuplat dar lipseşte alimentarea (datorită
întreruperii reţelei de c.a.), LED-ul este stins.
Aprinderea intermitentă a LED-ului atrage atenţia asupra apariţiei unor defecţiuni
în receptor, datorită cărora s-a ars siguranţa.
Cele două porţi din CI CMOS 4001 funcţionează ca astabil controlat: dacă pe
intrarea 1 este nivel logic H, astabilul este blocat, iar pentru nivel logic L, astabilul
funcţionează.
în regim normal de funcţionare, când siguranţa este bună, punctele A şi B sunt
scurtcircuitate şi intrarea 1 a astabilului este conectată la nivel logic H. în această
situaţie, astabilul este blocat, iar la ieşirea sa (terminalul 4), nivelul logic este de
asemenea H, ceea ce face ca tranzistorul T1 să fie deschis, asigurând aprinderea
neîntreruptă a LED-ului.
Dacă siguranţa se arde, intrarea 1 a astabilului este pusă la masă prin rezistenţa
~:emâ redusă a receptorului supravegheat. Aceasta echivalează cu existenţa nivelului

: : c L pe intrarea 1, ceea ce face ca astabilul să intre în funcţie, producând impulsuri
frecvenţa de cca. 2 Hz. Frecvenţa acestor impulsuri poate fi modificată prin
selectarea altor valori pentru componentele R3, C1. Impulsurile sunt aplicate
"anzistoruluiT 1, şi prin intermediul acestuia, LED-ului, care se va aprinde intermitent,
: j o periodicitate de 0,5 secunde.
Dacă se constată o instabilitate în funcţionare, la una dintre stări, se recomandă
::~ectarea unui rezistor de 270 k£2... 2 MQîntre punctele B şi C.
(R A D IO -C S 1 11/1985)
^ 00^ ALIMENTATOR PENTRU BUJII
Acest montaj simplu înlocuieşte avantajos pilele sau elementele electrice cu plumb,
zate în mod curent pentru alimentarea filamentelor bujiilor de la motoarele cu
s =.z czie cu care sunt echipate modelele reduse, de toate tipurile. Este bine ştiut că
s : d a t o r u l care serveşte la încălzirea filamentului bujiei, se descarcă rapid. Este
ent ca un exces de carburant să înece aprinderea, sau când este prea frig,
r a s'sa ce curent să depăşească posibilităţile sursei de alimentare.
== ce altă parte, bujiile prezintă caracteristici diferite în funcţie de tipul folosit: astfel,
: c-_ e cu filament roşu-alb necesită o tensiune de aproximativ 1V, în timp ce alta are
: e ae aproape 2 V pentru a obţine acelaşi rezultat.
Montajul propus mai jos poate fi adaptat oricărui model de bujie şi permite
zarea bateriei de 12V (de la autoturism), pentru demararea motoarelor folosite
— ocelele reduse.
+12 V \ +
Figura 18.
în schema dinfigura 18, dioda D1 evită distrugerea semiconductoarelor în cazul

în care se inversează accidental firele de alimentare.TranzistorulTI şi componentele
aferente filtrează şi stabilizează tensiunea la vaioarea de cca. 6 V. Această tensiune
se foloseşte pentru alimentarea CI1 de tip CMOS 4001. LED-ul L1 semnalizează
prezenţa tensiunii de 12 V provenită de la baterie.
Două dintre porţile CI1, respectiv III şi IV, sunt configurate ca astabil cu frecvenţa
determinată de R7 şi C4. Datorită condensatorului C5, impulsurile dreptunghiulare sunt
transformate în impulsuri foarte scurte, care încarcă condensatorul C3. Prin intermediul
porţilor I şi II se obţin impulsuri pozitive a căror lăţime se reglează prin SR1. Aceste impulsuri
comandă prin R5, intrarea în conducţie a tranzistorului T2 care la rândul său comandă
amplificatorul Darlington, realizat cu tranzistoareleT3şiT4.
Plusul bujiei se conectează direct la plusul bateriei; la fiecare intrare în conducţie a
amplificatorului Darlington datorită impulsurilor de comandă, se aplică o tensiune de
cca. 10 V. Deoarece această tensiune se aplică numai o fracţiune de secundă la fiecare
: : ~_taţie, nu se poate deteriora filamentul bujiei, dar este asigurată temperatura

aoecvată pornirii motorului. Pragul de pornire poate fi atins progresiv, prin reglajul
: : 'espunzător al semireglabilului SR1.
TranzistorulT4, de tip 2N3055, nu necesită radiator deoarece el nu disipă o cantitate
~ are de căldură. Cele două fire de masă trebuie să aibă o secţiune suficientă pentru
a suporta un curent de minimum 5 A.
Pentru verificări, se conectează la bornele + şi - , un bec de 12 V/40 W (de la
autoturisme). înainte de a alimenta montajul, se poziţionează cursorul semireglabilului
SR1 pentru rezistenţă minimă. în această situaţie, impulsurile de comandă ale
amplificatorului Darlington, vor avea lăţimea minimă. După alimentarea montajului,
enficaţi mărirea luminozităţii becului, prin acţionarea semireglabilului SR1.
Montajul se instalează într-o casetă de plastic pentru a evita orice scurtcircuit. Se
'ecomandă înserierea unei siguranţe rapide de 10 A pe linia de minus a bateriei.
(ELECTRONIQUE PRATIQUE, 182/1994)
DETECTOR PENTRU CONDUCTE DE APĂ
în cadrul lucrărilor de reparaţii, un detector care permite localizarea traseelor

: onductelor de apă în interiorul pereţilor, va fi deosebit de util.
Schema detectorului din figura 19 apelează la două generatoare, realizate cu porţile
ointr-un CI de tip CMOS 4001. Primul generator este de tip RC şi foloseşte porţile I şi II din
C11. Frecvenţa acestui generator se reglează prin intermediul potenţiometrului P1. Cel de
al doilea generator este de tip LC şi foloseşte poarta IV din C11. Frecvenţa acestui genera
tor este variabilă, în funcţie de inductanţa bobinei L1, care se modifică în prezenţa obiectelor
metalice. Ieşirile celor două generatoare se aplică porţii III dinCH. Dacă frecvenţa celor
două generatoare este egală, la ieşirea acestei porţi, tensiunea este continuă, iar în cască
nu se aude nimic. Dacă frecvenţa celui de al doilea generator se modifică, la ieşirea porţii
11apar impulsuri a căror frecvenţă este egală cu diferenţa dintre frecvenţele aplicate celor
două intrări ale porţii. Dacă bobina L1 se apropie de un obiect metalic, inductanţa sa creşte,
ar frecvenţa scade. Diferenţa de frecvenţă se aplică unui amplificator de curent, realizat
ou tranzistorul! 1, de tip 2N2218 ,2N2219 ,2N2221 sau 2N2222. Semnalizarea sonoră a
orezenţei obiectului metalic se face prin intermediul unei căşti, de tipul celor folosite la
unele radioreceptoare portabile.
Pentru realizarea bobinei de căutare L1, se folosesc 18 metri de conductor CuEm
0,4 mm, care se bobinează cu un diametru de 15 cm, fără miez. Bobinase fixează cu
coliere de material plastic, pe un cadru de lemn prevăzut cu mâner (tot din lemn), de
~ca. 50 cm lungime. Pentru reglarea detectorului, bobina se va afla cât mai departe de
orice obiect metalic feros. Se reglează P1 până când în cască nu se va auzi semnal.
După aceasta, bobina se apropie de un obiect din fier; în cască se va auzi un ton
oarecare. Pentru localizarea conductelor din pereţi, bobina trebuie deplasată chiar pe
suprafaţa peretelai.
Detectorul descris reacţionează numai la obiecte metalice feroase, situate la distanţă mică.
E! nu poate fi folosit pentru detectarea materialelor neferoase (cupru, bronz, aur etc.).
(MLAD KONSTRUKTOR, 10/1985).
Figura 19.
AMUZAMENT... COLORAT
Prin intermediul montajului a cărui schemă este prezentată în figura 20, o diodă
luminiscentă bicoloră poate fi făcută să „producă" încă alte două culori suplimentare.
Un LED bicolor standard emite două culori: verde şi roşu. Bazându-ne pe inerţia ochiului
uman, pornind de la aceste două culori, se pot obţine suplimentar, culorile galben şi
portocaliu. Pentru aceasta, LED-ul bicolor se alimentează de la un generator care
produce impulsuri cu factor de umplere variabil şi frecvenţa cuprinsă între 100 şi 200
Hz.
Generatorul este realizat cu două porţi din CI CMOS 4001. Prin acţionarea
potenţiometrului, de la o extremitate la alta, se vor percepe succesiv, următoarele
culori: verde, galben, portocaliu şi roşu.
(FUNKSCHAU 1/1982)
+9V /
•------
T H—
470Q
^
s
3r
r .: . ------
Figura 20.
CONVERTOR A/D
figura 21 este prezentată schema unui convertor A/D simplu. Tensiunea de
—.-are. care poate varia între zero şi valoarea tensiunii de alimentare +V, este prezentată
a ss rile convertorului în cod binar paralel.
Centru funcţionarea normalăa convertorului A/D, inversoarele comparatoare I—IV
- e r . e să comute când tensiunea la intrările lor este egală cu + V/2, iar la ieşire,
ars jnile în stările stabile trebuie să fie apropiate de zero şi + Vc. Inversoarele-
: calatoarele trebuie să prezinte rezistenţă mare la intrare şi rezistenţă scăzută la
as *r De aceea, structurile CI CMOS cu patru porţi SAU-NU sau ŞI-NU, sunt
a ce-ovate acestui scop.
Convertorul prezentat în schemă, are o precizie bună, şi este realizat cu CI CMOS
- I : i sau 4011); rezistenţa de intrare este de 22 kQ, iar timpul de conversie este sub
300 ns.
- (WIRELESS WORLD MAY 1981)
-V
AVERTIZOR DE TEMPERATURĂ
Vontajul prezentat în figura 22 este util pentru supravegherea temperaturii, atunci
c i-o cepăşirea unei anumite valori poate antrena distrugerea unor aparate sau
dspczîtrve.
E-ementul sesizor al temperaturii este un termistor, montat în divizorul de la intrarea
cc " a CI CMOS 4001. Prin intermediul semireglabilului se stabileşte pragul la care
- ajul intră în acţiune. La depăşirea temperaturii pentru care a fost reglat, datorită
ocării de potenţial pe intrarea 1 a porţii I, se produce declanşarea oscilatorului
c :--C at. realizat cu porţile I şi II. Acesta produce impulsuri dreptunghiulare cu frecvenţă
scăzută. Impulsurile prezente la ieşirea astabilului se aplică pe intrarea de con-
troi a generatorului audio realizat cu porţile III şi IV. Concret, la depăşirea temperaturii
prestabilite, difuzorul din circuitul de colector al tranzistorului începe să emită semnale
sonore intermitente, care se vor menţine atâta timp cât temperatura nu scade, sau
indicatorul nu este scos de sub tensiune.
(HOBBY25/1980)
+9...12 V
G E N E R A T O R DE IM P U L S U R I
Caracteristica principală a generatorului de impulsuri prezentat mai jos constă în

faptul că datorită unui artificiu simplu, se reduce substanţial curentul absorbit.
Se ştie că generatoarele realizate cu CI CMOS necesită cca. 50 jiA, valoare oricum
redusă; sunt însă situaţii când se impune o puternică restricţie referitoare la acest
aspect. Dacă se înseriază în circuitul de alimentare două rezistenţe de 2,2 MO, curentul
scade substanţial. Precizăm însă că forma de undă a impulsurilor se înrăutăţeşte, iar
puterea la ieşire scade. Dacă aplicaţia o cere, la ieşire se poate înseria o poartă din alt
CI, aşa cum se arată în schema din figura 23; această poartă se alimentează nor
mal. Curentul de alir ;entare a montajului realizat conform acestei scheme nu depăşeşte
1 juA, la frecvenţa de 1 kHz.
(RADIO -C S I 8/1989)
Figura 23.
3 5 5 S :-E M E PRACTICE CU CIRCUITE INTEGRATE CMOS
CONTROL SENZORIAL PENTRU MODELE COMANDATE
Jucăriile electromecanice simple şi ieftine, cu unul sau două motoare, sunt

comandate prin intermediul unor întrerupătoare montate pe jucărie sau conectate la
aceasta printr-un cablu flexibil. Acest mod de control nu permite modificarea vitezei
de deplasare a jucăriei.
Montajul prezentat mai jos, face posibil controlul senzorial {excluzând deci
întrerupătorul mecanic, supus defectării), şi permite modificarea vitezei de deplasare
a jucăriei, înainte/înapoi sau dreapta/stânga. Principiul de funcţionare se bazează pe
alimentarea electromotoarelor în impulsuri cu durată variabilă, prin care se poate obţine
modificarea curentului mediu, şi implicit a turaţiei electromotorului.
Schema prezentată în figura 24 constă dintr-un generator de impulsuri
dreptunghiulare, două formatoare şi comutatoarele electronice. Generatorul este
compus din porţile I şi II ale unui CI de tip CMOS 4001; el produce impulsuri cu frecvenţa
de 300...500 Hz. Cele două formatoare sunt compuse fiecare dintr-un condensator, o
diodă, o poartă SAU-NU, precum şi contactele senzorului care vor trebui atinse cu
degetul când se doreşte deplasarea jucăriei. Când se ating contactele S1 (sau S2),
începe să se încarce condensatorul C2 (sau C3). Durata încărcării depinde de
rezistenţa dintre contactele senzorului (de fapt, rezistenţa pielii). Cu cât rezistenţa
este mai mică, cu atât durata de încărcare este mai scurtă, şi invers. Aceasta
înseamnă că în funcţie de presiunea cu care se apasă pe senzori, se poate modifica
viteza de deplasare sau unghiul de viraj.
Comanda electromotoarelor se face prin intermediul tranzistoarelorT1-T4 care
constituie comutatoarele electronice, controlate de impulsurile existente la ieşirile
formatoarelor.
Dacă se ating simultan S1 şi S2, intră în funcţiune ambele electromotoare.
Comutatorul S3 inversează polaritatea alimentării electromotoarelor şi astfel sensul
deplasării jucăriei.
Cele patru porţi SAU-NU din schemă pot fi cele din CI CMOS 4001 (se pot folosi
şi porţile SI-NU din CI CMOS 4011 ).Tranzistoare!eT 1 şiT2 sunt de tip BC107, BC108,
BC171, iarT3 şiT4 sunt BD135, BD137. Cele cinci diode din schemă, pot fi din seria
AA sau EFD.
Forma şi dimensiunile senzorilor pot fi oricare, dar pentru fiecare în parte, se
recomandă tatonarea valorii condensatoarelor C2 şi C3 pentru funcţionare optimă.
(R A D IO -C S 1 1/1985)
DETECTOR DE METALE
Detectorul de metale este util în primul rând în lucrările de întreţinere/reparaţii

construcţii, când localizarea conductelor, armăturilor şi cablurilor electrice ascunse
sub zid, este importantă. în al doilea rând, detectorul poate depista şi obiecte metalice
aflate sub pământ sau sub zăpadă.
Spre deosebire de alte detectoare de metale, cel prezentat în figura 25, se remarcă
prin aceea că nu are în componenţă condensatoare variabile şi foloseşte o singură
inductanţă. Se poate spune că această variantă de detector, este una dintre cele mai
simple.
365 S ch e m e p r a c t ic e c u c ir c u it e in t e g r a t e CMOS 47
Dorţile I şi II ale CI CMOS 4001, împreună în componentele asociate, formează un

_:e"erator a cărui frecvenţă poate fi modificată prin intermediul potenţiometrului P1. Un
a calea generator, de tip LC, este realizat cu porţile III şi IV ale aceluiaşi CI. Frecvenţa
ezestui generator este determinată de capacitatea C2 şi inductanţa L1. Semnalele
: •;. enite de la cele două generatoare cu frecvenţă foarte apropiată, se aplică unui
:e*e:îor cu dublare de tensiune. Sarcina detectorului o constituie o pereche de căşti
~cedanţă cât mai mare. în căşti se va auzi un semnal audio care reprezintă
:r e *r~ţa de frecvenţă dintre cele două generatoare. Componentele de înaltă frecvenţă
scurtcircuitate la masă prin condensatorul C5.
Când bobina de căutare se apropie de un obiect metalic, frecvenţa celui de al doilea
;e _erat> se modifică; ca urmare, se modifică şi frecvenţa tonului auzit în căşti.
Din punct de vedere constructiv, elementul important al detectorului este bobina
:e căutare. Aceasta se plasează într-o buclă cu diametrul de 200 mm, din tub de
a niu sau cupru cu diametrul interior de 8 mm. între capetele buclei se lasă o
:a-e-:are distanţă pentru a nu crea o spiră în scurtcircuit, dar şi pentru a facilita realizarea
: nei L1. Pentru bobinarea acesteia se foloseşte conductor CuEm+M cu diametrul
:e 1.5 mm, încercând să introducem în tub cât mai multe spire.
3entru evitarea unor eventuale instabilităţi în funcţionare, se recomandă conectarea
condesantorde 10...100 nF, direct pe terminalele 7 şi 14 ale CI.
Reglajul detectorului începe cu stabilirea frecvenţei primului generator. Pentru
-ceput se poziţionează cursoarele potenţiometrului P1 şi semireglabilului SR1, la
ij~ statea cursei. După alimentarea montajului se reglează SR1 până când tonul auzit
- :âsti va avea cea mai scăzută frecvenţă. Dacă nu se aude nici un ton, înseamnă
: â "'ecvenţa celui de al doilea generator este mult diferită, ceea ce impune tatonarea
a -c o n d e n s a to ru lu i C2. Existenţa unui osciloscop ar facilita mult operaţiile de
i : -:c ere a frecvenţelor celor două generatoare. Se recomandă ca operaţiile de reglaj
îâ se facă la distanţă de obiecte metalice masive .
48 3 6 5 Scheme p ra c tic e cu c irc u ite in te g ra te C M O S
După obţinerea tonului cu frecvenţa cea mai scăzută, se apropie bobina de căutare
de un obiect metalic oarecare. Datorită modificării inductanţei se modifică frecvenţa
celui de al doilea generator, iar sunetul auzit în căşti îşi va schimba tonalitatea. Aceasta
depinde de natura obiectului metalic detectat; în cazul metalelor magnetice (fier, nichel
etc), frecvenţa tonului creşte, iar în cazul metalelor nemagnetice, frecvenţa scade.
OSCILATOARE CU CUARŢ
în figurile 26 a şi 26 b sunt prezentate schemele a două oscilatoare cu cuarţ

realizate cu o poartă din structura CI CMOS 4001.
Oscilatorul din figura 26 a poate funcţiona cu orice cuarţ a cărui frecvenţă este
cuprinsă între 10 şi 1000 kHz, dar valorile din schemă convin cuarţurilor de la ceasurile
de mână, cu frecvenţa de 32768 Hz.
Oscilatorul din figura 26 b poate funcţiona cu cuarţuri a căror frecvenţă este
cuprinsă între 30 kHz şi 10 MHz.
Pentru separarea oscilatorului de etajele următoare se recomandă folosirea unui
buffer cu una dintre porţile CI CMOS 4001.
(RADIOELEKTRONIK 10/1985)
(b)
Figura 26.
COMUTATOR SENZORIAL
Comutatorul prezentat mai jos permite conectarea unui radioreceptor la sursa de

alimentare (baterie), prin simpla atingere cu degetul a două contacte-senzori. în acest
fel, rolul întrerupătorului clasic, de tip mecanic, este preluat de un comutator elec
tronic cu tranzistor.
Funcţionarea comutatorului senzorial realizat cu CI CMOS 4001 poate fi urmărită
pe schema din figura 27a. în momentul iniţial, când se aplică tensiunea de alimentare,
condensatoarele C1 şi C2 sunt încă descărcate, intrările porţii I fiind la nivel logic L, iar
3 6 5 Scheme p ra c tic e cu c irc u ite in te g ra te CMOS 49
05 '52 ia nivel logic H. Acelaşi nivel H este prezent şi la ieşirea porţii III, care prin R4
: I ‘ se aplică tranzistoruluiTI, pe care îl blochează; în consecinţă p rin U nu circulă
: _ 0 - • iar receptorul nu este alimentat.
în acelaşi timp, nivelul logic L existent la ieşirea porţii II este transmis prin R2, la
intrarea porţii I; prin acest circuit de reacţie pozitivă se asigură stabilitatea stărilor
comutatorului. în ceea ce priveşte condensatorul C2, acesta se încarcă prin R3 până
la nivelul logic H existent pe ieşirea porţii I. La atingerea contactelor S1 şi S2 cu degetul,
nivelul de tensiune pe condensatorul C2 începe să scadă, datorită rezistenţei pielii şi
a rezistenţei R1. Imediat, toate porţile îşi inversează starea logică şi datorită circuitului
de reacţie pozitivă, aceste stări se vor menţine stabile. Acum, când la ieşirea porţii III
apare nivel logic L, tranzistorul se deschide şi prin el se aplică radioreceptorului,
tensiunea de alimentare. Semnalizarea intrării în funcţie a comutatorului se face prin
intermediul LED-ului D1.
O nouă atingere a contactelor S1 şi S2, va trece comutatorul în starea iniţială,
decuplând radioreceptorul.
Având două stări stabile, comutatorul poate comanda doi consumatori, conectând
unul şi decuplând pe celălalt. Pentru acesta se completează montajul cu circuitul
suplimentar din figura 27b. Acum, când T 1 este deschis, T2 este închis, şi invers.
Tranzistoarele T1 şi T2 trebuie să corespundă curentului absorbit de cele două
receptoare.
Contactele-senzori pot fi făcute din două conductoare sau două trasee/zone
existente pe un cablaj imprimat, cu orice formă.
Comutatorul poate funcţiona la orice tensiune cuprinsă între 6 şi 12V.
(RADIO-CSI4/1989)
SIRENĂ
Sirena a cărei schemă este prezentată în figura 28, emite un ton intermitent când
se apasă întrerupătorul K.
Prin punerea la masă a intrării 1, generatorul de frecvenţă foarte joasă realizat cu
porţile I şi II din structura CI CMOS 4001, intră în funcţie. Impulsurile negative produse
de acest generator declanşează generatorul de ton, realizat cu porţile III şi IV. Deoarece
impulsurile negative se succed cu o periodicitate de cca. 0,2 secunde, tonul cu frecvenţa
de 800 Hz va fi produs intermitent.
Pentru obţinerea unei puteri mari, specifice unei sirene, montajul include şi un
amplificator de curent, cu tranzistoareleT 1 şiT2. Puterea obţinută este cuprinsă între
0,25 şi 11,25 W şi depinde de impedanţa difuzorului şi tensiunea de alimentare.
Impedanţa difuzorului este de 5 ... 25Q, iar tensiunea de alimentare poate fi cuprinsă
între 5 şi 15V. Puterea maximă se obţine pentru un difuzor de 5ft şi o tensiune de
alimentare de 15V.
Alimentatorul trebuie să asigure un curent de minimum 1A; pentru putere maximă
curentul atinge valoarea de 3,5 ... 4A.
Tranzistorul T2 poate fi înlocuit cu 2N3055.
(RADIOELEKTRONIK11/1989)
365 S c h e m e p r a c t ic e cu c i r c u i t e i n t e g r a t e CMOS 51
CONVERTOR
Prin intermediul convertorul a cărui schemă este prezentată în figura 29, se poate
: ne o tensiune negativă, din una pozitivă.
primele două porţi ale CI CMOS 4001 sunt incluse într-o configuraţie de astabil, a
'A'l frecvenţă de lucru este determinată de valorile componentelor C1, R1. Celelalte
: ; -ă porţi sunt conectate în paralel pentru mărirea curentului de ieşire. Impulsurile
:e -e rate de astabil sunt transmise unui redresor cu dublare de tensiune. Tensiunea
-ecativă obţinută la ieşirea redresorului scade odată cu creşterea curentului solicitat,
: ='e nu poate depăşi câţiva mA.
Convertorul funcţionează la tensiuni de alimentare cuprinse între 5V şi max. 15V.
(TOUTE L'ELECTRONIQUE 7/1979)
52 365 S c h e m e p r a c t ic e cu c i r c u i t e i n t e g r a t e CMOS
Figura 29.
GENERATOR DE TEST
Prin intermediul acestui generator se poate urmări trecerea semnalului prin etajele
amplificatoare de audiofrecvenţă (AF), de frecvenţă intermediară (FI) şi de
radiofrecvenţă (RF), ale radioreceptoarelor cu amplificare directă sau superheterodină,
care lucrează în UM şi UL. în acest fel, prin localizarea etajelor defecte, generatorul
devine un ajutor preţios în operaţiile de depanare.
Generatorul produce semnale AF cu frecvenţă de cca. 1 kHz şi amplitudinea de
20 mV (Ia ieşirea A) şi 2mV (la ieşirea B). Forma semnalului de AF nu este sinusoidală
deoarece el provine din integrarea semnalelor dreptunghiulare.
Generatorul produce şi semnale cu frecvenţa de 470 kHz (FI), modulate cu
semnalul AF, atât în amplitudine (profunzime cca 30%), cât şi în frecvenţă (deviaţia
de frecvenţă este de ± 70 kHz, faţă de frecvenţa centrală, egală cu 470 kHz).
Amplitudinea semnalului FI este de 200 (iV (la ieşirea C) şi 20 p.V (la ieşirea D).
Alimentarea generatorului se face de la o baterie de 9V, curentul fiind de 3,5 mA.
Schema generatorului este prezentată în figura 30. Porţile I şi II din CI CMOS
4001 (sau 4011), formează generatorul de audiofrecvenţă, iar porţile III şi IV -
generatorul de frecvenţă intermediară. Tensiunea de alimentare a ambelor generatoare
este aplicată pe terminalul 14 al CI 4001, prin intermediul rezistenţei R8. în acest fel,
rezistenţa R8 constituie o parte din rezistenţa de sarcină a generatorului de
audiofrecvenţă (din punct de vedere al semnalului de frecvenţă intermediară, această
rezistenţă este şuntată de condensatorul C6). Din acest motiv, pe rezistenţa R8 „cade“
o parte din tensiunea semnalului de audiofrecvenţă, ceea ce face ca semnalul
generatorului de frecvenţă intermediară să fie modulat în amplitudine. în plus, din cauza
caracterului pulsatoriu al tensiunii de alimentare a generatorului de frecvenţă
intermediară, oscilaţiile sale vor fi modulate şi în frecvenţă. Aceasta se explică prin
aceea că în timpul funcţionării generatorului, condensatorul C2 care determină frecvenţa
365 S ch e m e p r a c t ic e cu c ir c u it e in t e g r a t e CMOS 53
- f — ediară, se încarcă periodic prin rezistenţa R4şi rezistenţa de ieşire a porţii IV.
3 cată cu modificarea tensiunii de alimentare se modifică şi rezistenţa de ieşire a
s; mplicit, frecvenţa generată.
LL
I O O 2
C ircuitul C7, R6 asigură pornirea promptă a generatorului, la aplicarea

tensiunii de alimentare.
Rezistenţele R7, R9 şi R10 formează divizorul de tensiune pentru semnalele
de audiofrecvenţă, iar C8-C12 constituie divizorul de tensiune pentru semnalele
de frecvenţă intermediară.
Pentru reglarea celor două generatoare se apelează la un osciloscop; intrarea
acestuia se conectează la ieşirea A a generatorului de AF, vizualizându-se
astfel un semnal cu frecvenţa de cca. 1kHz. Conectând osciloscopul în punctul
comun condensatoarelor C8, C9, C10, se va constata prezenţa unui semnal a
cărui frecvenţă variază între 400 şi 540 kHz. Aceste limite de frecvenţă trebuie
bine reglate, dacă se intenţionează utilizarea generatorului pentru verificarea
radioreceptoarelor superheterodină. Reglarea se face prin tatonarea valorii
condensatorului C2. Pentru verificarea traiectului de frecvenţă intermediară din
radioreceptoare, trebuie scăzută frecvenţa generatorului de AF, scădere care
se obţine prin m ărirea de zece ori a capacităţii condensatoarelor C1 şi C6.
(R A D IO -C S I 10/1990)
GENERATOR DE SEMNAL
Generatorul de semnal a cărui schemă este prezentată în figura 31 , permite

verificarea circu itelo r de înaltă şi joasă frecvenţă dintr-un radioreceptor,
facilitând operaţiile de depanare a acestora. Realizarea m ontajului este foarte
simplă, deoarece conţine numai un circuit integrat, un tranzistor şi câteva
componente pasive.
Porţile I şi II ale CI1 de tip CMOS 4001 form ează un astabil care produce
semnal dreptunghiular cu frecvenţa de 1kHz.
Această frecvenţă este determ inată de valoarea sem ireglabilului SR1 şi a
condensatorului C1. Semnalul de 1kHz comandă funcţionarea altui astabil
realizat cu celelalte două porţi ale CI1 4001. Din punct de vedere al configuraţiei,
acest astabil este identic iu primul, dar frecvenţa generată este de 151,6 kHz.
Funcţionarea astabilului este comandată prin intermediul nivelului logic
aplicat pe term inalul 9 al porţii III din C11.
Când acest nivel logic este L, la ieşire apare un semnal dreptunghiular
de 1 kHz, care conţine şi impulsurile dreptunghiulare ale semnalului de 151,6
kHz. Această ultimă valoare a fost fixată în scopul utilizării arm onicii a treia,
care corespunde frecvenţei intermediare din cele mai multe radioreceptoare.
Semnalul complex de la ieşirea celui de al doilea astabil se aplică repetorului
realizat cu tranzistorul T 1.
Pe em itorul acestui tranzistor se regăseşte semnalul aplicat bazei, care
este atenuat prin intermediul divizorului format de R4 şi P1. Potenţiometrul P1
permite reglarea am plitudinii semnalului între 0 şi 4V.
Consumul montajului este foarte redus, alimentarea putând fi asigurată de o baterie
de 9V (tip 6F22).
Reglajul generatorului este deosebit de simplu şi constă în fixarea frecvenţelor de
1kHz şi 151,6 kHz, prin intermediul semireglabilelorSRI, respectiv SR2.
365 S c h e m e p r a c t ic e cu c ir c u it e in t e g r a t e CMOS 55
t e m p o r iz a t o r s im p l u
în figura 32, este prezentat un temporizator simplu care emite un semnal sonor
: durată prestabilită specifică unei activităţii oarecare.
Figura 32.
56 365 S c h e m e p r a c t ic e cu c ir c u it e in t e g r a t e CMOS
Acţionarea se face prin apăsarea momentană a întrerupătorului S, care

declanşează temporizatorul propriu-zis, realizat cu primele două porţi ale CI
CMOS 4001. Celelalte două porţi sunt incluse într-o configuraţie de astabil controlat,
care produce impulsuri dreptunghiulare cu frecvenţă audio. La ieşirea astabilului se
conectează un difuzor sau o cască telefonică (cu rezistenţă de limitare). Un rezonator
piezoceramic se poate conecta direct între intrarea şi ieşirea ultimei porţi.
Durata temporizării depinde de valoarea componentelor RxCx, a căror valoare
poate varia între 10 MQ şi 30 MQ pentru Rx şi între 1 şi 10 JlXF pentru Cx (nu se
recomandă condensatoare electrolitice).Temporizarea nu este influenţată semnificativ
de valoarea tensiunii de alimentare.
După o apăsare scurtă pe pusn-butonul S, traductorul acustic emite un semnai
sonor pe durata prestabilită, după care se întrerupe automat.
(FUNKAMATEUR 9/1980)
GENERATOR DE SEMNAL
Pentru verificarea bunei funcţionări sau pentru depistarea etajelor defecte dintr-un
aparat audio, se apelează la un generator de semnale de joasă frecvenţă. în cele ce
urmează este prezentat un generator deosebit de simplu, cu zece frecvenţe fixe: 50;
100; 250; 500Hz; 1; 2; 2,5; 5; 10; 20 kHz. Amplitudinea maximă a semnalului de ieşire
este de 1 Volt, iar curentul necesar nu depăşeşte 0,5 mA.
După cum se poate observa în schema dinfigura 33 , generatorul este realizat
cu CI1 de tip CMOS 4002. Cele două porţi ale acestui circuit integrat sunt incluse
într-o configuraţie de astabil. Frecvenţa impulsurilor generate de astabil este deter
minată de condensatorul C1 şi una dintre rezistenţele R1-R9, introdusă în circuit
prin intermediul comutatorului S1i
Impulsurile de la ieşirea astabilului sunt transmise divizorului format din R10/P1 şi
condensatoarele C2, C3 conectate în serie-invers. Acest mod de conectare face ca
generatorul să poată fi cuplat la orice punct din aparatul verificat, a cărui tensiune de
c.c. nu depăşeşte 14V.
Valorile rezistenţelor R1-R9 indicate în schemă, sunt orientative. Pentru obţinerea
frecvenţelor enumerate mai sus, se tatonează rezistenţele în jurul valorilor indicate.
Tensiunea de alimentare a generatorului este de 3,75V. Nu a fost prevăzut un
întrerupător al tensiunii de alimenatre, deoarece atunci când comutatorul S1 se află în
poziţia ÎNTRERUPT, montajul încetează să funcţioneze. în acestă situaţie, consumul
este sub valoarea curentului de autodescărcare al bateriilor.
Dacă se folosc componente şi baterii de dimensiuni reduse, generatorul se poate
realiza sub forma unei sonde. în acest caz, montajul se introduce într-un tub cilindric
de material plastic.
(RADIO-CSI, 1/1986)
LUMINĂ TEMPORIZATĂ
Temporizatorul a cărui schemă este prezentată în figura 3 4 , permite iluminarea

anumitor locuri, pe o durată de timp prestabilită.
Această lumină temporizată poate fi utilă, de exemplu, la părăsirea garajului;
activarea temporizatorului menţine lumina aprinsă o durată suficientă pentru a permite
încuierea uşilor.
3 5 5 S cheme p r a c t ic e c u c ir c u it e in t e g r a t e CMOS 57
~e-scnzatorul este realizat cu cele două porţi din CI CMOS de tip 4002; activarea
i : t 5'_ = se face prin apăsare momentană pe push-butonu! S. Durata temporizării
: - : - se se valoarea componentelor Rx, Cx; Rx poate varia între 22 MQ şi 33 MQ, iar
: - e 5 U.F şi 10|aF( nu se recomandă condensatoare electrolitice).Temporizarea
-c -0 --luenţată semnificativ de valoarea tensiunii de alimentare,
es -ea temporizatorului controlează circuitul de putere cu tranzistoareleT 1 şiT2,
s ' - -'e'mediul căruia se alimentează sursa de lumină.
V :-:a ju l poate fi realizat şi cu două porţi din CI CMOS 4001.
Figura 33.
F i g u r a 34.
%
BLITf ALIMENTAT LA REŢEA

»
Bliţurile foto alimentate la reţea sunt de două tipuri: cu şi fără condensator de stocare
a energiei electrice. Bliţurile cu condensator au cunoscut o largă răspândire deoarece
asigură certitudinea declanşării, iar energia descărcării luminoase este constantă. La
bliţurile fără condensator de stocare, intervalul de timp necesar între două impulsuri
este considerabil mai mic, iar dimensiunile, greutatea şi preţul sunt mai reduse. De
aceea, bliţurile fără condensator de stocare se bucură de interes în rândurile
fotoamatorilor.
Există mai multe variante de realizare a bliţurilor fără condensator de stocare,
în figura 35 este prezentată schema unui bliţ a cărui funcţionare se bazează
pe folosirea unui monostabil sincronizat. Scurtcircuitarea contactelor S (aflate
pe a p a ra tu l fo to g ra fic), produce în că rca re a co n d e n sa to ru lu i C2. După
întreruperea sincrocontactelor, condensatorul C2 se descarcă prin rezistenţele
R5, R6 şi pe intrarea de date a CI1 de tip CMOS 4003, sub form a unui impuls
de declanşare.
Figura 35.
Prin divizorul de tensiune format de rezistenţele R2, R3, se aplică la intrarea

de tact a CI1 impulsuri care constau din sem iperioada pozitivă a tensiunii de
reţea, cu am plitudinea de 9 V. Ca urmare, circuitul basculant CI1 basculează
fie instantaneu, dacă impulsul de declanşare coincide cu cel de tact, fie cu
întârzierea perioadei impulsurilor de tact. în acest fel se asigură sincronizarea
momentului aprinderii lămpii, cu valoarea maximă a semiperioadei pozitive a
tensiunii de reţea.
Impulsul de ieşire al CI1 se aplică pe electrodul de control al unui tiristor.
Prin deschiderea acestuia, condensatorul C3 se descarcă pe înfăşurarea
primară a transform atorului T1. La bornele secundarului acestui transform ator
365 S c h e m e p r a c tic e c u c ir c u it e in teg r a te CMOS 59
■=pare un impuls de înaltă tensiune, care produce ionizarea gazului din interiorul
â-npii L1, declanşând aprinderea acesteia. Rezistenţa R1 limitează curentul
c in lampa L1 şi se confecţionează din crom -nichel cu diam etrul de 0,5 mm.
Transformatorul de impulsuri se realizează pe carcasa unei oale de ferită
cu dimensiunile de 10 x 6 x 3 mm şi pi = 3000. înfăşurarea primară este formată din
3spire CuEm<j>0,31 mm, iar secundarul conţine 600 spire CuEm + M cu <() 0,1 mm.
ntre cele două înfăşurări se va asigura o izolaţie suficientă.
Contactul exterior al cablului de interconectare dintre aparatul foto şi montaj,
se cuplează la punctul comun com ponentelor R5C2.
Deoarece montajul este alim entat direct de la reţea, se impun măsuri
specifice de evitare a electrocutării! Ştecherul de alimentare se introduce în
priză în aşa fel încât masa montajului să corespundă nulului reţelei electrice.
(RADIO-CSI9/1986)
GENERATOR DIGITAL DE ZGOMOT
Generatoarele digitale produczgomot cu parametri net superiori celui produs

prin interm ediul joncţiunilor semiconductoare. Zgomotul digital este mult mai
uniform, atât din punct de vedere spectral, cât şi din punct de vedere al nivelului.
Zgomotul produs prin generatoare digitale este adecvat folosirii în sintetizoare
de muzică şi vorbire, în aparate de măsură din domeniul electroacusticii sau
pentru teste de psjhoacustică.
Generatorul digital prezentat în schema din figura 36, funcţionează după
configuraţia tipică a generatorului de numere pseudoaleatoare, din care este
exclusă starea zero, ca nefiind funcţională.
CI2 şi CI3 de tip CMOS 4006 form ează un registru static de deplasare cu
lungimea de 23 biţi. Acest registru este prevăzut cu reacţie inversă, în circuitul
căreia este înseriat un sum ator modulo 2, realizat cu poarta IV din CI1 de tip
CMOS 4030. Prin combinarea variantelor introduse de sum ator în reacţie, se
obţin la ieşirea registrului succesiuni binare cu diferite perioade şi structuri. în
acest fel se produc secvenţe pseudorandomizate a căror perioadă de repetare
depinde de lungimea registrului şi de valoarea frecvenţei de tact. Generatorul
de tact este realizat cu porţile I şi II din CI1; pentru valorile indicate, generatorul
produce impulsuri dreptunghiulare cu frecvenţa de cca. 70 kHz.
Prin intermediul componentelor R3, C3, asociate porţii III din CI1, se asigură
resetarea automată care declanşează pornirea generatorului de zgomot după
conectarea tensiunii de alimentare.
G eneratorul digital produce zgom ot alb de bandă largă; când aplicaţia o
impune, se adaugă filtre pasive prin care zgomotul alb se transformă în zgomot
roz sau colorat.
Tensiunea de alimentare a generatorului este cuprinsă între 5 şi 15V.
(RADIO-CSI 8/1990)
în schema din figurile 37a, 37b şi 37c, sunt prezentate oscilatoare cu cuarţ realizate
cu una sau mai multe dintre perechile de tranzistoare complementare din structura CI
de tip CMOS 4007.
Oscilatorul din figura 37a, este recomandat pentru cuarţuri cu frecvenţa de
lucru cuprinsă între 820 kHz şi 5 MHz. Dacă se conectează un condensator
suplimentar de 150 pF, în paralel pe trimerul C2, oscilatorul poate funcţiona cu
cuarţuri a căror frecvenţă este cuprinsă între 300 kHz şi 1 MHz.
Celelalte două oscilatoare, din figurile 37b şi 37c , folosesc o singură pereche de
tranzistoare complementare şi sunt recomandate pentru cuarţuri de 4 MHz şi 32,768 kHz.
în cazul ultimului oscilator, Rx se tatonează între 0 şi 200 kQ. pentru fiecare cuarţ în
parte, până la obţinerea celor mai bune rezultate.
(PHILIPS INTEGRATED CIRCUITS IV, 1983)

(CI CMOS - Manual de utilizare)
O +V
14 11 2 !
10 CI 1 IEŞIRE
4007 Rs > 2K7
13
3 6 12 4 7 9
R1 S
27M
R2
27K
n (a)
Q = 1...5 MHz
C1
- L * C2
12pF 10...50pF
+v
(b) (c)
F i g u r a 37.
TRIGGER SCHMITT
în lipsa unui trigger Schmitt CMOS, ca cele din CI CMOS 4093, acesta se poate
simula cu elementele dintr-un CI CMOS de tip 4007.
Prin conexiunile indicate în figura 38 a, se realizează două secţiuni simetrice,
fiecare fiind formată din trei tranzistoare MOS, incluse într-o configuraţie care aminteşte
de triggerul Schmitt cu tranzistoare bipolare. De acestă dată, rezistoarele de emitor şi
de colector sunt înlocuite cu tranzistoare MOS cu structură complementară.
Tensiunile de prag la care comută acest trigger sunt de aproximativ 3V şi 6V,
pentru o tensiune de alimentare de 9V.
în figura 38 b şi 38 c se sugerează două exemple de utilizare a triggerului Schmitt
realizat cu CI CMOS 4007. Primul montaj corespunde unui generator de impulsuri
dreptunghiulare, iar cel de al doilea, unui circuit de formare a impulsurilor de iniţializare,
la conectarea tensiunii de alimentare.
I (R A D IO -C S I, 9/1987)
f
9 +v
F i g u r a 38.
3 6 5 Scheme p ra c tic e cu c irc u ite in te g ra te CMOS 63
TEMPORIZATOR
Deosebirea dintre acest temporizator şi altele asemănătoare, constă în faptul că

e~oorizarea nu începe după apăsarea unui buton, ci după eliberarea sa.
n schema din figura 39, când contactele push-butonului PB-1 nu sunt
s: ^xircuitate, lampa L1 nu luminează deoarece condensatorul C1 fiind încărcat, la
es ' ie CI1 de tip CMOS 4007, nivelul logic este L, iar tranzistorul T1 şi tiristorul Th1
=--• olocate. La apăsarea butonului PB-1, condensatorul C1 este scurtcircuitat,
r=zz sîorulH şitiristorulThl intră în conducţie, ia rla m p a U luminează.
Numai când butonul PB-1 va fi eliberat, condensatorul C1 începe să se încarce,
- :^ e n t din care începe temporizarea. Durata încărcării condensatorului este
:e-erminată de valoarea acestuia şi de suma rezistenţelor P1, R1. Potenţiometrul P1
r= z eşte temporizarea necesară.
Deoarece montajul este conectat direct cu reţeaua electrică de220V, este obligatorie
: : ~ectarea nulului reţelei la masa montajului.
Pentru a înlătura pericolul unor eventuale electrocutări, se poate renunţa la comutarea prin
nstor. în acest caz, în locul rezistorului R2 se conectează un releu cu tensiunea de lucru egală
x -ensiunea de alimentare şi care să acţioneze la un curent de 30... 40 mA.
_ampa L1 se alimentează prin intermediul contactelor acestui releu.
(RADIO-CSI, 12/1984)
Figura 39.
TAHOMETRU PENTRU AUTOVEHICULE
Tahometrul realizat conform schemei din figura 40 , este recomandat pentru

măsurarea turaţiei arborelui cotit al motorului în patru timpi/patru cilindri, echipate cu
sistem electric de alimentare, cu minusul la masă. Deşi foarte simplu şi economic,
tahometrul se caracterizează prin precizie deosebită; el poate fi folosit ca aparat de
bord sau ca aparat autonom, pentru reglarea motoarelor.
Tahometrul poate măsura cu o precizie de 1% (excluzând eroarea instrumentului),
turaţii cuprinse între 600 şi 6C00 mim1turaţii/minut.
Baza tahometrului o constituie un monostabil realizat cu CI1 de tip CMOS 4007.
Monostabilul este declanşat de impulsurile cu polaritate pozitivă, care apar în circuitul
primar al sistemului de aprindere, în momentul deschiderii ruptorului. Divizorul de tensiune
constituit din R2, R3 şi DZ2 serveşte la limitarea amplitudinii impulsurilor aplicate la intrarea
monostabilului (terminal 3). Prin rezistenţa de limitare R5, impulsurile de la ieşirea
monostabilului (terminalele 8 şi 13), sunt aplicate microampermetrului 11.
Tahometrul se alimentează printr-un stabilizator parametric de tensiune, realizat cu
R1, DZ1. Curentui absorbit de tahometru pentru o frecvenţă a impulsurilor de intrare de
6000 Hz (când se utilizează un microampermetru de 100 |llA), nu depăşeşte 0,3 mA; dar
curentul real, datorat consumului stabilizatorului, este de 15 mA ia o tensiune de alimentare
de 16V.
în tahometru se pot folosi microampermetre de 100 juA (clasa de precizie 1%), sau
de 50 pA; în acest din urmă caz, valoarea rezistorului R5 se va mări ia 43 ... 47 kQ.
Tensiunea de stabilizare a diodei Zener DZ1 poate fi cuprinsă între 7,5 şi 8,2V, iar cea
a diodei DZ2 trebuie să fie egală sau mai mică decât a diodei DZ1. Concret, pentru DZ1 se
poate folosi o diodă Zener de tip PL8V2Z, iar pentru DZ2, o diodă de tip PL7V5Z.
Tahometrul se conectează la ruptor printr-un rezistor de 120 ... 200 k£2/0,5W (nu este
indicat în schemă), protejat într-un tub izolant plasat în imediata apropiere a ruptorului.
Acest rezistor protejză sistemul de aprindere în cazul unei eventuale distrugeri a izolaţiei
cablului de legătură dintre ruptor şi tehometru.
Semireglabilul SR1 serveşte pentru etalonarea tahometrului.
(RADIO-CSI, 2/1982)
+10...16V
Figura 40.
3 6 5 S c h e m e p r a c t ic e cu c ir c u it e in t e g r a t e CMOS 65
GENERATOR DE SEMNAL TRIUNGHIULAR
Generatorul a cărui schemă este prezentată în figura 41, utilizează elementele CI1
o CMOS 4007, conectate în configuraţie de integrator-comparator. Frecvenţa
a'storului se reglează în domeniul 0,5-8 Hz, prin intermediul potenţiometrului P1.
Figura 41.
Amplitudinea semnalului triunghiular este de cca 5V, pentru o tensiune de alimentare

;sneratoruluide 15V.
Generatorul poate fi folosit în schimbătoare de fază sau phasere/flangere, pentru
- u area efectului sonor Leslie.
(R A D IO -C S I, 10/1982)
OSCILATOR CONTROLAT ÎN TENSIUNE
Oscilatorul controlat în tensiune (VCO), prezentat în schema din figura 42 este

ea zat conform structurii tipice a oscilatoarelor de relaxare cu două inversoare CMOS
~ s:ânga schemei). Rezistenţa RTşi condensatorul CTdetermină frecvenţa de oscilaţie,
a- 12. reduce dependenţa acesteia faţă de variaţiile tensiunii de alimentare.
Cele două inversoare sunt realizate cu tranzistoare din CI1 de tip CMOS 4007. Un
a ~T'anzistor din acest circuit integrat se foloseşte ca rezistenţă controlată în tensiune
s este conectat în paralel pe R2. Rezistenţa echivalentă a acestor două rezistenţe
: : -setate în paralel, variază între 10 kQ (cândVc=0, tranzistorul este blocat, R0FF =
' I ;Q), şi 1kQ (când Vc = +V, tranzistorul este deschis, R0N =1 kQ).
Montajul funcţionează pentru tensiuni de alimentare cuprinse între 3 şi 15V.
(300 CIRCUITE ELECTRONICE)
Figura 42.
U oov) COMUTATOR PENTRU SEMNALE ANALOGICE
Prin conectarea corespunzătoare a perechilor complementare şi a inversorului

din structura C11 de tip CMOS 4007, aşa cum se arată în figura 43 , se obţine un
comutator unipolar pentru semnale analogice. Această modalitate reprezintă o
alternativă interesantă faţă de comutatoarele analogice realizate cu CI CMOS 4016
sau 4066.
Comutatorul funcţionează astfel: dacă tensiunea de control Vc=0V, atunci între
ieşirea comună C şi intrarea A, rezistenţa ohmică este redusă, iar între ieşirea C şi
intrarea B, rezistenţa va fi foarte mare.
Dacă Vc = +V, rezistenţa dintre ieşirea comună C şi intrarea A va fi foarte ridicată.
Montajul funcţionează cu tensiuni de alimentare cuprinse între 3 şi 15V.
SCHEMA
ECHIVALENTĂ:
> A
o —& ^c
> 0 -0
B
F i g u r a 43.
TESTER UNIVERSAL
Testerul a fost conceput pentru verificarea tranzistoarelor bipolare şi a celor

r j efect de câmp, a diodelor şi a condensatoarelor electrolitice. în schema din
fig u ra 44, CI1 de tip CMOS 4007 este inclus într-o configuraţie de generator
:e mpulsuri cu frecvenţă relativ scăzută (sub 1 Hz). Im pulsurile sunt aplicate
s r~ultan pe intrarea inversorului realizat cu CI2 de tip CMOS 4007, şi pe borna
3 a soclului cu trei contacte, în care se introduc term inalele com ponentelor
• erjficate.
Ieşirea inversorului este conectată la colectorul tranzistorului verificat prin
= 3 şi LED-urile L1, L2, precum şi la baza acestuia, prin R4.
Dacă unul dintre cele două LED-uri va lumina interm itent, înseam nă că
"a n z is to ru l ve rificat este în stare de funcţionare. Pentru tranzistoare cu
s:'uctură PNP se aprinde interm itent LED-ul L2, iar pentru tranzistoare NPN,
_ED-ul L1.
în cazul tranzistoarelor defecte, cele două LED-uri pot fi aprinse (pentru
"anzistoare străpunse), sau stinse (pentru tranzistoare întrerupte). Afirm aţiile
de mai sus sunt valabile pentru conectarea corectă a tranzistoarelor în soclu!
cu trei contacte.
Pentru verificarea FET-urilor, se conectează drena la contactul 1, poarta la
2 si sursa la 3.
Pentru verificarea diodelor se folosesc contactele 1 şi 3. Dacă dioda
. erificată este bună, luminează interm itent unul dintre LED-uri, în funcţie de
sensul în care este conectată dioda. Aceleaşi borne de contact se folosesc şi
pentru verificarea condensatoarelor electrolitice. Când acestea sunt în stare
bună, LED-urile se vor aprinde pe rând, luminând interm itent pe o durată care
oepinde de capacitatea condensatorului.
(R A D IO -C S I, 12/1984)
CONVERTOR D/A
După cum se poate vedea în schema din figura 45 convertorul digital/ana-

og de 9 biţi este simplu şi ieftin. Cu toate acestea, eroarea convertorului este
de numai ± 5 mV, pentru o tensiune de alim entare egală cu 10 V, ceea ce
corespunde la circa 1Va din valoarea LSB.
C onvertorul funcţionează cu reţea R-2R asociată la nouă inversoare
-ealizate cu tranzistoarele din trei CI de tip CMOS 4007. Acestea conectează
'ezistenţele cu valoarea 2R la masă dacă bitul de intrare este la nivel logic H,
sau la +V dacă bitul de intrare este la nivel logic L.
în reţeaua R-2R se folosesc rezistoare identice, cu toleranţa de 1%. Aşa de
exemplu, dacă 2R constă dintr-un rezistor de 100 kQ, R se obţine prin conectarea
'n paralel a două rezistoare de 100 kQ.
Tensiunea de alimentare a convertorului trebuie să fie foarte bine filtrată.
(ELEKTRONIK, 1/1977)
o CQ
> /> /> /
Figura 44.
>
o
53
W>
CONVERTOR DE COD HEX-ASCI!
Pentru scrierea programelor destinate sistemelor cu microprocesor se foloseşte

de regulă, un cod numeric exprimat în hexazecimal, în care numerele de la 10 la 15
sunt reprezentate prin literele A-F.
Pentru scrierea/citirea automată a programelor din sistemele cu microprocesor,
care au ieşire în format hexazecimal, este necesar un cod de conversie.
în schema din figura 46 este prezentată o modalitate simplă de conversie, bazată
pe folosirea a două CI de tip CMOS, respectiv 4008 şi 4011.
Urmărind această schemă şi tabelul alăturat, cei familiarizaţi cu informatica pot
„descifra" modul de realizare a conversiei HEX-ASCII.
-'3-
3
W)
tx
3 8 5 S ch e m e p r a c t ic e cu c ir c u it e in t e g r a t e CMOS 71
COD HEX COD ASCII

0 (8) (4) (2) (1) b7 b6 b5 b4 b3 b2 b1
0 0 0 0 0 1 1 0 0 0 0
2 0 0 0 1 0 1 1 0 0 0 1
g 0 0 1 0 0 1 1 0 0 1 0
4 0 0 1 1 0 1 1 0 0 1 1
5 0 1 0 0 0 1 1 0 1 0 0
6 0 1 1 0 0 1 1 0 1 1 0
7 0 1 1 1 0 1 1 0 1 1 1
8 1 0 0 0 0 1 1 1 0 0 0
9 1 0 0 1 0 1 1 1 0 0 1
A 1 0 1 0 1 0 0 0 0 0 1
B 1 0 1 1 1 0 0 0 0 1 0
c 1 1 0 0 1 0 0 0 0 1 1
-■ 1 1 0 1 1 0 0 0 1 0 0
p 1 1 1 0 1 0 0 0 1 0 1
F 1 1 0
1 1 1 1 1 0 0 0
(FUNKSCHAU 19/1981)
N.A. Realizarea conversiei HEX-ASCII se face de regulă prin soft. Varianta hard prezentată
- a i sus, are avantajul unei viteze de conversie mult mai rapidă.
MONITORTELEFONIC
Montajul este în aşa fel conceput încât semnalizează optic stările liniei telefonice.
: entru indicarea stării se foloseşte un LED, care va fi stins dacă microreceptorul
r efonului nu este ridicat, luminează continuu dacă microreceptorul este ridicat sau
: acă se formează un număr oarecare, şi luminează intermitent când postul telefonic
asie apelat. în această ultimă situaţie, LED-ul luminează cu o periodicitate de o secundă
s persistă încă 5 secunde, după oprirea apelului.
Analizând schema dinfigura 47 distingem câteva etaje mai importante:
-astabilul realizat cu inversoarele III şi IV din CI1 de tip CMOS 4009; componentele
R8, C4 determină frecvenţa de aprindere a LED-ului L1;
-circuitul de integrare format din R3, C1;
-circuitul de diferenţiere format din C2, R4, D2;
-circuitul de declanşare constituit din D3, C3, R7 şi inversorul II din CI1;
-tranzistorul de comutaţieT 1 şi LED-ul asociat L1.
în montaj se mai folosesc şi trei porţi din CI2 de tip CMOS 4011, pentru
: necunoscuta funcţie logică NAND, şi optocuplorul OC1 utilizat pentru cuplarea
~ontajului la linia telefonică.
Datorită acestor circuite, cînd microreceptorul telefonului este ridicat sau se
: rmează un număr, tranzistorul este în stare de conducţie sau comută periodic când
postul este apelat. Când microreceptorul nu este ridicat, datorită creşterii tensiunii pe
~ia telefonică, configuraţia montajului conduce la blocarea tranzistorului şi stingerea
_ED-ului.
TranzistorulT 1 este de tip BC108 sau BC238, iar diodele D1-D3 sunt de tip 1N4151,
' N4154 sau 1N4449. Optocuplorul OC1 şi LED-ul L1 pot fi de orice tip.
(RADIO, TELEVIZIA, ELEKTRONIKA, 2/1985)
N.A. Atragem atenţia că pentru cuplarea oricărui montaj la linia telefonică este necesar acordul
= OMTELECOM.
Figura 47.
GENERATOR
-Generatorul prezentat în schema dinfigura 48 se caracterizează prin aceea că,

permite controlul simultan şi independent al duratei pauzelor şi impulsurilor. SGhema
este realizată cu două inversoare din CI1 de tip CMOS 4009. Cele două ieşiri ale
generatorului, respectiv Q şi Q, sunt complementare. Pe durata primei semiperioade
de funcţionare a generatorului, condensatorul C1 se încarcă prin R1,P1 şi D1. în
semiperioada următoare, curentul de încărcare trece prin cealaltă ramură paralelă,
formată din R2, P2 şi D2.
Prin rotirea cursoarelor celor două potenţiometre, durata impulsului şi pauza (nivel
logic H şi nivel logic L), se pot regla în domeniul 7,5 ps - 780 ps.
Frecvenţa de lucru a generatorului este determinată de valorile componentelor
pasive. Trebuie avut în vedere însă, ca R1 şi R2 să nu scadă sub 1 kQ, iar C1 să nu
depăşească 5 nF.
Cele două diode sunt de tip 1N4148.
(MLAD KONSTRUKTOR, 4/1988)
oQ
Figura 48.
FORMATOR
Montajul prezentat mai jos este util pentru tratarea impulsurilor de control la intrarea
cecodificatoarelor din sistemele de telecomandă discretă. Formatorul înlătură
eventualele deformări ale semnalelor recepţionate şi elimină unele perturbaţii, având
erept urmare siguranţa executării corecte a comenzilor.
Formatorul complet este prezentat în schema din figura 49. Formatorul de impulsuri
c 'opriu-zis constă din bufferul neinversor I din C11 de tip CMOS 4010, care împreună
:u componentele aferente R1, C1, formează un circuit de integrare şi un trigger Schmitt.
Impulsurile de la ieşirea formatorului sunt întrucâtva întârziate faţă de cele aplicate
a intrare şi se caracterizează prin fronturi rapide, indiferent de durata fronturilor de la
"Urare. în acest fel, formatorul elimină impulsurile parazite de durată mică.
Bufferul neinversor II şi componentele aferente R2, D1 şi C2 formează detectorul
:e pauză dintre „pachetele" de impulsuri.
Impulsurle de intrare se aplică în punctul A; impulsurile de la ieşirea formatorului
cunctul B) sunt transmise intrării de tact a unui numărător binar, iar ieşirea C se
::'oseşte pentru resetarea acestuia în pauze.
(R A D IO -C S I, 10/1990)
Figura 49.
ECONOMIZOR PENTRU LANTERNĂ
Nu întotdeauna este necesară luminozitatea maximă a unei lanterne. în aceste

situaţii se poate reduce luminozitatea, în scopul prelungirii duratei de viaţă a bateriei.
Darînserierea unui reostat cu becul nu rezolvă problema deoarece o parte din putere
este disipată sub formă de căldură.
Montajul a cărui schemă este prezentată în figura 50, alimentează becul în
impulsuri cu factor de umplere variabil. Impulsurile sunt atât de rapide încât pauzele
nu pot fi observate (din cauza inerţiei ochiului, dar şi din cauză că filamentul nu are
timp să se răcească).
Prin intermediul acestui montaj, luminozitatea becului poate fi lent variată de la
starea abia vizibilă până la valoarea maximă. Montajul necesită un curent neglijabil,
permiţând însă o economie semnificativă a energiei bateriei.
Porţile I şi II ale CI1 de tip CMOS 4011 formează un generator de impulsuri
dreptunghiulare cu frecvenţa de 100... 200 Hz. Factorul de umplere al acestor impulsuri
poate fi reglat prin intermediul potenţiometrului P1 (cuplat mecanic cu întrerupătorul
de alimentare —S1), de la 1,051a 10. Impulsurile generatorului sunt transmise porţii III,
care funcţionează ca etaj de adaptare. Ieşirea acestei porţi este conectată la comutatorul
electronic realizat cu tranzistorul T1, în al cărui circuit de colector se află becul L1.
Rezistenţa R2 limitează curentul de emitor al tranzistoruluiT1, când întrerupătorul S2
(existent pe lanternă), alimentează direct becul, excluzând regulatorul electronic.
Regulatorul poate fi folosit pentru becuri cu consum de maximum Q,2A; pentru
aceasta, tranzistorulT1 va fi de tip 2N2905 sau similare. Componentele montajului se
plasează în spatele reflectorului.
(RADIO - CSI 7/1986
F i g u r a 50.
TERMENVOX
êrmenvox este denumirea dată unui instrument electromuzical deosebit; el nu

=, e claviatură, corzi sau tuburi prin care se obţin sunetele cu tonalitatea dorită. Folosirea
r — envox-ului aminteşte mai degrabă de scamatorii-iluzionişti, deoarece melodia
■eoată de difuzor, apare în urma unor uşoare mişcări ale mâinilor în apropierea unei
-=~tene“ telescopice.
in principiu, un termenvox constă din două generatoare şi un mixer. Frecvenţa
-nuia dintre aceste generatoare poate fi modificată prin capacitatea variabilă formată
:e mâna executantului, apropiată sau depărtată ritmic, de antenă. Cel de al doilea
:ecerator funcţionează pe frecvenţă fixă. Semnalele celor două generatoare se aplică
~ xerului, la a cărui ieşire apare diferenţa frecvenţelor. Semnalul de la ieşirea mixerului
este amplificat în curent şi apoi transmis difuzorului. în stare iniţială, când frecvenţele
:elor două generatoare sunt egale, difuzorul nu primeşte semnal.
!n schema din figura 51, se folosesc trei CI de tip CMOS 4011 şi câteva
componente pasive.
Generatorul cu frecvenţă variabilă este format din porţile 1.1 şi 1.11 ale C I1;
: carta 1.ill din acest CI este folosită ca separator. Frecvenţa oscilaţiilor produse
:e acest generator este determinată de R1, C2 şi de capacitatea formată între
amenă şi masa montajului. Această capacitate apare în prezenţa mâinilor lângă
i _:enă. Pentru obţinerea unei sensibilităţi maxime a generatorului faţă de
capacitatea mână-antenă, frecvenţa generatorului se alege destul de ridicată de
: minul sutelor de kHz.
m cel de al doilea generator, cu frecvenţa fixă, se foiosesc porţile 2.1şi 2.II ale Gi2.
r 'ecvenţa oscilaţiilor produse de către acest generator poate fi modificată într-un
xm eniu limitat, prin intermediul potenţiometrului P1.
eşirile celor două generatoare sunt aplicate prin intermediul separatoarelor, intrărilor
- xerului, realizat cu CI3.
Dacă la dna dintre intrări se aplică un semnai cu frecvenţa f 1, iar la cealaltă un
ce-nai cu frecvenţa f2, la ieşirea mixerului se obţin semnale cu frecvenţa f1 ± f2.
emnalul - diferenţă este redat de difuzor, în timp ce semnalul-sumă nu poate fi
m-cat. având o frecvenţă foarte înaltă.
Pentru mărirea puterii sonore, toate porţile CI3 sunt conectate în paralel. Nivelul
scnor se reglează prin intermediul potenţiometrului P2.
Consumul aparatului pentru o tensiune de alimentare egală cu 9V, este de
10 mA. Pentru evitarea posibilelor influenţe între generatoare, acestea se
a -entează prin filtre RC.
“ 'ansformatorul de ieşire se recuperează dintr-un receptor tranzistorizat de tip
ecm. în funcţie de impedanţa difuzorului se foloseşte jumătate sau toată înfăşurarea
: r ~ară a transformatorului.
êntru utilizare, se procedează în felul următor:
- se alimentează montajul;
- se reglează P1 până la dispariţia oricărui sunet în difuzor;
- se apropie mâna de antenă, situaţie în care difuzorul va reda un ton oarecare;
nâxmea sunetului creşte odată cu apropierea mâinii de antenă.
Jn acord mai precis al potenţiometrului P1 face ca apariţia sunetului să fie
rcs o lă chiar dacă distanţa între mână şi antenă este mai mare. Pentru mărirea
sjc mentară a sensibilităţii se recomandă ca o mână să fie în contact cu masa
montajului. Cu mâna liberă, se fac „pase“ în apropierea antenei, care se vor

concretiza în tonalităţi diferite. Cu oarecare experienţă se pot obţine frazele
muzicale dorite.
(RADIO-CSI 10/1986)
>
H o-,7? IMITATOR „PLUR!TONAL“
Cele mai multe montaje electronice construite pentru imitarea unor sunete
produse de diferite păsări şi vieţuitoare, de o bilă de oţel „săritoare", sau de sirena
ocomotivelor cu aburi), folosesc grupuri de astabile sau generatoare cu autoexeitaţie.
Montajul prezentat în figura 52, realizat cu un singur CI CMOS 4011, apelează la
ambele variante.
Privind schema, s-ar putea crede că s-a omis conexiunea prin care se
alimentează CI, respectiv conexiunea dintre plusul sursei de alimentare şi terminalul
14. Vă asigurăm că schema este corectă, iar alimentarea CI se face în momentul în
care bornele A şi B sunt unite printr-un senzor oarecare (fotorezistor, termistor, sondă
de nivel pentru semnalizarea umplerii bazinelor cu apă). în această situaţie, alimentarea
se asigură printr-una dintre diodele de protecţie ale intrărilor, existente pe cip.
Când se conectează traductorul între punctele A şi B, astabilul format cu porţile I
şi II începe să funcţioneze, producând impulsuri cu frecvenţa de 1 ... 3 Hz. Cel de ai
doilea astabil, realizat cu porţile Iii şi IV, produce impulsuri cu frecvenţa de 200 ... 2000 Hz,
când intrarea 8 a porţii III primeşte nivel logic H de la ieşirea primului astabil. Ieşirea
ultimului astabil se aplică amplificatorului realizat cu tranzistorul T I , a cărui sarcină o
constituie un difuzor cu impedanţa de cel puţin 8Q.
Dacă la bornele de intrare se conectează un potenţiometru cu valoarea de maxi
mum 100 k£2, reacţia negativă care apare se transformă într-un sunet monoton,
intermitent. Acţionând cursorul potenţiometrului, deci modificând rezistenţa acestuia,
sunetul produs aminteşte de trilul privighetorii, de ciripitul vrăbiilor, de măcăitui raţelor,
de orăcăitul broaşteloretc.
O gamă mai largă de sonorităţi se poate obţine prin modificarea valorii
condensatorului C2 între 300 ... 3000 pF şi a rezistoarelor R2, R3 între 50 ... 470 k f l
(RADIO-CSI 7/1987)
N.A. Atragem atenţia că există unele tipuri de CI care nu au diode de protecţie încorporate şi
deci nu pot funcţiona în acest montaj.
Figura 52.
ALARMĂ PENTRU PLOAIE
Montajul prezentat în schema dinfigura 53, produce un semnal sonor la începerea

ploii. Acest detector de ploaie este foarte util în lunile de vară, când o aversă de ploaie
observată cu întârziere, poate uda rufele întinse pe frânghie sau mobila de grădină.
Montajul elimină aceste neplăceri, avertizând sonor asupra primelor picături de ploaie.
Aceste picături căzute pe senzorul compact conectat la bornele A, B, reduce rezistenţa
între aceste puncte. Ca urmare, scade tensiunea la intrarea porţii I din CI1 de tip
CMOS 4011, ceea ce conduce la apariţia nivelului logic H pe ieşirea acestei porţi.
Poarta II folosită ca inversor, prezintă la ieşire nivel logic L, permiţând funcţionarea
astabilului realizat cu porţile III şi IV.
Semnalul dreptunghiular produs de acest astabil are frecvenţa de cca. 400 Hz şi
este aplicat amplificatorului de curent realizat cuT 1 şiT2; difuzorul emite un sunet de
alarmă penetrant.
Când nu plouă, intrările porţii I sunt conectate prin R1 la plusul sursei de alimentare.
Ieşirea porţii I se va afla la nivel logic L, iar cea a porţii II, la nivel logic H. Acesta
blochează prin dioda D1, astabilul realizat cu porţile III şi IV.
SEMNALIZARE ECONOMICĂ
în aparatele cu alimentare autonomă, semnalizarea stării de funcţionare se face

cu LED-uri care necesită un curent de până la 20 mA, ceea ce conduce la epuizarea
mai rapidă a bateriilor. Schema prezentată în figura 54, face ca LED-ul să consume
foarte puţin (sub 0,3 mA); în plus, deoarece LED-ul luminează intermitent, este mai
uşor observabil.
Condensatorul C1 se încarcă lent de la sursa de alimentare. Când tensiunea la
bornele acestui condensator atinge un nivel precis, prin intermediul porţilor din C11 de
tip CMOS 4011, se asigură deschiderea tranzistoarelor T1 şi T2 conectate în
configuraţie Darlington. Intrând în conducţie, tranzistorul T2 permite descărcarea
condensatorului prin LED, producând aprinderea acestuia.
în tabelul alăturat se arată durata dintre două aprinderi succesive şi curentul
consumat, pentru diferite tensiuni de alimentare.
Tensiune Interval Consum

alimentare de aprindere
4V 6s 25 |uA
5V 1s 70 pA
6V 1s 100 pA
8V 0,5s 200 pA
10V 0,5s 300 pA
(ELEKTOR 7-8/1981)
365 S c h e m e p r a c t ic e cu c ir c u it e in t e g r a t e CMOS
>100Q
E < m
<
U lii !■ £
R4 +4...10 V
Figura 54.
rS T77 SENZOR CU UN SINGUR PUNCT DE CONTACT
în diverse montaje comandate cu senzori se apelează la două puncte care trebuie

atinse simultan, pentru a realiza o punte conducătoare de curent. Senzorul prezentat
în schema din figura 55, foloseşte un singur punct de contact, a cărui atingere se
face mai comod şi mai sigur.
La atingerea punctului A cu degetul, monostabilul realizat cu porţile I şi II din CI1
de tip CMOS 4011 produce impulsuri cu frecvenţa de 50 Hz. Condensatorul C2, care
este încărcat la potenţialul sursei de alimentare când montajul se află în stare de
repaus, se descarcă prin dioda D1 şi poarta II. Impulsul negativ rezultat pe C2 se
transmite prin C3 la intrarea celui de al doilea monostabil realizat cu porţile III şi IV. La
ieşirile acestuia apar impulsuri complementare cu durată constantă, egală cu cca.
0,55xR6xC4. Sarcina de încărcare a celor două ieşiri trebuie să fie mai mare de 27 kQ
pentru alimentarea CI1 la 15V şi peste 10 kQ pentru alimentare la 5V.
Datorită valorilor componentelor (R3, C1) ce determină durata impulsurilor primului
monostabil, frecvenţa maximă de atingere a punctului A, la care montajul încă mai
răspunde ireproşabil, este de cca. zece atingeri pe secundă.
De asemenea, precizăm că senzorul funcţionează normal, atunci cînd reţeaua de
c.a. nu se află la o distanţă mare, aşa încât tensiunea de brum ce apare pe pielea
corpului uman să poată acţiona senzorul.
Montajul se alimentează la tensiuni cuprinse între 3 şi 15V, şi consumă cca. 0,5 mA.
Figura 55.
FORMATOR SIMPLU
Schema celui mai simplu formator de cod cu care poate fi echipat un emiţător
pentru radiogoniometrie sportivă, este prezentată în figura 56. Formatorul de cod
asigură de la unu la patru puncte, în funcţie de numărul emiţătorului. Folosirea unui
„indicativ" simplificat permite utilizarea
a cestu i fo rm a to r pentru a reduce
consumul emiţătorului.
Cu cele patru porţi ale CI1 de tip CMOS
4011 suri re a liza te două a stabile
interdependente. Unul dintre aceste
generatoare (porţile III şi IV) produce
„puncte", iar cel de al doilea (porţile I şi II)
realizează în trerup ere a periodică a
acestora. Se formează astfel pachete de
impulsuri separate prin pauze; numărul
„punctelor" dintr-un pachet depinde de
raportul dintre frecvenţele celor două
generatoare.
Semnalul de la ieşirea celui de al doilea
generator se aplică pe baza unui tranzistor
modulator.
Reglarea formatorului de cod constă în
tatonarea valorii rezistenţei R1, în scopul
asigurării emiţătorului cu numărul dorit de
„puncte".
(RADIO-CSI2/1988) Figura 56.
ALARMĂ PENTRU OBIECTE EXPUSE
Dispozitivul prezentat mai jos poate fi folosit pentru protecţia unor obiecte
de valoare expuse într-o vitrină sau în cadrul oricărei m anifestări deschise
publicului. Sunt posibile diverse soluţii de protecţie, care constau de fapt, în
descurajarea persoanelor rău intenţionate.
O soluţie elegantă, constă în fixarea unui mic magnet pe obiectul ce urmează
a fi protejat. Obiectul se aşează pe un suport nemetalic; sub acesta, (exact în
dreptul magnetului) se poziţionează un întrerupător cu lamă suplă, acţionat de
câmpul magnetic (asemănător celor din releele Reed). Atâta timp cât obiectul
protejat rămâne la locul său, magnetul închide contactele întrerupătorului şi
totul este normal. Dacă obiectul se deplasează de la locul său, magnetul nu
mai acţionează asupra întrerupătorului, ceea ce conduce la deschiderea
contactelor acestuia. în acest moment, intră în acţiune o sirenă modulată,
avertizând asupra intenţiei răufăcătorului.
Realizarea unui asemenea dispozitiv de alarmă, nu este dificilă; singura
problemă este aceea de a avea un consum cât mai redus în stare de veghe,
pentru a asigura o autonomie suficientă când montajul se alim entează de la
baterii.
în schema dispozitivului de alarmă din fig u ra 57, se foloseşte un CI CMOS
de tip 4011. Porţile I şi II ale C I4011 sunt configurate ca oscilator cu frecvenţă
foarte joasă, care modulează oscilatorul audio realizat cu porţile III şi IV, prin
dioda D1. Aceasta face ca atunci când montajul este activat să producă un ton
variabil care atrage atenţia mult mai eficient decât un ton uniform. Pentru a
mări puterea semnalului avertizor, se foloseşte tranzistorul T1 prin care se
comandă un buzzer piezo sau un difuzor.
Ambele oscilatoare sunt blocate prin punerea la masă a uneia dintre intrările
lor, atâta timp cât întrerupătorul este închis, adică atâta timp cât obiectul protejat
se află la locul său. Deplasarea obiectului, conduce la deschiderea contactelor,
deblocarea oscilatoarelor şi declanşarea alarmei.
Tensiunea de alimentare a montajului poate varia între 5 şi 15 V. Consumul
este extrem de redus în stare de repaus; în tim pul funcţionării ca sirenă
avertizoare, consumul depinde de impedanţa difuzorului şi de tensiunea de
alimentare.
Rezistorul R2 se tatonează în aşa fel încât curentul să fie de cca 0,5 A
(tranzistorul T 1 admite un curent de maximum 0,8 A). Dacă în locul unui difuzor
obişnuit se utilizează un rezonator piezo, nu este nevoie de rezistorul RL.
Dacă se doreşte protejarea mai multor obiecte, se conectează în serie
atâtea întrerupătoare câte obiecte sunt supravegheate.
Deplasarea oricăruia dintre aceste obiecte, conduce la deschiderea buclei
astfel form ată şi declanşează alarma.
(LE HAUT-PARLEUR, 1794/1991)
r~~
V*}
cd
i—
S3
DiD
BISTABIL CU SENZOR
Bistabilul comandat prin atingerea unui senzor, poate fi util, de exemplu, pentru
controlul comutatoarelor analogice de tip CMOS 4016 sau 4066.
în schema din figura 58, porţile III şi IV din CI1 de tip CMOS 4011, constituie un
circuit bistabil RS care poate fi setat şi resetat printr-un impuls negativ la terminalul 8,
respectiv 13. Prin atingerea contactelor senzorului, la intrările 1 şi 6 ale porţilor I şi II,
se aplică nivel logic H. în cazul în care bistabilul este setat (Q=1, Q=0), la ieşirea porţii
II apare un impuls negativ care îl resetează. Noile stări logice ale ieşirilor Q şi Q se
aplică la intrările 2 şi 5 ale porţilor I şi II, temporizate cu cca 1 secundă (determinată de
C1, R4 respectiv C2, R5). Cu aceasta, bistabilul este activat pentru următoarea
schimbare. Atingerea senzorului nu trebuie să depăşească 1 secundă; în caz contrar,
montajul se transformă în astabil, cu frecvenţa de_0,5 Hz.
Nivelele logice prezente pe ieşirile Q şi Q pot fi folosite pentru controlul
comutatoarelor CMOS.
Montajul se poate alimenta la orice tensiune cuprinsă între 3 şi 15 V.
o +V
Figura 58.
DISPOZITIV DE ALARMĂ
Din diferite motive, pot apărea unele avarii la maşinile de spălat sau bazinele
nesupravegheate, concretizate prin scurgeri ale apei sau scăderea acesteia sub un
nivel stabilit. Montajul de semnalizare a apariţiei/dispariţiei apei, poate avea şi alte
întrebuinţări, dacă se modifică în mod corespunzător circuitul de detecţie.
în schema dinfigura 59, tranzistoruluiT1 de tip NPN, funcţionează ca întrerupător

a! tensiunii de alimentare a CI1 de tip CMOS 4011. Porţile acestui CI1 formează două
astabile cu frecvenţe diferite: unul cu frecvenţă foarte joasă (porţile III şi IV), şi unul cu
frecvenţă audio (porţile I şi II). Deoarece primul generator controlează cu nivel logic
cel de al doilea generator, la ieşirea acestuia (terminal 3), apar trenuri de impulsuri
care comandă tranzistorulT2.
Pentru detecţia şi semnalizarea scurgerilor de la maşina de spălat sau de la
alte recipiente cu apă, cei doi senzori se plasează în imediata apropiere a acestora,
la nivelul podelei. Când cei doi electrozi se află în apă, se produce polarizarea şi
deschiderea tranzistorului T1. Acesta va alimenta CI1, care generează trenuri de
impulsuri ce vor fi aplicate tranzistorului T2. în acest fel, tranzistorul T2 intră peri
odic în conducţie avertizând prin semnale sonore şi luminoase intermitente, starea
de avarie.
Montajul poate avea şi alte aplicaţii. în acest scop, se polarizează permanent
tranzistorul T1 printr-o rezistenţă de 47 kQ (conectată între colector şi bază), şi se
exclude R1. în această situaţie, cei doi senzori (unul conectat la baza tranzistorului,
iar celălalt la masă), pot detecta scăderea nivelului apei într-un bazin. Senzorii se
introduc în bazin la adâncimea la care se doreşte producerea semnalizării. Atât timp
cât senzorii se află în apă, tranzistorul T1 este blocat; când nivelul apei scade şi senzorii
rămân în aer, tranzistorul T 1 intră în conducţie şi declanşează alarma sonoră şi
luminoasă. Dacă în locul senzorilor se conectează o buclă formată dintr-un fir con
ductor subţire, alarma va fi declanşată la ruperea acestuia, ca urmare a forţării unor
ferestre/uşi, de către infractori. La ruperea acestei bucle, tranzistorul T1 intră în
conducţie, declanşând alarma antifurt.
Dacă în locul buclei, adică între baza tranzistorului T 1 şi masă se conectează un
fotorezistor, dispozitivul de alarmă va reacţiona la dispariţia luminii. Se pot imagina
încă multe alte aplicaţii ale acestui montaj simplu.
(FUNKSCHAU23/1979)
Figura 59
EFECTE SONORE
Deşi extrem de simplu şi ieftin, montajul a cărui schemă este prezentată în figura 60,
permite obţinerea unor efecte sonore interesante, unele asemănătoare celor din
natură, altele ireale/inedite.
La apăsarea scurtă a push-butonului PB1 şi/sau repetarea de câteva ori a
acestei apăsări, condensatorul C2 se încarcă, şi generatorul realizat cu porţile
I şi II din CI1 de tip CMOS 4011, începe să oscileze pe o frecvenţă determinată
de P1. La eliberarea push-butonului, condensatorul C2 se descarcă, ceea ce
are drept urmare, descreşterea frecvenţei generatorului până la valoarea
m inim ă, determ inată de valoarea rezistenţei R1. Deoarece descărcarea
condensatorului C2 conduce la scăderea treptată a tensiunii de alim entare a
generatorului, se reduce progresiv şi amplitudinea semnalului până la zero.
D urata şi evoluţia descărcării condensatorului C2 sunt influenţate într-o
oarecare măsură şi de rezistenţă R2, conectată într-un punct mai puţin obişnuit.
Pentru fiecare poziţie a cursorului potenţiometrului P1 (cu caracteristică de
variaţie liniară), corelată cu periodicitatea apăsărilor pe PB1, se poate obţine o
gamă largă de efecte sonore. Efectele obţinute depind şi de tipul C1 4011; autorul
recomandă folosirea C1 cu sufix B.
Pentru fie ca re CI în parte, ta to n a ţi valo are a co n d e n s a to ru lu i C2 în tre
22pF şi 220jJ.F.
Nu măriţi tensiunea de alimentare peste valoarea indicată I
(SDELOVACf TECHN1KA 2/1983)
C2 PB1
F i g u r a 60.
COMPRESOR AF
Compresorul a cărui schemă este prezentată în figura 61, este util în echipamentul
de radiocomunicaţii pentru amator, care lucrează în SSB.
Porţile I, II şi III ale CI1 de tip CMOS 4011 funcţionează ca amplificatoare de
tensiune. Semnalul amplificat, existent la ieşirea porţii III este aplicat prin poarta IV,
dublorului de tensiune realizat cu diodele D1 şi D2. Tensiunea de la ieşirea dublorului
controlează rezistenţa joncţiunii CE a tranzistorului T 1, care face parte din divizorul
constituit de această joncţiune şi rezistenţa R1.
între porţile l-l 11suntînseriate filtre elementare de tip trece-jos şi trece-sus, care limitează
banda de frecvenţă a semnalului audio la strictul necesar păstrării inteligibilităţii vorbirii.
Se recomandă decuplarea tensiunii de alimentare, prin condensatoare de 10p,F
şi 10OnF, conectate direct pe terminalele 7 şi 14 ale C11.
(CQ-DL 4/1981)
AVERTIZOR DE UMIDITATE
Acest avertizor de umiditate poate fi pe drept numit „dădacă electronică", dacă

sonda se plasează în scutecele micuţilor. Când scutecele se umezesc, avertizorul
emite un semnal intermitent.
După cum se poate vedea în schema din figura 62, avertizorul se compune din
două generatoare realizate cu porţile din structura CI1 de tip CMOS 4011. Când
scutecele sunt uscate, rezistenţa între electrozii sondei este infinită; nivelul logic pe
intrarea de control a primului generator (terminal 1) este L, iar generatorul este
blocat. în momentul umezirii scutecelor, rezistenţa între electrozi scade şi intrarea
de control se va afla la nivel logic H. Generatorul începe să producă impulsuri cu
frecvenţa de cca 5 Hz, care controlează funcţionarea celui de al doilea generator,
controlat pe intrarea 9. La ieşirea acestui ultim generator (terminal 11), apar trenuri
de impulsuri audio cu frecvenţa de aproximativ 1 kHz, care se transmit căştii telefonice
prin intermediul tranzistoruluiTI.
Sonda se realizează dintr-o bucată de sticlostratitex placat cu folie de cupru cu
dimensiunile de 20x30 mm, a cărei suprafaţă se împarte în două, printr-un şanţ cu
lăţimea de 1...2 mm. Cele două jumătăţi constituie electrozii sondei; conexiunea
acestora la montaj se face cu cablu multifilarflexibil şi izolat, cu lungimea de 1 ...2m.
(RADIO-CSI 10/1987)
N.A. Având în vedere destinaţia acestui montaj, sugerăm realizarea sondei pe o bucată de
cauciuc, cu grosimea de 1...2 mm şi dimensiunile indicate mai sus. Electrozii se fac din folie de
cupru subţire, fixată pe bucata de cauciuc, sau se „croşetează" câteva spire de conductor Cu
0,4...0,5 mm neizolat pentru fiecare electrod (sub forma unor piepteni întrepătrunşi).
Montajul se poate simplifica prin excluderea tranzistorului T1, a potenţiometrului P1 şi a căştii
telefonice.Toate acestea se înlocuiesc cu un rezonator piezoelectric conectat între terminalele 12/13
şi 11 ale porţii IV. Dacă este necesar, se vor tatona valorile R3, C2 pentru a obţine un randament sonor
maxim.
A tenţie! Nu folosiţi surse de alimentare conectate la reţeaua electrică, oricât de bine ar fi izolate!
Folosiţi pentru alimentare numai baterii, aşa cum se arată în mod expres în schemă. O baterie
6F22 asigură funcţionarea montajului timp de câteva luni, deoarece consumul în stare de veghe
este foarte redus.
Figura 61.
A6+
Figura 62.
90 3 6 5 S c h e m e p r a c t ic e c u c ir c u it e in t e g r a t e C M O S
TESTER LOGIC
D upă cum se ştie, m ajorita tea te s te re lo r logice o fe ră o in d ica ţie optică

controlată de circuitul testat. De asem enea, aproape toate testerele folosesc
o su rsă de a lim e n ta re a u to n o m ă sau a p e le a z ă la s u rs a de a lim e n ta re a
aparatului testat.
Testerul logic a cărui schemă este prezentată în figura 63 foloseşte pentru
alimentarea sa, chiar tensiunea circuitului verificat. în plus, indicaţia luminoasă
a stării logice este înlocuită cu una sonoră. Testerul funcţionează pentru nivele
ale sem nalului de intrare cuprinse între 3 şi 15 V.
Testerul conţine două generatoare realizate cu porţile din CI1 de tip CMOS 4011.
Porţile III şi IV formează un generator audio cu frecvenţa de 1000.. .2000 Hz. Cel de al
doilea generator, realizat cu porţile I şi II, generează un semnal cu frecvenţă mult mai
joasă şi este folosit pentru modularea semnalului audio. Semnalul modulat este aplicat
unui rezonator piezoceramic.
în te s te r se fo lo se sc două redresoare: unul ca re fo lo s e ş te d io da D1 şi
altul care foloseşte diodele D2, D3. Primul redresor asigură alim entarea CI,
iar cel de al doilea controlează generatorul de frecvenţă joasă.
Sonda testerului este formată din două contacte, dintre care unul se conectează
la masa m ontajului verificat, iar celălalt la punctul ce urm ează a fi testat. Dacă
nivelul logic al acestui punct este L, am bele generatoare nu vor funcţiona, iar
rezonatorul piezo nu va emite sunete. Când nivelul logic al punctului testat devine H
(tensiune mai mare de 3V), condensatorul C2 se încarcă rapid prin dioda D1, şi
începe să funcţioneze numai generatorul audio. Rezonatorul piezo va emite un
semnal continuu, cu frecvenţa de 1000.. .2000 Hz (în funcţie de valoarea tensiunii
în punctul testat).
C ând se verifică circuite în care sunt prezente im pulsuri, pe lângă C2, se
încarcă şi C3. în această situaţie încep să funcţioneze am bele generatoare.
Rezonatorul piezo em ite un sem nal interm itent.
Principalul consum ator de energie al acestui tester este rezonatorul piezo
(recuperat de la un ceas digital scos din uz), pentru carecurentul de intrare
poate atinge 0,1 mA. Aceasta înseamnă că testerul poate fi folosit pentru controlul
regim ului de lucru al m ultor CI.
M o n ta ju l se p oa te re a liz a pe o p lă cu ţă cu d im e n s iu n ile de m axim um
20x40 mm, care se va introduce în tr-u n tub p re văzu t cu v â rf de a ting ere a
punctului testat.
Testerul nu necesită decât un singur reglaj. Dacă după atingerea punctului
ve rificat, rezonatorul piezo va em ite sem nal pe o durată o arecare de tim p,
aceasta poate fi redusă prin m icşorarea capacităţii condensatorului C2.
(R A D IO -C S 110/1990)
DETECTOR AM, CW, SSB
Pe lângă CW (telegrafie) şi SSB (modulaţie cu bandă laterală unică), radioamatorii

începători folosesc în banda de 160m şi AM (modulaţie de amplitudine). De aceea,
în cele ce urmează este descris un detector combinat, pentru AM, CW, SSB, cu o
construcţie simplă şi modernă.
în detectorul a cărui schemă este prezentată în figura 64, se foloseşte un singur
CI de tip CMOS 4011.
în regim AM, pe una dintre intrările porţii I a CI1, se aplică nivel logic H. Datorită
rezistenţei R2 din circuitul de reacţie negativă, această poartă lucre ;. ca amplificator
al semnalului de frecvenţă intermediară. Pentru detectarea modulaţiei de amplitudine,
în circuitul de reacţie negativă este inclusă şi dioda D1, datorită căreia montajul
funcţionează ca detector AM pentru tensiuni de intrare mai mari de 5 mV. Rezistenţa
R2 reduce şi distorsiunile neliniare ale semnalului de audiofrecvenţă. Filtrul constituit
din grupul R4, C4, R5, C5, elimină componenta de frecvenţă intermediară la ieşirea
detectorului. Coeficientul de transfer al detectorului este de 1.. .2.
Din cauza prezenţei diodei D1 în circuitul de reacţie negativă, rezistenţa de
intrare a detectorului este redusă; pentru a nu şunta ieşirea amplificatorului de
fre cve n ţă interm e dia ră , s-a în s e ria t pe in tra re R1. A ce astă re ziste n ţă
CW, SSB
5K1
s ţs C4 =r= C5
__4n7 I 4n7
CW, SSB
srb^.2 +9 V
— o
°ă T -
m
T C6
Q 33n
{£ >
R6
1 3
3M R3
Q 20k
C2
47p =T= 500KHz
i C3
100p
Figura 64.
365 S ch em e p r a c tic e cu c ir c u ite in t e g r a t e CMOS 93
preîntâm pină şi a pariţia a u to o scila ţiilo r în detector, atunci când sarcina

am plificatorului de frecvenţă intermediară are caracter inductiv.
în regim CW, SSB, dioda este exclusă din circuitul de reacţie, prin comutatorul
S1 .a. în acelaşi timp, comutatorul S1 .b deconectează intrarea 2 a porţii I şi intrările 5,6
ale porţii II, de la nivelul logic H. Drept urmare, oscilatorul realizat cu poarta II intră în
funcţiune, lucrând ca beat-oscilator (heterodină pentru semnale telegrafice). în această
situaţie, pe intrarea 2 a porţii I se aplică o tensiune alternativă, ceea ce face ca această
poartă să îndeplinească rol de mixer cu comutaţie, care permite detecţia semnalelor
CW şi SSB. Coeficientul de transfer al detectorului în regim CW, SSB este de 0,5... 1.
Ieşirea detectorului se conectează la un amplificator audio cu impedanţa de intrare ~
mai mare de 50 k£X Tensiunea semnalului de frecvenţă intermediară la intrarea
detectorului nu trebuie să depăşească 500...600 mV, pentru evitarea apariţiei
distorsiunilor armonice.
Dioda D1 poate fi cu Si de tip 1N4148,1N914sau cuGe de tip EFD103...108.
Curentul necesar montajului nu depăşeşte 2.. .2,5 mA.
Dacă detectorul se foloseşte numai pentru detecţia semnalelor CW, SSB, se exclud
dioda D1, comutatorul S1 şi rezistorul R1.
Pentru cei care nu dispun de un rezonator cu cuarţ pe frecvenţa de 500 kHz,
precizăm că oscilatorul poate fi realizat cu circuit oscilant LC. Pentru aceasta, în locul
cuarţului se conectează o bobină realizată pe carcasa unui transformator de frecvenţă
intermediară, cu miez reglabil. Rezistorul R6 se exclude, iar valorile condensatoarelor
C2, C3 se multiplică cu 50 (C2=2n2, C3=4n7). înlocuirea cuarţului cu circuit oscilant
LC, atrage după sine reducerea stabilităţii frecvenţei.
(RADIO-CSI 5/1990)
CONVERTOR ECONOMIC
Convertorul c.c - c.c. a cărui schemă este prezentată în fig u ra 65 este
recomandat pentru alimentarea diodelor varicap folosite în radioreceptoarele portabile
alimentate de la baterii de 6 sau 9V.
Primele două porţi ale CI1 de tip CMOS 4011 împreună cu R1, C1, constituie un
astabil cu frecvenţă relativ ridicată. Poarta III este folosită ca buffer pentru atacul
multiplicatorului de tensiune realizat cu diodele D1-D6 şi condensatoarele C3-C8. Pentru
stabilizarea tensiunii de la ieşirea multiplicatorului se apelează la trei tranzistoare.
Spre deosebire de alte scheme care folosesc pentru stabilizare diode Zener, aici
stabilizarea tensiunii de ieşire se face prin intermediul a trei joncţiuni Ş-E. în această
situaţie, regimul de stabilizare începe la un curent de 5... 10 pA. Reamintim că valoarea
minimă a curentului stabilizat de o diodă Zener este de cca 3 mA.
Reglarea tensiunii de ieşire a convertorului se face prin selectarea tranzistoarelor
folosite în stabilizator. Precizăm că valoarea medie a tensiunii stabilizate de o joncţiune
B-E este de 7V.
TranzistoareleT 1-T3 pot fi de tip BC107, BC108, iar diodele D1-D6 sunt cu Ge, de
tip EFD103, EFD105, EFD106, EFD108.
Pentru o modificare a tensiunii de alimentare a montajului de la 6,5 V la 9 V,
curentul creşte de la 0,8 la 2,2 mA, iar tensiunea de ieşire variază cu numai
8...10 mV.
Dacă este necesară o tensiune mai mare se poate mări numărul grupurilor
multiplicatoare şi numărul tranzistoarelor din stabilizator.
(RADIO-CSI 10/1984)
94 365 S c h e m e p r a c tic e cu c ir c u ite in t e g r a t e CMOS
R1
Figura 65.
REGULATOR DE PUTERE
Montajul a cărui schemă este prezentată în figura 66 constituie un regulator de

putere simplu, care permite reglarea temperaturii letconului, a caloriferelor electrice,
a plitelor electrice etc.
Este posibilă o reglare continuă a puterii, de la 0 la 100%, pentru o sarcină de 2 KW.
Triacul este controlat prin impulsuri scurte, necesitând un curent redus de la blocul de
comandă, ceea ce înseamnă micşorarea capacităţii condensatorului de filtrare a acestui
bloc şi reducerea puten. disipate a rezistorului de putere.
Regulatorul constă dintr-un astabil care produce impulsuri cu factor de umplere
reglabil, un formator de impulsuri şi circuitul de coincidenţă. Astabilul constituit din
porţile I şi II ale CI1 de tip CMOS 4011 produce impulsuri cu factor de umplere reglabil
prin intermediul potenţiometrului P1. Când cursorul acestui potenţiometru se află la
extremitatea de jos (în schemă), la ieşirea porţii II nivelul logic este L, ceea ce înseamnă
putere nulă în sarcină; pentru cealaltă extremitate, nivelul logic este H, ceea ce
corespunde unei puteri de 100%. în momentele în care tensiunea redresată a reţelei
este egală cu zero, formatorul realizat cu poarta IV generează impulsuri scurte. Circuitul
de coincidenţă este realizat cu poarta III şi transmite tranzistorului T1 pachete de
impulsuri prin care se comandă tiristorul. Când tiristorul se deschide, el transmite
sarcinii un număr corespunzător de semiperioade ale tensiunii redresate.
Regulatorul nu este prevăzut cu întrerupător de alimentare deoarece tiristorul nu
conduce, când potenţiometrul se află în poziţia extremă de jos (în schemă). Pentru o
funcţionare sigură, se recomandă ca acest potenţiometru să fie conectat prin fire cât
mai scurte. Potenţiometrul are caracteristică de variaţie liniară.
Dacă puterea sarcinii nu depăşeşte 75W, puntea redresoare poate fi formată din
diode F402 sau 1N4004.
365 S c h e m e p r a c tic e c u c ir c u ite in t e g r a t e CMOS 95
Montajul se poate folosi şi pentru producerea efectelor de lumină. Pentru aceasta

este necesar să se mărească valoarea capacităţii condensatorului C1. în această
situaţie, lămpile conectate la ieşirea regulatorului vor lumina intermitent.
N.A. Atenţie, montajul este conectat direct la reţeaua electrică; luaţi toate măsurile pentru
evitarea posibilelor electrocutări!
(RADIO-CSI 7/1989)
R7
Figura 66.
GENERATOR DE SEMNALE DREPTUNGHIULARE
în schema dinfigura 67 este prezentat un generator de semnale dreptunghiulare

care acoperă domeniul frecvenţelor cuprinse între 16 Hz şi 200 KHz. Generatorul
propriu-zis este realizat cu porţile II şi III ale CI1 de tip CMOS 4011, şi elementele
aferente. Prin intermediul comutatorului S1 se selectează domeniul de frecvenţă,
după cum urmează:
- poziţia a: 16 Hz-200 Hz;
- poziţia b: 160 Hz-2 KHz;
- poziţia c. 1,6 KHz-20 KHz;
- poziţia d 16 KHz-200 KHz.
Reglajul continuu al frecvenţei în aceste domenii se face cu ajutorul potenţiometrului
dublu P1, cu caracteristică de variaţie liniară.
Domeniul de frecvenţă poate fi extins până la 1,6 Hz dacă se foloseşte un
comutator cu 2x5 poziţii, asociindu-se ultimei poziţii condensatoare de 0,56 ţiF.
96 365 S c h e m e p r a c tic e c u c ir c u ite in t e g r a t e CMOS
Celelalte două porţi din structura C11, se folosesc ca buffere, contribuind la îmbu
nătăţirea formei semnalelor.
La ieşirile acestor buffere sunt disponibile semnale dreptunghiulare complementare
(în antifază), cu timpii de creştere şi descreştere de cca 40 ns. Amplitudinea semnalelor
dreptunghiulare este practic egală cu tensiunea de alimentare. Rezistenţa de sarcină
pe ambele ieşiri nu trebuie să scadă sub 27 K£1 Dacă este necesară o impedanţă mai
mică, de cca 1 Kf2, se poate adăuga un repetor pe emitor realizat cu un tranzistor de
tip 2N1613, a cărui bază se cuplează la una dintre ieşirile porţilor I sau IV, printr-o
rezistenţă de 27 Kfî. f
Generatorul se poate alimenta la orice tensiune cuprinsă între 3 şi 15 v.
o+v
12r
CI1 4011 11
C5.i IV
■56pF 13L C\J
LU
C6. CC
CO
■560pF LU
C7,i
' 5n6
C8,
56nF
O o
O
10
|S1B
Figura 67.
^4011J INDICATOR DE TURATIE
Permanenta creştere a preţului benzinei, obligă pe automobilişti să apeleze la diferite

metode pentru controlul consumului. Montajul descris mai jos, care se adresează
amatorilor, este un indicator de turaţie. Indicaţiile corespunzătoare diferitelor stări sunt
oferite prin intermediul a două LED-uri de culori diferite. Se disting cinci stări care pot
da indicaţii referitoare la turaţia optimă şi la consumul de benzină. Aceste corelaţii
sunt prezentate în tabelul alăturat. ,
3 6 5 S c h e m e p r a c t ic e c u c ir c u it e in t e g r a t e C M O S 97
Stare Indicator Consum Condiţii

Sub turatia nominală roşu redus la mers în gol
Zona de tranziţie intermitent redus pe drum bun
roşu - verde
Domeniul optim verde mediu pe drum normal
Zona de tranziţie intermitent ridicat şosea excelentă
verde - roşu si viteză mare
Supraîncărcare roşu ridicat viteză foarte mare,admisă
numai pentru scurt timp.
Schema indicatorului este prezentată în figura 68. Semnalul ce urmează a fi

măsurat se aplică pe terminalul 2 al porţii I din CI1 de tip CMOS 4011. Acest semnal
provine de la bobina de aprindere, prin cuplaj inductiv realizat din câteva spire bobinate
pe cablul de înaltă tensiune (porţiunea dintre bobină şi distribuitor).
Porţile I şi II din CI1 formează un monostabil, iar tranzistorul T1 şi grupul R5,
C3, constituie un integrator. Sarcina acestuia este de a activa cele patru
comparatoare de tensiune realizate cu porţile III, IV din CI1 şi I, II din CI2. (La
realizarea montajului practic, se recomandă ca cele patru comparatoare să fie
realizate cu porţile aceluiaşi CI).
Primele două comparatoare reacţionează la turaţii scăzute şi la turaţii foarte mari
şi acţionează direct asupra tranzistoarelor T2, T3. Celelalte două comparatoare
corespund domeniilor optime de funcţionare. Aceste comparatoare acţionează asupra
astabilului realizat cu porţile III şi IV din CI2, care intră în funcţiune pe durata zonelor
de tranziţie. TranzistoareleT2 şiT3 conectează/deconectează LED-urile L1 şi L2 la/de
la sursa de alimentare.
în scopul asigurării corectitudinii indicaţiilor, se recomandă alimentarea montajului
cu tensiune stabilizată provenită de la un CI 7809.
Pentru efectuarea reglajelor se aplică la intrarea montajului un semnai cu
frecvenţa variabilă între 50 şi 200 Hz (de la un generator de joasă frecvenţă).
Frecvenţele cuprinse între 50 şi 200 Hz corespund turaţiilor de 1500...6000 rotaţii/
minut, pentru motoare cu patru cilindri, în patru timpi. Reglajele decurg în mai multe
etape:
- e conectează tensiunea stabilizată de alimentare şi se măsoară frecvenţa
semnalului de intrare, provenit de la bobină sau generator;
- se poziţionează cursoarele semireglabilelor SR1, SR2 la masă, iar cele ale SR3,
SR4 la extremitatea cealaltă, corespunzătoare punctului comun al componentelor
R5, C3;
- î n domeniul 1500...6 000 rotaţii/minut trebuie să lumineze LED-ul verde. Pentru
turaţii sub 1500 rotaţii/minut, se reglează SR2 până la „aprinderea" LED-ului roşu şi
„stingerea" celui verde. în mod similar se reglează SR1 pentru turaţii mai mari de
6000 rotaţii/minut (sau pentru frecvenţe de peste 200 Hz), când trebuie să se „aprindă"
LED-ul roşu;
- domeniul optim este cuprins între 2700 şi 4000 rotaţii/minut. Mai întâi se reglează
SR4 pentru turaţia de 2700 rotaţii/minut, în aşa fei încât .să lumineze LED-ul verde.
Apoi, dacă este necesar, se reglează SR3 pentru ca LED-ul verde să rămână „aprins"
şi la 4000 rotaţii/minut.
în final, se verifică indicatorul şi în domeniul turaţiilor foarte mari.
Odată pus Ja punct acest montaj, el va ajuta conducătorul auto să urmărească
regimul de lucru al motorului şi să menţină permanent o stare optimă din punct de
vedere al consumului de benzină. (FUNKSCHAU20/1981).
Figura 68.
365 S c h e m e p r a c tic e cu c ir c u ite in t e g r a t e CMOS 99
SEMNALIZATOR DE NIVEL
f
Montajul simplu a cărui schemă este prezentată în fig ura 69, semnalizează prin
aprinderea intermitentă a unui LED, situaţia în care apa dintr-un recipient, a scăzut
sub nivelul admis.
Porţile I şi II ale CI1 de tip CMOS 4011 formează un astabil care produce impulsuri
dreptunghiulare de frecvenţă foarte joasă. Funcţionarea acestui astabil este controlată
de nivelul logic aplicat pe intrarea 1 a porţii I. în stare de veghe, prin electrozii A şi B
care se află sub nivelul apei, intrarea 1 este menţinută la nivel logic L şi astabilul este
blocat. Când nivelul apei scade şi electrozii rămân în aer, pe intrarea 1 se aplică nivel
logic H, prin R1. Astabilul intră în funcţiune şi LED-ul L1 luminează intermitent, cu o
periodicitate determinată de valorile componentelor R2, C1.
Curentul absorbit de montaj în stare de veghe, la o tensiune de alimentare cuprinsă
între 9 şi 12 V, este extrem de redus, sub 1 pA.
După cum se poate observa în schemă, se folosesc numai două porţi din cele
patru ale CI1 CMOS 4011. Celelalte două porţi pot fi folosite pentru realizarea unui
avertizor similar, dar care să reacţioneze la alt nivel al apei. Dacă nu se folosesc, se
recomandă conectarea la masă a intrărilor acestora.
LED ECONOMIC
După cum se ştie, curentul necesar unui LED este de aproximativ 20 mA, valoare
ce în anumite aplicaţii poate să deranjeze.
Montajul a cărui schemă este prezentată în figura 70 reduce acest curent al
LED-ului indicator cu cca. două ordine de mărime. în plus, indicaţia luminoasă
devine mai uşor sesizabilă, fiind intermitentă.
La aplicarea tensiunii de alimentare, condensatorul C1 începe să se încarce prin
R2. Când tensiunea la bornele condensatorului C1 atinge pragul de basculare (cca. Vi
din tensiunea de alimentare), plus căderea de tensiune pe grupul de diode D1.. .Dn,
intrarea porţii I a CI1 de tip CMOS 4011 trece în stare H, iar ieşirea în stare L. Acest
nivel logic L se aplică simultan porţilor II, III şi IV, conectate în paralel; ieşirea comună
celor trei porţi trece ia nivel H şi comandă intrarea în conducţie a tranzistorului T1
prin R1. Datorită stării de conducţie a tranzistorului, condensatorul C1 se descarcă
pe LED, producând aprinderea acestuia pe durata descărcării.
După descărcarea condensatorului C1, nivelul logic la intrarea porţii revine în L,
permiţând reîncărcarea lui C1. Procesul continuă cât timp există tensiune de alimentare
(a cărei prezenţă trebuie semnalizată), timp în care LED-ul iuminează intens, cu o
intermitenţă de cca 1Hz (frecvenţa descărcărilor fiind determinată de valorile C1, R2).
Indicatorul poate fi alimentat cu tensiuni cuprinse între 6 V şi 15 V (max), la un
curent mediu de cca 0,2 mA. Pentru tensiuni de alimentare cuprinse între 6 şi 10 V
se montează o singură diodă 1N4001 sau echivalentă, iar la tensiuni cuprinse
între 10V şi 15 V grupul D1 ...Dn va fi format din 3 diode cu siliciu din seria 1N400,
sau un singur DRD3.
(I. LINGVAY, TEHNIUM 9/1991)
XX
RADIORECEPTOR (I)
Schema unui radioreceptor pentru unde medii, este prezentată în figura 71.
Receptorul este realizat cu CI1 de tip CMOS 4011 AE, ale cărui porţi lucrează în
regiunea liniară.
Datorită impedanţei mari de intrare a porţilor, sarcina circuitului de acord L1,
CV1 este practic infinită, ceea ce permite obţinerea unei selectivităţi ridicate.
Semnalul de radiofrecvenţă de la ieşirea porţii I este transmis prin poarta II, filtrului
trece-jos format de grupul R4, C2. Acesta are rolul de a atenua componenţa de
radiofrecvenţă. Semnalul de audiofrecvenţă este amplificat de porţile III şi IV.
Inductanţa L1 se realizează prin bobinarea a 80 spire CuEm 0,25 mm, pe o
bară de ferită cu diametrul de 10 mm.
Curentul absorbit este be cca 10 mA, pentru o tensiune de alimentare egală cu 9 V.

Se atrage atenţia asupra faptului că nu toate CI CMOS 4011 funcţionează în
această aplicaţie. Se recomandă folosirea Ci CMOS 4011 cu sufix AE; în nici un
caz nu se vor folosi cele cu sufix B deoarece datorită circuitului de protecţie a
intrărilor, acestea nu lucrează în regiunea liniară.
(ELRAD, 4/1978)
3
b/j
tu
102 365 S c h e m e p r a c t ic e c u c ir c u i t e in t e g r a t e CM OS
365 S c h e m e p r a c tic e c u c ir c u ite in t e g r a t e C M O S 103
RADIORECEPTOR (II)
Radioreceptorul a cărui schemă este prezentată în figura 72 permite

recepţionarea undelor medii. Circuitul oscilant al acestui receptor este format din
inductanţa L1 şi condensatorul variabil CV1. Datorită impedanţei foarte mari a
intrării CI1 de tip CMOS 4011, circuitul oscilant debitează pe o sarcină infinită,
ceea ce are ca urmare obţinerea unei selectivităţi ridicate. Sem nalul de
radiofrecvenţă de la ieşirea porţii I este aplicat detectorului, format din diodele D1
şi D2, conectate ca dublor de tensiune. Semnalul de audiofrecvenţă de la ieşirea
detectorului este aplicat amplificatorului care lucrează cu porţile ll-IV. Semnalul
amplificat poate fi ascultat într-o cască de impedanţă ridicată sau într-un difuzor
obişnuit conectat printr-un transform ator recuperat de la un radioreceptor
tranzistorizat de tip vechi.
Pentru prevenirea apariţiei oscilaţiilor parazite, se recomandă decuplarea sursei
de alimentare cu două condensatoare de 47...100nF şi 10...22ţxF.
Inductanţa L1 are 100... 120 spire CuEm 0,2 mm bobinate pe o bară de ferită cu
diametrul de 8 ... 12 mm. Diodele D1 şi D2 din detector sunt cu germaniu, de tip EFD.
Receptorul funcţionează la tensiuni de alimentare cuprinse peste 4,5 şi 9 V.
(AMATERSKE RADIO 9/1992 şi RADIO-CSI 6/1982).
N.A.În această aplicaţie, nu toate exemplarele de CI CMOS 4011, sunt recomandate. De aceea,
se vor tatona mai multe CI, pentru a alege pe cel care oferă rezultate mai bune şi care funcţionează
şi la tensiuni de alimentare scăzute, chiar la 3V.
SUPRAVEGHETOR PENTRU GEANTA DIPLOMAT
Montajul a cărui schemă este prezentată în figura 73 poate avea diverse utilităţi,
uşor de imaginat.
în cazul în care contactul K este de tipul întrerupătorului cu mercur, montajul
poate fi folosit ca avertizor pentru deplasarea unei genţi diplomat sau a unor
obiecte de valoare. în m om entul în care se m odifică p oziţia obiectului
supravegheat, o scurtcircuitare instantanee a contactelor K, face ca montajul
să genereze un semnal sonor intermitent pe o durată de cca 100 s (în funcţie
de valoarea condensatorului C1).
în stare de veghe, intrarea 1 a porţii I din CI de tip CMOS 4011 se află la nivel
logic L, ceea ce conduce la blocarea ambelor generatoare controlate, realizate cu
cele patru porţi din CI1.
Atingerea contactelor K, oricât de scurtă ar fi, conduce la încărcarea instantanee
a condensatorului C1. Intrarea 1 a porţii I primeşte nivel logic H, ceea ce face ca
generatorul realizat cu porţile I şi II să genereze un semnal cu frecvenţa de cca
1 Hz. Acest semnal controlează funcţionarea celui de al doilea generator, realizat
cu porţile III şi IV. Acesta va produce un semnal sonor intermitent, datorită impulsurilor
de control provenite de la primul generator.
Chiar dacă atingerea contactelor K a fost momentană, generatoarele vor con
tinua să funcţioneze atâta timp cât pe intrarea 1 se menţine nivelul logic H. Deoarece
condensatorul C1 se descarcă lent pe rezistenţa R2, acest nivel H va persista o
durată de timp, determinată de valorile componentelor R2, C1. Blocarea celor
două generatoare se face atunci când tensiunea la bornele condensatorului C1
scade la o valoare situată sub jumătate din tensiunea de alimentare a montajului.
Push-butonul PB1 a fost inclus în montaj din două motive:

- pentru anularea alarmei, atunci când acesta a fost declanşată din neatenţie
de către posesorul genţii diplomat;
- pentru verificarea stării contactelor, imediat după poziţionarea obiectului
supravegheat. Pentru a ne asigura că cele două puncte nu sunt în contact, se
apasă PB1, care va bloca alarma dacă aceasta era declanşată.
Orice tentativă ulterioară de sustragere a genţii de la locul ei, va declanşa
sistemul de avertizare sonoră, pentru atenţionarea posesorului şi descurajarea
infractorului.
Traductorul electroacustic este un rezonator piezoelectric cuplat în aşa fel încât
să se obţină un nivel sonor maxim. în acelaşi scop se va regla şi SR1, pentru ca
frecvenţa generatorului să corespundă rezonanţei traductorului.
Dacă dimensiunile obiectului supravegheat permit montarea unui tweeter piezo
ieftin, semnalul sonor va fi deosebit de penetrant.
în lipsa unui întrerupător cu mercur, amatorul poate imagina un întrerupător cu
bilă metalică, sau unul de tip pendul.
Nu a fost prevăzut întrerupător pe bara de alimentare, deoarece, în stare de
veghe, curentul absorbit de montaj este extrem de redus, sub valoarea de
autodescărcare a bateriei. în timpul producerii semnalului de avertizare, curentul creşte
la 2...3 mA.
(A. LĂZĂROIU)
INDICATOR DE FUNCŢIONARE
Montajul propus mai jos se ataşează unei siguranţe prin care se asigură alimentarea
unui consumator de la reţeaua electrică de 220 V c.a. LED-ul din schema prezentată
în figura 74 indică trei posibile stări de funcţionare:
- în regim normal de lucru, LED-ul luminează continuu;
- când se arde siguranţa, LED-ul luminează intermitent;
- când lipseşte tensiunea de alimentare, LED-ul nu luminează.
Aprinderea intermitentă a LED-ului atrage atenţia asupra apariţiei unor
defecţiuni în sistemul alimentat (consumator), datorită cărora s-a ars siguranţa.
Porţile I şi II ale CI1 de tip CMOS 4011 funcţionează ca astabil controlat
logic. Tensiunea de control provine de la grupul form ator R6, DZ2, D2, R7,
C4. Cât tim p sig u ra n ţa este in ta ctă , re ziste n ţa R6 este c o n e c ta tă la
conductorul de jos al reţelei (în schemă). în această situaţie dioda D2 este
blocată, iar term inalul de control al astabilului (term inal 6, poarta II), se află
la nivel logic L prin R7. Ieşirea porţii II prezintă nivel logic H, care aplicat
tranzistorului T1, produce deschiderea sa şi alim entarea LED-ului L1, care
va lumina neîntrerupt.
Ieşirea porţii II prezintă nivel logic H, care aplicat tranzistoruluiT 1, produce
deschiderea lui şi alim entarea LED-ului L1, care va lumina neîntrerupt.
în m o m e n tu l a rd e rii s ig u ra n ţe i, re z is te n ţa R6 se c o n e c te a z ă la
conductorul de sus al reţelei, prin rezistenţa internă a consum atorului. în
acest caz, pe intrarea de control se aplică nivel H şi astabilul începe să
funcţioneze, producând aprinderea interm itentă a LED-ului L1.
Dioda Zener DZ2 trebuie să stabilizeze o tensiune mai mare decât 80%
din tensiunea stabilizată de DZ1; se recomandă selectarea a două diode
Zener cu tensiuni egale.
Indicatorul se poate folosi la oricare dintre siguranţele folosite într-un apartament,

inclusiv la siguranţele aparaturii electronice.
Deoarece m ontajul se alimentează direct de la reţea, se atrage atenţia asupra
p re ca u ţiilo r necesare p e n tru evitarea electrocutărilor. Insistăm şi asupra tensiunii
nominale de lucru a condensatorului C2, care trebuie să fie de minimum 400 V.
(R A D IO -C S I 11/1985)
Figura 74.
U o ilJ DETECTOR DE METALE
Funcţionarea detectorului de metale se bazează pe mixarea a două semnale de

frecvenţe apropiate, ceea ce duce la apariţia interferenţelor de joasă frecvenţă.
Obţinerea celor două semnale cu frecvenţă ridicată şi mixarea lor, se realizează
cu cele patru porţi ale unui CI de tip CMOS 4011.
în schema din figura 75, poarta I a CI1 CMOS 401 1 împreună cu filtrul ceramic
de frecvenţă intermediară (465 kHz) şi componentele pasive aferente, formează
oscilatorul care produce frecvenţa fixă, de referinţă. Cel de al doilea oscilator este
format din poarta II şi o reţea LC. Semnalul produs de acest oscilator este amplificat
prin poarta III şi aplicat mixerului realizat cu poarta IV. Pe cealaltă intrare a mixerului
se aplică semnalul cu frecvenţă fixă. Prin intermediul condensatorului variabil C4 se
reglează în aşa fel frecvenţa oscilatorului realizat cu poarta II până când în difuzor se
aude un semnal cu frecvenţă scăzută. Dacă bobina senzor L se apropie de un obiect
metalic, oscilatorul se dezacordează, iar înălţimea semnalului de interferenţă se
modifică.
Bobina L se confecţionează astfel: pe un tub oarecare, cu diametrul de 5 cm, se
bobinează 70 spire CuEm 0,3... 0,6 mm. După extragerea de pe tub, bobina se
înfăşoară cu bandă izolatoare sau alt material asemănător, pentru a evita
desprinderea spirelor.
R1 10M
Figura 75.
APARAT PENTRU SUPRIMAREA DURERII
Din referinţa bibliografică a acestui material am reţinut aici numai aspectele

pur practice.
Aparatul prezentat produce un câmp alternativ de frecvenţă foarte joasă, care s-a
dovedit benefic în tratarea unor suferinţe psihosomatice sau ale altor diverse afecţiuni:
insomnie, migrene, dureri de cap, dureri datorate meteosensibilităţii, inflamaţii ale nervilor,
zs
5 /J
.. y
calmarea nevrozelor de stomac, dureri reumatice, artroze, astm bronşic, sindroame aie
coloanei şi gâtului, suferinţe alergice ale pielii, rău de maşină şi de înălţime, oboseală.
Penetranţa câmpului electromagnetic depinde de frecvenţa acestuia. La
frecvenţe foarte joase, câmpul electric poate fi, în general, neglijat; câmpul mag
netic induce curenţi turbionari care produc deplasări ale sarcinilor electrice în
membranele celulare. în acest fel, se elimină unele blocaje din sistem.
Frecvenţa optimă depinde de ia persoană la persoană, de aceea valoarea
frecvenţei se stabileşte individual, în funcţie de starea indusă. Domeniul de frecvenţă
utilizat în magnetoterapie este cuprins între 0,5 Hz şi 20 Hz. în general, frecvenţele
mai joase sunt indicate pentru dureri reumatice, iar cele din partea superioară a
acestui domeniu sunt recomandate pentru înlăturarea oboselii şi a durerilor de cap.
Concret, frecvenţele cuprinse între 1 şi 3 Hz sunt indicate contra infecţiilor; între 4 şi 6
Hz sunt indicate ca liniştitor şi antispastic; între 8 şi 11 Hz sunt indicate ca stimulator,
stabilizator şi analgezic; între 13 şi 20 Hz sunt indicate celor ce obosesc repede.
Frecvenţele din ultimul domeniu se recomandă numai atunci când celelalte frecvenţe
nu au dat rezultate.
Şedinţele vor avea durata de cca 15 minute; la o întrebuinţare îndelungată,
eficienţa scade. Nu au fost înregistrate efecte secundare ale tratamentului cu câmp
magnetic alternativ de frecvenţă foarte joasă.
Traductorul se fixează la încheietura mâinii, la glezna piciorului, sau pe alte
părţi ale corpului. Dacă nu există un focar de durere acută, el poate fi purtat în
buzunar. în poziţia culcat, se aşează sub gât sau sub pernă.
în încheierea acestei scurte introduceri, precizăm că frecvenţele de 4 -6 Hz nu
se folosesc în cazul conducătorilor auto sau a celor care manevrează utilaje de
precizie. De asemenea, se atrage atenţia că utilizarea aparatului la persoanele cu
stimulator cardiac, comportă unele riscuri de care trebuie să se ţină seama.
Schema generatorului care produce impulsuri de frecvenţă foarte joasă pentru
aplicaţiile menţionate mai sus, este prezentată în figura 76. Generatorul este realizat
din două astabile formate din cele patru porţi ale CI1 de tip CMOS 4011. Primul
generator are o frecvenţă fixă, de 1,1...1,2 Hz, iar cel de al doilea poate produce, în
funcţie de poziţia comutatoarelor S1-S3, următoarele frecvenţe: 2,5 Hz; 3,0 Hz; 3.4
Hz; 4,4 Hz; 5,8 Hz; 9,7 Hz; 14,2 Hz.
Impulsurile cu frecvenţe diferite, provenite de la cele două generatoare, se
aplică pe baza tranzistorului T1, care comută în ritmul acestora. Impulsurile
curentului de colector al tranzistorului T1, magnetizează miezul bobinei L, care
conţine 600 spire CuEm 0,2 mm. Se recomandă ca miezul bobinei să fie un
material magnetic moale; se poate folosi însă şi un şurub obişnuit cu diametrul
de 6 mm şi lungimea de 40mm.
Tranzistorul T 1 este de tip PNP, oricare din seria BC, de exemplu BC 557B, BC
177B, BC 212, BC 251, BC 307, BC 512. Diodele D1-D3 sunt de tip 1N4148.
Tensiunea de alimentare este de 9 V, iar curentul absorbit este de maximum 20 mA.
(ELEKTOR 4/1979)
SELECTOR TRIPLU
Selectorul este util pentru controlul comutatoarelor electronice sau pentru alte
aplicaţii. în general, un selector necesită mai multe circuite integrate, sau un mare
număr de diode, pentru a realiza numărul dorit de comenzi cu senzori de atingere.
La selectorul triplu a cărui schemă este prezentată în figura 77, se folosesc numai trei
porţi din CI1 de tip CMOS 4011, precum şi trei diode. Prin atingerea punctelor de contact
S1, S2 sau S3, pe ieşirea porţii corespunzătoare, Q1, Q2 sau Q3, apare nivel logic H. Acest
nivel trece în stare de conducţie unul dintre tranzistoarele T1-T3, alimentând LED-ul
corespunzător. în acest fel, LED-urile L1-L3 semnalizează starea logică pe ieşirile Q1-Q3
şi asigură indicaţia optică a canalului selectat.
Tranzistoarele T 1-T 3 pot fi oricare din seria BC de tip NPN, de exemplu
BC 107, BC 171 etc, iar diodele D1-D3 sunt de tip 1N4148.
Montajul se alimentează de la o sursă de tensiune de 10 V.
Figura 77.
GENERATOR DE SEMNALE SINUSOIDALE
Cu o singură poartă din structura CI de tip CMOS 4011 se poate realiza un ge
nerator care produce semnale sinusoidale într-un domeniu de frecvenţă foarte larg.
în schema din figura 78, cele două intrări ale porţii 1 sunt conectate la divizorul de
tensiune R1/R2, aflându-se astfel la jumătatea tensiunii de alimentare. Cele două
rezistenţe din divizor, trebuie să fie identice, iar valoarea lor, ca şi a rezistenţelor R3,
R4, poate fi cuprinsă între 100 k£2 şi 10 M£2. Cele trei condensatoare din reţeaua
de defazaj, C1-C3, pot avea valori cuprinse între 470 pF şi 1 |iF (nepolarizate).
Semireglabilul SR1 se reglează în aşa fel încât şi ieşirea porţii să se găsească
la jumătatea tensiunii de alimentare. Valoarea acestui semireglabil este dependentă
de sarcină, care nu trebuie să depăşească 0,5 mA. Se recomandă ca valoarea
totală a SR1 să fie egală cu % din rezistenţa de sarcină.
Pentru calcularea frecvenţei generatorului, se poate apela la formulele utilizate
la oscilatoarele obişnuite, cu reţea de defazare RC. Pentru valorile indicate în
schemă, frecvenţa semnalului sinusoidal este de cca 200 Hz.
Tensiunea de alimentare a generatorului poate fi oricare între 7,5 şi 15 V.
100K < R1...R4 < 10M

470 pF < C1 ...C3 < 1pF
Figura 78.
CIRCUIT PLL
Pentru cei care nu au un PLL specializat, de exemplu binecunoscutul 565 sau

CMOS-ul 4046, prezentăm în figura 79, o schemă simplă care poate fi folosită ca
buclă cu calare de fază.
Cele patru porţi ale CI1 de tip CMOS 4011 şi componentele aferente sunt în aşa
fel conectate încât să îndeplinească funcţiile unei bucle cu calare de fază. Poarta I
formează un amplificator-limitator pentru semnalul aplicat la intrare, iar poarta II
constituie un comparator de fază.
Oscilatorul comandat în tensiune este, de fapt, un oscilator controlat în curent
realizat cu porţile III, IV şi tranzistoarele T1, T2, plus un „convertor" tensiune-curent
reprezentat de rezistenţa R4+SR2. Filtrul trece-jos este format din două grupuri RC:
SR1, C2 şi R2, C3. Caracteristica tensiune-frecvenţă a oscilatorului se reglează cu
SR3, iar banda de captură cu SR1.
Circuitul descris poate funcţiona chiar la o tensiune de alimentare de 3 V, şi un
curent de 0, 25 mA.
Domeniul de frecvenţă în care poate funcţiona acest PLL, este cuprins între 12,5 kHz
şi 800 kHz. Circuitul poate fi folosit pentru demodularea semnalelor FM de bandă îngustă.
(ELEKTOR 77/1979)
N.A.TranzistoareleTI şiT2 de tip BF 494 pot fi înlocuite cu BF 254 (S.C. BĂNEASA S.A.J.În lucrarea
CIRCUITE INTEGRATE CMOS - Manual de utilizare", autorii recomandă folosirea tranzistoarelor din
aria BM 726 (S.C. BĂNEASA S.A.)
/
o+V
Figura 79.
ÎNTRERUPĂTOR AUTOMAT
De multe ori, persoanele care urmăresc un program la televizor adorm şi televizorul

funcţionează, consumând inutil energie electrică. Montajul prezentat înlătură posibilitatea
acestei situaţii, în sensul că din zece în zece minute emite semnaie sonore şi
luminoase, iar persoana trebuie să apese pe un buton; dacă nu se apasă, televizorul
este automat deconectat de la reţeaua de curent electric.
Schema prezentată în figura 80 conţine două temporizatoare realizate cu porţile
din C11 de tip CMOS 4011. Temporizatorul principal, stabileşte timpul de linişte, care
nu trebuie să fie prea lung, dar nici prea scurt pentru a nu enerva telespectatorul. Cel
de al doilea generator produce impulsurile de alarmare sonoră şi luminoasă. Când
ciclul de funcţionare al acestor temporizatoare este terminat şi nu are loc o revenire
(prin apăsare pe buton), a lim en ta re a te le v iz o ru lu i este oprită,
întrerupătorul conectat în paralel cu triacul este util pentru pornirea instantanee a
televizorului şi se comandă simultan cu butonul de resetare a temporizatorului,
respectiv push-butonul PB.
Cei care nu posedă un triac, pot modifica schema în sensul folosirii unui releu
obişnuit.
(TEHNIUM SUPLIMENT 1991)
N.A. Recomandăm şi noi înlocuirea triacului cu un releu obişnuit, în primul rând pentru evitarea
posibilelor electrocutări. Aceasta deoarece, chiar dacă se foloseşte un transformator de reţea, montajul
se află în legătură directă cu reţeaua electrică. Prin folosirea releului, montajul se izolează total de
reţea.
S-ar părea ia prima vedere, că un asemenea montaj nu mai este util în actuala perioadă, când
toate televizoarele de construcţie recentă sunt prevăzute cu funcţia „sleep timer and auto switch-off “.
Se pot găsi însă şi alte aplicaţii, ca de exemplu menţinerea în stare de vigilenţă a unui paznic.
R1 R2
C1 q;M ------ 1------ h-------
2M7
R3| 110M
>D' T1
1000p 14 BC107
C2 i 5 R4
220p 6 8K2
C3
270p
CI1 4011
R5_ R6
n R7 R8
10M 20M M33on 1K5
10 11
PB Cf- IV
131
T2
BC107
T3 220 V
BC107
o ~ o
R9
i6o a[
i 1
+ ~
I
6 ,3 V |
1PM05
/ TV
F i g u r a 80.
CAPACIMETRU
Capacimetrul prezentat are scară liniară şi poate măsura capacităţi în domeniul

0-1 p.F, în cinci subdomenii: 100 pF, 1 nF, 10 nF, 100 nF, 1 fiF. Capacimetrul este
realizat după schema prezentată în figura 81. Primele două porţi ale CI1 de tip
CMOS 4011 constituie un generator de semnale dreptunghiulare a căror
am plitudine răm âne constantă, indiferent de frecvenţa corespunzătoare
domeniului de măsură selectat prin comutatorul S1. Impulsurile sunt aplicate etajului
separator realizat cu porţile III şi IV, conectate în paralel. Semnalul de la ieşirea
acestui separator este făcut să traverseze condensatorul de măsurat, după care
este aplicat redresorului cu dublare de tensiune, şi apoi instrumentului de măsură.
Condensatoarele C1-C5 trebuie să fie de bună calitate şi stabile în timp.
Valoarea lor nu este critică, deoarece calibrarea fiecărei scări în parte se face prin
intermediul semreglabilelor SR1-SR5.
Bornele de conectare a condensatoarelor de măsurat trebuie să aibă o
construcţie care să prezinte capacităţi parazite minime. în cazul unei construcţii
corespunzătoare şi a unei amplasări corecte a diodelor D1, D2, după alimentarea
aparatului, cu bornele de măsură în gol, instrumentul va indica 0.
Pentru operaţiile de calibrare a capacimetrului sunt necesare condensatoare
etalon, pentru fiecare subdomeniu în parte. Aceste condensatoare se conectează
pe rând la bornele Cx şi se reglează semireglabilul corespunzător până la deviaţia
maximă a indicatorului; poziţia se marchează cu 10. Pentru trasarea şi marcarea
subdiviziunilor 1,2,3, 4, 5, 6 ,7,8, 9, se folosesc condensatoare etalon cu capacităţi
de 100 pF, 200 pF, 700 pF, 3 nF, 0,5 (J.F etc.
GENERATOR CU RAPORT CICLIC REGLABIL
Raportul ciclic sau factorul de umplere (D.C. = duty cycle în engleză), este
determinat de raportul duratei pauză/impuls.
Astabilul obişnuit, realizat cu două inversoare, generează impulsuri aproximativ
simetrice, având deci durata pauză/impuls egală; se spune în acest caz că raportul
ciclic este de 1:1.
Sunt multe aplicaţii care reclamă generatoare cu raport ciclic diferit de 1. Schema
unui asemenea generator este prezentată în figura 82. Diferenţa faţă de schema
clasică a astabilului constă în folosirea a două rezistenţe de temporizare, separate
prin diode. Datorită acestui mod de conectare, lungimea impulsului nu este
dependentă de lungimea pauzei, ceea ce permite pentru o durată fixă a impulsului,
modificarea în limite largi a perioadei de repetiţie. Pentru valorile indicate în schemă,
generatorul realizat cu CI1 de tip CMOS 4011, produce impulsuri cu durata de 0,1 sşi
perioada de repetiţie 1s. Raportul ciclic poate fi modificat dacă se schimbă valorile
rezistenţelor R1 şi R2.
(R A D IO -C S I 3/1989)
<
E
INDICATOR DE ÎNTRERUPERE A REŢELEI
în unele cazuri este foarte important să fim avertizaţi atunci când reţeaua electrică
se întrerupe. Aşa de exemplu, încetarea funcţionării sistemelor frigorifice sau a
instalaţiilor de pompare, pentru o durată mare de timp, impune neapărat luarea
unor măsuri preventive pentru evitarea pierderilor sau avariilor.
F i g u r a 83.
în figura 83 se prezintă schema unui indicator sonor, care la întreruperea

reţelei, produce două semnale cu frecvenţe diferite pentru atenţionare. Avertizarea
sonoră continuă până când tensiunea reţelei electrice revine, sau când utilizatorul
acţionează întrerupătorul S.
Cele două generatoare de ton sunt realizate cu porţile 1.1, 1.11 şi 3.1, 3.11 din CI1
şi CI3 de tip CMOS 4011.
Porţile 2.I şi 2 .II din CI2 de tip CMOS 4011 constituie un generator de
frecvenţă foarte joasă care comută alternativ cele două generatoare de ton.
Semnalul bitonal este aplicat am plificatorului de curent de tip Darlington,
realizat cu tranzistoarele T3 şi T4.
în stare normală, adică atunci când tensiunea reţelei de c.a. este prezentă,
bateria nu este solicitată deoarece tensiunea de la bornele condensatorului C2,
blochează tranzistoarele T1 şi T2.
în momentul întreruperii reţelei, prin C2, R1 şi D1 încetează să circule curentul;
în consecinţă, condensatorul se descarcă şi tranzistoarele se deschid. Curentul
care circulă prin T 1 şiT2 alimentează tot restul montajului (Ci 1, CI2, CI3, T3 şi T4),
care va genera semnalul de avertizare.
Bateria de 9 V va fi din seria celor cu durată lungă de funcţionare (Super Long Life).
N.A. Se atrage atenţia asupra faptului că montajul este alimentat direct de la reţeaua de 220V c.a.,
ceea ce impune luarea unor măsuri pentru prevenirea electrocutărilor. Faza reţelei se conectează la
condensatorul C1, pentru a reduce riscul electrocutărilor.
(FUNKSCHAU 11/1979)
V -
„S O N E R IE " O P T IC Ă
înlocuirea semnalizării sonore a unei sonerii obişnuite, cu o semnalizare optică,

poate fi uşor justificată. Aşa de exemplu, în timpul serii, când televizorul sau sistemui
audio sunt în funcţiune, se întâmplă adeseori ca soneria să nu fie auzită. De asemenea,
îr unele cazuri, soneria se deconectează seara, pentru a nu deranja copiii.
Lampa semnalizatoare L din schema prezentată în figura 84 se va plasa în
încăperea în care, de obicei, familia îşi petrece seara.
Modul de funcţionare a montajului este următorul: la apăsarea butonului S al
soneriei, se activează monostabilul realizat cu porţile I şi II ale CI1 de tip CMOS
4011. Pe durata impulsului generat de monostabil intră în funcţiune astabilul realizat
cu porţile III şi IV. Frecvenţa acestuia este de cca 0,5 Hz; în ritmul acestei frecvenţe
se aprinde lampa L, comandată de tranzistorul T2. Pentru valorile indicate în
schemă, lampa L luminează de şase ori succesiv, la acţionarea butonului soneriei;
numărul poate fi crescut dacă se măreşte capacitatea condensatorului C2.
Pentru a lim e n ta re a m on taju lui se fo lose şte în fă şurarea de 8 V a
transformatorului de sonerie. După redresare şi filtrare se obţine o tensiune continuă
de cca 10V. Lampa de semnalizare este o lampă auto de 12V/5W. Curentul maxim
absorbit este de cca 500 mA.
Figura 84.
CONTROL ACUSTIC
Montajul a cărui schemă este prezentată în figura 85 permite controlul acustic

al luminilor de semnalizare a direcţiei unui automobil.
La activarea luminilor de semnalizare a direcţiei, generatoarele realizate cu
porţile din CI1 şi CI2 de tip CMOS 4011, vor produce semnale cu frecvenţe diferite,
în funcţie de direcţia indicată. După cum se poate vedea în schemă, CI sunt
alimentate separat, fiecare de la unul dintre cele două indicatoare stânga/dreapta.
Porţile I şi II ale CI1 formează un astabil care generează un semnal cu frecvenţă
sonoră. Generatorul realizat cu porţile I şi II din CI2 produce un semnal cu frecvenţa
de două ori mai mică. în acest fel, direcţia stânga va fi semnalizată printr-un ton
înalt, iar dreapta, printr-un ton mai grav.
Porţile III şi IV din ambele CI transmit impulsurile tranzistoruluiT1, şi prin acesta
traductorului electroacustic. în locul difuzorului de 8 0 şi a rezistorului de limitare
R7, se poate folosi o cască telefonică cu impedanţa de 60... 1200.
(FUNKSCHAU 20/1978)
F i g u r a 85.
COMUTATOR ACŢIONAT SONOR
Comutatorul prezentat în schema din figura 86 acţionează la zgomotul produs

atunci când se bate din palme.
Circuitul bistabil realizat cu porţile III şi IV ale CI1 de tip CMOS 4011 este setat
la prima bătaie din palme şi resetat la cea de a doua. Una dintre ieşirile acestui
bistabil comandă amplificatorul de curent realizat cu tranzistoarele T1 şi T2. Acest
ultim tranzistor are ca sarcină releul Re, prin ale cărui contacte se asigură
conectarea şi deconectarea unui sistem de iluminare. Reglajul montajului constă
în rotirea cursorului SR1 până când comutatorul reacţionează numai ia bătăi din
palme, nu şi ia alte zgomote cu durată mai mare şi amplitudine mai mică.
Tranzistorul T 1 poate fi oricare din seria BC, de exemplu BC 107, BC 171, iarT2
este de tip BD 135 sau BD 137.
Tensiunea de alimentare se corelează cu releul
De obicei, oscilatoarele heterodină pentru semnalele telegrafice se realizează

prin folosirea rezonatoarelor cu cuarţ, pentru mărirea stabilităţii de frecvenţă. Dacă
radioamatorul nu dispune de un cuarţ adecvat, o stabilitate ridicată a frecvenţei se
poate obţine şi prin folosirea filtrelor piezoceramice, care sunt mult mai accesibile,
în plus, se simplifică substanţial construcţia, deoarece se foloseşte un CI CMOS.
în schema din figura 87, porţile l- lll din CI1 de tip CMOS 4011 îndeplinesc
funcţia de etaje amplificatoare. Deoarece în circuitul de reacţie negativă în c.c. este
inclusă rezistenţa R1, punctul de lucru al porţilor se află pe porţiunea liniară a
caracteristicii de transfer. Având în vedere că atenuarea celor mai multe filtre
piezoceramice atinge 8... 10 dB, pentru realizarea oscilatorului nu este suficientă o
poartă, ci două sau trei. Poarta IV se foloseşte ca buffer, în situaţia în care mixerul
funcţionează cu impulsuri dreptunghiulare.
Datorită schimbării de fază introdusă de filtru pe o frecvenţă din banda de
trecere (de obicei una dintre extremităţi) se amorsează oscilaţiile. Frecvenţa
a cesto ra poate fi m od ifica tă prin reglarea schim bării fazei, cu ajutorul
condensatorului C3. Dacă se doreşte acordul fin al acestei frecvenţe prin intermediul
unui potenţiometru montat pe panoul frontal al radioreceptorului, C3 poate fi o
diodă varicap. Frecvenţa oscilatorului poate fi modificată şi prin inversarea filtrului
în montaj.
Semnalul cu formă sinusoidală se transmite prin intermediul condensatorului
C1, a cărui valoare stabileşte şi nivelul optim.
în oscilator se pot folosi filtre piezoceramice de orice tip şi CI CMOS de tip 4011,
4001, sau altele care conţin porţi NAND sau NOR.
(R A D IO -C S I 9/1989)
F i g u r a 87.
TESTER LOGIC TTL/CMOS
Testerul prezentat în schema din fig u ra 88 este util pentru verificarea

corectitudinii funcţionării montajelor cu CI TTL sau CMOS, şi semnalizează situaţiile
în care intrarea este în „aer“.
Pentru indicarea stării logice se folosesc porţile III şi IV din CI1 de tip CMOS
4011, care controlează LED-urile L1 şi L2. Ambele porţi lucrează ca inversoare,
ceea ce face ca LED-ul L1 să lumineze când la intrare se aplică nivel logic H, iar
L2 să lumineze la nivel L.
Porţile I şi II constituie un astabil. Rezistenţa R2, care conectează astabilul la
intrarea porţii III, introduce o atenuare considerabilă. Dacă intrarea nu este conectată
la montajul verificat sau se află la un potenţial apropiat de jumătatea tensiunii de
alimentare, semnalul produs de astabil comandă aprinderea alternativă a LED-
urilor. Deoarece însă frecvenţa astabilului este de cca 2,5 kHz, LED-urile par a
lumina neîntrerupt.
Se recomandă folosirea unor LED-uri cu randament luminos mare, deoarece
montajul poate fi alimentat şi la 3 V. Dioda D protejează testerul în cazul în care
tensiunea de alimentare provenită de la montajul testat se aplică cu polaritate
inversă. Pentru a reduce căderea de tensiune pe această diodă se recomandă
folosirea unei diode Schottky; în lipsa acesteia se poate folosi o diodă 1N4001.
Figura 88.
TEMPORIZATOR
Temporizatorul a cărui schemă este prezentată în figura 89, permite controlul

iluminării interioare a automobilului, într-un mod foarte simplu. Perioada de iluminare
se menţine cca 15 secunde după închiderea portierei. Acest timp este suficient
pentru a scoate cheia din contact, a desface centura de siguranţă şi a părăsi
autoturismul.
'*>. /
Porţile I şi II ale CI1 de tip CMOS 4011 formează un monostabil a cărui durată
este determinată de valorile R4, C2. Monostabilul este declanşat de întrerupătoarele
de portieră S1, S2, care se deschid odată cu închiderea portierelor.
Porţile III şi IV funcţionează ca circuit logic SAU conectat între întrerupătoarele
de portieră S I, S2 şi ieşirea monostabilului. Poarta IV asigură şi aprinderea lămpii
L1 prin tranzistoarele T 1 şi T2.
(PRACTICAL ELECTRONICS, MAY 1980)
ON
oo
top
tL.
ALARMĂ UNIVERSALĂ
Sistemul de alarmă prezentat în cele ce urmează poate fi folosit pentru supra

vegherea locuinţei, autoturismului sau a unor zone şi spaţii.
Principiul de funcţionare este deosebit de simplu şi comportă câteva faze. La
deschiderea uşii/portierei unei locuinţe/autoturism, prin acţionarea unor contacte,
se declanşează două monostabile. Primul monostabil, cu o temporizare de cca 10 s,
activează un generator de avertizare care emite un semnal sonor de nivel redus.
Dacă persoana care a intrat în locuinţă este „de-a casei", avertiz°*ă fiind de acest
semnal, va acţiona un buton (montat la îndemână, dar ascuns privirii directe), care
va anula cele două monostabile. Anularea primului monostabil se concretizează
prin oprirea semnalului sonor de avertizare şi evitarea declanşării alarmei propriu-
zise. Dacă însă cel care pătrunde în locuinţă este un „vizitator" nedorit, care nu
cunoaşte amplasamentul butonului de anulare, după expirarea duratei de
avertizare se declanşează alarma de putere. Aceasta emite timp de aproximativ
1 minut semnale sonore puternice, în scopul descurajării intrusului. Sistemul este
astfel conceput încât alarma se declanşează indiferent dacă uşa se închide imediat
sau se lasă deschisă. Pentru locatarii locuinţei supravegheate, semnalul de
preavertizare sonoră are avantajul că atrage atenţia asupra anulării sistemului, în
scopul evitării declanşării nejustificat a alarmei de putere (supărătoare pentru
vecini, în speciai la ore de noapte). Dacă, totuşi, nu s-a reuşit anularea sistemului
în timp util, ceea ce duce la declanşarea alarmei, oprirea acesteia se poate face
oricând prin apăsarea aceluiaşi buton de anulare.
Sistemul reacţionează şi la ieşirea din casă, obligându-l pe locatar să apese butonul
de anulare, după care sistemul intră automat în stare de veghe, fără să necesite alte
manevre.
După cum se poate observa în schema din figura 90, sistemul se declanşează
la întreruperea contactelor K în primul rând, se produce declanşarea monostabilului
realizat cu porţile 1 .1şi 1. II ale CI1 de tip CMOS 4011, care generează un impuls cu
durata de 10 s. în acelaşi moment, se acţionează şi astabilul controlat logic, realizat
cu porţile III şi IV, care începe să emită semnalul sonor de preavertizare. Acest
semnal este redat de un rezonator piezoelectric, sau de o cască telefonică înseriată
cu un rezistor de 2,2... 10 kfL După epuizarea duratei de 10 s, dacă în acest interval
nu a fost dată comanda de anulare prin întrerupătorul S1a, monostabilul realizat cu
porţile 1.1 şi 1.11 din CI1, basculează. Prin intermediul tranzistorului T1 de tip BC 177
(care asigură un front negativ în momentul basculării), este declanşat cel de al
doilea monostabil, realizat cu porţile 2.I şi 2.l-l di.. C il de tip CMOS 4011. Durata de
temporizare a acestui monostabil este de cca 1 minut; s-a optat pentru această
durată pentru a nu epuiza bateriile şi pentru a nu neurasteniza vecinii (durata poate
fi redusă prin micşorarea valorii condensatorului C3). Simultan cu declanşarea
acestui monostabil este activat şi generatorul realizat cu porţile 2.III şi 2.IV. Pe durata
temporizării de 1 minut, impulsurile produse de acest generator sunt aplicate
am plificatorului Darlington, realizat cu tranzistoarele T2 şi T3. Capacitatea
condensatorului C4 şi sarcina amplificatorului de putere vor fi diferite, în funcţie de
aplicaţie. Pentru varianta în care se foloseşte ca sarcină un difuzor cu impedanţa de

4...8 Q., condensatorul C4 va avea valoarea de 47... 100 nF, pentru care semnalul
generat are frecvenţa de câteva sute de Hz. Prin reglarea semireglabilului SR1 se
poate obţine o frecvenţă la care difuzorul folosit prezintă o rezonanţă, ceea ce
conduce la un câştig suplimentar de câţiva dB.
Pentru varianta în care sarcina amplificatorului este un releu de 12 V (cu
anclanşare fermă la această tensiune şi cu contacte pentru curenţi mari),
condensatorul C4 va fi înlocuit cu două condensatoare electrolitice, conectate în
serie (punctul comun va avea aceeaşi polaritate). în acest caz, frecvenţa
impulsurilor va fi de 1... 2 Hz, ceea ce face ca luminile de poziţie şi claxonul
autoturismului (alimentate prin contactele releului Re) să emită semnale luminoase
şi sonore intermitente.
în funcţie de aplicaţie, contactele K pot fi de diferite tipuri. în general, se
recomandă folosirea microîntrerupătoarelor, montate în tocul uşilor sau ferestrelor
unei locuinţe sau fixate în autoturism, în aşa fel încât să fie acţionate la deschiderea
portierelor sau capotelor. în locul microîntrerupătoarelor se pot folosi grupuri de
lamele elastice recuperate de la relee.
Pentru supravegherea unor zone sau spaţii de interes sau periculoase, acestea
se împrejmuiesc cu un fir de nylon pescăresc care la întindere rupe un fir de cupru
scurt şi subţire, ale cărui capete constituie contactele K.
Pentru avertizarea depăşirii unei greutăti se poate folosi un fir conductor care,
la rupere, va întrerupere circuitul (contactele K). Avertizarea asupra depăşirii unei
temperaturi se poate face prin cuplarea unui bimetal în locul contactelor K.
Exemplele pot continua, constructorului revenindu-i sarcina de a găsi soluţii optime
unor aplicaţii date. Aşa de exemplu, pentru avertizarea deplasării/modificării poziţiei
unui obiect oarecare, în locui contactelor K se apelează la întrerupăătoare de
poziţie, de tip pendul, cu mercur etc. Când aplicaţiile se referă la supraveghere şi
nu la alarmare, sistemul se poate simplifica foarte mult; din schema prezentată, se
realizează numai partea aferentă C11.
în,r?rupătorul de anulare S1 este de tip push-buton şi se montează în interior.
LED-ul L1, de preferinţă roşu, înseriat cu contactele K are rol dublu: semnalizează
starea de veghe a sistemului de alarmă şi indică închiderea circuitului prin
contactele K. Acest ultim aspect este foarte im portant în cazul fo lo s irii
întrerupătoarelor/senzorilor de poziţie, pentru a avea certitudinea că, în poziţia de
veghe, se realizează scurtcircuitarea contactelor K. Când sistemul de alarmă este
folosit pentru supravegherea apartamentului, LED-ul se montează în tocul uşii,
spre exterior. Observarea luminii roşii a LED-ului ar putea avea un impact psihologic
negativ asupra răufăcătorilor, de natură a le reduce entuziasmul.
Alimentarea sistemului se face de la o sursă cu tensiunea cuprinsă între 12 şi
15 V. Se recomandă ca alimentarea să se facă de la baterii cu capacitate mare sau
acumulatoare, din două motive. în primul rând, se evită declanşările false care pot
apărea când reţeaua de c.a. se întrerupe. Pe de altă parte, cum este şi firesc, la
întreruperi ale reţelei (accidentale sau provocate de cei interesaţi), sistemul nu
mai funcţionează. O altă soluţie, poate cea mai indicată, ar fi aceea a alimentării de
la reţea,prin intermediul unui acumulator-tampon.
(A. LĂZĂROtU, TEHNIUM SERVICE 5, 1994)
O+V
SIRENĂ ELECTRONICĂ
Sirena electronică a cărei schemă este prezentată în figura 91, poate fi instalată
pe un model autopropulsat, de exemplu, o maşină de pompieri.
Sirena constă din două generatoare de impulsuri dreptunghiulare. Primul ge
nerator este realizat cu porţile I şi II din CI1 de tip CMOS 4011. El generează
impulsuri cu frecvenţa de 0,5 Hz, determinată de valorile componentelor C1/, R2.
La ieşirea acestui generator este conectat circuitul de integrare format din R3, R4,
C2, care transformă impulsurile dreptunghiulare într-o tensiune triunghiulară.
Această tensiune controlează cel de al doilea generator, realizat cu porţile III şi IV,
care va genera un ton asemănător celui produs de o sirenă obişnuită.
La ieşirile generatorului de ton sunt conectate repetoarele pe emitor realizate
cu tranzistoarele T1-T4. Această configuraţie aminteşte de două scheme în punte;
pe o diagonală se aplică semnalul de intrare, iar pe cealaltă se conectează difuzorul.
Configuraţia permite cvadruplarea puterii de ieşire şi cuplarea difuzorului fără
condensator electrolitic.
(RADIO - CSI 10/1987)
SUPRAVEGHETOR PENTRU CHEIA DE CONTACT
Montajul a cărui schemă este prezentată în figura 92 produce o alarmă

sonoră atunci când, la părăsirea autovehiculului, cheia rămâne în contact,
indiferent de poziţia acesteia.
Atunci când aprinderea nu este conectată, prezenţa cheii de contact
este su prave gh ea tă de o b arie ră de lum ină rea liza tă din lam pa L1 şi
fototranzistorul T2. Cele două componente ale barierei luminoase sunt în
aşa fel amplasate încât cheia de contact întrerupe fasciculul luminos între
lampă şi fototranzistor.
Cât timp pe fototranzistorul T2 nu cade lumină, acesta este blocat. Dacă în
această situaţie una dintre portierele autoturism ului este deschisă, contactul
de portieră S2 se închide.Tranzistorul T3 se blochează, astfel încât celor două
intrări ale porţii I din CI1 de tip CMOS 4011, li se aplică nivel logic H. Astabilul
format cu porţile III şi IV va fi pus în stare de oscilaţie prin interm ediul porţii II,
folosită ca inversor. Sem nalul de la ieşirea a stabilului este aplicat, prin
intermediul am plificatorului de curent realizat cuT4 şiT 5, unui difuzor. Acesta
va emite o avertizare sonoră care aminteşte conductorului auto, că a uitat
cheia în contact.
Când aprinderea este conectată, tranzistorul T1 se află în stare de
conducţie. în ciuda ilum inării lui T2, atunci când portiera este deschisă, la
ambele intrări ale porţii I există câte un nivel logic H, ceea ce are ca efect
producerea alarm ei.
(300' CIRCUITE ELECTRONICE)
>
IO
+
>
C\J
INJECTOR DE SEMNAL
Injectorul de semnal este util pentru verificarea amplificatoarelor; el permite o

depistare rapidă şi raţională a defectelor. Spre deosebire de cele mai multe injectoare,
care furnizează impulsuri dreptunghiulare continuu, injectorul propus mai jos,
generează „pachete" de impulsuri. Schema injectorului de semnal, prezentată în
figura 93 conţine două astabile realizate cu porţile CI1 de tip CMOS 4011.
Oscilatorul principal, cu frecvenţa de 1kHz, este construit cu porţile III şi IV, în
configuraţie de astabil. Acest astabil este controlat pe intrarea 13 a porţii IV, cu
impulsuri de frecvenţă foarte joasă, generate de astabilul realizat cu porţile I şi II.
Componentele R1, R2 şi C2, C3 stabilesc raportul semnal/pauză. Duratele
sem nalului şi a pauzei pot fi m odificate prin schim barea valorilor acestor
componente. Un control optic al acestor impulsuri de control este posibil datorită
LED-ului L1, comandat de tranzistorul T1 de tip PNP, de ex. BC 177, BC 253 etc.
Etajul Darlington format de tranzistoarele T2 şi T3 de tip NPN (de ex. BC 107, BC
171, BC 238 etc.), asigură un transfer foarte bun al semnalului dreptunghiular şi
realizează o impedanţă mică de ieşire. Tensiunea de ieşire se reglează prin intermediul
semireglabilului SR1. Diodele D1 şi D2 protejează injectorul de tensiunile existente
în montajul verificat. De aceea, dacă injectorul de semnal se foloseşte la verificarea
montajelor cu tuburi electronice, diodele D1 şi D2 vor fi de tip 1N4007 iar
condensatorul C6 va avea tensiunea de lucru de minimum 250 V. Dacă injectorul se
utilizează numai pentru verificarea montajelor tranzistorizate, D1 şi D2 vor fi de tip
1N4148, iar tensiunea de lucru a condensatorului C6 va fi de 63 V.
GENERATOR DE FUNCŢII (I)
Osciloscopul şi generatorul de funcţii sunt cele mai importante aparate din

laboratorul electronistului. Generatoarele de funcţii produc simultan semnale cu
formă dreptunghiulară, triunghiulară şi sinusoidală; aceste semnale sunt utile pentru
efectuarea unor operaţii de rriăsură şi control ale aparaturii electronice.
Producerea celor trei forme de semnal se poate face prin două tipuri de generatoare:
- cu reţea selectivă de frecvenţă (reţea Wien, dublu T sau T podit). Aceste
generatoare produc semnal sinusoidal, care prin intermediul unui discriminator
Schmitt, poate fi uşor transformat în semnal dreptunghiular; obţinerea semnalului
triunghiular cu simetrie reglabilă este dificilă la acest tip generator. Reglarea frecvenţei
se face prin modificarea simultană a două componente din reţeaua selectivă, care
pot fi două potenţiometre sau două condensatoare variabile, pe acelaşi ax;
- bazate pe încărcarea şi descărcarea periodică a unui condensator prin
intermediul unor surse de curent comandate; se generează simultan semnale
triunghiulare şi dreptunghiulare, iar printr-un formator se obţin uşor şi semnale
sinusoidale.
La aceste generatoare, reglarea frecvenţei se face prin intermediul unui
potenţiometru simplu, pe un domeniu foarte larg, domeniu în care parametrii rămân
constanţi. Menţionăm însă, că semnalul sinusoidal are un factor de distorsiune a
cărui valoare nu îl recomandă pentru măsurarea distorsiunilor armonice ale
sistemelor audio Hi-Fi.
în cele ce urmează prezentăm câteva scheme de generatoare de funcţii bazate

pe încărcarea/descărcarea unui condensator, realizate cu CI CMOS 4011.
Oscilatorul propriu-zis al acestor generatoare este compus dintr-un integrator şi
un trigger Schmitt, la ieşirea cărora se obţin semnale triunghiulare şi semnale
dreptunghiulare. Semnalul cu formă sinusoidală poate fi obţinut prin diferite metode.
Diferenţa dintre generatoarele prezentate în continuare, constă tocmai în modul
de formare a semnalului sinusoidal.
în schema din figura 94 se prezintă un generator de funcţii cu formator sinusoi
dal cu limitare controlată.
Oscilatorul propriu-zis este compus dintr-un Integrator şi un trigger Schmitt,
ealizate cu porţile II, III şi IV din CI1 de tip CMOS 4011. Domeniul de frecvenţă se
tabileşte din valorile rezistenţelor R7, R8 şi a condensatorului C1, în interiorul
omeniului, frecvenţa se reglează cu potenţiometrul P1. Factorul de umplere este
stabilit de raportul dintre rezistenţele R7 şi R8.
F i g u r a 94 .
Poarta I funcţionează ca formator cu limitare controiată. Forma corectă a

semnalului sinusoidal se ajustează prin intermediul semireglabilelor SR1 şi SR2.
în funcţie de domeniul de frecvenţă necesar, valorile rezistenţelor R7 şi R8
(R7--R8 pentru factor de umplere 1:1) pot varia între 10 kQ şi 10 MD, iar valoarea
condensatorului C1 între 100 pF şi 2,2 pF.
Cele două diode, D1 şi D2, sunt de tip 1N4148.
Pentru o tensiune de alimentare egală cu 5,6V, amplitudinile celor trei forme de
semnal sunt:
- dreptunghiular 5 Vvv;
- triunghilar 3 Vvv;
- sinusoidal 5 Vvv.
(CI CMOS - MANUAL DE UTILIZARE)
GENERATOR DE FUNCŢII (II)
în schema din figura 95 este prezentat un generator de funcţii asemănător

celui prezentat anterior.
Oscilatorul propriu-zis este compus din integratorul realizat cu poarta III din
CI1 de tip CMOS 4011, şi triggerul Schmitt cu porţile I şi II din CM. Poarta IV
funcţionează ca formator de sinusoidă. Frecvenţa se reglează prin intermediul
potenţiometrului P1,
Factorul de umplere al semnalului dreptunghiular şi simetria semnalelor
triunghiulare si sinusoidale se reglează prin semireglabilul SR1.
Şi (CI CMOS - MANUAL DE UTILIZARE)
GENERATOR DE FUNCŢII (III)
Schema generatorului de funcţii prezentată în figura 96 se deosebeşte de cele

anterioare prin aceea că formatorul de semnal sinusoidal apelează la două diode
conectate paralel-invers.
Integratorul este realizat cu poarta I a CI1 de tip CMOS 4011, iar triggerul
Schmitt este compus din porţile II şi III ale aceluiaşi Ci 1. Deoarece acest generator
foloseşte trei porţi, se pot utiliza şi circuite integrate cu o poartă defectă.
Generatorul acoperă un domeniu de frecvenţă cuprins între 2 Hz şi 20 kHz,
distribuit în patru subdomenii cu factor de acoperire 10:1 selectabile prin comutatorul
S1. Dacă în locul comutatorului SI şi condensatoarelor C1-C4 se conectează un
singur condensator de 25 nF, iar potenţiometrul P1 şi semireglabilul SR2 se
înlocuiesc cu un potenţiometru de 1MÎ2 şi respectiv 1 kf2,se obţine un generator
de funcţii cu factor de acoperire de 1000:1, ceea ce permite acoperirea domeniului
de audiofrecvenţă cuprins între 20 Hz şi 20 kHz, prin variaţia continuă, fără comutări.
Amplitudinea semnalului dreptunghiular este aproximativ egală cu valoarea
tensiunii de alimentare, iar cea a semnalului triunghiular cu jumătate din valoarea
acestei tensiuni. Amplitudinea semnalului sinusoidal este egală cu 300 mVrms.
Pentru obţinerea unor distorsiuni armonice minime se reglează mai întâi simetria
semnalului triunghiular prin SR1 şi apoi forma stnusoidală a semnalului prin SR3.
Dacă reglajele se fac corect, ceea ce impune folosirea unui osciloscop şi a unei punţi
de distorsiuni, factorul de distorsiune armonică poate fi redus până la valoarea de 1%.
(A. LĂZĂROIU - TEHNIUM 9/1987)
Figura 95.
10K
10OpF
25K
100K
\
2,2pF
136 365 S c h e m e p r a c t i c e c u c i r c u it e i n t e g r a t e CMOS
Figura 97.
GENERATOR DE FUNCŢII (IV)
Schema unui alt generator de funcţii este prezentată în figura 97. Triggerul
Schmitt este constituit din porţile I şi II ale CI1 de tip CMOS 4011; celelalte două
porţi sunt folosite ca integratoare. Ungi dintre integratoare, cel realizat cu poarta IV,
constituie un convertor triunghiular-sinusoidal. Cititorul va observa că în construcţia
acestui generator se foloseşte totuşi un potenţiometru dublu. Trebuie precizat însă,
că numai o secţiune a acestuia (P1a), este folosită pentru reglarea frecvenţei.
Cealaltă secţiune se foloseşte pentru corelarea constantei de timp a integratorului
formator, cu frecvenţa curentă.
Domeniul de frecvenţă este cuprins între 20 Hz şi 20 kHz, acoperit prin trei
subdomenii, după cum urmează:
I = 20 - 200 Hz; II = 200 - 2000 Hz; III = 2 - 20 kHz.
Amplitudinea celor trei forme de semnal, reprezintă faţă de valoarea tensiunii
de alim entare, urm ătoarele procentaje aproxim ative: 100% pentru semnal
dreptunghiular, 50% pentru semnal triunghiular şi 15% pentru semnalul sinusoi
dal. Pentru o variaţie a tensiunii de alimentare cuprinsă între 9 şi 15 V, valoarea
RMS a semnalului sinusoidal este de 450... 700 mV. Prin reglajul corect al
semireglabililor SR1 şi SR2, factorul de distorsiune armonică este de cca 3%, iar
variaţia de amplitudine nu depăşeşte ± 1dB. Pentru reducerea factorului de
distorsiune armonică se poate apela la artificiul de simetrizare a semnalului
triunghiular, folosit în schemele anterioare.
Condensatoarele conectate între ieşirile porţilor III, IV şi masă, preîntâmpină
apariţia unor oscilaţii parazite de înaltă frecvenţă. De asemenea, se recomandă
decuplarea sursei de alimentare, chiar pe terminalele 7 şi 14 ale CI1, cu un
condensator electrolitic de 50 (J.F/16V şi unul ceramic de 100 nF.
(A. LĂZĂROIU - TEHNIUM 4/1991)
GENERATOR DE FUNCŢII (V)
Generatorul de funcţii a cărui schemă este prezentată în figura 98 produce

simultan trei forme de undă: sinusoidală, triunghiulară şi dreptunghiulară. în scopul
simplificării montajului şi a reglajelor, precum şi pentru obţinerea unor parametri
calitativi mai buni, s-a optat pentru generarea unei frecvenţe fixe.
Generatorul propriu-zis este compus dintr-un integrator realizat cu poarta I din
CI1 de tip CMOS 4011 şi triggerul Schmitt constituit din porţile II şi III. La ieşirea
triggerului Schmitt este disponibil semnalul cu formă dreptunghiulară, iar la ieşirea
integratorului apare semnalul trunghiular. Acesta din urmă este transformat în
semnal sinusoidal prin intermediul convertorului realizat cu poarta IV. Pentru
îmbunătăţirea formei de undă, la ieşirea convertorului triunghiular/sinusoidal, este
conectat un filtru trece-jos format din R4, C3.
Cele trei ieşiri de semnal au înseriate rezistenţe de 10 kfi, pentru a se asigura
funcţionarea corectă a generatorului la impedanţe de sarcină reduse.
Pentru reglajul generatorului de funcţii este necesar un osciloscop care
se conectează la ieşirea de semnal sinusoidal. Mai întâi se tatonează rezistorul
R1 (sau co nd en satorul C1), în ju ru l va lo rii ind icate , până la obţin erea
frecvenţei de 1000 Hz.
Forma semnalului se stabileşte prin intermediul semireglabilului SR1 până la

obţinerea unei sinusoide cu formă cât mai corectă. Reglajul nivelului optim de
conversie corespunde unei amplitudini a semnalului sinusoidal de cca 225 mVrms.
Generatorul se alimentează de la o sursă de tensiune de 3 V, la care curentul
absorbit este de aproximativ 1 mA. Tensiunea de alimentare poate creşte până la
9 V; în acelaşi timp creşte proporţional curentul absorbit şi amplitudinea semnalelor
prezente la cele trei ieşiri.
Tensiunile de ieşire corespunzătoare celor trei form e de semnal sunt
dependente de tensiunea de alimentare. în general, ele au următoarele valori vârf
la vârf: sinusoidal 25%, trunghiular 45% şi dreptunghiular 90% din valoarea
tensiunii de alimentare a generatorului. Semnalul triunghiular şi cel sinusoidal
sunt axate pe Vz din valoarea tensiunii de alimentare.
(A. LĂZĂROIU)
co
+
OO
s_
S3
CxQ
Figura 99.
D E TE C TO R DE M E TA LE
Montajul permite detectarea obiectelor metalice aflate sub pământ sau în pereţii
locuinţelor (conducte, circuite electrice etc.).
în schema din figura 99, porţile I şi II din CI1 de tip CMOS 4011 formează un
oscilator cu frecvenţă fixă. Poarta III împreună cu componentele L1, C1, C2 formează
un oscilator cu frecvenţă variabilă. Poarta IV funcţionează ca mixer al semnalelor
produse de cele două oscilatoare. Deşi frecvenţa acestora se află în domeniul
100...200 kHz, semnalul de la ieşirea mixerului este situat în domeniul audio.
Pentru început, prin intermediul potenţiometrului P1, se stabileşte egalitatea
frecvenţelor, pentru care în cască nu se va auzi nici un ton. Apoi se apropie bobina
L1 de un obiect metalic; datorită modificării inductanţei, frecvenţa oscilatorului se
schimbă. La ieşirea mixerului apare diferenţa între semnalele aplicate la intrarea
acestuia. Această diferenţă de joasă frecvenţă este amplificată în curent pentru a
putea fi ascultată într-un difuzor sau în căşti de impedanţă scăzută.
Inductanţa L1 se realizează prin bobinarea a 35.. .40 spire CuEm 0,4 mm, pe un
suport cu diametrul de 16... 17 cm. Bobina astfel formată, se scoate de pe suport şi
se înfăşoară cu bandă izolantă. Peste banda izolatoare se înfăşoară o folie subţire de
aluminiu care formează ecranul bobinei.
(RADIOTECHNiKA 10/1989)
COM ANDA CR EPUSCULARĂ
Acest montaj realizează conectarea automată a unui aparat electric oarecare, fie
la apariţia zorilor, fie la lăsarea serii. Aşa de exemplu montajul poate realiza luminarea
automată a vitrinei unui magazin ia lăsarea serii, poate pune în valoare printr-un
proiector, un colţ al grădinii dumneavoastră, sau asigură luminarea unui acvariu tropical.
Montajul poate fi folosit şi ca dispozitiv de protecţie antifurt. Sunt posibile numeroase
alte aplicaţii, deoarece montajul dispune de o inversare a semnalului de comandă.
„Ochiul" electronic este format dintr-o fotorezistenţă inclusă într-un divizor de
tensiune. După cum se poate observa în schema din figura 100, ieşirea divizorului
este aplicată unui trigger Schmitt, realizat cu porţile I şi II ale CI1 de tip CMOS 4011.
La întuneric, fotorezistenţă prezintă o valoare foarte mare, ceea ce face ca la intrarea
triggerului, tensiunea să fie apropiată de zero. în această situaţie, ieşirea triggerului
(terminalul 4), se află la nivel logic L. Cea de a treia poartă a CI1 este folosită ca
inversor, conectat direct la punctul B, în care nivelul logic va fi H.
Când lumina ambiantă este puternică, fotorezistenţă face ca nivelul de
tensiune aplicat pe intrarea triggerului să fie ridicat, ceea ce conduce la apariţia
unui nivel logic L în punctul B. Prin intermediul comutatorului S1, se dispune de
o comandă directă (poziţia B), sau inversă (poziţia A). în circuitul de colector al
tranzistorului T1 este inclus LED-ul dintr-un optocuplor. în serie cu acest LED se
află un altul, împreună cu rezistenţa de limitare R12. Optocuplorul este de fapt un
optotriac, cu detecţia trecerii prin zero. în acest fel se reduc la maximum paraziţii
ce apar când triacul comută; o atenuare suplimentară a perturbaţiilor se realizează
prin R8, R9 şi C5.
CD
O
bG
£
n I G îm— r_ ng CD V
O
i co ac ' 1
; IO CC i
f- tn r
C\J
rr
4 ,
So «["
LL
T_ u
Singurul reglaj al montajului vizează stabilirea sensibilităţii şi constă în reglarea

semireglabilului SR1 în aşa fel încât LED-ul L1 să se aprindă când lumina scade/
creşte faţă de un prag oarecare.
în timpul folosirii, fotorezistorul se va plasa într-un loc ferit de acţiunea directă a
sursei de lumină comandată prin acest montaj. în caz contrar, sistemul devine oscilant,
ceea ce nu este de dorit. Această precizare rămâne fără obiect, atunci când montajul
comandă un sistem de avertizare sonoră sau o sursă de încălzire.
în final, atragem atenţia că alimentarea montajului se face fără transformator
de reţea, ceea ce impune măsuri severe pentru evitarea electrocutărilor! Pentru
reducerea riscului de electrocutare, conectaţi nulul reţelei electrice la masa
montajului!
(ELECTRONIQUE PRACTIQUE, 213/1997)
N.A. Pentru cei care nu au un optotriac, dar sunt interesaţi de această fotocomandă, sugerăm
înlocuirea sistemului de alimentare cu unul clasic, cu transformator de reţea (cu secundar de 9. ..1OV).
în această situaţie, dispozitivul de comutare va fi un releu al cărui bobinaj se conectează între plusul
sursei de alimentare şi colectorul tranzistoruluiH , care se recomandă a fi de tip 2N2222. între aceleaşi
puncte se poate conecta şi LED-ul, înseriat cu o rezistenţă de limitare de 1 klî.
în paralel cu bobinajul releului se conectează o diodă pentru evitarea distrugerii tranzistorului.
Dacă se adoptă această modificare, este evident că triacul de putere şi elementele aferente
(R8-R11 şi C5), vor fi excluse.
OSCILATOARE CONTROLATE ÎN TENSIUNE
în figurile 101a, 101b, se prezintă schemele a două oscilatoare controlate în

tensiune (VCO), realizate cu CI de tip CMOS 4011. Ambele oscilatoare au ieşiri
complementare, ceea ce face posibilă folosirea lor în diverse tipuri de modulatoare
sau pentru controlul liniilor de întârziere.
Pentru valorile indicate în schemă, primul generator îşi modifică frecvenţa între
aproximativ 75 kHz şi 500 kHz, când tensiunea de control variază între zero şi
jumătate din valoarea tensiunii de alimentare. Rezistenţele R1, R2 sunt egale şi
pot avea valori cuprinse între 3,3 kQ şi 10 k£2, iar C2 între 33 pF şi 3,3nF.
Semireglabilul SR1 este util pentru sjmetrizarea impulsurilor de ieşire.
(RADIO FERNSEHEN ELEKTRONIK 5/1989)
Cel de al doilea montaj poate fi folosit ca generator bifazic de tact pentru controlul
liniilor de întârziere electronică de tip BBD.
Pentru valorile indicate în schemă, frecvenţa generatorului poate fi variată între
10 kHz şi 250 kHz, prin intermediul potenţiometrului P1. Valoarea rezistenţei R1 se
tatonează pentru obţinerea unui domeniu de variaţie cât mai mare. Condensatorul
C1 asigură pornirea oscilatorului la aplicarea tensiunii de alimentare, indiferent
de poziţia cursorului potenţiometrului P1.
(A. LĂZĂROIU, TEHNIUM 1/1991)
3 6 5 S c h e m e p r a c t ic e c u c ir c u it e in t e g r a t e CMOS 143
F i g u r a 101 ( a, b ) .
DIVERTISMENT CU ...4011
Montajul prezentat în schema din figura 102, este unul dintre cele mai simple
instrumente electromuzicale.
Fotorezistenţă FR este conectată în circuitul unui generator audio, realizat cu porţile
I şi II ale CI1 de tip CMOS 4011. Frecvenţa acestui generator variază în funcţie de
iluminarea foto rezistenţei.
Poarta III funcţionează ca detector de prag, cu intrarea comandată de atingerea senzorilor
A şi B. Poarta IV este folosită ca întrerupător controlat logic, dar şi ca „etaj final“.
Impulsurile produse de generatorul de audiofrecvenţă sunt aplicate uneia dintre
intrările porţii IV. Atât timp cât senzorii A şi B nu sunt în contact, la intrarea porţii III
există nivel logic H, la ieşire fiind nivei L. Acesta menţine blocată poarta IV, care nu
iasă impulsurile audio să treacă spre traductorul electroacustic (o cască telefonică
sau un rezonator piezoelectric). Dacă se ating senzorii cu degetul, stările logice se
inversează, ceea ce are drept urmare trecerea impulsurilor prin poarta IV.
în cască se va auzi un sunet a cărui înălţime este determinată de iluminarea
fotorezistenţei. Atingerea senzorilor, corelată* cu modificarea cantităţii de lumină care
cade pe fotorezistenţă, dă posibilitatea obţinerii sunetelor cu diferite înălţimi şi durate.
Senzorii au forma unor bare metalice sub care se plasează fotorezistenţă. în acest
fel, atingerea senzorilor cu unul, două, sau trei degete obturează parţial şi fotorezistenţă,
ceea ce are ca rezultat final obţinerea unor scurte secvenţe muzicale. „Translatarea"
domeniului de frecvenţă al instrumentului în sus sau în jos, se face prin schimbarea
iluminării iniţiale a fotorezistenţei, prin deplasarea aparatului într-un ioc în care lumina
ambiantă este mai puternică, respectiv mai slabă.
Sarcina optimă a „etajului final" constă dintr-o cască telefonică cu impedanţa de
120 ii. Se poate conecta şi un difuzor de 8 CI prin intermediul unui mic transformator
cu un primar având 700 spire CuEm 0,1 mm şi secundarul cu 150 spire CuEm 0,25
mm.
(RADIO - CS11/1990).
F i g u r a 102
N.A. Dacă utilizatorul va constata că îi lipseşte simţul muzical, montajul poate fi util pentru alte
aplicaţii. în acest scop, am introdus în schemă întrerupătorul S1 şi push-butonul PB1.
Scurtcircuitând senzorii cu întrerupătorul S1 şi întrerupând contactele S2, se pot obţine efecte
sonore prin apăsarea periodică a push-butonului PB1, simultan cu varierea iluminării FR.
Dat fiind consumul redus al montajului, acesta poate fi folosit ca tester pentru verificarea
condensatoarelor electrolitice, în special pentru determinarea polarităţii acestora (pentru această
aplicaţie, fotorezistenţa poate fi înlocuită cu un potenţiometru de 100 kfi sau o rezistenţă de 47...68 kfl).
Sunt nenumărate cazurile când marcajele de polaritate dispar (este cazul tipic al condensatoarelor cu
tantal sau al unora cu terminalele dispuse pe aceeaşi parte). Pentru a stabili polaritatea, se scurtcircuitează
senzorii prin S 1; S2 va fi întrerupt iar PB1 nu se apasă. Condensatorul ce urmează a fi verificat se
cuplează la bornele întrerupătorului S2. Dacă plusul condensatorului este conectat la plusul sursei de
alimentare, se va auzi un sunet scurt; când minusul condensatorului este conectat ia plusui sursei, se va
auzi un sunet continuu, cu nivel scăzut.
AVERTIZOR PENTRU FRIGIDER
Dacă din întâmplare uşa frigiderului rămâne întredeschisă, pătrunderea aerului

cald face să crească temperatura din interiorul frigiderului. în această situaţie, motorul
electric al frigiderului rămâne cuplat la reţea, iar alimentele se alterează.
în schema din figura 103 este prezentat un montaj care avertizează sonor
deschiderea uşii. Funcţionarea avertizorului este controlată de întrerupătorul S1,
acţionat de uşa frigiderului. Când acesta se deschide întâmplător sau rămâne
întredeschisă, după 30s se declanşează semnalul sonor de avertizare. De fapt, la
deschiderea uşii, contactele S1 se întrerup, iar condensatorul C1 începe să se încarce
prin R1. Când tensiunea ia bornele acestui condensator atinge o anumită valoare, se
deblochează astabilul format cu porţile I şi II din CI1 de tip CMOS 4011.
Durata de timp scursă între momentul deschiderii uşii şi declanşarea semnalizării
sonore este de circa 30s, şi este necesară pentru a nu declanşa semnalizarea la
deschiderile obişnuite, care durează de obicei, numai câteva secunde. Această
întârziere este determinată de valorile componentelor R1, C1.
Odată declanşat astabilul format din porţile I şi II, acesta controlează periodic
astabilul constituit din porţile III şi IV. Un traductor electroacustic (o cască telefonică
sau uit rezonator piezoelectric), va emite semnale sonore intermitente. Periodicitatea
de repetare a acestor semnale depinde de valorile R2, C2, iar frecvenţa semnalului
audi- este determinată de R3, C3. Se recomandă tatonarea valorilor acestor
componente aşa încât frecvenţa generată de astabil să corespundă frecvenţei de
rezonanţă a traductorului electroacustic folosit.
întrerupătorul S2 este util atunci când uşa frigiderului se deschide intenţionat mai
mult timp (de exemplu pentru curăţirea frigiderului).
(RADIO-CSI, 12/1986)
F i g u r a 103.
AVERTIZOR DE NIVEL
Montajul a cărui schemă este prezentată în fig ura 104 permite supravegherea
unui bazin cu apă. Electrozii A, B şi C se introduc în bazin, după cum urmează:
- electrodul C se fixează în apropierea marginii superioare;
- electrodul B se fixează la jumătatea înălţimii bazinului;
- electrodul A se plasează aproape de fundul bazinului.
Când apa atinge electrodul C, intrarea 6 a porţii II din CI1 de tip CMOS 4011 este
conectată la nivel logic L. Pe ieşirea aceleiaşi porţi este prezent un nivel H, care
blochează tranzistorul T1, de tip PNP. în consecinţă, LED-ul L1 este stins. Când apa
se află între electrozii B şi C, punctul B este pus la masă, iar C se află în aer. în
această situaţie, pe intrarea 2 a porţii I se aplică nivel L; nivelul logic H existent pe
ieşirea acestei porţi se aplică uneia dintre intrările porţii II. Deoarece şi cealaltă intrare
a porţii se află la nivel H, ieşirea porţii va fi în L. Aceasta face ca tranzistorulT1 să intre
în conducţie şi să alimenteze LED-ul, care va lumina continuu.
Când nivelul apei scade sub electrodul B, porţile I şi II permit transmiterea
impulsurilor provenite de la generatorul realizat cu porţile III şi IV, spre tranzistorulT1.
în consecinţă, LED-ul L1 va lumina intermitent, avertizând că nivelul apei a scăzut.
F i g u r a 104.
PREAMPLIFICATOR AF
După cum se ştie, porţile CMOS pot fi utilizate şi în dom eniul analogic. în
fig u ra 105 este prezentată o schemă practică de realizare a unui preamplificator
de audiofrecvenţă. Pream plificatorul foloseşte cele patru porţi ale CI1 de tip
CMOS 4011.
R2 R4
91 OK 2K
C1 p -i R3 - 5,
h "i o22K-m 'h
-
— 30K 6
0,1|J
CI1 4011
(a)
(b )
(c)
Impedanţa de intrare a preamplificatorului este de 22 kQ, iar tensiunea maximă

de intrare este de 100 mV. Prin intermediul semireglabilului SR1 se poate regla factorul
de amplificare între 12 şi 1200. în acest fel este posibilă amplificarea semnalelor de
intrare cu tensiune cuprinsă între 1 şi 100 mV.
Banda de frecvenţă pentru amplificare egală cu 12 este de 40 Hz...20 kHz.
în schemele b şi c din figura 105 se dau două exemple de aplicaţii ale acestui
preamplificator.
în prima schemă se prezintă un aparat pentru măsurarea nivelului sonor, iar în
cea de a doua, un comutator acustic. Ambele aparate folosesc preamplificatorul
prezentat succint mai sus, la care şe conectează un microfon electret polarizat
corespunzător.
Releul capacitiv este un releu electronic care reacţionează la modificarea

capacităţii dintre un traductor şi masa montajului. Releul capacitiv este util pentru
paza unor obiecte: atunci când cineva se apropie de obiectul păzit, releul
semnalizează sonor sau luminos. Cele mai multe relee capacitive constau dintr-un
oscilator de frecvenţă ridicată (sute de kHz), la care se conectează traductorul. La
apropierea unei persoane, în paralel cu circuitul oscilant al acestui oscilator apare
0 capacitate suplimentară care modifică frecvenţa. Această modificare este detectată
şi folosită pentru avertizare. Un asemenea releu capacitiv este destul de sensibil,
detectând modificări foarte reduse ale capacităţii (de ordinul unui picofarad). în
schimb, acest releu produce interferenţe radio, care deranjează recepţia în
apropiere. Dacă oscifatorul fo lo sit în releu va lucra în dom eniul audio,
radioreceptoarele nu vor mai fi deranjate. Este adevărat că un asemenea releu
este mai puţin sensibil, dar simplitatea sa şi reglajele minime îl recomandă
începătorilor.
Schema releului este prezentată în figura 105. El conţine un singur CI şi nu
apelează la inductanţe ca în cazul folosirii oscilatoarelor de înaltă frecvenţă. Porţile
1şi I! ale CI1 de tip C M O t 4011 constituie un gene'rator care lucrează pe frecvenţa
de 1 kHz. La ieşirea acestuia este conectat circuitul de derivare format din R2, C2,
C3. Poarta III îndeplineşte rolul de comparator, între tensiunea pe terminalul 9 şi
tensiunea de prag a porţii. Ieşirea comparatorului este conectată la releul elec
tronic reaiizat cu poarta IV, care transmite impulsurile de 1 kHz spre traductorul
electroacustic care poate fi un rezonator piezo sau o cască telefonică cu impedanţă
mare.
Cât timp capacitatea între traductorul conectat în punctul A şi masa montajului
(punct B), este redusă, pe rezistenţa R2 şi implicit pe intrarea 9 a porţii III, apar
impulsuri scurte cu polaritate pozitivă. La ieşirea acestei porţi (terminalul 10), apar
aceleaşi impulsuri scurte, dar cu polaritate negativă.
Altfel spus, tensiunea la ieşirea acestei porţi se află în cea mai mare parte a
timpului, la nivel H, iar pe durate foarte scurte, la nivel L. Condensatorul C5 se
încarcă lent prin R3 când nivelul logic la ieşirea porţii III este H, şi se descarcă
rapid prin dioda D1 când nivelul logic este L. Atunci când curentul de descărcare
depăşeşte pe cel de încărcare, tensiunea pe condensatorul C5 rămâne la nivel
logic L, şi poarta IV este blocată pentru semnalul de audiofrecvenţă.
La apropierea mâinii de traductor capacitatea faţă de masa montajului creşte,

ampiitudinea impulsurilor pe R2 scade, şi rămâne sub pragul de comutare al porţii
Iii. La ieşirea acesteia, va fi permanent nivel logic H, care încarcă la acest nivel şi
co ndensatorul C5. în această situaţie, poarta IV transm ite sem nalul de
audiofrecvenţă şi traductorul electroacustic (rezonatorul piezo sau casca telefonică),
produce sunet.
Sensibilitatea releului capacitiv se poate regla prin intermediul trimerului C3.

Consumul montajului în stare de veghe este de 1,5 mA şi se dublează cînd
detectează apropierea mâinii.
Traductorul este format dintr-o plasă sau placă metalică subţire cu dimensiunile
aproximative de 200 x 200 mm.
Verificarea şi reglarea releului capacitiv se fac în succesiunea indicată mai jos. Se
atinge cu o mână conductorul neizolat conectat în punctul B şi se reglează
condensatorul C3 până la dispariţia sunetului emis de cască sau rezonatorul piezo.
Apropiind cealaltă mână de traductor, sunetul trebuie să-şi facă apariţia. Dacă aceasta
nu se întâmplă, se măreşte capacitatea condensatorului C3. Dacă semnalul sonor nu
apare, trebuie micşorată capacitatea condensatorului C2 (sau exclus din montaj). O
reglare precisă a trimerului C3, face ca releul să detecteze prezenţa mâinii la o distanţă
de peste zece centimetri faţă de traductor.
Releul capacitiv poate comanda şi diferite dispozitive de alarmare sau execuţie.
Pentru aceasta, ieşirea porţii se conectează printr-o rezistenţă de 5,1 kQ la baza
unui tranzistor PNP (de ex. BC 308), al cărui emitor se conectează la plusul sursei
de alimentare. în circuitul de colector se înseriază un releu electromecanic sau un
divizor 1:1 (100 Q + 100 Q.) prin care se comandă un tiristor.
(RADIO-CS11/1988)
TESTER PENTRU BECURI Şl SIGURANŢE

De obicei, continuitatea filamentelor becurilor sau a siguranţelor se face cu
ajutorul ohmetrului. Dar, pentru a asigura un contact sigur între cele două cabluri
ale ohmetrului şi obiectul testat se folosesc ambele mâini. Montajul prezentat este
mai practic şi asigură efectuarea operaţiei de verificare numai cu o mână, fără
manevrarea suplimentară a altor cabluri. Funcţionarea montajului a cărui schemă
este prezentată în figura 107 se bazează pe proprietatea corpului uman de a
conduce curentul electric. Datorită sensibilităţii deosebite, curentul de valoare
infimă ce trece prin corp şi prin bec sau siguranţă (dacă acestea sunt în stare
bună), este suficient pentru a oferi o indicaţie sonoră şi luminoasă.
Sensibilitatea deosebit de mare a testerului este asigurată de amplificatorul
Darlington, realizat cu tranzistoarele T1 şi T2. Divizorul de intrare format de R1/R2
asigură o funcţionare ireproşabilă a montajului, când utilizatorul atinge cu degetul
direct punctul de test, sau prin elementul ce urmează a fi verificat. Când tranzistorul
T2 este în conducţie, ca urmare a atingerii punctului de test, el alimentează prin
R3, dioda luminiscentă L1, dar şi pe cea inclusă în optocuplorul CI1, cu care este
înseriată.
Restul schemei este destinat pentru producerea unui semnal sonor, care
dublează indicaţia LED-ului L1, atrăgând suplimentar atenţia utilizatorului.
Pentru a nu se monta un întrerupător pe linia de alimentare şi pentru a prelungi
durata bateriei de 9 V, s-a apelat la un artificiu prin care CI2 de tip CMOS 4011 se
alimentează numai când este nevoie. Dacă fototranzistorul din optocuplor se află
în stare de conducţie, el pune la masă baza tranzistorului T3 de tip NPN (prin R5),
permiţând alimentarea CI2 pe terminalul 14, corespunzător liniei de plus.
Generatorul de joasă fecvenţă prin care se face semnalizarea audio este realizat
cu porţile II şi III din CI2; el începe să funcţioneze numai când poarta I, transmite
intrării 5 a porţii II, un nivel logic H.
Prin intermediul semireglabilului SR1 se reglează frecvenţa semnalului audio

în aşa fel încât să se obţină un randament maxim de la rezonatorul piezo conectat
la bornele porţii IV. Acest mod de conectare a rezonatorului conduce la obţinerea
unei puteri acustice mai mari, deoarece traductorul este atacat, cu semnale
complementare.
152 365 S c h e m e p r a c t ic e c u c ir c u it e i n t e g r a t e CM OS
D E T E C T O R DE C O N S U M
Telecomanda receptorului de televiziune măreşte considerabil confortul

telespectatorului. De multe ori însă, odată cu pornirea televizorului, trebuie asigurată
şi alimentarea electrică a unui amplificator de antenă, a unui decodor sau a iluminatului
de ambianţă. în general, aceste dispozitive auxiliare nu sunt prevăzute cu controi
de la distanţă.
Montajul din fig u ra 108 rezolvă această problemă, alimentând automat toate
aparatele enumerate mai sus, odată cu pornirea televizorului. Este vorba de un
detector de consum a cărui funcţionare se bazează pe sesizarea cuplării
televizorului la reţeaua electrică de c.a. Odată alimentat receptorul de televiziune,
la bornele unei rezistenţe cu valoare foarte mică, înseriată cu receptorul, apare o
cădere de tensiune. Această tensiune cu amplitudine redusă este amplificată şi
tratată corespunzător, aşa încât în final, asigură alimentarea aparatelor utilitare,
prin intermediul unui releu.
Alimentarea detectorului se face direct de la reţeaua de 220 V c.a., prin
condensatoarele C1 şi C2. După redresare şi stabilizare, prin diodele D1, D2 şi DZ,
tensiunea este filtrată cu condensatorul electrolitic C3. Rezistenţa R3 asigură
descărcarea condensatoarelor C1 şi C2 când se deconectează montajul de la reţea,
în acest fel sunt evitate unele neplăceri provocate de atingerea terminalelor acestor
condensatoare (prin intermediul cablului de alimentare).
Curentul absorbit de televizor generează la bornele rezistenţei R2 o cădere de
tensiune. Dacă aceasta din urmă este suficient de mare pentru a depăşi potenţialul
joncţiunii BE a tranzistorului T 1, pe colectorul acestuia apar stări L, sub formă de
impulsuri. în caz contrar, tranzistorulH rămâne blocat, pe colectorul său regăsindu-
se tensiunea de alimentare, respectiv 12 V.
Valoarea rezistenţei R2 se alege în funcţie de puterea receptorului; în tabelul alăturat
sunt indicate valorile acestei rezistenţe pentru diferite puteri uzuale.
...... ...... n
Puterea 30 50 75 100 150 200
receptorului [VVj
Rezistenţa 5,5/0,25 3,6/0,25 2,4/0,5 1,8/0,5 1,2/1 0,91/1
şi puterea R2 jiî/W ]
Pentru o mai mare siguranţă în funcţionare, se recomandă dublarea valorii puterii

R2, indicată în tabel.
Diodele D3-D6 şuntează rezistenţa R2, limitând tensiunea la 1,2V, când receptorul
are o putere mai mare decât cea nominală. Prin intermediul semireglabilului din circuitul
de bază al tranzistoruluiT1, se stabileşte pragul la care se face dectectarea consumului.
Când are loc detectarea consumului, pe colectorul tranzistoruluiT 1 apar impulsuri
care declanşează monostabilul format din porţile III şi IV ale CI1 de tip CMOS 4011.
La ieşirea monostabilului apar impulsuri L, cu durata de 15 ms. Poarta I inversează
starea, aşa încât pe terminalul 3 apar impulsuri H cu durata de 15 ms.
Dioda D8, rezistenţele R7 şi R9, împreună cu condensatorul C6 formează un
circuit de integrare; în timpul stărilor H, C6 se încarcă rapid prin rezistenţa de valoare
mică R7. Când la ieşirea porţii i este nivel logic L, condensatorul C6 nu se
oo
O
E3
txQ
P -H
LU
LU cr
£L D
< <
poate descărca decât prin rezistenţa de valoare mare R9. în această situaţie, la intrarea
porţii II, nivelul este pseudo H, valoarea minimă rămânând permanent superioară
potenţialului de declanşare a acestei porţi. Rezumând, se poate spune că, atât timp
cât consumatorul este cuplat la reţea, la ieşirea porţii II există permanent starea L,
ceea ce conduce la saturarea tranzistorului T2.
Releul din circuitul de colector al tranzistorului T2 va fi activat, acţionând
prin contactele sale alimentarea aparatelor auxiliare. Dioda D7 protejează
tranzistorul T2 de supratensiunile care apar în momentul decuplării bobinei
releului.
Pentru reglaj, se poziţionează cursorul semireglabilului la masă. După conectarea
receptorului la reţea, se roteşte cursorul spre cealaltă extremitate, până când releul
atrage. Cursorul se mai roteşte puţin peste această poziţie, în scopul obţinerii unei
stabilităţi ridicate în funcţionare.
Atenţie, montajul se află în contact direct cu reţeaua electrică de 220 V !
(ELECTRONIQUE PRATIQUE201/1996)
LUMINĂ DINAMICĂ
Sunt cunoscute efectele luminoase produse de orgile de lumină care se aprind în

ritmul intensităţii semnalelor de audiofrecvenţă, repartizate în benzi de frecvenţă cărora
le corespund diferite culori. Pe lângă acestea există alte tipuri de lumini dinamice folosite
în sălile de dans. De obicei, acestea evoluează cu viteză constantă; este însă
posibilă obţinerea luminilor care îşi schimbă în permanenţă viteza de „alergare11.
Schema unui montaj simplu care produce lumini dinamice în permanentă
modificare, este prezentată în figura 109. Partea de comandă a montajului este
constituită din două generatoare realizate cu porţile din CI1 de tip CMOS 4011.
Semnalele dreptunghiulare de la ieşirile acestor generatoare atacă amplificatoarele
de curent folosite pentru controlul triacelor.
Triacele aprind opt becuri repartizate câte două pe patru cai. Numărul becurilor
repartizate pe o cale poate fi mărit până la limita admisă de triac.
Reglajul frecvenţei de control se face prin intermediul semireglabilelor SR1
şi SR2, în aşa fel încât cele două frecvenţe să fie foarte apropiate. în această
situaţie, luminile se aprind fără o periodicitate definită. Viteza aparentă de
„alergare11 a luminilor creşte progresiv până atinge un maximum, după care
scade, pentru ca în final să se oprească, becurile luminând alternativ. Apoi
încep din nou să „alerge11, însă în sens invers, adică de la o viteză redusă spre
valoarea maximă.
Atenţie! Masa montajului este în contact direct cu reţeaua electrică; conectaţi în
aşa fel încât nulul reţelei să corespundă punctului de masă al montajului şi evitaţi
atingerea montajului.
(FUNKSCHAU 9/1979)
as
o
a
bJ3
?SrpSr pigr fSrş

sus s 0 -
Figura 110.
TAHOMETRU (TUROMETRU)
Tahometrul (turomeîrul) prezentat mai jos măsoară frecvenţa cu care este

întrerupt un fascicul luminos. Pentru aceasta, pe axul a cărui turaţie instantanee
trebuie aflată, se fixează o paletă care întrerupe periodic lumina proiectată pe un
fotoelement. Acest fotoelement poate fi o fotodiodă, un fototranzistor sau, pentru
turaţii mici, un fotorezistor.
în schema din figura 110, valoarea rezistenţei R1 se tatonează în funcţie de
tipul fotoelementului, în aşa fel încât tensiunea în punctul A să fie egală cu jumătate
din tensiunea stabilizată de dioda DZ1.
Dacă pe fotoelem ent cade lumină, curentul care circulă prin fotodioda D1
şi rezistenţa R1 creşte, iar tensiunea în punctul A scade. Saltul de tensiune
care apare, declanşează monostabilul realizat cu porţile II şi III din CI1 de tip
CMOS 4011.
în stare de repaus, intrările porţii III se află conectate la nivel logic L, prin R5,
iar ieşirea la nivel H. De asemenea, la ambele intrări ale porţii II se află nivel logic
H, astfel încât ieşirea acestei porţi se află la nivel L. Atunci când prin C2 se aplică
un impuls negativ la intrarea porţii II, ieşirea acesteia trece în stare logică H.
Deoarece se modifică şi starea logică a porţii III, la cealaltă intrare a porţii II se va
aplica tot un nivel logic L. Montajul rămâne în această stare până la descărcarea
condensatorului C3. Când aceasta se întâmplă, intrările porţii III revin la nivel L
şi monostabilul basculează în starea Iniţială. în acest fel, monostabilul transformă
fiecare impuls luminos detectat de fotodiodă, într-un impuls cu durată constantă.
Aceste impulsuri cu durată constantă sunt transmise intrumentului Indicator prin
poarta IV şi R6, SR1.
Lampa L se foloseşte atât pentru stabilizarea tensiunii de alimentare a CI1
(împreună cu DZ1), cât şi pentru producerea fasciculului luminos proiectat pe
fotodiodă.
Comutatorul S1 selectează domeniul de măsurare; când comutatorul este închis
(C4 în pafdiel cu C3), domeniul de măsurare este cuprins între 0 Hz şi 330 Hz (0-
19800 turaţii/minut), iar când S1 este deschis, domeniul de măsurare este cuprins
între 0 Hz şi 660 Hz (0-39600 turaţii/minut).
COMPRESOR DE FRECVENŢĂ
Acest compresor de frecvenţă poate fi folosit pentru îmbogăţirea sonorităţilor

produse de o chitară electrică. Pentru modificarea timbrului sonor, se apelează
de obicei la dubloare de frecvenţă, care translatează semnalul cu o octavă mai
sus.Montajul prezentat în schema din figura 111, realizat cu CI1 de tip CMOS
4011 permite divizarea frecvenţei, translaţia semnalului făcându-se de această
dată, cu o octavă mai jos. Pentru reglarea exactă a divizării cu doi, este prevăzut
potenţiometrul P1.
(1500 SCHEMAS ET CIRCUITS ELECTRONIQUES)
Figura l l i
TESTER PENTRU CUARŢ

Pentru verificarea rapidă a funcţionării cuarţurilor se recomandă montajul a cărui
schemă este prezentată în figura 112.
Cuarţul ce urmează a fi testat se conectează într-un circuit oscilator, realizat cu
poarta I din CI1 de tip CMOS 4011. Poarta II este folosită ca separator între oscilator
şi LED-ul L1, care indică prin aprindere, funcţionarea oscilatorului şi implicit starea
cuarţului.
Tensiunea de alimentare va fi de 4,5.. .5V.
(1500 SCHEMAS ET CIRCUITS ELECTRONIQUES)
F i g u r a 112.
SONERIE CU SENZOR
Spre deosebire de soneriile electrice obişnuite, soneria prezentată mai jos are o
sonoritate mai plăcută, iar întrerupătorul cu senzor nu se defectează.
în schema din figura 113 primele două porţi ale CI1 de tip CMOS 4011 constituie
un astabil, iar celelalte două porţi formează amplificatorul de „putere". în repaus, pe
intrările porţii I se aplică prin R1, nivel logic L, care blochează astabilul. în această
situaţie, curentul absorbit este sub valoarea curentului de autodescărcare al
bateriei.
La atingerea senzorilor S1, S2, cu degetul, se închide circuitul de reacţie
negativă în c.c. al porţii I şi astabilul începe să funcţioneze. Frecvenţa semnalului
depinde de valoarea condensatorului C1 şi suma rezistenţelor R2, R3 şi rezistenţa
pielii între cei doi senzori. Aşa se face că, dacă se apasă mai tare pe senzori, se
modifică frecvenţa semnalului sonor,
Transformatorul T1 este un transformator recuperat de la un radioreceptor
tranzistorizat de tip vechi; se foloseşte întreaga înfăşurare primară. Difuzorul are
impedanţa de 4...8 Q şi puterea de 0,1... 0,5 W.
Senzorii pot fi realizaţi sub forma a două trasee paralele distanţate la 2 mm, obţinute
pe o plăcuţă mică (maxim 20 x 20 mm), de sticlostratitex placat.
N.A. Pentru a obţine un nivel sonor maxim tatonaţi valoarea condensatorului C1, în aşa fel
încât frecvenţa semnalului să corespundă unei frecvenţe de rezonanţă a difuzorului.
C1
Figura 113.
MINITIMER
Măsurarea timpului este necesară întotdeauna; pentru aceasta există cele mai
diverse ceasuri, cronometre şi alte dispozitive. Noi propunem o construcţie electronică
simplă-minitimer. El poate avea o serie de aplicaţii, ca de exemplu limitarea convorbirilor
telefonice, a timpului de expunere a participanţilor la diverse manifestări sau pentru
diverse jocuri.
Intervalul de timp în care funcţionează montajul propus, este cuprins între 5 secunde
şi 7 minute; la expirarea duratei prestabilite, un LED avertizează prin luminare
intermintentă.
Schema din figura 114 conţine un singur CI de tip CMOS 4011. Când condensatorul
C1 este descărcat, nivelul logic la ieşirea porţii I (terminal 3), este H; la ieşirea porţii II
(terminal 4), nivelul logic este L. în această situaţie, astabilul controlat logic, realizat cu
porţile III şi IV este blocat. Când astabilul este blocat (nivel logic L pe intrarea 8 a porţii
III), LED-ul L1, luminează continuu, indicând funcţionarea montajului.
Când tensiunea la bornele condensatorului C1 atinge o anumită valoare, stările
logice ale porţilor I şi II se inversează. Aceasta conduce la deblocarea astabilului;
LED-ul începe să lumineze intermitent cu o periodicitate de 1 s, indicând expirarea
duratei.
Temporizarea se reglează prin intermediul potenţiometrului P1, care va fi calibrat
iniţial cu ajutorul unui ceas electronic sau a unui cronometru de orice fel.
Consumul montajului este de aproximativ 10 mA pentru tensiuni de alimentare
cuprinse între 9 si 12 V.
+9 V
Figura 11 4.
în schemele din figura 110 (a-g) sunt prezentate câteva oscilatoare cu cuarţ,
realizate cu una sau două porţi din CI de tip CMOS 4011.
între schemele prezentate există unele diferenţe atât în ce priveşte frecvenţa
cuarţului, cât şi din punct de vedere al configuraţiei în care acesta este inclus.
CI CMOS 4011 se alimentează la tensiunile indicate în scheme, dar domeniul de
variaţie al acestora este mai larg (5...15 V). Se recomandă decuplarea alimentării
printr-un condensator de 100 nF conectat direct pe terminalele de alimentare,
respectiv 7 şi 14.
Menţionăm că autorul prim ei scheme prezentate mai jos, face precizarea
că frecvenţa oscilatorului se poate regla fin prin m odificarea valorii tensiunii
de alim entare.
(b ) 1MHz
F i g u r a 115 ( a, b, c).
O +12 V
(e)
(f)
F i g u r a 115 ( d, e, f).
-O +12 V
14
d »V
R1
20M
Q
1/2 CU 4011
HQK
3,2768 MHz
C1 C2
T TSpF 39 pF (g)
Figura 115 (g).
FLASHER CONTROLAT
Montajui a cărui schemă este prezentată în figura 116 este un astabil controlat
ogic. Când intrarea 1 a p o rtiila C H de tip CMOS 4011 este !a nivel logic H, LED-ul L1
uminează intermitent, cu o frecvenţă de 1-2 Hz. Când intrarea se află la nivel logic
L, LED-ul L1 rămâne stins.
Dacă montajul se foloseşte pentru semnalizare continuă, intrarea 1 se conectează
a plusul sursei de alimentare.
F i g u r a 116.
GENERATOARE FOTOCOMANDATE
Frecvenţa impulsurilor generate de astabilul prezentat în schema din figura 117a

variază într-un anumit domeniu, în funcţie de intensitatea luminii ce cade pe
fotoelement.
Când fotoelementul este un fototranzistor, şi condensatorul C1 = 1 0 0 nF;
frecvenţa variază între circa 10 Hz şi 1kHz. Deoarece fototranzistorul este conectat
în diagonala unei punţi redresoare cu diode, factorul de umplere al impulsurilor
dreptunghiulare rămâne constant.
în figura 117 b, factorul de umplere al impulsurilor variază în funcţie de intensitatea
luminii, ca şi frecvenţa. Pentru valorile indicate în schemă, frecvenţa variază între 500
si 1000 Hz.
(a)
(b )
F i g u r a 117 ( a, b) .
GENERATOR DETON
Schema celui mai simplu generator de ton care poate fi folosit pentru învăţarea
a'■‘abetului Morse este prezentată în figura 118. Generatorul foloseşte o singură poartă
cin CI de tip CMOS 4012 (pot fi folosite şi CI 4011 sau 4023).
Intrările porţilor nefolosite în montaj se vor conecta la masă.
Tonalitatea sunetului poate fi modificată într-un domeniu limitat prin tatonarea valori
condensatorului electrolitic C1. Impedanţa căştilor trebuie să fie de minimum 1 kfi.
(R A D IO -C S 1 11/1990)
Figura 118.
TESTER
Schema prezentată în figura 119 constituie un tester foarte simplu pentru verificarea
si măsurarea valorii rezistenţelor. Montajul poate înlocui un ohmetru obişnuit.
Funcţionarea testerului se bazează pe principiul punţii de măsură, care include
potenţiometrul P1, rezistorul verificat Rx şi indicatorul de echilibru al punţii. Două dintre
braţele punţii sunt formate din porţile logice NAND ale C11 de tip CMOS 4012. Folosirea
acestora este posibilă datorită valorii extrem de reduse a curentului de intrare al porţilor,
specifică CI CMOS.
în starea iniţială, pe una dintre intrările porţii I (terminal 5), există nivel logic L, iar
pe celelalte intrări (2,3,4), nivel logic H; în această stare, ieşirea porţii I se află la nivel
H. Deoarece ieşirea pprţii II se află la nivel logic L, tranzistorul T1 este blocat şi LED-
ul L1 este stins.
Când se conectează Rx şi se roteşte cursorul potenţiometrului P1, de la masă
spre terminalul 5 al C11, la un moment dat, tensiunea pe acest terminal atinge pragul
de comutare şi porţile îşi schimbă stările logice, producând aprinderea LED-ului.
Această poziţie a cursorului potenţiometrului corespunde valorii rezistenţei verificate.
De aceea, cu potenţiometrul de 100 kQ, se pot verifica numai rezistenţe care nu
depăşesc această valoare. Pentru a măsura valori mai mari, potenţiometrul se poate
înlocui cu altul de valoare corespunzătoare.
Trebuie menţionat că precizia de măsurare a rezistenţelor mai mici de 10 k£2,

este scăzută, O precizie satisfăcătoare într-un domeniu larg, se poate obţine dacă
se folosesc trei potenţiometre de 10 k£2; 100 k£2 şi 1 M£2, introduse în circuit prin
intermediul unui comutator.
în final, se gradează scala potenţiometrului, conectând la bornele Rx, rezistenţe
de valoare cunoscută.
Figura 119.
GENERATOR BIFAZIC
Funcţionarea liniilor de întârziere electronică analogică (cu CI specializate de tip

BBD realizate în tehnologie MOS), sau a modulatoarelor balansate (realizate cu
comutatoare electronice CMOS), este asigurată de către generatoarele bifazice de
tact. în funcţie de aplicaţia concretă, generatoarele bifazice trebuie să producă semnale
de tact în antifază, cu frecvenţă fixă sau variabilă, într-un domeniu specificat.
în figura 120 este prezentată schema unui generator bifazic realizat cu CI de
tip CMOS 4013. Acest generator produce semnale în contrafază cu frecvenţă fixă
de circa 37,5 kHz. Primul bistabil din CI1 4013 împreună cu C1, D1, R1 şi C2, D2,
R2, formează generatorul propriu-zis. Semnalul produs de acest generator cu
frecvenţa de 75 kHz, se aplică divizorului realizat cu cel de al doilea bistabil.
Datorită divizării cu 2, frecvenţa semnalelor în antifază, cu care se controlează
liniile de întârziere sau modulatoarele balansate, este de 37,5 kHz.
Pe lângă aplicaţiile menţionate anterior, generatorul bifazic prezentat mai sus poate
fi folosit şi în structura convertoarelor de putere c.c. - c.a.
(A. LĂZĂROIU)
01 O o 02
1N4148 1N4148
Figura 120.
ZAR
Zarul cu şase feţe este folosit în numeroase jocuri de societate. O variantă

electronică a micului cub alb este propusă în schema din figura 121. Afişarea
rezultatului unei lansări se face prin intermediul unui afişor cu şapte segmente. Se
afişează cifrele de la 1 la 6; nu se afişează 0 şi nici 7, 8 şi 9.
Pentru a garanta imparţialitatea zarului electronic, alegerea cifrei este încredinţată
unor circuite logice realizate cu CI2, CI3 de tip CMOS 4013 şi şase diode de comutaţie.
Aceste circuite care formează un numărător-decodor sunt activate de generatorul de
impulsuri realizat cu CI1, de tip CMOS 4001 sau 4011.
Un alt generator de impulsuri controlează electrodul comun al afişorului cu şapte
segmente.
Funcţionarea generatorului principal de tact este controlată logic de bistabilul R-S,
realizat cu CI2, de tip 4013. La apăsarea tastei P ieşirea bistabilului deblochează
generatorul care trimite impulsuri numărătorului format din cele trei circuite bistabile
înseriate.
Ieşirile complementare ale acestor circuite sunt aplicate direct, sau prin circuite
logice AND şi OR (realizate cu diode de comutaţie), pe bazele tranzistoarelorT2-T7. La
rândul lor, tranzistoarele controlează cele şapte segmente, ceea ce are drept urmare
vizualizarea „defilării aruncării" zarului. în momentul apăsării tastei S, bistabilul R-S
blochează generatorul, numărătoarea încetează, iar afişorul indică o cifră (1-6),
memorată de cele trei circuite bistabile.
168 365 Scheme p ra c tic e cu c irc u ite in te g r a te CMOS
Figura I2 l.
365 S cheme pr a c tic e cu c ir c u it e in teg r a te CMOS 169
Tasta T (test) introduce în circuit condensatorul C2, care reduce frecvenţa

generatorului de tact de circa 1000 de ori; în acest fel, viteza de afişare scade, permiţând
urmărirea succesiunii cifrelor.
TranzistoareleT1-T7 sunt de tip BC107, BC171, iar diodele de tip 1N4148.
(AMATERSKE RADIO 1/1989)
N.A. Este interesant de observat modul de alimentare a celor trei Ci, în urma căruia apare o
reacţie datorită rezistenţei nedecuplate R1.
FORMATOR DE SEMNAL
Formatorul a cărui schemă este prezentată în figura 122, transformă impulsurile

dreptunghiulare aplicate la intrare într-un semnal sinusoidal aproximat.
Formatul constă dintr-un numărător modulo 3 realizat cu CI1 de tip CMOS 4013,
şi un convertor D/A simplu, cu două rezistenţe.
Frecvenţa de ieşire este de trei ori mai mică decât frecvenţa semnalului aplicat la
intrarea formatorului.
Acest formator simplu poate fi util în convertoare de tensiune, în aparatură de
telecomandă sau în generatoare pentru alimentarea electromotoarelor.
(ELEKTOR 38-39/1982)
F i g u r a 122.
Figura 123.
galben
LED1
RELEU STATIC
Releui sta tic este un nou tip de releu, 100% e le c tro n ic , fă ră piese
mecanice mobile; poate acţiona consum atori de mare putere (5 A/240 V).
Comanda releului static se face printr-un curent redus, de numai câţiva
miliamperi. Preţul şi dim ensiunile sunt mai reduse decât ale unui releu clasic,
iar funcţionarea este total lipsită de zgomote.
în plus, acest dispozitiv dispune de funcţia de detectare a trecerii prin zero,
care asigură efectuarea com utărilor fără apariţia paraziţilor electrici.
Schema unui montaj care permite cuplarea/decuplarea unui consumator
oarecare la/de la reţea prin interm ediul releului static, este prezentată în
fig u ra 123.
Elementul de comutaţie este un triac de tip izolat, de ex. BT138F (12 A/600 V).
Comanda acestui triac de putere se face printr-un opto-triac care asigură deschiderea
triacului cât mai aproape de momentul trecerii prin zero.
Com enzile pornit/oprit se realizează prin intermediul unui circuit basculant
bistabil de tip D; acest tip de bistabil este folosit în această aplicaţie nu atât
pentru proprietatea sa inerentă de memorare, cât mai ales pentru sim plitatea
utilizării intrărilor SET/RESET.
O apăsare pe butonul ON, validează intrarea SET (terminalul 6 al C il de tip
4013), ceea ce conduce la apariţia nivelului icgic H pe ieşirea Q. Acest nivel H
este aplicat pe baza tranzistorului T1 care activează opto-triacul CI2, de tip
MOC 3041 sau TLP 3041. LED-ul L3 de culoare roşie, înseriat cu LED-ul din
opto-triac, semnalizează punerea sub tensiune a consumatorului. Butonul OFF
este asociat intrării RESET (terminalul 4 al CI1 4013); apăsarea acestuia
conduce la decuplarea com utatorului, situaţie sem nalizată de LED-ul L2,
de culoare verde.
La fie c a re punere sub te n siu n e a m o n ta ju lu i, se pro du ce a u to m a t
resetarea CM 4013, prin interm ediul unul scurt impuls pozitiv, generat de
c o n d e n s a to ru l C 4. în a c e s t fe l se a s ig u ră d e c u p la re a in iţia lă a
condensatorului, la fiecare nouă utilizare a releului static.
LED-ul L1, de culoare galbenă, indică prezenţa tensiunii de alim entare
a m ontajului.
Se recomandă introducerea montajului într-o casetă de m aterial izolant,
pentru a evita orice contact periculos cu reţeaua de curent alternativ. Dacă
montajul se realizează pe circuit imprimat, este necesar ca traseele dintre triac
şi reţea să fie îngroşate cu cositor sau dublate cu un conductor de secţiune
adecvată puterii consumatorului.
Releul static prezentat mai sus, este deosebit de fiabil, perfect silenţios şl
poate comuta consumatori de puteri considerabile.
COMUTATOR SENZORIAL
Comutatorul senzorial reacţionează la atingerea unui contact (sau două) şi

este realizat cu CI CMOS de tip 4013. în schema din fig u ra 124 se foloseşte
num ai o secţiune de CI2 4013. C ealată secţiune se poate folosi pentru
realizarea unui alt comutator, după o schemă identică.
în stare de repaus, ieşirea Q1 se află la nivel logic L, iar ieşirea Q1 la nivel
H. Acest H logic se regăseşte la intrarea D, datorită com ponentelor R2, C1.
Deoarece intrările porţii I din CI1 de tip CMOS 4011 se află la nivel H (prin R1),
ieşirea acesteia are nivel logic L, nivel care se aplică la intrarea de tact a CI2.
La atingerea senzorului (punctul de contact A), frontul pozitiv aplicat pe
intrarea de tact, face ca starea logică din D să fie transm isă la ieşirea Q1;
tranzistorul T1 intră în conducţie.
Ieşirea Q1 trece în L, nivel care se transm ite pe intrarea D şi apoi, la
urm ătoarea atingere a senzorului, din nou la ieşirea Q1; tranzistorul T1 se
blochează.
Deşi comutatorul reacţionează numai la atingerea punctului A, există riscul
ca la o atingere prelungită, bistabilul să fie resetat rapid datorită tensiunii de
brum introdusă prin degetul cu care se atinge senzorul. De aceea, pentru a
creşte siguranţa de acţionare, se preferă atingerea sim ultană a am belor
contacte, A şi B.
Rezistenţa RL din circuitul de colector al tranzistorului T 1 permite limitarea
curentului şi se dim ensionează în funcţie de aplicaţie.
R4
F i g u r a 124.
Figura 125.
CONVERTOR PENTRU APARATE DE RAS
Convertorul a cărui schemă este prezentată în figura 125 permite alimentarea

aparatului de ras pentru c.a. de la tensiunea de 12 V c.c. existentă în autoturisme.
Convertorul ăste format dintr-un generator pilot, un divizor de frecvenţă, un
preamplificator şi un amplificator de putere.
Generatorul pilot este constituit dintr-o secţiune a CI1 de tip CMOS 4013,
împreună cu componentele aferente R1, R2, C1, C2, D1, D2. Frecvenţa acestui
generator pentru valorile indicate în schemă, este de 100 Hz şi prezintă o stabilitate
foarte bună, care nu depăşeşte 5% când tensiunea de alimentare variază între 6
şi 15V.
Cea de a doua secţiune a CI1 4013 este utilizată ca divizor cu 2, dar şi pentru
formarea a două semnale complementare. în acest fel, pe bazele tranzistoarelor
T1, T2, se aplică semnale în antifază, cu frecvenţa de 50 Hz. Preamplificatorul şi
CI1 sunt alimentate prin intermediul grupului de filtraj constituit din R5, C3, C4.
Etajul final este realizat cu tranzistoarele de putere T3, T4 şi transformatorul de
ieşire Tr1. în fă şu ra re a secundară a acestui transform ator, îm preună cu
condensatorul C5 şi sarcina constituie un circuit oscilant cu frecvenţa de rezonanţă
de aproximativ 50Hz.
Tranzistoarele T1, T2 de tip PNP, pot fi din seria BC, de exemplu BC 177,
BC251, BC252, BC308, BC557. Tranzistoarele T1, T2 se montează pe radiatoare
separate, cu suprafaţa de cca 8cm2; dacă se folosesc transzistoare cu capsulă
metalică, radiatorul nu este obligatoriu. Tranzistoarele de putere T3, T4 sunt de tip
2N3055.
Transformatorul Tr1 are o putere de 30 ... 40 VA şi poate fi recuperat de la orice
aparat electronic alimentat la reţeaua de c.a. 220V. înfăşurarea primară a acestui
transformator se păstrează şi serveşte ca secundar în această aplicaţie. înfăşurarea
primară se bobinează cu conductor CuEm 1,0mm şi are două secţiuni, fiecare
având un număr de spire care să asigure un coeficient de transformare egal cu 20,
raportat la înfăşurarea de 220V.
Singurul reglaj al convertorului constă în tatonarea valorii condensatorului C5,
pentru obţinerea unei tensiuni maxime la ieşire, cu sarcina conectată. Curentul
absorbit de convertor este de aproximativ 2,5 A.
(R A D IO -C S 1 11/1989)
ILUMINARE AUTOMATĂ
Montajul prezentat mai jos este recomandat iluminării toaletei. Montajul asigură
aprinderea şi stingerea automată a becului, prin intermediul unui comutator acţionat
de deschiderea uşii. S-ar putea spune că totul este foarte simplu, aşa cum se întâmplă
în cazul frigiderului, a cărui, uşă acţionează întrerupătorul din circuitul de alimentare.
- -salitate, problema se pune altfel deoarece deschiderea uşii trebuie să aprindă

-mina, care trebuie să rămână aprinsă şi după închiderea uşii (spre deosebire de
; m aţia întâlnită la frigider). Abia după următoarea deschidere şi închidere a uşii,
re c u l se stinge şi rămâne stins până la următoarea deschidere.
Problema se rezolvă cu CI de tip CMOS 4013, configurat conform schemei din
ig u ra 126. Comutatorul S se montează la uşă în aşa fel încât să fie acţionat de
=reasta. La deschiderea uşii, nivelul logic H aplicat la intrarea de resetare a bistabilului
C 1.1 (terminal 10), se transferă ieşirii Q (terminal 1) din bistabilul CI1.2. Drept urmare
•-anzistorulH se deschide, alimentează releul Re1, şi prin contactele acestuia, aprinde
: acul. După închiderea uşii, nu se înregistrează modificări. Următorul impuls pozitiv,
: mespunzător următoarei deschideri a uşii, apare inversat la ieşirea Q a Ci 1.2
-5'minal 1), ceea ce conduce la blocarea tranzistorului T1 şi la stingerea luminii.
Dacă din neatenţie uşa se deschide şi apoi se închide, ritmul funcţionării montajului
este perturbat. Această „eroare" poate fi corectată printr-o nouă deschidere şi închidere
= -s ii sau prin introducerea unui comutator suplimentar în schemă. Acest comutator
. a avea cele două poziţii fixe conectate la terminalele 1 şi 2 ale CU .2, iar contactul
gl sant, la baza tranzistoruluiU.
Montajul se poate alimenta la o tensiune de 5...15 V, în funcţie de tensiunea de
-coi a releului folosit.
Acest sistem de iluminare automată este adecvat şi altor dependinţe a căror uşă
este întotdeauna închisă (baie, cămară etc.)
F i g u r a 126.
CIFRU ELECTRONIC
în schema din figura 127 a se prezintă un cifru electronic care poate fi utilizat
atât ca zăvor la uşă, dar şi pentru asigurarea electronică a unor aparate, contra
fo lo sirii lor de către persoane n eautorizate (de exemplu receptoare TV,
videocasetofoane PC-uri etc.). Deşi montajul este foarte simplu şi ieftin, el permite
codarea a peste 5.000 de variante. Cine nu cunoaşte codul format din patru cifre,
nu poate deschide uşa, sau nu poate folosi aparatul protejat.
Fiecare dintre cele patru cifre de cod se introduc prin intermediul comutatorului S1
şi fiecare este confirmată prin apăsarea push-butonului PB1. Dacă cele patru cifre
care formează numărul de cod au fost corect introduse, releul Re1 atrage, asigurând
alimentarea circuitului protejat.
Deoarece la numărul de cod nu se poate repeta de două ori aceeaşi cifră, variantele
de codificare sunt de circa 5000.
Schimbarea codului este foarte simplă şi se face prin intermediul matricei din
figura 127 b.
în montajul electronic se folosesc două CI de tip CMOS 4013 (bistabile RS) şi un
CI de tip CMOS 4081 (porţi SI).
Să presupunem că numărul de cod este cel corespunzător conexiunilor din
figura 127 b, adică 1526; metoda „decodării" este descrisă mai jos. După trecerea
comutatorului S1 în poziţia 1 (corespunzătoare primei cifre a codului), se apasă push-
butonul PB1. Impulsul pozitiv aplicat comutatorului este echivalent nivelului logic H pe
intrarea de setare a bistabilului CI1 A. La ieşirea Q (terminal 1-CI1.A), apare în acest
caz, tot nivel H. Se poziţionează comutatorul pentru a doua cifră a codului, respectiv
5, şi se apasă din nou PB1. Poarta I din CI3 va primi la ambele intrări nivel H; ieşirea
acestei porţi va fi de asemenea la nivel H. în această situaţie şi ieşirea bistabilului
CI1 .B se va afla la nivel logic H. Se continuă în acelaşi fel şi pentru următoarele cifre
ale codului. Dacă şi ultima cifră a fost introdusă corect, pe baza tranzistorului T 1 se
aplică nivel H. Tranzistorul intră în conducţie şi provoacă atragerea releului, care rămâne
în această poziţie.
Dacă în succesiunea introducerii separate a cifrelor apar cifre incorecte, atunci se
aplică pe toate intrările de resetare un impuls, care trece instantaneu circuitele bistabile
în stare iniţială. în această situaţie releul rămâne nealimentat, iar persoana neautorizată
nu poate intra într-o încăpere, sau nu poate folosi aparatele protejate.
Numărul de cod poate fi mărit, dar se consideră că un cod cu patru cifre este mai
multe decât suficient.
Modul de conectare a celor patru bare (1-4) la cele zece poziţii ale comutatorului
S1, rămâne la latitudinea constructorului; conexiunile corespunzătoare codului stabilit
pot fi lipite direct. Dacă se doreşte modificarea periodică a codului, se preferă un
sistem cu conectoare mobile.
Atragem atenţia asupra conexiunii ce trebuie făcută între punctele notate RS (de
la terminalele 4 şi 10 din CI1, CI2), şi bara comună a poziţiilor nefolosite din matricea
de codificare.
(AMATERSKE RADIO A, 12/1985)
(a).
l 27
Figura
(q) LZ\ ui ejenujjuoo

178 365 Scheme p r a c t i c e c u c i r c u i t e i n t e g r a t e CMOS
Continuare din Figura 127 (a)
Figura 127 (b).
O A 0ZZ~ *
°iii r il
C\J n
> 1
1
128.
Figura
SONERIE MUZICALĂ
Soneria m uzicală a cărei schem ă este p rezentată în fig u r a 128 se

caracterizează prin aceea că tonalităţile şi durata secvenţelor sonore depind de
numărul şi/sau durata apăsării butonului S1. Când se apasă acest buton, la intrările
porţii I şi la una dintre intrările porţii III din CI2 de tip CMOS 4093, se aplică nivel
logic L. Prin urmare, pe ieşirea porţii III apare nivel logic H, care se aplică pe
intrarea DATA A din C11 de tip CMOS 4015. Pentru fiecare impuls de tact produs de
astabilul format cu poarta IV şi aplicat intrărilor CLOCK A, CLOCK B din CI1.
registrul static deplasează nivelul logic H cu un pas. Frecvenţa de tact produsă de
astabilul realizat cu poarta IV, este de circa 5 Hz.
Numărul nivelelor logice H deplasate, depinde direct de durata de acţionare a
butonului S1. După apariţia nivelului H pe cel puţin una dintre ieşirile registrului, prin
rezistenţa asociată acestei ieşiri se injectează curent în circuitul de bază al tranzistorului
T 1. Acest tranzistor este inclus într-o configuraţie de oscilator comandat în curent.
Când se eliberează butonul S1, montajul continuă să funcţioneze până când
condensatorul C1 se descarcă prin rezistenţa R2. Dacă butonul se acţionează repetat,
condensatorul rămâne încărcat, astfel că soneria sună în continuu. Deosebirea dintre
diferitele moduri de acţionare ale butonului S1, constă în introducerea unor succesiuni
diferite de nivele H, care generează secvenţe muzicale variate.
Ieşirea oscilatorului audio, notată AF în schemă, se aplică unui amplificator de
audiofrecvenţă.
Pentru o tensiune de alimentare cuprinsă între 5 şi 15 V, soneria necesită
aproximativ 10 mA.
(ELEKTOR 6/1979)
GENERATOR DE zfeOMOT
Generatorul de zgomot a cărui schemă este prezentată în figura 129 constă

dintr-un registru de deplast-re de 31 etaje, cu reacţie printr-o poartă SAU-EXCLUSIV.
Registrul de deplasare este realizat prin înserierea a patru CI de tip CMOS 4015.
Secvenţa generată este de lungime maximă, 23,- 1 . Semnalul de tact are frecvenţa
de aproximativ 250 kHz şi este generat de astabilul realizat cu porţile I, II şi III ale CI1
de tip CMOS 4030.
Reacţia se realizează prin aplicarea ieşirilor Q1B din CI3 şi Q3B din CI5 pe
intrările porţii IV a CI1; ieşirea acesteia este conectată la intrarea DATA A a primului
registru de deplasare.
Pentru frecvenţa de tact egală cu 250 kHz, secvenţa de numere pseudoaleatoare
se repetă după 2,4 ore. în întreg domeniul audio, spectrul de putere al semnalului
generat prezintă o deviaţie de maximum ±1 dB.
Semnalul poate fi preluat de pe oricare dintre ieşirile registrelor, deoarece fiecare
bit este deplasat prin fiecare celulă.
Generatorul de zgomot poate fi folosit în sintetizatoarele de muzică, la testarea
echipamentelor de audiofrecvenţă sau pentru producerea de stimuli întâmplători în
experimentele psihologice.
CI1 4011
GENERATOR DE ZGOMOT ALB
Generatorul a cărui schemă este prezentată în figura 130, corespunde unui

generator digital de zgomot alb. Spre deosebire de generatoarele analogice care
se bazează pe zgomotul specific joncţiunilor semiconductoare polarizate invers,
generatoarele digitale produc zgomot cu parametri net superiori. Zgomotul digital
este mult mai uniform, atât din punct de vedere spectral cât şi din punct de vedere al
nivelului.
Generatorul propus funcţionează după configuraţia tipică a generatoarelor de
numere pseudoaleatoare, din care este exclusă starea zero, ca nefiind funcţională.
Registrul static de deplasare, blocul principal din structura unui generator digital
de zgomot, este format prin inserierea a opt registre de patru biţi. Concret, se folosesc
patru CI de tip CMOS 4015, prin a căror inseriere se obţine un registru cu lungimea
totală efectivă de 31 biţi.
Pe lângă cele patru registre duble de deplasare, CI2-CI5, se mai folosesc două CI
de tip CMOS 4011. CI1 4011 se foloseşte ca generator de tact pentru cele opt registre
şi produce o frecvenţă de circa 500 kHz. Porţile din structura CI6 4011 sunt incluse în
bucla de reacţie a generatorului digital de zgomot. Aceste porţi sunt în aşa fel configurate
încât simulează funcţia EXCLUSIVE-OR, prin care se preîntâmpină resetarea
simultană a tuturor registrelor. în plus, configuraţia în care este inclus CI6, este utilizată
si pentru oprirea/pornirea procesului de generare, fără deconectarea tensiunii de
alimentare, prin intermediul comutatoarelor S1, S2 (fără reţinere).
Pentru lungimea registrului de 31 biţi şi frecvenţa de tact egală cu 500 kHz, durata
unui ciclu în care nu apar repetări ale secvenţelor combinaţionale este de 1 h12min.
Această valoare asigură o înaltă liniaritate spectrală a zgomotului alb şi elimină efectul
de „respiraţie", specific generatoarelor cu ciclu scurt.
Zgomotul produs prin intermediul generatoarelor digitale este adecvat folosirii în
sintetizoarele de muzică şi de vorbire, în aparatura de măsură din domeniul
electroacusticii sau pentru teste de psihoacustică. în funcţie de aplicaţie, zgomotul alb
de bandă largă poate fi tratat prin filtre, pentru transformarea sa în zgomot roz sau
colorat.
(RADIO, TELEVIZIA, ELEKTRONIKA 12/1988)
FOC ELECTRONIC
Montajul descris mai jos creează iluzia perfectă a flăcărilor, producând efecte de
scenă, utile ansamblurilor de teatru de amatori. Două becuri roşii de 60 W imită arderea
incandescentă a cărbunilor. Un al treilea bec, de culoare galbenă, pâlpâie neregulat,
imitând flăcările. Aparenta neregularitate este totuşi o repetare periodică produsă de
evoluţia unui generator de semnale pseudoaleatoare.
Figura l 3 1.
După cum se arată în schema din fig u ra 131, generatorul de numere

oseudoaleatoare este format dintr-un registru de deplasare şi câteva porţi. Registrul
static de deplasare este compus din cele două secţiuni aie C11 de tip CMOS 4015.
Generatorul de tact constă din trigger-ul I din CI2 de tip CMOS 4093, folosit în
configuraţie de astabil, cu frecvenţa de aproximativ 10 Hz.
Având în vedere că lungimea registrului de deplasare este de opt biţi şi frecvenţa
ce tact este de 10 Hz, rezultă că durata unei secvenţe pseudoaleatoare este de 25 s.
Aceasta reprezintă o valoare suficient de mare, încât nu este posibilă observarea
repetării.
C 13 de tip CMOS 4078 este configurat în aşa fel încât evită „stingerea" care poate
surveni accidental, la apariţia stării L pe toate ieşirile registrului.
TranzistoareleT2 şiT3 produc un scurt impuls de declanşare, în momentul trecerii
crin zero a tensiunii de reţea.
Poarta IV din CI2 permite trecerea semnalului pseudoaleator de la registru spre
poarta II, care produce impulsurile de declanşare a triacului. Comutaţia triacului
este asigurată numai în momentele trecerii prin zero, pentru evitarea apariţiei
perturbaţiilor.
Alimentarea CI CMOS se face la o tensiune de 10V, provenită de la un alimentator
simplu, fără transformator de reţea. Deoarece montajul se află în contact direct cu
'eţeaua, atragem atenţia asupra măsurilor ce se impun a fi luate, pentru prevenirea
eventualelor electrocutări. Respectaţi modul de conectare a reţelei indicat în schemă
cu nulul la masa montajului).
(WIRELESS WORLD, JANUARY 1981)
FORMATOR DE SEMNAL SINUSOIDAL
Formatorul de sinusoidă a cărui schemă este prezentată în fig u ra 132,

:'ansform ă im pulsurile dreptunghiulare aplicate la intrare într-o sinusoidă
aproximată prin 16 trepte.
Formatorul apeiează la un registru de deplasare de 8 biţi, obţinut prin înserierea
:e!or două secţiuni ale CI1 de tip CMOS 4015.
La punerea sub tensiune a montajului, grupul R9, C1 asigură resetarea tuturor
oistabililor din registru. Atât timp cât ieşirea Q4B este în L logic, pe intrarea serială se
aplică H (primele opt impulsuri). Când Q4B este în H logic, pe intrarea DA se aplică L
următoarele opt impulsuri). Rezistenţele R1-R8 sunt alese în aşa fel încât în urma
: feritelor sumări să rezulte o cât mai bună aproximare a unei sinusoide. Armonicile a
3-a şi a 5-a sunt cu 50 dB sub fundamentală. Armonicile a 15-a şi a 16-a sunt mai
outernice, dar ele pot fi atenuate cu un filtru RC conectat la ieşire.
Frecvenţa maximă ce poate fi aplicată formatorului este de 7 MHz.
Tensiunea de alimentare poate fi oricare în domeniul 3... 15 V.
LUMINĂ DINAMICĂ
Montajul descris reprezintă un joc de lumini în care un „şir“ luminos „curge"

printr-un grup de LED-uri. Se pot obţine efecte interesante prin alegerea
„secvenţei" care se deplasează, compusă din LED-uri aprinse (notate cu 1) şi
stinse (notate cu 0) aşa cum se indică în tabelul alăturat.
Secvenţele de aprindere a LED-urilor pentru diverse variante de conectare a

celor două intrări ale porţii IV:
Q Q’ SECVENŢE Q Q SECVENŢE
1 1 10... 1 2 110
1 2 1010110... 1 3 10...
1 3 10... 1 4 11010...
1 4 ‘ 101010110... 2 3 11100...
2 1 1100... 2 4 111100...
2 2 1100... 3 4 1 1 1 1 0 0 0 ... ;
2 3 111001100...
2 4 1111001100...
3 1 11111000...
3 2 111111000... Q’ Q’ SECVENŢE
3 3 1110111000... 1 2 11111100000...
3 4 11100111000... 1 3 111111100000...
4 1 111110000... 1 4 1111111100000...
4 2 1111110000... 2 3 1111111000000...
4 3 11111110000... 2 4 11111111000000...
4 4 111111110000... 3 4 111111110000000...
în schema din figura 133, porţile I şi II din CI1 de tip CMOS 4011 formează un
oscilator cu frecvenţa de 3 -4 Hz. Pulsurile generate de acest oscilator sunt for
mate prin intermediul porţii III şi apoi aplicate intrărilor de ceas ale CI2 de tip
CMOS 4015. Acest CI conţine două registre statice de deplasare de câte 4 biţi, cu
ntrare serie a datelor şi ieşire paralelă. Cele două secţiuni ale CI2 sunt înseriate,
pentru obţinerea unui registru de 8 biţi.
Datele de intrare aplicate pe terminalul 15 al CI2 sunt furnizate de ieşirea porţii
IV din CI1 (terminal 11). Nivelul logic al acestei ieşiri este determinat de stările
intrărilor 12 şi 13 ale porţii IV. Acestea se vor conecta de către constructor la două
ieşiri alese din grupul Q1.. ,Q4, Q’1.. .Q’4 după secvenţa care se doreşte a fi obţinută.
Validarea datei de la intrare şi translatarea cu un pas a datelor deja existente în
'egistru se fac la fiecare front crescător al pulsurilor de ceas.
Se recomandă alimentarea montajului la o tensiune de 4,5 V, pentru care curentul
ce trece prin fiecare LED aprins este de aproximativ 2 mA. Mărirea acestui curent nu
poate fi făcută prin scăderea valorii rezistenţelor R2-R9, deoarece nivelele logice H
ale ieşirilor Q scad sub valoarea de 70% din tensiunea de alimentare şi poarta IV din
CI1 nu mai funcţionează corect. Nici mărirea tensiunii de alimentare nu este
'ecomandată, pentru că se ajunge la distrugerea termică a CI2.
Se pot obţine curenţi mai mari prin LED-uri, adăugând câte un etaj amplificator
pentru fiecare ieşire Q, aşa cum este indicat în partea din dreapta-sus a schemei.
In acest fel, se poate creşte şi tensiunea de alimentare (de exemplu la 9 V), ceea
ce permite înserierea a două-trei LED-uri pe fiecare ieşire. Rezistenţele R10-R17
se tatonează pentru fiecare caz concret, măsurând eventual curentul de colector,
care se recomandă a fi de 10... 15 mA.
LED-urile pot fi montate într-o ordine întâmplătoare şi pot avea culori diferite
pentru a obţine un joc de lumini aleatoare.
(GH. BĂLUŢĂ, RADIO 3/1994)
R10...R17
£0 00
*
Figura l 33.
COMUTATOR ELECTRONIC
Prin intermediul acestui comutator electronic se poate face selecţia intrărilor într-un
sistem audio. în comparaţie cu comutatoarele mecanice, cele electronice prezintă
câteva avantaje importante: nu se uzează, nu au zgomote de comutare şi se pretează
a telecomandă digitală sau la acţionare prin senzori.
Comutatorul electronic cu patru intrări, prezentat în figura 134 a, este realizat
: j CI1 de tip CMOS 4016. Acest circuit conţine patru comutatoare bilaterale for-
~ate din tranzistoare MOSFET, cu canal N şi canal P, ale căror joncţiuni drenă-sursă
sunt conectate în opoziţie. La un FET în conducţie, atât la tensiunile negative cât şi
a cele pozitive există o rezistenţă ohmică redusă între intrarea şi ieşirea
comutatorului. Aceasta oferă posibilitatea comutării tensiunilor alternative şi im-
olicit, a utilizării pentru com utarea selectivă a intrărilor într-un sistem de
audiofrecvenţă. Com anda celor patru com utatoare bilaterale se face prin
itermediul a patru intrări de control, independente.
Comutatorul realizat cu un CI CMOS 4016 are patru intrări (A, B, C, D) şi o singură
eşire, care trebuie să se conecteze la un etaj de amplificare ca impedanţă de intrare
mai mare de 10 k i l Pentru sisteme stereofonice sunt necesare două CI CMOS 4016.
Când selecţia se face prin senzor, se recomandă folosirea CI2 SAS 560, con-
•orm schemei din figura 134 b. Acest circuit integrat conţine patru bistabile cu
ntrări de setare activate prin senzor (S1-S4). Ieşirile bistabilelor comută +15 V la
terminalele 15, 13, 11 şi 9; această tensiune ajunge la intrările de control ale
CI1 CMOS 4016.
Când se acţionează de exemplu senzorul S1, apare pe terminalul 15 o tensiune
cs +15 V, care se aplică intrării de control A; concomitent, se aprinde LED-ul L1 care
=rată canalul selectat. Toate celelalte bistabile din CI2 SAS 560, sunt resetate automat.
+15 V o
_1_4 _
CI1 4016
INTRAREA o--------- 13
— o o-----
CONTROLA O-
INTRARE B o ---------- -o o -
CONTROL B o- > IEŞIRE
INTRARE C o---------- -o o -
CONTROL C O-
INTRARE D
11
o--------- 12 -o o -
10
CONTROL D o-
F i g u r a 134 ( a ) .
>
LO
+
O—
o
c
:o
co
o LO
C/3
<
03
CM
O
m
> &jo
O
co tu
+
-tH I-
*
LO
IO
iz
LO
*
IO
O o 0 0
<l mi 01 01
_l _j _l _l
O O o o
CC DC ac ac
P
Z
E
z
i-
z
O O o O
O o o o
INDICATOR PENTRU NIVELUL APEI
Cunoaşterea cantităţii de apă existentă în rezervoare este importantă în multe

cazuri, pentru evitarea unor situaţii nedorite.
Un montaj deosebit de simplu, care permite monitorizarea nivelului apei în
rezervoare, este prezentat în schema din figura 135. Montajul este realizat cu un
singur CI de tip CMOS 4016; deoarece acest CI conţine patru comutatoare, indicatorul
permite monitorizarea nivelului în patru trepte.
Cei cinci electrozi (A-E), se plasează la diferite înălţimi ale rezervorului; ultimul
electrod (E), constituie electrodul de referinţă şi de aceea el se montează cât mai
aproape de partea inferioară a rezervorului.
Când rezervorul este plin, toţi electrozii se află în apă, care după cum se ştie, este
conductoare din punct de vedere electric. în consecinţă, intrările de control ale celor
oatru comutatoare electronice sunt conectate la plusul sursei de alimentare. în această
situaţie, comutatoarele conduc, asigurând alimentarea celor patru LED-uri. în momentul
in care nivelul apei scade, cei atru electrozi se vor afla succesiv la nivel logic L,
datorită rezistenţelor R1-R4 conectate la masa montajului. Aşa de exemplu, când apa
scade sub nivelul electrodului A, intrarea de control a comutatorului asociat, se va afla
a nivel logic L prin R1, ceea ce face ca între terminalele 1 şi 2 rezistenţa să fie infinită;
in consecinţă LED-ul L1 se stinge.
Pe măsură ce nivelul apei continuă să scadă, se sting pe rând şi LED-urile L2, L3,
L4. Când în apă rămâne numai electrodul de referinţă (E), toate LED-urile sunt stinse,
semnificând golirea totală a rezervorului.
Pentru ca indicaţia să fie cât mai sugestivă, cele patru LED-uri vor forma o baretă
.erticală. Culorile LED-urilor, de sus în jos, sunt: verde, galben, portocaliu, roşu.
Culoarea ultimului LED este adecvată stării de avertizare prin care suntem atenţionaţi
că apa este aproape terminată.
192 365 Schem e p ra c tic e cu c irc u ite in te g ra te CMOS
Montajul intră în funcţiune numai la apăsarea push-butonului PB1, când se poate

vizualiza starea LED-urilor şi implicit nivelul apei în rezervor. în acest fel, o baterie de
tip 6F22 asigură o autonomie de circa 1 an, şi se evită fenomenul de electroliză în c.c.
Dacă se doreşte inversarea logicii de funcţionare, se conectează punctul comun
al rezistenţelor R1-R4 la plusul sursei de alimentare, iar electrodul de referinţă se
conectează la masa montajului.
în această situaţie, când rezervorul este plin, toate LED-urile sunt stinse; ele se
vor aprinde succesiv, pe măsură ce se goleşte rezervorul.
Pentru punerea în funcţiune a indicatorului de nivel nu sunt necesare reglaje, el
funcţionând de la început, dacă s-a respectat întocmai schema şi dacă s-au folosit
componente verificate.
Cei cinci electrozi constau din cinci şuruburi M4 (cu piuliţele şi şaibele aferente),
toate din inox. în peretele rezervorului de polietilenă se practică cinci orificii cu diametrul
de 8... 10 mm. Şuruburile se introduc în rondele de cauciuc cu grosimea de 6...7 mm
şi diametrul egal cu cel al orificiilor din peretele rezervorului. Prin strângerea şuruburilor,
rondelele se deformează, asigurând etanşeitatea rezervorului în locurile în care s-au
introdus electrozii.
(A. LĂZĂROIU)
CONTOR PENTRU EVENIMENTE
Contorul a cărui schemă este prezentată în figura 136 permite supravegherea

discretă a uşii de la o încăpere sau dulap, la care nu trebuie să aibă acces decât
proprietarul. La uşa respectivă se montează un microîntrerupătorcare este acţiona:
prin deschiderea uşii, iar numărătorul CI1 de tip CMOS 4017 contorizează
manevrele efectuate. Prin urmărirea numărului de deschideri ce au fost făcute ce
la ultima manevră „autorizată", se pot depista eventualele imixtiuni ale uncr
persoane nu tocmai bine intenţionate.
La fiecare închidere a contactului K1, numărătorul avansează cu un pas, iar nivele
logic H se deplasează 'a următoarea ieşire din CI1 4017. Starea numărătorului la i r
moment dat este indicată prin aprinderea unuia dintre cele zece LED-uri.
Pentru evitarea solicitării inutile a bateriei, citirea stării numărătorului se face numa
la dorinţă, prin apăsarea pentru scurt timp a push-butonului PB1. în acest fel, consuma
fără afişare este foarte redus (sub 0,1 mA), ceea ce face ca un set de baterii tip R6 să
asigure funcţionarea continuă a montajului timp de şase luni.
Deoarece nu a fost prevăzut un buton de readucere la zero a numărătorului, este
necesar ca înainte de închiderea uşii să se facă o citire a stării numărătorulu
memorând cifra corespunzătoare LED-ului aprins. La următoarea deschidere se poate
constata dacă numărătorul a avansat doar cu un pas faţă de starea memorată sau a .
avut loc şi alte acţionări „ilicite" ale uşii.
Microîntrerupătorul K1 trebuie să asigure un contact ferm la trecerea dintr-o stare
în alta. Se recomandă insistent utilizarea unui microîntrerupător de construct e
industrială.
Pentru o citire rapidă, LED-urile sunt aşezate pe două rânduri de câte cinci, a-
LED-ul din mijlocul fiecărui rând are o altă culoare. Montajul se plasează în interiom
incintei protejate, într-un loc greu de depistat.
(GH. BĂLUŢĂ, TEHNIUM9/19S-:
PB1^ R2
Figura 136.
RULETĂ ELECTRONICĂ
Montajul prezentat în schema din figura 137 poate constitui o mică ruletă
s- ectronică. Pentru aceasta, cele zece LED-uri se montează în cerc, atribuindu-se
■ecăruia o cifră.
Cele zece LED-uri sunt comandate de ieşirile CI2 de tip CMOS 4017, fiind
alimentate prin tranzistorulT2.
La apăsarea momentană a push-butonului PB1 se încarcă condensatorul C1,
: ='e menţine nivel logic H pe intrarea inversorului IV până la descărcarea
icndensatorului C1 prin R5. Datorită transferului prin inversoarele IV şiV (din CI1 de
: CMOS 4049), la ieşirea acestuia din urmă, nivelul logic este H. Acest nivel, care se
-■eoţine pe o durată determinată de valorile elementelor C1, R5, saturează tranzistorul
~2 în acest fel, LED-ul corespunzător ieşirii active din CI2 4017 se va aprinde. LED-
e L1-L10 se vor aprinde succesiv, cu o periodicitate determinată de frecvenţa
-culsurilor de tact. Aceste impulsuri de tact sunt generate de astabilul realizat cu
" .ersoarele I, II şi III din CI1 de tip CMOS 4049. Pe de altă parte, impulsurile produse
:e acest generator astabil sunt transmise prin inversorul VI către tranzistorul T1. Prin
:> ccarea/deblocarea periodică a acestui tranzistor, difuzorul emite un zgomot
asemănător celui produs de rostogolirea unui zar.
Pe măsură ce scade tensiunea la bornele condensatorului C1, ca urmare a
zescărcării prin R5, viteza de deplasare a aprinderii LED-urilor se micşorează, iar
zgomotul se răreşte. Când condensatorul C1 s-a descărcat sub o anumită valoare de
aosiune, rămâne aprins un singur LED, iar zgomotul încetează.
(MODELIST KONSTRUKTOR 11/1987)
C \ I C O ^ L O C D N C q O ) T -
o+9V
Figura 137.
365 Schem e p ra c tic e cu c irc u ite in te g ra te CMOS 195
COMUTATOR SECVENŢIAL
în schema din figura 138 este prezentat un secvenţer simplu şi versatil, cu întârziere
variabilă.
La aplicarea unui impuls H pe intrarea RESET a numărătorului/decodor CI1 de tip
CMOS 4017, secvenţerul este activat; după efectuarea a nouă cicluri, sistemul rămâne
inactiv, până la un nou impuls de start.
Cele nouă ieşiri bufferate sunt activate succesiv pentru o durată proporţională cu
valorile SR1-SR9, deoarece acestea sunt incluse în configuraţia temporizatorului raliza:
cu CI2 de tip CMOS 555 (se poate folosi şi varianta standard a acestui CI).
Valoarea condensatorului de temporizare Cx se alege pentru fiecare aplicaţie în
parte. Condensatorul C1 se foloseşte pentru decuplare; dacă acest condensator se
deconectează, intrarea corespunzătoare terminalului 5 poate fi utilizată pentru a comprima
sau a dilata simultan toate ciclurile secvenţerului (factor de scală).
Bufferele de ieşire de tip CMOS 4050 pot lipsi în cazul în care se comandă alte C
CMOS, ca de exemplu comutatoarele electronice 4016. Poarta inversoare conectata
între ieşirea CI2 (terminal 3) şi intrarea de CLOCK a CI1 (terminal 14), poate fi înlocuită
cu un tranzistor.
Secvenţerul poate fi folosit în sintetizoare de sunet, generatoare muzicale, diverse
automatizări etc.
(WIRELESS WORLD October 1982
MONITOR PENTRU IMPULSURITELEFONICE
Se ştie că durata afectată unui impuls, pentru o convorbire telefonică locală, este ce
3 minute. Monitorizarea acestei durate poate fi utilă pentru a ne scuti cât de cât. ce
„surprizele" notei de plată.
Montajul prezentat mai jos permite monitorizarea vizuală a scurgerii timpului afecte
unui impuls telefonic, prin urmărirea unei „clepsidre" electronice cu LED-uri. s
semnalizează optic şi acustic finalul acestei durate. Concret, monitorizarea vizuală se
face, prin intermediul unei barete cu nouă LED-uri de culori diferite, cu semnifica: e
binecunoscută. Primele şapte LED-uri (L1-L7), sunt de culoare verde; ele se a p rrc
succesiv, acoperind în total, circa 80% din durata afectată unui impuls telefonic. U rm ător
LED (L8), are culoare galbenă sau portocalie şi atrage atenţia asupra faptului că cea
mai mare parte a timpului disponibil s-a scurs. Ultimul LED (L9), este de culoare ros e
el se aprinde intermitent pe durata ultimelor 20 de secunde, avertizând că trebuie să
încheiem convorbirea. Simultan cu LED-ul roşu clipitor, se declanşează şi un semna,
sonor intermitent; pe durata finală a impulsului (circa 5 secunde) acest semnal devr-a
continuu, avertizând sonor, epuizarea totală a celor 3 minute. Dacă după dispari* a
semnalului sonor nu am încheiat convorbirea, vom putea folosi deplin timpul afectat
următorului impuls. în lipsa monitorului, riscăm înregistrarea unui nou impuls, pentru
numai câteva secunde utilizate.
în realizarea acestui monitor am avut în vedere două aspecte: precizia măsurării
timpului şi evitarea oricărei legături cu linia telefonică, pentru a nu contraveni
-eglementărilor ROMTELECOM.
Precizia măsurării duratei afectate unui impuls este asigurată prin folosirea ca bază
ae timp a frecvenţei reţelei de 220 V c.a. în acest fel, se evită folosirea unui cuarţ şi a
circuitelor integrate aferente. Dacă precizia măsurătorii o considerăm rezolvată, nu
acelaşi Jycru putem spune despre resetarea monitorului, care nu se poate face automat,
în lipsa unei legături electrice cu linia telefonică (excludem legătura inductivă deoarece
montajul s-ar complica prea mult). în această situaţie, prima resetare se face manual,
exact în momentul stabilirii legăturii între două posturi telefonice; în cazul continuării
convorbirii pe durata mai multor impulsuri, monitorul se resetează automat la sfârşitul
necărei durate de 3 minute.
Schema completă a monitorului este prezentată în figura 139.
Impulsurile care servesc ca bază de timp sunt preluate de la bornele diodei Zener şi
aolicate printr-un divizor rezistiv, pe intrarea CL a CI1 de tip CMOS 4020. La ieşirea Q11
a acestui CI1, datorită divizării cu 2048, perioada impulsurilor are valoarea de 20, 48
secunde. Aceste impulsuri se aplică la intrarea CL a CI2 de tip CMOS 4017. Primele opt
esiri ale acestui CI2 sunt conectate la cele şapte LED-uri verzi şi la LED-ul galben. La
'esetarea manuală, prin apăsarea momentană pe tasta R, ieşirea „0“ (terminal 3), devine
activă, iar LED-ul L1 se aprinde pentru o durată de circa 12 secunde. Celelalte şapte
_ED-uri se aprind succesiv, fiecare pe o durată de 20,48 secunde. Ieşirea „8“ (terminal
9 comandă oscilatorul de frecvenţă foarte joasă (1,5 Hz), realizat cu porţile I şi II din
CI3 de tip CMOS 4011. Oscilatorul este activat când pe intrarea 1 a porţii I se aplică
nivel logic H. în acest moment, la ieşirea oscilatorului (terminal 4), apar impulsuri cu
oerioada de 0,7 secunde. Pe semiperioada H a acestor impulsuri, se aprinde LED-ul
'osu L9 şi se activează oscilatorul audio, realizat cu porţile III şi IV din CI3. Impulsurile
:u frecvenţă audio sunt transformate în semnal sonor prin intermediul unui rezonator
ciezo-ceramic. După scurgerea celor 20,48 secunde cât durează nivelul H pe ieşirea
.3'. se activează ultima ieşire a lui CI2, respectiv „9“ (terminal 11). Nivelul H care apare
ce această ieşire realizează resetarea CI 4020 şi 4017 şi comandă oscilatorul audio
cnn dioda D3.
Datorită grupului R4, R5, C3 durata activă a ieşirii „9“ este de numai aproximativ 5
secunde. Pe această durată, se aplică nivel H pe intrarea 9 a porţii III din CI3, ceea ce
"ace ca oscilatorul audio să emită semnal sonor continuu. La finalul secvenţei, semnalul
audio dispare, odată cu resetarea automată a C11 şi CI2. Din acest moment, ciclul se
-eia de la început.
Deoarece montajul consumă puţin, circa 6 mA, s-a preferat alimentarea fără
ransformatorde reţea. Acest mod de alimentare, simplu şi ieftin, prezintă însă pericolul
e-ectrocutării dacă nu se iau măsuri de precaupe. De aceea, recomandăm în mod expres,
ca montajul să fie introdus într-o casetă de material izolant, iar nulul reţelei să se conecteze
a masa montajului.
(A. LĂZĂROIU)
198 365 Schem e p ra c tic e c u c irc u ite in te g ra te CMOS
COMANDA DE PUTERE
CI CMOS 4017 îşi găseşte multe aplicaţii în domeniul comenzilor secvenţiale.

Cele zece ieşiri decodate ale numărătorului 4017 nu pot controla circuite cu consum
ndicat, de aceea, ele se limitează la acţionarea LED-urilor.
Pentru realizarea unor comenzi de putere, prin intermediul tiristoarelor, triacelor
sau releelor obişnuite se poate apela la schema din figura 140. Fiecare ieşire decodată
controlează câte un tranzistor NPN. Când o ieşire este activată H, tranzistorul asociat
intră în conducţie şi comandă deschiderea unui tiristor, triac sau alimentează bobina
unui releu. în cazul folosirii releelor electromagnetice, bobina acestora se conectează
între emitor şi masă. în paralel cu bobina se conectează o diodă în sens invers
oonducţiei, pentru protejarea tranzistorului.
în acest fel, cu CI 4017 sau oricare alt numărător/divizor, se pot controla puteri de
zeci sau sute de W.
în unele scheme, fiecare tranzistor este prevăzut cu rezistenţă de colector proprie.
o
■'3"
CC h-
SONERIE TELEFONICĂ
în figura 141 se prezintă schema unui montaj care produce un sunet asemănător
celui generat de o sonerie telefonică.
Generatorul realizat cu porţile I şi II din CI1 de tip CMOS 4011 şi componentele
aferente produce un semnal dreptunghiular cu frecvenţa de 5 Hz (perioada egaiă cu
200 ms). Acest semnal este aplicat numărătorului decadic CI2 de tip CMOS 4017.
care împreună cu CI3 de tip 4017 şi porţile III, IV din CI1 formează un divizor cu zece.
La ieşirile 5 ,6,8,9 (terminalele 1,5,9,11) ale CI2 se obţin semnale care controlează
releul Re1 prin rezistenţele R3, R4, R5, R6 şi tranzistoareleT 1, T2. Acest releu poate
fi conectat cu o sonerie corespunzătoare care va suna pe o durată de 400 ms; după o
pauză de 200 ms va suna din nou 400 ms şi apoi după 2 s (10 perioade), ciclul se
repetă.
Dacă se doreşte co ne ctare a sau d e co ne cta re a n um ărătoa re lor, pe
term inalul 9 al porţii IV se aplică nivel logic corespunzător, prin intermediul
comutatorului K. în cazul în care este necesară o funcţionare continuă, se unesc
între ele, term inalele 8 şi 9 ale C I1.
F i g u r a 141
GENERATOR DE NUMERE PSEUDOALEATOARE
în figura 142 este prezentată schema unui generator care produce succesiuni de
njm e re pseudoaleatoare de la 0 la 9. Sursa de impulsuri o constituie astabilul format
cu porţile I şi II din CI1 de tip CMOS 4011. Astabilul este activat prin apăsarea tastei
31. care declanşează generarea impulsurilor cu frecvenţa de circa 1 MHz. Aceste
mpulsuri sunt aplicate numărătorului decadic CI2 de tip CMOS 4017, care are
conectată la fiecare ieşire o diodă electroluminiscentă (una pentru fiecare număr de la
_0“ la „9 “).
Dacă se ţine apăsată tasta S1, toate cele zece LED-uri sunt aprinse datorită
scanării rapide a succesiunilor decodate. După eliberarea tastei, rămâne aprins un
singur LED, corespunzător unuia dintre numerele de la „0“ la „9“, mai precis ultimul
cecodat.
(POPULAR ELECTRONICS, A pril 1980)
+9V
Figura 142.
Figura 143.
27K
R2
GENERATOR DE JINGLE
Jingle este denumirea unei scurte secvenţe muzicale care precede publicitatea la
•adio, diverse apeluri într-un mare magazin, sau anunţurile din gări, aeroporturi, metrou.
Montajul descris mai jos generează o asemenea secvenţă muzicală; el poate fi
folosit şi ca sonerie originală, avertizor pentru biciclişti şi oriunde este nevoie de o
semnalizare acustică, mai plăcută decât o sonerie stridentă.
Funcţionarea generatorului poate fi urmărită pe schema din figura 143. Astabilul
-ealizat cu CI3 de tip 555, are frecvenţa determinată de semireglabilii SR2-SR10.
Aceşti semireglabili sunt activaţi unul câte unul de către CI2 de tip CMOS 4017, care
este un num ărător Johnson, intrarea acestui num ărător prim eşte un sem nal
dreptunghiular produs de poarta III a CI1 de tip CMOS 4093, folosită ca oscilator cu
Secvenţa reglabilă prin SR1. De fapt, SR1 fixează viteza de producere a melodiei, în
timp ce SR2-SR10 determină frecvenţa a nouă note muzicale. Declanşarea melodiei
se face prin apăsarea push-butonului PB, dar se poate apela şi la un control logic,
ounând terminalul 6 al porţii II din C I1, la nivel logic L.
Porţile I şi II din CI1 formează un circuit basculant R-S. Când se acţionează butonul
PB, ieşirea porţii II trece la nivel H, se produce validarea oscilatorului realizat cu poarta
III şi începe generarea melodiei. Când aceasta se termină, ieşirea Q9 a CI2 trece la
nivel H, ceea ce face ca tranzistorul T1 să conducă pentru o foarte scurtă durată,
'esetând astfel circuitul basculant R-S. Grupul C3, R5 produce resetarea automată a
CI2 la fiecare alimentare a montajului, pentru ca de fiecare dată, melodia să debuteze
la fel.
Alimentarea montajului se face la orice tensiune cuprinsă între 5 şi 15 V.
Rezistenţa de limitare R7 se alege în funcţie de impedanţa difuzorului folosit, în
asa fel încât CI3 să nu debiteze un curent mai mare de 100 mA.
METRONOM
Metronomul este util pentru menţinerea ritmului impus de interpretarea unei melodii.
Faţă de metronomul clasic tradiţional, de tip mecanic, cel prezentat mai jos este o
variantă electronică miniaturizată. Pe lângă serviciile pe care le oferă un metronom
mecanic, cel electronic are în plus şi alte posibilităţi.
Schema propusă şi prezentată în figura 144 are câteva părţi bine individualizate:
- pentru producerea impulsurilor regulate se foloseşte un generator astabil, a cărui
frecvenţă depinde de valoarea potenţiometrului P1, şi a condensatorului C1. Astabilul
este realizat cu porţile I şi li din CI1 de tip CMOS 4011; la ieşirea acestuia (terminalul
4), apare un semnal dreptunghiular care este aplicat prin R3, intrării de tact a CI2 de
tip CMOS 4017;
- pentru a imita mişcările metronomului mecanic, se apelează la cinci LED-uri,
dintre care patru se vor aprinde de la L1 spre L4 şi apoi invers. Aprinderea normală şi
inversă este asigurată de către diodele de codare D1-D10; conectate la cele zece
ieşiri ale CI2;
144.
Figura
- pentru a produce zgomotul de metronom, la apariţia nivelului logic H pe cele două

ieşiri ale CI2, reunite prin diodele D3 şi D8, se produc simultan, aprinderea LED-ului L5
si generarea zgomotului specific. După cum se poate vedea în schemă, LED-ul L5 este
înseriat cu cel din optocuploru! CI3. La aprinderea LED-ului din optocuplor, fototranzistorul
generează un scurt impuls negativ, inversat de către poarta III din CI1. Datorită
condensatorului C3, semnalul dreptunghiular se transformă într-o serie de impulsuri
negative şi pozitive foarte scurte. Acest etaj de diferenţiere este completat cu R6 şi P2;
acesta din urmă reglează nivelul sonor al zgomotului produs de metronom;
- pentru transform area impulsurilor în semnale audibile, se foloseşte un difuzor
conectat în circuitul de colector al unui amplificator de curent Darlington, realizat cu
tra n zisto a re le U şiT2.
Trebuie observat că din succesiunea de impulsuri negative şi pozitive de la ieşirea
circuitului de diferenţiere, sunt reţinute numai cele pozitive, datorită modului de conectare
a diodei D11.
Potenţiometrul P1 reglează tempo-ul metronomului între 40 şi 208 bătăi pe minut.
LOTO ELECTRONIC
Când jucăm la LOTO este mai bine să ne bazăm pe hazard, decât să recurgem la
calcule probabilistice savante. Montajul prezentat vă poate ocaziona întâlnirea cu
norocul; şi chiar dacă nu veţi deveni milionar sau miliardar, montajul vă va oferi plăcerea
unei realizări interesante.
Schema prezentată în fig u ra 145 este realizată cu trei CI CMOS, dintre care rolul
principal îl au CI2 şi CI3 de tip 4017.
Apăsând pe push-butonu! PB, intră în funcţiune baza de timp; eliberând butonul,
se produce afişarea unui număr de la 1 la 49 prin intermediul LED-urilor L1 -L15. Acest
afişaj se menţine circa o secundă şi dispare simultan cu întreruperea tensiunii de
alimentare a montajului. Precizăm că în cazul în care se ţine apăsat butonul PB,
afişajul rămâne inactiv. Tranzistoarele T 1*T 2 şi diodele D1, D2, D3 sunt în aşa fel
conectate în schemă încât realizează menţinerea provizorie şi temporizată a alimentării
unei părţi a montajului, după eliberarea push-butonului.TranzistorulT3 asigură stingerea
LED-urilor cât tim p se ţine apăsat push-butonul.
Baza de timp produce impulsuri cu frecvenţa de 17,5 kHz, prin intermediul astabilului
controlat, realizat cu porţile I şi II din CI1 de tip CMOS 4093. Pe durata acţionării
asupra push-butonului, astabilul funcţionează deoarece pe intrarea de control
(terminalul 1 al porţii I), se aplică nivel logic H. O dată eliberat push-butonul, astabilul
se blochează, deşi alimentarea montajului se menţine încă o secundă (sau mai mult,
dacă se măreşte valoarea condensatorului C1).
Impulsurile produse de astabil se aplică unui numărător-decodor CI2, de tip CMOS
4017. Atâta timp cât va funcţiona astabilul, un nivel logic H se deplasează de la o
ieşire la alta a numărătorului, celelalte ieşiri rămânând la nivel logic L.
Ieşirea CARRY a CI2 este conectată la intrarea CL a unui alt numărător de acelaşi
tip, realizat cu CI3. La intrarea acestuia din urmă frecvenţa este de 1,75 kHz, datorită
divizării cu zece, produsă de CI2.
Cele două CI 4017 constituie un

sistem de numărare în care CI2
reprezintă unităţile, iar CI3, zecile,
în virtutea regulilor jocului LOTO,
numărătoarea com portă numai 49
de poziţii. în montajul de faţă se
produc poziţiile cuprinse între „00“
şi „48“ (în total 49 de poziţii). Când
numărătorul atinge poziţia „49“ se
p ro d u c e re s e ta re a a m b e lo r
n um ărătoare. P entru a detecta
această poziţie particulară, intrările
porţii III din CI1 sunt legate la ieşirile
„4“ şi „9“ ale CI3 şi respectiv CI2.
Când nivelul logic pe ambele intrări
este H, ieşirea porţii trece în L; în
a c e s t m o m e n t, ie ş ire a p o rţii
inversoare IV trece în H, ceea ce
c o n d u ce la re s e ta re a a m b e lo r
numărătoare. Ca urmare, poziţia
„49“ nu se atinge niciodată, motiv
p e n tru c a re , a c e s te i p o z iţii
ir \ p a rtic u la re i se a trib u ie p rin
r—
H
c o n v e n ţie , v a lo a re a „0 0 “ .
ca
5 sem nalizată de LED-urile L10 şi
bO L 15. L E D -u rile L 1 -L 9 v o r fi
P -i
numerotate de la 1 la 9 în orice
ordine, şi L11-L14, de la 1 la 4.
Num erotarea se poate face prin
transferarea cifrelor de pe letraset
d ire c t pe LED, s a u pe fo lii
transparente care vor fi aşezate în
faţa LED-uriior. Pentru randament
lu m in o s o p tim , se re co m a n d ă
D1...D3 = 1N4148
fo lo s ire a L E D -u rilo r ro ş ii cu
diametrul de 3 mm.
Alimentarea montajului se face
de la o baterie de 9V.
Vă d o rim să o b ţin e ţi rapid
câştiguri cât mai mari, pentru a
a m o rtiz a c h e ltu ie lile m odeste,
ocazionate de realizarea acestui
m ontaj!
(ELECTRONIQUE PRATIQUE
108/1987)
R1
F i g ur a 146.
GENERATOR DE K
Echiparea transceiverului cu un circuit care să transmită automat litera K înaintea trecerii

pe recepţie este deosebit de utilă, mai ales când se lucrează în condiţii grele de trafic.
Schema unui generator de K este prezentată în figura 146. Porţile I şi III din triggerul
Schmitt CI1 de tip CMOS 4093 formează două oscilatoare. Rezistenţele din structura
acestor oscilatoare, determină viteza semnalului (R4), respectiv tonul semnalului (R1).
Când comutatorul K1 este închis (poziţiaTx), CI2 de tip CMOS 4017 este resetat
şi ieşirile porţilor II şi III se află la nivel logic H. Ieşirea 9 (terminat 11), a C I2 prezintă
nivel logic L, astfel încât tranzistorul T1 este în stare de conducţie, alimentând releul.
La trecerea pe recepţie, cu comutatorul K1 în poziţia Rx, se validează poarta II şi
începe să funcţioneze generatorul de tact realizat cu poarta III. în prezenţa semnalului
de tact cele zece ieşiri ale C12 4017 trec succesiv în stare H. Diodele D1-D7 constituite
într-un circuit logic cu funcţie SAU, formează impulsurile corespunzătoare literei K.
Când ultima ieşire a CI2 (terminalul 11), trece la nivel logic H, se produce blocarea
tranzistorului T 1 şi prin intermediul releului, se comută transceiverul pe recepţie. în
acelaşi timp, se invalidează intrarea CLK, circuitul rămânând în această stare până la
închiderea comutatorului K1.
Releul are tensiunea de anclanşare de 12 V. în cazul folosirii unui releu de 24 V se
va alimenta emitorul tranzistorului la + 24 V, separat de restul montajului, care rămâne
alim entat ia tensiunea de 12 V.
(O. CUCU, A LM A N A H TEHNIUM 1989)
208 365 S c h e m e p r a c t ic e c u c ir c u it e in t e g r a t e C M O S
Q_
. CD
r- O
'fr 03 II a
II II 2 j—1
33
£ 2 " W)
Uh
1
11 iI 4 r1j 00r
- r ^ 1 r
L n J
0 LO
co C\J
LUMINI DINAMICE
M ontajul a cărui schem ă este prezentată în figura 147 produce o lumină

„mişcătoare".
în această schemă, CI1 de tip CMOS 4017 este folosit ca num ărător până la 4,
după care se resetează automat, reluând ciclul de aprindere succesivă a celor patru
lămpi cu incandescenţă L1-L4.
Viteza de deplasare a luminilor depinde de frecvenţa impulsurilor de tact care se
aplică pe terminalul 14. Pentru producerea acestor impulsuri, recomandăm oricare
astabil prezentat la aplicaţiile CI 4001 sau 4011; frecvenţa optimă este de 1... 10 Hz.
Impulsurile de ieşire H, prezente succesiv pe ieşirile Q 1-Q 4din CI1, sunt aplicate
;enerato are le de curent realizate cu tranzistoarele T1-T4. A cestea com andă
ceschiderea/închiderea tiristoarelorT hl -Th4 prin care se alimentează lămpile L1-L4.
Dacă se doreşte o pauză în ciclul luminii dinamice, există două posibilităţi:
- se deconectează unui dintre canale;
- se modifică dclul de numărare, conectând terminalul de resetare 15, la ieşirea
D6 (terminal 5). în acest fel, pe durata activării ieşirii Q5, toate lămpile sunt stinse,
oeoarece pe ieşirile Q1-Q4, nivelul logic este L, ceea ce determ ină blocarea
tranzistoarelor şi a tiristoarelor.
CI1 4017, astabilul pentru generarea frecvenţei de tact şi tranzistoareleT 1-T4 se
alimentează de la o sursă de tensiune de 7,5V.
Atenţie, masa montajului se află în contact direct cu reţeaua electrică de
220V ! Pentru reducerea pericolelor de electrocutare, conectaţi masa montajului
la nulul reţelei electrice si introduceţi montajul într-o casetă din material izolant.
(E. BROASCĂ, RADIO 2/1995)
DIVIZOR DE FRECVENTA
In figura 148 se prezintă schema unui divizor de frecvenţă cu coeficient de divizare
selectabil.
Divizarea de frecvenţă se face de către CI2 de tip CMOS 4017, comandat de
circuitele logice formate cu porţile din CI1 de tip CMOS 4001.
Coeficientul de divizare a frecvenţei se poate selecta între 2 şi 10, prin intermediul
comutatorului S1.
+5...15V
Figura 148.
210 3 6 5 S c h e m e p r a c tic e c u c ir c u ite in t e g r a t e C M O S
SEMAFOR ELECTRONIC
Un sem afor automat poate fi folosit în diferite jocuri sau poate-fi util pentru
deprinderea corectitudinii de circulaţie.
Schema unui semafor electronic, care asigură aprinderea temporizată a celor trei
culori specifice, este prezentată în figura 149. Schema este în aşa fel concepută
încât înainte de comutarea culorilor roşu şi verde, acestea luminează intermintent,
pentru atenţionare.
Porţile I şi II din CM de tip CMOS 4001 constituie un generator de impulsuri cu
frecvenţa reglabilă prin intermediul potenţiometrului P1, în domeniul 0,1...1 Hz.
Impulsurile provenite de la acest generator sunt aplicate CI2 de tip CMOS 4017, folosit
ca numărător. în acelaşi timp, impulsurile de la generatorul de tact se aplică şi uneia
dintre intrările porţii III din CI1. Pe cealaltă intrare a acestei porţi se aplică semnalul de
la ieşirea CI2. în acest fel, la iesyea porţii III din CI1 apar trenuri de impulsuri care
asigură regimul de iluminare intermitentă a culorilor roşu şi verde.
Semnalul de la ieşirea numărătorului CI2 este aplicat şi intrării de tact a CI3 de tip
CMOS 4017, folosit ca numărător-decodor. Semnalele de la ieşirile decodorului se
a plică prin interm ediul c ircu ite lo r logice SAU (realizate cu diodele D1-D10),
comutatoarelor electronice constituite din tranzistoareleT 1-T3 şi tiristoareleT hl -Th3.
în circuitul anodic ai tiristoarelor sunt conectate lămpile L1-L3.
Alimentarea montajului se face de la o tensiune alternativă de 12 V, la un curent
dictat de puterea lămpilor folosite. Tensiunea alternativă este redresată monofazic şi
apoi aplicată unui stabilizator parametric care asigură alimentarea celor patru CI.
Lămpile pot fi de 12V/0.1 ...0,3 A sau de 6,3V/0,3 A (înseriate).
S em aforul lucrează autom at şi asigură aprinderea tem porizată, după cum
urmează:
- lampa de culoare verde rămâne aprinsă 30 s după care pâlpâie de cinci ori şi
apoi se stinge;
- lampa de culoare galbenă se aprinde pentru 10 s;
- lampa de culoare roşie se aprinde 30 s, după care pâlpâie de cinci ori înainte de
a se stinge.
T e m p o riza re a şi v ite z a de p â lp â ire pot fi m o d ific a te p rin in te rm e d e iu l
p otenţiom etrulu i P1.
(R A D IO -C S I7/1987)
REGULATOR DE PUTERE
Regulatoarele de putere cu tiristoare, realizate după o schemă obişnuită, prezintă

dezavantajul că generează paraziţi de înaltă frecvenţă. Pentru eliminarea paraziţilor
pot fi folosite filtre LC, dar acestea măresc gabaritul şi complică realizarea regulatorului.
O altă modalitate de eliminare a paraziţilor constă în asigurarea comutării tiristorului în
momentul trecerii prin zero a tensiunii de reţea.
Schema unui regulator simplu, care se bazează pe această modalitate de eliminare

a paraziţilor, este prezentată în figura 150. Regulatorul de putere realizat conform
acestei scheme permite reglarea puterii în sarcină de la 10 la 100%, în trepte discrete
de 10%.
Numărătorul decadic CI2 de tip CMOS 4017 prezintă la cele zece ieşiri decodate
impulsuri pozitive succesive, a căror durată este egală cu jumătate din perioada
tensiunii de reţea, deplasate unul faţă de altul cu această durată.
Când pe ieşirea 0 a numărătorului (terminal 3 CI2), apare nivel logic H, se produce
bascularea unui trigger RS în stare H.Triggerul RS este realizat cu porţile III şi IV din
CI1 de tip CMOS 4001.
Starea H existentă pe terminalul 10 al acestui CI1, se transmite bazei tranzistorului
T 1 (folosit ca amplificator de curent), care va intra în stare de conducţie şi care deschide
tiristorulT hl .Tiristorul rămâne deschis atâta timp cât pe ieşirea cuplată cu comutatorul
S 1 , nu apare nivel logic H. La apariţia acestui nivel, triggerul RS comută şi comandă
închiderea tiristorului, prin blocarea tra n zisto ru luiU .
Se poate observa că, puterea transmisă în sarcină este invers proporţională cu
factorul de umplere al impulsurilor de la ieşirea triggerului RS. Acest factor de umplere
se reglează prin intermediul comutatorului S 1. Când comutatorul se află în poziţia
100%, triggerul RS nu basculează; ieşirea sa rămâne în H, ceea ce conduce în final,
la aplicarea întregii puteri pe sarcina alimentată prin tiristor.
Circuitul compus din componentele R1, DZ1, DZ2, DZ3, R2 formează impulsurile
corespunzătoare trecerii prin zero a tensiunii de reţea. Aceste impulsuri se aplică pe
intrarea de tact a numărătorului CI2, prin intermediul triggerului Schmitt realizat cu
porţile I şi II din CI1 4001, care ameliorează form a acestor impulsuri.
Diodele Zener DZ1, DZ2 asigură protecţia regulatorului faţă de paraziţii care ar
putea produce comutări false ale numărătorului.
Componentele D1, C1, C2, asigură tensiunea de alimentare a componentelor ac
tive din montaj.
Acest regulator este "silenţios" şi nu prezintă dezavantajele tipice ale regulatoarelor
de putere obişnuite. Regulatorul poate fi folosit cu succes pentru reglarea temperaturii
de lucru a oricărui letcon, a plitelor electrice, a reşourilor, a caloriferelor electrice, a
cuptoarelor electrice, care nu depăşesc puterea de 2 kW. Regulatorul nu poate fi folosit
pentru reglarea luminozităţii lămpilor cu incandescenţă, deoarece, din cauza frecvenţei
de comutaţie, acestea vor pâlpâi.
Tiristorul trebuie să corespundă puterii consumate de sarcină. Pentru puteri mai
mari de 300 W, atât tiristorul cât şi diodele D2-D5 se vor monta pe radiatoare. Pentru
puteri sub 60 W, diodele D2-D5 pot fi înlocuite cu o punte 1 PM4.
Regulatorul nu necesită reglaje; buna funcţionare a acestuia se poate verifica prin
conectarea ca sarcină a unei lămpi cu incandescenţă cu puterea de 40 ...6 0 W.
Modificarea uniformă a luminozităţii medii pentru fiecare poziţie a comutatorului S 1,
este o dovadă a funcţionării corecte.
A te n ţie ! Montajul este conectat diect Ia reţeaua de 220V.
(RADIO-CS112/1987)
>
o
150.
Figura
D0...D9 = 1N4148
GENERATOR DE TENSIUNE ÎN TREPTE
S em nalele de tensiu n e în trepte se fo lo s e s c în diverse a p lica ţii: conversii

analog-num erice, testarea dinam ică a unor aparate şi com ponente, generatoare
audio etc.
Schem a unui g e n era to r de ten siu n e în trepte este p re ze n ta tă în fig u ra i 51.
Impulsurile dreptunghiulare generate de astabilul realizat cu CI1 de tip CMOS 4047
sunt aplicate numărătorului decadic cu ieşirile decodate CI2 de tip CMOS 4017. La
cele zece ie şiri ale acestui circ u it in te g ra t sunt con e cta te re ziste n ţe cu valori
ponderate. Indicele rezistenţelor corespund celor zece ieşiri decodate, numerotate
de la 0 la 9.
Ten siu nea în tre p te se cu le g e la b o rn e le re z is te n ţe i R, şi po a te evolua în
am bele se n su ri. Aşa de exe m p lu , dacă re z is te n ţe le au v a lo ri c re s c ă to a re
(R o = 2 KQ R1 = 4 KQ R2 = 6 KQ ...R 9 - 22 KQ şi R = 4 KQ ), te n s iu n e a
scade în zece trepte de la o valoare m axim ă la o valoare m inim ă. Dacă re ziste n
ţele au va lo ri d e scre sc ă to a re (Ro = 22 KQ R1 = 20 KQ R2 = 18 K ...R 9 = 2 KQ
şi R = 4 KQ ), te n siu n e a cre şte în ze ce tre p te , de la o va lo a re m in im ă la o
valoare m axim ă.
(G. MORARU, A LM A N A H TE H N IU M 1989)
DIVIZOR PROGRAMABIL
în fig u ra 152 e ste p re z e n ta tă s ch e m a u nui d iv iz o r p ro g ra m a b il re a liz a t

cu CI1 de tip C M O S 4018.
S e m n a lu l ce u rm e a z ă a fi d iv iz a t se a p lic ă pe in tra re a de ta c t a CI
4 0 1 8 , ia r la ie ş ire a a c e s tu ia , s e m n a lu l a p a re d iv iz a t cu 2, 4, 6, 8 şi 10 în
fu n c ţie de p o z iţia c o m u ta to ru lu i S1. S e m n a lu l de ie ş ire a re fa c to ru l de
u m p le re e g a l cu 50% .
U nul d in tre m u ltip le le e x e m p le de fo lo s ire a a c e s tu i d iv iz o r c o n s tă în
d iv iz a re a fre c v e n ţe i de 60 Hz (p ro v e n ită de la ie ş ire a u n o r ba ze de tim p cu
CI s p e c ia liz a te ca de e x e m p lu MM 5 3 6 9 c u Q = 3 ,5 7 9 5 4 5 M H z), cu 6. în
a c e s t fel, se o b ţin e un sem nal fo a rte s ta b il cu fre c v e n ţa de 10 Hz, care poate
fi u til în baze de tim p p e n tru d ife rite a p a ra te (c e a s u ri şi c ro n o m e tre d ig ita le ,
fre c v e n ţm e tre d ig ita le de fre c v e n ţă jo a s ă , te m p o riz a to a re de p re c iz ie e tc.).
P entru alte a p lica ţii, în care su n t necesare d iv iz ă ri mai m ari, se pot în s e ria
do u ă a se m e n e a d iv iz o a re p ro g ra m a b ile . D iv iz a re a to ta lă o b ţin u tă la ie ş ire a
u ltim u lu i CI 4018 este e g ală cu p ro d u su l c e lo r doi fa c to ri de d iv iz a re s e le cta ţi
prin in te rm e d iu l c o m u ta to a re lo r in d iv id u a le .
(A. LĂZĂROIU)
+v
Figura 152.
GENERATOR TRIFAZIC
Generatorul trifazic a cărui schemă este prezentată în figura 153 livrează la cele
trei ieşiri semnale cu frecvenţe egale, dar defazate cu 120°. Frecvenţa sem nalelor
trifazice este de şase ori mai mică decât frecvenţa aplicată pe intrarea de tact din CI2
de tip CMOS 4018.
Generatoarele trifazice se folosesc în diferite aplicaţii, ca de exemplu în sistemele
de control al unor motoare speciale. în acest din urmă caz, pe lângă generatorul trifazic
sunt necesare şi driverele de putere care realizează interfaţarea cu motorul (câte unul
pentru fiecare fază).
(A. LĂZĂROIU)
Figura 153.
BAZA DETIMP 60 Hz
Montajul a cărui schemă este prezentată în figura 154 poate ti folosit ca bază de
timp pentru ceasurile electronice alimentate la reţele electrice cu frecvenţa de 60 Hz.
Poarta I din CI1 de tip CMOS 4011, îm preună cu cuarţul Q, constituie sursa unor
oscilaţii stabile cu frecvenţa de 32768 Hz. Această frecvenţă se aplică intrării divizorului
realizat cu CI2, de tip CMOS 4020. Modul de conectare al ieşirilor Q9, Q10, Q12, Q13
şi Q14 ale acestui CI corespunde unui factor de divizare care să asigure la ieşirea
porţii III, impulsuri dreptunghiulare cu frecvenţa de 60 Hz.
(RADIO ELEKTRO NIK 10/1981)
Figura 154.
GENERATOR DIGITAL
în schema din figura 155, se prezintă un generator digital care produce o tensiune
în formă de dinte de ferăstrău. Funcţionarea generatorului se bazează pe folosirea
numărătorului CI1 de tip CMOS 4020, din care se folosesc ultimele opt ieşiri divizoare.
Aceste ieşiri sunt conectate la un convertor liniar D/A de rangul 8, realizat cu rezistenţele
R1-R24. Acest convertor asigură creşterea tensiunii de ieşire în trepte, al căror pas
este de 1/256 din amplitudinea semnalului format, egală cu 1/5 din tensiunea de
alimentare.
Generatorul produce şi semnal dreptunghiular (cu frecvenţă egală cu fi/214), al
cărui front descrescător coincide cu faza iniţială a procesului de formare a tensiunii în
dinte de fierăstrău.
Frecvenţa semnalului în dinte de ferăstrău de la ieşirea convertorului depinde de
frecvenţa aplicată pe intrarea de tact (terminalul 10 al CI1). Frecvenţa semnalului de
ieşire poate varia într-un domeniu foarte larg, păstrându-şi amplitudinea constantă.
Generatorul descris poate fi folosit în caracterografe sau în aplicaţii în care perioada
sem nalului în dinte de ferăstrău se măsoară în minute sau ore (domeniu în care
generatoarele analogice nu sunt recomandate).
(ELEKTOR 8/1982)
Figura 155.
,STETOSCOP" PENTRU MICROPROCESOARE
Urmărirea evoluţiei stărilor logice pe m agistralele de date, adrese şi de control

ale sistem elor cu microprocesoare, se poate face cu osciloscopul sau cu analizorul
digital.
Un montaj mult mai simplu, care indică sonor stările magistralelor este prezentat
în schema din figura 156. Conectarea acestui „stetoscop" la punctul verificat, face ca
acesta să producă un ton penetrant.
Aşa de exemplu, dacă „stetoscopul" se conectează la un punct pe care există
impulsuri de tact cu frecvenţa de 1 MHz, cu comutatorul S1 în poziţia 1, se va auzi un
semnal cu frecvenţa de 440 Hz. în acest fel, semnalul cu frecvenţă foarte înaltă este
transpus într-un semnal audibil.
Montajul se alimentează cu tensiune cuprinsă între 5 şi 15V, provenită de la aparatul
verificat.
(AMATERSKE RADIO B 3/1985)
Figura 156.
220
A6+
365 S c h e m e p r a c t ic e c u c ir c u it e in t e g r a t e CMOS
1/5 (O oo 05 O T-
o o O O O O O o
Figura 157.
° ş
£/)
o CC
JOC ELECTRONIC
Cunoscut sub denumirea „40-20“, acest joc testează viteza de reacţie şi atenţia jucătorului.
Schema din figura 157 este simplă şi conţine două CI CMOS şi opt LED-uri. în
funcţie de starea impulsurilor prezente pe cele opt ieşiri din CI2 de tip CMOS 4020, se
aprind diferite LED-uri. Scopul urmărit de jucător este acela de a opri jocul într-un
moment în care să fie aprinse toate LED-urile.
CI2 de tip 4020 este numărător/divizor de 14 biţi. în această aplicaţie se folosesc
numai opt dintre ieşirile divizorului, corespunzătoare divizărilor cuprinse între 24 şi 2 ".
La fiecare dintre cele opt ieşiri este conectat câte un LED, prin intermerdiul
rezistenţelor de limitare.
Impulsurile pentru activarea numărătorului CI2, provin de la generatorul de tact
realizat cu porţile I şi II din CI1 de tip CMOS 4011.
Celelalte două porţi din CI1 sunt configurate ca trigger, prin care se controlează
funcţionarea generatorului de tact, prin intermediul push-butoanelor START/STOP.
Aşa cum s-a arătat anterior, se urmăreşte ca oprirea jocului să se facă într-un
moment în care toate cele opt LED-uri să fie aprinse, ceea ce se întâmplă când ieşirile
corespunzătoare se află la nivel logic H (11111111).
Dacă se apasă simultan push-butoanele START şi STOP, curentul este limitat de
rezistenţa R1 la valoarea de 1 mA, şi funcţia STOP are prioritate. Resetarea
numărătorului se face prin intermediul push-butonului RS.
Frecvenţa generatorului de tact este în aşa fel aleasă încât LED-ul L1 este acţionat
ciclic la 20 s (10 s este aprins şi 10 s este stins).
Ciclul LED-ului L8 este de 1/128 din 20 s, adică 0,16 s. Această ultimă valoare de
timp este mai scurtă decât reacţia normală a omului (considerată a fi de 0,25 s), ceea
ce face ca oprirea jocului la momentul oportun să fie problematică.
(RADIO & ELECTRONICS CONSTRUCTOR A p ril 1980)
TEMPORIZATOR CU ANULARE COMPLETĂ

De cele mai multe ori, copii mici nu vor să doarmă cu lumina stinsă. De aceea,
lumina rămâne aprinsă în camera lor o bună parte a nopţii, până când unul dintre
părinţi vine să o stingă. Pe lângă consumul inutil de energie electrică, lumina rămasă
aprinsă riscă să deranjeze som nul ce lo r mici. Tem porizatorul propus înlătură
inconvenientele de agest gen.
Pentru înţelegerea modului de funcţionare a acestui temporizator, să urmărim
schema din figura 158. Când releul Re1 este în repaus, alimentarea montajului şi a
prizei de ieşire de 220V, este întreruptă. Dacă se apasă push-butonul PB1, se asigură
alimentarea montajului şi resetarea CI2 de tip CMOS 4020, prin impulsul transmis de
condensatorul C4. Toate ieşirile acestui CI rămân la nivel logic L, pe o durată determinată
de poziţia selectorului S1 -S 6.TranzistoareleT 1 şiT2 fiind în conducţie, releul rămâne
atras, chiar dacă se eliberează PB1, deoarece este dublat de contactele releului.
Numărătorul CI2 începe să numere impulsurile generate de astabilul realizat cu C11 de
tip 555. Perioada de repetiţie a impulsurilor generate de această bază de timp a fost fixată la
0,88 s pentru a obţine temporizări egale cu un sfert de oră, o jumătate de oră, o oră etc.
După un număr de impulsuri, care depinde de ieşirea selectată prin S1-S 6, baza
tranzistorului T2 trece la nivel logic H, ceea ce conduce la blocarea am belor
tranzistoare. Releul revine în stare de repaus, întrerupând atât alimentarea montajului
cât şi a sarcinii conectate la ieşirea de 220 V.
Datorită modului de funcţionare, se atrage atenţia asupra valorii condensatorului

C 1, care trebuie respectată. Dacă aceasta va fi mai mare, datorită energiei înmagazinate
în C 1, există riscul ca tem porizatorul să se autoalim enteze, reluând ciclul. De
asemenea, se insistă asupra diodei D2, care este inclusă în acest montaj pentru a
evita distrugerea CI2 la întreruperea montajului.*Deoarece push-butonul PB2 este
conectat pe contactul de repaus, el permite oprirea montajului înainte de expirarea
tem porizării selectate. Astfel, dacă se apasă pe PB2, releul deconectează priza şi
totul se stinge.
Montajul poate fi folosit şi ca tem porizator pentru lumina de scară. în acest caz,
butoanele de aprindere a luminii, conectate în paralel, înlocuiesc push-butonul PB1.
Pentru a beneficia de duratele de temporizare indicate în schemă, este necesar
să se tatoneze condensatorul C2 (cu atât mai mult cu cât condensatoarele electrolitice
au toleranta de ± 20%).
GENERATOR DE ZGOMOT
în schema din figura 159 este prezentat un generator digital de zgomot simplu.
Configuraţia este asemănătoare generatoarelor de numere pseudoaleatoare realizate
cu registre statice de deplasare.
în acest montaj se foloseşte un registru static de 8 biţi, respectiv CI3 de tip CMOS
4021. Registrul de deplasare este prevăzut cu o buclă de reacţie inversă realizată cu
cinci porţi din CI1 şi CI2 de tip CMOS 4011. Aceste porţi sunt în aşa fel conectate
încât sim ulează funcţia EXCLUSIVE-NOR pentru semnalele de la ieşirea etajelor
şase şi şapte din registrul de deplasare.
Porţile I şi II din CM formează un astabil care produce impulsuri cu frecvenţa de 7
kHz, folosite ca tact pentru registrul CI3.
Intrările registrului sunt conectate la nivel logic L (7 ,6 ,5 ,4 ) şi la nivel logic H (13,
1 4 ,1 5 ,1 ). Dacă terminalul 9 (ÎNCĂRCARE), se află la nivel H, este înscris cuvântul
00001111. în acest timp, intrarea de tact a registrului este blocată. Când terminalul 9
se află la nivel logic L, intrările paralele ale registrului sunt blocate; la ieşirea registrului
sunt deplasaţi biţii înscrişi.
(R ADIO ELEKTRO NIK5/1988)
N .A . D a to rită c a p a c ită ţii re d u s e a re g is tru lu i (8 b iţi) şi a fre c v e n ţe i d e ta c t s c ă z u te (7

k H z), c o n s id e ră m că a c e s t g e n e ra to r a re a p lic a ţii lim ita te , d e o a re c e c a lita te a z g o m o tu lu i nu
p o a te c o n c u ra cu cea a zg o m o tu lu i p ro d u s cu re g is tre d e 1 7 ...3 1 b iţi, o p e ra te la fre c v e n ţe de
ta c t d e 7 5 ...1 5 0 k H z.
Figura 159.
GENERATOR DE EFECTE SONORE
C onfiguraţia generatorului a cărui schem ă este prezentată în figura 160

corespunde generatoarelor de numere pseudoaleatoare, realizate cu registre statice
de deplasare.
în această schemă, registrul de deplasare este obţinut prin înserierea CI2 şi CI3,
ambele de tip 4021. Registrul este prevăzut cu reacţie inversă, în circuitul căreia este
înseriat un sumator modulo 2, realizat cu o poartă EXCLUSIVE-OR din CI4 de tip
CMOS 4070 sau 4030.
Porţile t şi II din CI1 de tip
CMOS 4011 constituie un astabil
cu fre c v e n ţa re g la b ilă p rin
intermediul potenţiometrului P1.
Pentru a schimba secvenţele
combinaţionale, intrările 7, 6, 5,
4, 13, 14, 15 şi 1 ale CI3 se
conectează în diferite moduri, la
plus sau la masă.
Ie ş ire a g e n e ra to ru lu i se
aplică unui amplificator audio de
pute re . P entru o b ţin e re a d i
verselor sonorităţi se acţioneazlă
P1, S1 şi se conectează intrările
CI3 la plus şi la masă, epuizând
toate combinaţiile posibile.
Cînd frecvenţa generatorului
de tact este foarte scăzută, un
LE D c o n e c ta t în tre ie ş ire a
generatorului (terminal 3-CI4) şi
plusul sursei de alimentare (prin
rezistenţă de limitare de 1 k£2),
permite vizualizarea secvenţelor
pseudorandomizate.
(EN G IN EER ’S NOTEBOOK)
MONTAJ POLIVALENT
în schema din figura 161 este prezentat un montaj care poate fi folosit în diverse
scopuri, după cum se arată în cele ce urmează.
Dacă montajul va fi realizat conform schemei, acesta poate fi folosit ca joc de
noroc. La apăsarea momentană a push-butonului PB-1, se va aprinde unul dintre cele
şapte segmente ale afişorului AF1, dar de fiecare dată altul. Dacă vom atribui fiecărui
segment un punctaj oarecare, în funcţie de nivelul său pe verticală, întrecerea între
doi sau mai mulţi jucători poate începe.
După cum se ştie, cele mai multe afişoare cu şapte segmente au în plus şi punctul
zecimal. în aplicaţia de faţă, acestui punct îi va fi atribuit punctaj nul sau invitaţia „mai
încearcă o d a tă !“.
Modul de funcţionare a montajului este foarte simplu. Porţile I şi II din CI1 de tip
CMOS 4011 sunt incluse în configuraţie de astabil. Datorită valorii componentelor
aferente R1, R2, C1, frecvenţa produsă de astabil este de aproximativ 15 kHz.
Impulsurile cu această frecvenţă sunt aplicate numărătorului octal CI2 de tip CMOS
4022. Fiecărui impuls aplicat îi corespunde apariţia nivelului logic H pe ieşirile decodate
ale numărătorului, în ordinea „0“ . „1 “ 7“.
Apariţia nivelului H pe o ieşire oarecare antrenează aprinderea segmentului
corespunzător din afişorul asociat.
Dacă frecvenţa impulsurilor de tact ar fi foarte scăzută, jucătorul ar putea ţine
apăsat butonul PB-1 până la aprinderea segmentului cu punctajul cel mai ridicat. Dar
frecvenţa fiind suficient de mare, jucătorul nu poate controla aprinderea segmentului
care să-i asigure câştigarea partidei.
Cu câteva mici modificări, acest montaj poate avea şi alte aplicaţii. Aşa de exemplu,
se poate determina starea psihică, afectată de oboseală, stres etc. Această testare
se bazează pe fenom enul care stă şi la baza perceperii continuităţii imaginilor
cinematografice, deşi filmul are o mişcare sacadată. Ne referim la inerţia ochiului,
care peste o anumită frecvenţă de succesiune, nu mai permite sesizarea discontinuităţii.
Valoarea acestei frecvenţe variază în funcţie de starea psihică, afectată la rândul ei
de cauze diverse.
Prin urmare, cu montajul electronic propus, se poate pune în evidenţă modificările
acestui prag de discriminare, în orice moment. Pentru această aplicaţie sunt necesare
câteva mici modificări:
- se conectează direct terminalul 4 al CI1 CMOS 4011 la terminalul 14 al CI2
CMOS 4022;
- se înseriază cu rezistorul R2, un potenţiometru de 250 kQ;
- se măreşte capacitatea condensatorului C1 la valoarea de 10 nF;
- eventual, se deconectează terminalul 15 al CI2 de la masă şi se conectează la
terminalul 5 al aceluiaşi CI2. în acest fel, numărătorul se resetează după fiecare al
şaselea impuls de tact. Ca urmare, ultimele două LED-uri din afişor (segmentul g şi
punctul zecimal d.p.), nu se mai aprind.
în funcţie de poziţia cursorului potenţiom etrului, frecvenţa de aprindere a
segm entelor variază într-un domeniu în care se află situat şi pragul de discriminare.
Se poate demontra că, pentru aceeaşi frecvenţă de control a afişorului, uneori vom
percepe activarea succesivă a segmentelor, iar alteori, ele par a lumina simultan.
Reducând frecvenţa mult sub acest prag determinat de inerţia ochiului, urmărirea
ritmului de aprindere a segmentelor ar putea induce unora o stare de relaxare, urmată
uneori de ...somn. Pentru aceasta, condensatorul C1 va avea valoarea de 220 nF.
Potenţiometrul trebuie să aibă repere pentru a facilita testarea inerţiei ochiului
afectată de starea psihică, sau pentru a localiza frecvenţa la care se produce starea
de relaxare.
Afişorul cu şapte segmente şi punct zecimal este cu catod comun, de exemplu
MDE 2111, de preferinţă verde (sufix V). în locul afişorului se pot folosi LED-uri obişnuite
de culoare verde.
(A. LĂZĂROIU)
ZĂVOR CODIFICAT
Zăvorul codificat descris în cele ce urmează se caracterizează printr-o siguranţă

relativ ridicată, iar construcţia sa este simplă şi uşor de realizat.
„Inim a“ montajului a cărui schemă este prezentată în figura 162 o constituie CI1
de tip CMOS 4022. La apăsarea tastelor într-o succesiune bine stabilită, pe ieşirile
Q1-Q7 apare nivel logic H; când acest nivel logic H ajunge şi pe ieşirea Q7, zăvorul
permite deschiderea uşii.
IO
înainte de a apăsa tasta B1, condensatorul C2 este încărcat prin R5 şi menţine

intrarea reset (terminal 15-CI1), la nivel logic H. Ieşirea QO se află la nivel logic H, iar
ieşirile Q1-Q7 sunt la nivel L. După apăsarea tastei B1, tranzistorul T 1 se deschide,
iarC 2 se descarcă rapid prin D1, R4 şiT1, aplicând un impuls H pe intrarea de CLOCK
a C I1. Ieşirea QO trece în L, iar Q1 trece la nivel logic H.
Imediat trebuie apăsată tasta B7 care este conectată la ieşirea Q 1.
La intrarea de tact apare un nou impuls, care face ca ieşirea Q2 să apară la nivel
logic H. Acest ciclu continuă până când nivelul logic H se „deplasează" pe ieşirea Q7.
Această ieşire controlează zăvorul codificat, prin intermediul unui releu electronic cu
impedanţă mare de intrare.
Durata de timp dintre acţionările a două taste succesive nu trebuie să depăşească
3-4 s; în caz contrar, se produce automat resetarea montajului. Durata de timp cât
există nivel logic H pe ieşirea Q7 este tot de 3-4 s, timp în care trebuie deschisă uşa.
După cum se poate observa în schemă, codul este determinat de numărul tastelor
şi de modul în care sunt conectate la ieşirile C I1.
Pentru conexiunile indicate în schemă, codul şi implicit succesiunea apăsării
tastelor este 1704570. Tastele B2, B3, B6, B8 şi B9 sunt montate pentru inducere în
eroare; apăsarea lor nu duce la deschiderea tranzistorului T1 şi nici la activarea
numărătorului C11. Tastele se vor monta pe panoul cutiei în care se amplasează montajul
şi se vor numerota de la 0 la 9. Alimentarea se face de la o sursă de tensiune cuprinsă
între 6 şi 15V; deoarece consumul montajului este foarte redus, alimentarea se poate
face de la o baterie de 9V.
CI 4022 permite realizarea a 107combinaţii de cod; dacă acestea nu sunt suficiente,
se înlocuieşte CI 4022 cu CI 4017, care permite obţinerea a 109 combinaţii.
(MLAD KONSTRUKTOR 10/1988).
TEMPORIZATOR
Temporizatorul a cărui schemă este prezentată în figura 163 se recomandă pentru
utilizare în laboratoarele foto. Durata de temporizare poate fi reglată în limitele 2.. .240 s.
Indicaţia se face prin intermediul a patru LED-uri, de culori diferite.
La aplicarea tensiunii de alimentare se produce resetarea numărătorului C11 de tip
CMOS 4022, prin intermediul componentelor R1, C 1. Condensatorul C2 se încarcă
prin R2, R6, D1; deşi ieşirea comparatorului realizat cu CI2 de tip LF/BF356 se află la
nivel logic H, încărcarea lui C2 nu este influenţată, deoarece dioda D5 blochează
acest nivel. Când tensiunea la bornele condensatorului C2 atinge 2/3 din valoarea
tensiunii de alimentare, ieşirea comparatorului CI2 trece în stare logică L; din acest
moment, începe descărcarea condensatorului C2 prin R18 şi D5. Simultan, are loc şi
deplasarea nivelului logic H de la ieşirea Q0 la Q1. Deoarece R18 este mult mai mică
decât R3 + R7, condensatorul C2 se descarcă într-o secundă la 1/3 din valoarea
tensiunii de alim entare, producând trecerea ieşirii com paratorului în stare H.
Condensatorul C2 se încarcă succesiv prin R3 + R7, R4 + R8, R5 + R9.
Intervalele temporizate sunt indicate prin LED-urile L1-L4, al căror curent este
limitat prin R11-R14 la 0,5 mA; această valoare nu încarcă ieşirile C11, iar lumina
LED-urilor este bine percepută în camera obscură.
La finalul celui de al patrulea interval, se deschide tra n zisto ru lT I, iar condensatorul
C2 se descarcă. *
Următorul ciclu se declanşează prin atingerea senzorului conectat între intrările
de CLOCK şi RESET ale CI1 4022.
Semireglabilu! SR1 permite modificarea histerezisului pentru a compensa scăderea
:ensiunii bateriei şi a modificării capacităţii condensatorului C2, în funcţie de temperatură
acest condensator va fi cu tantal).
Valorile rezistenţelor marcate cu asterisc (R2-R9), pot avea valori cuprinse între
50 kQ şi 13 MQ. Tatonarea acestora se face pentru obţinerea limitelor duratei de
•amporizare (2 secunde...4 minute).
Alimentarea temporizatorului se poate face de la o baterie de 9V, tip 6F22.
(AMATERSKE RADIO A 12/1992)
La acest montaj, afişarea rezultatului, „aruncării" se face cu LED-uri dispuse în

aşa fel încât să poată fi reproduse toate feţele zarului.
Dispunerea LED-urilor este prezentată în dreapta schemei, iar notarea acestora
corespunde cu cea din schemă.
în montajul a cărui schemă este prezentată în figura 164, CI1 de tip CMOS 4022
se foloseşte ca numărător până la “6“.
La un impuls de tact pozitiv aplicat pe terminalul 14, o singură ieşire din cele şase
(„0“ - „5“), trece la nivel logic H. Matricea de diode conectate la cele şase ieşiri decodifică
stările num ărătorului şi activează LED -urile corespunzătoare prin interm ediul
tranzistoarelor tampon. Deoarece ieşirile circuitului integrat CMOS 4022 suportă doar
o încărcare redusă, în circuitul bazelor tranzistoarelor comandate sunt prevăzute
rezistenţe de limitare.
Ca generator de tact se poate folosi, în principiu, orice generator de impulsuri
dreptunghiulare, alimentat de la sursa care alimentează şi CI1 4022.
TranzistoareleT1-T14 pot fi oricare din seria BC, de exemplu BC107, BC171 etc.
Diodele D1-D11 sunt de tip 1N14148.
Montajul se alimentează de la o sursă de 6V, care asigură un curent de circa 200 mA.
N .A . Ca g enerato r de tact, recom andăm folosrea unuia dintre g enerato arele d es c rise la jo cu rile
ase m ă n ă to a re p rezen tate în această lucrare, deoarece ele sunt concepute în aşa fel în c â t frecventa
lor d e s creşte rapid, sim ulând m ai bine un zar real, m ărind suspansul.
GENERATOR CONTROLAT
Schema unui generator controlat logic, realizat cu cele trei porţi din CI1 de tip CMOS
4023, este prezentată în figura 165. Spre deosebire de alte generatoare controlate logic,
acesta se deosebeşte jorin aceea că, funcţionarea generatorului nu se produce simultan
cu aplicarea nivelului logic de control, ci după o întârziere prestabilită.
Frecvenţa semnalului produs de generatorul controlat, cu ieşirea pe terminalul 10,
este determinată de valoarea condensatorului Cx2, care se va stabili în funcţie de aplicaţie.
Dacă pe intrarea de control (terminalul 8) se aplică nivel logic L, generatorul este blocat.
Când se aplică nivel logic H, condensatorul Cx1 începe să se încarce prin rezistenţa
R1. Numai după încărcarea acestui condensator se declanşează generatorul controlat.
Valoarea condensatorului Cx1 se stabileşte în funcţie de întârzierea necesară între
momentul aplicării semnalului de control şi intrarea în funcţiune a generatorului de semnal.
(RADIO - C S I 2/1990)
Figura 165.
OSCILATOR LC
O scilatorul LC a cărui schem ă este prezentată în figura 166 corespunde

configuraţiei tipice a oscilatoarelor în trei puncte, de tip CLAPP.
Elem entul activ al oscilatorului este constituit din porţile I şi II ale CI1 de tip
CMOS 4023.
Poarta III din acelaşi CI1 este folosită ca buffer.
Pentru valorile indicate în schemă, cu L = 1 mH, oscilatorul produce un semnal cu
frecvenţa de aproximativ .1 MHz (pentru poziţia mediană a condensatorului variabil).
Un asemenea generator poate fi folosit ca beat-oscilator pentru recepţia semnalelor
telegrafice sau caV FO într-o sincrodină, al cărui demodulator lucrează la jumătatea
frecventei de recepţie.
m (R A D IO -C S I 8/1990)
GENERATOR DE ULTRASUNETE
Pentru ecolocaţie şi telecomandă se folosesc ultrasunete. Sursa de ultrasunete

este constituită dintr-un generator şi un traductor piezoceramic special. în general,
aceste traductoare funcţionează pe frecvenţa de 40 kHz.
în schema din figura 167 este prezentat un generator adaptat traductoarelor de
ultrasunete, realizat cu CI1 de tip CMOS 4023.
Porţile I şi II constituie generatorul propriu-zis, iar poarta III este folosită ca buffer.
P rin in te rm e d iu l s e m ire g la b ilu lu i SR1 se re g le a z ă fre c v e n ţa de lucru,
corespunzătoare traductorului folosit. Pentru aceasta, se conectează un frecvenţmetru
digital pe terminalul 10, şi se reglează SR1 până la obţinerea frecvenţei înscrise pe
corpul traductorului sau în fişa tehnică a acestuia.
(R A D IO -C S 1 10/1980)
N.A . A ce a s tă sursă de ultra s u n e te poate fi folosită cu succes ca „flu ier" pentru câinii de
v â n ă to a re .
+5 V
REGULATOR DE PUTERE
Avantajul principal al regulatorului de putere în care tiristoarele comută în momentul

-•rcerii prin zero a tensiunii de reţea, constă în nivelul scăzut al perturbaţiilor/paraziţilor.
- i ' ţ r u simplificarea schemelor, în aceste regulatoare se apelează la reglarea în trepte
s c jte rii de ieşire. în montajul descris în continuare, reglarea puterii se face prin
-•e'm ediul unui potenţiometru. Numărul treptelor de reglare poate varia de la patru la
5a sprezece, cu o discretizare corespunzătoare, de la 25 la 6,25%. Nivelul minim al
:a -a ziţilo rîn oricare domeniu de reglaj al puterii, este asigurat dacă tiristorul comută
- -o m e n tu l când tensiunea reţelei este de cca. 5 V.
Regulatorul de putere a cărui schemă este prezentată în figura 168 are opt trepte
:e 'eglaj, cu o discretizare de 12,5%.
Prin interm ediul porţii I din CI2 de tip CMOS 4011, impulsurile cu frecvenţa de
' 30 Hz de la ieşirea punţii redresoare, se aplică intrării de tact a CI1 de tip CMOS 4024.
Is tc rită divizării cu opt, la ieşirea corespunzătoare term inalului 9 al C11, se obţin
-p u ls u ri cu frecvenţa de 12,5 Hz. Aceste impulsuri comută triggerul RS realizat cu
: : "ile II şi III din CI2. Tensiunea la term inalul 9 al porţii III creşte exponenţial. La
ac anţia nivelului logic H pe acest terminal, triggerul se resetează (pe term inalul 10
a corţii III va fi nivel logic L).
3e terminalul 11 al porţii IV apare nivel logic H, care deschide tranzistorul T 1 şi
■' s to ru lT h l. Resetarea triggerului are loc în momentul trecerii prin zero.
La apariţia nivelului logic H pe terminalul 9 al C I1, condensatorul C1 începe să se
* : a rce prin circuitul R1, D2 şi P1. Când nivelul logic pe acest terminal devine L,
::~densatorulC1 începe să se descarce prin circuitul P1, D1, R1.Tensiunea la intrarea
: : - i III se micşorează; când atinge pragul de jos, se produce bascularea triggerului.
Rezultă că acţionarea potenţiom etrului P1 determ ină viteza de încărcare/
: ascărcare a condensatorului C 1, ceea ce atrage după sine modificarea numărului
:e mpulsuri aplicate bazei tra n zisto ru lu iT l.în acest fel, reglarea puterii în sarcină se
ace de la zero (când cursorul potenţiometrului P1 se află în poziţia de sus), până la
' 10% (când cursorul este în poziţia de jos).
Pe frontul descrescător al impulsului aplicat terminalului 9 al porţii III, triggerul este
- : alizat şi tranzistorul T1 se blochează. Tiristorul se blochează numai atunci când
:.'e n tu l care circulă prin sarcină devine mai mic decât curentul de menţinere al
■storului, adică într-un moment apropiat trecerii prin zero.
oo
I
z5
■ -
CVJ
O
i
Reglajul acestui montaj constă în tatonarea valorii condensatorului C1 în aşa fel

încât rotirea potenţiometrului P1 de la o extremitate la alta, să varieze puterea în sarcină
de la 0 la 100%. Reglajul poate fi urmărit prin intermediul unei lămpi cu incandescenţă,
conectată la bornele „Sarcină".
Deoarece frecvenţa de comutaţie este de 12,5 Hz se admit ca sarcină numai
aparate electrice cu inerţie termică mare (plită electrică, letcon etc.).
Puntea de diode D4-D7 şi tiristorul Th1 se aleg în funcţie de puterea controlată.
Pentru puteri mari (1...2 kW), diodele D4-D7 sunt cele indicate în schemă, iar tiristorul
va fi de 6... 10 A/400 V. Dacă regulatorul se foloseşte numai pentru letcon, se poate
folosi o punte redresoare de tip 1P M 4şi un tiristor de 1 A/400 V.
Atenţie, masa montajului se află în legătură directă cu reţeaua electrică de 2 2 0 V !
Pentru evitarea pericolului de electrocutare, plasaţi montajul într-o casetă din material
izolant şi conectaţi nulul reţelei la masa montajului.
(RADIO-CS111/1989)
GENERATORIKHz
Schem a unui generator simplu, care produce impulsuri dreptunghiulare cu

frecvenţa de 1 kHz, este prezentată în figura 169.
Generatorul este constituit din porţile I şi II ale CI1 de tip CMOS 4025. Pentru
simetrizarea impulsurilor s-a introdus în configuraţia acestui generator, grupul R2, D1.
Prin tatonarea rezistenţei marcate cu asterisc, se poate obţine frecvenţa dorită şi o
simetrie cât mai perfectă. Dacă nu1dispunem de un osciloscop, simetrizarea corectă
poate fi apreciată şi cu ajutorul unui voltmetru de c.c. cu rezistenţă mare de intrare.
Voltmetrul se conectează între terminalul 9 şi masă; ei trebuie să indice o tensiune
medie egală cu jumătate din valoarea tensiunii de alimentare (sau puţin mai mică).
Tensiunea de alimentare a generatorului poate fi cuprinsă între 4, 5 şi 15 V.
Generatorul poate fi folosit pentru diverse verificări şi etalonări ale unor aparate
din laboratorul începătorului.
(R A D IO -C S 1 10,1990,
+5 V 0
C1
w 1,2n
14
1KHz
IO - ►
R1
750K
2/3 CI1 4025
270K
Figura l 69.
O
r-~
5?
cu
CONTOR DIGITAL
Contorul digital a cărui schemă este prezentată în figura 170 este recomandat
pentru numărarea unor evenimente lente, ca de exemplu pentru evaluarea traficului
pe o autostradă, într-un timp finit. Trecerea unui autovehicul va acţiona contactul K
(prin intermediul unui traductor specific acestei aplicaţii); închiderea momentană a
acestui contact, conduce la ap lica re a unui im puls p o zitiv s cu rt pe intrarea
numărătorului, care se traduce instantaneu prin afişarea cifrei 1 de către afişorul „unităţi".
Pentru fiecare nou impuls la intrare, datorat închiderii contactelor K, afişorul „unităţi"
indică o cifră corespunzătoare. Cel de al zecelea impuls de intrare, va face ca afişorul
„unităţi" să indice 0. în acelaşi moment, ieşirea CARRY OUTPUT (terminalul 5-CI1),
va prezenta nivel logic H, care aplicat intrării CLOCK din CI2 (terminal 1), face ca
afişorul „zeci", să indice cifra 1.
La o sută de impulsuri, ambele afişoare vor indica zero.

Resetarea numărătoarelor CI1 şi CI2 se face odată cu aplicarea tensiunii de
alimentare sau manual, prin intermediul push-butonului RS, datorită grupului C2, R16.
Contorul poate avea multe alte aplicaţii, uşor de imaginat, ca de exemplu
memorarea scorului în diferite jocuri, pentru contorizarea impulsurilor telefonice pentru
o convorbire, sau a numărului de acţionări ale unui releu etc. Pentru aplicaţii în care
viteza evenimentelor este mult mai rapidă, se reduce corespunzător capacitatea
condensatorului C1.
în scopul măririi capacităţii contorului se pot înseria mai multe asemenea module,
form ate dintr-un CI 4026 şi afişorul asociat.
(E L 0 4 /1 9 8 3 )
VITEZOMETRU DIGITAL
O satisfacţie suplimentară pentru cei ce folosesc bicicleta ca mijloc de agrement,

poate fi obţinută prin echiparea acesteia cu un vitezometru digital. în schema prezentată
în figura 171, C11 şi C I2 d e tip CMOS 4026 constituie blocul de numărare, decodare
şi comandă a afişoarelor de şapte segmente A f1, Af2. Impulsurile ce urmează a fi
numărate sunt aplicate intrării de tact din CI2 4026, prin poarta IV din CI3 de tip CMOS 4011.
Astabilul format cu porţile III şi IV din CI4 4011 stabileşte durata intervalului în care se
numără impulsurile.
Impulsurile primare provin de la releele Reed S1 a şi S1 b; eie se aplică circuitului
bistabil RS realizat cu porţile I şi II din CI4 4011.
Porţile I şi II din CI3 4011 asigură resetarea numărătoarelor în momentul aplicării
tensiunii de alimentare prin intermediul push-butonului PB1. După resetare, impulsurile
care provin de la S1a şi S1b sunt numărate pe o durată prestabilită, iar rezultatul
numărării este afişat pe cele două afişoare. La fiecare acţionare a push-butonului PB1
afişoarele indică viteza momentană. S-a recurs la acest mod de lucru (prin care se
aplică tensiunea de alimentare numai pe durata măsurării), deoarece montajul nu
poate fi alimentat permanent, din cauza consumului mare al afişoarelor, care ar descărca
rapid o baterie obişnuită de 9 V. în plus, se realizează şi o simplificare a montajului
deoarece nu este necesară resetarea automată a numărătoarelor.
Reglajul montajului constă în etalonarea vitezometrului, prin stabilirea duratei de
măsurare cu ajutorul semireglabilului SR1. Acest reglaj se face prin comparaţie cu un
aparat etalon.
Cele două relee Reed se fixează pe furca de susţinere a roţii din faţă, iar magneţii
permanenţi se fixează pe roată. Numărul magneţilor este de trei sau patru, iar orientarea
lor se face în succesiune N-S, N-S, N-S...
(ELEKTOR 7-8/1979)
N.A. în schem a originară, cele două afişoare sunt de tip FN D 357. Noi propunem folosirea unui
a fişor dublu (cu doi digiţi), m ai accesibil, ca de exem plu V Q E 23 (R FT), sau M D E 2502 - 1 1 ,1 2 ,1 3
sau 14 (M IC R O E LE C TR O N IC A ), sau oricare altul cu catod com un.
R ecom andăm plasarea push-butonului PB1 într-un loc convenabil, în aşa fel încât acţionarea
lui să se poată face fără a lua m âna de pe ghidon.
ROŞU SAU VERDE?

Montajul a cărui schemă este prezentată în figura 172, poate înlocui tradiţionala
aruncare a monedei pentru tragere la sorţi.
Cele două porţi I şi II din CI1 de tip CMOS 4011 constituie un astabil cu frecvenţa
de aproximativ 1 MHz. Impulsurile produse de acest astabil sunt aplicate la intrarea
circuitului bistabil CI2 de tip CMOS 4027, conectat ca divizor cu 2. La ieşirile
com plementare ale acestui CI sunt conectate două LED-uri, unul roşu şi altul verde,
corespunzătoare aversului şi reversului monedei.
Cele două LED-uri rămân aprinse atât timp cât nu se apasă push-butonul PB,
deoarece la fiecare impuls de intrare bistabilul îşi schimbă starea. Datorită frecvenţei
mari de comutaţie, LED-urile par a fi aprinse simultan. La apăsarea push-butonului;
rămâne aprins un singur LED, care indică ce au hotărât sorţii.
După cum se poate observa, în acest montaj C11 şi CI2 se folosesc pe jumătate,
toate intrările nefolosite se conectează la masă (pentru C11, terminalele 8 ,9 ,1 2 ,1 3 ,
iar pentru CI2, terminalele 9 ,1 0 1 1 ,1 2 şi 13.
(POPULAR ELECTRONICS, A pril 1980)
+ 9 ...1 5 V
yjap*. Figura 172.
H m RELEU COMANDAT PRIN TOUCH-CONTROL
Un mod elegant de a comanda alimentarea unui consumator prin intermediul unui

releu constă în atingerea unei mici suprafeţe metalice. Schema montajului care permite
acest mod de control este prezentată în figura 173. La atingerea cu degetul a senzorului
metalic, potenţialul electric al corpului face ca tranzistorul T1 să se deschidă şi prin R2
potenţialul masei să fie aplicat pe baza tranzistoruluiT2. Acesta intră în conducţie, ceea
ce are drept urmare aplicarea tensiunii de alimentare pe intrarea etajului format din cele
două porţi trigger-Schmitt din CU de tip CMOS 4093. De pe terminalul 4 al acestui C U ,
nivelul logic H este aplicat pe intrarea CLOCK din CI2 de tip CMOS 4027 a cărui ieşire
(terminal 1) comută. Presupunând că nivelul logic pe terminalul 1, anterior atingerii
senzorului, a fost L, după atingere nivelul va fi H. Acest nivel logic de ieşire se va
menţine şi după ce mâna nu mai atinge senzorul, până în momentul unei noi atingeri.
Ie ş ire a lu i C I2 c o m a n d ă re le u l Re1 p rin d e s c h id e re a şi în c h id e re a
tra n z is to ru lu iT 3 .
Din punct de vedere constructiv, senzorul se montează cât mai aproape de baza
tranzistorului T1, iar dim ensiunile sale nu vor depăşi suprafaţa unei monede.
Alim entarea se face de la o sursă stabilizată, cu tensiunea de 12V.
(D. MARINESCU, RADIO 2/1995)
+12V
Figura 173.
UozeJ TESTER LOGIC UNIVERSAL
Testerul logic prezentat mai jos, indică prin intermediul unui afişor cu şapte
segmente, stările logice L şi H, succesiuni de impulsuri, sau lipsa acestora. Testerul
poate fi utilizat pentru verificarea oricăror sisteme realizate cu CI digitale de orice tip
TTL, CMOS şi altele).
„Inima" montajului a cărui schemă este prezentată în figura 174, o constituie CI1
de tip CMOS 4028. Modul de funcţionare a testerului este prezentat în cele ce urmează.
Dacă testerul este alimentat dar la intrare nu se aplică semnal, divizorul format din
rezistenţele R1, R2 şi diodele D1, D2, menţin tranzistorul T1 blocat şi T2 saturat.
Pentru aceste stări, la ieşirile QO şi Q1 din CI1 4028, corespund nivele logice L, respectiv
H. Segmentele a, fş i g din afişor sunt conectate la masă, ceea ce determină aprinderea
lor, formând un semn asociat stării în care semnalul de intrare lipseşte.
Dacă la intrare se aplică nivel logic
H, tra n zisto a re le T1 şi T2 se s a
turează, determinând la ieşirile QO şi
Q 1, nivele logice H şi respectiv L. în
a c e a s tă s itu a ţie , se a p rin d s e g
mentele b şi c, indicând cifra 1.
Dacă la intrare se aplică semnal
logic L, cele două tranzistoare se
b lo c h e a z ă , d e te rm in â n d a p a riţia
nivelului logic L pe ambele ieşiri (QO
şi Q1). Deoarece sunt puse la masă
segmentele a, b, fş i g, afişorul va in
dica cifra 0.
C ând la intrare se a plică suc-
^ cesiuni de impulsuri, se afişeaază cifra
c- 9. Dacă frecvenţa im pulsurilor este
o* ridicată, indicaţia este inertă (datorită
s persistenţei retiniene). Pentru frec-
venţe joase, sub 25 Hz, cifra afişată
se s tin g e şi se a p rin d e în ritm ul
frecvenţei impulsurilor.
Dioda D3 preîntâmpină distrugerea
co m p o n e n te lo r acestui m ontaj, în
cazul în care tensiunea de alimentare
se aplică cu polaritate inversă (aceas
tă precauţie este necesară deoarece
d testerul se alimentează de la sistemul
verificat, existând riscul conectării
greşite). Se recomandă ca dioda D3
să fie cu germaniu.
(RADIO, TELEVIZIA,
ELEKTRONIKA 10/1988)
CONTROLULTEMPERATURII MOTORULUI
Un motor auto încă rece, supus unui regim de turaţie ridicată constituie o greşeală
care riscă să reducă serios viaţa autoturismului, deoarece, la temperatură joasă, ungerea
motorului este departe de a fi cea normală. Montajul propus mai jos ajută automobilistul
să supravegheze viteza de rotaţie a motorului, până când acesta atinge o temperatură
suficientă. în acest scop, temperatura motorului se controlează prin intermediul unui
termistor plasat pe chiuloasă. Rezistenţa ohmică a termistorului modifică un potenţial
care se compară cu un alt potenţial de referinţă, pentru a obţine trei domenii, fiecare
materializat prin aprinderea unuia dintre cele trei LED-uri:
- LED-ul roşu este aprins când motorul este rece;
- LED-ul galben indică faptul că motorul începe să se încălzească dar trebuie încă
supravegheat regimul de rotaţie;
- LED-ul verde semnalizează o temperatură suficientă a motorului.
După cum se poate vedea în schema din fig u ra 175, termistorul CTN împreună
cu R1 formează un divizor a cărui ieşire este conectată la intrările neinversoare ale
com paratoarelor incluse în CU de tip LM 358. Intrările inversoare ale acestor
comparatoare sunt conectate fiecare la cursorul unui semireglabil prin care stabilesc
potenţiale superioare celui disponibil pe intrările neinversoare, când termistorul se află
într-o am bianţă termică rece. în această situaţie, ieşirile celor două comparatoare
prezintă un nivel L(cca. 1,8V). Pe măsură ce temperatura captată de termistor creşte,
rezistenţa scade. La un moment dat, potenţialul pe intrarea neinversoare a primului
comparator devine superior celui stabilit prin SR1 şi aplicat pe intrarea inversoare;
ieşirea acestui comparator trece în H.
Temperatura continuând să crească, acelaşi fenomen se întâmplă cu cel de al
doilea comparator, a cărui ieşire va trece în H. Rezistenţele R2 şi R3, de valoare
ridicată, introduc în momentul basculării o reacţie pozitivă care accelerează fenomenul
pentru a fi mai prompt şi mai sigur.
Ieşirile celor două comparatoare sunt conectate la intrările A şi B ale CI2 de tip
CMOS 4028, care este un circuit decodor BCD -> zecimal. Celelalte două intrări ale
decodorului, adică C şi D, sunt conectate în permanenţă la nivel logic L.
Celor trei situaţii menţionate anterior, le corespund următoarele nivele logice pe
intrările A ş i B: 00,01 şi 11 (sens de citire B -> A). în notaţie binară, acestea corespund
cifrelor 0,1 şi 3. în consecinţă, pe ieşirile 0,1 şi 3 apar succesiv nivele H, care vor
aprinde în ordine LED-urile roşu, galben, şi verde. Rezistenţa R4 limitează curentul
prin LED-uri.
Reglajul se face prin intermediul semireglabilelor SR1 şi SR2. Pentru un termistor
CTN cu valoarea de 100 K fi, potenţialul se stabileşte în jurul valorii de 4,14 v pentru
SR1 şi 4,78V pentru SR2.
Termistorul este de tip CTN (coeficient de temperatură negativ), şi se plasează
într-o capsulă metalică de mici dimensiuni, ermetizată cu răşină epoxidică. Această
sondă este fixată de un colier strâns în jurul chiuloasei.
Alimentarea montajului se face de la bateria de 12 V, în aval de cheia de contact. Con
densatorul C1 asigură filtrarea şi eliminarea ondulaţiilor de tensiune datorate altematorului.
La ieşirea regulatorului 7809 se obţine o tensiune continuă şi stabilizată de 9V.
(ELECTRONIQUE PRATIQ UE202/1996)
N .A . CI1 de tip LM 358 este un du blu am p lificator op era ţio n al. în locul lui se po ate folosi
e c h iv a le n tu l rom ân esc B M 358 sau circ u itu l in teg rat B M 324 (din care se fo lo s es c num ai două
a m p lifica to a re op eraţion ale).
242 365 S c h e m e p r a c t ic e c u c ir c u it e i n t e g r a t e CMOS
175.
Figura
CONVERTOR DE COD
Un convertor de cod converteşte un cuvânt exprimat printr-o anumită structură

logică, într-un cuvânt cu altă structură logică, în scopul menţinerii informaţiei.
Convertorul de cod, sau decodorul, poate fi realizat cu CI logice, folosite în diferite
combinaţii. Dintre multiplele tipuri de decodoare, prezentăm mai jos un decodor BCD-
zecimal, realizat cu CI CMOS 4028.
CI 4028 pot fi folosite atât ca decodoare BCD-zecimal, cât şi ca decodoare binar-
octal. Decodarea BCD-zecimal se realizează prin aplicarea pe cele patru intrări ale CI
4028 a codului BCD (8-4-2-1), care face ca numai una dintre cele zece ieşiri să fie
activată, corespunzător combinaţiilor de cod aplicate la intrare.
Decodarea binar-octal se face prin aplicarea numărului binar de trei biţi la intrare,
care va activa câte una dintre cele opt ieşiri folosite. Pentru acest tip de conversie,
intrarea D se conectează la nivel logic L.
Convertorul BCD-zecimal prezentat în schema din figura 176, foloseşte două CI
CMOS 4028 şi un inversor din CI CMOS 4049. Numărul de ieşire este disponibil la 16
ieşiri (câte 8 din fiecare CI 4028).
Primele trei intrări (A, B, C), ale celor două CI 4028 sunt conectate în paralel,
direct. Ultima intrare D, este de asemenea conectată în paralel, dar inversată logic
pentru cel de al doilea CI 4028.
Tabelul alăturat prezintă corespondenţa dintre codul BCD aplicat la intrarea
decodorului şi cel obţinut la ieşire.
Intrare Număr ieşire

DCBA 15 14 13 12 11 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1 0
0000 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1
0001 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0
0010 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0
0011 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0
0100 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0
0101 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0
0110 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0
0111 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0
1 000 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0
1001 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0
1010 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
1011 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
1100 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
1101 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
1110 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
1111 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

0 O0
10 14
A ° A 1 -O 1
2 o 2
13
S BO- R 3 15_ -O 3
CI1 4 O4
12 C
P C o- 4028 5 O5
2
D CH
11 n
6
7
-O 6
-O 7
8
9
10 0 -O 0
A 14 -O 1
1
13 2 -o 2
R 15 -o 3
3
12 C
CI2 4 O4
4028 5 o 5
6 -O 6
D 7 -O 7
8
1/6CI3 4049 9
Figura 176.
„CLEPSIDRĂ11ELECTRONICĂ
Temporizatorul a cărui schemă este prezentată în figura177, indică scurgerea

timpului prin aprinderea succesivă a zece LED-uri, simulând clepsidra cu nisip.
„Inima" montajului o constituie CI2 de tip CMOS 4028, controlat de un numărător
BCD din CI1 de tip CMOS 4518. Dacă pe intrarea de tact a numărătorului CI1 se
aplică impulsuri cu frec venţa de 1 Hz, (de la un generator exterior), la fiecare secundă
se va aprinde un alt LED.
în acest caz, temporizatorul este util pentru monitorizarea duratei de 10 secunde.
Prin intermediul comutatorului S1 se poate face resetarea numărătorului şi im
plicit reluarea ciclului de temporizare.
Deoarece în această aplicaţie se foloseşte numai o secţiune din numărătorul dublu
C11 4518, se recomandă conectarea la masă a tuturor intrărilor din secţiunea nefolosită.
N.A. în locul nu m ărăto ru lui C il propunem utilizarea CI C M O S 4060, care pe lângă num ărător
are Tncorporat şi un oscilator. Dacă acesta din urm ă va fi făcut să lucreze pe o frecvenţă care să
p ro d u c ă a p rin d e re a fie c ă ru i LE D la 6 s e c u n d e , „ c le p s id ra " e le c tro n ic ă p o ate fi u tilă pentru
m onitorizarea duratei im pulsului telefonic (după noile reg lem entări, durata unui im puls telefonic
pentru o convorbire locală este de 1 minut).
Pentru sim plificarea m ontajului, decodorul B CD -zecim al 4028, poate fi folo s it ca decodo r 1
din 8, ceea ce perm ite folosirea unui afişor cu şapte segm ente (cu catod com un), Tn locul c elor
zece LED -uri. D acă la cele şapte segm ente adăugăm şi punctul zecim al vom avea opt LED-uri,
c are se conectează la ieşirile coresp unzătoare term in alelor 3, 14, 2, 15, 1, 6, 7 şi 4. Fo losit ca
d e c o d o r 1 din 8, CI 4028 va fi c ontrolat pe intrările A, B, C; intrarea D se conectează la m asă.
P e n tru a m o n ito riz a d u ra ta d e 1 m in u t, fie c a re d in tre c e le o p t L E D -u ri tr e b u ie să ră m â n ă
a p rin s 7 ,5 s e c u n d e .
+9V
16 10
5 **L 1 0
9
RS
6 3 10 9 5 *L 9
RS Q1 A 8
S1 XX
4 13 4 L8
7
K>
O
B
O
4518 5 12 7 5*1.7
Q3 C 6
6 11 5
6 5*L6
Q4
1Hz D CI2
o— CL 4028 1 5*L5
4
1 5 * * L4
3
2 **L 3
2
1 4 **L 2
1
0 3 5 * 1 .1
R1
1K
Figura 177.
CONVERTOR DREPTUNGHIULAR-TRIUNGHIULAR
Convertorul a cărui schemă de principiu este prezentată în figu rai 78, permite
transformarea unui semnal dreptunghiular într-unul triunghiular, cu frecvenţa mai mică
de 512 ori.
Convertorul este realizat cu două numărătoare binare reversibile CI1 şi CI2, de tip
CMOS 4029. Bistabilul din CI3 de tip CMOS 4013, comandă intrarea UP/D, în aşa fel
încât C11 şi CI2 numără în ambele sensuri câte 256 paşi.
Reţeaua rezistivă formată din rezistenţele R1 - R23 transformă semnalul binar de
8 biţi, într-o tensiune în trepte, cu formă triunghiulară. Se recomandă folosirea unor
rezistoare cu toleranţă mică (1%).
Aşa cum am arătat, frecvenţa semnalului de ieşire (triunghiular), este mai mică
de 512 ori decât cea aplicată la intrare (semnalul dreptunghiular). Frecvenţa celor
două sem nale poate fi identică dacă la intrarea convertorului se inserează un
m ultiplicator de frecvenţă cu circuite PLL.
R1...R23 = 10K/1%
A9+
179.
Figura
248 365 S cheme p r a c tic e c u c ir c u it e in t e g r a t e CMOS
COMANDA INCREMENTALĂ
M ontajul prezentat mai jos asigură com anda unui se le cto r de intrare realizat
cu m u ltip le xo a re , prin in te rm e d iu l a două p u sh -b u to a n e . La fie c a re apăsare,
se trece de la o intrare la urm ătoare sau la precedent în funcţie de push-butonul
acţionat.
B aza m o nta ju lu i a cărui schem ă este p re ze n ta tă în fig u ra 179. o co n stitu ie
CI2 de tip C M O S 4029, care este un n u m ă ră to r su s/jo s, p ro g ra m a b il. C ircu itu l
prim e şte com e n zi pe două in tră ri, una de ta c t şi una p e ntru se m n a lu l de
num ărare.
CI1 de tip CM OS 4011 re a liz e a z ă co n ve rsia c o m e n zilo r de intrare; p o rţile I
şi II su nt in te rco n e cta te şi sta b ile sc sensul de num ărare.
C o m e n zile de la cele două p u sh -b u to a n e su n t a p lica te p o rţii III, iar p o a rta
IV in ve rse a ză se m n a lu l de tact, pentru a avea o fa ză c o n ve n a b ilă . G rupul R3,
C2, asigură un im puls p ozitiv la punerea sub tensiune care repune num ărătorul
în p o ziţia p ro g ra m a tă prin s tă rile in tră rilo r 4, 12, 13, 3 (în cazul de faţă, L).
C I3 de tip C M O S 4011 este c o n fig u ra t ca d e c o d o r şi s e m n a liz e a z ă prin
aprinderea a patru LED-uri, starea ie şirilo r A şi B (patru stări), care controlează
un s e le c to r au d io re a liza t cu m u ltip le xo a re , de exe m p lu CI C M O S 4052.
La pun e re a sub te n s iu n e se c u p le a ză in tra re a 1 care este p re s e le c ta tă , şi
se fo lo se şte de exem plu p e ntru tuner, su rsa a fla tă p e rm a n e n t în fu n cţie .
D eoarece CI1 şi C I3 su n t fo lo s ite in te g ra l, deci nu e x is tă porţi d is p o n ib ile ,
s-au fo lo s it ca in ve rso a re tra n z is to a re le T1 şi T2.
JOC DE POPICE
M ontajul electronic a cărui schem ă este prezentată în figura 180 sim ulează
jo c u l de popice. A ce sta se b a zează pe s tă rile a le a to a re care d e te rm in ă o
a n u m ită co n fig u ra ţie a a fiş a ju lu i. în a ce a stă a p lic a ţie , a fiş o ru l c la s ic cu şapte
s e gm en te este în lo c u it cu 9 LE D -uri care re p re z in tă num ărul p o p ic e lo r (două
LE D -uri su n t dublate).
Impulsurile generate de astabilul realizat cu porţile I şi II din CI1 de tip CMOS 4011
sunt aplicate pe intrarea de tact a num ărătorului CI2 de tip CM OS 4029. Ieşirile
a ce stu i n u m ă ră to r c o n tro le a z ă in tră rile d e c o d o ru lu i C I3 de tip C M OS 4511.
Ie ş irile a c e s tu ia c o m a n d ă p rin in te rm e d iu l a ş a p te tra n z is to a re , a p rin d e re a
LE D -u rilo r.
P orţile III şi IV din CI1 4011 sunt fo lo s ite ca se n z o r şi re s p e c tiv inversor.
C ât tim p se ţine d egetul pe senzor, la ie şire a p o rţii IV va fi nivel lo g ic L, care
tra n s m is in tră r ii LT d in C I3, m e n ţin e to a te L E D -u rile a p rin s e . C â n d se
în depărtează degetul, LED-urile încep să se stingă, sim ulând căderea popicelor.
Se re com a n dă d e cu p la re a te n s iu n ii de a lim e n ta re cu c o n d e n s a to a re de
10... 22nF, co n e cta te d ire c t pe te rm in a le le c o re sp u n ză to a re ale C11- CI3.
\
365 Schem e p ra c tic e cu c irc u ite in te g ra te CMOS 249
>
C\J
p -
£ II
o
11 CD
1=1— K/M £!
£* ^ CC I
HH O
oo
-> nj .£ t T Q) >+— O)
(fi
■a
■o
> co ţi >
&o
U)
O iZ
LU
CD -J
§ r (\J £2 ^
T“ CM CD
T“ r— CM
t- C\)
8 O o
2dl co
PPA
CT) ld\ CM
CVJ ssa
o CO
g/n 10 l .d J
CM
OHI
a/a O
_i Gdl cot
o dd
>
CM I I 00
£2o
oc CM
ZAR ELECTRONIC
Montajul descris mai jos reprezintă o versiune total electronică a micului

cub alb, folosit în multe jocuri de societate. Acest zar electronic simulează
zarul adevărat, deoarece la fiecare lansare prezintă o nouă cifră; înainte de
oprirea finală, el rulează un timp, când pot fi văzute toate cifrele defilând cu
viteză descrescătoare.
Schema propusă în figura 181 foloseşte şapte LED-uri pentru a putea vizualiza
toate cifrele zarului electronic. Mai mult, trebuie precizat că toate combinaţiile se
realizează numai prin trei combinaţii. Pentru aceasta se face apel la un circuit logic
capabil să numere de la 0 la 15, în sistem binar, în modul prezentat mai jos (ordinea
Q4,Q3, Q2.Q1).
9 -» 1001 <=> 1 şi 001 —> unu

10 -> 1010 <=> 1 şi 010 doi
11 -» 1011 <=> 1 şi 011 trei
12 1100 o 1 Şi 100 patru
13 1101 <=> 1 şi 101 —» cinci
14 —> 1110 <=> 1 şi 110 şase
15 —> 1111 «iniţializare la 9 -» 1001
Se constată că cel de-al patrulea bit (Q4), este întotdeauna la nivel logic
H, dar nu se foloseşte în această aplicaţie. Ceilalţi trei biţi evoluează de la 00'
la 110, sau de la 1 la 6. Pentru realizarea acestor operaţii se apelează la CI2
de tip CMOS 4029; se folosesc numai ieşirile Q1, Q2, Q3. în mod norma
acest numărător se asociază decodorului CMOS 4511 pentru a comanda u"
afişor cu şapte segmente. Aici, CI2 este configurat pentru numărare binară
motiv pentru care terminalul 9 (B/D), este conectat la nivel H, ca şi terminalu
10 care selectează modul de numărare înainte. în plus, CMOS 4029 prezintă
şi posibilitatea de a fi programat prin intermediul celor patru intrări notate P0
P1, P2, P3.
Numărătorul număra de la 1001 la 1111 şi revine direct la 1001 fără să
afişeze vreodată cifra 0.
Pentru activarea numărătorului 4029 este suficient să se aplice pe intrarea
de tact (terminal 15), impulsuri pozitive care provin de la CI1 de tip 555, folosit
ca astabil amortizat. Câteva componente suplimentare permit să se aplice pe
terminalul 7 al CI1 o tensiune variabilă, care descreşte cu timpul, provocânc
astfel generarea unui frecvenţe mari la început, dar care scade la zero, după
puţin timp.
O apăsare mai mult sau mai puţin lungă, pe push-butonul PB1, provoacă
defilarea cifrelor într-un mod perfect imparţial.
LED-urile sunt dispuse aşa cum se arată în dreapta schemei, acordânc
atenţia cuvenită unei bune alinieri a acestora.
Modul de realizare a acestui zar electronic permite folosirea lui şi pentn.
partide de 421.
(LE HAUT-PARLEUR 1856/1997
I8l.
Figura
DUBLOARE DE FRECVENTA
în schema din figura 182a, este prezentat un dublor de frecvenţă care foloseşte o
singură poartă dintr-un CI CMOS de tip 4030/4070.
Se ştie că la ieşirea unei porţi EXCLUSIVE-OR apare nivel logic H, când semnalele
aplicate pe cele două intrări ale porţii sunt diferite. în acest scop, se inserează pe una
dintre intrări un circuit de integrare R1, C1, care introduce o întârziere. în acest fel, la
fiecare modificare de nivel (H L sau L -> H), apare la ieşire un impuls scurt.
Valorile componentelor R1, C1, indicate în schemă, sunt adapta , 'entru semnale
de intrare cu frecvenţa de 20 kHz.
în figura 182b, este prezentată schema unui dublor de frecvenţă realizat cu un CI CMOS
4030/4070, fără alte componente auxiliare. întârzierea este obţinută prin porţile I, II şi III:
deoarece întârzierea este foarte mică, la ieşirea dublorului se obţin impulsuri foarte înguste.
Comutatorul S este util pentru inversarea polarităţii impulsurilor de ieşire. Când S
se află în poziţia I, porţile I, II şi III acţionează ca inversoare, iar la ieşire se obţin
impulsuri foarte scurte L.
Când S este în poziţia 2, porţile funcţionează ca repetoare; la ieşire apar impulsuri
foarte scurte H, cu amplitudine mai mică decât tensiunea de alimentare.
Dubloarele funcţionează pentru tensiuni de alimentare cuprinse între 5 şi 15 V; se reco
mandă decuplarea prin condensatoare de 100 nE conectate direct pe terminalele de alimentare.
(MLAD KONSTRUKJOR 9/1988)
9 +V
U i^
Ui 1 Ur
3
R1
100K J _ c i U0*
100p
> t
(a) 1/4CI1 4030/4070
U ,*
U0*
S=1
Ur
-> t
S=2
> t
(b)
Figura 182 (a, b)

GENERATOR DE TACT
Generatorul de tact prezentat în schema din figura 183 este realizat cu două porţi
din CI1 de tip CMOS 4030/4070. Cele două porţi formează un circuit astabil simetric
şi generează impulsuri dreptunghiulare cu factor de umplere 50%.
Generatorul este recomandat în aplicaţii în care frecvenţa de tact este fixă, ca de
exemplu în generatoarele digitale de zgomot (aici se preferă generatorul realizat cu CI
4030/4070 pentru că acelaşi CI este utilizat şi pentru realizarea sumatorului modulo 2,
inclus în circuitul de reacţie al registrului de deplasare).
Existenţa a două ieşiri complementare permit folosirea acestui generator şi pentru
controlul liniilor de întârziere electronică; după cum se ştie, aceste linii funcţionează
cu semnale de tact în contrafază.
Pentru valorile componentelor indicate în schemă, frecvenţa impulsurilor este de
aproximativ 150 kHz.
DETECTOR DE FAZA
Prin intermediul montajului foarte simplu a cărui schemă este prezentată înfigura 184
se poate detecta faza a două semnale.
în această schemă, o poartă din CI1 de tip CMOS 4070 îndeplineşte rolul unui
com parator de un bit. Când faza celor două semnale aplicate la intrările A şi B este
aceeaşi, la ieşirea porţii din CI1 4070, nivelul logic este L. La ieşirea inversorului constituit
dintr-o poartă din CI2 de tip CMOS 4049, nivelul logic este H, iar LED-ul L1 este stins.
Când faza semnalelor este diferită, stările logice se inversează, iar LED-ui se aprinde.
Concret, când frecvenţa celor două semnale aplicate la intrare este strict egală.
LED-ul se stinge.
(EN G IN EER ’S NOTEBOOK;
+V o
R1
■CZ3
1K
14 LED1
A t> 3 3 2
B o 2
T> \>
•"^188
in 7 1/4CI1 4030/4070 1/6CI2 4049
Figura 184.
DETECTOR DE METALE
Principiul de funcţionare care stă la baza celor mai multe detectoare de metal
constă în compararea frecvenţelor produse de două generatoare; cel de referinţă şi
cel variabil, a cărui frecvenţă se modifică în prezenţa unui metal. Detectoarele care
funcţionează conform acestui principiu sunt destul de răspândite, datorită unor avantaje:
sunt simple şi ieftine, nu reclamă reglaje minuţioase, nu presupun stabilizarea
frecvenţei, iar exploatarea lor nu ridică probleme. Trebuie însă menţionat că eficienţa
lor este mai redusă în comparaţie cu alte tipuri.
Detectorul a cărui schemă este prezentată în fig u ra 185 este realizat cu CI de tip
CMOS 4030/4070. Poarta I este folosită în generatorul de referinţă, iar poarta II în
generatorul variabil.
Circuitul oscilant al generatorului de referinţă constă din bobina L1 şi condensatoarele
C1, C2; C1 serveşte la fixarea frecvenţei de referinţă. Circuitul oscilant al generatorului
variabil constă din bobina de căutare L2 şi condensatorul C4; frecvenţa acestui genera
tor poate fi modificată brut prin intermediul condensatorului C4.
Poarta III îndeplineşte rol de mixer al semnalelor provenite de la cele două
generatoare. Semnalul de la ieşirea acestei porţi, care reprezintă diferenţa dintre
semnalele aplicate la intrare, se aplică amplificatorului de joasă frecvenţă realizat cu
poarta IV. Sarcina acestui amplificator o constituie o pereche de căşti cu impedanţă
ridicată.
Bobina L1 se realizează pe un tor de ferită cu dimensiunile 8 x 6 x 2 şi are 180
spire CuEm 0,15 mm, distribuite egal pe tot perimetrul.
Bobina de căutare L2 se realizează sub formă circulară (inel) şi se introduce într-un
tub de vinii cu diametrul exterior de 15 mm.
Bobina are 100 spire CuEm 0,3 mm, cu diametrul de 250 mm. După bobinare,
inelul obţinut se înfăşoară cu o bandă din folie de alum iniu, pentru ecranare
electrostatică (necesară pentru înlăturarea influenţei capacităţii dintre bobină şi pământ).
Capetele benzii de aluminiu nu trebuie unite, pentru a nu forma o spiră în scurtcircuit.
Bobina se fixeaxă pe un mâner constituit dintr-un tub de duraluminiu cu diametrul
exterior de 16...20 mm, cu care formează un unghi de 55...80°. Conectarea bobinei la
montaj se face prin intermediul unui cablu coaxial subţire.
Reglajul detectorului constă în acordul celor două generatoare pe o frecvenţă de
cca. 100 kHz. Pentru acordul ge n e ra to ru lu i va riabil se ta to n e a ză valoarea
condensatorului C4, iar pentru acordul generatorului de referinţă se tatonează C2 (cu
rotorul condensatorului variabil C1, în poziţia de mijloc). Se reglează apoi frecvenţa

generatorului de referinţă prin intermediul condensatorului C1, în aşa fel încât în căşti
să se audă un ton cu frecvenţa de 500...1000 Hz. Aceste reglaje se fac la distanţă de
orice obiect metalic.
Dacă s-au respectat întocmai indicaţiile de realizare şi reglare, când bobina se
apropie de un obiect metalic, tonul audio redat de căşti, se modifică. Detectorul
funcţionează la o distanţă de 60 mm pentru o monedă obişnuită şi la 0,6 m pentru
obiecte metalice mai mari.
(RADIO-CSI8/1990)
o>
+
oo
3
256 365 S c h e m e p r a c tic e c u c ir c u it e in t e g r a t e CMOS
CALEIDOSCOP ELECTRONIC
Privind schema din figura 186, vom observa că montajul propus constă din două
CI de tip CMOS 4033 şi un CI de tip CMOS 4001. Primele două, adică CI1 şi CI2, sunt
numărătoare-decodoare, folosite în configuraţii identice. în mod curent, aceste CI
comandă aprinderea celor şapte segmente ale unui afişor, notate de la a la g.
în aplicaţia de faţă, în locul segmentelor dintr-un afişor, se folosesc LED-uri.
Deoarece dispunem de două CI 4033, între ieşirile lor se conectează de fapt, LED-uri
bicolore; secţiunile de culoare roşie sunt conectate la ieşirile CI1, iar cele verzi, la
ieşirile CI2. Trebuie observat însă, că cele două secţiuni ale unui LED nu sunt conectate
la ieşirile corespunzătoare aceluiaşi segment. Pentru a genera culori aleatorii, cu un
ritm variabil şi cu câteva pauze într-un ciclu, pe lângă modul special de conectare a
LED-urilor bicolore la cele două CI 4033, acestea din urmă sunt controlate separat pe
intrările de tact. Pentru a asigura viteze de avans diferite celor două numărătoare, se
construiesc două astabile separate, cu porţile din CI3. Prin intermediul semireglabilelor
SR1 şi SR2, frecvenţa celor două astabile se reglează de către utilizator la valori mai
mici de 25 Hz, corelate cu persistenţa retiniană.
+9V °-
T ci 6 LED-uri bicolore 1 02
~T 4n7 x 4n7
16 16
a c
b d
c f
CI1 CI2
d
4033 b 4033
e a
f e
CL'
CL
9
C4
S R 2 [V ^
- 100K 1p
ASTABIL 1 ASTABIL 2
Figura 186.
Pentru a produce unele modificări periodice şi pentru a accentua fenomenul pseudo-

aleatoriu de aprindere a LED-urilor bicolore, se recurge la un artificiu prin care astabilul
1 va fi blocat periodic. în acest scop, ieşirea CI2 corespunzătoare segementului gr,
controlează astabilul prin intermediul diodei D1. Astabilul va fi blocat ori de câte ori pe
această ieşire apare nivel logic H.
Cele şase LED-uri bicolore vor fi dispuse în triunghi, de preferinţă cu aceeaşi
culoare, pe aceeaşi parte. în jurul triunghiului astfel format se plasează trei oglinzi
fixate într-un tub prevăzut cu un orificiu prin care se priveşte.
Caleidoscopul astfel construit va încânta pe cei mici, dar şi pe cei mai mari, prin
posibilitatea de a genera nenumărate figuri colorate şi sclipitoare.
ZAR DIGITAL
Zarul cu şase feţe este folosit în numeroase jocuri de societate. Cu câteva

componente se poate construi o variantă electronică a micului cub alb, cu afişaj digi
tal, pentru a-l face cât mai modern şi cât mai real. în publicaţiile tehnice au fost propuse
diferite variante; aici se propune o versiune digitală cu afişor cu 7 segmente pentru
vizualizarea cifrelor de la 1 la 6; nu se afişează 0 şi nici 7, 8 şi 9.
Pentru a garanta imparţialitatea zarului electronic, alegerea cifrei este încredinţată
unui circuit numărător acţionat de către jucător, printr-o apăsare. După apăsarea push-
butonului, zarul se „rostogoleşte" un timp, apoi ezită, încetineşte, şi în final se stabileşte
într-o poziţie netă, pe una dintre „feţe". Această mişcare iniţială rapidă a cifrelor şi apoi
/
u /
9 f e d c b a
7 6 11 9 13 12 10
14
LT
16
C I3 4033 r
+9V start i 6 RBI
CL RS Cl
I o
15
R1 R2 R6
0- 3K3 8K2 18K
15
3 R4
R3 □ - 16 RS 13
ST 1M
m 8K2 V 6 CI1 555 5 1K5 CI2 Cl
14
CL 4 0 1 7
=i CI C2 2'---- CI
220(J R 5U
18K n
= ţ= C3
Vi 470n 22n
Figura 187.
din ce în ce mai lentă, pentru ca în final să se blochqze pe una dintre cele şase cifre,
sim ulează perfect zarul şi garantează suspansul. Pentru a mări realism ul, zarui
poate alege uneori o altă poziţie suplimentară, corespunzătoare unui zar „alunecat,
deci o poziţie care nu se ia în consideraţie. în versiunea electronică, afişajul simulează
această poziţie răm ânând stins, incitând jucătorul la o nouă încercare. Acest zar
electronic asigură o perfectă „onestitate11, nu „trişează11şi prezintă, statistic vorbind,
un număr egal de apariţii, după aruncări numeroase. Zarul electronic poate fi modificat
pentru aplicaţii particulare, în care numărul cifrelor afişate este mai mare, sau mai
m ic de şase,
Analizând schem a din figura 187, se poate observa că anim area afişorului cu
7 segm ente se face de către CI3, de tip CMOS 4033. A cesta este num ărător şi
decodor pentru afişoare cu catod com un. Intrarea num ărătorului (term inalul 1).
reacţionează numai la fronturile crescătoare ale impulsurilor ce provin de la astabilul
realizat cu C I1 , de tip 555. C onectarea afişorului la decodor se face direct, fără
rezistenţe de lim itare. Pentru a evita a pariţia cifrei 0, este su ficie n t să se lege la
m asă term inalul 3 (RBI).
Frecvenţa im pulsu rilo r provenite de la CI1 este de te rm in ată de valoarea
co m p o n e n te lo r R2, R3, C3, dar şi de te n siu n e a c o n tin u ă în m a g a zin a tă de
co n d e n sa to ru l C2 c o n e cta t la te rm in a lu l 7. C ând se a lim e n te a ză m ontajul,
condensatorul C1 se încarcă cu atât mai mult, cu cât se ţine mai mult apăsat butonul
de start. Aceasta ar corespunde elanului cu care se aruncă z a ru l!
Pentru început, frecvenţa va fi mare, după care va scădea mai mult sau mai puţin
rapid, în funcţie de poziţia semireglabilului SR1. în final, impulsurile dispar total, ceea
ce face ca CI2 şi CI3 să rămână necontrolate. Deoarece CI3 nu trebuie să afişeze
cifrele 7, 8 şi 9, el va fi forţat să reseteze numărătorul când apare cel de al şaptelea
impuls. în acest scop, se face apel la CI2 de tip CMOS 4017; intrarea de tact primeşte
aceleaşi impulsuri ca şi CI3. Numărătorul decadic 4017 va genera un scurt impuls
pozitiv pe ieşirea decodată „7“ (terminalul 6), ceea ce va produce atât resetarea proprie,
cât şi a CI3.
întrerupătorul de start se poate fixa pe placa de montaj, sau poate fi conectat prin
cablu bifilar. în locul unui push-buton obişnuit se poate folosi un întrerupător cu mercur,
care la simpla înclinare va iniţia „rostogolirea11zarului.
COMANDĂ PENTRU COMUTATOARE AUDIO
Datorită unor avantaje specifice, comutatoarele statice/electronice s-au impus

definitiv în sistem ele audio. Există mai multe m odalităţi de realizare a acestor
comutatoare; mai cunoscute şi mai accesibile am atorilor sunt cele cu multiplexoare
analogice (de exemplu CMOS 4052), sau cele cu comutatoare electronice bilaterale
(de exemplu CMOS 4016/4066).
în realizarea acestor comutatoare, un rol important îl deţin şi circuitele de comandă.
Schema din fig u rai 88 prezintă un sistem de control care poate fi folosit pentru
comanda comutatoarelor bilaterale CMOS 4016/4066 sau a tranzistoarelor FET. „Inima11
montajului o constituie CI1 de tip CMOS 4035 - registru de deplasare de 4 biţi, cu
intrare paralel/ ieşire paralel.
TranzistorulT 1 şi componentele R5, CI1 constituie un filtru trece-jos pentru atenuarea
unor perturbaţii ce apar la apăsarea push-butoanelor S1-S4 (aceste întrerupătoare
pot fi de orice tip, dar se preferă cele cu membrană). Pentru selectarea intrării d c r :~
este suficientă o scurtă apăsare pe push-butonul corespunzător. Starea instalată es:e
menţinută de bistabili din registrul CI1, până la o nouă apăsare, pe alt push-buton.
TranzistoareleT2-T5 sunt folosite ca amplificatoare de curent şi prin intermec -
lor se asigură alimentarea LED-urilor L1-L4, care semnalizează prin aprindere, in tr a ţ i
selectată.
Tensiunile de control pentru elementele de comutaţie sunt disponibile succesiv =
ieşirile QA-QD din CI1.
Prin intermediul montajului prezentat se pot controla două Cl CMOS 4016/4065
cu care se realizează un com utator audio pentru selectarea a patru surse de pr:-
gram, stereo.
(RADIOELEKTRO NIK 3/199C
SEMNALIZATOR PENTRU ŞOC
De multe ori, chiar şoferii cu experienţă uită să împingă butonul şocului. Consecinţa
directă nu este numai o creştere a „setei" motorului, dar şi o puternică poluare a
atmosferei înconjurătoare.
După cum se ştie, rolul şocului este acela de a asigura un amestec îm bogăţit ae
benzină, necesar motorului încă rece. După ce motorul se încălzeşte, amestece
carburant trebuie normalizat, ceea ce se obţine prin apăsarea butonului de şoc.
Montajul a cărui schemă este prezentată în figura 189 aminteşte printr-un semna
sonor puternic, la 4,5 minute după pornirea motorului, că încă nu a fost dezactiva:
şocul.
Poarta I din CI3 de tip CMOS 4093 constituie îm preună cu R1, C 1, un oscilator
care generează impulsuri dreptunghiulare cu frecvenţa de aproximativ 1 kHz. Aceste
impulsuri sunt aplicate la intrarea numărătorului CI1 de tip CMOS 4040. Ieşirea Q12 a
acestui CI1 este conectată la intrarea celui de al doilea numărător CI2, de acelaşi tip
Frecvenţa impulsurilor la ieşirea Q7 din CI2 este de aproximativ 0,0019Hz.
Una dintre intrările porţii II din CI3 4093 este conectată la ieşirea generatorului de
1kHz, iar cealaltă intrare la ieşirea Q9 din CI1. Frecvenţa impulsurilor pe această
ieşire este de 2Hz, ceea ce face ca semnalul de 1kHz să fie transmis la ieşirea porţii
II într-un ritm de2H z. Acest semnal intermitent se aplică pe una dintre intrările porţii IV
şi va fi transmis la ieşire numai atunci când cealaltă intrare, conectată la ieşirea Q7
din CI2, se află la nivel logic H. Aceasta se întâmplă la 262 de secunde după pornirea
motorului. La apariţia nivelului H pe ieşirea Q7 din CI2, semnalul intermitent se aplică
difuzorului conectat în circuitul de emitor al tranzistoruluiT 1. Difuzorul emite un semnal
de avertizare care se menţine până când şocul se împinge sau se întrerupe alimentarea.
Pentru resetarea celor două numărătoare în momentul tragerii şocului se foloseşte
poarta III din CI3, îm preună cu R2, C2. Nivelul logic la ieşirea acestei porţi, imediat
după conectarea tensiunii de alim entare este H, ceea ce asigură resetarea
numărătoarelor. După cca. 0,6 secunde, ieşirea porţii III trece în L, moment din care
numărătoarele încep să numere.
Alimentarea montajului se face printr-un microîntrerupător acţionat de către butonul de şoc.
Dacă se doreşte modificarea duratei, intrarea porţii IV se conectează la ieşirea
Q6 (terminalul 2 - CI2) sau Q8 (terminalul 13 - CI2), pentru care se obţin temporizări
de 2,25 minute, respectiv 9 minute.
Valoarea rezistenţei R1 permite acordul fin al duratei temporizate, iar R4 determină
nivelul sonor al semnalului de avertizare.
Dacă se preferă semnalizarea optică, în locul difuzorului se conectează o lampă

corespunzătoare, care va începe să lumineze intermitent, după scurgerea duratei
prestabilite.
as
OO
&J0
t-u
SINTETIZOR ARMONIC ADITIV
Un sintetizor arm onic aditiv este un sintetizor la care produsul so n o r final se

obţine prin m ixarea unor sem nale a căror frecvenţă se află în relaţie arm onică.
A sem enea sem nale arm onice, spaţiate la intervale de o octavă, sunt disponibile
la ieşirile oricărui num ărător binar.
Prin interm ediul sin te tizo ru lu i sim plu a cărui schem ă este p re ze n ta tă în
figu ra 190 se pot sim ula sonorităţile unor instrum ente m uzicale.
Porţile I şi II din CI1 de tip CMOS 4011 şi com ponentele asociate, constituie
un generator de sem nale dreptunghiulare cu frecvenţa va ria b ilă între 2 kHz şi 10
kHz. A ceste sem nale se aplică intrării de tact a num ărătorului binar CI2 de tip
C M OS 4040. La ieşirile acestuia sunt disponibile sem nale dreptunghiulare cu
frecvenţa descrescătoare din octavă în octavă. în aplicaţia de faţă se folosesc
numai ieşirile Q3, Q4 şi Q5, a căror frecvenţă reprezintă dem ultiplicarea frecvenţei
de tact cu 8, 16 şi 32. A ceste sem nale se m ixează în proporţia dorită, prin
interm ediul sem ireglabilelor SR1-SR3.
La ieşirea m ixerului se obţine un semnal unic cu structură spectrală complexă.
S inteza unor tim bruri specifice intrum entelor m uzicale se face prin reglarea
potenţiom etrului P1, a sem ireglabilelor SR1-SR3, şi a tatonării condensatorului
C4 între 22 nF şi 220 nF. Pentru fiecare com binaţie a acestor elem ente de control,
se procedează la ascultarea sem nalului com plex, prezent la ieşirea AF (această
ieşire se conectează la un am plificator audio de putere).
în urm a apăsării scu rte a push butonului P B -1 , în difu zo r se vor auzi sunete
inte resante şi plăcute. S o n o rită ţile sunt cât se poate de a p ropiate de cele n atu
rale, atât dato rită stru ctu rii arm onice com plexe cât şi a e vo lu ţiei te m p o ra le a
am p litu d in ii sem nalelor. A ceasta din urm ă, cu n o scu tă şi sub d e n u m ire a de
anvelopă, se obţine printr-un fo rm a to r redus la ultim a expresie, conceput de noi
pentru acest sin te tiz o r sim plu.
Form atorul de anvelopă este realizat cu tranzistorul T 1, a cărui jo n cţiu ne C-E
este inclusă într-un divizor al sem nalului de ieşire. Când push-butonul PB-1 este
în repaus, tranzistorul conduce, scurtcircuintând semnalul de ieşire. Dacă se apasă
PB-1, tranzistorul se blochează, lăsând semnalul să treacă spre ieşire. La eliberarea
push-butonului, deblocarea tranzistorului se face progresiv, odată cu încărcarea
condensatorului C3, prin rezistenţa R7.
în acest fel, secvenţei sonore i se asigură o fază de atac rapidă, apoi o perioadă
de m enţinere, urm ată de o descreştere treptată a am plitudinii sem nalului, până la
dispariţia com pletă. Aceasta evoluţie tem porală a am plitudinii sem nalelor este
specifică celor mai multe sunete naturale.
Dacă se doreşte o îm bogăţire suplimentară a sonorităţilor, se pot folosi şi ieşirile
Q2 (term inal 7) şi Q6 (term inal 2) ale num ărătorului binar CI2 CMOS 4040.
A te n ţie ! în cazul folosirii acestor ieşiri, am plificatorul audio nu va fi fo lo sit la
putere a m axim ă, deoarece sunt puse în pericol d ifu zo a re le pentru redarea
frecvenţelor joase şi înalte.
(A, LĂZĂROIU)
GENERATOR 3150Hz
Se ştie că măsurarea fluctuaţiei de viteză a magnetofoanelor şi casetofoanelor se

face la frecvenţă de 3150 Hz (conform normelor DIN), deoarece, la această frecvenţă,
percepţia auditivă umană prezintă o sensibilitate maximă de discriminare a variaţiilor
de frecvenţă.
în figura 191 se prezintă schema unui generator care produce un semnal sinu
soidal cu frecvenţa de 3150 Hz.
±. LO
CO £
53
toi)
Cuarţul Q cu frecvenţa de 3,276 MHz este inclus într-o configuraţie de oscilator

realizat cu poarta I din CI1 de tip CMOS 4011. Poarta II din acelaşi Cl 1 este folosită
ca buffer. Semnalul cu frecvenţa de 3,276 MHz este aplicat intrării divizorului CI2 de
tip CMOS 4040 cu care se realizează o divizare cu 1040. Pentru obţinerea acestui
factor de divizare, ieşirile Q5 şi Q 11 se conectează la intrarea de resetare din CI2,
aşa cum se arată în schemă (2'° + 24 = 1024 + 16 = 1040). în această situaţie, la
ieşire se obţine frecvenţa etalon de 3150 Hz, cu o stabilitate excelentă.
Semnalul dreptunghiular de ieşire, cu amplitudinea de 12 Vvv este aplicat celor
două celule de filtrare trece-jos înseriate, formate din R3, R4, C4, C5. La ieşirea ultimei
celule de filtraj se obţine un semnal cvasisinusoidal cu amplitudinea de 1 V w (cca
360 m Vrm s), suficient pentru atacul In tră rilo r de linie ale m agnetofoanelor şi
casetofoanelor.
(FUNKSCHAU 15/1982)
BAZA DE TIMP 50 Hz
Montajul a cărui schemă este prezentată în fig u ra 192 poate fi folosit ca bază de
timp pentru ceasurile electronice alimentate la reţele electrice cu frecvenţa de 50 Hz,
sau pentru alte aplicaţii.
Tranzistorul T 1 îm preună cu cuarţul Q, constituie sursa unor oscilaţii stabile cu
frecvenţa de 100 kHz. Această frecvenţă se aplică intrării divizorului C1 de tip CMOS
4040, folosit pentru a realiza o divizare cu 2.000.
Pentru a vedea care sunt ieşirile divizorului ce urmează a fi conectate la intrarea
circuitului şi logic şi realizat cu diode, să descompunem numărul 2000 în sumă de
puteri ale lui 2:
2000 - 2'° = 2000 - 1024 = 976

976 - 29= 976 - 512 = 464
464 - 28 = 464 - 256 = 208
208 - 27 = 2 0 8 - 1 2 8 = 80
80 - 26 = 80 - 64 = 16
16 - 24 = 0.
în concluzie, pentru a obţine impulsuri cu frecvenţa de 50 Hz, se conectează la

circuitul logic şi ieşirile Q5 (24), Q7 (26), Q8 (27), Q9 (28), Q10 (29) şi Q11 (210).
Impulsurile prezente pe ultima ieşire folosită (Q 11), sunt preluate prin R5 şi aplicate
tranzistorului T2, în al cărui circuit de colector se regăsesc impulsurile cu frecvenţa
de 50 Hz.
Urmând raţionamentul aplicat pentru divizarea cu 2000, se poate deduce care
ieşiri din CI1 se vor folosi pentru alte frecvenţe ale cuarţului. Aşa de exemplu, pentru
un cuarţ cu frecvenţa de 155kHz, divizarea trebuie să fie egală cu 3100. Deoarece
3100 = 20 4 8 + 1024+ 16 + 8 + 4 = 2” + 210 + 24 + 23 + 22, se vor conecta ieşirile Q12,
Q 1 1 .Q 5 , Q4 şi Q3.
co
DIAPAZON
Scema din figura 193 reprezintă un generator pe frecvenţa de 440 Hz (LA5),

stabilizat cu cuarţ.
Oscilatorul cu cuarţ este realizat cu inversorul I din CI1 de tip CMOS 4049. Inversorul
II este folosit ca formator al impulsurilor de tact necesare numărătorului C12 de tip
CMOS 4040. Acest numărător este configurat ca divizor cu 2273. în această schemă,
diodele D1-D5 şi rezistenţa R3 funcţionează ca circuit logic SI, cu cinci intrări.
4/6CI1 4049
Figura 193.
Când la ieşiri apare numărul 100011100001, intrarea de aducere la zero este în H

logic şi numărătoarea se reia de la 00... 0.
Frecvenţa cuarţului este de 1 MHz; această frecvenţă divizată cu 2273 conduce
la o frecvenţă de ieşire egală cu 440 Hz-0,012%. Pentru aplicaţii de precizie, câna
diapazonul trebuie să genereze fix 440 Hz, se reglează trimerul C2, care va regla
frecvenţa oscilatorului la frecvenţa de 1000120 Hz (= 2273 x 440).
Etajul de ieşire în contratimp, cu tranzistorul complementare T1 şi T2, este
comandat de inversoarele lll-VI ale CI1, conectate două câte două în paralel pentru a
asigura un curent mai mare. Etajul de ieşire debitează pe un difuzor de 8 Q /0 ,25 W
Consumul montajului la tensiunea de alimentare de 9V, este de aproximativ 65 mA.
(C l CMOS - MANUAL D E UTILIZARE)
COMUTATOR TEMPORIZAT
Comutatorul temporizat prezentat mai jos se bazează pe folosirea unui numărător/

divizor CMOS şi are ca bază de timp frecvenţa reţelei.
Alimentarea montajului a cărui schemă este prezentată în figura 194 se face prin
condensatorul C1, rezistenţa R1 şi puntea redresoare 1 PM8. La deconectarea
montajului de la reţea, rezistenţa R2 descarcă rapid condensatorul C 1, evitând unele
posibile electrocutări. Se recomandă ca R2 să fie formată din două rezistoare de
330 k fi, înseriate.
Tensiunea redresată are valoarea de 24V pentru alimentarea releului şi 12V pentru
alimentarea circuitului integrat.
Semnalul de tact cu perioada de 20 ms se aplică prin dioda D1 şi divizorul R3/R4
intrării de tact din CI1 de tip CMOS 4040. După 2 10 impulsuri, ieşirea Q 1 1 (terminal
15), trece la nivel logic H şi prin contactul 2 al comutatorului S1 se aplică tranzistorul
T 1 care alimentează releul Re1.
Resetarea numărătorului se face prin aplicarea unui scurt impuls pozitiv pe
terminalul 11; acest impuls se transmite prin C4, la punerea sub tensiune a montajului.
în funcţie de starea contactelor (0-deschis, 1-închis), temporizarea variază între 0
şi 76,8s după cum se poate edea în tabelul de mai jos:
Contacte S1 Timp 0 111 35,8

1234 (s) 1000 41,0
0000 0,0 100 1 46,1
000 1 5,1 1 0 10 51,2
0 0 10 10,2 1 0 11 56,3
0 0 11 15,4 1100 61,4
0 100 20,5 110 1 66,6
0 10 1 25,6 1110 71,7
0 110 30,7 1111 76,8
Atenţie, montajul este conectat direct la reţeaua electrică de 220 V c.a.,

existând pericolul electrocutării!
(ELEKTOR 8/1991)
Figura 195.
MODUL MULTIFUNCŢIONAL
în schema din figura 195, este prezentat un montaj care poate fi folosit ca divizor
de frecvenţă, ca temporizator sau ca frecvenţmetru. Montajul este realizat cu două Cl
de tip CMOS 4040. Aceste Cl sunt numărătoare/divizoare de 12 biţi; prin înserierea
celor două C(,se obţine un factor de divizare egal cu 16.777.216!
Frecvenţa maximă a semnalului de intrare depinde de tensiunea de alimentare.
Pentru tensiuni de 5 ,1 0 şi 12V, frecvenţa maximă de intrare este de 4 ,1 0 şi 12 MHz.
Montajul poate fi folosit ca divizor de frecvenţă. Factorul de diviza'e a frecvenţei
de intrare este egal cu 4", un n este numărul poziţiei comutatorului S2, prin care se
face selecţia acestui factor.
Folosit ca temporizator, la intrarea montajului se poate aplica frecvenţa de 50 Hz,
provenită de la reţeaua electrică de c.a. Deoarece perioada acestui semnal este de
20 ms, la ieşirea selectată prin S2 apare nivel logic H, după 4n x 20ms. La finalul
duratei temporizate se aprinde LED-ul L1. Deşi perioada semnalului de intrare este de
numai 20 ms, se pot obţine temporizări de ordinul zecilor de ore.
Nivelul logic care apare pe ieşirea selectată poate fi folosit pentru controlul unor
elemente de execuţie, printr-o interfaţare adecvată. Resetarea numărătoarelor şi deci
iniţializarea temporizatorului se face prin intermediul push-butonului S1.
M ontajul poate fi fo lo s it şi pentru m ă surarea fre cve n ţe i. S e m nalul de ieşire
poate fi u rm ă rit prin in term e d iu l LE D -ului L 1 . P erioada se m n a lu lu i se m ăsoară
din m o m e n tu l a p rin d e rii L E D -u lu i pân ă în m o m e n tu l s tin g e rii. F re c v e n ţa
n e cu n o scu tă se deduce din re la ţia sim plă Fx = 4 n7T, în care T este d u rata
m ăsurată. P recizia depinde de co re ctitu d in e a cu care se m ăsoară durata, fiind
cu atât mai m are cu câ t este mai m are va lo a re a T, în co n co rd a n ţă cu vite z a de
re a c ţie a o m u lu i. De a ce e a , se re c o m a n d ă să se s e le c te z e o p o z iţie a
co m u ta to ru lu i S2 co re sp u n z ă to a re unei d iv iz ă ri cât mai m are.
(COMPUTERS & ELECTRONICS, March 1983)
DETECTOR DE PRIORITATE
în anumite situaţii se impune evidenţierea cu certitudine â apariţiei primului

evenim ent dintr-o serie de evenimente succesive, care au loc la intervale de timp
foarte mici. Montajul propus poate fi util în cazul unor jocuri de societate, în diverse
aplicaţii sportive sau în teste prin care se urmăreşte viteza de reacţie.
Detectorul a cărui schemă este prezentată în figura 196 indică optic care dintre
cele patru întrerupătoare se închide primul. Analizând schema, se observă că cele
patru întrerupătoare K1-K4 sunt iniţial deschise. în această situaţie, intrările D1-D4 din
C1 de tip CMOS 4042 sunt meţinute la nivel logic L prin rezistenţele R1-R4. Ca urmare,
ieşirile complementare Q1 -5 4 (terminalele 3 ,9 ,1 2 ,1 5 ), sunt în H, menţinând poarta I
din Cl 2 de tip CMOS 4012 deschisă, iar poarta II blocată. La ieşirea acesteia din urmă
apare nivel H care se aplică pe intrarea de tact din CI1, ceea ce face ca intrările D1-D4
să poată comada ieşirile Q1-Q4. în această situaţie, dacă unul dintre întrerupătoarele
K1-K4 se închide, sem nalul pe intrarea respectivă trece din L în H, iar ieşirea
corespunzătoare Q trece, de_asemenea, din L în H, ceea ce va produce aprinderea
LED-ului asociat. Sim ultan, Q trece din H în L, blocând poarta I din CI2. în această
s itu a ţie , ie ş ire a p o rţii II (te rm in a lu l 1 3 -C I2 ), tre c e din H în L. N iv e lu l L
Figura 196.
aplicat intrării de tact blochează CI1 şi astfel celelalte intrări D nu mai pot controla
ieşirile corespondente, chiar dacă ulterior se închid şi celelalte întrerupătoare; LED-
urile asociate nu se vor aprinde.
Pentru resetare se închide pentru moment K5 care blochează poarta II, ieşirea
acesteia (terminal 13-CI2), trecând din nou în H, pregătind Cl 1 pentru un nou ciclu.
Pentru a nu încărca ieşirile din CI1, cele patru LED-uri sunt controlate prin
intermediul inversoarelor din CI3 de tip CMOS 4049.
Montajul se poate alimenta la tensiuni de 9-12 V.
(G. REVENCO, TEHNIUM 9/1996)
GENERATOR BIFAZIC
Funcţionarea liniilor de întârziere electronică analogică (cu Cl specializate de tip

com utatoare electronice CMOS), este asigurată de către generatoarele bifazice de
în antifază cu frecvenţă fixă sau variabilă, într-un domeniu specificat.
în schema din fig u ra 197 este prezentat un generator bifazic realizat cu CI1 de tip
CMOS 4046. Acest generator produce semnale în antifază cu frecvenţa variabilă într-un
domeniu foarte larg.
Cl CMOS 4046 încorporează un excelent VCO, care perm ite un baleiaj de
fre cve n ţă de a pro xim a tiv 100:1. Prin co n e cta re a adecvată a V C O -ului şi a
comparatorului de fază din structura Cl 4046, se obţin semnale în antifază (idee preluată
din RADIOELEKTRONIK).
Dacă potenţiometrul P1 este de tip pedală, generatorul bifazic poate controla o
linie de întârziere BBD, folosită pentru obţinerea efectului who-phaser.
Pentru valorile indicate în schemă, prin acţionarea potenţiometrului de la un capăt
la altul al cursei, se acoperă un domeniu de frecvenţă cuprins între 10 şi 1000 kHz.
(A. LĂZĂROIU)
Figura 197.
>
O)
Figura 198.
DETECTOR PENTRU ACUPUNCTURĂ
Montajul prezentat mai jos este util pentru detectarea punctelor eficiente în tratarea
unor afecţiuni prin intermediul acupuncturii. în lucrările de specialitate sunt prezentate
cele mai sensibile puncte care influenţează diferiţi centrii nervoşi. Pentru aplicarea
acupuncturii de către amatori se comercializează aparate electronice care permit
găsirea locurilor sensibile; detecţia lor se bazează pe faptul că în aceste puncte, pielea
umană prezintă o rezistenţă minimă.
în schema din figura 198 se prezintă un astfel de detector, a cărui construcţie
este deosebit de simplă. Rezistenţa R3 şi condensatorul C1 determină frecvenţa
oscilatorului din Cl 1 de tip CMOS 4046 (PLL). Tensiunea de control a acestui oscilator
provine de la un divizor constituit din rezistenţa pielii, rezistenţa R1 şi semireglabilul
SR1. Cu cât este mai mică rezistenţa pielii, cu atât sunt mai mari tensiunea de control
a oscilatorului şi frecvenţa acestuia.
Amplificarea în curent a semnalului audio produs de VCO, este asigurată de
tranzistorul T1. Reglajul nivelului sonor se face prin intermediul semireglabilului SR3.
Ca traductor electroacustic se recomandă o cască cu impedanţa de 100 Q.
Sonda de detecţie este constituită dintr-un tub metalic în care este amplasat un
conductor gros izolat, care se termină cu un vârf ascuţit. Conductorul se conectează
direct la terminalul 9 al circuitului integrat, iar tubul metalic la plusul sursei de alimentare.
Sonda se ţine în mână, iar cu vârful se caută locurile sensibile de pe piele, care corespund
tonului cu frecvenţa cea mai ridicată. Prin localizarea acestor puncte şi cu oarecare
experienţă în domeniu, se pot înlătura unele dureri, fără a mai apela la medicamente.
Pentru asigurarea unei protecţii depline, montajul se alimentează de la o baterie de 9V.
Este interzisă alimentarea montajului de la surse conectate la reţeaua electrică!
(ELEKTOR 7-8/1988)
Generatorul a cărui schemă este prezentată în figura 199 se bazează pe folosirea

excelentului VCO (oscilator controlat în tensiune), din CI1 de tip CMOS 4046.
Frecvenţa oscilatorului este determinată de valorile componentelor C2, P1 şi de variaţia
tensiunii de control aplicată pe terminalul 9.
Periodicitatea repetării secvenţelor sonore modulate în frecvenţă se reglează prin
intermediul potenţiometrului P4. Potenţiometrul P3 controlează forma şi valoarea
tensiunii de comandă, care determină evoluţia frecvenţei semnalului audio.
P1 translatează domeniul baleiat, iar P2 determină viteza tranşelor sonore (prin
blocarea intermitentă aVCO-ului).
Prin acţionarea coordonată a acestor potenţiometre, se obţine o largă varietate de
sonorităţi fascinante.
Semnalul audio se aplică unui amplificator, care în varianta cea mai simplă este
figurat în schemă. TranzistorulTI poate fi de tip BC107 (pentru care RL = 220 Q), sau
2 N2222 (pentru care RL = 27... 4 7 Q ).
200.
Figura
1/4 C I2
4066
Montajul prezentat în schema din figura 200 reprezintă o sirenă electronică bazată
pe folosireaVC O -ului din CI1 de tip CMOS 4046.
Frecvenţa produsă de către acest generator este determ inată de valorile
componentelor C 1, R2 şi de tensiunea de control aplicată pe terminalul 9. Această
tensiune provine de la comutatorul electronic realizat cu % din CI2, de ti CMOS 4066.
Intrarea de control a comutatorului este comandată de impulsurile dreptunghiulare
generate de astabilul format cu porţile I şi II din CI3 de tip CMOS 4011.
La fiecare impuls pozitiv generat de astabil, tensiunea de alimentare se aplică
circuitului format din R3, R4 şi C2. Acest circuit constituie un form ator de anvelopă
pentru tensiunea de control aVCO-ului.
Semnalele audio de frecvenţă variabilă periodic, se aplică unui amplificator, care
în varianta cea mai simplă este figurat în schemă. Tranzistorul T1 poate fi de tip
BC 107 (pentru care RL = 220 O), sau 2N2222 (pentru care Rl = 27... 47 Q),
Pentru modificarea periodicităţii baleiajului de frecvenţă se tatonează valoarea
condensatorului C3 sau a rezistenţei R5. Pentru schim barea tonului sirenei se
acţionează asupra componentelor C1 sau R2.
Evoluţia frecvenţei, determinată de forma tensiunii de control, poate fi modificată
prin intermediul valorii componentelor C2, R4.
DETECTOR DE METALE
Detectoarele de metal pot funcţiona pe baza a două principii binecunoscute. Unul

dintre acestea constă în faptul că metalele absorb energia câmpului magnetic al bobinei
de căutare. Celălalt principiu se bazează pe faptul că bobina de căutare îşi modifică
inductanţa în apropierea unui obiect metalic, ceea ce conduce la modificarea frecvenţei
oscilatorului în care este inclusă această bobină.
Detectorul a cărui schemă este prezentată în figura 201, se bazează pe cel de al
doilea principiu. Bobina de căutare împreună cu condensatoarele C2 şi C3 formează
circuitul rezonant al oscilatorului realizat cu tranzistorulT1. Datorită principiului adoptat,
se pot detecta diferite metale, magnetice sau nemagnetice. Primele măresc inductanţa
bobinei, ceea ce are drept urm are m icşorarea frecvenţei; acţiunea m etalelor
nem agnetice este exact inversă. Trebuie avut în vedere că o asemenea diferenţiere
este posibilă numai pentru valori relativ joase ale frecvenţei oscilatorului.
în oscilatorul cu care este echipat detectorul de metale prezentate mai jos,
frecvenţa este de aproximativ 300 kHz, astfel că toate tipurile de metale acţionează
identic.
Pentru această frecvenţă, bobina de căutare este constituită dintr-o singură spiră
cu diametrul de 44 cm, realizată din cablu coaxial, cu ecranul întrerupt la jumătate, pe
o lungime de 2 cm.
Amplitudinea semnalului sinusoidal la bornele bobinei trebuie să fie de minimum
170 mV, iar pe colectorul tranzistorului T 1 de cca 4V, pentru a asigura funcţionarea
corectă a CI1 de tip CMOS 4046. Acest CI este folosit în prezenta aplicaţie pentru
conversia frecvenţă-tensiune. în acest fel, cele mai mici modificări de frecvenţă devin
„vizibile" datorită amplificatorului operaţional CI2 de tip 3130 şi a instrumentului de
măsură.
Reglajul detectorului se reduce la stabilirea poziţiei de centru (zero) a indicatorului,
prin intermediul potenţiometrului P1; potenţiometrul P2 este util pentru reglajul fin a!
acestei poziţii. Cu P3 se obţine sensibilitatea necesară pentru detecţie.
Valorile componentelor P3, R12, determină câştigul amplificatorului operaţional,
iar cu R11 se realizează un circuit de reacţie pozitivă care măreşte amplificarea.
Dacă se foloseşte un instrument indicator cu altă sensibilitate, se impune tatonarea
valorii rezistenţelor R11, R10 şi R9.
Toate cele trei potenţiometre au caracteristică de variaţie liniară.
(MLAD KONSTRUKTOR 3/1986
Figura 202.
SINTETIZOR DE FRECVENŢĂ
Montajul a cărui schemă este prezentată în figura 202 constituie un multiplicator

de frecvenţă prin intermediul căruia frecvenţa de intrare Fi poate fi multiplicată cu un
factor cuprins între 2 şi 9.
Multiplicarea de frecvenţă se face cu bucla PLL din CI1 de tip CMOS 4046. Pentru
aceasta, se întrerupe conexiunea dintre oscilatorul controlat în tensiune (VCO), şi
comparatorul de fază (CP), inserând între ele un divizor de frecvenţă, realizat cu
numărătorul decadic CI2 de tip CMOS 4017. Acest numărător se programează prin
intermediul comutatorului S1 pentru divizări cuprinse între 2 şi 9. Această programare
se face prin conectarea intrării de resetare din CI2 (terminal 15), la una dintre ieşirile
selectate prin S1.
Pentru valorile componentelor RC indicate în schemă, sintetizorul de frecvenţă
este recomandat pentru frecvenţe de intrare de ordinul a 100 Hz. Aşa de exemplu,
dacă se ia ca bază de timp frecvenţa de 100 Hz provenită de la reţeaua electrică (prin
redresare bilaterală), se obţin la ieşirea Fo, următoarele frecvenţe: 200,300,400,500,
600, 700, 800 si 900 Hz.
COMPARATOR DE FRECVENŢĂ
Comparatoul de frecvenţă prezentat în cele ce urmează este realizat cu două

circuite PLL de tip CMOS 4046. Acest comparator cu histerezis permite selectarea
unei ferestre de comparaţie pentru frecvenţele dorite.
în schema prezentată în figura 203, elementele C1, R1, R2 şi tensiunea pe
term inalul 9 al CI1, determină frecvenţa VCO-ului din CI1 4046. Pentru valorile indi
cate în schemă, frecvenţa este de 900 Hz. Frecvenţa generată de VCO-ul din CI2
4046 este de 1580 Hz, fiind determinată de componentele C3, R5, R6 şi tensiunea pe
terminalul 9.
Dacă semnalul aplicat la intrare are o frecvenţă inferioară valorii de 900 Hz, atunci
ieşirea comparatorului de fază din CI1 (terminal 13) se află la nivel logic H. Acest nivel
logic se aplică pe intrarea INHIBIT (terminal 5 CI2), prin intermediul filtrului trece-jos
format din R4, C2, în consecinţă, VCO-ul din C I2se blochează. Frecvenţa semnalului
de intrare fiind superioară frecvenţei generate de VCO-ul din CI2 (care este acum
0 Hz), face ca ieşirea comparatorului de fază din acest CI2 (terminal 13), să se afle la
nivel logic L, nivel care se transmite ieşirii OUT prin intermediul filtrului trece-jos for
mat din R8, C4.
Dacă frecvenţa semnalului de intrare este cuprinsă între 900 Hz şi 1580 Hz, atunci
ieşirea din CI1 (terminal 13), va fi la nivel logic L, care permite funcţionareaVCO-ului
din CI2. Deoarece frecvenţa acestuia este superioară frecvenţei de intrare, ieşirea din
CI2 (terminal 13), se va afla la nivel logic H. în acelaşi timp, prin blocarea tranzistorului
T1 se înlătură scurtcircuitul de la bornele rezistenţei R2, ceea ce conduce la
descreşterea frecvenţei produsă de VCO-ul din C I1, la valoarea de 870 Hz. Raportul
R2/(R1+R2) determină histerezisul primului comparator.
Dacă frecvenţa semnalului de intrare depăşeşte 1580 Hz, ieşirea CI2 (terminal
13), trece la nivel logic L şi tranzistorulT2 se blochează, înlăturând scurtcircuitul de la
bornele rezistenţei R6. în această situaţie, frecvenţa VCO-ului din CI2 descreşte la
1520 Hz. Raportul R6/(R5+R6), determină histerezisul celui de al doilea comparator.
>
LO
+
Aşadar, dacă frecvenţa de intrare creşte, de exemplu de la 100 la 3000 Hz, ieşirea
montajului prezintă nivel logic H între 900 şi 1580 Hz. Dacă frecvenţa de intrare
descreşte de la 3000 la 100 Hz, ieşirea va prezenta nivel logic H între 1520 şi 870 Hz.
Comparatorul prezentat poate fi util pentru controlul unor dispozitive electronice
care reclamă o selecţie a unui domeniu de frecvenţă. Nivelul de ieşire, H sau L, indică
dacă frecvenţa de intrare se află în interiorul sau în exteriorul domeniului selectat.
Un histerezis de 30 Hz pentru limita inferioară şi de 60 Hz pentru limita superioară,
a s ig u ră fe re s tre d ife rite p e n tru s c h im b ă rile de fre c v e n ţă c re s c ă to a re sau
descrescătoare. Utilizatorul poate modifica frecvenţele şi histerezisul prin ajustarea
valorilor componentelor implicate.
N.A. Tranzistoarele BC 550 pot fi în lo c u ite cu BC 547, BC 107, B C171, BC 237.
ÎNDEPĂRTAREA ŢÂNŢARILOR CU ULTRASUNETE

diverse moduri de a ne debarasa de răufăcătorii nopţilor, care sunt ţânţarii.
Din nefericire, nici unul dintre aceste moduri nu oferă satisfacţie 100%.Insecticidele
poluează atmosfera într-o proporţie variabilă, corelată cu eficienţa acestora. Lămpile
speciale care atrag ţânţarii pentru a-i electrocuta apoi prin grila alimentată cu înaltă
tensiune sunt excelente, dar adeseori, înainte de a ajunge la lampă, unii dintre ţânţari
fac un ocol pe la unele braţe sau coapse goale, aflate în apropiere.
Soluţia propusă mai jos nu are pretenţia de a rezolva definitiv problema, dar prezintă
unele avantaje:
- nu poluează atmosfera;
- nu atrage ţânţarii pentru a-i distruge, ci îi alungă, ceea ce pare a fi mai eficient;
- preţul este derizoriu.
Desigur, unii vor spune că metoda este total ineficientă, dar cum preţul este ridicol,
cea mai bună soluţie ar fi să încercaţi acest montaj, El se bazează pe generarea unor
semnale cu frecvenţă ridicată, la un nivel relativ scăzut. Deşi se vorbeşte de ultrasunete
(care sunt plasate peste 20 kHz), se apelează pentru această aplicaţie la frecvenţe
cuprinse între 8 şi 25 kHz. De aceea, montajul a cărui schemă este prezentată în
figura 204 a fost prevăzut cu posibilitatea de a genera semnale cu frecvenţa între 8 şi
25 .. .30 kHz. Se foloseşte un singur CI de tip CMOS 4047, în configuraţie de astabil,
a cărui frecvenţă se reglează prin intermediul semireglabilului SR1.
Pentru a obţine o putere acustică cât mai mare, traductorul piezoelectric se alimentează
de la ieşirile complementare ale CI 4047. în acest fel se asigură o tensiune dublă la bornele
traductorului, în comparaţie cu modul clasic de conectare, între ieşire şi masa montajului.
Alimentarea se face de la o simplă baterie de 9 V, care asigură o durată de
funcţionare destul de lungă, chiar dacă montajul se foloseşte intensiv. Montajul se
realizează pe o plăcuţă cu dimensiunile de 20x35 mm, adică sub dimensiunile bateriei,
în schimb, traductorul are dimensiuni mai mari, deoarece se foloseşte un tweeter
piezoelectric pentru a putea reda frecvenţele menţionate. Se insistă asupra folosirii
unui tweeter piezo; un difuzor sau un tweeter clasic, conduc la un eşec sigur. Pentru a
deosebi un tweeter piezo de unul normal, măsuraţi rezistenţa acestuia. Un tweeter
piezo va avea o rezistenţă infinită, în timp ce un tw eeter normal va avea o rezistenţă
foarte mică (bineînţeles, dacă nu este întrerupt I).
Având în vedere sim plitatea montajului, dacă s-au folosit componente în stare
bună, acesta va funcţiona de la prima încercare. Rămâne numai să găsim frecvenţa
ideală pentru îndepărtarea ţânţarilor, acţionând semireglabilul SR1. Dar până la ţânţari,
se poate testa montajul pe câini şi pe pisici, care la frecventa de 22... 24 kHz, vor
părăsi locul experimentelor I (LE HAUT-PARLEUR, 1789/1991)
Figura 204.
GENERATOR BIFAZIC
tact. în funcţie de aplicaţia concretă generatoarele bifazice trebuie să producă semnale
de tact în antifază cu frecvenţă fixă sau variabilă, într-un domeniu specificat.
în schema din figura 205 este prezentat un generator bifazic reaiizat cu C11 de tip
CMOS 4047, folosit ca astabil.
Pentru valoarea componentelor din schemă, frecvenţa semnalelor dreptunghiulare
poate fi variată în domeniul 20-200 kHz, prin intermediul potenţiometrului P1. Semnalele
în antiteză sunt disponibile la cele două ieşiri complementare ale CI 4047.
G e neratorul prezentat poate fi folosit şi în stru ctu ra c o n ve rto a re lo r de putere
c .c .-c .a .
(A. LĂZĂROIU)
CONVERTOR DE TENSIUNE
Convertorul de tensiune a cărui schemă este prezentată în figura 206, transformă
o tensiune continuă de 12 V, într-o tensiune alternativă de 220 V, cu frecvenţa reglabilă
între 50 şi 400 Hz.
CI1 de tip CMOS 4047 funcţionează ca astabil, cu frecvenţa impulsurilor reglabilă
prin intermediul semireglabilului SR1. Ieşirile complementare ale astabilului (terminalele
10 şi 11), comandă un etaj de putere în contratimp, realizat cu tranzistoareleT I şiT2.
Pentru puteri mari, aceste tranzistoare vor fi de tip Darlington.
Transformatorul Tr1 este un transformator de reţea cu puterea de 40 ...6 0 W.
Secundarul acestui transformator, bobinat pentru o tensiune de 2 x 1CV, se conectează
între colectoarele celor două tranzistoare. Pentru obţinerea unui randament de conversie
cât mai mare, se recomandă folosirea transform atoarelor toroidale.
N .A . Pentru puteri în sarcină d e m axim um 40 W se pot folosi tran zistoare D arlington produse
la S .C . B ĂN E A S A S.A ., de exem plu BD675, B D 677 sau B D679.
$

01 02
o Q
+12V
10 11 o
12 14
Figura 205.
CI1 4047
1 2
C1 = =
1 P1
330pF
25K
R1*
2K
'------------- 1
------- 1
---------- i---------
>
>i
CM
1— ° o
+ in
O
vo
0
01
cd
v—
CCI 3
5
. ?
E
o
N
s
■sfr
o
01 H
o co
FLUIER CU ULTRASUNETE
Montajul permite utilizatorului să-şi cheme prietenul canin, într-o manieră pur
electronică, prin intermediul unei salve de ultrasunete. De asemenea, poate fi util celor
care nu apreciază dinţii ameninţători ai unui dulău, ţinându-l la respect, sau reducându-
i agresivitatea.
în timp ce la om frecvenţa maximă audibilă este de 20 kHz, la câine această
frecvenţă atinge 80 k H z ! De altfel, şi alte vieţuitoare, ca de exemplu liliecii şi delfinii
sunt sensibile la ultrasunete, pe care le folosesc pentru orientare în spaţiu sau pentru
comunicare. -
Frecvenţa oscilatorului propus în schema din figura 207 este de 40 kHz, fiind
adaptată la frecvenţa de rezonanţă a traductorului de ultrasunete MURATA MA40L1S.
în scopul obţinerii unui randament acustic maxim.
CI1 de tip CMOS 4047 funcţionează în
această schemă, ca oscilator astabil comandat:
aplicând un nivel logic H pe terminalul 5, prin
intermediul push-butonului PB, la cele două ieşiri
10 şi 11 vom dispune de două semnale perfect
complementare. Este suficient să adăugăm
componentele auxiliare C2, SR1 pentru a obţine
o bază de timp precisă şi stabilă. Prin intermediul
sem ireglabilului SR1, frecvenţa im pulsurilor
dreptunghiulare va fi reglată exact la valoarea
de 40 kHz.
Cele patru porţi inversoare ale CI2 de tip
CMOS 4011 permit conectarea traductorului la
cele două semnale complementare, în scopul
dublării puterii emise.
Pentru a te sta e fica cita te a
fluierului cu ultrasunete, se apasă
pe butonul PB; vom observa o
mişcare a urechilor câinelui, care
ne va convinge că el a recepţionat
semnalul şi a reperat sursa.
Atenţie, semnalul nu trebuie
produs tim p în d e lu n g a t lângă
urechile unui câine, dar mai ales
nu trebuie produs în apropierea
copiilor sau a persoanelor care
poartă proteză auditivă.
(LE H AU T PARLEUR
1852/1996)
Figura 207
DUBLOR DE TENSIUNE
Dublarea unei tensiuni electrice continue se poate face prin folosirea unui montaj
conform schemei din figura 208. Schema este deosebit de simplă şi asigură un curent
de sarcină relativ mare.
Astabilul realizat cu CI1 de tip CMOS 4047 are avantajul că prezintă două semnale
în contrafază pe ieşirile complementare (terminalele 10 şi 11). Din această cauză
tranzistoarele T1 şi T2 nu vor fi deschise simultan niciodată, deoarece semnalele
care le atacă sunt în antifază.
Când tranzistorulT2 s-a deschis,
condensatorul C2 se în c a rc ă prin
dioda D1 la tensiunea de alim entare
a convertorului. Când tranzistorulT1
se deschide, potenţialul în punctul
com un d io d e lo r D1 şi D2 urcă la
a p ro a p e d u b lu l te n s iu n ii de
alimentare a convertorului. Dioda D2
se deschide şi sarcina de pe C2 se
transferă pe C3.
Pentru tranzistoarele indicate în
schemă, curentul maxim asigurat de
convertor este de 300 mA.
C o n ve rto rul fu n c ţio n e a z ă bine
pentru tensiuni de alimentare cuprinse
între 3 şi 15 V c.c., obţinând la ieşire
tensiuni cuprinse între 6 şi 30 V c.c./
maxim 300 mA.
(O. M l LI AN, TEHNIUM 3/1997)
Figura 208.
TEMPORIZATOR
în fig u ra 209 se prezintă schema unui temporizator care acţionează prin intermediul
unui releu, una sau mai multe funcţiuni. Temporizatorul este realizat cu CI2 de tip
CMOS 4047, folosit ca monostabil-trigger, com andat pe intrarea corespunzătoare
term inalului 6. în scopul evitării com enzilor false care ar declanşa m onostabilul la
momente nedorite, se impune mai întâi form area impulsului de comandă. Acest rol
revine tranzistorului T1 şi CI1 de tip CMOS 4011; modul de conectare al acestor
com ponente asigură im unitatea la paraziţi şi com anda prin push-buton. Porţile III şi
IV din CI1 form eaă un bistabil RS, iar porţile I şi II permit înlocuirea comenzii prin
comutator cu duă poziţii, printr-un simplu push-buton. Componentele C5, R7, conectate
la terminalul 9, resetează monostabilul în momentul alimentării montajului, în aşa fel
încât să nu se iniţieze un ciclu de temporizare la punerea sub tensiune.
Ieşirea din CI2 (terminal 11), atacă grupul de tranzistoare prin care se alimentează releul
Re şi LED-ul. Dioda conectată în paralel cu bobina releului are rolul de a proteja tranzistorul
T4 faţă de tensiunile de autoinducţie ce apar la conectarea şi deconectarea temporizării.
Dacă se doreşte folosirea montajului într-o aplicaţie de tem porizare repetitivă cu
viteză de lucru ridicată (apăsarea push-butonului PB1 la intervale mici de timp în
cicluri lungi), atunci prezenţa condensatorului C2 este absolut necesară. în lipsa
acestuia, apar impulsuri de foarte mică durată care pot declanşa aleatoriu monostabilul,
fapt ce ar putea compromite montajul în unele aplicaţii de acurateţe.
Temporizarea depinde de valorile componentelor C4 şi P1; pentru valorile indicate
în schemă, durata de temporizare este cuprinsă între 4 ms şi 2 s. Se recomandă
folosirea unui condensator cu curenţi de fugă mici şi un potenţiometru helitrim.
(T. TIRCOMNICU, TEHNIUM 4/1986)
GENERATOR BIP-BIP
în schema din figura 210 se prezintă un generator BIP-BIP realizat cu trei circuite
integrate de tip CMOS 4047. Circuitul CI1 4047 este folosit ca monostabil, declanşat
prin intermediul comutatorului K1.
Durata de temporizare a acestui monostabil se reglează prin P1. Pe durata activă a
monostabilului C11, corespunzătoare nivelului logic H pe ieşirea 10, este declanşat astabilul
CI2 4047 („true gating"), La ieşirea CI2 (terminal 10), apar semnale dreptunghiulare în
relaţie de fază cu durata de temporizare a monostabilului. Impulsurile pozitive (nivel logic
H), comandă astabilul „true“, realizat cu CI3 4047. La ieşirea acestuia apare un semnal
audio sub formă de salve, care se aplică amplificatorului format din tranzistorulTI.
Datorită elementelor reglabile (potenţiometrele P1-P3), cu care este prevăzut
montajul, generatorul permite obţinerea unor multiple varietăţi de bip-bip. Aşa de
exemplu, se pot obţine bip-uri scurte asemănătoare celor-em ise de telefoanele
moderne sau de aparatele de măsurat digitale atunci când s-a făcut o greşeală. Se
obţine un efect interesant atunci când se generează cinci bip-uri în 0,5 secunde, o
pauză de o secundă, urmată de un alt pachet de cinci bip-uri. Se poate obţine şi
efectul de „greiere electronic". Pentru aceasta, se reglează P3 până la obţinerea
frecvenţei de 20 Hz la ieşirea lui CI3, iar la astabilul CI2 se stabileşte o frecvenţă de
circa 5 Hz; durata monostabilului se fixează la aproximativ 2,5 secunde.
(T. TIRCOMNICU, TEHNIUM 4/1986)
Figura 210.
DETECTOR DE GARDURI ELECTRICE
A cest m ontaj poate fi util v â n ă to rilo r şi p e sca rilo r, care în d e p la s ă rile lor
s-n t de m ulte ori obligaţi să treacă peste îm prejm uirile e lectrice care înconjoară
c am elele de tere n pro te ja te , sau pe care se a flă a n im a le (vaci, oi, cai etc.).
D etectorul a cărui schem ă este p re ze n ta tă în fig u r a 211 poate se m n a la cu
re 'titu d in e p re ze n ţa unui fir prin care c irc u lă cu re n t e le c tric . S e n s ib ilita te a
:e te c to ru lu i p erm ite se m n a la re a g a rd u lu i e le c tric de la 20 cm, în c o n d iţii de
■::a lă siguranţă. D etectorul sem nalează p rezenţa fire lo r e le ctrice prin sem nale
î.o o r e şi lum inoase, scutind vâ n ă to ru l sau pescarul de a cro b a ţii în ju ru l firu lu i
c 'e s u p u s a avea curent.
in gene rai, g a rd u rile e le ctrice su n t a lim e n ta te de la o su rsă de im p u lsu ri a
:â ro r te n s iu n e d e p ă ş e ş te 1000 V. P re z e n ţa c â m p u lu i p ro d u s de a c e s te
—pulsuri poate fi d e te cta tă prin in te rm e d iu l unei b u că ţi de fir rigid sau a unei
: jc ă ţi de tablă m etalică. A ceastă sondă debitează o tensiune indusă de valoare
-adusă, care se a p lică unui etaj D a rlin g to n , re a liz a t cu tra n z is to a re le T I ş iT 2 .
în pre ze n ţa g a rd u lu i e le c tric , pe c o le c to ru l lui T2 a p a r im p u ls u ri negative
care se a p lică in tră rilo r 8 şi 12 ale C11, de tip C M O S 4047. A c e s ta este
con figu rat ca m o nostab il re d e cla n şa b il prin le g a re a te rm in a le lo r 5, 6, 7 şi 9 la
~ a s ă , iar te rm in a lu l 4 la plus. Prin in te rm e d iu ! a ce ste i c o n fig u ra ţii se a sig u ră
-a n sfo rm a re a sem nalelor de intrare periodice, într-un sem nal continuu, la ieşire.
3 a ce asta de o a re ce fie c a re fro n t de co m a n d ă a C U , d e c la n ş e a z ă din nou
-o n o s ta b ilu l care p re lu n g e şte de fie ca re d ată im p u lsu l de ie şire cu a ceeaşi
curată.
T em porizarea m onosta b ilu lu i este d e te rm in ată de va loarea co m p o n e n te lo r
conectate la te rm in a le le 1, 2 şi 3. La ie ş irile m o n o s ta b ilu lu i (te rm in a le le 10 şi
11) su n t d is p o n ib ile do u ă s e m n a le c o m p le m e n ta re . Ie ş ire a Q c o m a n d ă
a o rinderea unui LED, iar ie şire a Q v a lid e a z ă un a sta b il c o n tro la t, re a liz a t cu
co rţile I şi II din CI2, de tip C M O S 4011. C e le la lte d ouă porţi p e rm it a p lic a re a
sem nalelor audio în co ntra tim p la bornele re zonatorului piezo, pentru dublarea
cuterii sonore.
Pentru reglaj, se atin g e p la ca m e ta lică cu d e g e tu l; da că d e te c to ru l nu
■eacţionează, se tatonează valoarea rezistenţei R3. în prezenţa unui gard electric
sub te n siu n e , se reg le a ză cu p re c iz ie d u ra ta se m n a lu lu i de a v e rtiz a re , prin
3R 1. A ceastă durată corespunzătoare perioadei sem nalului de ieşire nu trebuie
să d ep ăşe ască in te rva lu l d in tre im p u lsu rile care se a p lică g a rd u lu i (de regulă,
acesta este de circa 1 secundă). SR2 se reglează pentru a obţine un randam ent
- a x im al tra d u c to ru lu i piezo.
A lim e n ta re a d e te cto ru lu i se face de la o b a te rie de 9 V (6F 22), care va
asigura o d urată de fu n cţio n a re destul de lungă.
(E L E C T R O N IQ U E P R A T IQ U E 2 0 9 /1 9 9 6 )
+9V
II ll II
T- W O t U ) (D
O O O O O O
On)
a
=3
GENERATOR DE LABORATOR
Generatorul de impulsuri este un instrument de laborator util oricărui electronist,

fie el adept al domeniului digital, sau al celui analogic. Deşi simplu, montajul propus
prezintă câteva caracteristici interesante:
- poate fi declanşat extern prin nivel logic L sau H, sau poate funcţiona în regim
„free run“ cu tact intern, reglabil între 2 Hz şi 1 MHz;
- produce impulsuri pozitive sau negative de la 1 j5 ps la 200 ms şi impulsuri
dreptunghiulare;
- are ieşire de sincronizare pentru osciloscop, cu întârziere de generare a
impulsurilor reglabilă între 1,5 ps şi 200 ms, faţă de această ieşire;
- este realizat în totalitate cu C.l. CMOS, deci consumă foarte puţin şi funcţionează
pentru tensiuni de alimentare cuprinse între 5 şi 15 V.
După cum se poate observa în schema din fig u ra 212, CI1 de tip CMOS 4047
este conectat ca multivibrator a cărui frecvenţă este reglabilă în trepte prin S6 şi continuu
prin P 1. El constituie generatorul de tact intern care poate fi declanşat şi de către un
front ascendent sau descendent al unui semnal extern. CI2 4047 este generatorul
im pulsurilor de sincronizare pentru osciloscop. Ieşirea lui CI1 este transm isă
amplificatorului de ieşire realizat cu CI5, prin S3 şi S5 pentru semnale dreptunghiulare
şi atacă CI4 4047 pentru mod normal sau CI3 4047 în regim întârziat. în acest ultim
caz durata întârzierii este reglabilă prin S7, P2 iar CI3 produce declanşarea lui CI4.
Se dispune astfel de o sincronizare în avans a impulsurilor ceea ce facilitează
observaţiile pe osciloscop.
CI4 de tip CMOS 4047 constituie generatorul propriu-zis; el produce impulsuri a
căror frecvenţă poate fi modificată în trepte prin S8 şi continuu, prin P3.
Amplificatorul de ieşire este realizat cu patru secţiuni ale CI5 CMOS 4041,
conectate în paralel pentru a dispune de un curent mai mare.
Generatorul se introduce într-o casetă metalică pentru a reduce radiaţia parazită
datorată fronturilor rapide. Pentru interconectarea cu alte aparate de laborator, se
recomandă folosirea conectoarelor de tip BNC.
(LE H A U T -P A R L E U R 1852/1996)
DUBLOR DE TENSIUNE
Convertorul de tensiune c.c. - c.c. a cărui schemă este prezentată în fig u ra 213
produce la ieşire o tensiune dublă faţă de valoarea tensiunii de alim entare a
convertorului.
Inversoarele I şi II din C!1 de tip CMOS 4049, îm preună cu R1, C I , constituie un
oscilator cu frecvenţa de circa 10 kHz. »
inversoarele lll-VI sunt conectate în paralel pentru mărirea curentului de ieşire; în
acest fel, se reduce dependenţa tensiunii de ieşire faţă de sarcină.
Punctul A este conectat succesiv la masă, respectiv ia plusul sursei de alimentare.
Când punctul A este la masă (pe durata unei semiperioade), condensatoarele C2 şi
C3 se încarcă prin diodele D1, respectiv D2. în următoarea semiperioadă, punctul A
este conectat la plusul sursei de alimentare şi tensiunea de la bornele condensatorului
C2 se adaugă la tensiunea de alimentare. în punctul B se obţine astfel o tensiune
apropiată de dubiul tensiunii +V,
Dacă între punctele A şi B se conectează circuitul din josul figurii, la ieşirea acestuia
se va obţine o tensiune negativă cu o valoare apropiată de tensiunea de alimentare.
Concret, pentru un consum de câţiva mA, tensiunea negativă este de circa 10,5V şi
scade la 9 V pentru un consum de 15 mA.
(CI CMOS-MANUAL D E UTILIZARE)
(E LE K T R O N IK 14/1981)
Figura 213.
APĂRĂTOR DE CÂINI
Montajul a cărui schemă este prezentată în fig u ra 214 constituie un veritabil „băţ
electronic", cu care ne putem apăra de câini. Având în vedere invazia câinilor vagabonzi
pe străzile oraşelor, considerăm acest mijloc de apărare, ca fiind unul extrem de civilizat
ş i ... e co lo g ic !
De fapt, acţiunea montajului se materializează prin emiterea ultrasunetelor, care,
de cele mai multe ori, deranjează pe simpaticele patrupede.
Schema este extrem de simplă: singura componentă mai scumpă o constituie
traductorul electroacustic, care va fi un tweeter piezo obişnuit. în realizarea noastră
am folosit un tweeter piezo „no narne", al cărui preţ îl face foarte accesibil (cât preţul
a două baterii de 9 V !).
După cum se poate observa în schemă, inversoarele I şi II din CM de tip CMOS
4049 constituie un astabil cu frecvenţa reglabilă în domeniul 10...50 kHz. Celelalte
patru inversoare din CI 4049 sunt conectate două câte două în paralel, pentru mărirea
curentului de ieşire. Datorită inversărilor logice, la ieşirea celor două grupuri paralele,
semnalul este în contrafază. Deoarece tweeterul este conectat la aceste ieşiri

complementare, tensiunea semnalului se dublează, ceea ce teoretic înseamnă mărirea
puterii acustice de patru ori.
Singurul reglaj al acestui montaj constă în reglarea lui SR1, pentru o frecvenţă
care să corespundă uneia dintre rezonanţele superioare ale tweeterului, în scopul
obţinerii unui randament de conversie maxim. La tweeterul folosit de noi, cu deschiderea
„horn“-ului de 63 mm, am detectat două rezonanţe situate între 20 şi 25 kHz.
în lipsa aparaturii electronice de laborator cu care se poate determina frecvenţa
de rezonanţă, apelaţi la un ... câine. Situându-ne la o distanţă de 15... 20 m de acesta,
reglăm uşor SR1, până când câinele va da semne că a recepţionat semnalul ultrasonor.
Aceste semne, se materializează de obicei, prin mişcarea urechilor şi a capului prin
care câinele încearcă să localizeze sursa ... misterioasă.
Dacă vreţi să vă convingeţi de funcţionarea montajului, conectaţi un condensator
de circa 47 nF în paralel cu C1. De această dată, frecvenţa semnalului va fi situată în
zona audio de maximă audibilitate, ceea ce face ca produsul sonor să fie extrem de
penetrant, pentru o anumită poziţie a SR1.
Consumul acestui generator de ultrasunete este de circa 15 mA.
(A. LĂZĂROIU)
Figura 214.
INJECTOR DE SEMNAL
Pentru localizarea defectelor în amplificatoarele de audiofrecvenţă, un injector de

semnal este un auxiliar preţios.
Injectorul produce un sem nal sinusoidal obţinut prin oscilatorul realizat cu
inversoarele I, II şi III din CI CMOS 4049. După cum se poate observa în schema din
fig u ra 215, acestor inversoare le sunt asociate trei reţele defazoare RC (R1-R3 şi
C1-C3). Frecvenţa semnalului depinde de valorile acestor rezistenţe şi condensatoare;
ea poate fi calculată aproximativ cu formula: F = 1/3,3 RC. Pentru valorile din schemă,
frecvenţa oscilatorului este de circa 1 kHz.
Rezistenţele R4 şi R5 îm bunătăţesc forma semnalului sinusoidal generat de
oscilator. Acest semnal este aplicat unui buffer de ieşire realizat cu celelalte trei porţi
din structura CI 4049, legate în paralel.
Potenţiometrul P1 serveşte la reglarea amplitudinii semnalelor la ieşirea injectorului.

Tensiunea de alimentare a montajului este cuprinsă între 3 şi 15 V, iar consumul
za curent este foarte redus.
Montajul poate fi introdus într-un tub de material plastic în care se vor plasa şi
:o u ă baterii miniatură, ca cele folosite în lanternele tip stilou.
GENERATOR DE FUNCŢII
Generatorul de funcţii prezentat în schema din fig u ra 216 produce simultan trei
forme de undă: dreptunghiular, triunghiular şi sinusoidal. Deşi generatorul este realizat
cu un singur CI CMOS dintre cele mai ieftine şi câteva componente obişnuite, domeniul
de frecvenţă este cuprins între 12 Hz şi 70 kHz, iar performanţele sunt foarte bune.
Semnalele cu form ă dreptunghiulară şi triunghiulară se obţin prin intermediul

triggerului Schmitt şi a integratorului realizate cu inversoarele I, II şi III din CI1 de tip
CMOS 4049. Semnalul dreptunghiular este disponibil la ieşirea triggerului Schmitt
(terminalul 6 al inversorului III), şi este transmis unuia dintre contactele comutatorului
S3 prin grupul R5, C3. Semnalul triunghiular de la ieşirea integratorului (terminalul 2 al
inversorului I), este aplicat la un alt contact al comutatorului S3, prin intermediul
amplificatorului realizat cu inversorul IV. De la ieşirea acestui amplificator, semnalul
triunghiular se aplică formatorului sinusoidal de tipul limitatorului bilateral, realizat cu
diodele D1, D2.
La cursorul comutatorului S3. care selectează una dintre cele trei forme de semnal,
este conectat etajul de ieşire constituit din inversoarele V şi VI cuplate în paralel pentru
mărirea curentului de ieşire. Amplitudinea semnalului de ieşire se reglează prin
intermediul potenţiom etrului P2, între 0 şi maxim 1,2 Vvv (425 mVrm sinusoidal).
Reglarea frecvenţei între 12 Hz şi 70 kHz se face prin potenţiometru! P1, în două
subdomenii selectabile prin comutatorul S1. în poziţia 1, frecvenţa poate fi variată
între 12 şi 1000 Hz, iar în poziţia 2, între 1 şi 70 kHz.
Semireglabilul SR1 modifică amplificarea obţinută cu inversorul IV şi implicit forma
de undă a semnalului sinusoidal. Deoarece semnalul sinusoida! derivă din ce! triunghiular,
acesta din urmă trebuie să fie perfect simetric, ceea ce corespunde unui factor de
umplere al semnalului dreptunghiular egal cu 50%. Reglarea simetriei se face prin
intermediul semireglabilului SR2, cu comutatorul S2. în poziţia A sau B.
în acest montaj se recomandă folosirea Ci 4049 B (sufixul B indică existenţa
bufferelor ia ieşirea celor şase inversoare).
Pentru o tensiune de alimentare egală cu 6 V, curentul necesar generatorului este
de circa 18 mA.
GRESER E L EC T R O N IC
Un montaj prin care se poate imita ţârâitul produs de greier, este prezentat în
schema d in fig u ra 217.
Inversoarele I şi II din CI1 de tip CMOS formează un astabil care determină
intervalul dintre „pachetele" de ţârâituri. Inversoarele II! şi IV constituie un alt astabil
care la rândul său modulează ultimul astabil reaiizat cu inversoarele V şi VI care pro
duce de fapt ţârâitul propriu-zis.
Tranzistorul T 1 este folosit ca amplificator de curent care are ca sarcină o cască
de impedanţă mare.
Deoarece montajul lucrează în regim de impulsuri, curentul necesar este de numai
2 mA. De aceea, o sursă de alimentare constituită din trei baterii de 1,2 V asigură o
autonomie suficientă.
în acest montaj se poate folosi şi CI CMOS 4009, cu precizarea că plusul sursei
de alimentare se aplică pe terminalele 1 şi 16.
N.A. Deoarece este mai greu de g ă sit o cască cu Z = 1 k iî, propunem în lo cuirea acesteia cu un
rezonator piezoceram ic. Pentru aceasta se exclude tranzistorul T1 şi se conectează tra d u cto ru l
între term inalele 14 şi 15, sau între unui dintre aceste term inale şi masă.
300 365 ScHEMF. PRACTICE CU CIRCUITE INTEGRATE CMOS
TESTER PENTRU TRANZISTOARE
în schema din figura 218 este prezentat un tester foarte simplu realizat cu CI1 de
tip CMOS 4049. Prin interm ediul celor două LED-uri se poate aprecia starea
tranzistoarelor de tip PNP sau NPN. Astfel, dacă se apasă push-butonul PB2, se pot
întâlni următoarele situaţii:
- LED-ul L1 aprins, corespunde unui scurtcircuit între C-B (PNP), sau E-B (NPN);
- LED-ul L2 aprins, corespunde unui scurtcircuit între C-B (NPN), sau E-B (PNP);
- LED-urile L1 şi L2 aprinse, semnifică un scurtcircuit al joncţiunii C-E, indiferent
de tipul tranzistorului verificat;
Dacă se apasă ambele push-butoane şi LED-urile L1, L2 rămân stinse, înseamnă
că este întreruptă una dintre joncţiunile C-B, E-B, sau amândouă.
r
Primele două inversoare din CI 4049 formează, îm preună cu componentele

aferente, un generator de impulsuri dreptunghiulare cu frecvenţa de aproximativ 1500 Hz.
Dacă valoarea rezistenţei R1 se măreşte la 270 k£2, frecvenţa scade la circa 8 Hz, ceea
ce face ca indicaţia LED -urilorsă fie intermitentă.
Inversoarele rămase libere asigură semnale în contrafază pe bornele C şi E, la
care se conectează colectorul şi emitorul tranzistorului ce urmează a fi verificat; la
borna B se conectează baza tranzistorului.
Dacă tranzistorul verificat este în stare bună de funcţionare, la apăsarea push-
butonului PB2 nu trebuie să se aprindă nici un LED.
Apăsând şi PB1, trebuie să se aprindă unul dintre LED-uri, corespunzător tipului
de tranzistor verificat (PNP sau NPN).
(ELEKTRONIK 10/1977)
co
C3
AMPLIFICATOR DE TENSIUNE
în schema din figura 219 este prezentat un amplificator de tensiune realizat cu

trei inversoare din CI1 de tip CMOS 4049.
în această aplicaţie, cele trei inversoare lucrează în regim liniar. Amplificarea
montajului este determinată de raportul R2/R1; pentru valorile indicate în schemă,
factorul de amplificare este egal cu 10 (20 dB).
Montajul poate fi folosit ca preamplificator de audiofrecvenţă în aplicaţii mai puţin
pretenţioase si prezintă o impedanţă de intrare egală cu 1 MO.
Figura 219.
JUCĂRIE MUZICALĂ
Jucăria muzicală a cărei schemă este prezentată în fig u ra 220, imită sonorităţile
cimpoiului. Sunetul este p, dus de un generator compus din cele şase inversoare ale
unui CI de tip CMOS 4049, condensatorul C1, tranzistorul T1 şi diodele D 5-D 8. în
această schemă, tranzistorul T1 este folosit ca rezistenţă controlată în tensiune.
Tensiunea de control provine de la un divizor, al cărui factor de divizare variază în
funcţie de starea logică a inversoarelor I—IV. Această stare este controlată prin
intermediul senzorilor 1-4. Atingând cu un deget masa montajului (senzorul 5), şi cu
alte degete unul sau mai mulţi dintre senzorii 1-4 , se produce o variaţie de tensiune la
intrarea generatorului controlat în tensiune (VCO). în funcţie de senzorul/senzorii atinşi,
se pot obţine o mulţime de tonuri muzicale.
Modificând valorile rezistenţelor R 9-R 12 se obţin alte frecvenţe de oscilaţie.
Potenţiometrul P1 serveşte pentru acordul frecvenţei tonurilor generate şi determină
raportul unuia faţă de celălait.
Senzorii pot fi realizaţi din piuneze; senzorul 5 poate fi şi sub form a unei bare
dispuse în apropierea celorlalţi patru senzori, pentru facilitarea contactelor prin atingere.
Din punctul notat AF, semnalul audio se poate aplica oricărui amplificator (care
poate fi realizat şi cu un singur tranzistor, aşa cum întâlnim la multe dintre montajele
prezentate în această lucrare).
+9V
I
D5...D8 = 1N4148
i
220.
D1...D4= 1N4148
Figura
O)
o
"3-
o A+
O
CM
Figura 221.
05
o
" 'T
O
CM
CM
ii
11" 1
I
3HVH1NI
AMPLIFICATOR DE AUDIOFRECVENŢĂ
A m p lifica torul descris mai jos este cu totul d ife rit de a m p lificatoarele de
audiofrecvenţă obişnuite. Funcţionarea sa se bazează pe modularea în durată a
impulsurilor.
Semnalul de audiofrecvenţă aplicat la intrare, modulează în durată impulsurile
generate de un oscilator cu frecvenţa de ccă 370 kHz. Semnalul dreptunghiular de
amplitudine egală cu valoarea tensiunii de alimentare, este aplicat unui amplificator de
curent, realizat cu tranzistoarele c o m p le m e n ta re i 1, T2. Grupul L1, C6 constituie un
filtru trece-jos pentru eliminarea componentei de înaltă frecvenţă.
în schema din figura 221, toate funcţiile acestui amplificator, cu excepţia amplificării
de putere, sunt realizate cu inversoarele din CI1 de tip CMOS 4049.
Amplificatorul funcţionează cu reacţie paralel-paralel, amplificarea fiind dată de
raportul R2/R1. Banda de frecvenţă redată de amplificator este cuprinsă între 100 Hz
(determinată de C1), şi 200 kHz (limitată de grupul R2, C2).
Amplificatorul poate funcţiona cu tensiuni de alimentare cuprinse între 4 şi 15 V, pe
difuzoare cu impedanţa d e 2 ...1 6 fi.
Pentru evitarea oscilaţiilor parazite este necesar un cablaj cu traseu de masă fără
bucle şi cu rezistenţă cât mai mică.
N.A. C ititorul s-ar putea întreba, pe bună dreptate, ce avan taje prezintă acest tip de am plificator.
R ăspunsul este clar: deoarece tran zistoarele lucrează în regim de com utaţie, nu sunt necesare
reg laje re fe rito a re la s tab ilire a unui regim op tim d e fu n c ţio n a re , c a ra c te riz a t prin d isto rs iu n i
a rm onice reduse. Cei ce vor exp erim enta acest m ontaj, pot renunţa pentru în cepu t la inductanţa
L1 şi cond en satorul C6, deoarece rolul filtrului trece-jos este, o ricum ,,înd ep lin it d e ... d ifu z o r!
în plus, realizarea acestui m ontaj fam iliarizează pe începători cu tehnica m odulaţiei im pulsurilor
în durată, cuno scută şi sub iniţialele PWH/I (puise width m odulation), în tâlnite în m od frecven t în
sistem ele de c ontrol, com an dă/telecom an dă etc.
(CI CMOS-MANUAL DE UTILIZARE)
LUMINI DINAMICE
Montajele, care produc efecte luminoase se folosesc în discoteci sau pentru
împodobirea pomului de crăciun.
în schema din figura 222 este prezentat un montaj foarte simplu şi ieftin, care
asigură aprinderea succesivă a trei canale de lumină.
La baza montajului se află generatorul de impulsuri realizat cu inversoarele I, II şi
III din CI1 de tip CMOS 4049. Datorită înserierii prin circuitul de reacţie negativă în c.c.
şi a existenţei celor trei circuite de integrare (R1C1, R2C2, R3C3), se obţin impulsuri
dreptunghiulare cu frecvenţa de 1 Hz şi raport ciclic egal cu 2.
Particularitatea generatorului constă în aceea că impulsurile dreptunghiulare la
ieşirile inversoarelor I, II şi III sunt defazate cu 120°. Aceste impulsuri sunt aplicate
bufferelor constituite din inversoarele IV, V şi VI, care comandă tiristoareleT h1-T h3.
Tiristoarele se deschid unul după altul, ceea ce face ca şi sursele de lumină să se
aprindă succesiv.
Alimentarea lămpilor se face printr-un redresor monoalternanţă realizat cu dioda
D2, datorită căruia, tensiunea scade la 160... 180 V. în această situatie, tiristoarele
Th 1-Th3 pot fi de tip T1N2 (1A -2 0 0 V ).
CI1 4049 este alimentat cu tensiune stabilizată prin dioda DZ1, şi filtrată cu
condensatorul C4. Circuitul format din R7 şi C5 constituie rezistenţa de balast.
Montajul nu necesită reglaje, el funcţionând de ia început dacă s-a respectat
întocmai schema. Când capacitatea condensatoarelor C1-C3 este identică, cele trei
canale de lumină se aprind pe o durată egală. Dacă se folosesc condensatoare cu
capacităţi diferite, aprinderea lămpilor se va face pe durate de timp diferite, ceea ce

creează un efect luminos suplimentar.
Sarcina tiristoarelor este constituită din ghirlande formate din lămpi înseriate (care
să totalizeze tensiunea de 160... 180 V). Lămpile din cele trei ghirlande se pot plasa
aleatoriu, pentru a crea efecte cât mai interesante.
A te n ţie ! Montajul se alimentează fără transform ator de reţea. Având în vedere
legătura directă între reţeaua de c.a. 220 V şi masa montajului, atragem atenţia asupra
m ăsurilor de protecţie ce se impun a fi luate, pentru evitarea electrocutărilor.
Figura 223.
INDICATOR DE FAZA
Cel mai răspândit mijloc de a afla faza unui sistem electric este binecunoscuta
şurubelniţă care încorporează un bec cu neon.
în cele ce urmează este prezentat un indicator de fază perfecţionat, cu o sensibilitate
atât de ridicată încât permite verificarea fazei fără a fi necesar un contact direct,
'ndicatorul poate descoperi de exemplu întreruperea conductoarelor de reţea
neecranate, prin care circulă curent alternativ la tensiuni curpinse între 60 şi 250.000V.
Cu puţină experienţă se poate aproxima valoarea tensiunii în funcţie de distanţa dintre
ndicatorul de fază şi conductor, după cum luminează LED-ul.
Indicatorul a cărui schemă este prezentată în figura 223 este realizat cu cele
sase inversoare din CI1 de tip CMOS 4049. O folie metalică constituie senzorul
ndicatorului pentru detecţia câmpului electromagnetic. Acest câmp induce în senzor
o mică tensiune, suficientă însă pentru a acţiona oscilatorul realizat cu inversoarele I
si II. Semnalul produs de către acest oscilator este aplicat prin inversorul III grupului
oaralel format din inversoarele IV, V, VI. în acest fel se obţine un curent suficient pentru
alimentarea LED-ului L1.
Montajul se alimentează de la două baterii de 1,5V. Senzorul se realizează dintr-o
tablă metalică cu grosimea de 0,2 mm şi dimensiunile de 15 x 40 mm, care se fixează
oe interiorul panoului frontal al casetei de material plastic în care se amplasează
montajul.
în m o n ta ju l co n cre t, se reco m a n dă co n e c ta re a d ire c tă a te rm in a lu lu i 16
ne figu ra t în schem ă ), la plusul su rse i de a lim e n ta re , la care este co n e c ta t şi
term inalul 1.
Indicatorul se foloseşte ca şi cel clasic, cu deosebirea că nu este necesară

atingerea conductorului. După alim entarea montajului se apropie senzorul de
conductoarele reţelei; la un moment dat, LED-ul se va aprinde. Momentul aprinderii
LED-ului este dependent de valoarea tensiunii alternative, raportată la distanţa dintre
senzor şi conductor, după cum se poate vedea în tabelul alăturat.
Tensiune alternativă (V) 110 240 440 1000 5000 9000
CD
°0
Distanţa (cm) 1...2 3 ...4 10...15 20...30 30...45
A te n ţie !S e recomandă utilizarea cu atenţie a indicatorului, având în vedere

eventualele tensiuni înalte. De asemenea, se recomandă amplasarea montajului într-o
casetă din material izolant, fără şuruburi sau părţi metalice accesibile.
Convertorul de tensiune prezentat mai jos, poate fi util în montaje care conţin atât
amplificatoare operaţionale alimentate bipolar, cât şi diode varicap. După cum se ştie,
acestea din urmă, au nevoie de minimum 24 V pentru a atinge capacitatea minimă
(câţiva pF).
C onvertorul de tensiune a cărui schem ă este prezentată în fig u ra 224, a li
m entat de la o baterie de 9 V (tip 6F22), livrează o ten siu n e negativă - V = 7,5 V
şi o tensiune p ozitivă + V = 24 V. Pentru a ajunge la aceste valori se utilizează
co nversia c.c. - c.c., realizată prin interm ediul unui g e n e ra to r de im pulsuri
dreptunghiulare, asociat unui d u b lor de tensiune negativă şi unui cva d ru p lo r de
tensiu ne p ozitivă. G eneratorul este realizat cu in versoarele I şi II din Cf1 de tip
C M O S 4 0 4 9 ; c e le la lte m v e rs o a re s u n t u tiliz a te ca b u ffe re . D u b la re a şi
cva d ru p la re a ten siu n ii se obţin prin circuite m u ltip lica to a re tipice, fo rm a te din
condensatoare şi diode.
Cînd bateria de 9 V este în stare bună tensiunea negativă recuperată la bornele
condensatorului C4 este de cea 16 V, iar cea pozitivă, recuperată la bornele
condensatorului C10 este de aproximativ 35V. Pentru ca fluctuaţiile de tensiune să nu
afecteze funcţionarea montajului alimentat, când bateria se uzează, tensiunile recu
perate sunt stabilizate prin diodele DZ1 (DZ7V5) şi DZ2 (DZ24V). Condensatoarele
C5 şi C 1 1 completează filtrajul iniţial, realizat cu C4 şi C10.
Toate diodele sunt de tip 1N4148, iar tensiunea de lucru a condensatoarelor de
47 nF este de 63V. \
(ELECTRONIQUE PRATIOUE, 203/1996)
Figura 224.
GENERATOR BIFAZIC

BBD realizate în tehnologie MOS), sau a m odulatoarelor balansate (realizate cu
comutatoare electronice CMCS), este asigurată de către generatoarele bifazice de
tact. în funcţie de aplicaţia concretă generatoarele bifazice trebuie să producă semnale
în antifază cu frecvenţă fixă sau variabilă, într-un domeniu specificat.
în structura generatorului bifazic a cărui schemă este prezentată în fig u ra 225,
observăm două unităţi:
- oscilatorul controlat în tensiune, realizat cu inversoarele I şi II din CI1 de tip
CMOS 4049, conectate în configuraţie de astabil. Semnalele de tact în antifază sunt
disponibile la ieşirile inversoarelor III şi IV dir. CI1, folosite ca buffere. Controlul frecvenţei
produsă de oscilator se poate face manual sau automat;
- generatorul de semnal sinusoidal de frecvenţă foarte joasă, care asigură controlul
autom at al oscilatorului bifazic.
Pentru valorile indicate în schemă, domeniul de variaţie a frecvenţei de tact este
cuprins între 12,5 kHz şi 500 kHz pentru control manual (M), şi între 14,5 kHz şi 500 kHz
pentru control automat (A). în acest din urmă caz, domeniu! de baleiaj este de 3 5 :1 ,
iar periodicitatea tensiunii sinusoidale de modulaţie este de aproximativ 0,3 Hz (pentru
C x 1 = C x 2 = 1 pF).
Stabilirea frecvenţei limită superioară la 500 kHz, pentru ambele modalităţi de
control, corespunde valorii maxim admise pentru cele mai răspândite BBD-uri.
Ceie două diode din structura oscilatorului controlat în tensiune sunt cu siliciu, de
tip 1N4148; celelalte diode sunt cu germaniu, de tip A A 117 sau similare.
Circuitul auxiliar format din C3, D3 asigură am orsarea prom ptă a oscilaţiilor,
indiferent în ce poziţie se află cursorul potenţiom etrului P1, la aplicarea tensiunii de
alimentare. în lipsa acestui circuit, oscilatorul astabil poate rămâne blocat în anumite
situaţii.
Pentru reglajul generatorului bifazic se poziţionează cu rso a re lt sem ireglabilelor
SR1 şi SR2 la jum ătatea cursei, iar cel al potenţiom etrului (-1 se roteşte la capătul
corespunzător plusului sursei de alimentare; S1 se comută în poziţia M. Se conectează
un osciloscop bine etalonat (eventual un DFM), la una dintre ieşirile de tact şi se
m ăsoară perioada semnalului dreptunghiular vizualizat pe ecran, care trebuie să
corespundă unei frecvenţe de 12,5...13 kHz. Se roteşle P1 la extremitatea cealaltă,
pentru care frecvenţa trebuie să fie de aproximativ SCO kl-lz (reglabilă prin tatonarea
rezistenţei R6).
Pentru reglajul generatorului de semnal sinusoidal de frecvenţă foarte joasă, se
conectează osciloscopul în punctul A al comutatorului S1.' J in reglajul coordonat al
semireglabilelor SR1 şi SR2, se urmăreşte obţinerea unui semnal sinusoidal fără limitări,
cu excursie de tensiune între 2 şi 13 V.
Se conectează osciloscopul pe una dintre ieşirile generatorului de tact şi se trece
com utatorul S1 în poziţia A. Pe ecranul osciloscopului se vizualizează modulaţia de
frecvenţă a semnalului de tact; profunzim ea acestei modulaţii se reglează prin
intermediul potenţiom etrului P I. Domeniul de baleiaj trebuie să fie cuprins între 14,5
kHz şi 500 kHz (limita superioată este reglabilă prin rezistenţa R5).
M odificarea frecvenţei sem nalului m odulator se poate face prin înlocuirea
condensatoarelor C x 1 şi C x 2 (cu valoare egală).
Domeniul de baleiaj şi existenţa bufferelor, recomandă acest generator pentru

folosire în liniile de întârziere realizate cu mai multe BBD-uri (de exemplu, în flanger
dublu). Dacă generatorul se foloseşte pentru un singur CI BBD, cele două buffere pot
fi eliminate; semnalele de tact în antifază se pot lua de la ieşirile inversoarelor I şi II.
(A. LĂZĂROIU)
Montajul prezentat mai jos, alimentat cu tensiune continuă de 12 V, permite

obţinerea unei tensiuni simetrice de ±24 V; punctul de masă este comun pentru intrare
şi ieşire. Convertorul este util pentru diverse aplicaţii şi verificări ale unor componente.
Aşa de exemplu, se pot verifica relee de mică putere, alimentate la 12, 24 sau 48 V.
Această ultimă tensiune se obţine între bornele de + 24 V şi - 24 V, fără a folosi
referinţa (punctul de masă).
Convertorul este format din patru etaje: oscilator, buffer, dublor de tensiune pozitivă
şi dublor de tensiune negativă.
în schem a d in fig u ra 226, prim ele două inversoare din CI1 de tip CMOS 4049
form ează un oscila tor cu frecvenţa de circa 20 kHz, care generează im pulsuri
dreptunghiulare sim etrice. C elelalte patru inversoare din CI1 sunt conectate în
paralel pentru a mări curentul de ieşire al oscilatorului. Im pulsurile de la ieşirea
buffe ru lu i realizat cu cele patru in ve rso a re , sunt a p lica te sim u lta n b a ze lor
tra n z is to a re lo rH ş iT 2 de tip BC109, BC239. Ca în orice m ontaj cu com utaţie,
energia înm agazinată în bobinele L1 şi L2 este transm isă circuitelor de ieşire prin
interm ediul d iodelor şi condensatoarelor care sunt identice, dar cu polarităţi
inverse.
Modul de conectare a diodelor şi condensatoarelor este tipic dubloarelor de tensiune.
Datorită diodelor Zener folosite în montaj, pentru o tensiune de intrare de 12V, la ieşire
se obţin e x a c ţi 24 V, în gol. în sarcină, tensiunea poate înregistra o uşoară scădere.
Bobinele L1 şi L2 au inductanţa de 750 pH.
Convertorul de tensiune consumă în gol, un curent de circa 145 mA.
(LED 53/1988)
SĂGEATĂ LUMINOASĂ DINAMICĂ
Prin interm ediul schemei d in fig u ra 227 se poate obţine un efect luminos pentru
utilizare în discoteci sau în diverse ocazii festive, prin care, cu câteva săgeţi
„alergătoare" se poate indica direcţia dependinţelor de interes.
La ieşirea fiecărui inversor din structura CI1 de tip CMOS 4049 este conectat un
grup integrator RC. înainte de a se produce comutarea următorului inversor, este
necesară încărcarea condensatorului asociat intrării respective; în acest fel se obţine
aprinderea şi stingerea succesivă a LED-urilor L1-L8. Pentru a crea imaginea unei
săgeţi, cele opt LED-uri se montează în ordinea indicată în partea dreaptă a schemei.
A lim entarea se face de la o sursă de 9 V, pentru care curentul necesar este de
50 mA.
(ELEKTOR 7-8/1987)
/ V
Figura 227,
CONTROL CU SENZOR
Sunt cunoscute nenumărate variante de montaje cu senzori de atingere. Totuşi,

sim plitatea montajului a cărui schemă este prezentată în figura 228, poate reţine
atenţia celor interesaţi.
Când intrarea bufferului neinversor I din CI1 de tip CMOS 4050, se conectează la
masă prin atingerea senzorului de jos, ieşirea trece în stare logică L. Datorită cuplajului
prin rezistenţa R1, această stare se menţine până la atingerea senzorului de sus. în
această situaţie intrarea bufferului I se conectează la plusul sursei de alimentare prin
rezistenţa pielii umane, ceea ce conduce la apariţia nivelului logic H pe ieşirea bufferului.
Şi în acest caz, rezistenţa R1 asigură menţinerea stării logice.
Condensatorul C1 asigură trecerea autom ată a ieşirii la nivel logic H, după
conectarea tensiunii de alimentare.
o +3....15V
Figura 228.
GENERATOR CONTROLAT DIGITAL
Generatorul a cărui schemă este prezentată în figura 229 produce semnale

dreptunghiulare a căror frecvenţă este determinată de valorile condensatorului Cx şi
a uneia dintre rezistenţele R1-R8.
Prin intermediul CI1 de tip CMOS 4051, în funcţie de informaţia binară prezentă
pe intrările A, B, C, multiplexorul selectează unul dintre cele opt canale, care intro
duce în circuitul generatorului una dintre cele opt rezistenţe.
Generatorul propriu-zis este realizat cu amplificatorul operaţional CI2 de tip 741.
Valorile rezistenţelor R1-R8 se stabilesc în funcţie de aplicaţia concretă şi pot
varia între 33 kQ şi 1 Mî2.
(1500 SCHEMAS E T CIRCUITS ELECTRONIQUES)
R9
Figura 229.
FORMATOR DE SEMNAL SINUSOIDAL
Formatorul de sinusoidă a cărui schemă este prezentată în fig u ra 230, furnizează

un semnal sinusoidal cu o frecvenţă de 16 ori mai mică decât frecvenţa semnalului
dreptunghiular aplicat la intrare.
Semnalul de intrare este divizat cu 2, 4, 8, 16 de către CI1 de tip CMOS 4024.
Pentru fiecare combinaţie de biţi de adresă A, B, C multiplexorul analogic CI3 de tip
CMOS 4051 conectează în punctul X o rezistenţă legată la plusul sau minusul sursei
duble de alimentare. Valorile rezistenţelor sunt în aşa fel alese încât curentul care intră
în nodulY va aproxima prin trepte un curent sinusoidal.
Forma de undă va fi netezită de filtrul trece-jos realizat cu amplificatorul operaţional
CI4 de tip 741.
(CI CMOS - MANUAL D E UTILIZARE)
Figura 230.
cs
00
Figura 231.
SECVENŢER MUZICAL
Montajul a cărui schemă este prezentată în figura 231 reprezintă un generator

secvenţial de note m uzicale şi poate fi folosit ca sonerie m uzicală sau pentru
atenţionarea specifică dinaintea anunţurilor publice din marile magazine, gări, aerogări,
metrou etc.
„Inima" montajului o constituie CI1 de tip CMOS 4051 controlat de numărătorul
BCD din CI2 de tip CMOS 4518.
La rândul său, numărătorul CI2 este activat de generatorul de tact realizat cu
inversoarele I şi II din CI3 de tip CMOS 4049. Alte două porţi din CI3, respectiv III şi IV,
formează un astabil a cărui frecvenţă audio este determinată de valoarea rezistenţei
inclusă în circuit de către multiplexorul analogic 4051. Porţile V şi VI din CI3 sunt
conectate în paralel, constituind amplificatorul de „putere".
Frecvenţele celor opt tonuri se stabilesc prin intermediul rezistenţelor R1-R8 care
pot avea valori între 1 şi 100 k fî fiecare.
Dacă se doreşte modificarea periodică a „melodiei", cele opt rezistoare se pot
înlocui cu potenţiometre semireglabile de 100 k fi.
Secvenţele compuse din opt tonuri muzicale se vor repeta indefinit cu un tempo
reglabil prin intermediul potenţiometrului P1.
Pentru a nu pune în pericol CI3 4049, nu se recomandă micşorarea rezistenţei R9
sub valoarea indicată în schemă.
COMUTATOR PENTRU OSCILOSCOP
La v e rifica re a m on taje lo r e le ctro n ice bazate pe logică c o m b in a to rie sau

secvenţială, observarea simultană a mai multor semnale devine imposibilă pe un
osciloscop obişnuit. Comutatorul prezentat mai jos permite vizualizarea simultană a
opt semnale digitale sau analogice.
Funcţionarea comutatorului se bazează pe utilizarea unui multiplexor, a unui ge
nerator de semnal în trepte şi a unui sumator pentru asigurarea separării traseelor pe
ecran. Pentru ca un semnal să-şi păstreze aceeaşi poziţie pe ecranul osciloscopului,
este obligatoriu ca multiplexorul şi generatorul de semnal în trepte să lucreze în
sincronism perfect.
Schem a com utatorului cu opt canale este prezentată în figura 232. Când
multiplexorul selectează intrarea Xo, semnalul aplicat pe intrarea CI 4B sum atorului/
nivelul corespunde celei mai înalte trepte. în consecinţă, nivelul semnalului aplicat pe
intrarea Y a osciloscopului este maximă şi fenomenul observat va fi situat în partea
superioară a ecranului. în perioada următoare, multiplexorul selectează semnalul aplicat
pe X1 corespunzător semnalului X1 şi nivelul care ajunge pe intrarea B scade cu o
treaptă. Traseul se situează sub cel corespunzător lui Xo. în acelaşi mod sunt tratate
semnalele de intrare, ceea ce face ca acestea să se situeze unele sub altele, semnalul
din X7 fiind situat în partea de jos a ecranului. în cursul perioadei următoare multiplexorul
selecţionează din nou Xo şi pentru că generatorul de trepte revine la nivelul cel mai
înalt, al doilea eşantion de laXo se regăseşte în partea superioară a ecranului. Fiecare
dintre cele opt semnale sunt eşantionate cu o frecvenţă egală cu cea a generatorului
de trepte, care la rândul ei este de opt ori mai mică decât cea a oscilatorului principal.
320 365 S ch em e p r a c tic e c u c ir c u ite in t e g r a t e CMOS
O
Eşantionarea se produce la o frecvenţă ridicată, raportată la persistenţa retiniană,

aşa încât semnalele observate pe ecran să nu prezinte discontinuităţi.
Frecvenţa de eşantionare este de 50 kHz, ceea ce permite vizualizarea impulsurilor
dreptunghiulare cu frecvenţa de până la 50 Hz, şi a semnalelor sinusoidale cu frecvenţa
de până la 500 kHz.
O scilatorul principal este realizat cu C.l. 4060 şi un cuarţ de 3,27 MHz. Valoarea
cuarţului nu este critică, putând fi utilizate cuarţuri de până la 2 MHz, dar scade frecvenţa
de eşantionare. O valoare mai mare de 3,27 MHz, riscă să producă în final, trepte
înclinate ( I) datorită parametrului Slewrate al amplificatoarelor operaţionaleTL084.
Trei dintre ieşirile divizoare ale C.l. 4060, respectiv Q4, Q5 şi Q6 sunt aplicate
intrărilor de control A, B şi C ale m ultiplexoarelor CI2 şi CI3, ambele de tip CMOS
4051. Multiplexorul CI2 asigură comutaţia propriu-zisă a intrărilorXo-X7, după trecerea
semnalului de intrare prin atenuatoare 1/5. Atenuatoarele de intrare sunt necesare, în
primul rând, pentru protejarea multiplexorului, când tensiunea de intrare depăşeşte
tensiunea de alimentare. Totodată, reduce nivelul semnalelor la o valoare compatibilă
cu funcţionarea corectă a sumatorului.
Multiplexorul CI3 este utilizat ca generator de trepte; tensiunile corespunzătoare
diferitelor trepte sunt obţinute prin intermediul divizorului realizat cu rezistenţele R19-R27.
Fiecare potenţial intermediar este decuplat la masă prin condensatoarele C 7-C 15.
După trecerea prin repetorul CI 4C, semnalul în trepte este aplicat la una dintre
intrările sumatorului. Semireglabilul SR2 permite modificarea sensibilă a înălţimii
treptelor, în scopul modificării ecartamentului/distanţei între traseele prezente pe ecran,
atunci când este necesar. Sem ireglabilul SR1 reglează am plitudinea globală a
semnalelor multiplexate; acest reglaj este util atunci când semnalele de intrare provin
de la montaje cu C.l. CMOS, alimentate la 15V.
Amplificatorul operaţional CI4B funcţionează ca inversor pentru a restabili faza
originală a semnalelor, deoarece sumatorul introduce o inversare. Ieşirea CI4B atacă
direct intrareaY a unui osciloscop cu atenuatorul de intrare pe poziţia 1 V/div.
Montajul se alimentează de la o sursă de tensiune dublă ± 8 V, stabilizată şi filtrată.
Verificarea şi reglarea comutatorului începe cu vizualizarea semnalului în trepte;
pentru aceasta, baza de timp a osciloscopului se poziţionează pe 3ps/div. Dacă una
dintre trepte are un nivel mult diferit de celelalte se verifică elementele corespunzătoare
din divizorul rezistiv R20-R26.
(ELECTRONIQUE PRATIOUE 195/1995)
COMUTATOR AUDIO
Comutatorul audio prezentat mai jos, este recomandat sistem elor audio Hi-Fi,
stereo. Prin intermediul unui comutator static realizat cu un multiplexor dublu, se pot
selecta trei surse de program stereo.
După cum se poate observa în schema din figura 233 controlul multiplexorului
CI2 de tip CMOS 4052 se face prin intermediul unui circuit bistabil dublu de tip J-K. La
punerea sub tensiune, cele două bistabile J-K din CI1 de tip CMOS 4027 sunt resetate
automat prin intermediul condensatorului C2, care transmite un impuls pozitiv, deci
nivel logic H, pe intrările de resetare 4 şi 12.
Impulsurile de selectare a sursei se obţin prin apăsarea push-butonului PB1. Aceste
impulsuri, regăsite în circuitul de colector al tranzistoruluiT I sunt transmise intrărilor
de tact 3 şi 13 ale celor două circuite basculante. Ieşirile lor sunt interconectate pentru
a constitui un divizor cu 3.
LED-urile L1-L3 indică poziţia selectorului, fiind comandate prin tranzistoarele
T2-T5, care îndeplinesc rolul unui decodor. LED-ul L3 se aprinde odată cu alimentarea
montajului, când ieşirile celor două circuite basculante sunt la nivel L. Rezistenţele R5
şi R6 sunt conectate la ieşirile complementare, care sunt la nivel H la punerea sub
tensiune şi deci, tranzistoareleT3, T4 sunt saturate şi LED-urile L1, L2 sunt stinse.
TranzistoareleT2 şiT 5 sunt blocate şi LED-ul L3 este alimentat prin R7.
Când comutatorul trece în poziţia următoare, tranzistorul T3 se deblochează,
LED-ul L2 se aprinde, tensiunea de pe colectorul tranzistorului T3 saturează
tranzistoareleT2 şiT5, iar LED-ul L3 se stinge.
în cea de atreia poziţie, tranzistorulT4 se blochează, tranzistorulT3 se saturează
prin R6, LED-ul L2 se stinge, iar L1 se aprinde.
CI1 transmite semnalele de Control spre CI2 care este un multiplexor 2/4, din care
se folosesc doar trei poziţii.
La punerea sub tensiune, se stabilesc contacte între terminalele 4 şi 3,11 şi 13, apoi
între 5 şi 3 ,1 4 şi 13, iar în poziţia a treia sunt conectate terminalele 2 cu 3 şi 15 cu 13.
Semnalele stânga/dreapta de la ieşirile comutatorului sunt disponibile pe terminalele
3 şi 13, iar sursele ce urmează a fi comutate se conectează la terminalele 2, 5, 4 şi
respectiv 15 ,1 4 ,1 1 .
Figura 233.
SELECTOR DE INTRARE STEREO
Montajul prezentat mai jos este recomandat pentru înlocuirea comutatoarelor

m ecanice, care se folosesc în mod curent la intrarea a m p lifica to a re lo r Hi-Fi
stereofonice.
în schema din fig u ra 234, selectorul de intrare îl constituie CI1 de tip CMOS
4052, care este un multiplexor 4-2. Acest CI se alimentează diferenţia! şi se comandă
cu semnal logic obişnuit.
Semnalele provenite de la patru surse audio (stânga şi dreapta), se aplică la intrările
IN1-IN4. Semnalele binare de comandă a multiplexorului se aplică pe intrările A ş i B.
Intrarea IN1 este activată prin cuvântul 00, intrarea IN2 prin 01, IN3 prin 10 şi IN4 prin
11. Comanda se face printr-un comutator cu ieşire codată sau printr-un numărător.
Tensiunea de alimentare, stabilizată prin diode Zener de 6,2.. .6,8 V este suficientă
pentru exploatarea multiplexorului în audio, unde cele mai mari tensiuni întâlnite sunt
de aproximativ 2 Veff., sau 2,8 V pentru un player CD, la nivel maxim.
+6V
16
——o ST
CI1 4 0 5 2
IEŞIRE
h3— o DR
''Tj-
m
IN4 Cn|
A B tu
10 9
C1...C8 = 0,47pF
R1...R8 = 150KQ
O o
CONVERTOR DE TENSIUNE REVERSIBIL

Convertorul propus în cele ce urmează este recomandat pentru situaţii de avarie,
când tensiunea de alimentare a unui aparat dispare. în această situaţie, convertorul
propus asigură alimentarea de la o sursă de rezervă.
Convertorul a cărui schemă este prezentată în fig u ra 235 conţine următoarele:
- o baterie de rezervă B1;
- un generator realizat cu porţile I, II şi bufferul cu poarta III din CI1 de tip CMOS 4001;
- un numărător constituit din bistabilul CI2 de tip CMOS 4013;
- multiplexorul dublu cu patru canale format din CI3 de tip CMOS 4052;
- divizorul/acumulatorul capacitiv, constituit din condensatoarele C2-C5.
Convertorul este recom andat pentru asigurarea alim entării generatorului şi
numărătorului din ceasurile electronice instalate în autoturisme, în caz de cădere a
sistemului electric de bord.
Când există tensiune în sistemul electric de bord, convertorul funcţionează în
regim de divizare a acestei tensiuni şi menţine bateria B1 încărcată. în regim tampon,
se asigură controlul dublu al multiplexorului CI3, care comută succesiv bateria, în
paralel cu unul dintre condensatoarele C2-C5 din divizorul capacitiv de tensiune. Ca
urmare, bateria se încarcă până la o vaioare egală cu V* din tensiunea de alimentare.
în mom entul căderii tensiunii de alim entare provenită de la sistemul electric de
bord, convertorul trece autom at în regim de m ultiplicator al tensiunii bateriei de
rezervă. în acest regim, prin m ultiplexorul CI3, condensatoarele C2-C5 se încarcă
succesiv de la bateria B1. Deoarece condensatoarele sunt înseriate, la ieşirea
convertorului este disponibilă o tensiune de patru ori mai mare decât cea a bateriei
B 1; această tensiune cvadruplă alim entează nu numai ceasul electronic, dar şi CI
CMOS din convertor.
Semnalele de control pentru multiplexorul CI3 provin de la ieşirile celor două bistabile
din CI2, care sunt conectate la generator prin intermediul bufferului III din C11.
Deoarece în regim de multiplicare a tensiunii, convertorul se alimentează de la
tensiunea sa de ieşire, este necesar un scurt timp până când oscilaţiile generatorului
se amorsează, după care convertorul se alimentează de la bateria B1.
Dacă acest convertor se foloseşte ca sursă de rezervă pentru alimentarea unui ceas
electronic, generatorul realizat cu porţile I şi II poate fi înlocuit cu generatorul din ceas.
Aceasta face posibilă reducerea curentului consumat de convertor cu 10.. .20 pA.
Măsurătorile efectuate pe acest convertor echipat cu o baterie form ată din trei
aminiacumulatoare, au arătat că tensiunea de ieşire pe o sarcină de 68 k£2 (I = 150
pA), este de 10,1 V; în regim de mers în gol, tensiunea creşte la circa 10,8V.
Conectarea convertorului la sistemul electric de bord al unui autoturism, se face
printr-o diodă care previne supraîncărcarea convertorului.
Convertorul nu necesită reglaje, dar înainte de a fi pus în funcţiune trebuie să ne
asigurăm că tensiunea bateriei nu depăşeşte 4 V. în caz contrar, amplitudinea tensiunii
multiplicate de la ieşirea convertorului, poate pune în pericol integritatea multiplexorului.
Pentru a înlătura posibilitatea supraîncărcării bateriei B1, tensiunea de alimentare
a convertorului trebuie stabilizată la o valoare pentru care tensiunea la ieşirile 3 şi 13
ale multiplexorului, şă nu depăşească tensiunea bateriei B1. în acest caz, când se
conectează sursa de rezervă - evenim ent rar şi de scu rtă durată - pentru
preîntâmpinarea supraîncărcării bateriei este suficientă înserierea unei rezistenţe de
limitare, care şuntează dioda. Rezistenţa se alege în aşa fel încât să asigure un curent
de încărcare, egal cu cel de autodescărcare. în regim de multiplicare a tensiunii bateriei,
conectarea convertorului se face prin intermediul diodei deschise.
Convertorul descris prezintă un randament ridicat, care poate atinge 80...90% .

Simplitatea, funcţia reversibilă, posibilitatea realizării regimului tampon pentru surse
de alimentare cu f.e.m. redusă, recomandă folosirea acestui convertor ca sursă de
alimentare şi pentru aparatele cu memorie, în caz de avarie.
> (R A D IO -C S I 8/1989)
0 00
1 o"
lllh
CQ
« S H
U Ş
CM co O T- CM CO
X X >- >■ > CQ
CM CO- IO
O o O O
cn
CN
o lO O iO
co
CM 1—
Oo
cn Q V)
R
CC
D
o
C
(D IO CO tî CO
236.
Figura
POTENŢIOMETRU ELECTRONIC
Montajul a cărui componentă principală este CI CMOS 4053, constituie de fapt o
poartă analogică, controlată prin impulsuri modulate în lăţime.
în schema din fig u ra 236, porţile I, II şi III din CI3 de tip CMOS 4049, asociate
componentelor R2, R3, C6, C7, formează un oscilator. La bornele condensatorului C6
forma de undă a semnalului produs de acest oscilator este asemănătoare dintelui de
ferăstrău, cu amplitudine de 7,5 Vvv şi frecvenţa de circa 130 kHz. Acest semnal este
suprapus tensiunii de comandăVc, prin intermediul elementelor C5, R1. Poarta IV din
CI3 joacă rol de comparator cu pragul de basculare în jurul valorii de 4,5 V. La ieşirea
porţii VI este disponibil un semnal constituit din impulsuri cu lăţime variabilă, în funcţie
de valoarea tensiunii de comandă.
Semnalul analogic de intrare se aplică prin C1, la bornele rezistenţei R6 şi în acest
fel este suprapus unui nivel de referinţă, egal cu V2 Vcc. Acest nivel de referinţă pentru
semnalul analogic se obţine prin divizorul R4, R5, urmat de repetorul realizat cu
amplificatorul operaţional 2 din CI1 de tipTL084. Amplificatorul operaţional 1 din CI1
este folosit ca amplificator neinversor, cu câştig reglabil prin semireglabilul SR1. Acest
reglaj permite obţinerea unui câştig de 0 dB (transfer unitar), pentru o tensiune de
comandă egală cu zero.
CI2 de tip CMOS 4053 constituie un comutator analogic care selectează fie ieşirea
amplificatorului de intrare, fie nivelul de referinţă. Selectarea uneia dintre aceste două
tensiuni, depinde de modulaţia în lăţime a impulsurilor aplicate pe terminalele de
comandă ale CI2. La ieşirea acestui comutator apare o parte mai mare sau mai mică
din semnalul analogic de intrare, dar şi semnalul de comutaţie. Acesta din urmă trebuie
mult atenuat, operaţie realizată de către filtrul trece-jos de ordinul 2 (constituit din
amplificatorul operaţional 3 din CI1 şi componentele aferente). Semnalul analogic este
disponibil la bornele rezistenţei R10.
Montajul funcţionează la o tensiune de 12V; amplitudinea maximă a semnalului analogic
este de 6 V w . Banda de trecere considerată la - 3 dB este cuprinsă între 5 Hz şi 17 kHz.
Poarta analogică atenuează semnalul cu - 90 dB, la o tensiune de control egală cu 8V.
Convertorul de tensiune prezentat mai jos poate fi util în montajele alimentate de
la baterii, care conţin amplificatoare operaţionale cu consum redus, alimentate bipo
lar. Schema convertorului realizat cu multiplexorul CI1 de tip CMOS 4053 este
prezentată în fig u ra 237 a. Din acest CI se folosesc numai două comutatoare, care
comută condensatorul C1 în ritmul semnalului de tact aplicat la intrare, care trebuie
să aibă frecvenţa de 8 ...1 2 kHz şi factorul de um plere 50%. Pe durata unei
semiperioade a semnalului de tact, când comutatorul se află în poziţia figurată în
schem ă, condensatorul C1 se încarcă la valoarea tensiunii de alim entare. în
următoarea semiperioadă, acest condensator se conectează la condensatorul de ieşire
C2, transmiţându-i încărcătura, dar cu polaritate inversă. în acest fel, la ieşirea
convertorului se obţine tensiune negativă, cu care CI 4053 se „autoalimentează",
deoarece terminalul 7 este conectat la ieşire.
Pentru o tensiune de alimentare de 8V, cu o sarcină de 1 k fi, randamentul este de 80%,
tensiunea pulsatorie este de 30 mV, iartensiunea negativă este de circa 6V. Pentru o sarcină
de 5 kC2, randamentul convertorului creşte la 95%, iartensiunea negativă atinge 7,7V. '
Se recomandă ca tensiunea de alimentare a acestui convertor să nu fie mai mare

de 8V, pentru a nu depăşi tensiunea admisă între terminalele 7 şi 16.
După cum se poate observa în schemă, un com utator din CI1 4053 rămâne
nefolosit. Dacă se doreşte, acesta poate îndeplini rolul unui astabil cu frecvenţa de 0,6
Hz, prin care un LED indică luminos starea de funcţionare a montajului. Schema este
prezentată în fig u ra 237 b; deoarece impulsurile de aprindere intermitentă a LED-ului
sunt foarte scurte, indicatorul este foarte economic. Consumul este de numai 0,3 mA
pentru 6 V si atinge 0,8 mA la alimentarea cu 9 V.
„ (RADIO, TELEVIZIA, ELEKTRONIKA 1/1987)
>l
TEMPORIZATOR DE LABORATOR
Temporizatorul a cărui schemă este prezentată în fig u ra 238 poate fi folosit cu
succes în laboratoarele fotografice. Este un term porizator digital cu două domenii
selectabile: în primul domeniu, temporizarea maximă este de 15' (pas 1 s), iar în cel
de al doilea domeniu se poate ajunge la o temporizare de 2 h30' (pas 10 s).
Baza de timp a temporizatorului o constituie frecvenţa reţelei electrice, care apare
dublată la ieşirea punţii redresoare. Semnalul cu frecvenţa de 100 Hz se aplică prin
intermediul formatorului realizat cu tranzistorul T2, pe intrarea de tact a primei secţiuni
din CI1 de tip CMOS 4518 (numărător BCD), folosit în această aplicaţie ca predivizor.
După această primă divizare, impulsurile sunt aplicate prin intermediul comutatorului
S2, pe intrarea de tact a divizorului preprogramabil/numărător N : 1, constituit din CI3
de tip CMOS 4059. Impulsurile sunt numărate de către numărătorul programabil până
când num ărul acestor impulsuri coincide cu numărul selectat prin interm ediul
comutatorului S2, cu reglaj numeric. Comutatorul se conectează astfel:
Valoarea 1248
unităţi ABC D
zeci EFGH
sute I KLM
începerea tem porizării are loc odată cu apăsarea psuh-butonului PB1, când se
produce comutarea bistabilului CI2.B care activează numărătorul programabil CI3 şi
modifică starea bistabilului CI2.A. Acesta din urmă, prin tranzistorulT1 şi releul Re1
comandă aprinderea becului.
La expirarea duratei programate, pe terminalul 23 din CI3, apare nivel logic H care
resetează ambele bistabile; drept urmare, releul eliberează şi becul se stinge.
întrerupătorul S1 este util pentru controlul manual al aprinderii becului, care poate
rămâne aprins o durată indefinită.
(E L 0 5 /1 9 8 3 )
TEMPORIZATOR-PRELUNGITOR
Montajul a cărui schemă este prezentată în fig u ra 239 permite întreruperea

funcţionării oricărui consumator conectat la reţea, după un interval de timp care poate
ajunge la o valoare maximă de ordinul orelor.
Elementul esenţial al schemei este CI1 de tip CMOS 4060, care asigură durata
temporizării. Această durată este determinată de valorile componentelor din circuitul
terminalelor 9 ,1 0 şi 11; prin intermediul întrerupătorului K3 se obţin două valori distincte
ale duratei de temporizare. Semnalul generat de oscilator este divizat cu 214; acest
semnal divizat este prezent pe ieşirea Q14 (terminal 3). După epuizarea duratei de
temporizare, pe această ieşire apare nivel logic H, care determină saturarea tranzistorului
T 1, blocarea triaculuiThl şi blocarea oscilatorului datorită deschiderii diodei D1.
Iniţializarea montajului se produce automat la punerea sub tensiune, datorită
componentelor R3, R4, C2. După acest moment începe temporizarea, a cărei durată
depinde de valorile condensatoarelor C3, C4 şi care poate ajunge la câteva ore. Pentru
temporizări mai mici, cele două condensatoare electrolitice se pot înlocui cu un singur
condensator nepolarizat.
Se recomandă ca atunci când K1 este închis, K2 să fie deschis şi invers; aceasta

se obţine atunci când cele două întrerupătoare aparţin aceluiaşi comutator, cu secţiuni
diferite. Prin acest mod se asigură o poziţie de funcţionare în regim de temporizare,
iar în cealaltă poziţie montajul funcţionează ca prelungitor.
Este recomandabil să se utilizeze tranzistorul indicat, respectiv BC 337, deoarece
tranzistoarele de tip BC171 suportă un curent maxim admisibil de colector egal cu
100 mA (chiar la limita garantată de aprindere a triacului).
A te n ţie ! Deoarece masa montajului se află în legătură directă cu reţeaua
electrică, luaţi toate măsurile ce se impun, pentru prevenirea electrocutărilor.
(P DEMIAN, TEHNIUM 4/1993)
AVERTIZOR PENTRU SEMNALIZATORUL DE DIRECŢIE
Importanţa readucerii indicatorului de direcţie în poziţia neutră este bine cunoscută.

Dar, din diferite motive, conducătorul auto poate uita să facă această operaţie.
M ajoritatea autovehiculelor sunt echipate cu un dispozitiv mecanic de revenire
automată a indicatorului de direcţie. Pentru autovehiculele care nu au nici măcar acest
dispozitiv, propunem un avertizor electronic împotriva uitării indicatorului într-una dintre
cele două poziţii de lucru.
Schem a avertizorului din figura 240 este realizată cu CI1 de tip CMOS 4060. în
repaus acest oscilator, numărător de 14 biţi, este blocat prin intrarea „re s e f. Ieşirile
Q6 şi Q14 se află la nivel logic L şi buzzerul nu funcţionează. Deoarece tranzistorul T 1
este conectat la ieşirile „L“ sau „C “ el va fi saturat. în acest timp, tranzistorul T2 este
blocat, ceea ce conduce la încărcarea condensatorului C 1, la valoarea tensiunii de
alimentare.
o
CNJ
Când se acţionează indicatorul de direcţie, la stânga sau la dreapta, tranzistorul

T 1 inversează stările care se aplică periodic la intrarea sa. Prin deblocarea tranzistorului
T2, se produce descărcarea rapidă a condensatorului C1, care îm preună cu R4,
constituie un monostabil redeclanşabil. Având în vedere frecvenţa de semnalizare,
condensatorul C1 nu are timp să se reîncarce între două aprinderi succesive ale
lăm pilor indicatoare. Valoarea medie a tensiunii ia bornele acestui condensator este
aproape zero, ceea ce înseam nă că intrarea de resetare a CI1 este la nivel logic L.
Oscilatorul încorporat în CI1 4060 va oscila pe o frecvenţă a cărei valoare este
determ inată de R5, R6 şi C2.
Ieşirea Q6 a CI1 îşi schimbă starea logică cu o frecvenţă mai mică de 64 ori decât
cea a frecvenţei oscilatorului. Buzzerul însă nu va putea emite semnal sonor decât
atunci când Q14 este în stare H. După aproximativ 1 minut, Q14 îşi schimbă starea şi
buzzerul emite un sunet intermitent, în ritmul ieşirii Q6. La oprirea indicatorului, C1 se
încarcă total, blocând funcţionarea C11. Dacă se doreşte reducerea timpului de punere
în funcţiune a buzzerului, se micşorează valoarea condensatorului C2.
Dioda D1 protejează montajul contra unei eventuale alimentări cu polaritate
inversată. Buzzerul de tip SONITRON SM 4B, este un model cu electronică integrată.
Tranzistoarele T1 ş iT 2 de tip NPN, pot fi oricare din seria BC, de exemplu: BC 107,
BC 108, BC 171, BC 237.
Acest montaj simplu şi original este deosebit de utile pentru cei distraţi, şi nu n u m a i!
Montajul poate fi folosit şi în autovehicule cu baterie de 6V.
N .A . în locul buzzerului S O N ITR O N se p o ate folosi orice trad u c to r piezo a so ciat unui astabil
controlat, realizat cu CI C M O S 4001, 4011 sau 4093, conform uneia dintre sch em ele p rezen tate la
cap ito lele cons a c ra te a ce s to r c ircuite in teg rate.
GENERATOR DE SEMNALE DREPTUNGHIULARE
Generatorul a cărui schemă este prezentată în figura 241 produce semnale

dreptunghiulare într-un domeniu larg de frecvenţe (0,04-20.000 Hz), cu aplicaţii mul
tiple în laboratorul electronistului.
Frecvenţa de oscilaţie depinde de valoarea grupului P1, R2 şi unul dintre
condensatoarele C1-C3. Frecvenţa maximă de oscilaţie este de 300 kHz, care după
divizarea cu 24, ajunge la frecvenţa de 20 kHz.
Selecţia brută a gamelor se face prin intermediul comutatorului S1, iar a subgamelor
prin com utatorul S2. Reglajul fin al frecvenţei în interiorul fiecărei subgame se face
prin intermediul potenţiometrului P1; pentru precizie ridicată, acest potenţiometru va fi
de tip helipot.
Deşi divizoarele încorporate în CI1 de tip CMOS 4060 au ieşiri pe buffer, s-a
prevăzut un repetor realizat cu tranzistorul T 1, pentru a avea disponibil un curent de
ieşire mai mare, în scopul lărgirii ariei de aplicaţii.
Pentru ca frecvenţa sem nalelor generate să nu fie influenţată (câtuşi de puţin) de
variaţiile tensiunii de alimentare, se recomandă alimentarea montajului de la o sursă
prevăzută cu stabilizator de tip 7809 sau 78L09.
(ALEX. ZANCA - TEHNIUM)
O sire n ă e le ctro n ică sim p lă şi in te re s a n tă este p re z e n ta tă în s ch e m a din

fig u r a 242.
Frecvenţa produsă de oscilatorul încorporat în CI1 de tip CMOS 4060 este
determ inată de valorile com ponentelor R1, C 1, dar şi de R2, R3, C2. E lem entele
R1, C1, determ ină tonalitatea iniţială, iar celelalte com ponente RC stabilesc durata
şi p ro fu n zim e a m odulaţie i de fre cve n ţă . T ensiunea de co n tro l a fre c v e n ţe i
oscilatorului este preluată de pe ieşirea Q14, prin interm ediul circuitului integrator
form at din R3, C2.
Semnalul audio reprezintă suma sem nalelor existente pe două ieşiri succesive,
respectiv Q4 şi Q5. Cele două semnale, aflate în relaţie armonică, sunt mixate prin
R4, R5, fiind apoi aplicate amplificatorului realizat cu tra n zisto ru lT 1, care debitează
pe o sarcină de 8 £2.
(RÂDIOTECHNIKA 11/1984)
Figura 242.
LUMINI DINAMICE
Montajul a cărui schemă este prezentată în fig u ra 243 poate avea diverse aplicaţii,
de la o interesantă şi originală modalitate de decorare a mesei de Anul Nou, până la
obţinerea unor noi efecte luminoase în discoteci. în funcţie de aplicaţie, cele şase
LED-uri pot avea culori diferite; de exemplu, pentru masa de Anul Nou se vor folosi
culorile roşu şi galben, iar pentru discotecă, cât mai multe culori.
Frecvenţa generatorului încorporat în CI1 de tip CMOS 4060 este determinată de
componentele R1, R2, C1; pentru valorile indicate în schemă frecvenţa este de
aproximativ 128 Hz.
La ieşirile Q5-Q10 se obţine un număr binar diferit pentru fiecare impuls de tact
provenit de la generator. Pe cele şase ieşiri apare o succesiune de nivele H şi L,
conform cărora, LED-urile L1-L6 se aprind şi se sting.
în tabelul de mai jos sunt indicate stările logice pe ieşirile Q5-Q10, pentru primele
opt impulsuri de tact.
Ieşiri
TACT
Q5 Q6 Q7 Q8 Q9 Q10
0 0 0 0 0 0 0
1 1 0 0 0 0 0
2 0 1 0 0 0 0
3 1 1 0 0 0 0
4 0 0 1 0 0 0
5 1 0 1 0 0 0
6 0 1 1 0 0 0
7 1 1 1 0 0 0
După cum se poate vedea, LED-urile au diferite durate de iluminare ceea ce crează
impresia unei permanente pâlpâiri.
La cele şase ieşiri sunt conectate LED-urile L 1 -L 6 prin intermediul rezistenţelor
de limitare R3-R8; se asigură o iluminare suficientă a LED-urilor. Dispunerea acestora
şi caseta în care se am plasează montajul depind de aplicaţie.
Montajul se alimentează de la o sursă de tensiune de 9 V, care poate fi o baterie.
N.A . D acă m ontajul se foloseşte pentru producerea efectelo r lum inoase în discoteci, ieşirile
Q 5-Q 10 se conectează la bazele unor tran zistoare de tip BC 107 care c ontrolează şase tiristoare
în circuitul cărora se pot în seria becuri de 6 0 ...1 0 0 W.
Figura 243.
GENERATOR DE RATĂ DE BAUDS

G en e ra to ru l a cărui sch e m ă este p re ze n ta tă în fig u r a 244 este util în
microsistemele cu mai multe linii seriale pentru care sunt necesare rate diferite de
transmisie: pentru terminal, printer, interfaţă cu casetă etc. Generatorul propus este
ieftin şi este realizat cu CI1 de tip CMOS 4060.
Oscilatorul cu reţea RC funcţionează pe frecvenţa de 38,4 kHz. Frecvenţa se
reglează cu semireglabilul SR1. La ieşirile Q4, Q 5...Q 10 se obţin simultan semnale
cu frecvenţa de 9600, 4800, ... 150 Hz. Pentru unele USART-uri (6850, 8251, Z80-
S10 etc.), funcţionând în regim asincron, este necesară o frecvenţă de tact de 16 ori
mai mare decât rata de transmisie; de aceea, oscilatorul va trebui să funcţioneze pe
614,4 kHz. Pentru aceasta, capacitatea condensatorului C1 va fi redusă la 27 nF.
+ 5V
16 l
Vdd
C1ll 9 Q4 7_ -o 9600
11470nF Q5 5_ -o 4800
4_
SR 1^ R1 1f1 CI1 06 6 o 2400
•o 1200
4060 07 14
^ 25K 10K Q8 o 600
13
Q9 ■o 300
R2 11 Q10
15
o 150
4K7
Vss R
'
8l . i 12
Figura 244.
STROBOSCOP PENTRU PICK-UP

în schema d in fig u ra 245 este prezentat un stroboscop pentru pick-up, controlat
cu cuarţ. Stroboscopul este util pentru reglarea precisă a numărului de rotaţii, în scopul
redării corecte a înregistrării de pe disc.
C11 de tip C M O S 4060 conţine un o scila to r şi un d iv iz o r 2 U. P entru un cuarţ
cu fre cv e n ţa de 3,2768 MHz, la ie şire a Q 14 din C11, fre c v e n ţa este de 200 Hz.
A ce a stă fre cv e n ţă se d iv id e cu 2 :1 prin in te rm e d iu l b is ta b iiu lu i din C I2 de tip
C M O S 4013. La ie şire a a ce stu i b is ta b il, se m n a lu l are fre c v e n ţa de 100 Hz şi
fa cto ru l de u m plere 50%.
Deoarece curentul la ieşirea bistabiiului este mic, se foloseşte tranzistorulT1 pentru
amplificarea curentului în scopul alimentării celor trei LED-uri înseriate. Curentul prin
LED-uri a fost stabilit la valoarea de 40 mA, pentru a obţine o iluminare suficientă a
LED-urilor. Deoarece acest curent apare numai pe durata unei semiperioade, curentul
mediu consumat este de 25 mA.
Reglajul stroboscopului se face prin conectarea unui frecvenţmetru digital pe ieşirea
Q4, în care frecvenţa trebuie să fie egală cu 204,8 kHz (reglabilă prin intermediul
trim e ru lu iC I).
(AMATERSKE RADIO B, 3/1985)
+12 V
o
ÎNTRERUPĂTOR COMANDAT DE LUMINĂ

Un întrerupător comandat de lumină nu mai reprezintă acum o senzaţie. Montajul propus
reaprinde o lampă când aceasta se stinge, iar după un timp prestabilit o stinge din nou.
Schema prezentată înfigura 246 are la bază CI1 de tip CMOS 4060. Dioda Zener
DZ1 asigură o tensiune stabilizată pentru alimentarea CI1 şi tranzistoarelorT 1-T5.
Cât timp fototranzistorulT3 este luminat, el se află în stare de conducţie. în această
situaţie, bazele tranzistoarelorT2 şiT4 sunt conectate la masă, producând blocarea
acestora. Ca urmare, tranzistorul T4 întrerupe circuitul de alimentare a LED-ului din
optotriac şi implicit blocarea acestuia din urmă, iartranzistorulT 2 produce resetarea
numărătorului CI1.
Dacă lumina dispare, fototranzistorulT3 se blochează, iar tranzistoarele T2 şiT4
intră în conducţie. în acest fel, tranzistorulT4 alimentează LED-ul din optotriac prin R7
şi T5. Simultan, tranzistorul T2 aplică pe intrarea de resetare din CI1 nivel logic L şi
astfel oscilatorul şi numărătorul încep să funcţioneze. Această stare se menţine până
când T5 se blochează sau fototranzistorul va fi din nou luminat.
Blocarea tranzistoruluiT5 are loc în momentul apariţiei nivelului logic H pe ieşirea
Q13. Aceasta se întâmplă la epuizarea duratei de temporizare, care poate varia între
1 şi 5 ore, în funcţie de valorile SR1, R1, C1, C2. La apariţia nivelului logic H pe ieşirea
Q13 se produce şi blocarea oscilatorului prin tranzistorul T 1 ; Q13 rămâne în stare
activă. Prin rezistenţa R4 se comandă tranzistorul T5 care blochează optotriacul.
Temporizatorul revine în stare activă dacăT3 este luminat şi numărătorul resetat.
Alim entarea montajului se face direct de la reţeaua electrică de 220 V c.a.
Condensatorul C5 va avea tensiunea de lucru de minimum 400 V; se preferă tipurile
care pot lucra la 630 V.
A te n ţie ! Datorită acestui mod de alimentare se impune luarea măsurilor de
precauţie pentru evitarea electrocutărilor.
(ELEKTOR 7-8/1991)
„NOD“ ELECTRONIC
Montajul a cărui schemă este prezentată în figura 247 înlocuieşte funcţia clasicului
nod la batistă, cu un nod electronic la modă. Nodul, fie cel de la batistă, dar mai ales
cel electronic, poate fi de un real folos celor cu memoria mai slabă.
în schema prezentată, înnodarea colţului batistei este înlocuită cu întrerupătorul S1
prin care se alimentează montajul. în momentul aplicării tensiunii de alimentare, prin grupul
R2, C2 se aplică un impuls pe intrarea de resetare din CI1 de tip CMOS 4060, care
porneşte oscilatorul şi numărătorul. După 213 (8192) impulsuri, ieşirea Q14 a numărătorului
trece în stare logică H şi declanşează oscilatorul audio realizat cu tranzistoareleT 1 şiT2.
în difuzor se va auzi un sunet penetrant cu frecvenţa de circa 3 kHz.
Pentru valorile R1, C 1, indicate în schemă (cu SR1 la valoarea maximă), durata
tem porizării este de aproximativ o oră. Dacă SR1 va fi de 1 MQ, atunci atenţionarea
se poate face după o perioadă ce poate fi reglată între 5 ' şi 2 h15'.
D eoarece con su m u l m o n ta ju lu i în regim de nu m ă ra re este de 0,2 mA, o
ba te rie o b işn uită de 9V poate a sigura o a utonom ie în d e lu n g a tă , cu m enţiunea
ca sem nalul de ave rtiza re să nu fie lăsat m ult tim p activat, d e oarece consum ul
se rid ică la 35 mA.
N.A . în locuind generato ru l audio realizat cu tran zistoarele T1 şi T2, cu un g enerato r controlat
logic (cu CI C M O S 4001 sau 4011), care debitează pe un rezo nator piezoceram ic consum ul scade
sem nificativ, iar m ontajul se sim plifică.
Figura 246.
D1...D4= 1N4004
A6+
247.
Figura
SIMULATOR DE PREZENŢĂ
Simulatorul de prezenţă constituie un mijloc eficient de prevenire a reperării/depistării

caselor nelocuite, care fac obiectul de „lucru" al multor răufăcători. Cu un simulator ca
cel descris mai jos, care aprinde lumina la căderea nopţii şi o stinge după câteva ore,
iluzia de prezenţă este perfectă. Utilizarea unui programator orar, considerat a fi o
metodă simplă de simulare a prezenţei, prezintă dezavantajul că nu ţine cont de lu
mina ambiantă, iar aprinderea şi stingerea luminii se fac la ore mult prea fixe pentru a
părea naturală. Din aceste puncte de vedere, montajul propus simulează prezenţa
mult mai realist.
în schema simulatorului din figura 248, fotorezistenţa FR sesizează nivelul luminii
ambiante. Atâta timp cât acesta este superior unei valori determinată prin SR1, poarta
I a CI2 de tip CMOS 4093 blochează CI1 CMOS 4060, precum şi poarta IV din CI2.
Când nivelul luminii scade sub pragul fixat, C11 poate funcţiona normal, iar poarta IV
din CI2 comandă tranzistoarele T1 şi T2 care declanşează triacul T R 1. în acest fel,
sarcina conectată în serie cu triacul va fi alimentată.
în funcţie de valorile componentelor C1, SR2 şi R4, oscilatorul din CI1 produce
impulsuri cu frecvenţa de 1 ...5 Hz. Ieşirea Q13 (terminalul 2 al CI1) trece la nivel logic
L după o perioadă de aproximativ 1 ...2 ore, în timp ce Q14 (terminalul 3) după o
perioadă de 2.. .4 ore. Când aceasta se produce, poarta II blochează poarta IV, oprind
declanşarea triacului, ceea ce conduce la decuplarea sarcinii de la reţea. Simultan,
prin dioda D1 se aplică un nivel logic H pe terminalul 11 al C I1, producând blocarea
oscilatorului intern. Montajul rămâne în această stare până când CI1 va fi deblocat
prin intermediul intrării de reset (terminalul 12). Aceasta se produce numai la revenirea
luminii normale, adică în zorii zilei.
Deoarece montajul este realizat cu C.l. CMOS, consumul este foarte scăzut,
ceea ce face posibilă alimentarea sa direct de la reţea, prin intermediul condensatorului
C4. Având în vedere că montajul poate rămâne sub tensiune timp îndelungat şi
nesupravegheat, acest condensator va fi obligatoriu de tip X2 (autocicatrizant), cu
tensiunea de lucru egală cu 220V alternativ. Acesta este singurul tip de condensator
care poate fi conectat la reţea timp îndelungat, fără riscuri.
Având în vedere modul de alimentare, se impune introducerea montajului
într-o casetă izolantă. Se va evita atingerea oricărei părţi a montajului în timpul
efectuării reglajelor/verificărilor.
Durata de iluminare se reglează brut prin comutatorul S1 şi fin, prin SR2. Pragul
de aprindere în funcţie de lumina ambiantă se reglează prin SR1. Fotorezistorul se va
monta într-un loc ferit de lumina becului comandat, sau de cea provenită de la farurile
autovehiculelor, sau de la iluminatul public.
GESTIONAREA AUTOMATĂ A ILUMINĂRII
Acest montaj asigură iluminarea unui local în care evoluează persoane într-un
mod mai mult sau mai puţin permanent.
După aproximativ 5 minute de la ieşirea ultimei persoane, iluminatul se întrerupe
automat. Controlul prezenţei persoanelor este asigurat de către un detector pirometric,
care sesizează variaţiile de radiaţie termică. Pentru a sensibiliza detectorul pirometric,
acesta se introduce în focarul unei anvelope emisferice constituită dintr-un mare număr
de lentile Fresnel care decupează spaţiul înconjurător în tot atâtea sectoare unghiulare,
în plan orizontal şi vertical. Orice deplasare a unui corp prezintă o diferenţă de
tem peratură în raport cu mediul ambiant, pusă în evidenţă de variaţiile de radiaţie
termică. Aceste variaţii sunt accentuate de către lentilele Fresnel care concentrează
perturbaţiile calorice pe captatorul propriu-zis.
în schema din figura 249, ieşirea detectorului este conectată la plusul sursei de
alimentare prin R9 şi prezintă nivel logic H în stare de veghe şi nivel L, în caz de
detectare a mişcării.
Fotorezistenţa FR realizează detecţia zi/noapte, în funcţie de gradul de iluminare
exterioară. Prin intermediul semireglabilului SR1 se poate deplasa într-un sens sau
altul pragul de detecţie zi/noapte. Dacă fotorezistorul este luminat (în timpul zilei), la
ieşirea porţii IV din CI1 de tip CMOS 4001 există nivel logic H. în această situaţie,
ieşirea porţii III din CI1 rămâne blocată în starea L, chiar dacă detectorul pirometric
reacţionează. în timpul nopţii, orice detectare a mişcării de către detectorul pirometric,
face să apară la ieşirea porţii III, nivel logic H. Datorită conexiunii ce există între ieşirea
acestei porţi şi intrarea de resetare a CI2 de tip CMOS 4060, prin dioda D1, la fiecare
detectare a mişcării, se reiniţializează temporizatorul pentru o durată de circa 4 '30".
Declanşarea iluminatului se face prin circuitul basculant RS realizat cu porţile I şi
II din C I1. Orice impuls pozitiv aplicat pe intrarea 2 conduce la trecerea ieşirii acestui
circuit basculant în stare H. Această stare H se menţine atâta timp cât intrarea 6 se
află la nivel L. Astfel, în momentul detectării mişcării, pe intrarea 2 apare nivel H. în
realitate, aplicarea nivelului H pe această intrare este uşor întârziată prin C3, R4.
Această întârziere evită reactivarea circuitului basculant RS în momentul întreruperii
iluminatului, fiind ştiut că aceasta produce perturbaţii de scurtă durată la nivelul
detectorului pirometric.
întreruperea iluminatului se face prin intermediul aceluiaşi circuit basculant RS
care se dezamorsează pentru orice impuls pozitiv pe intrarea 6 a porţii II. Aceste
impulsuri pot avea două surse:
- la punerea montajului sub tensiune, C4 se încarcă prin R5, ceea ce se traduce
prin apariţia unui impuls pozitiv pe intrarea 6, transmis prin dioda D2. în acest fel se
iniţializează automat circuitul basculant RS pe starea de repaus;
la terminarea duratei de temporizare generată de CI2 4060, la ieşirea Q14 a acesteia
apare nivel H, care se transmite prin dioda D3 la intrarea 6 a circuitului basculant RS.
Când acest circuit este activat, tranzistorul T1 este saturat, tria c u lT R I conduce, iar
sursa de lumină este alimentată. Dacă circuitul basculant este dezactivat, tranzistorul
T1 se blochează şi triacul întrerupe alimentarea sistemului de iluminare.
Detectorul pirometric recomandat pentru această aplicaţie este de tip SGM 5910
RE sau echivalentul său S - 230.
Alimentarea montajului se face prin cuplaj capacitiv cu C7 (1 pF/400 V), înlocuind
astfel transformatorul de reţea.
Datorită acestui mod de alimentare, se impun măsuri de precauţie, pentru a
evita posibile electrocutări la atingerea componentelor montajului.
249.
Figura
Figura 250.
PROTECŢIA
» LETCONULUI SAU A FIERULUI DE CĂLCAT
Alăturarea celor două aparate/dispozitive electrice din titlu ar putea să contrarieze;

totuşi, ele se aseamănă prin aceea că se încălzesc, şi dacă sunt uitate mult timp sub
tensiune, pot produce pagube incalculabile.
Montajul propus asigură supravegherea funcţionării acestor dispozitive electrice,
atenţionând la fiecare sfert de oră, printr-un sunet intermitent. Dacă în aproximativ 50
de secunde nu se rearmează montajul pentru un nou ciclu de un sfert de oră,
alimentarea letconului sau a fierului de călcat, precum şi a montajului, este întreruptă.
în schema din figura 250, „inima" montajului o constituie baz, o timp de lungă
durată, realizată cu CI1 de tip CMOS 4060. Grupul R2C2R3 asigură după divizare, o
temporizare de circa 15 minute. R1C1 realizează resetarea automată a numărătorului
la punerea sub tensiune, iar push-butonul PB1 rearmează C11 4060. După trecerea
unui sfert de oră, ieşirea Q13 trece în H, declanşând oscilatorul realizat cu poarta II
din CI2 de tip CMOS 4093. Acest oscilator de frecvenţă foarte joasă controlează
oscilatorul de frecvenţă audio realizat cu poarta IV, care va produce un semnal sonor
intermitent. Până când Q9 nu trece în H, adică aproximativ 50 de secunde, ieşirea
porţii I rămâne la nivel H şi tranzistorul T1 menţine releul anclanşat. Dacă pe durata
celor 50 de secunde nu se acţionează PB 1 pentru resetarea montajului, Q9 trece în
H şi ieşirea porţii I în L. în această situaţie releul este eliberat, iar prin contactele
aferente K, întrerupe atât alimentarea aparatului supravegheat cât şi a montajului.
De menţionat că releul Re este alimentat direct de la ieşirea diodelor redresoare,
fiind izolat de condensatorul de filtraj C6 prin dioda D1. în acest fel se asigură o eliberare
sigură a releului, fără riscul de a fi din nou activat pe durata fazei tranzitorii
corespunzătoare dispariţiei tensiunii de alimentare a montajului.
Push-butonul PB2 permite scurtcircuitarea momentană a contactelor releului,
pentru pornirea montajului şi alimentarea letconului sau a fierului de călcat. Datorită
existenţei circuitului de resetare automată la punerea sub tensiune, nu este necesară
acţionarea push-butonului PB1, pentru pornirea montajului. Dacă montajul se foloseşte
pentru supravegherea unui letcon obişnuit de 30...60W , releul poate fi de orice tip. în
schimb, pentru un fier de călcat, contactele releului trebuie să suporte curenţi mari,
deoarece unele tipuri consumă până la 1 kW.
(LA HAUT-PARLEUR, 1709/1991)
TEMPORIZATOR MELODIC
Există o serie de activităţi casnice care presupun o durată determinată de timp.

Aşa de exemplu, râşnitul cafelei, fierberea ouălelor, spălarea dinţilor etc. se fac în
timpi binecunoscuţi. Urmărirea permanentă a ceasului nu este o soluţie elegantă
deoarece poate distrage atenţia atunci când activitatea monitorizată presupune o
anumită concentrare, existând şi riscul de a pierde controlul timpului. De aceea, este
preferabil să se folosească un temporizator care să anunţe epuizarea duratei printr-un
semnal sonor. Şi pentru ca să oferim un „premiu" celor care respectă durata impusă
de o activitate oarecare (ne referim în special la copii, când trebuie să se spele pe
dinţi), semnalizarea sonoră se face printr-un ...şlagăr!
>
O 05
Piaţa de componente de la noi abundă în CI CMOS generatoare de melodie, dintre

care amintim familiile UM66T, MMC 334, MMC 3166 şi MMC 5208. Toate aceste CI
sunt memorii ROM care au stocată o succesiune de note reprezentative pentru un
anumit şlagăr.
Schema prezentată în figura 251 corespunde folosirii unui CI2 de tip UM 66T. CI
din această serie au aspectul exterior identic cu cel al unui tranzistor obişnuit, în capsulă
de tipT O -92. Codul de recunoaştere este constituit din grupul UM 66T urmat de un
sufix format din două cifre şi o literă. Cifrele indică melodia, iar litera (L sau S), se
referă la modul de funcţionare. Sufixul L arată că melodia se reia indefinit, iar S indică
faptul că după derularea melodiei, generatorul se opreşte automat.
La CI de tip MMC produse în capsuleTO -116 şi MP-48, modul de funcţionare se

stabileşte prin intermediul intrărilor de control, iar configuraţia terminalelor este diferită.
La începutul activităţii ce urm ează a fi tem porizată, se aplică tensiunea de
alimentare prin intermediul întrerupătorului S2. Odată cu alimentarea montajului se
asigură şi resetarea numărătorului binar din C11 de tip CMOS 4060, printr-un impuls
de tensiune aplicat pe terminalul 12, prin condensatorul C 1.
Frecvenţa oscilatorului încorporat în CI1 variază între 12,5 Hz şi 40 Hz, în funcţie
de poziţia cursorului semireglabilului SR1. La ultimele ieşiri ale numărătorului, respectiv
Q12, Q13 şi Q14 sunt disponibile semnale divizate care permit temporizări cuprinse
între 50 de secunde şi aproape 11 minute, programabile prin intermediul comutatorului
S1 şi a semireglabilului SR1.
Pentru alimentarea generatorului de melodie CI2 am apelat la un artificiu simplu.
Nivelul logic H care apare la ieşirea selectată după epuizarea duratei prestabilite, este
folosită pentru alimentarea CI2 prin intermediul stabilizatorului de tensiune realizat cu
un LED. Reamintim că un LED obişnuit stabilizează o tensiune cuprinsă între 1,5 şi 2V,
valoare recomandată pentru alimentarea CI generatoare de melodie. Alimentarea de
la ieşirile numărătorului CMOS 4060 este posibilă deoarece curentul de operare al CI
generatoare de melodie nu depăşeşte 50 pA.
Pentru amplificarea în curent a semnalului muzical generat de CI2, se foloseşte
tranzisto ru lT 1. în montajul experimental am folosit un difuzor cu im pedanţa de 20 Q
(se poate folosi şi o cască telefonică), conectat în circuitul de emitor. în această situaţie,
montajul necesită un curent de 6 mA, pe durata emiterii semnalului muzical; curentul
poate fi redus dacă se foloseşte un rezonator piezo conectat în circuitul de colector al
tranzistoruluiT I.
Precizăm că o baterie de tip 6F22 este suficientă pentru câteva luni, deoarece
funcţionarea montajului este asigurată chiar şi atunci când tensiunea scade la 3 V.
Se recomandă montarea CI2 pe soclu, pentru a permite schimbarea periodică a
melodiei.
în final, prezentăm o aplicaţie ce vizează posibilitatea m onitorizării duratei
corespunzătoare unui impuls telefonic. Temporizatorul se reglează în aşa fel încât
melodia să se termine odată cu epuizarea duratei prestabilite. în acest fel, declanşarea
semnalului melodic se face cu aproximativ 15...30 secunde (în funcţie de CI2 folosit),
înainte de finalul duratei corespunzătoare unui impuls telefonic, timp în care putem
încheia convorbirea.
(A. LĂZĂROIU)
COMPARATOR BINAR CU CONVERTOR D/A
în figura 252 este prezentată schema de principiu a unui com parator binar cu
convertor D/A.
Intrările comparatorului CI1 de tip CMOS 4063 sunt legate îm preună prin porţile
EXCLUSIVE OR din CI2 de tip CMOS 4030/4070. în acest fel, tensiunea de ieşire
corespunde, cu o precizie de 4 biţi, diferenţei dintre numerele binare aplicate pe intrările
comparatorului CI1.
Comparatorul poate fi util pentru reglarea turaţiei unui motor, în aplicaţii speciale,
în comparaţie cu sistemul de reglaj „conectat-deconectat" prin acest com parator se
obţine o caracteristică de reglaj mai „liniară".
o
3
f
Comutatorul electronic a cărui schemă este prezentată în figura 253, permite

transmiterea unui semnal de maximum 10 Vvv, şi este prevăzut cu taste separate de
pornire (ON) şi oprire (OFF).
Comutaţia propriu-zisă este asigurată de comutatorul bilateral A din CI1 de tip
CMOS 4066. Comutatorul B din acelaşi CI1, este configurat ca latch, şi comandă
comutatorul A. Când se apasă tasta ON, în punctul X se aplică o tensiune suficient de
mare ca să deschidă ambele comutatoare (A şi B). La deschiderea comutatorului B,
tensiunea în punctul X va fi:
R4
R4 R5 II R3
Când se eliberează tasta ON, tensiunea în punctul X este:
V = ____________ V+
2 R3 + R4
D e şiV 2 < V,, tensiunea V2 va fi suficientă pentru a menţine com utatoarele A şi B

deschise. Când se apasă tasta OFF, ambele comutatoare se blochează. Latch-ul
realizat cu comutatorul B memorează starea L de pe intrarea sa de comandă. La o
acţionare simultană, comanda de blocare are prioritate. Condensatorul C3 elimină
tranziţiile parazite de la comutări.
Atât intrarea cât şi ieşirea comutatorului bilateral A sunt polarizate la jumătate din
tensiunea de alimentare pentru a permite excursia maximă de semnal, fără apariţia
distorsiunilor.
+15 V
------ ►
-------
R3
C2 = 10On ON| 6
22K
14
n R5 n R6
R1 j 47K B Li 2 2 K ! i 47K
'0 0 ...1 2 .5 V
CI1
X
7 ,5 V 4066 ! 3- 7 ,5 V
C1 C4
—^ 2 >
o- ^ 1 -o o-
A HJ— °
10p i i R2 O F F li r 7 Ll 10p /16V
47K =^03 I 9 47K L
100n
Figura 253.
CONVERTOR D/A
Comutatorul analogic CMOS 4066 poate fi folosit pentru realizarea unui convertor
D/A, conform schemei din figura 254.
Precizăm că acest convertor nu este liniar, el producând nivele pseudorando-
mizate în domeniul 3,06 - 5,62 V (când este alimentat la 9V).
Reţeaua de conversie este de tipul R/2R; având în vedere că acest convertor
este recomandat pentru aplicaţii de amator, se admite R = 47 k fi şi 2R = 100 k£2.
Convertorul este controlat digital pe intrările A, B, C, D; pentru operare automată,
aceste intrări pot fi controlate de ieşirile unui numărător BCD de tip CMOS 4518.
Convertorul poate fi folosit pentru controlul oscilatoarelor comandate în tensiune
(VCO), sau pentru producerea unor forme de undă atipice. Un exemplu concret de
utilizare, vizează controlulVCO-ului din CI CMOS 4046 (PLL).
(ENGINEER'S NOTEBOOK)
365 S c h e m e p r a c t i c e cu c ir c u ite in t e g r a t e CMOS 353
+9 V
Figura 254.
COMUTATOR ELECTRONIC
Pentru comutarea intrărilor în sistemele audio se folosesc din ce în ce mai mult
com utatoarele electronice. Acestea se caracterizeză prin fiabilitate deosebită, au
greutate şi dimensiuni reduse şi se comandă comod.
Distorsiunile neliniare introduse de comutatorul descris în continuare, pentru un
semnal cu amplitudine de 0,5V pe o sarcină de 1 M£2, sunt de circa 0,001%.
Comutatorul electronic prezentat în fig u ra 255, comută patru intrări stereo, prin
intermediul unui singur buton. Comutatorul este compus din circuitul de control realizat
cu CI1 de tip CMOS 4017, două comutatoare electronice CI2, C I3 d e tip CMOS 4066
şi indicatorul cu LED-uri.
La aplicarea tensiunii de alimentare apare un impuls scurt pe intrarea de resetare
a numărătorului C11, care face ca toate ieşirile acestuia (cu excepţia ieşirii 0), să
treacă la nivel logic L.
Pe ieşirea 0 (terminal 3), nivelul logic este H; acest nivel se aplică simultan pe
două dintre intrările de control ale CI2 şi CI3 (terminalele 13). în această situaţie, se
deschid comutatoarele corespunzătoare intrărilor 1, care permit trecerea semnalelor
audio la ieşirea comună.
La o apăsare scurtă a push-butonului S 1, la intrarea de tact a CI1 se aplică un
impuls care face ca nivelul logic H să treacă de la ieşirea 0, la ieşirea 1 (terminal 2).
Acest nivel se aplică simultan altor două intrări de control ale CI2, CI3 (terminalul 5)
care deschid comutatoarele corespunzătoare intrărilor de semnal 2. în acest fel,
semnalele de intrare corespunzătoare canalelor stânga/dreapta apar la cele două ieşiri,
în mod analogic, la cea de a doua şi a treia apăsare a push-butonului S 1, se comută
intrările 3 şi 4. La cea de a patra apăsare pe S1, se comută din nou intrările 1.
Vizualizarea intrării active se face prin intermediul celor patru LED-uri, controlate
prin tranzistoareleT1-T4, de tip BC 107, BC 171 etc.
în locul CI 4017 se poate folosi CI 4022 cu mici modificări ce vizează ordinea
term inalelor de ieşire. Fără nici o modificare, CI 4066 pot fi înlocuite cu CI 4016. în
această situaţie, factorul de distorsiune neliniară creşte de aproximativ cinci ori.
(R A D IO -C S 1 11/1989)
354 365 S c h e m e p r a c t ic e c u c ir c u it e in t e g r a t e CM OS
365 S c h e m e p r a c t i c e cu c i r c u i t e in te g r a te CMOS 355
>
co
D R ( 3 > r - » — < S )S T
IE Ş IR E
CO
co
o
>
co
+
O o
(•)-? -< $ > DR
1
INTRARE
Figura 256.
COMUTATOR AF AUTOMAT
Acest comutator măreşte numărul de intrări într-un sistem de audio frecvenţă HI-FI;
de exemplu, un tuner şi un casetofon, se pot folosi pe o intrare unică. Comutaţia se
realizează foarte comod, de către sursa audio; când activăm sau întrerupem
alimentarea sursei secundare, se produce automat com utarea acesteia, cealaltă
rămânând prioritară.
Montajul se compune din două părţi: un detector şi un comutator. Funcţionarea se
bazează pe detectarea consumului de curent al sursei aflate sub tensiune, curent care
asigură aprinderea LED-uiui dintr-un optocuplor. Curentul trece printr-o punte redresoare
pe a cărei ramură continuă este conectat LED-ul optocuplorului. Puntea este asociată la
trei diode care intră în acţiune atunci când consumul depăşeşte 30 mA.
în schema din fig u ra 256, rezistenţa R1 lim itează curentul de com andă a
optocuplorului la 60 mA. Consumul aparatului detectat poate atinge 1A, dar poate fi şl
foarte scăzut.
Comutarea audio este asigurată prin CI1 de tip CMOS 4066 folosit ca întrerupător
dublu. Intrările de comandă ale acestor întrerupătoare primesc tensiuni în opoziţie de
fază. Deoarece impedanţele de intrare ale CI CMOS sunt foarte mari, rezistenţele de
colector (a tranzistorului din optocuplor şi a tranzistorului T1), au valoare ridicată. în
acest fel consumul întregului montaj este foarte redus, ceea ce explică şi lipsa unui
întrerupător al tensiunii de alimentare. La un consum de circa 18 pA, patru baterii R6
asigură o autonomie de câţiva ani, dacă nu se autodescarcă I Este adevărat că în
timpul comutării consumul creşte, dar aceasta durează extrem de puţin.
Pentru tensiunea de alimentare indicată, comutatorul admite la intrare o tensiune de
audiofrecvenţă de + 9dBV, ceea ce corespunde tensiunii maxime de ieşire a unui player CD.
Atragem atenţia asupra a două aspecte:
- caseta/suportul bateriilor va fi prevăzut cu priză intermediară în scopul creării
unei surse duble de alimentare ± 3V, pentru fixarea punctului de lucru în audio. în
acest fel, se evită creşterea consumului printr-un divizor de tensiune şi se elimină
condensatoarele de cuplaj;
- deoarece o parte a montajului se află sub tensiunea reţelei electrice, se va evita
apropierea firelor de semr.al de cele ale reţelei.
Evitaţi orice contact cu zona conectată direct la reţea şi respectaţi
m odul de conectare a reţelei, indicat în schemă.
(L E H A U T -P A R L E U R 1748/1988)
N.A. în locul CI1 de tip 4066 se poate folosi CI 4016 (fără nici o m odificare a schem ei) dar cresc
disto rsiu nile neliniare. Totuşi, ele răm ân cu m ult sub valoarea adm isă în sistem ele Hi-Fi.
CHOPPER PENTRU OSCILOSCOP

în schema din fig u ra 257 este prezentat un chopper simplu pentru osciloscop.
Două dintre comutatoarele bilaterale ale CI2 de tip CMOS 4066, sunt comandate în
contratimp, ceea ce asigură transmiterea alternativă la ieşire a semnalelor aplicate
intrărilor IN1 şi IN2.
Frecvenţa oscilatorului de relaxare construit cu inversoarele I şi II din CI1 de tip CMOS
4069 se reglează prin intermediul semireglabilului SR1. Domeniul de frecvenţă se
selectează prin comutatorul S 1 (S1 deschis - frecvenţă înaltă; S închis - frecvenţă joasă).
La folosirea acestui chopper trebuie luate măsuri de precauţie, pentru ca la intrările
comutatoarelor bilaterale să nu se aplice tensiuni mai mari decât tensiunea de alimentare.
Montajul prezentat mai sus poate fi folosit şi pentru:

- realizarea unei sirene bitonale, apiicând la intrări semnale cu frecvenţe diferite;
- distribuirea unui semnal, pe două căi. Pentru aceasta se renunţă la cele două
potenţiometre sau se conectează la ieşirile comutatoarelor, culegând semnalele de
pe cursoare. în acest fel, un semnal aplicat de această dată la ieşire, se distribuie
alternativ pe două căi, corespunzătoare intrărilor IN1 şi IN2.
lj (CI CMOS - MANUAL D E UTILIZARE)
x
£0
UJ
A
+12V
UJ
OC CO
O)
C0 O
LU
O
§
a h
>
-o 2
CM
CC
+
CM co
(0 co co
CO
O o
H oo
wo
16
CNj
CM co
O G G =3
•"O- co OU
V— o
CM
in
N
(O
M- O CM
'T CM
ŢI
■ i-*. -€ > -
O
CO T— CM
c
D
CD
C\J
cn
CM
O O -® — \
16
•'T
_j ■€> -
o - 'V" -
■A
* L N >
c\i
CVI
E? ”
= — fl
COMUTATOR TOUCH-CONTROL
în fig u ra 258 este prezentată schema de principiu a unui comutator touch-control

cu 16 canale. în componenţa acestei scheme întâlnim următoarele e ta je :
- un generator de tact realizat cu poarta I din CI4 de tip CMOS 4093;
- numărătorul CI2 de tip CMOS 4029;
- registrul paralel-memorie CI3 de tip CMOS 4042;
- multiplexorul analogic cu 16 canale CI1 de tip CMOS 4067;
- un astabil controlat, realizat cu porţile II, III şi IV din CI4 4093.
Numărătorul CI2 scanează permanent toate intrările multiplexorului analogic C I1.
Când întâlneşte una dintre intrări conectată la masă, prin rezistenţa pielii umane (datorită
atingerii cu degetul a unuia dintre cele 16 contacte-senzori), se declanşează astabilul
controlat. Impulsul de ieşire al astabilului permite înscrierea numărului (exprimat în
cod binar), corespunzător senzorului atins, în registrul - memorie Cl3. La ieşirea
acestuia va exista întotdeauna numărul ultimului senzor atins.
Pentru a comanda diverse sisteme de execuţie, este necesară transformarea
codului de la ieşirea CI3, prin intermediul unui decodor.
(MLAD KONSTRUCKTOR 10/1985)
TUROMETRU ELECTRONIC
Schema unui turometru electronic cu indicaţie prin intermediul a 16 LED-uri este

prezentată în fig u ra 259.
Baza de timp a turometrului o constituie oscilatorul realizat cu poarta I din CI1 de
tip CMOS 4093. Stabilitatea acestui oscilator condiţionează performanţele întregului
montaj. De aceea, componentele R1, SR1 şi C1 vor fi selectate din punct de vedere al
toleranţei şi al stabilităţii cu temperatura.
Poarta III a CI1 formează impulsurile preluate de la ruptor, după o filtrare trece-jos.
Aceste impulsuri sunt numărate pe durata a 80 ms, de către CI2 de tip CMOS 4516.
Circuitul CI3, de acelaşi tip, asigură memorarea informaţiei. „Inima" montajului o
constituie CI4 de tip CMOS 4067 care este folosit ca decodificator. Acest circuit
com andă aprinderea unuia dintre cele 16 LED-uri, cu un consum propriu neglijabil.
Curentul maxim comandat de circuit este de 10 mA, asigurând o luminozitate bună în
cazul folosirii unor LED-uri cu randament luminos normal. O atenţie deosebită se va
acorda la alegerea rezistenţei R7; se preferă iniţial montarea unei rezistenţe cu valoare
mai mare, micşorând-o când există certitudinea că tensiunea sursei stabilizate este
sub 8 ,7 V şi la 14V alim e n ta re ! Orice greşeală poate distruge circuitul CMOS 4067.
Sursa stabilizată este banală, dar se recomandă sortarea diodei Zener de 9,1 V,
astfel încât la o variaţie a tensiunii de alimentare între 10 şi 14 V, tensiunea la ieşirea
stabilizatorului Să varieze cu cel mult 0,2 V.
Reglajul turometrului se face cu un generator de audiofrecvenţă capabil să producă
un semnal sinusoidal, dreptunghiular sau triunghiular cu am plitudinea de 12 V, pe o
im pedanţă de ieşire mai mică sau egală cu 600 £2.
Figura 259 (b).
Se ajustează semireglabilul SR1 astfel încât la frecvenţa de 200 Hz, ultimul LED,
L16 să lumineze fără să „clipească". Se retuşează reglajul, aplicând 40 Hz pentru
care se aprinde ferm LED-ul L4 (conectat la terminalul 6);
în final se blochează semireglabilul cu vopsea.
în dreptul LE D-urilorse inscripţionează pe panoul turometrului 0, 4 ,8 ,..., 52,56,
60 x 100 rot/min.
Conectarea turometrului nu necesită cablu ecranat şi nu reclamă antiparazitarea instalaţiilor
electrice ale automobilului. Atenţie la aplicarea corectă a polarităţii tensiunii de alimentare!
(V.DAVID, TEHNIUM 12/1990)
Figura 260.
Sirena a cărei schemă este prezentată în fig u ra 260 poate fi folosită în modele
reduse (maşină de poliţie), dar şi ca sonerie pentru diverse avertizări.
Inversoarele I, II şi III din CI1 de tip CMOS 4069 formează un oscilator de frecvenţă
foarte joasă (1.. .2 Hz), care comandă în tensiune oscilatorul de audiofrecvenţă realizat
cu celelalte trei inversoare.
Prin intermediul comutatorului S1 se poate selecta forma semnalului de comandă,
triunghiular sau dreptunghiular, de care depinde sonoritatea sirenei.
Frecvenţa oscilatorului de comandă este determinată de valorile componentelor
R1, C1, iar a celui de audiofrecvenţă, de R3, C2. Com anda oscilatorului de
audiofrecvenţă se face prin intermediul tranzistoruluiT 1, iar potenţiometrul P1 reglează
profunzimea modulaţiei de frecvenţă.
Semnalul de audiofrecvenţă este amplificat de tranzistorul T2, a cărui sarcină o
constituie o cască telefonică de 50 fi, sau un difuzor miniatură de 20... 1 0 0 fi.
Dacă se doreşte o putere acustică mai mare, în circuitul de emitor al tranzistorului
T2 se conectează înfăşurarea primară a unui transform ator de radioficare (rezistorul
R 5şi casca sau difuzorul de 20... 1 0 0 f i se exclud). La bornele înfăşurării secundare
a acestui transformator se poate conecta un difuzor cu impedanţa de 4.. .8 fi. în cazul
în care sunt necesare puteri mai mari de 1 W, tranzistorulT2 va fi un Darlington de tip
BD 675 cu transform ator de ieşire dimensionat pentru puterea dorită.
Montajul se alimentează de la baterii ( 4 ,5 ...1 5 V ), sau de la un redresor realizat
cu un transform ator de sonerie, o punte redresoare de tip 1PM05 şi un condensator
de 1000 pF/16V. Pentru varianta cu tranzistor de putere, toate piesele componente
ale redresorului se redimensionează corespunzător.
(TEHNIUM 10/1987)
GENERATOR BIFAZIC
Funcţionarea liniilor de întârziere electronică analogică (cu CI Specializate de tip

de tact în antifază cu frecvenţă fixă sau variabilă, într-un domeniu specificat.
în schema d in fig u ra 261 este prezentat un generator bifazic realizat cu C11 de tip
CMOS 4069. Porţile IV şiV constituie un oscilator controlat în tensiune, iar poarta IV
este folosită ca inversor.
Inversoarele I, II şi III sunt incluse într-o configuraţie de integrator-trigger Schmitt
şi formează un generator de frecvenţă foarte joasă. Semnalul triunghiular de frecvenţă
foarte joasă prezent la ieşirea integratorului este aplicat prin potenţiom etrul P1, la
intrarea oscilatorului controlat în tensiune.
P otenţiom etrul P1 reglează p ro fu n zim ea de m odulaţie (dom eniul de b a leiaj
al frecvenţei de tact), iar P2 reglează frecventa sem nalului m odulator, în lim itele
0 ,2 ...2 Hz.
Generatorul de tact prezentat mai sus este recomandat pentru controlul liniilor de
întârziere analogice realizate cu BBD-uri.
(RADIO ELEKTR O N IK 12/1988)
/
TESTER PENTRUTRANZISTOARE
în fig u ra 262 este prezentată schema unui tester de tranzistoare realizat cu CI1
de tip CMOS 4069. Prin intermediul acestui tester se poate identifica tipul tranzistorului
(NPN, PNP) şi starea acestuia.
Tranzistorul ce urmează a fi verificat se conectează la bornele notate E, B şi C,
conform semnificaţiei acestora (E-emitţjr, B-baza, C-colector).
Pentru testarea tranzistorului, este mai întâi necesară alimentarea montajului. Dacă
tranzistorul nu este defect, atunci se aprinde unul dintre cele două LED-uri: roşu, dacă
tranzistorul este de tip NPN, sau verde dacă este de tip PNP.
(ABAC, TEHNIUM 12/1990)
CM 4069
470n
Figura 262.
AMPLIFICATOR A F 4 W
Conform schemei din fig u ra 263, cu CI1 de tip CMOS 4069 se poate realiza un
amplificator audio cu performanţe mai mult decât onorabile.
Preampiificatorul este realizat cu porţile I şi li, iar driverul cu porţile lll-VI conectate
în paralel pentru mărirea curentului de ieşire. Etajul final apelează la două tranzistoare
complementare de tip BD135-BD136.
A lim entat la 9V, am plificatorul de audiofrecvenţă are distorsiuni arm onice mai
mici de 1% pentru o putere de ieşire de 1 W; puterea de ieşire creşte la 4 W dacă
montajul este alim entat la o tensiune de 12...15V. Sensibilitatea de intrare este de
1 mV. ' î
(ABAC, TEHNIUM 12/1990)
>
CTj
+
O
D1, D2 = 1N914
Figura 263.
Figura 264.
CONVERTOR 8/200 V
în aparatura electronică alimentată la baterii sunt necesare uneori tensiuni mari,

care nu sunt compatibile cu bateriile obişnuite.
în schema din fig u ra 264 este prezentat un convertor care alimentat la 8 V,
debitează o tensiune reglabilă între 30 şi 200 V, la un curent de maximum 100 mA.
Primele trei porţi din CI1 de tip CMOS 4069 constituie un generator cuplat la bazele
tranzistoarelor T1 şi T2 prin două inversoare (IV şi V), conectate în paralel pentru
mărirea curentului.
Amplificatorul cuT 1 şiT2 comandă succesiv baza tranzistorului de com utaţieT3,
care are ca sarcină inductanţa L1, de 330 mH. în această bobină se induce o tensiune
a cărei valoare depinde de frecvenţa oscilaţiilor produse de generator. Impulsurile din
colectorul tranzistoruluiT3 sunt aplicate dublorului de tensiune realizat cu diodele D2
şi D3, şi apoi filtrate cu condensatorul C6.
Tensiunea de ieşire este stabilizată prin intermediul unui circuit de reacţie, care
include poartaV I din CI1 4069 şi rezistenţa R4.
Potenţiometrul P1 reglează tensiunea stabilizată de la ieşirea convertorului, în
limitele 30 ...2 0 0 V.
(FU NKSCH AU 25/1986)
OSCILATOR CU CUARŢ
în fig u ra 265 este prezentată schema unui oscilator realizat cu un inversor din
structura CI de tip CMOS 4069. Oscilatorul funcţionează cu cuarţuri de 3 2 ,7 6 8 kHz,
folosite în ceasurile digitale.
Oscilatorul poate funcţiona cu tonsiuni de alimentare cuprinse între 5 şi 15 V. Se
recomandă conectarea unui condensator de 100 nF, pe terminalele de alimentare (7
şi 14), ale CI 4069.
_ ,A / O
R1
{Z Z >
22M
s t 02
22p
_L
Figura 265.
368 365 S c h e m e p r a c t ic e c u c ir c u it e in t e g r a t e C M O S
Figura 266 (a).

3 6 5 S c h e m e p r a c t i c e c u c i r c u it e i n t e g r a t e C M O S 369
COMUTATOR AUDIO
La proiectarea unui preamplificator audio se neglijează uneori sistemul de selectare

a intrărilor prin care se cuplează diverse surse de program. Sistemul clasic, cu
comutatoare mecanice rotative prezintă dezavantajul că nu permite trecerea de la o
sursă la alta; aşa de exemplu, nu se poate trece de la sursa 1 la sursa 4, fără a
traversa sursele 2 şi 3. în plus, acest sistem nu se pretează la telecomandă.
O soluţie interesantă ar fi aceea de a înlocui com utatoarele rotative cu relee
comandate printr-o interfaţă digitală, selecţia făcându-se printr-un comutator cu patru
poziţii. Montajul prezentat mai jos, reţine această soluţie, dar înlocuieşte comutatorul
cu o comandă digitală directă, selecţia unei surse făcându-se prin simpla apăsare a
unui push-buton.
Este prevăzut şi un push-buton care serveşte numai pentru pornirea/oprirea
sistemului audio, păstrând în memorie poziţia ultimei surse selectate.
Urmărind schema din figura 266 a, se poate vedea că „inima" montajului o constituie
CU, de tip CMOS 4076, care conţine patru bistabile D, ale căror intrări de tact şi de
resetare sunt conectate împreună. Datorită logicii de funcţionare, la apăsarea unuia
dintre push-butoanele S1-S4 se obţine activarea ieşirii corespunzătoare şi dezactivarea
celorlalte. După eliberarea push-butonului acţionat, ieşirile Q1-Q4 îşi păstrează starea
logică, datorită memoriilor formate de circuitele basculante cie tip D. Singura ieşire activă
comandă prin intermediul unui tranzistor, releul corespunzător. Intrările M şi N ale CI1
trebuie conectate la nivel logic L, pentru a regăsi la ieşire conţinutul circuitelor basculante.
De asemenea, intrările G1 şi G2 vor trebui să primească nivel logic L pentru a
accepta schimbarea stării circuitelor basculante, prin intermediul intrărilor. Prezenţa
nivelului logic H pe G1 şi G2 face inactive push-butoanele, în timp ce acelaşi nivel
logic H pe intrările M şi N, trece ieşirile în L. Aceste intrări sunt legate îm preună şi
conectate la CI2, care este un CMOS 4013. Acest circuit integrat conţine două circuite
basculante flip-flop independente, din care se foloseşte numai unul. Ieşirea Q a CI2
comută releul Re 5, comandând prin contactele acestuia, alimentarea sistemului au
dio (preamplificatoare, amplificatoare de putere, surse de program), printr-o simplă
apăsare a push-butonului S5.
Deoarece alimentarea comutatorului este independentă de cea a întregului sistem
audio, pornirea şi oprirea acestuia din urmă prin intermediul releului Re 5, nu afectează
stările logice. Aceasta înseamnă că la fiecare nouă pornire a sistemului audio, se
poate asculta sursa selectată anterior operaţiei de oprire.
Comutatorul nu poate selecta mai multe surse deodată; singura sursă selectată la
un moment dat, este semnalizată prin LED-ul corespunzător.
La punerea în funcţiune, toate LED-urile vor fi stinse, ceea ce însem nă că toate
releele sunt în stare de repaus.
Apăsarea pe S5 conduce la activarea releului Re 5 şi aprinderea LED-ului asociat,
în această situaţie nu este selectată nici o sursă; orice apăsare pe S1-S4 va comanda
releul şi LED-ul corespunzător, selectând una dintre cele patru surse.
Comutatorul audio descris, poate fi uşor comandat printr-un receptor IR, aşa cum
se arată în figura 266 b. Circuitul de interfaţă este un CMOS 4050, care acceptă
tensiuni de comandă între 0 şi 10 V, chiar dacă c.i. este alimentat la 5 V.
Schema sursei de alimentare a comutatorului este prezentată în figura 266 c.
Tranzistoarele T1-T5 (NPN) trebuie să comute un curent de cel puţin 50 mA; se
pot folosi tranzistoare BC 107, BC 237, BC 5 4 7 ,2N2222.
N.A. Pentru a face acest com utator audio 100% CM O S, propunem în lo c u ire a releelor R e1-R e4
cu CI C M O S de tip 4016/4066 pentru com utarea propriu-zisă a surselor de sem nal.
(ELECTRONIQUE PRATIQUE 199, 1989)

Comandă:
4...10 V pentru
5 V la iegire
+12V
Figura 266 (b), (c).
FORMATOR DE IMPULSURI
CI CMOS 4077 poate fi utilizat pentru realizarea unui form ator de impulsuri, fără
alte componente auxialiare.
în schema din fig u ra 267, porţile I, II şi III introduc o întârziere a semnalului aplicat
la intrare. Datorită întârzierii foarte mici, la ieşirea porţii IV apar impulsuri foarte scurte,
pentru fiecare schimbare de nivel logic, ceea ce înseamnă că se produce şi dublarea
frecvenţei de intrare.
Polaritatea impulsurilor de ieşire este determinată de nivelul logic aplicat pe intrarea
1 a porţii I.
Montajul se alimentează la tensiuni cuprinse între 5 şi 15 V, iar consumul este
aproape nul pentru frecvenţe joase.
Pentru d e cu p la re a sursei de alim e n ta re se recom andă co n e cta re a unui
condensator de 100 nF direct pe terminalele 7 şi 14 ale circuitului integrat 4077.
(ELEKTOR 8/1991)
vo
W)
VOBULATOR
Folosirea unui osciloscop obişnuit ca vobuloscop este posibilă prin completarea

acestuia cu un vobulator. Montajul a cărui schemă este prezentată în fig u ra 268,
constituie un vobulator util pentru verificarea şi acordul etajelor de frecvenţă intermediară
cu frecvenţa de 465 kHz, din radioreceptoarele de tip superheterodină.
Vobulatorul este realizat cu CI CMOS 4081. Primele trei porţi SI ale acestui CI,
împreună cu tranzistorulH şi componentele aferente, formează etajul care generează
semnalul modulator de joasă frecvenţă şi impulsurile de sincronizare pentru osciloscop.
Semnalul modulator, disponibil în colectorul tranzistorului T1, se aplică prin
intermediul potenţiometrului P celor trei diode varicap, care produc modulaţia de
frecvenţă. Prin potenţiometrul P se reglează profunzimea modulaţiei, adică mărimea
deviaţiei de frecvenţă faţă de frecvenţa centrală de 465 kHz.
Ultima poartă a CI 4081 constituie elementul activ din oscilatorul de frecvenţă
înaltă. Circuitul LC al acestui oscilator este acordat pe frecvenţa de 465 kHz.
Capacitatea de acord a acestui circuit este formată din condensatoarele C6, C8 şi
diodele varicap D2-D4, de tip BB 139. Capacitatea diodelor varicap se modifică în
funcţie de tensiunea de control, antrenând automat o deviaţie de frecvenţă proporţională
cu valoarea acestei tensiuni.
Semnalul de frecvenţă intermediară disponibil la ieşirea porţii din oscilator este
aplicat repetorului pe emitor, realizat cu tranzistorul T2. Semnalul baleiatîn frecvenţă,
care se aplică circuitelor ce urmează a fi acordate, se culege din emitorul tranzistorului
T2. în acest punct, semnalul are o amplitudine de 2,5 V, pe o impedanţă de circa 2 k£X
Inductanţa L1 este bobina unui tra n sfo rm a to r de frecvenţă interm ediară,

recomandabil de la un radioreceptor cu tuburi electronice.
Vobulatorul consumă de la sursa de alimentare un curent ce nu depăşeşte 3 mA.
INDICATOR DE TENSIUNE
Montajul a cărui schemă este prezentată în fig u ra 269 corespunde unui indicator
de tensiune care permite supravegherea stării bateriilor din mini şi microcasetofoanele
de tip dictafon. Cu acest montaj se poate înlocui un circuit integrat mai greu accesibil
(ICL8211): varianta propusă este şi mult mai ieftină.
Aprinderea LED-ului L1 indică scăderea tensiunii sub o limită precisă (2,4 V), la
care parametrii aparatelor susmenţionate nu mai sunt garantaţi. Se previne în acest
fel realizarea unor înregistrări de slabă calitate.
Prima poartă din CI1 de tip CMOS 4081 are rol de comparator, iar celelalte trei
porţi sunt folosite ca formator. La una dintre intrările porţii I se aplică plusul sursei de
alimentare, iar pe cealaltă intrare se regăseşte o tensiune de circa 1,3 V, datorită celor
trei diode înseriate.
Deoarece nivelul de comutare al CI CMOS este aproximativ egal cu jumătatea tensiunii
de alimentare (în acest caz 1,5 V), iar pe intrările porţii I nivelele logice sunt H şi respectiv L,
LED-ul nu se aprinde. în această stare, montajul consumă mai puţin de 0,1 mA.
C ân d b a te ria se d e s c a rc ă şi
te n s iu n e a s ca d e su b n iv e lu l care
determ ină com utarea CI CMOS, pe
> ambele intrări se aplică nivel logic H şi
m
+ LED-ul se aprinde. în această situaţie
montajul consumă circa 9 mA, dar faptul
este lip sit de im p o rta n ţă deoarece
bateriile sunt oricum descărcate şi nu
se vor mai folosi.
Tensiunea pentru care se aprinde
LED-ul se poate regla între lim itele
2,3...2,5V , prin intermediul rezistenţei
R1, eventual prin selectarea diodelor
D1-D3.
în montaj se va folosi un LED de
culoare roşie cu cădere de tensiune la
Ol bornele acestuia de circa 1,6V. Folosind
LE D -uri de alte cu lo ri, căderea de
3 tensiune este mai mare, ceea ce face
ttf)
ca la tensiuni de alimentare mai mici,
LED-ul să nu se mai aprindă.
E s te e v id e n t că a lim e n ta re a
indicatorului se face de la bateriile
supravegheate.
(AMATERSKE RADIO A, 10/1991)
DUBLOR DE TENSIUNE
în schema din figura 270 se prezintă un dublor de tensiune, capabil să debiteze în

sarcină un curent de maximum 2 A.
La baza convertorului de tensiune se află generatorul de impulsuri realizat cu
poarta I a CI1 de tip CMOS 4093 şi componentele R1, R2 şi C1. Porţile II şi IV ale
aceluiaşi CI1 prim esc pe intrările lor, impulsuri în contrafază, pe care le transmit
tranzistor de p u te re U şiT2.
Pentru excluderea posibilităţii de scurtcircuitare a sursei de alimentare pe durata
comutaţiei, pe intrările porţii IV (prin inversorul realizat cu poarta III) şi II se aplică
impulsuri întârziate prin circuitul de integrare R3, C2. Datorită acestuia, impulsurile de
deschidere (negative în raport cu polaritatea emitoarelor), se aplică defazate pe bazele
tranzistoarelor, excluzând trecerea curentului prin ambele tranzistoare.
Când este deschis tranzistorul T2, condensatorul C3 se încarcă prin dioda D1,
până la valoarea tensiunii de alimentare. După o semiperioadă, se deschide tranzistorul
T 1 ; în această situaţie condensatorul C3 se află în serie cu sursa, iar condensatorul
C4 se încarcă prin dioda D2 până la dublul tensiunii de alimentare.
(W IRELESS WORLD 1573, 1983)
N.A. Tranzistoarele T IP 126 pot fi în lo c u ite cu e ch ivalentele rom âneşti BD 676 sau BD 678
(precizăm că aceste tran zistoare sunt de tip D arlington). D iodele D1 şi D2 pot fi din seria 6SI.
+ 1 0 ...3 0 V
TESTER PENTRU SERVOMECANISME
Acest montaj simplu este recomandat amatorilor de telecomandă sau celor ce

doresc să utilizeze un servom ecanism pentru o com andă oarecare. Montajul
facilitează reglajul comenzilor din modele reduse şi permite verificarea regularităţii de
deplasare a unui servomecanism.
Figura 271.
Fără circuitul de stabilizare a tensiunii, alimentat direct de la o baterie de 4,5 V,

montajul poate servi ca generator de impulsuri pentru controlul poziţiei cu transmisie
pe două fire.
După cum se poate observa în schema din fig u ra 271, testerul constă dintr-un
generator de impulsuri specifice. El produce impulsuri a căror lăţime variază între 0,8
şi 2,2 ms şi care se repetă cu o periodicitate de 20 ms. Deoarece schema adoptată
este foarte simplă, există o uş'oară interacţiune între frecvenţa de repetiţie şi lăţimea
impulsului, dar aceasta nu deranjează.
Prima poartă a C11 de tip CMOS 4093 este folosită ca generator asimetric. Toate
celelalte trei porţi suntfolosite ca inversoare. Nu s-a apelat la legarea porţilor în paralel,
deoarece la CI 4093, acest artificiu nu este aplicabil I
Prin grupul de componente R1, R2 şi D1, D2 se determină durata impulsurilor şi a
spaţiilor dintre ele şi se limitează variaţia de frecvenţă. Potenţiometrul P1 permite
reglarea duratei impulsurilor între aproximativ 0,5 şi 2,2 ms.
Ieşirile testerului sunt dublate pentru a dispune atât de impulsuri pozitive, cât şi de
impulsuri negative.
Montajul se poate alimenta de la bateria de 12 V a unui autoturism.
(LE H A U T - PARLEUR, 1790/1991)
INDICATOR DE ÎNTRERUPERE A REŢELEI
întreruperea reţelei electrice, chiar pentru o durată scurtă, poate avea consecinţe
neplăcute asupra funcţionării unor aparate electronice. Ne referim în primul rând la
microcalculatoare, la roboţii telefonici cu memorie digitală, la radiodeşteptătoarele fără
salvare pe baterie.
în cazul în care suntem avertizaţi asupra acestor întreruperi, putem lua unele
măsuri pentru a reduce efectele neplăcute.
Scopul montajului a cărui schemă este prezentată în fig u ra 272 este tocmai acela
de a semnala întreruperea reţelei electrice. Montajul se alimentează chiar de la
tensiunea reţelei supravegheate, iar dispariţia acesteia nu afectează cu nimic

funcţionarea sa. Comportamentul montajului poate părea curios la prima vedere, din
m om ent ce in d ica ţiile sale su n t s e m n ifica tive ch ia r şi a tunci când reţeaua
supravegheată este cea care asigură şi alimentarea. Paradoxul constă în aceea că
indicatorul nu semnalează întreruperea reţelei, ci revenirea acesteia, ceea ce din punct
de vedere practic înseamnă acelaşi lucru. Tensiunea reţelei nu poate reapărea decât
dacă în prealabil a dispărut, sau evident, la prima punere sub tensiune a montajului.
Un banal circuit basculant RS, realizat cu două porţi din CI1 de tip CMOS 4093,
stă la baza acestui indicator de întrerupere a reţelei. Datorită valorilor foarte diferite ale
condensatoarelor C3 şi C4, montajul porneşte întotdeauna cu circuitul basculant în
aceeaşi stare, căreia îi corespunde nivel logic H pe ieşirea porţii I. Acesta face ca
tranzistorulT ţ să intre în conducţie, determinând aprinderea LED-ului L1 de culoare
roşie. Prin apăsarea push-butonului PB1 se inversează stările circuitului basculant şi
se aprinde LED-ul verde L2, prin tranzistorulT2.
Principiul de funcţionare a montajului este simplu de înţeles. în momentul primei
puneri sub tensiune trebuie să apăsaţi push-butonul PB1 pentru a aprinde LED-ul
verde; această stare durează atâta timp cât tensiunea de reţea este prezentă. Dacă
tensiunea reţelei dispare, revenirea sa produce aprinderea LED-ului roşu, care rămâne
aprins până când veţi lua cunoştinţă şi veţi readuce montajul în stare de repaus, prin
apăsarea push-butonului PB1. Situaţia în care ambele LED-uri sunt stinse, corespunde
absenţei tensiunii de reţea.
Dacă se supraveghează o reţea trifazică, montajul se cuplează la oricare fază,
deoarece o defecţiune tipică antrenează dispariţia simultană a celor trei faze. Dacă se
doreşte supravegherea tuturor fazelor, se cuplează câte un montaj la fiecare fază.
Având în vedere preţul scăzut al montajului, aceasta nu presupune o investiţie prea
mare.
Deoarece consumul montajului este redus, s-a apelat la alimentarea prin condensator,
care reduce atât costul cât şi dimensiunile montajului. Condensatorul C1 trebuie să fie
un model autocicatrizant din clasa X sau X2, cu capacitatea de 220 nF/220 Vc.a.
Acest tip de alim entare impune luarea măsurilor necesare pentru evitarea
electrocutărilor!
Figura 272.
NIVELĂ ACUSTICĂ
Indicaţia vizuală a nivelei clasice cu bulă de aer este înlocuită la nivela descrisă
mai jos, cu semnal acustic. O asemenea nivelă poate fi folosită în locuri întunecoase,
dificile sau de către nevăzători.
Detectarea poziţiei verticale a unui pendul se face de către un sistem optic format
dintr-o fotorezistenţă şi un LED. în funcţie de poziţia pendulului, faţă de poziţia verticală
datorată gravitaţiei, se modifică iluminarea primită de fotorezistenţă.
După cum se poate observa în schema d in fig u ra 273, fotorezistenţă este inclusă
în configuraţia unui astabil realizat cu poarta I din CI1 de tip CMOS 4093. în acest fel,
variaţia poziţiei pendulului este transformată într-o variaţie de frecvenţă.
în montaj există şi un al doilea oscilator, realizat cu poarta IV din CI 4093, cu
frecvenţă fixă. între ieşirile celor două oscilatoare, prin intermediul celorlalte două porţi
din structura CI1 4093, este conectat un traductor piezoelectric. Când frecvenţa celor
două oscilatoare este egală, semnalul audio emis de traductor, dispare complet. Reglajul
de zero se face prin intermediul SR2; dacă nu se obţine echilibrul frecvenţelor, se
tatonează valoarea condensatorului C1 între 1 şi 3,3 nF. Nivelul sonor se reglează
prin SR1.
Pentru înlăturarea problemelor legate de uzura bateriei, LED-ul D2 este alimentat
printr-un generator de curent constant, format din LED-ul D1 şi tra n z is to ru lH .
Pendulul se confecţionează dintr-o lamelă de aluminiu pentru amortizarea vibraţiilor
prin curenţi Foucault, cu ajutorul unei piese magnetice în formă de U.
Figura 273.
378 •
rr^ - ■ ____
DETECTOR DE FLACĂRĂ
Detectorul prezentat mai jos, poate declanşa un sistem de alarm ă care să

semnalizeze fie prezenţa, fie absenţa unei flăcări. Se pot imagina diverse aplicaţii ale
acestui montaj, pornind de la simple experienţe de fizică până la un sistem complet
care reaprinde automat un arzător, în caz de detectare a unei stingeri accidentale.
Originalitatea montajului a cărui schemă este prezentată în fig u ra 274 constă în
faptul că nu apelează la trâductoare speciale şi scumpe. Este suficientă folosirea a
două conductoare obişnuite, plasate unul în flacără, iar celălalt la periferia acesteia.
Datorită fenomenului delonizare, flacăra va fi traversată de un curent, care după
amplificare poate comanda un sistem de alarmă sau de execuţie.
Modul de conectare a celor două fire în punctele A şi B, fac ca baza tranzistorului
T1 să fie alimentată prin flacără, care poate fi asimilată unei rezistenţe de valoare
foarte mare. Grupul R1, R2, C1, formează un filtru al cărui rol este acela de a elimina
eventualele perturbaţii. Rezistenţele R1 şi R2 permit totodată şi protejarea tranzistorului
în caz de scurcircuitare accidentală a punctelor A şi B.
Tranzistorlil T 1 este conectat în configuraţie emitor comun, amplificând curentul
de valoare redusă, aplicat pe bază. Acest tranzistor trebuie să aibă un câştig mare în
curent; se recomaîîdă folosirea unui BC 239C, deoarece subtipuriie BC 239 A sau
BC 239B conduc la o funcţionare instabilă.
Semnalul amplificat este disponibil pe colector şi este filtrat suplim entar prin
condensatorul C2. Acest semnal (sau o parte din el), este aplicat porţii I din C11 de tip
CMOS 4093, prin SR1, pentru a fi pus în formă. Ansamblul D1, R4, C3 şi poarta II
constituie un monostabil care prezintă la ieşire (punctul C), un nivel logic L, pe durata
a circa 3 s, pentru fiecare stare de alarmă. Nivelul logic din punctul C controlează
astabilul realizat cu porţile III şi IV.
Când între punctele A şi B apare flacăra, tensiunea pe colectorul tranzistoruluiT1
tinde spre zero. Deoarece intrarea porţii I trece de la + 9 V la circa 1V, ieşirea acesteia
va trece în H. Condensatorii C3 se încarcă rapid prin D1 şi ieşirea porţii II trece în L,
ceea ce conduce la blocarea astabilului realizat cu porţile 111şi IV. După dispariţia flăcării,
astabilul va funcţiona circa 3 s, deoarece condensatorul C3 se descarcă lent prin R4.
Dintre ieşirile C şi D prima este cea mai uzuală. Este necesar însă un buzzer
piezo care asigură producerea unui semnal sonor, fie în prezenţa, fie în absenţa flăcării,
în funcţie de ptinctul în care se conectează. în prezenţa flăcării, punctul C prezintă
nivel logic L, iar în absenţa acesteia, nivel logic H. în puncul D, nivelul logic este L în
prezenţa flăteefrii, iar în absenţă, apare o succesiune de impulsuri.
Reamintim că buzzerul piezo conţine un rezonator piezo şi un oscilator; este
suficient ca ansamblul să fie alimentat (respectând polaritatea!), pentru ca acesta să
genereze un semnal sonor.
Reglajul montajului vizează sensibilităţi prin SR1. în general, se recomandă a se
lucra cu sensibilitatea maximă. Sensibilitatea trebuie adaptată la poziţia captatorului şi la
natura flăcării. S-a constatat că flacăra unei lumânări lasă să treacă un curent mai mare
decât flacăra unui arzător cu gaz; în acest ultim caz, poziţia captatorului devine critică.
Dacă tranzistorîflT I prezintă un curent de fugă mare, tensiunea pe colector va fi
mai mică de 2,5 V (măsurată cu un voltmetru cu rezistenţa de intrare de peste 1 MQ).
în această situaţie, se poate conecta baza tranzistorului la masă printr-o rezistenţă de
10 M£2; totuşi, cea mai bună soluţie este să se folosească un tranzistor s e le c ta t!
Cele două conductoare se pot realiza din fire obişnuite de conexiune, de preferinţă
cu izolaţie de material siliconic, pentru a evita topirea acesteia. Izolaţia se îndepărtează
pe o lungime de circa 30 mm. Din când în când, firele se pot înlocui, deoarece ele sunt
corodate de flacără. Lungimea firelor şi deci distanţa dintre detector şi flacără, poate fi
de câteva zeci de centrimetri.
+9 V
Figura 274.
PAZNIC LA FRIGIDER
Montajul a cărui schemă este prezentată în fig u ra 275 produce un semnal sonor
atunci când se deschide uşa frigiderului. Semnalul sonor de avertizare nu apare odată
cu deschiderea uşii, ci cu o întârziere de 5.. .30 s. La deschiderile scurte, montajul nu
emite semnaie sonore.
Când se deschide uşa, valoarea fotorezistorului FR amplasat în imediata apropiere
a becului din frigider, se va reduce. Drept urmare, tranzistorulTI se deschide şi asigură
a lim entarea CI1 de tip CMOS 4093. în acest m om ent începe şi încărcarea
condensatorului C1 prin SR1 şi R3. Când tensiunea la bornele condensatorului C1
atinge nivelul logic H, astabilul realizat cu poarta I din CI1, începe să funcţioneze.
Durata de încărcare a condensatorului şi deci întârzierea cu care este comandat
astabilul, se reglează prin intermediul semireglajului SR1. Pentru nivel logic H la ieşirea
porţii I, condensatorul C2 se încarcă prin dioda D1 şi rezistenţa R4; la nivel logic L la
ieşirea porţii, C2 se descarcă prin dioda D2 şi rezistenţa R5.
Valorile componentelor R4, R5 şi C2 se aleg în aşa fel încât nivelul logic H să se
menţină la ieşirea porţii timp de 2 s, iar nivelul L - aproximativ 0,3 s. Impulsurile de
tensiune ale acestui prim astabil sunt aplicate prin poarta inversoare II, celui de al
doilea astabil. Acesta este realizat cu poarta III, şi produce un semnal cu frecvenţa de
3...10 kHz (valoarea se stabileşte prin SR2). Semnalul intermitent de la ieşirea
astabilului, se aplică prin poarta IV, traductorului piezo.
Montajul se amplasează în frigider, lângă bec; dacă montajul se va proţeja într-o
cutie, aceasta va avea un perete transparent, pentru a permite pătrunderea luminii
spre fotorezistor.
T1
+ 9V BC177
Figura 275.
JOC ELECTRONIC
Veţi fi de acord cu noi că electronica constituie cel mai adesea o bătaie de cap;
montajul prezentat în fig u ra 276 susţine această afirmaţie.
în aparenţă, nimic mai uşor decât să aprinzi LED-ui dorit prin întrerupătorul
corespunzător. Şi totuşi... acest montaj extrem de simplu vă pune în dificultate.
Pentru a vă convinge de gradul de dificultate al jocului, construiţi acest montaj
care conţine trei porţi din CI1 de tip CMOS 4093. Gradul de dificultate a jocului poate
fi mărit sau scăzut, în funcţie de valoarea condensatorului C2, care poate varia între
1 Ş' 4,7 MR (ELECTR O N IQ U EPR ATIQ U E204/1996)
Figura 276.
AVERTIZOR SONOR PENTRU MARŞARIER
Rolul acestui a ve rtizo r este acela de a preveni perso a n e le aflate în spatele

unui autom obil, asupra fa p tu lu i că acesta va m erge înapoi. S-a p re vă zu t un
a vertizor sonor, deoarece nu în to td e a u n a privim lum inile din spate.
A vertizoru l foloseşte un sin g u r CI de tip CMOS 4093. D upă cum se poate
observa în schem a din fig u ra 277, p rim a p o artă (de fapt, un trig g e r S chm itt),
este c o n fig u ra tă ca o s c ila to r de fre c v e n ţă fo a rte jo a s ă . C a p a c ita te a de
te m po riza re este form ată din co n d e n sa to a re le C2 şi C3; d a to rită m odului de
conectare al acestora, se evită un lung fluierat la punerea sub tensiune. Impulsurile
generate de oscilatorul de frecvenţă foarte joasă controlează un o scila to r audio.
Frecvenţa acestu ia se reglează prin SR1 la o valoare pentru care tra d u cto ru l
pie zo ele ctric prezintă randam ent m axim . C ele trei porţi ale CI 4093 fo lo site în
oscilatorul audio suht conectate în paralel, pentru reducerea im pedanţei de ieşire.
A lim enta rea avertizorului se face de la bornele farului de m ers înapoi în aşa
fel în câ t od a tă cu a p rin d e re a a c e s tu ia se d e cla n ş e a z ă şi se m n a lu l so n o r
interm itent.
D ioda Z ener şi co n d ensatorul C1 suprim ă p a raziţii care ar putea distruge
circuitul integrat din avertizor.
T raductorul piezo trebuie am p la sa t în aşa fel în câ t să nu fie stro p it de apă şi
să fie fe rit de ploaie.
(L E HAUT-PARLEUR 1778/1990)
Figura 277.
INDICATOR DE UMIDITATE
Din nefericire, uneori apar diferite defecţiuni la conductele de apă, la vane, sau la
maşinile de spălat. Prejudiciile cauzate de aceste defecţiuni sunt cu atât mai mari cu
cât descoperirea lor este mai tardivă.
Montajul a cărui schemă este prezentată în fig u ra 278 asigură semnalizarea
imediată a apariţiei umezelii sau a apei. Costul montajului este redus, dar el poate
evita pierderi importante.
Ca senzor, se foloseşte o plăcuţă de cablaj imprimat pe care se gravează linii
întrepătrunse distanţate ia 1mm, asemănătoare unui pieptene. Rezistenţa dintre „dinţii"
pieptenelui, în stare uscată, este foarte mare, practic infinită. Această rezistenţă scade
când între linii apare umiditate. împreună cu rezistenţa R2, rezistenţa senzorului
formează un divizor de tensiune variabil, în funcţie de gradul de umiditate.
Atunci când tensiunea divizată scade sub pragul de comutaţie a triggerului RS
constituit cu porţile I şi 11din C11 de tip CMOS 4093, se declanşează un semnal sonor
de avertizare. Acesta din urmă este emis de către un rezonator piezoceramic care
constituie sarcina generatorului audio realizat cu poarta III din CI 4093; poarta IV este
Figura 278.
folosită ca buffer. Dacă se apasă tasta întrerupătorului K, semnalul de avertizare se

opreşte. Imediat ce senzorul se usucă, montajul este gata pentru a fi folosit.
Senzorul se plasează acolo unde există posibilitatea apariţiei umezelii. Pentru o
anumită „aplicaţie", senzorul se plasează în scutecele micuţilor.
Sensibilitatea montajului se reglează prin tatonarea valorii rezistenţei R2.
Consumul acestui indicator de umiditate în stare de veghe este sub curentul de
autodescărcare a unei baterii de 9 V, ceea ce asigură o autonomie îndelungată. în
timpul avertizării sonore, consumul este de câţiva miliamperi. Deşi consumul este
foarte redus, se recomandă verificarea periodică a montajului, deoarece inundaţiile
pot apărea în orice zi.
N.A. în cazul folosirii detectorului d e um iditate pentru bebeluşi, este interzisă cu desăvârşire
folosirea surselor de alimentare conectate ia reţeaua electrică de curent alternativ ! De asem enea,
se recom andă confecţion area unui senzor elastic, care să nu jeneze şi să nu producă răni.
P e n tru m ă rire a n iv e lu lu i s o n o r, c o n e c ta ţi r e z o n a to ru l p ie z o c e ra m ic în tre ie ş ir ile p o rţilo r
III şi IV.
ALARMĂ PENTRU RADIORECEPTORUL AUTO
Radioreceptoarele şi radiocasetofoanele instalate în autoturisme sunt permanent

în atenţia răufăcătorilor. Având în vedere preţul acestor aparate, protecţia lor este
binevenită.
Schema unui dispozitiv antifurt este prezentată în fig u ra 279. Intrarea montajului
(punctul A) se află la masă, prin carcasa aparatului protejat. Când răufăcătorul sustrage
aparatul, conductorul care leagă intrarea montajului de carcasa aparatului se rupe şi
dă posibilitatea încărcării rapide a condensatorului C 1.
După un timp foarte scurt, tensiunea la intrarea porţii I din CI1 de tip CMOS 4093,
atinge 12 V şi ieşirea porţii trece în stare logică L. Impulsul de trecere din H în L este
diferenţiat prin R2, C2, care determină şi temporizarea alarmei (cca. 30 secunde).
în sta re n orm ală, te n siu n e a la bornele co n d e n s a to ru lu i C2 este nulă ceea
ce fa ce ca ie şire a po rţii II să se afle în L, blo câ nd fu n c ţio n a re a g e n e ra to ru lu i
re a liza t cu p o a rta III.
în stare de alarmă, tensiunea de intrare a porţii II scade sub o anumită valoare,
care determ ină apariţia nivelului H pe ieşirea acesteia. în această situaţie, se
declanşează generatorul realizat cu poarta III, care transmite impulsuri prin inversorul
IV. Acesta controlează tranzistorul T 1, care face ca în final, releul să acţioneze
intermitent claxonul. Avertizarea sonoră intermitentă atrage atenţia mai mult decât un
ton continuu. *
După aproximativ 30 de secunde, tensiunea la bornele condensatorului C2 creşte
până la o valoare care determină modificarea nivelului logic la ieşirea porţii II care
controlează generatorul, pe care îl blochează.
Contactele releului trebuie să suporte curentul consumat de claxon.
Alimentarea dispozitivului antifurt se face direct de la acumulator.
+12V
Figura 279.
AVERTIZOR DE SIGURANŢĂ
în cele ce urm ează se prezintă un montaj care avertizează conducătorul auto

care vrea să pornească la drum, fără să-şi fi pus centura de siguranţă. De asemenea,
această avertizare se produce şi în cazul în care pasagerul din dreapta şoferului nu
şi-a fixat centura de siguranţă.
în schema din fig u ra 280 se remarcă două părţi, una de verificare şi alta de
semnalizare. Prima parte se compune din porţile I şi II ale CI1 de tip CMOS 4093 şi
elementele aferente. Partea de semnalizare sonoră şi luminoasă conţine porţile III şi
IV d in C It, precum şi tranzistoarele T1,T2.
Starea centurii de siguranţă a conducătorului auto este verificată de poarta II. în
cazul în care centura nu este prinsă (contactul S2 întrerupt), potenţialul intrării 6 a
porţii II este egal cu zero, iar nivelul logic la ieşirea acestei porţi este H. Acest nivel H
declanşează astabilul controlat logic, realizat cu poarta III. Impulsurile de frecvenţă
foarte joasă produse de acest astabil sunt aplicate, prin tranzistorul T 1 , porţii IV şi
tranzistoruluiT2; se obţin semnale sonore şi luminoase intermitente.
Când centura este prinsă, contactele S2 se închid şi conectează intrarea 6 a porţii
II, la plusul sursei de alimentare, corespunzător nivelului logic H.
în lipsa unui pasager pe bancheta din faţă, pe cea de a doua intrare a porţii II
(terminal 5), nivelul logic este de asemenea H, ieşirea fiind la nivel L. Acesta conduce
la blocarea semnalizării; conducătorul auto este „autorizat" să plece la drum. în prezenţa
unui pasager, semnalizarea este blocată, numai dacă şi acesta şi-a prins centura de
siguranţă. Sesizarea prinderii centurii de către pasagerul din dreapta, este realizată
de contactul S1 şi poarta I din CM. Este interesant modul de sesizare a prezenţei/
absenţei pasagerului. Până la aşezarea acestuia pe banchetă, tensiunea pe intrarea 1
a porţii I are nivel logic H, iar pe intrarea 2, nivel L. în această situaţie, ieşirea porţii I se
află la nivel logic H.
Când pasagerul se aşează pe banchetă, datorită greutăţii sale, traductorul de
presiune R1 îşi reduce mult rezistenţa, ceea ce conduce la inversarea nivelului logic
pe intrarea 2 a porţii I şi trecerea ieşirii acestei porţi la nivel L. Aceasta duce la apariţia
nivelului H pe ieşirea porţii II, care declanşează semnalizarea sonoră şi luminoasă,
avertizând că pasagerul nu şi-a prins centura de siguranţă. Când această operaţie va
fi făcută, contactele S1 se închid, punând intrarea 1 a porţii I la nivel logic L. Ieşirea
acestei porţi trece în H, blocând astfel sistemul de avertizare (dacă, bineînţeles şi
conducătorul auto şi-a prins centura de siguranţă).
Poarta IV generează un sem nal cu frecvenţă audio, redat sonor de către
rezonatorul piezoelectric. Un semnal sonor maxim se poate obţine prin reglarea
frecvenţei cu ajutorul SR2, în aşa fel încât aceasta să corespundă frecvenţei de
rezonanţă a traductorului piezoelectric.
Cei care s-au convins de utilitatea acestui avertizor şi vor să-l construiască, se
vor întreba de unde pot procura traductorul de presiune. Nimic mai simplu: el poate
fi fo a rte uşor de re a liz a t de că tre o ricine. O bucată de m a te ria l sp o n g io s
electroconductor, folosit în mod curent pentru păstrarea CI CMOS, constituie
„traductorul" de presiune/apăsare. Terminalele traductorului su n tfo rm a te din două
bucăţi de sticlostratitex placat, cu dimensiunile de 25 x 45 mm. între aceste două
plăci, se introduce m aterialul spongios, asem ănător unui sandwich. Traductorul se
plasează sub banchetă, în aşa fel încât el să fie comprimat sub greutatea pasagerului.
Traductorul ar putea fi plasat şi între arcurile banchetei.
Contactele S 1, S2 sunt de tipul celor folosite în releele REED. Magnetul de acţionare
a acestor contacte se fixează pe capătul centurii, iar tubul de sticlă în care se află
contactele, se fixează pe partea exterioară a dispozitivului în care se introduce capătul
centurii. Constructorul poate adopta şi alte tipuri de contacte mai accesibile.
M ontajuleste alimentat prin intermediul cheii de contact.

Reglajul montajului se face prin intermediul semireglabilului S R 1. Se consideră
' reglajul bine făcut, dacă atunci când pasagerul din dreapta se aşează, semnalizarea
se declanşează prompt, iar după prinderea centurii, semnalizarea încetează.
INDICATOR TELEFONIC
în cazul unei linii telefonice cu mai multe posturi suplimentare este greu de ştiut
dacă linia este ocupată de unul dintre aceste posturi. Montajul prezentat mai jos,
semnalizează printr-un LED roşu, situaţia în care unul dintre posturi este folosit, evitând
astfel interceptarea conversaţiei unui alt membru al familiei, sau bruierea comunicaţiilor
unui m o d e m ! >
co
oo
rvj
Când o linie telefonică este liberă, între cele două fire există o tensiune de circa 50
V. Când se foloseşte telefonul, tensiunea scade la aproximativ 10V. Este suficient să
detectăm această variaţie de tensiune în orice punct al liniei, pentru a şti dacă este
ocupată. Trebuie însă să se ţină cont de faptul că atunci când postul este apelat,
soneria primeşte o tensiune alternativă mare, fapt ce riscă să producă perturbaţii
asupra funcţionării indicatorului.
Indicatorul telefonic este alimentat de la două baterii de 1,5 V tip AG3, suficiente
pentru aprinderea unui LED. Deoarece singura componentă activă a indicatorului este
un CI CMOS, consumul acestuiaîn stare de repaus este practic nul, inferior curentului
de autodescărcare. Pentru a reduce consumul în stare de funcţionare şi pentru a
realiza o semnalizare eficientă, LED-ul este alimentat în impulsuri de foarte scurtă
durată. în schema d in fig u ra 281, producerea acestor impulsuri este asigurată de un
oscilator comandat, realizat cu triggerul Schmitt II din C11. Circuitul de declanşare a
acestui oscilator este constituit din triggerul I din C11. Datorită modului de conectare a
diodelor D1-D4 (în punte), la intrarea triggerului I va exista întotdeauna tensiune pozitivă,
scutindu-ne de testarea polarităţii firelor liniei telefonice. Tensiunea de linie se aplică pe
intrarea triggerului prin intermediul divizoruiui rezistiv format din R3 şi R4. Diodele D5
şi D6 protejează intrarea contra unor eventuale defectări ale com ponentelor
precedente. Condensatorul C2 filtrează tensiunea de intrare pentru a evita o declanşare
datorată tensiunii de apel şi pentru a limita acţiunile unor eventuale perturbaţii. Acelaşi
rol îl are şi grupul R1, R2, C 1, care formează un filtru simetric. Ultimele două triggere
din CI1 sunt conectate în paralel pentru a mări curentul de ieşire. LED-ul va fi de
culoare roşie, de mare luminozitate, cu diametrul de 3 mm.
Cu valorile indicate în schemă, LED-ul va genera impulsuri luminoase, când
tensiunea de intrare scade sub 20 V. Impedanţa de intrare a montajului este de
aproximativ 4 Mf2, o valoare ce nu riscă să perturbe funcţionarea instalaţiei telefonice.
ALARMĂ PENTRU SERVIETE Şl GENŢI

Chiar dacă este imposibil să protejăm total un obiect mobil, ca de exemplu o servietă,
o sacoşă sau o geantă diplomat, se poate totuşi să fim avertizaţi contra relelor intenţii
sau a furtului. Având în vedere că o servietă sau o geantă diplomat ar putea conţine
obiecte de valoare (microcalculator, acte personale sau confidenţiale, un cec, o carte
de credit etc.), montajul propus, de altfel foarte simplu şi ieftin, se va dovedi deosebit
de util.
Profitând de neatenţie, o persoană rău intenţionată poate să răsfoiască documentele
Dvs. şi să subtilizeze pe ceie interesante; o asemenea acţiune nu va avea sorţi de
izbândă datorită montajului prezentat. Acesta va declanşa o alarmă ori de câte ori
geanta este deschisă sau deplasată. Chiar dacă semnalul de avertizare nu este
foarte puternic, din motive de alimentare autonomă, el va fi suficient pentru a atrage
atenţia într-un birou sau orice altă încăpere.
După cum se poate observa în schema din fig u ra 282, senzorii montajului constau
dintr-un fotorezistor şi unul sau două întrerupătoare cu mercur; fotorezistor reacţionează
la deschiderea genţiL iar întrerupătoarele cu mercur, la deplasarea acesteia. Dacă
fotorezistorul este luminată, ceea ce se întâm plă când se deschide geanta, sau
întrerupătoarele stabilesc contactul atunci când geanta este mişcată, ieşirea porţii I
sau II din CI1 de tip CMOS 4093, trece la nivel logic L. în această situaţie, ieşirea porţii
III trece la nivel H şi declanşează oscilatorul realizat cu poarta IV. Funcţionarea
oscilatorului durează până când condensatorul C1 se descarcă prin R3, menţinânc
alarma pe durata a circa 10 secunde.
Alim entarea montajului se face de la o baterie alcalină de 9 V, care asigură o
autonomie de câteva luni, deoarece consumul esenţial are loc numai în timpul alarme
ceea ce nu dorim a se întâm pla prea d e s !
Deoarece puterea sonoră a traductorului piezoelectric este redusă, acesta se

clasează în partea superioară a genţii, având în faţă câteva orificii sau fante. Pornirea
sau oprirea alarmei se poate face prin acţionarea întrerupătorului înseriat cu sursa de
alimentare.
Pentru stabilirea pragului de lumină ia care reacţionează fotorezistenţa, se
ratonează valoarea rezistenţei R1. Dacă durata de funcţionare a alarmei este prea
ungă sau prea scurtă, se tatonează valoarea rezistenţei R3. Dacă se doreşte
~odificarea tonalităţii semnalului sonor, se tatonează valoarea rezistenţei R4; se preferă
o frecventă pentru care se obţine cel mai ridicat randament sonor.
>
05
SEMNALIZATOR PENTRU FARURI
Semnalizatorul propus aminteşte conducătorului auto printr-un semnal sonor, fie

că lumina zilei este suficientă şi farurile trebuie stinse, fie că lăsarea nopţii impune
aprinderea farurilor. Dacă în primul caz situaţia nu este gravă, în cel de al doilea caz,
urmările pot fi deosebit de grave.
Schema din figura 283 este foarte simplă şi constă dintr-un fotorezistor, un com
parator şi un generator de impulsuri la a cărui ieşire este conectat un rezonator
piezoceramic.
Comparatorul este realizat cu porţile I şi II din CI1 de tip CMOS 4093, iar generatorul
de impulsuri include poarta IV. Contactul S1 este întrerupătorul pentru aprinderea lămpii
L1, corespunzătoare farului.
Când fotorezistorul FR1 este luminat suficient, rezistenţa sa este redusă, ceea ce
face ca intrarea 1 a porţii I să se afle la nivel logic L, iar ieşirea la nivel H. Poarta III
inversează starea logică, aplicând astfel nivel logic L pe una dintre intrările generatorului
controlat logic; în consecinţă, generatorul va fi blocat.
Dacă lumina incidenţă pe fotorezistor scade, rezistenţa acestuia creşte. Deoarece
fotorezistenţa este inclusă în divizorul de tensiune R1, SR1, FR1, tensiunea pe intrarea
1 a porţii I creşte, până la nivelul logic H. Dacă în acest moment întrerupătorul S1 este
încă deschis, pe intrările porţii II există nivel L, iar pe ieşire nivel H. Acest nivel se
aplică intrării 2 din poarta l,*a cărei ieşire va prezenta nivel L. Poarta III inversează
sta rea logică şi activează generatorul. Sem nalul audio em is de rezonatorul
piezoceramic, aminteşte conducătorului auto că nu a aprins farurile, deşi s-a lăsat
noaptea. Când întrerupătorul este închis, în punctul A există nivel logic H, datorită
căruia la ieşirea porţii II nivelul logic este L, iar la ieşirea porţii I este H. Această stare
corespupde şi situaţiei în care fotorezistorul este luminat puternic. Semnalizatorul se
află în stare de veghe, iar întunecarea de scurtă durată (produsă de exemplu la trecerea
maşinii prin zone de umbră), nu produce declanşarea avertizării sonore. Această
protecţie îm potriva declanşărilor false este asigurată de circuitul de temporizare
constituit din R2, C1 (circa 1 secundă). Dacă se doreşte mărirea acestei durate, se
măreşte corespunzător capacitatea condensatorului C1.
Verificarea montajului se face prin alimentare de la o baterie de 9 V. Cursorul
semireglabilului SR1 se roteşte spre R2; în această poziţie, sensibilitatea montajului
este maximă. Se obturează pentru moment fotorezistorul cu mâna, situaţie în care
rezonatorul piezo trebuie să emită semnalul de avertizare. Dacă se îndepărtează
mâna, semnalul trebuie să înceteze.
După aceasta se conectează punctul A la m asă şi se obturează fotorezistorul;
rezonatorul va emite din nou semnalul de avertizare. Continuăm să menţinem obturat
fotorezistorul, şi în acelaşi timp deconectăm punctul A de la masă şi îl conectăm la
plusul sursei de alimentare. Imediat după conectare, deşi fotorezistorul este obturat,
semnalul de avertizare încetează.
Montajul se plasează lângă întrerupătorul S1. Fotorezistorul trebuie montat într-un
loc în care să „simtă" deplin lumina zilei (probabil, în spatele parbrizului).
După fixarea montajului în autoturism, se reglează SR1 până când avertizorul
reacţionează în condiţiile unei iluminări scăzute.
(M LAD KONS TRUKTOR 5/1985'
+12...14V
Figura 283.
PAZNIC LA CORT
în paginile multor publicaţii tehnice au fost prezentate diferite scheme de avertizare

pentru protecţia automobilelor, apartamentului, frigiderului etc.
în schema d in fig u ra 284 este prezentat un montaj care asigură protecţia cortului
folosit de către turişti, la munte sau la mare.
Două dintre porţile trigger Schmitt din CI1 de tip CMOS 4093 formează două
generatoare. Primul generator constituit din poarta III şi R3, C3 produce impulsuri cu
frecvenţa de 2 Hz. Celălalt generator este format din poarta II şi R2, C2 şi produce
oscilaţii cu frecvenţa de circa 500 Hz. Deoarece semnalele ambelor generatoare sunt
aplicate porţii IV, la ieşirea acesteia apar trenuri de impulsuri cu frecvenţa de 500 Hz şi
durata de 0,5 s.
Alarm a este activată de închiderea întrerupătorului S1, care pune la nivel logic L,
intrarea 2 a porţii I. Ieşirea acestei porţi trece în H şi deblochează cele două generatoare.
După deschiderea întrerupătorului alarma continuă încă 1-2 minute, datorită încărcării
condensatorului C 1. Prin urmare, alarma este activată şi pentru închideri de scurtă
durată ale întrerupătorului S1.
Pentru ca sistemul de alarm ă să fie eficient faţă de intenţiile răufăcătorilor,
întrerupătorul S1 are o configuraţie specială. Intrarea în majoritatea corturilor se face
prin deschiderea fermoarelor, al căror cursoare sunt reunite într-un singur loc. Un
întrerupător de tipul celor folosite pentru cuplarea farului de stop la scutere şi motociclete
este legat cu agrafe între cursoarele celor trei fermoare.
Montajul se amplasează în interiorul cortului.
(M LAD KONSTRUKTOR 4/1985)
+9V
BC517
CI 1 4 0 9 3
Figura 284.
Figura 285.
ZUMER MELODIC
Montajul a cărui schemă este prezentată în fig u ra 285 constituie un generator de

mpulsuri cu diferite frecvenţe, care asigură un sunet penetrant, plăcut şi melodic.
La ieşirea porţilor I şi II din CI1 de tip CMOS 4093 sunt disponibile impulsuri cu
frecvenţa cuprinsă între 1 kHz şi 10 kHz. Acestea comandă circuitul basculant for
mat cu porţile III şi IV, între ale căror ieşiri se conectează un traductor electroacustic
de tip piezoceramic. în acest fel, traductorul primeşte un semnal complex, care asigură
o sonoritate agreabilă.
Frecvenţele celor două astabile realizate cu porţile I şi II se stabilesc prin intermediul
semireglabilelor SR1 şi SR2, iar diodele D1, D2 fixează factorul de umplere în jurul
valorii de 25%.
Pentru diferite poziţii ale semireglabilelor SR1 şi SR2 se obţin tonalităţi variate,
cele mai plăcute corespunzând unui raport între cele două frecvenţe egal cu 3 :4.
Declanşarea generatorului se face prin aplicarea nivelului logic H pe două dintre
intrările porţilor I şi II, adică prin apăsarea push-butonului PB1.
N.A. A cest zu m e r po ate fi folosit ca generator controlat logic. în acest caz, nivelul logic H
o o a te proveni de la ieşirile unor porţi, nu m ărăto are, divizoare, g enerato are de frecvenţă foarte
oasă, în tâlnite în m ulte dintre sch em ele din această lucrare.
Dacă nivelul logic de control provine de la un generato r de frecvenţă foarte jo asă, sem nalul
d e v in e interm itent, recom andabil în cazul avertizoarelor.
LUMINI DE POZIŢIE PENTRU BICICLETĂ
Prin intermediul montajului propus, în timpul deplasării bicicletei se încarcă un

miniacumulator, iar în timpul opririi se asigură aprinderea interm itentă a farului din
spate pe o durată de patru minute. După această durată, farul se autoîntrerupe.
Schema din fig u ra 286 este simplă şi constă dintr-o secţiune de încărcare şi una
de comutare, pentru care se foloseşte CI1 de tip CMOS 4093.
Miniacumulatorul de 5 V se încarcă de la un dinam prin dublorul de tensiune (C3,
C4, D2, D3), condensatorul C5 şi dioda D4. Pentru o deplasare rapidă a bicicletei se
asigură un curent de 20 mA, care încarcă miniacumulatorul în 10 minute la o capaci
tate suficientă pentru menţinerea luminii intermitente pe o durată de 4 minute.
Contactele releului Re1 selectează două regimuri de lucru. Când bicicleta se află
în mişcare, tensiunea de la bornele condensatorului C5 este aplicată pe intrarea porţii
IV din CI1 4093, ceea ce conduce la deschiderea tranzistorului T 1; releul atrage şi
conectează farul din spate. Dacă bicicleta se opreşte, dinamul nu mai lucrează şi C5
începe să se descarce lent (în aproximativ 4 minute), prin R4. Porţile II, III şi IV formează
un astabil cu frecvenţa de lucru determinată de valorile componentelor R2, C2.
Poarta I comută când tensiunea debitată de dinam scade sub 2 V, producând
declanşarea astabilului care controlează tranzistorul şi releul, prin care se asigură
aprinderea intermitentă a lămpii.
Prin intermediul push-butonului PB1 se poate exclude momentan (pentru câteva
secunde), încărcarea acumulatorului.
Dacă se folose şte un releu de 5 V, al cărui curent de acţio n a re este de circa
10 mA, se asigură ap rinderea lăm pii pe o d u rată mai lungă.
Diodele D 1 -D 5 su n td e tip 1N4148.
Figura 286.
365 S c h e m e p r a c t ic e cu c ir c u it e in t e g r a t e CMOS
287.
Figura
O
ECONOMIZOR DE BENZINĂ
Montajul a cărui schemă este prezentată în fig u ra 287 permite, printr-o indicaţie
simplă cu două LED-uri, monitorizarea regimului de lucru al motorului în scopul
economisirii benzinei.
Informaţiile referitoare la turaţia motorului provin de la contactele ruptorului. Pe
lângă impulsurile de tensiune care reprezintă semnalul de intrare pentru montaj, apar
şi vârfuri de tensiune ridicată, datorate autoinducţiei bobinei de aprindere. Din acest
motiv, intrarea montajului este protejată prin grupul R1, C1, D1. După limitare,
impulsurile se aplică bazei tranzistorului T1. Pe durata unui impuls pozitiv aplicat
tranzistorului T 1, acesta intră în conducţie. Tensiunea pe colector trece de la 12 V la
circa 0 volţi; după dispariţia impulsului, tensiunea revine la 12V.
Modul de cuplaj al trigger-ului I din CI1 de tip CMOS 4093 cu tranzistorulT1 (prin
grupul R6, C3 şi dioda D3), face ca pe durata unui impuls pozitiv aplicat la intrare, să
apară la ieşirea trigger-ului I o succesiune de impulsuri foarte scurte. Numărul acestor
impulsuri foarte scurte este în relaţie directă cu turaţia motorului. Impulsurile sunt
aplicate integratorului elementar format din R7, C4, care le transform ă în tensiune
variabilă. De fapt, tensiunea la bornele condensatorului C4 este direct proporţională
cu turaţia motorului. Când turaţia este redusă, tensiunea aplicată pe intrarea porţii II
poate fi asimilată stării logice L. Acelaşi nivel logic se aplică şi porţii IV, situaţie în care
ieşirea ei trece în H, iar LED-ul L2 de culoare verde se aprinde.
Poarta III este conectată la ieşirea porţii II prin intermediul circuitului de temporizare
R8, C5 şi are rolul de a comanda LED-ul L1 de culoare roşie. Când turaţia este redusă,
datorită dublei inversări introdusă de porţile II şi III, LED-ul L1 va fi stins. La turaţii
ridicate, stările logice se schimbă şl LED-ul roşu se va aprinde. în această situaţie,
ieşirea porţii II este în L, ceea ce face ca C5 să se încarce prin R8. După o perioadă
de timp, determinată de valorile componentelor R8, C5, starea logică a porţii III se
schimbă şi LED-ul roşu se stinge, semnificând faptul că nu este necesară schimbarea
vitezei.
Reglarea montajului se face foarte uşor în prezenţa unui turometru şi al indicaţiilor
tehnice ale autoturismului la care urmează să se ataşeze acest indicator. Se iasă
motorul să funcţioneze la turaţia optimă; se reglează SR1 până la stingerea LED-ului
L2. Apoi se scade turaţia, după care se creşte din nou; la turaţia prestabilită, LED-ul
verde se aprinde iar cel roşu devine activ numai pentru câteva secunde.
(E S M 2/1992)
PROTECŢIE AUTO
Necesitatea protejării unui autoturism, având în vedere valoarea acestuia, este
indiscutabilă. Deşi cele mai m ulte dispozitive a ntifurt nu îm piedică spargerea
autoturismelor dar face imposibilă pornirea acestora, se pot preveni totuşi pierderi
importante.
Dispozitivul de protecţie a cărui schemă este prezentată în fig u ra 288 funcţionează
după un principiu foarte simplu. întrerupătorul S1 este conectat în serie cu contactul
de aprindere, aşa încât atunci când acesta este activat, dispozitivul antifurt este
conectat la acumulator. în momentul alimentării, condensatorul C1 începe să se încarce;
după atingerea unei valori determinate, ieşirea porţii I din CI1 de tip CMOS 4093, trece
din starea logică H, în starea L. Frontul acestui impuls de tranziţie este diferenţiat cu
C2, obţinându-se un scurt impuls negativ, care după trecerea prin porţile II şi III se
transform ă într-un impuls dreptunghiular pozitiv cu durata de 55 ms, care încarcă
condensatorul C3. Până când C3 se descarcă prin R3, trec aproximativ 5 minute. în
acest timp, releul controlat de tranzistorul T1 şi de poarta IV, prin contactele sale
conectate în paralel pe ruptor, face imposibilă pornirea autoturismului.
3 6 5 S c h e m e p r a c tic e cu c ir c u ite in t e g r a t e C M O S 397
intre momentul conectării aprinderii şi apariţia impulsului la ieşirea porţilor II şi III

trec aproximativ 8 secunde. Aşadar, trebuie să treacă 8 secunde până când se face
scurtcircuitarea; răufăcătorul nu poate merge prea departe...
întrerupătorul S1 trebuie m ontat într-un loc cunoscut numai de posesorul
autoturismului. Este recomandată montarea dispozitivului în apropierea bobinei.
C onectarea nu se va face în tim pul funcţionării m otorului, existând pericolul
e ectrocutării datorită tensiunii înalte.
398 3 6 5 S c h e m e p r a c t ic e c u c i r c u i t e i n t e g r a t e C M O S
SEMNALIZATOR DE OPRIRE
Când se adăposteşte autoturismul în garaj, conducătorii auto trebuie să fie atenţi

pentru a nu atinge peretele din spate. Unii rezolvă problema prin aşezarea unor anvelope
vechi lângă perete sau recurg la alte modalităţi pentru a preîntâmpina lovirea peretelui.
în schema din fig u ra 289 se prezintă o modalitate pur electronică de avertizare a
opririi în locul prestabilit. Când autoturismul se apropie de acest loc, LED-ul L1 începe
să lumineze intermitent.
Tensiunea de alimentare a montajului provine de la şase celule solare. Datorită
iluminării slabe din interiorul unui garaj, tensiunea debitată de celulele solare este redusă,
iar montajul nu funcţionează.
Când farurile luminează celulele de la o distanţă de 20 cm (reglabil din SR1),
tensiunea de alimentare poate atinge 3V. Generatorul realizat cu poarta I din CI1 de
tip CMOS 4093 începe să funcţioneze. Impulsurile de frecvenţă foarte joasă produse
de acest generator sunt aplicate prin bufferul II, amplificatorului de curent realizat cu
tranzistorul T1.
M ontajul se realizează pe o mică plăcuţă şi se am plasează într-o casetă
transparentă. Caseta se fixează pe peretele garajului, într-un loc în care „bate“ unul
dintre farurile autoturismului când acesta se apropie. LED-ul se fixează pe acelaşi
perete, dar la înălţimea ochilor.
Pentru funcţionarea semnalizatorului şi pentru protecţia autoturismului de eventuale
loviri, nu uitaţi să aprindeţi farurile la intrarea în g a ra j!
N.A. în cadrul op eraţiilor de reglaj, selectaţi diodele D1, D2, dintre mai m ulte exem plare şi
tipuri din seria diodelo r cu siliciu, de exem plu F107, 1N4001, 1N4148.
Figura 289.
ROŞU SAUVERDE?
începerea unei partide de fotbal, sau a multor alte jocuri, este precedată de tragerea
ia sorţi, efectuată de cele mai multe ori prin aruncarea unei monede.
Montajul a cărui schemă este prezentată în fig u ra 290 înlocuieşte moneda, scutind
arbitrul şi jucătorii de căutarea unei monede care poate fi pierdută prin iarbă.
Poarta I din CI1 de tip CMOS 4093, împreună cu R1, C1, constituie un generator
de impulsuri dreptunghiulare, care prin poarta II controlează circuitul basculant format
din porţile III şi IV.
Dacă push-butonul PB este eliberat, generatorul funcţionează şi cele două LED-
uri luminează.
Când se apasă push-butonul, rămâne aprins numai unul dintre cele două LED-uri.
Care dintre cele două rămâne aprins, depinde de momentul în care se apasă, iar
probabilitatea de aprindere a unuia sau altuia este practic egală.
Montajul poate fi folosit şi ca joc electronic pentru amuzament.
(ELEKTOR 7-8/1982)
R1
Figura 290.
DETECTOR DE PROXIMITATE
Acest detector se bazează pe tehnica emiterii ultrasunetelor; el detectează

apropierea unui corp şi declanşează un releu, dacă distanţa dintre detector şi corp va
fi inferioară celei pentru care a fost reglat. Detectorul lucrează în două faze. în prima
fază generează trenuri de impulsuri cu durata de 1 ms, şi periodicitatea de 10 ms. în
schema din fig u ra 291, generatorul care produce aceste impulsuri este astabilul
realizat cu triggerul 11 din CI1 de tip CMOS 4093. Impulsurile pozitive de la ieşirea
astabilului (terminalul 3), sunt transmise triggerului 11, folosit tot ca astabil, dar cu
factor de umplere 1/1. Acest oscilator, a cărui frecvenţă se poate regla prin intermediul
semireglabilului SR1, atacă direct un traductor ultrasonic care lucrează pe 40 kHz.
Semnalul emis de acest traductor este recepţionat de un altul care funcţionează ca
receptor.Traductoarele sunt montate paralel de aceeaşi parte a cablajului, distanţate
la circa 70...75 mm.
Semnalul recepţionat este amplificat de etajul realizat cu tranzistorul T1 şi detectat
de către tranzistorul nepolarizat T2. Semireglabilul SR2 reglează sensibilitatea
receptorului.
D iscrim inatorul de distanţă m ăsoară ecartul care separă em isia sem nalului
de recepţia sa, şi detectează dacă obstacolul se află mai aproape sau mai departe
de distanţa program ată. Pentru o distanţă de 40 cm, la viteza sunetului egală cu
340 m/s, traiectul dus-întors al undei are o întârziere de 2,3 ms.
în montaj se mai folosesc două circuite basculante bistabile de tip RS şi un
monostabil, toate realizate cu celelalte triggere din CI1 şi CI2 de tip CMOS 4093.
Durata monostabilului se reglează prin SR3 şi generează impulsul pozitiv de referinţă.
Durata sa se stabileşte în funcţie de distanţa la care se doreşte acţionarea detectorului.
Bistabilul constituit din triggerele 1.III şi 1.IV, este iniţializat la fiecare tren de impulsuri,
şi va bascula în starea complementară datorită semnalului incident reflectat, dacă
acesta există, ceea ce se întâmplă atunci când obstacolul se află în apropiere. în caz
contrar, dată fiind absenţa semnalului reflectat, ieşirea bistabiiului rămâne în stare H.
Când semnalul reflectat ajunge înainte de finalul constantei de timp a monostabilului,
ieşirea 3 a triggerului 2 I trece în stare logică L, descărnând condensatorul C9 prin
dioda D2. Tranzistorul T3 intră în conducţie şi comandă releul Re1. Dacă semnalul
ajunge după epuizarea constantei de timp, ieşirea 3 rămâne la nivel logic H şi releul
nu va fi activat. Tranzitorul T3 este protejat de eventuale supratensiuni datorate
bobinajului releului, prin dioda D3.
Traductoarele ultrasonice sunt de tip SQ-40R şi SQ - 40T. După conectarea
corectă a acestora la montaj, adică traductorul SQ-40T la punctele A şi B, iar SQ-40R
la punctele C şi D, se trece la reglaj. Cu un milivoltmetru electronic sau un osciloscop
conectat la bornele traductorului receptor (punctele C şi D), se reglează SR1 până la
obţinerea unei amplitudini maxime. Pentru acest reglaj, cele două traductoare vor fi
plasate faţă în faţă, deoarece ele sunt relativ directive. Cel de al doilea reglaj vizează
sensibilitatea; fără semnal reflectat, releul rămâne în repaus. în final, pentru a regla
distanţa la care detectorul declanşează un sistem oarecare de avertizare sau alarmă
(prin contactele releului Re1), se reglează SR3.
Nu încercaţi la distanţe prea mari, deoarece ultrasunetele au tendinţa de a se
atenua.
SIRENA DOPPLER
Sirena realizată conform schemei din figura 292 generează sonorităţi care amintesc
de efectul Doppler. Astfel, sunetul produs de acest generator pare a fi emis de sirena
unei maşini de poliţie, care trece cu viteză pe lângă noi. La început, sirena se aude
foarte încet, din depărtare; o dată cu apropierea maşinii, creşte intensitatea sunetului
simultan cu înălţimea acestuia. Ambele ating un maximum, după care înălţimea sunetului
scade, odată cu reducerea intensităţii, ca urmare a depărtării sursei sonore.
Astabilele realizate cu porţile I şi IV din CI1 de tip CMOS 4093 formează o sirenă
bitonală. în stare de repaus, tensiunea pe baza tranzistoruluiT6 şi tensiunea pe emitorul
tranzistorului T7 sunt egale cu tensiunea de alimentare. în această situaţie difuzorul
nu emite semnale sonore.
Odată cu apăsarea push-butonului PB1, începe să se deruleze secvenţa sonoră.

D eoarece circuitul form at din porţile II şi III basculează, tensiunea la bornele
condensatorului C3 scade lent.
Tensiunea pe emitorul tranzistoruluiT7 scade, ceea ce face ca difuzorul să emită
un ton întrerupt periodic de tranzistoareleT4, T5, controlate de astabilul realizat cu
poarta IV. Odată cu scăderea tensiunii pe condensatorul C3, are loc creşterea continuă
a nivelului sonor. Când se atinge valoarea pragului de comutare a porţii III, a cărei
ieşire trece în stare logică H, intensitatea sunetului este maximă. Totodată, acest nivel
H produce şi saltul tipic de frecvenţă, prin oscilatorul realizat cu poarta IV. Apoi, C3
începe să se reîncarce, producând scăderea continuă a intensităţii sonore. Când
tensiunea pe acest condensator atinge valoarea tensiunii de alimentare, tranzistoarele
T6 şiT 7 se blochează, sunetul dispare, simulând pierderea maşinii în depărtare.
Tranzistoarele T2 ş iT 3 realizează efectul de „distanţă"; ele au rolul de a face ca
variaţia intensităţii sonore să fie lentă la început, iar apoi tot mai rapidă. Acest efect
special poate fi reglat după dorinţă, prin intermediul SR1.
Tensiunea de alimentare a montajului este cuprinsă înrte 9 şi 15 V; în stare de
repaus, curentul absorbit este de numai câţiva miliamperi. Pe durata generării efectului
sonor, curentul este determinat de rezistenţa R11; pentru valoarea indicată în schemă,
consumul este de circa 60 mA la 15 V. Dacă se doreşte un nivel sonor ridicat, se
poate reduce valoarea rezistenţei R11 până la minimum 27 f i, dar creşte şi consumul
de curent.
Difuzorul folosit are impedanţa de 8£2 şi puterea de 0,5 W.
AVERTIZOR DE REVĂRSARE
Acest avertizor de revărsare a apei dintr-o cadă sau provenită de la maşini de

spălat rufe sau veselă de bucătărie, vă ajută să evitaţi unele neplăceri costisitoare.
Montajul detectează orice început de scurgere a apei, avertizând printr-un buzzer
de putere suficientă pentru a fi auzit într-un apartament sau într-o casă de dimensiuni
normale.
S chem a a v e rtiz o ru lu i este p re z e n ta tă în fig u ra 293. Se poate o b se rva că
m ontajul nu este prevăzut cu în tre ru p ă to r de alim entare deoarece consum ul în
repaus este fo a rte redus; în a cest fel, este im p o sib il să uităm a pune m ontajul
în funcţiune.
Dacă punctele A şi B sunt unite prin rezistenţa datorată apei impure pe care o
utilizăm în gospodărie, aceasta validează oscilatorul realizat cu poarta II a CI1 de tip
CMOS 4093, care alimentează buzzerul piezo, prin poarta III. Ultima poartă inversează
semnalul aplicat pe cealaltă bornă a buzzer-ului, ceea ce are drept consecinţă dublarea
tensiunii şi mărirea eficienţei sonore. Semireglabilul SR1 permite reglarea sensibilităţii
montajului în funcţie de forma şi dimensiunile electrozilor de detecţie a apei. Un
asemenea detector poate fi realizat dintr-o bucată de cablaj imprimat care are trasate
oouă perechi de piste întrepătrunse. într-o variantă mai simplă, detectorul poate fi
‘ormat din două şuruburi (de inox I), fixate pe latura de jos a casetei de material plastic
- care se plasează montajul.
Figura 293.
CAPCANA ELECTRONICA
Dintotdeauna omul a luptat contra unui „invadator" necruţător: şoarecele. Această

mică vieţuitoare, destul de simpatică altfel, este renumită pentru voracitatea şi viteza
sa de reproducere. De aceea, s-au imaginat tot felul de mijloace de distrugere. Montajul
propus mai jos, constituie o alternativă elegantă a unor soluţii mai vechi. Capcana
electronică este ecologică şi nepoluantă; nu prezintă pericol pentru alte animale
domestice şi nici pentru nefericitele rozătoare, pe care capcana nu le maltratează.
Capcana constă dintr-o cutie de dimensiuni adecvate, prevăzută cu o deschidere
care poate fi obturată printr-o trapă glisantă, asemănătoare ghilotinii. în interiorul acestei
cutii se pune momeala care va atrage şoarecele. Intrând în cutie., acesta întrerupe un
fascicol de raze infraroşii, în acest moment se acţionează un zăvor care face să cadă
trapa, peste deschizătură. Un buzzer semnalează intermitent capturarea oaspetelui
nepoftit.
Montajul a cărui schemă este prezentată în figura 294 are câteva etaje funcţionale.
Bariea de raze infraroşii are rolul de a detecta trecerea şoarecelui. Deoarece distanţa
dintre receptorul şi emiţătorul de raze infraroşii este mică (15.. .20 cm, consumul mediu
al LED-ului care emite în infraroşu, poate fi mult redus. Această reducere de consum
se obţine prin alimentarea LED-ului în impulsuri cu factor de umplere cu mult subunitar.
Impulsurile se obţin cu poarta IV a C11 - 4093, inclusă într-o configuraţie de astabil
asimetric, cu componentele C1, R1, R2, D3. în acest fel se obţin impulsuri cu durata
stării H egală cu 0,3 ms şi durata stării L de 9,9 ms. Impulsurile sunt amplificate cu
tranzistorul T1 prin care se alimentează LED-ul infraroşu, înseriat cu un LED roşu,
care semnalează starea de funcţionare a emiţătorului. Impulsurile emise de LED-ul
D2 cad pe un fototranzistor polarizat prin R5, R6. Semireglabilul R6 stabileşte
sensibilitatea, iar contactul S1 permite prin scurtcircuitare momentană, simularea unei
declanşări, pentru verificarea bunei funcţionări a trapei glisante.
Poarta inversoare II din CI2 - 4093 îm preună cu componentele auxiliare, fac ca
atât timp cât fascicolul nu este întrerupt, pe terminalul 13 al porţii IV din CI2 să existe
Figura 294.
în perm anenţă starea H, deoarece C2 nu are timp să se descarce (între două stări L
consecutive), pentru a bascula poarta IV din CI2. Această poartă, împreună cu poarta
I din acelaşi CI2, formează un circuit basculant RS; ieşirea 3 a acestui circuit basculant
este permanent în stare H, după alimentarea montajului (datorită condensatorului C3).
în situaţia în care câteva impulsuri din trenul / succesiunea de raze infraroşii lipsesc,
datorită întreruperii fascicolului de către şoarece, ieşirea 3 a circuitului basculant trece
în stare L, iar ieşirea 11 în stare H. Aceste modificări au următoarele consecinţe im-
mediate:
-declanşează un monostabil care acţionează zăvorul. Prin interm ediul unei
reţele de diferenţiere constituită din R10, C4 şi porţile I şi II d in C H , se produce un
impuls H cu durata de 1 ...2 sec. Impulsul este amplificat de tranzistorulT2 care
comandă un releu modificat, care asigură atragerea zăvorului şi eliberarea trapei;
-se activează un oscilator de joasă frecvenţă care emite scurte semnale
sonore prin intermediul unui buzzer. Oscilatorul, realizat cu poarta III din CI2 -
4093 şi componentele auxiliare R12, R13, C5 şi D6, produce impulsuri cu factor
de umplere subunitar.
. Consumul mediu total al montajului fiind sub 1 mA, face posibilă alimentarea de la
o baterie de 9 V (alcalină), care asigură funcţionarea permanentă pe durata a circa trei
săptămâni.
Zăvorul trapei este realizat din armătura unui electrom agnet pe care se lipeşte o
lamă metalică, la 90°.
Verificarea funcţionării montajului se face prin obturarea fascicolului 1W. Trebuie
să se constate atragerea releului timp de 1...2 secunde, odată cu declanşarea
intermitentă a buzzer-ului. Resetarea montajului se face prin apăsare pe butonul S2 şi
repunerea trapei în poziţia de veghe.
SIMULATOR DE „TELEMOBIL“
Dacă nu sunteţi adeptul unui telefon portabil pentru că acesta vă poate deranja în
timpul unei plimbări cu maşina, sau şi mai rău, în timpul unui concert, conferinţe etc.,
trebuie să recunoaşteţi însă că uneori, soneria lui iritantă vă poate fi de ajutor.
Vă aflaţi într-un restaurant şi doriţi să mergeţie discret la toaletă ? Nu este nici o
problemă, simulatorul de „portabil" vă oferă soluţia elegantă; el se limitează numai la a
imita soneria acestui aparat diabolic. Soneria intră în funcţie la câteva zeci de secunde
după ce a fost dată comanda de „necesitate". Nu rămâne decât să scoateţi „portabilul"
şi să vă retrageţi discret, pentru a continua convorbirea".
în schema din figura 295, „interfaţa" de comandă o constituie un întrerupător cu
două poziţii. în poziţia de sus, condensatorul C1 se încarcă prin dioda D1 şi trece
ieşirea triggerului I din C11 de tip CMOS 4093, la nivel logic L. Trecând întrerupătorul în
poziţia de jos, rezistenţa R1 se conectează în paralel cu condensatorul C1, pe care îl
descarcă în câteva zeci de secunde. Triggerul II este folosit ca oscilator astabil cu
raport ciclic diferit de 1, prin care se simulează durata activă a soneriei şi durata de
pauză între apeluri.
Triggerul III funcţionează ca oscilator controlat cu nivel logic; dacă pe intrarea sa
se aplică nivel L, oscilatorul se blochează. Acest oscilator produce întreruperile
semnalului aşa cum se întâmplă şi în cazul soneriei. Triggerul IV este un oscilator
audio, controlat la rândul său de impulsurile generate de astabilul realizat cu triggerul
III. Impulsurile sunt transmise prin intermediul tranzistoruluiT2.
Semireglabilul SR1 reglează frecvenţa pentru care se obţine randamentul acustic

cel mai ridicat sau care simulează sonoritatea cea mai reală.
Montajul se alimentează de la două baterii AG3; consumul în stare de repaus este
sub curentul de autodescărcare al acestor baterii.
Nu mai rămâne decât să plasaţi acest montaj într-o casetă jucărie, care imită
perfect faimoasele telefoane mobile.
220n
Figura 296.
ILUMINAT AUTOMAT
Montajul prezentat mai jos asigură aprinderea automată a lămpilor, odată cu
căderea nopţii. Detectorul fotosensibil, care declanşează aprinderea sau stingerea în
funcţie de nivelul luminii ambientale, este un fotorezistor sau un fototranzistor.
După cum se poate observa în schema din figura 296, acest fotodetector este
conectat la intrarea unui trigger Schmitt de tip CMOS 4093. Semireglabilul SR1 reglează
pragul de declanşare. Când lumina scade, tensiunea la intrarea triggerului se reduce,
ceea ce face ca ieşirea porţii I a CI1 să treacă în starea H. în acelaşi timp, ieşirea porţii
II trece în L, conectând în paralel semireglabilii SR1 şi SR2 (prin dioda D1), mărind în
acest fel histerezisul. Condensatorul C1 suprimă eventualii paraziţi care ar putea
perturba funcţionarea montajului.
Porţile III şi IV ale CI1 formează împreună cu componentele aferente, un genera
tor de impulsuri negative. Când lumina exterioară este puternică, intrările 8 şi 13 ale
celor două porţi sunt la nivel L, generatorul fiind blocat. Acesta va intra în funcţiune
numai atunci când pe intrările 8 şi 13 se aplică nivel logic H. Dioda D2 face ca factorul
de umplere a impulsurilor să fie diferit de 1, mai precis starea H a impulsurilor va fi
mult mai lungă decât starea L. Impulsurile sunt transmise prin R3 la baza tranzistorului
T1 care comandă direct tria c u lT R I. Tranzistorul T1 este de tip PNP din seria BC, de
exemplu BC 178, BC 558, BC 560. Diodele D1-D3 sunt de tip 1N4148. Deoarece
montajul rămâne în permanenţă sub tensiune, în scopul economiei de energie, s-a
apelat la alimentarea fără transformator de reţea. Reducerea tensiunii (fără pierderi),
se face de către condensatorul C4 = 100 nF/400V. Dioda Zener limitează tensiunea
de alimentare la 10V, iar condensatorul C3 realizează filtrajul.
Având în vedere acest tip de alimentare, atragem atenţia asupra măsurilor
ce se impun pentru evitarea electrocutărilor.
Montajul se va instala într-o casetă din material izolant, iar reglajele se vor face cu
o şurubelniţă izolată.
Detectorul fotosensibil va fi ferit de acţiunea lămpii comandate; în caz contrar,
riscaţi să transformaţi montajul în o scila to r!
ALARMĂ POLIVALENTĂ
Inundaţiile, şi într-o măsură mai mică incendiile, sunt calamităţi ce pot apărea în
orice gospodărie şi împotriva cărora este bine să ne protejăm. Montajul a cărui schemă
este prezentată în figura 297 detectează scurgerile de apă sau încălzirea excesivă
datorată incendiilor.
Configuraţia etajului de intrare variază în funcţie de traductorul detector. Pentru
detectarea căldurii se foloseşte un term istor CTN, a cărui rezistenţă scade odată cu
creşterea temperaturii.
Detecţia scurgerii de apă se face prin intermediul unei sonde formate din doi
conductori desizolaţi. Atât termistorul cât şi sonda se plasează în imediata apropiere
a locurilor expuse la supraîncălzire sau inundaţie.
Porţile I şi II din CI1 de tip CMOS 4093 funcţionează ca circuit basculant RS cu
memorizarea alarmei: resetarea circuitului se face prin push-butonul R.
Poarta III este folosită ca oscilator audio care acţionează buzzerul în caz de alarmă.
Poarta IV se foloseşte când comutatorul S se află în poziţia A: în acest caz, releul
eliberează în fază cu alarma audio. Când comutatorul se află în poziţia B, releul atrage
în fază cu alarma.
LED-ul L1 indică existenţa tensiunii de alimentare a montajului, iar L2 se aprinde

odată cu anclanşarea releului Re.
Singurul reglaj al acestui montaj se realizează prin intermediul semireglabilului
SR1, în funcţie de caracteristicile şi amplasamentul termistorului.
GENERATOR DE SUNET
Generatorul a cărui schemă este prezentată în figura 298 permite obţinerea celor
mai variate sonorităţi, unele care imită sunete sau zgomote din natură, iar altele încă
necunoscute percepţiei auditive umane.
T rig g e re le S ch m itt 1.1, 1 .II şi 1 .III din CI1 de tip C M O S 4093 fu n c ţio n e a z ă
ca astabile, cu p osib ilita te a reglării frecvenţei prin interm ediul p o te n ţio m e tre lo r
P 1, P2 şi P3. T riggerele 1. IV şi 2.I (din CI2 de tip CMOS 4093), sunt fo lo site ca
m ixere ale se m n a le lo r produse de cele trei astabile. Triggerul 2 .II co n stitu ie un
a s ta b il cu fre c v e n ţă fo a r te jo a s ă . F a c to ru l de u m p le re al s e m n a le lo r
d re p tu n g h iu la re p ro d u se de a ce st a sta b il po a te fi re g la t prin in te rm e d iu l
pote n ţio m e n tru lu i P4. A ceste sem nale d re p tu n g h iu la re cu ra p o rt ciclic variabil,
co n tro le a ză logic tra n sfe ru l prin p o a rta 2 .III, lăsând să tre a că spre tra d u cto ru l
p ie zo ce ra m ic, tre n u ri de im p u lsu ri cu form ă com plexă.
Prin reglajul individual al celor patru potenţiometre se pot obţine cele mai diferite
sonorităţi.
Figura 298.
ROBINET CU COMANDĂ ELECTRONICĂ

Există situaţii când nu putem acţiona un robinet, fie că mâinile sunt prea murdare,
fie din motive evidente de igienă (caîn cazul medicilor). Montajul prezentat evită orice
contact cu robinetul, aşa încât se înlătură posibilitatea contaminării bacteriene.
Evitarea contactului direct cu robinetul se face prin intermediul unei electrovane,
acţionată de detectarea mâinilor utilizatorului.
După cum se poate observa în schema din figura 299, impulsurile provenite de la
detector (printr-un colector deschis), comandă intrareaTR a unuia dintre monostabilele
încorporate în CI1 de tip CMOS 4098/4538. După declanşare, acest monostabil pro
duce la ieşirea Q un impuls a cărui durată este determinată de valorile R3, C5. Ieşirea
complementară Q comandă prin R4 şi tranzistorulT2, LED-ul roşu.
LED-ul verde controlat prin R5 şi tranzistorulT1 este conectat la contactul median
al unui comutator care determină trei moduri de funcţionare:
-AUTO : în caz de detectare a m âinilor sub captator este com andată
electrovana pe o perioadă de 8 s, prestabilită prin R3, C5. LED-ul verde este
aprins în repaus, iar cel roşu se aprinde după declanşare;
-OFF: nu este deschisă electrovana, dar se vizualizează buna funcţionare
prin LED-ul bicolor: verde în repaus, roşu în caz de detectare;
- MANUAL; electrovana este alimentată în permanenţă, LED-ul verde se stinge
în repaus, iar cel roşu luminează în caz de declanşare.
Tranzistorul T3 comandă direct bobina electrovanei, iar dioda D2 protejează
tranzistorul de vârfurile de tensiune negativă.
Cel de al doilea monostabil, a cărui durată este determinată de grupul R2, C4,
este declanşat printr-o reţea de integrare. R1 furnizează un impuls de resetare, în
scopul evitării declanşărilor false, produse de întreruperile reţelei electrice.
T ra d u cto ru l care d e te c te a z ă a p ro p ie re a m âinilor, în s co p u l d e c la n ş ă rii
monostabilului, este un senzor piroelectric de tip IR KIOCERA (SGM 5910 RE).
N.A. După cum se poate vedea în schema detectorului, modulul piroelectric încorporează un
tranzistor cu colectorul în gol (indicat în chenarul punctat). Deşi detectorul piroelectric constituie
o soluţie modernă şi elegantă, în lipsa acestuia, tranzistorul din chenarul punctat poate fi înlocuit
cu un fototranzistor. In acest fel, comanda robinetului se poate face prin întreruperea unui fascicul
infraroşu sau vizibil.
ALARMĂ PENTRU APARTAMENT

Sistemul descris mai jos nu declanşează un semnal de alarmă tipic, ci unul care
ar putea descuraja şi alunga eventualii răufăcători.
„Inim a" montajului a cărui schemă este prezentată în figura 300 o constituie. CI1
de tip CMOS 4098, care este un dublu monostabil.
Cele două monostabile se declanşează la apăsarea butonului unei sonerii obişnuite,
în acest fel, prin intermediul releului Re1 se porneşte un casetofon sau magnetofon,
de la care hoţul aude în stare „conservată" secvenţe puternice de lătrat de câine,
diverse zgomote „gospodăreşti", şi în final un puternic „cine sună ?“.
De fapt, prima apăsare pe butonul soneriei declanşează numai primul monostabil,
care după aproximativ 2 secunde declanşează cel de al doilea monostabil. în acest
fel, se asigură o funcţionare cât mai apropiată de realitate, în sensul că lătratul câinelui
nu se va auzi odată cu apăsarea butonului, ci după câteva secunde necesare apropierii
„câinelui" de uşă. Durata de întârziere între apăsarea pe buton şi apariţia lătratului se

reglează prin intermediul semireglabilului SR1, iar SR2 stabileşte durata pe care se
menţine lătratul câinelui. Montajul se alimentează de la transform atorul de sonerie,
printr-un redresor monoalternant.
N.A. Sistemul poate fi făcut 100% electronic dacă secvenţele sonore de „descurajare" sunt
stocate în memorii analogice tip ISD, sau în bucle audio digitale ieftine, cu modulaţie Delta. în acest
fel, sistemul devine mult mai versatil şi fiabil.
o
o
m
:q
a
o
co
co
ll
co
cc CC CC oc
in
CC
QD ODD
° !£ *
co n o “D CU m- O )
T -
T”
IO
CD * T—
£LT
O
Figura 301.
-O 1o - CQ <
Q O
TABELĂ ELECTRONICĂ DE SCOR
în schema din figura 301 se prezintă o celulă de afişare folosită într-o tabelă
electronică pentru vizualizarea scorului în diferite jocuri sau competiţii sportive.
Elementul de bază al acestei scheme îl constituie CI1 de tip CMOS 4511, care
este un latch/decodor/driver. Prin intermediul decodorului BCD- 7 segmente se
realizează decodificarea stărilor logice de la intrările A-D, provenite de la pupitrul de
control. Acesta din urmă constă dintr-o matrice cu diode semiconductoare (D1 -D15)
şi întrerupătoarele S1-S9. Acţionând unul dintre cele nouă întrerupătoare, se aplică pe
intrările decodificatorului nivele logice H, corespunzătoare apariţiei nivelului H şi pe
segmentele care compun cifra dorită.
în faza iniţială, la punerea sub tensiune a montajului, prin rezistenţele R1-R4 se
asigură nivel logic L pe intrările A-D; în această situaţie, este afişată cifra 0. Prin
acţionarea întrerupătoarelor S1-S9 se obţine afişarea cifrelor 1-9. Pentru testarea
sistemului de afişare se apasă butonul PB1 care pune la masă terminalul LT, ceea ce
determină aprinderea cifrei 8. Push-butonul PB1 este comun pentru toate celulele de
afişaj, terminalele LT fiind legate în paralel. Prin alăturarea a patru astfel de celule se
poate obţine un panou cu capacitatea de afişare 9999.
Se recomandă alimentarea montajului de la o sursă stabilizată cu tensiunea de 12 V.
(TEHNIUM SUPLIM EN T 1991)
N.A. în materialul publicat în sursa bibliografică citată, se dau toate indicaţiile practice necesare
realizării unei tabele de scor pentru dotarea sălilor de sport, terenurilor sau stadioanelor, în vederea
vizualizării scorului la competiţiile sportive. Pentru afişoare de mari dimensiuni, segmentele constau
din becuri de putere alimentate prin intermediul triacelor, controlate de ieşirile CI CMOS 4511.
Dacă se folosesc afişoare LED cu şapte segmente, montajul se poate simplifica prin excluderea
rezistoarelor R5-R11; în acest caz, catodul comun se conectează la masă prin R = 330 £3/1 W.
GENERATOR DIGITAL DE SEMNAL SINUSOIDAL
Generatorul digital de semnal sinusoidal prezentat mai jos este conceput special
pentru frecvenţe foarte joase. Generatoarele bazate pe folosirea circuitelor oscilante
RC şi LC prezintă o serie de dezavantaje în domeniul frecvenţelor foarte joase.
O soluţie elegantă pentru producerea sem nalelor sinusoidale de frecvenţă foarte
joasă, constă în generarea digitală a formei de undă prin metoda aproximării.
Pentru montajul a cărui schemă este prezentată în figura 302 a, aproximarea
sinusoidei se face conform diagramelor din figura 302 b.
Impulsurile produse de astabilul realizat cu porţile I şi II din CI1 de tip CMOS 4049.
sunt aplicate numărătorului binar de şapte biţi, respectiv CI2 de tip CMOS 4024.
Primele patru ieşiri ale acestui numărător sunt aplicate intrărilor de date din CI3 de
tip CMOS 4515. Ieşirile acestuia sunt conectate la optporţi din CI4, CI5 de tip CMOS
4011, ale căror ieşiri comandă tensiunea reţelei de rezistenţe R1-R8. Aceste rezistenţe
sunt în aşa fel alese încât la ieşirea primului OA-CI6 de tip 741, rezultă o semisinusoidă.
Pentru generarea semiperioadei cu polaritate opusă se foloseşte cel de al doilea OA
(CI7 de tip 741), într-o configuraţie în care este inclus şi tranzistorul T 1, controlat de
ieşirea Q 5 d in C I2 .
Frecvenţa semnalului de ieşire este egală cu fi/32, iar factorul de distorsiune
armonică este de 5%. Conectarea unui filtru simplu RC, la ieşirea generatorului face
ca factorul de distorsiune să scadă la 0,5%.
(ELEKTR O N IK29/1981)
(a, b).
CI4 4011
302
Figura
r
1/3 CI1 4049
41 8 365 Schem e p ra c tic e cu c irc u ite in te g ra te CMOS
cn
CVI CO LLJ o
co
O o o 0. CC
Z5
4516
1— I! ttf)
o
CD
O Uh
o
I U/D
P2
P3
P1
0 O
[= 3 -
co
CC
EZ>
C\J
* CC
C\J
00
II
CC
c\j
r fO
O
i□
CC
8
in
* « t n
O
£0
!f O
C\J
3 6 5 S cheme p r a c tic e cu c ir c u it e in teg r a te C MOS
1 =-■ - ......
MANIPULATOR ELECTRONIC
în schema din figura 303 este prezentat un manipulator automat care asigură o
viteză de transmisie cuprinsă între 40 şi 200 semne/minut.
Generatorul de tact, care determină viteza de manipulare, este realizat cu porţile
I şi II din CI2 de tip CMOS 4011. Celelalte două porţi, respectiv III şi IV formează un
generator de ton pentru autocontrol, care are ca sarcină o cască de 8.. .50 Q.
Configuraţia acestor generatoare corespunde astabilului tipic.
Se impune însă precizarea că, terminalul 7 (masa) al CI2 nu este conectat la
masa montajului, ci la ieşirea 8 (terminal 2) a C11 de tip CMOS 4516. în acest fel, CI2
se alimentează prin CI1 şi constituie sarcina acestuia. Curentul „consum at11de CI2
este determinat de valoarea rezistenţei R9; de aceea, pentru folosirea unei căşti de
8...50 O, R9 nu trebuie să scadă sub 3 k£2, pentru a nu supraîncărca ieşirea
numărătorului CI1.
în stare de repaus, pe intrările P1, P2, P3, P4 (term inalele 4 ,1 2 ,1 3 , 3) ale CI1
se aplică nivel logic H, care se regăseşte pe ieşirile Q 1, Q2, Q3, Q4 (term inalele
6 ,1 1 ,1 4 , 2). Nivelul logic H existent pe term inalul 10 al CI1 determ ină regim ul de
numărare înainte.
Apariţia nivelului logic H pe terminalul 2 al CI1 menţine numărătorul în regim de
„scriere11şi blochează funcţionarea generatorului de tact. Nivelul logic H de pe ieşirile
Q2 şi Q3 (terminalele 11 şi 14) ale C I1, blochează tranzistorul T 1 . în această situaţie,
intrarea 9 a porţii III din CI2 se va afla la nivel logic L, iar generatorul de ton va fi blocat.
Dacă se acţionează cheia de manipulare în poziţia „puncte11, pe intrările P1-P4 ale
CI1 apare codul 0010 (LLHL), care se regăseşte şi pe ieşirile Q1-Q4. Nivelul logic L
existent pe terminalul 11 alCI1 deschide tranzistorul T1 care acţionează releul Re şi
face ca intrarea 9 a porţii III din CI2 să primească nivel logic H.
Nivelul logic L de pe terminalul 2 al CI1 blochează înscrierea în numărător şi
conectează generatoarele de tact şi de ton. în acest moment, cheia manipulatorului
poate fi în orice poziţie, deoarece numărătorul a memorat informaţia corespunzătoare
formării unui punct şi a unei pauze. Deoarece pe terminalul 11 al CI1 se află nivel L,
începe formarea punctelor. După aplicarea celui de al doilea impuls de la generatorul
de tact pe intrarea de CLOCK a CI1, la ieşirile acestuia apare codul 0110. Tranzistorul
T 1 se blochează, iar nivelul logic L existent pe colectorul acestuia, 'blochează
funcţionarea generatorului de ton; cu aceasta, formarea punctelor s-a terminat.
Nivelul logic L de pe terminalul 2 al CI1 continuă să menţină generatorul de tact în
stare de funcţionare, iar numărătorul CI1 în regim de numărare; începe formarea pauzei.
La aplicarea celui de-al patrulea impuls pe intrarea de CLOCK (terminal 15) a CI1, la
ieşirile acestuia apare codul 0001. Nivelul logic H de pe terminalul 2 al CI1 blochează
generatorul de tact şi comută numărătorul CI1 în regim de înscriere a informaţiei,
corespunzătoare poziţiei cheii de manipulare la momentul dat.
La trecerea cheii în poziţia „linii11, pe intrările numărătorului Ci 1 se înscrie informaţia
0000, regăsită şi pe ieşiri. Nivelul logic L, existent le terminalele 11 şi 14 ale CI1 deschide
tranzistorul T 1, începând formarea „punctului dublu11. Deoarece pe terminalul 2 există
nivel logic L, funcţionează generatoarele de tact şi de autocontrol, iar numărătorul C11
se află în regim de numărare. Din acest moment, poziţia cheii nu influenţează
funcţionarea, deoarece în numărător s-a înscris informaţia „dublu punct, punct şi pauză11.
420 3 6 5 Scheme p ractice cu circuite in te g ra te C M O S
Această informaţie nu poate fi modificată atâta timp cât terminalul 1 al CI1 (PRE-
SET ENABLE), se afiă la nivel logic L. La aplicarea celui de al patrulea impuls, ia
ieşirile numărătorului apare codul 0010 şi se termină formarea „punctului dublu“, după
care se formează „punctul". Acest proces se termină când pe intrarea CLOCK a CI1
se aplică cel de al şaselea impuls de tact.
Din momentul apăsării cheii manipulatorului şi până la aplicarea celui de al şaselea
impuls de tact, tranzistorulT1 este deschis şi generatorul de ton cuplat; în acest timp
se formează „linia".
La cel de al şaselea impuls de tact, numărătorul trece în starea 0110 şi formează
„pauza". La apariţia celui de al optulea impuls de tact, numărătorul trece în starea
0001. Nivelul logic H de pe terminalul 2 al CI1 blochează generatorul de tact şi comută
num ărătorul în regim de înscriere a inform aţiei, corespunzătoare poziţiei cheii
manipulatorului în acest moment.
Valoarea rezistenţei R6 se tatonează în aşa fel încât atunci când tranzistorul T 1
este deschis, releul Re să fie atras.
Se recomandă folosirea cablului ecranat pentru conectarea cheii de manipulare la
montaj şi/sau decuplarea contactelor manipulatorului prin condensatoare de 1... 1,5 nF.
Bobina L1 are inductanţa de 200 mH; în lipsa acesteia poate fi folosită o rezistenţă
de 100... 300 Q.
Dacă se doreşte o viteză de transmisie mai ridicată, valoarea condensatorului C1
se reduce la 33...47 nF.
Manipulatorul electronic se poate alimenta la o tensiune cuprinsă între 4,5 şi 15 V.
(R A D IO -C S I9/1987)
TEMPORIZATOR
M ontajul a cărui schem ă este prezentată în figu ra 304 perm ite program area
unor tem porizări cuprinse între 10 şi 90 de minute. Baza de tim p a acestui
tem porizator este constituită din CI1 de tip CMOS 4060. S em nalele divizate de la
ieşirea Q5 a acestui CI1 sunt aplicate pe intrarea 13 a num ărătorului Johnson CI2
de tip CMOS 4017.
Prin intermediul întrerupătoarelor 11-19 se prestabileşte tem porizarea în limitele
menţionate, prin paşi de 10 minute.
Cât timp una sau mai muite ieşiri din CI2 sunt conectate la bara comună a
întrerupătoarelor 11-19, astabilul realizat cu porţile I şi II din CI3 de tip CMOS 4011,
produce im pulsuri dreptunghiulare cu frecvenţă foarte joasă. Acestea asigură
declanşarea periodică a generatorului audio realizat cu porţile III şi IV, ceea ce face ca
traductorul piezoceramic să emită un semna! sonor intermitent.
La expirarea duratei programate, cele două astabile se blochează, iar traductorul
piezoceramic încetează să emită semnal sonor.
Reglajul precis al pasului de temporizare se face prin intermediul potenţiometrului
P1. Se pot obţine şi alte durate de temporizare, mai mari sau mai mici, prin utilizarea
altor ieşiri Q din C11.
(1500 SCHEMAS E TC IR C U ITS ELECTRONIQUES)
+12V
Figura 304.
305.
Figura
ALARMĂ PENTRU MAŞINA

» DE SPĂLAT
Când o maşină de spălat rufe este în funcţiune, se întâmplă uneori ca furtunul de

golire să se deplaseze, lăsând apa să se împrăştie. Acest incident com portă cel
puţin trei riscuri: producerea unui eventual scurtcircuit, deteriorarea plafonului de la
apartamentul aflat la etajul inferior şi inundarea camerelor apropiate.
Pentru evitarea acestor neplăceri se poate recurge la un sistem, care în momentul
detectării apei la sol, întrerupe alimentarea maşinii şi pompei de golire, şi eventual
alarmează printr-un semnal sonor.
Schema montajului care permite aceste operaţii este prezentată în figura 305,
fiind realizată cu CI1 de tip CMOS 4011 şi CI2 de tip 555. Se disting două posibile
moduri de lucru:
- sonda nu detectează prezenţa apei; R1 menţine intrarea porţii I la nivel logic H şi
ieşirea la nivel L. Ieşirea porţii II se află la nivel logic H, ceea ce face ca tranzistorul T1
să conducă, alimentând releul. Prin contactele de lucru ale acestuia din urmă, maşina
este alimentată;
- sonda detectează prezenţa apei; aceasta creează un scurtcircuit între intrarea
porţii I şi masă. în această situaţie ieşirea porţii I trece în H, iar ieşirea porţii II se va
afla la nivel logic L. Tranzistorul T1 va fi blocat, releul eliberat, iar alimentarea maşinii
este întreruptă.
Componentele D1, C1 îndeplinesc funcţia de “memorie”; odată C1 încărcat, chiar
dacă ieşirea porţii I trece în L, ieşirea porţii II rămâne la nivel L. în consecinţă, chiar
dacă sonda nu mai detectează apă, alimentarea maşinii rămâne întreruptă. Pentru
realimentarea acesteia este suficientă scurtcircuitarea momentană a condensatorului
C 1, prin apăsare pe întrerupătorul S1.
Alarma propriu-zisă se realizează prin intermediul a două oscilatoare controlate:
- primul este realizat cu porţile III şi IV ale CI1 4011, incluse în configuraţie de
astabil, care produce impulsuri de frecvenţă infrasonoră (câţiva Hz). Controlul acestui
oscilator se face prin nivelul logic de la ieşirea porţii I;
- cel de al doilea oscilator este realizat cu CI2 555 şi generează un semnal sonor
intermitent, în ritmul impulsurilor de control provenite de ia primul oscilator.
Alimentarea montajului se face de la o sursă de tensiune realizată în manieră
clasică, adică cu transformator de reţea, iar întreg montajul se va amplasa într-o casetă
de material plastic. Se recomandă montarea acestei casete pe perete (nu la sol). Aceste
precauţii sunt necesare pentru evitarea electrocutării, favorizată de umiditatea specifică
mediului în care se lucrează.
Sonda de detecţie, formată din două lamele, se va afla în contact direct cu solul, în
imediata apropiere a maşinii. Lamele vor fi conectate la montaj printr-un cablu bifilar,
fixat pe perete.
Montajul descris mai sus, permite efectuarea spălării rufelor în condiţii de absolută
protecţie, atunci când utilizatorul nu este prezent.
SUPRAVEGHETOR PENTRU CAMERA COPIILOR

Montajul descris mai jos se bazează pe tehnica curenţilor purtători şi foloseşte
pentru legătura între emiţător şi receptor, reţeaua electrică de 220 V.c.a. Emiţătorul se
conectează la o priză din camera ce urmează a fi supravegheată. Receptorul poate fi
conectat la oricare altă priză a aceleiaşi instalaţii electrice, situată în aval de contor.
Emiţătorul este prevăzut cu un microfon miniatură care captează eventuale sunete
sau zgomote din camera copiilor. Când acestea îşi fac apariţia, intră în acţiune un gen
erator de înaltă frecvenţă, al cărui semnal este injectat în reţeaua electrică de 220 V.
Ajuns la receptor, acest semnal de înaltă frecvenţă declanşează un semnal de
avertizare. Atât în emiţător cât şi în receptor, se folosesc pe lângă alte componente
electronice active, şi CI CMOS.
Schema emiţătorului este prezentată în figura 306 a. Semnalul sonor captat de un
microfon electret este am plificat de C I1, care este un amplificator operaţional de tip
741. Semnalul am plificat este transmis tranzistorului T 1 de tip PNP; acesta este în
aşa fel polarizat, încât în absenţa semnalului, tensiunea pe eolector este zero. Când
microfonul captează un sunet oarecare, pe colectorul lui T 1 apare o succesiune de
stări H, integrată de condensatorul C10. Porţile III şi IV ale CI3 de tip CMOS 4001
formează un trigger Schmitt, cu rol de formare a impulsurilor. Atunci când la ieşirea
porţii 111a acestui CI apare un nivel H , condensatorul C9 se încarcă prin R 15. Pentru a
atinge un potenţial superior valorii de 1/2 din tensiunea de alimentare, este necesară
treacerea câtorva zecimi de secundă. în acest fel este evitată declanşarea alarmei
sonore la apariţia unor zgomote de scurtă durată (închiderea uşilor, căderea unui
obiect etc.) Porţile I şi II din CI3 formează un monostabil cu durata de 3...4s, declanşat
la apariţia nivelului logic H pe intrarea sa de comandă (terminalul 6 al CI3). Pe durata
activării acestui monostabil, se aprinde LED-ul L1, semnalizând captarea sunetelor.
Porţile I şi II ale C12 de tip CMOS 4011 formează un astabil controlat.
Impulsul generat de monostabil declanşează astabilul, care va genera impulsuri
dreptunghiulare cu frecvenţa de 130 kHz.
Acestea sunt amplificate în curent de tranzistorul T2 şi injectate prin condensatorul
C6, în reţea.
Impulsurile cu frecvenţa de 130 kHz se deplasează de-a lungul conductoarelor
reţelei electrice. Prin intermediul condensatorului C4, aceste impulsuri sunt introduse
în receptor, a cărui schemă este prezentată în figura 306 b. Grupul de componente
RC de la intrarea receptorului formează un filtru trece-sus.
După amplificarea realizată cu tranzistorul T1, impulsurile cu frecvenţa de 130 kHz
se aplică tranzistorului T2, care este în aşa fel polarizat, încât tensiunea pe colector
este zero, în absenţa acestora. Când semnalul de 130 kHz apare în reţea, pe colectorul
luiT2 apare nivel apropiat de H, datorită integrării realizate de condensatorul C10.
Porţile I şi II ale CI1 4011 formează un astabil controlat, care intră în funcţiune
când intrarea sa se află la nivel logic H. Astabilul produce impulsuri cu frecvenţa de
3...4 Hz, care controlează un al doilea astabil, realizat cu porţile III şi IV. Acesta din
urmă produce un semnal cu frecvenţa de 1 kHz, întrerupt în ritmul impus de primul
astabil. Acest semnal sonor intermitent persistă atâta timp cât emiţătorul produce
frecvenţa de 130 kHz, ca urmare a detectării sunetelor/zgom otelor în camera
supravegheată.
Montajul nu necesită reglaje, cu excepţia celui care determ ină sensibilitatea
microfonului. Aceasta se stabileşte prin intermediul semireglabilului SR1; în general,
poziţia mediană corespunde unei sensibilităţi suficiente.
(ELECTRON/OUE PRATIQUE 199/1996)
N.A. în final, atragem atenţia că, deşi cele două module funcţionale sunt alimentate prin
transform atoare de reţea, se im pun precauţiile de rigoare, deoarece m asa m ontaju lui este
conectată direct ia unui dintre conductoarele reţetei electrice. în special, emiţătorul va fi montat
într-o casetă robustă de material plastic, total izolată de montaj (adică fără şuruburi de prindere
aflate în contact cu masa montajului), amplasată într-un loc inaccesibil copiilor.
Figura 306 (b).

220V~
Figura 307 (a).
COMUTATOR ELECTRONIC CU SENZORI
în schema din figura 307 este prezentat un comutator electronic pentru sisteme de
audiofrecvenţă Hi-Fi. Comutatorul asigură comutarea a patru intrări stereo: pick-up, tuner,
magnetofon şi microfon.
Comutatoarele propriu-zise sunt constituite din C11 şi CI2 de tip CMOS 4016, unul
pentru canalul stânga, iar celălalt pentru canalul dreapta. Rezistenţele R11, R12
form ează un divizor de tensiune, care asigură polarizarea optim ă a intrărilor
comutatoarelor analogice, aplicată prin rezistenţele R1-R4 şi R6-R9. Aceeaşi tensiune
d iv iz a tă se a p lică şi ie ş irijo r co m u ta to a re lo r, prin re z is te n ţe le R5 şi R10.
Condensatoarele de cuplaj C1-C8, trebuie să prezinte curenţi de scurgere de valoare
cât mai redusă.
Figura 307 (b).
j , '
Valorile de tensiune aplicate intrărilor şi ieşirilor C I1, CI2 garantează transferul
unor semnale audio cu nivel nominal de 250 mVrms, cu un factor de distorsiune mai
mic de 0,1 % . Atenuarea semnalelor când comutatorul se află în stare blocată este de
65 dB, iar diafonia între două canale este de 50 dB.
Senzorii şi logica de comutare sunt realizate cu CI3 şi CI4 de tip CMOS 4013. La
atingerea unuia dintre senzorii S1-S4, pe ieşirea corespunzătoare Q apare nivel logic
H care controlează simultan, două intrări de comandă ale Ci 1 şi CI2, asigurând
conectarea unei surse audio la amplificatorul de putere. Semnalizarea optică a sursei
selectate se face prin intermediul unuia dintre cele patru LED-uri. Rolul condensatorului
C 11 este acela de a asigura prioritatea cuplării primei intrări, la aplicarea tensiunii de
alimentare a montajului.
(RADIO, TELEVIZIA, ELEKTRONIKA, 5/1983),
CONTOR GEIGER
Posesorii unui tub GEIGER-MULLER pot realiza un contor Geiger simplu dar
performant, ia un preţ relativ modest. Precizăm de la început că această construcţie
se adresează iniţiaţilor în materie. Pentru detalii suplimentare, absolut necesare,
recomandăm consultarea referinţei bibliografice.
Un contor Geiger serveşte la măsurarea gradului de radiaţie; el trebuie să fie un
aparat portabil, cu alimentare autonomă. Subansamblui cei mai complicat al contorului
Geiger prezentat mai jos este convertizorul static. Acesta transformă tensiunea bateriei
de 9,6 V (opt elemente cadmium nickel), într-o tensiune de peste 500 V, necesară
pentru alimentarea tubului GEIGER-MULLER.
Convertizorul este prevăzut cu o buclă de autoreglare, prin interm ediul căreia
tensiunea de alimentare a tubului se menţine constantă, când bateriile încep să se
uzeze.
Alte etaje ale contorului au rolul de formare a impulsurilor livrate de tub în scopul
foiosirii lor pentru acţionarea unui difuzor sau pentru comanda unui galvanometru care
indică gradul de radiaţie.
Pentru ca măsurarea să nu fie afectată de erori datorate eventualei scăderi a
înaltei tensiuni care antrenează o funcţionare defectuoasă a tubului, este prevăzut şi
un circuit de control permanent al stării bateriilor.
în schem a com pletă din figura 308, convertizorul static este realizat cu
com ponentele C11 de tip CMOS 4093 şl tranzistorulT1 de tipV M O S de putere (BUZ
20, BUZ 30, BUZ 32, IR F630).
Poarta II este configurată ca oscilator astabil cu frecvenţa de circa 100 Hz; valoarea
nu este critică. Ieşirea oscilatorului controlează tranzistorul T1 care are în circuitul
drenei secundarul unui transformator 220V /9V / 3,5 VA. La bornele secundarului acestui
transformator (care este primarul în folosire normală), apare o tensiune de 220V care
se aplică unui multiplicator de tensiune.
în punctul AT1 tensiunea poate atinge valoarea de 600...900Vîn funcţie de reglajul
S R1. Datorită divizorului format de rezistenţele R4-R7 şi SR1 numai o fracţiune din
această tensiune se aplică porţii I din C11. Deoarece acest CI este un trigger Schmitt,
ieşirea porţii 1se află ia nivel logic H dacă fracţiunea din tensiunea înaltă este inferioară
pragului de intrare, şi la nivel L în caz contrar. Cu alte cuvinte, poarta I blochează şi
deblochează oscilatorul care comandă T 1 , în funcţie de valoarea exactă a înaltei
tensiuni ce se aplică tubului. în acest fel, convehizorul se autoreglează în funcţie de
variaţiile tensiunii bateriei, dar şi în funcţie ae variat i!e de consum ale tubului, direct
legate de gradul de radiaţie măsurat.
înalta tensiune se aplică tubului prin două rez stcare '•'senate R8 şi R9. Acestea
pot fi înlocuite cu un singur rezistorde 10 MD. 1 W
Impulsurile furnizate de tub sunt disponibile ia b c " e e -ezistentei de catod R 11.
Formarea acestor impulsuri revine tranzistorulu T 5 ca-e = ~ c n o s ta b ilu l CI2
de tip CMOS 4529 sau 4538. Acesta din urmă p ro cu ce ~ z . s ca z-a: 'n durată,
pentru fiecare impuls provenit de la tub. F recven ta s_- este pă stra tă,
schimbându-se numai lăţimea Ier, în funcţie de pozit.a . S2
(continuare în Fig. 308 b)

OJ «o
NJ> QC
O in
Controlul prin LED-ul L2 şi difuzor, precum şi existenţa celor trei game de măsură
determinate de poziţia lui S3, ar putea părea inutile; în realitate însă, acestea facilitează
măsurarea prin evitarea comprimării în extremitatea stângă a scalei în cazul radiaţiilor
slabe, care din fericire sunt şi cele mai curente.
Condensatorul C13 integrează impulsurile pentru a trim ite către galvanom etru o
tensiune reprezentativă pentru frecvenţa acestora.
Comutatorul S1 permite realizarea etalonării galvanometrului în funcţie de tensiunea
bateriei. Tranzistorul T2 are rolul de a verifica în permanenţă tensiunea bateriei pentru
a nu scădea prea mult. în mod normal, când tensiunea este în limite normale dioda
DZ2 conduce, T2 este saturat şi LED-ul L1 este aprins. în caz contrar, LED-ul rămâne
stins, ceea ce impune reîncărcarea bateriilor înainte de utilizarea contorului.
în vederea reglajelor se deconectează tubul şi se poziţionează SR1 pentru
rezistenţă minimă. După conectarea unui voltmetru de înaltă im pedanţă (voltmetru
electronic sau multimetru digital) între punctul AT1 şi masă, se alimentează montajul
la 9,6V. Voltmetrul va indica o tensiune de ordinul a 475 V. Dacă această tensiune este
mult diferită, în plus sau în minus, deconectaţi alimentarea şi controlaţi cu atenţie
conexiunile şi starea com ponentelor din structura convertizorului. Când totul este
corect, manevraţi foarte lent cursorul lui SR1 pentru a mări tensiunea.
Verificaţi obţinerea unei tensiuni minime de 650V şi apoi reveniţi prin rotire lentă a
SR 1, până la valoarea de 550V, care este tensiunea de platou a tubului folosit.
Faceţi să scadă tensiunea de alimentare a montajului până la stingerea LED-ului L1.
Verificaţi dacă tensiunea înaltă a rămas cu puţin peste 500V în punctul AT 1. Dacă această
tensiune este mult mai mică, înseriaţi cu DZ2 o diodă de tip 1N 4148 sau 1N 914 (cu
anodul la DZ2 şi catodul la R12), pentru a obţine stingerea LED-ului L1 dar cu menţinerea
unei tensiuni de minimum 500V în punctul AT 1.
Urmează conectarea tubului care se face numai după întreruperea tensiunii de
alimentare şi descărcarea condensatoarelor C 4-C11 prin scurtcircuitarea la masă a
punctului AT2. Evitaţi scurtcircuitarea la masă a punctului AT 1, care produce o frumoasă
scânteie, dar condensatoarele C4-C11 nu “apreciază” acest tratament.
înainte de montarea tubului se identifică electrozii acestuia; catodul corespunde
colierului care înconjoară corpul cilindric al tubului. Atenţie, pentru a nu aplica tubului
şocuri termice, nu lipiţi direct pe terminalul rigid al anodului şi nici pe cosa acestuia
când se află introdusă pe acest terminal. Conexiunile tubului vor fi cât mai scurte;
dacă una dintre ele trebuie să fie mai lungă, aceasta va fi cea a catodului.
Conectaţi difuzorul prin S2, puneţi comutatorul S1 în poziţia M şi S3 în poziţia 1.
După alimentarea montajului se vor auzi câteva trosnituri/pârâituri sporadice, cu o
frecvenţă relativ redusă. Acestea corespund zgomotului de fond al tubului, datorat în
principal radiaţiei cosmice. Indicatorul galvanometrului va devia foarte puţin, iar LED-ul
L2 se va aprinde pentru fiecare pocnitură produsă de difuzor.
Valoarea rezistorului marcat cu asterisc, adică R15, se va tatona cu S1 în poziţia
T, până la deviaţia maximă a galvanometrului, pentru baterii cu tensiunea de 9,6V.
Etalonarea aparatului se face prin comparaţie cu un model industrial,
în realizarea contorului s-a folosit tubul GEIGER-MULLER ZP 1320.Tranzistoarele
T2, T4 şi T5 sunt de tip BC 107, BC 108, BC 547, BC 548, iarT 3 de tip BC 177, BC
178. Diodele D1, D11 şi D12 sunt de tip 1N 914 sau 1N 4148, iar D2 este de tip 1N
4004...1N 4007. Difuzorul va avea o impedanţă minimă de 8 ohmi. Sensibilitatea
galvanometrului este de 100 pA.
(LE HAUT-PARLEUR, 1797/1992).
3 6 5 S cheme practice cu circuite integrate C M O S 433
GENERATOR DIGITAL DE ZGOMOT
Generatoarele digitale produc zgomot cu parametri net superior celui produs prin
intermediul joncţiunilor semiconductoare. Zgomotul digital este mult mai uniform, atât
din punct de vedere spectral, cât şi din punct de vedere al nivelului.
Generatorul digital prezentat în schema din figura 309, este realizat în conformitate
cu configuraţia tipică a generatorelor de numere pseudoaleatoare, din care este exclusă
starea zero, ca nefiind funcţională.
UJ
cr
co
lii
Os
O
cn
o
bX)
+8V
CI1 şi C12 de tip CMOS 4021 şi respectiv 4006 formează un registru static de
deplasare cu lungimea de 25 biţi. Acest registru este prevăzut cu reacţie inversă în
circuitul căreia este înseriat un sumator modulo 2, realizat cu porţile III şi IV din CI3 de
tip CMOS 4070 sau 4030. Prin combinarea multiplelor variante introduse de sumator
în reacţie, se obţin la ieşirea registrului succesiuni binare cu diferite perioade şi structuri,
în acest fel se produc secvenţe pseudorandomizate a căror perioadă de repetare
depinde de lungimea registrului şi de valoarea frecvenţei de tact.
Generatorul de tact este realizat cu porţile I şi II ale Ci3. Componentele R2, C2 asigură
resetarea automată care declanşează pornirea generatorului după conectarea tensiunii.
Acest generator digital produce zgomot alb de bandă largă, care este adecvat
folosirii în sintetizoare de muzică şi de vorbire, în măsurători electroacustice sau
pentru teste de psihoacustică. în funcţie de aplicaţia concretă, ieşirea generatorului
se poate conecta la filtre speciale pentru obţinerea zgomotului roz sau a altor zgomote
colorate.

TEXT: A. LĂZĂROIU
INDICATOR DE ATINGERE, CU MEMORIE

Acest dispozitiv electronic este recomandat pescarilor, în special am atorilor de
crapi, al căror pescuit după cum se ştie necesită răbdare şi atenţie. Un semnal sonor
dublat de o semnalizare luminoasă avertizează pescarul că un peşte s-a “interesat”
de undiţa sa. Deplasarea firului de nylon, oricât de mică ar fi, este detectată, semnalată
şi eventual memorată pentru a avertiza pescarul că nu mai este nevoie să stea cu
privirea îndreptată spre undiţă.
Montajul propus este adaptabil numai undiţelor echipate cu mulineţă, deoarece
controlul atingerii se face prin intermediul firului care iese din tambur. în cazul unei
atingeri semnificative, firul de nylon se derulează. Detectarea acestei derulări se face
printr-un m otor de c.c. de tip miniatură, prevăzut cu o mică rolă (de cauciuc) cu şanţ
(fulie) pe care trece firul de nylon. Conform binecunoscutei legi a reversibilităţii, motorul
de c.c. poate fi folosit şi ca generator de c.c.
în consecinţă, dacă axul se roteşte, la bornele electromotorului apare o diferenţă
de potenţial suficientă şi precisă pentru aplicaţia de faţă.
Prin intermediul montajului a cărei schemă este prezentată în figura 310, această
diferenţă de potenţial este amplificată şi formată pentru a putea fi exploatată în scopul
avertizării prin semnale sonore şi luminoase. în plus, se mem orează orice atingere,
ceea ce reprezintă un avantaj dacă avem în vedere că pescarul nu este în permanenţă
prezent, dacă el supraveghează mai multe undiţe deodată.
Tensiunea de ieşire a etajului amplificator realizat cu tranzistorul T 1, poate atinge
câteva sute de milivolţi. Această tensiune se aplică unui com parator realizat cu CU
de tip 741. Ieşirea comparatorului, tratată corespunzător, activează circuitele de
semnalizare şi de memorare. Astabilul controlat, realizat cu porţile I şi II din CI2 de tip
CMOS 4011, intră în funcţiune când ieşirea comparatorului trece la nivel logic H.
Semnalul de audiofrecvenţă produs de către acest astabil, este aplicat în contrafază
rezonatorului piezoelectric, prin intermediul porţilor III şi IV. Concomitent, tranzistorul
T3 aprinde LED-ul galben L1, pe durata atingerii.
Memorarea atingerii se face cu un circuit basculant de tip D, din CI3 de tip CMOS
4013. Deoarece intrarea DATA (terminal 5) este conectat la plusul sursei de alimentare,
orice impuls pozitiv aplicat pe intrarea de tact (terminal 3), transferă nivelul logic H pe
ieşirea Q (terminal 1). Tranzistorul T2 intră în conducţie şi LED-ui roşu L2 se aprinde,
“informând” pescarul că s-a produs o atingere. Stingerea LED-ului L2, în vederea unei noi
monitorizări, se face prin apăsarea push-butonului PB1, care resetează circuitul basculant.
Sensibilitatea detectorului se stabileşte prin intermediul semireglabilului SR1, iar

SR2 perm ite obţinerea unui randament sonor maxim, când frecvenţa astabilului
corespunde cu frecvenţa de rezonanţă a traductorului piezoelectric.
Motorul de c.c. se recuperează de la orice jucărie scoasă din uz.
Montajul nu a fost prevăzut cu întrerupător al tensiunii de alimentare; o baterie de
9 V este suficientă pentru o partidă de pescuit.
KILOMETRAJ PENTRU BICICLETĂ
Aşa cum arată şi titlul, montajul indică numărul kilom etrilor parcurşi de către o
bicicletă, la finalul unui raid. N um ărul kilom etrilor, de la 1 la 99, se afişează prin
interm ediul a două afişoare, controlate de două numărătoare, unul pentru unităţi şi
altul pentru zeci. Im pulsurile numărate provin de la un întrerupător cu lame suple,
acţionat de un m agnet perm anent fixat pe roata bicicletei. Printr-un circuit original
de program are binară se stabileşte numărul de ture necesar pentru înregistrarea
unui kilometru. A ceastă program are se face o dată pentru totdeauna, în funcţie de
diam etrul roţii. N
Pentru a economisi energia furnizată de o baterie obişnuită de 9 V, afişoarele se
conectează numai pentru scurt timp, atât cât să perm ită citirea rezultatului.
Montajul este prevăzut şi cu posibilitatea resetării manuale, dar aceasta se face
şi automat, la aplicarea tensiunii de alimentare.
După cum se poate observa în schema din figura 311, impulsurile provenite de la
întrerupătorul acţionat de magnet, se aplică intrării 2 a porţii I din CI1 de tip CMOS
4011. în acest fel se declanşează periodic monostabilul format din porţile I şi II ale CI1.
Porţile III şi IV ale aceluiaşi CI1, formează un trigger Schmitt. La ieşirea porţii II se obţin
impulsuri cu durata de 105 ms (determinată de valorile componentelor C4, R2), având
fronturi perfecte, indiferent de impulsurile parazite ce apar la închiderea/deschiderea
contactelor întrerupătorului care comandă monostabilul.
Impulsurile cu durată fixă se aplică pe intrarea de tact a numărătorului binar cu 12
etaje CI2 de tip CMOS 4040. Ieşirile acestui numărător, respectiv Q1-Q10, pot fi
conectate la plusul sursei de alimentare prin intermediul componentelor R7, D3-D12,
şi întrerupătoarele 1-10 de tip micro-switch. în acest fel, se poate realiza configuraţia
binară a oricărui număr cuprins între 1 şi 1023 (210-1).
Monostabilul format cu porţile I şi II din C I3de tip CMOS 4001, produce la ieşirea
sa (terminalul 3), un impuls pozitiv de 3 ms, la finalul ciclului de numărare pentru care
a fost programat CI2. Acest impuls se transmite intrării de resetare a CI2, prin dioda
D1.
Este suficient deci, să programăm întrerupătoarele micro-switch în aşa fel încât
să obţinem impulsul de resetare, după numărul de ture care corespund unui kilometru.
Porţile III şi IV din CI3 constituie un trigger Schmitt, care“verticalizează” impulsurile
de resetare ce apar la ieşirea porţii I din CI3.
Numărarea impulsurilor revine circuitelor CI4 şi CI5 de tip CMOS 4033. Ele
avansează în ritmul fronturilor pozitive ale semalelor aplicate pe intrarea CL. Circuitele
integrate 4033 sunt numărătoare-decodoare pentru afişoare cu şapte segmente. Cele
şapte ieşiri (a, b, c, d, e, f, g), se conectează direct la segmentele electroluminiscente
ale afişoarelor cu catod comun. Nu este necesară înserierea rezistenţelor de limitare
a curentului; aceasta se produce automat de către CI 4033.
Citirea rezultatelor este posibilă numai în momentul apăsării push-butonului PB2.
Deoarece ieşirea “Carry” a CI4 (terminal 5), este conectată la ln tra re a CL a CI5,
numărătorul CI4 numără unităţile, iar CI5 numără zecile.
în momentul punerii montajului sub tensiune, condensatorul C9 se încarcă prin
R10, ceea ce conduce la aplicarea unui scurt impuls pozitiv pe intrările de resetare
ale circuitelor CI2, CI4 şi CI5. Resetarea acestor circuite integrate se poate face şi
manual, prin apăsarea push-butonului PB1.
O
Continuare din Figura 311 (a)
Montajul nu necesită reglaje, cu excepţia programării. Prezentăm mai jos, un

exemplu de programare. Presupunem că ne referim la o roată de bicicletă cu diametrul
de 68 cm. aceasta trebuie să facă 468 ture, pentru a totaliza un kilometru. Dar 468 =
2 5 6 + 128 + 64 + 1 6 + 4 (descompus după puterile lui 2). Sub formă binară, numărul
considerat devine:
468 = 2S+ 27 + 26 + 24 + 22
Prin intermediul tabelului de mai jos, numărul binar se scrie aplicând H sau L pe
intrările corespunzătoare:
29 28 27 26 25 24 23 22 21 2°
L H H H L H L H L L
Având în vedere că un întrerupător închis înseam nă nivel H, iar unuia deschis îi

corespunde nivel L, poziţia întrerupătoarelor pentru programarea numărului 468 este
indicată în tabelul următor:
10 9 8 7 6 . 5 4 3 2 1
D I I I D I D I D D
D = deschis, I = închis
După acest model se poate realiza programarea pentru orice număr cuprins între
1 şi 1023 (210-1), domeniu ce include orice variantă posibilă, referitoare la aplicaţia
prezentată.
SEMNALIZATOR AUTO
Montajul constituie o variantă pur electronică a dispozitivelor mecanice de

semnalizare a direcţiei, folosite în mod curent în automobile. Semnalizatorul răspunde
la trei probleme principale:
- g enerea ză un zgom ot care sim u le a ză zgom otul sp e cific d is p o z itiv e lo r
electromecanice;
- pilotează martorul de pe tabloul de bord;
- furnizează o putere de comutare suficientă, pentru a suporta un curent de 7 A.
în schem a din figura 312, CI1 de tip 555 funcţionează ca astabil. Impulsurile de
ieşire sunt aplicate unui amplificator Darlington constituit din cele două tranzistoare
din capsula MJE 3001 (sau echivalent). Controlul martorului de pe tabloul de bord se
realizează prin diodele D1 şi D2, folosite ca poartă logică SAU.
Generarea zgomotului simulator se face prin intermediul CI2 de tip CMOS 4001,
care comandă un buzzer piezoelectric. Două dintre porţile acestui CI formează un
astabil declanşat pe durată foarte scurtă, sincron cu aprinderea lămpilor. Controlul în
impulsuri scurte este asigurat de circuitul de diferenţiere R4, C5/C6.
Deoarece în sistemul electric al unui autoturism apar supratensiuni puternice,
protecţia montajului se face prin intermediul a două diode Zener (DZ1, DZ2, care
stabilizează tensiuni de 12 V/0,4 W).
Tranzistorul Darlington se montează pe radiator. Intrările porţii nefolosite din CI2

se conectează la masă. în funcţie de preferinţele utilizatorului se pot face următoarele
adaptări:
- m o d ifica re a sp e ctra lă a zg o m o tu lu i se ob ţin e prin m o d ific a re a va lo rii
condensatorului C3;
- modificarea amplitudinii şi duratei salvelor de zgomot se pot face prin tatonarea
valorii com ponentelor C5, C6 şi/sau R4;
- modificarea vitezei de comutare se face acţionând asupra valorilor componentelor
C1 şi/sau R2;
- pentru utilizare la6V, se înlocuiesc diodele Z enerde 12V cu diode Zener de 6,8
V, iar R3 va avea 680 ohmi.
TRASOR DE SEMNAL VIDEO
Acest trasor este un generator simplu care produce un semnal video de luminanţă,
fiind foarte util pentru punerea la punct şi depanarea circuitelor video. Prin aplicarea
semnalului produs de trasor la intrarea unui monitor sau la intrarea video a televizorului,
pe ecran apare o miră care prezintă o scară de gri, formată din bare cu luminanţă
descrescătoare.
(q) e te Bjn6y ui atenuuuoo
3
60
_
LU o
> cc S a
c\j
c/>g (5
LU >
-O
m
m
cd
S-.
=3
(e) 0ê ®jn6|j ujp 0jenu!iuoQ
Schema completă a trasorului de semnal video este prezentată în figura 313.

Stabilitatea şi precizia frecvenţei semnalului video sunt asigurate de un oscilator cu cuarţ.
Oscilatorul este realizat prin intermediul celor două inversoare logice incluse în structura
C.l. 4060; acest circuit conţine şi un numărător de 14 biţi, prin intermediul căruia, frecvenţa
cuarţului este divizată la valoarea frecvenţei liniilor. Concret, valoarea cuarţului
egală cu 4 MHz, este divizată cu 256(26), rezultând la ieşirea Q6 a c.o. 4060, un semnal
dreptunghiular cu frecvenţa de 15.625 Hz. Ieşirea Q9 a C.l. 4060 este conectată la termi
nalul 12 al aceluiaşi circuit integrat, ceea ce conduce la resetarea periodică a numărătorului.
Semnalul de sincronizare se obţine prin intermediul unui circuit basculant de tip D;
impulsurile generate de acest circuit au lăţimea de 4 s (valoarea normală este de 4,7 s),
dar această diferenţă nu perturbă funcţionarea bazei de timp din televizor. Circuitul
basculant D, realizat cu 1/2 din C.l. 4013, este resetat odată cu numărătorul din C11.
Un al doilea circuit basculant, realizat cu cealaltă secţiune a C.l. determină durata
semnalului de luminanţă, producând palierul de blanking.
Semnalul de validare a informaţiei de luminanţă este obţinut prin intermediul ieşirilor
Q4 şi Q6 ale C11; acest semnal se aplică pe intrarea de tact a unui numărător decadic
utilizat pentru generarea semnalului de luminanţă. Numărătorul folosit este CI3, de tip
4017; ieşirile acestuia trec succesiv în starea H, după fiecare front crescător al semnalului
de tact. Pentru fiecare front în parte, semnalul de sincronizare prezent la ieşirea Q a CI2
A este adăugat semnalului de luminanţă furnizat de una dintre ieşirile CI3. Din cele zece
ieşiri ale C. 1.4017, în această aplicaţie se folosesc numai cinci; fiecare dintre cele cinci
ieşiri acţionează succesiv o reţea de rezistenţe cu valori diferite. în acest fel, se asigură
o sumare cu pondere succesivă diferită. Ieşirea sumatorului se aplică unui repetor realizat
cu tranzistorulT1. Semnalul de luminanţă este atenuat la valoarea dorită prin intermediul
semireglabilului SR1, şi apoi transmis celui de al doilea repetor, realizat cu tranzistorul
T2. Baza acestui tranzistor este polarizată printr-o diodă Zener de 3,6 V; având în vedere
căderea de tensiune pe D10 şi pe joncţiunea B-E a acestui tranzistor, componenta
continuă a semnalului de ieşire este de aproximativ 2,5 V. Peste această componentă
se regăseşte suprapus semnalul video.TranzistorulT2 asigură numai o amplificare de
curent, pentru a permite realizarea unei impedanţe scăzute de ieşire, fixată la valoarea
standard de 75 fi, prin intermediul rezistorului R16.
Pentru reglajul trasorului, ieşirea acestuia se conectează la un televizor; dacă
imaginea prezintă rupturi, înseamnă că frecvenţa de linii generată de CI1 nu este
foarte precisă. Pentru a corecta frecvenţa la valoarea standard, se conectează un
DFM la terminalul 13 al CI2 şi se tatonează valorile condensatoarelor C1 şi C2, până
când frecvenţmetrul indică frecvenţa de 15625 Hz.
Alim entarea s-a făcut la 12V pentru a obţine un semnal de ieşire cu amplificare
mare. Se pot folosi şi tensiuni de alimentare de 9 sau 5 V, cu precizarea că valoarea
acestei tensiuni, influenţează frecventa de oscilaţie.
VÂNĂTOARE CU ULTRASUNETE
După unii specialişti, ultrasunetele produc repulsie şoarecilor şi şobolanilor, precum
şi altor “vătămători”. Acest efect de repulsie se obţine mai ales dacă frecvenţa emisă
este în continuă variaţie; animalele şi insectele se obişnuiesc repede cu un semnal de
frecvenţă fixă. Montajul propus generează un semnal ultrasonor a cărui frecvenţă
variază permanent între 20 şi 40 kHz; în acest fel, orice posibilitate de acomodare
este eliminată. Deoarece generatorul este prevăzut cu un etaj de ieşire cu o putere
suficientă, utilizarea sa în localuri cu suprafaţă mare, nu ridică probleme.
în schema din figura 314, CI1 de tip 555 este folosit ca oscilator astabil, dar
contrar modului obişnuit de folosire, aici se exploatează intrarea de modulaţie
(terminalul 5). Această intrare primeşte o fracţiune din tensiunea alternativă de 50 Hz,
ceea ce face ca frecvenţa ultrasunetelor să varieze în acest ritm. Ieşirea CI1 atacă
direct o pereche de tranzistoare complementare şi după o inversare cu CI2 de tip
CMOS 4049, o altă pereche identică. Pentru a furniza un curent de bază suficient
pentru tranzistoareleT2 şiT4, toate inversoarele din CI2 sunt conectate în paralel.
Difuzorul conectat între punctele mediane ale celor două perechi de tranzistoare,
primeşte astfel o tensiune vârf-vârf egală cu dublul tensiunii de alimentare, ceea ce
conduce la obţinerea unei puteri de patru ori mai mare, raportat la un etaj clasic de
ieşire. Având în vedere frecvenţa semnalelor cu care se operează în această aplicaţie,
este evident că difzorul va fi un tweeter piezo capabil să “urce” până în vecinătatea
frecvenţei de 40 kHz, ceea ce nu este cazul oricărui tweeter de pe piaţă. Tranzistoarele
de putere se pot plasa două câte două la 90°, pentru a le putea monta pe două radiatoare
separate, fără accesorii de izolare (colectoarele tranzistoarelorT 1 şiT2 au punct comun,
ca dealtfel şi perecheaT3, T4).TranzistoareleT1 -T4 pot fi montate pe un singur radia
tor, dar este necesară izolarea cu mica şi rondele de sprijin. Funcţionarea este imediată,
fără a fi nevoie de reglaje. în timpul funcţionării nu se aude nimic; dacă în apropiere se
află un câine sau o pisică, s-ar putea să nu aprecieze acest tratam ent...
(LE HAUT-PAR 'JR 1856/1997)
N.A. Se pot înlocui tranzistoarele TIP 30, TIP 31 cu tranzistoarele BD 137, BD 138.
3 6 5 Scheme p ra c tic e cu c irc u ite in te g ra te C M O S 445
ICM OSJ GENERATOR DE SUNET
In schema din figura 315, cele şase inversoare din structura CI1 de tip CMOS
4069, îm preună cu componentele aferente, formează trei generatoare astabile care
produc semnale de frecvenţe diferite. Aceste semnale sunt aplicate două câte două,
sumatoarelor realizate cu porţile II şi III din CI2 de tip CMOS 4011. Poarta I din acest
CI2 este folosită ca inversor, iar poarta IV are rol dublu: sumator final şi driver pentru
traductorul electroacustic de tip piezoceramic.
Sonorităţile produse de către acest generator pot fi uşor modificate prin schimbarea
valorii condensatoarelor C 1, C2 şi C3.
Tensiunea de alimentare a montajului este cuprinsă între 4,5 şi 15 V.
•O
bxj
E
AMPLIFICATOR CU CÂŞTIG
s CONTROLAT
în figura 316 se prezintă schem a unui am plificator stereo cu câştig controlat

digital, în 16 paşi. A m plificatorul de tensiune este constituit dintr-un am plificator
operaţional dublu C I1 , în a cărui buclă de reacţie a fost introdusă o reţea serie de
rezistenţe a cărei valoare este controlată digital. Controlul digital al acestei reţele de
rezistenţe se face prin interm ediul com utatoarelor electronice din CI2, CI3 de tip
CMOS 4066.
Rezistenţa între punctele a, b respectiv c, d este determinată de cuvântul digital
de control (ABCD), aplicat celor două CI 4066. Pentru o anumită comandă, unul sau
mai multe comutatoare electronice scurtcircuitează una sau mai multe rezistenţe din
bucla de reacţie a amplificatorului operaţional. în tabel sunt arătate dependenţa dintre
cuvintele de cod binare şi rezistenţa din bucla de reacţie, precum şi amplificarea în
tensiune a montajului.
D c B A R(£2) Au
0 0 0 0 159 15,9
0 0 0 1 149 14,9
0 0 1 0 139 13,9
0 0 1 1 129 12,9
0 1 0 0 112 11,2
0 1 0 1 102 10,2
0 1 1 0 92 9,2
0 1 1 1 82 8,2
1 0 0 0 77 7,7
1 0 0 1 67 6,7
1 0 1 0 47 4,7
1 0 1 1 37 3,7
1 1 0 0 30 3,0
1 1 0 1 20 2,0
în momentul punerii sub tensiune a montajului, datorită grupului R15, C5, conectat
la terminalul 11 (PRESET ENABLE) al numărătorului CI4 de tip CMOS 40193, va fi
selectată comanda 0001, corespunzătoare unei amplificări Au = 7,7. S-a ales această
amplificare medie la pornire, pentru a nu suprasatura amplificatorul de putere asociat.
Porţile III şi IV din CI5 de tip CMOS 4011 formează un generator de semnal de
tact cu frecvenţa de circa 0,5 Hz. Semnalul de tact este aplicat porţilor I şi II care
comandă modul de numărare (înainte/înapoi) a impulsurilor de tact de către CI4 40193.
în mod normal, porţile I şi II sunt blocate de către potenţialul intrărilor 1 şi 6. La
atingerea cu degetul a senzorului S1, poarta l'se deschide, iar impulsurile de tact
ajung pe terminalul 4 (CLOCK DOWN) al circuitului numărător 40193. Acest fapt va
determina schimbarea comenzii binare şi, implicit, schimbarea factorului de amplificare
(în cazul de faţă amplificarea se măreşte cu unul sau mai mulţi paşi, în funcţie de
timpul cât se ţine degetul pe sensorul S1). Atingerea cu degetul a senzorului S2 con
duce la micşorarea amplificării.
Amplificatorul operaţional dublu CI1 poate fi TL082, B082, LF 353 sau LM/BM747;
în lipsa acestora se pot folosi două circuite integrate de tip ROB101 sau chiar (3A741.
(MILIAN OROS, TEHNIUM 3/1991)
~ Q
.
! d- ! H i n W 3 1 S I S V I
co
o cn
o
c3
OJ
o Z3
txO
U-
00
IO
co
O
PROTECŢIE PENTRU SISTEME HI-FI

Dacă riscul de a uita un sistem Hi-Fi în funcţiune este redus când ascultăm muzica
preferată, nu acelaşi lucru se poate spune atunci când aceasta se foloseşte numai ca
fond sonor. în această situaţie, după terminarea unei casete sau a unui CD, este posibil ca
sistemul să fie uitat sub tensiune ore întregi, sau chiar o zi. Aparatele electronice moderne
sunt proiectate să suporte fără probleme o asemenea durată de funcţionare, dar consumul
de curent nu poate fi neglijat. Pe de altă parte, dacă această durată de funcţionare se
prelungeşte, pot apărea defecţiuni datorate încălzirii excesive, a scurtcircuitelor etc.
Montajul propus în schema din figura 317 asigură oprirea automată a unui sistem
Hi-Fi, sau a oricărui alt aparat “sonor", după detecţia unei pauze de câteva minute.
Primul amplificator operaţional din structura C11 de tip LM358, este configurat ca
amplificator inversor, cu câştig reglabil între 1 şi 50. Amplificatorul admite tensiuni de
intrare foarte diferite, de la câteva zeci de milivolţi, până la sute de milivolţi. Cel de al
doilea amplificator operaţional constituie un comparator de tensiune care furnizează
la ieşire semnale cvasidreptunghiulare, suficiente pentru scopul propus. Aceste
semnale sunt formate prin porţile de tip trigger Schmitt conţinute în prima jumătate din
CI2 de tip CMOS 4093, şi încarcă condensatorul C5, prin dioda D1. Datorită acesteia
din urmă, C5 nu se poate descărca decât prin R7, ceea ce, datorită valorilor acestor
componente, necesită un oarecare timp. Atâta timp cît descărcarea nu a atins un
anumit prag, tranzistorul T1 este menţinut în stare de conducţie prin intermediul porţilor
III şi IV din CI2. în acest fel, releul Re este atras şi prin contactele sale se asigură
alim entarea aparatelor supravegheate. După o pauză cu o durată suficientă,
condensatorul C5 se poate descărca până la nivelul care provoacă eliberarea releului
şi oprirea alimentării sistemului Hi-Fi, dar şi a montajului de protecţie.
Push-butonul PB cuplat în paralel pe contactele releului este absolut necesar pentru pornirea
întregului ansamblu şi joacă rolul întrerupătorului pornit/oprit din instalaţia supravegheată.
Semnalul audio utilizat pentru comanda sistemului de protecţie poate proveni din
diferite puncte ale sistemului Hi-Fi, în care amplitudinea este de câteva zeci de milivolţi;
recomandăm folosirea ieşirii de linie care asigură un nivel suficient.
Singurul reglaj al acestui montaj constă în reglarea semireglabilului SR1, în aşa fel
încât releul să rămână atras si pe durata secvenţelor pianissimo.
N.A. CI LM358 poate fi tnlocuit cu echivalentul său românesc (3M358, sau cu două amplificatoare
operaţionale din structura cvadruplului [5M324.
INDICATOR AL PUTERII DE VÂRF

Pentru evitarea supraîncărcării sistemelor acustice se folosesc de obicei indicatoare
de putere conectate la ieşirea amplificatoarelor de joasă frecvenţă. Indicatorul trebuie
să ofere o informaţie corectă, indiferent de durata manifestării supraîncărcării.
în schema din figura 318 este prezentat un indicator analogic realizat cu circuite
integrate digitale. Semnalul de la ieşirea amplificatorului de audiofrecvenţă este redresat
prin interm ediul diodei D1. Sarcina diodei de redresare o constituie cele patru
semireglabile conectate în paralel.
Să urmărim funcţionarea unui canal din indicatorul prezentat. Prin SR1, care
stabileşte pragul de declanşare, o parte din semnalul de intrare se aplică pe una dintre
intrările porţii I din CI1 de tip CMOS 4001. Pe cealaltă intrare se aplică prin C2, tensiunea
de reacţie de la ieşirea porţii; datorită acestei configuraţii, poarta nu comută instantaneu,
ci după circa 500 ms.
Folosirea CI2 de tip CMOS 4030/4070 în configuraţia prezentată face ca, indiferent
de moment, să fie aprinsă o singură lampă indicatoare, corespunzătoare puterii
instantanee curente. Lămpile cu incandescenţă L1-L4 se montează în plafoniere
colorate. Pentru identificare, culorile vor fi: verde (pentru puteri de 1 W), alb (pentru 3
W), portocaliu (pentru 10 W) şi roşu (pentru 30 W). Reglajul indicatorului constă în
determinarea poziţiei celor patru cursoare ale semireglabilelor SR1-SR4, pentru care
pragurile de declanşare corespund puterilor 1,3 ,1 0 şi 30 W. Reglajul se face în prezenţa
unui semnal de intrare provenit de la un generator de semnal sinusoidal cu frecvenţa
de 1 KHz. Nivelul maxim nu trebuie să depăşească puterea maxim admisă pentru
sistemul acustic folosit.
(HI-FI NEW S & RECORD R EVIEW 10/1980)
N.A. într-o variantă mai ieftină, se exclud tranzistoarele T1-T4, iar în locul lămpilor L1-L4 se
folosesc LED-uri, conectate la plusul sursei de alimentare şi la rezistenţele de limitare R10-R13, a
căror valoare se reduce la 680 ohmi.
AIDE-MEMOIRE PERIODIC
în scopul a ju to ră rii m e m oriei slabe, un e o ri recurgem la d ive rse s u b te rfu g ii

pentru a ne am inti de o întâlnire sau de altă obligaţie im portantă. Unii îşi notează
pe o h â rtie ce au de fă cu t, dar fie că uită să o cite a s c ă , fie că o pierd. A lţii
a p e lea ză , cu mai m ult sau mai puţin su cces, la tra d iţio n a lu l “ nod de batistă ".
Pentru a vă sim p lifica viaţa, propunem să realizaţi un mic m ontaj electronic,
care va lan sa p e rio d ic câ te va se m n a le sonore, o b lig în d u -v ă să vă re a m in tiţi
pentru ce aţi pus în fu n c ţiu n e a cest m ontaj. O sim plă a cţiu n e a su p ra unui mic
în tre ru p ă to r b lo ch ea ză to ta l se m n a lu l sonor, care în s ă va reveni pu ţin mai
târziu , până veţi decide a-l reduce la tăcere pe a cest “sclav" electronic deosebit
de p e rse ve re n t în a fa ce zgom ot.
M ontajul a cărui schem ă este p re ze n ta tă în fig u r a 319 se b a zează în sp e
cial pe u tiliz a re a CU de tip C M O S 40 6 0 . La p u n e re a sub te n s iu n e , prin
in te rm e d iu l co n d e n s a to ru lu i C 1 , pe in tra re a R E S E T (te rm in a lu l 12), se a p lică
un s c u rt im puls pozitiv. N u m ă ră to ru l din CI1 este adus la zero şi în ce p e un
ciclu de num ărare. Pe term inalul 7 (ieşirea Q4), apare un sem nal d re p tunghiular
cu o perioadă de circa 4 secunde (când SR1 se află la jum ă ta te a cursei). Starea
H a a ce stu i sem nal d u re a ză 2 secunde şi este a p lica tă pe te rm in a lu l 8 al porţii
III din CI2 de tip CM OS 4081. A ce a stă p o a rtă co n tro le a ză logic a sta b ilul audio
realizat cu trig g e ru l I din CI3 de tip CMOS 4093. Pentru ca a sta b ilul să producă
oscila ţii, p oarta III din CI2 tre b u ie să p rezinte la ieşire nivel logic H. A ce a sta se
în tâ m p lă numai atunci când şi pe te rm in a lu l 9 al p o rţii III din CI2 se a plică nivel
H, de la ieşirea Q 14. P entru a c e a sta tre b u ie în să a şte p ta t 34 de m inute de la
alim e n ta re a m ontajului (durată reglabilă prin SR1).
Pe te rm in a lu l 5 (ie şire a Q5), apare un im puls cu d u rata dublă faţă de cel de
la ie ş ire a Q 4, im p u ls c a re a p lic a t p o rţii II d in C I2 , a s ig u ră re s e ta re a
n u m ă ră to ru lu i din C I1 . Din a ce st m om ent, c ic lu l se reia.
F recvenţa se m na lu lu i so n o r d e pinde de v a lo rile co m p o n e n te lo r SR2 şi C3;
este recom a ndat ca prin in te rm e d iu l lui SR2 să se a sig u re o va lo a re a p ro p ia tă
de fre cve n ţa de rezo n a n ţă a tra d u c to ru lu i piezo. P uterea a c u s tic ă este m ă rită
şi datorită alim entării traductorului piezo cu tensiune în opoziţie de fază, datorită
in ve rsă rii logice pro d u să de p o a rta III din C I3 4093.
M o n ta ju l se a lim e n te a z ă de la o b a te rie de 9 V, tip 6F22, şi „c o n su m ă " un
cu re n t de circa 1,2 mA.
(L E H A U T -P A R LE U R 1861/1997)
PLUVIOMETRU ELECTRONIC
—-
P lu v io m e tru l e s te un in s tru m e n t cu c a re s e a p re c ia z ă c a n tita te a

p re c ip ita ţiilo r căzute în tr-u n loc d e te rm in a t. Un p lu v io m e tru o b iş n u it, cu citire
d ire c tă ,c o n s tă d in tr-u n re c ip ie n t gradat, p la sa t sub o p â ln ie a că re i secţiu n e
receptoare este cu noscută. E xistă multe alte soluţii o rig in a le care stau la baza
re a liz ă rii plu vio m e tre lo r. în cele ce u rm e a ză prezentăm un p lu v io m e tru e le c
tro n ic ca re c o le c te a z ă p ic ă tu rile de a p ă c ă z u te pe o s u p ra fa ţă d a tă şi
co n ve rte şte a ce a stă ca n tita te de apă în tr-o în ă lţim e e x p rim a tă în m ilim e tri.
în schem a din figu ra 320, im pulsurile produse de astabilul realizat cu porţile
II şi III din CI1 de tip C M OS 4093, su n t tra n sm ise num ai dacă p ica tu rile de apă
vin în co n ta ct cu doi e le ctro zi fo a rte apro p ia ţi, care fo rm e a ză sonda de ploaie.
Când apa pune în contact cei doi electrozi, im pulsurile trec prin condensatoarele
C3 şi C1 spre p o a rta I din C11. U tiliz a re a se m n a lu lu i a lte rn a tiv pe cei doi
electrozi evită distrugerea prem atură a acestora datorită efectului de electroliză,
in e vitabil în cu rent continuu.
Pentru a a ting e un m ilim e tru de apă pe o su p ra fa ţă de 1 m2, tre b u ie să
cadă fo a rte m ulte p ică tu ri de apă, ceea ce co re sp u n d e unui n u m ă r rid ic a t de
im pulsuri la ieşirea porţii I. De aceea, se în se ria ză un n u m ă ră to r/d ivizo r C I2 de
tip C M O S 4020, care d ivize a ză sem nalul a p lica t pe in tra re a sa (te rm in a lu l 10).
P recizăm că fa cto ru l de d iviza re la ie ş irile c o re s p u n z ă to a re te rm in a le lo r 6, 1,
2 şi 3 este egal cu 2 la p u te rile 7, 12, 13 şi 14. S electarea fa cto ru lu i de divizare
se face prin inte rm e d iu l blo cu lu i de în tre ru p ă to a re 11-14 (m ini-D IL).
R e s e ta re a C I2 se fa c e în m o m e n tu l p u n e rii s u b te n s iu n e , d a to rită
c o n d e n s a to ru lu i C4 care p ro d u ce un s c u rt im p u ls pozitiv.
F iecare im puls care p ro vin e de la d iv iz o r este a p lic a t in tră rii de ta c t a CI3
de tip C M O S 4017, prin p o a rta IV din C U , fo lo s ită ca inversor. C I3 4017 este
un n u m ă ră to r zecim al ale că ru i ie şiri s u n t a ctiva te su ccesiv, în tr-o ordine
n e sch im b a tă . F iecare ie şire co n tro le a z ă un LED, care v iz u a liz e a z ă de fapt,
în ă lţim e a a tinsă de apă.
P u sh -b u to n u l PB de la b o rn e le c o n d e n s a to ru lu i C7 a s ig u ră re s e ta re a
m a nuală a a fişa ju lu i, sim u lâ n d g o lire a c o m p le tă a p lu v io m e tru lu i în ve d e re a
altei p erioade de m ăsurare.
P entru co n fe cţio n a re a c a p ta to ru lu i e x te rio r se fo lo se şte o p â ln ie de m a te
rial p la stic, care adu n ă p ică tu rile de p loaie. Un dop poros, c o n s titu it d in tr-o
b u ca tă de S C O TC H B R IT E , a s tu p ă o rific iu l de jo s al p â ln ie i fa v o riz â n d
pro ducere a unor picături de apă regulate (în locul m a terialului poros m enţionat
m ai sus, se poate fo lo si orice fel de burete sp o n gio s sau c h ia r m a te ria l te x til).
P icătură cu picătură, apa va cădea pe doi e lectrozi m etalici fo a rte a p ropiaţi
şi în clin a ţi în jos, pentru fa c ilita re a e vacuării rapide a apei.în tim pul co ntactului
s ta b ilit de apă în tre cei doi e le c tro z i se tra n s m it im p u lsu ri rapide care sunt
diviza te , num ărate şi afişate.
Pentru reglajul p lu vio m e tru lu i se ia o can tita te cunoscută de apă şi se varsă
în pâlnia colecto are . Apoi, se în ce a rcă prin SR1 şi unul d in tre în tre ru p ă to a re le
11-14, să se o b ţin ă va lo a re a în m ilim e tri, c o re s p u n z ă to a re ace ste i ca n tită ţi.
Este recom anda tă şi ta to n a re a d ista n ţe i d in tre e le ctro zi.

320.
Figura
DETECTOR DE FUM
Detectarea fumului care precede de cele mai multe ori un incendiu, poate limita
consecinţele catastrofice ale acestuia. Principiul pe care se bazează funcţionarea
montajului prezentat mai jos, constă în detectarea opacităţii aerului, datorită fumului.
Pentru aceasta se construieşte un captator format dintr-un LED şi o fotodiodă, distanţate
la 2.. .3 cm, cu axele optice bine aliniate. Pentru a diminua influenţa luminii ambiante,
dar şi pentru că fumul prezintă o absorbţie puternică pentru această lungime de undă,
se apelează la radiaţia în infraroşu. în consecinţă, captatorul este format dintr-un LED
cu emisie în infraroşu şi un fototranzistorsau o fotodiodă, sensibile la infraroşu. Pentru
a reduce consumul montajului, LED-ul nu se alimentează în permanenţă, cl la intervale
regulate produse prin intermediul unui oscilator de frecvenţă foarte joasă.
. După cum se poate observa în schema din figura 321 oscilatorul de frecvenţă
foarte joasă este realizat cu CI1 de tip 555, şi alimentează prin tranzistorul T 1 , LED-
urile L1 şi L2. Dintre aceste două LED-uri, numai L1 emite în infraroşu; LED-ul L2
emite în domeniul vizibil şi este util pentru controlul funcţionării, semnalizând prin
aprindere intermitentă.
în absenţa fumului, fotodioda PH1 este luminată, şi deci conduce puternic; în»
această situaţie, pe intrarea neinversoare a comparatorului realizat cu CI3 de tip 741,
se aplică nivel logic L. Ieşirea comparatorului se va afla de asemenea la nivel logic L,
în stare normală.
Ieşirea porţii II din CI2 de tip CMOS 4093 se află la nivel logic H, ceea ce conduce
la saturarea tranzistorului T2. Nivleul L de pe colectorul acestui tranzistor nu
influenţează bistabilul CI4 de tip CMOS 4013, a cărui ieşire Q prezintă nivel logic L din
cauza elem entelor R8, C3, care asigură resetarea automată, odată cu alimentarea
montajului. Din această cauză, atât poarta IV din CI2 cât şi tranzistorulT3, sunt blocate.
Releul Re1 este eliberat, iar LED-ul L3 este stins, semnalizând starea de veghe a
montajului.
în prezenţa fumului, cantitatea de lumină ajunsă pe fotodiodă se reduce, ceea ce
face ca ieşirea comparatorului CI3 să treacă la nivel H. Ca şi pe durata fazei de luminare
normală, poarta I din CI2, autorizează funcţionarea porţii II, ieşirea acesteia din urmă
trecând la nivel L. Drept urmare, tranzistorul T2 se blochează, generând un front
crescător în circuitul de colector. Acesta modifică starea bistabilului Cl4, care nu poate
reveni în starea iniţială, din cauza conexiunii permanente dintre intrarea D (terminal 9-
CI4) şi plusul sursei de alimentare. Ieşirea Q a bistabilului (terminal 13-CI4), trece la
nivel H, care deblochează poarta IV configurată ca oscilator audio, activând buzzerul
piezo conectat la ieşirea porţii III. în acelaşi timp, tranzistorul T3 se deblochează
activând releul Re1 şi LED-ul L3.
D eoarece alarm a rămâne mem orizată de bistabilul CI4, sistemul de avertizare
şi/sau execuţie co n tro la t prin co n ta cte le releului, nu poate fi o prit decât prin
stin gerea sursei de fum , urm ată de reactivarea d etectorului p rintr-o apăsare pe
push-butonul PB1.
Pentru reglaje se poziţionează cursorul semireglabilului SR1 la jumătatea cursei
şi se alimentează montajul. Dacă totul este în ordine, LED-ul L2 se va aprinde circa
5 s, iarbuzzerul şi releul rămân neactivate. în caz contrar, se reajustează alinierea
optică a cuplului LED-fotodiodă (aşa încât să avem certitudinea că fotodioda “vede“
LED-ul), şi apoi se revine asupra reglajului SR1 până la obţinerea celor sus amintite.
După aceste operaţii, resetaţi bistabilul prin apăsare pe push-butonul PB1.
Introduceţi o bucată de material plastic translucid (dar nu perfect transparent), între
LED şi fotodiodă. După prima aprindere a LED-ului L2 va urma declanşarea alarmei.
Dacă nu se întâm plă acest lucru, reveniţi asupra reglajului SR1.
Cele două componente ale captatorului pot fi de orice provenienţă, cu precizarea

că ambele trebuie'să funcţioneze în infraroşu. Dacă fotodioda este încapsulată în
material transparent, ea va fi prevăzută cu un filtru infraroşu, care se poate realiza
uşor, dintr-o bucată de peliculă pentru dispozitive, developată fără a fi fost expusă.
Captatorul format din LED şi fotodioda asociată se plasează în locurile în care se
află surse potenţiale de incendiu. Captatorul va fi în aşa fel orientat încât fotodioda să
nu recepteze o radiaţie infraroşie puternică, alta decât cea provenită de la LED-ul cu
care este cuplată optic. Reamintim că lămpile cu incandescenţă şi sursele de căldură
(radiatoare, plite de bucătărie), generează radiaţii infraroşii puternice, care pot declanşa
alarma, în absenta fumului.
(d) L2 S ejn6y ui ejenujiuoo
Figura 321 (b).

CC o
co
o O
CO
O O - iş t N
o o
_i
co
o
o
OJ
O
jt
co
ra o
( b ) i.ge e jn 6 y u p ejBninjuoo
♦
458
o+10V
3 6 5 S c h e m e p r a c t ic e c u c ir c u it e in t e g r a t e C M O S
Figura 322.
OSCILATOR COMANDAT DIGITAL

Pentru înlăturarea unor dezavantaje specifice oscilatoarelor RC cu frecvenţă
variabilă, se propune o variantă de oscilator a cărui com andă nu presupune
condensatoare variabile sau potenţiometre.
Schema unui oscilator comandat digital este prezentată în figura 322 şi se bazează
pe folosirea comutatoarelor electronice conţinute în CI3 de tip CMOS 4066. Aceste
comutatoare, comandate digital de către CI2 de tip CMOS 40193, modifică valoarea
rezistenţei din configuraţia unui oscilator astabil. Astabilul este format din inversoarele
III, IV din CI1 de tip CMOS 4069; frecvenţa oscilaţiilor este determinată de valoarea
condensatorului Cx şi reţeaua de rezistenţe calibrate R, 2R, 4R, 8R. în funcţie de
starea comutatoarelor din CI3 4066, rezistenţa echivalentă a acestei reţele poate lua
valori cuprinse între R şi 16R, iar astabilul va genera 16 valori discrete ale frecvenţei.
Schim barea frecvenţei se com andă prin interm ediul com utatoarelor K1, K2
asociate terminalelor 4 şi 5 ale CI2 40193. La apăsarea tastei K1, frecvenţa scade, iar
la apăsarea tastei K2, frecvenţa creşte. Trecerea de la o valoare la alta de frecvenţă
se face la fiecare secundă ca urmare a impulsurilor furnizate de generatorul de tact
realizat cu inversoarele I şi II din CI1 4069. La încetarea apăsării tastei (K1 sau K2),
schimbarea frecvenţei încetează şi se memorează valoarea respectivă, până la
aplicarea unei noi comenzi. Oscilatorul digital are două ieşiri complementare, care
prezintă semnale în antifază. Generatorul prezentat este util în laboratoare sau ateliere
service, unde numărul manipulărilor este ridicat.
(N. ANDREESCU, TEHNIUM 10/1990)
MĂSURAREA FRECVENŢELOR FOARTE JOASE

ce urmează se prezintă o tehnică interesantă de măsurare a frecvenţelor
foarte joase, bazată pe multiplicarea frecvenţei, cu circuite PLL.
Schema din figura 323 prezintă un montaj, care asociat unui frecvenţmetru digi
tal obişnuit, permite măsurarea rapidă a frecvenţelor foarte joase, cu maximă precizie.
Acest montaj poate fi util pentru măsurarea frecvenţei reţelei electrice de c.a., a bazelor
de timp din diverse programatoare, temporizatoare, cronometre, osciloscoape şi
frecvenţmetre speciale de frecvenţă joasă, a frecvenţei de modulaţie a tactului din
liniile de întârziere, a stroboscoapelor, a generatoarelor subsonice din sintetizoare,
sau din aparatura electronică medicală. Măsurarea rapidă şi precisă a frecvenţelor
foarte joase este importantă şi în operaţiile de reglare/etalonare din domeniul orologeriei
electronice. Se ştie că frecvenţmetrele digitale uzuale, nu asigură suficientă precizie
la m ăsurarea frecvenţelor sub 10 Hz, iar durata dintre două afişări consecutive este
de 10 sau 100 s (în funcţie de valorile standardizate ale bazei de timp care controlează
poarta prin care trec impulsurile a căror frecvenţă urmează a fi măsurată).
Pentru măsurarea frecvenţelor foarte joase sunt cunoscute diferite metode, dar
ele sunt complexe, costisitoare şi imprecise. O metodă simplă, deosebit de accesibilă
electroniştilor amatori, constă în multiplicarea frecvenţei ce urmează a fi măsurată pe
un frecvenţmetru digital. Aşa de exemplu, prin adoptarea unor multiplicări de 100 sau
1000, devine posibilă măsurarea rapidă şi precisă a frecvenţelor foarte joase, pe
frecvenţmetre digitale uzuale.
Multiplicarea frecvenţei se realizează prin intermediul buclelor cu calare pe fază
(PLL), la care se întrerupe conexiunea dintre oscilatorul controlat în tensiune şi *
comparatorul de fază, inserând între aceste blocuri, un divizor de frecvenţă realizat
cu numărătoare. La ieşirea oscilatorului controlat în tensiune se obţine multiplul dorit
al frecvenţei de intrare.
După cum se poate observa în scherpă, semnalul ce urmează a tl măsurat, este

aplicat la intrarea inversoare a com paratorului realizat cu CI1 de tip LM311.
Comparatorul transform ă semnalul de intrare într-un semnal dreptunghiular care se
aplică la intrarea PLL-ului CI2 de tip CMOS 4046. Semnalul de la ieşirea oscilatorului
controlat în tensiune (prezent pe term inalul 4-CI2), se aplică la intrarea unui
frecvenţmetru digital obişnuit. Frecvenţa de ieşire, fo, este de 100 ori mai mare decât
frecvenţa fi, aplicată la intrarea comparatorului. IeşireaVCO-ului din PLL, atacă simultan
şi divizorul format din cele două numărătoare CI3 şi CI4, de tip CMOS 4018, care
divizează semnalul cu 100. Ieşirea CI4 este aplicată intrării comparatorului de fază
din PLL (terminal 3-CI2). în acest fel, se asigură calarea VCO-ului pe o frecvenţă de
100 de ori mai mare decât cea aplicată la intrare.
Multiplicatorul nu presupune reglaje, el funcţionând de la prima încercare, cu condiţia
respectării întocmai a schemei.
(POPULAR ELECTRONICS, N ovem ber 1989)
N.A. CI1 de tip LM311 poate fi înlocuit cu ROB311 în capsula TO-116 sau MP-48; dacă se
foloseşte ROB311 în capsula TO-99, se impune renumerotarea terminalelor în schemă.
CEAS PENTRU SUPRAVEGHEREA

TIMPULUI DE PARCARE
Orice conducător auto se teme să nu găsească la întoarcere, pe parbrizul maşinii,

o chitanţă de amendă pentru depăşirea timpului de parcare. Pentru evitarea acestor
situaţii, se propune construcţia unui montaj miniatură care poate fi introdus în buzunar
şi care, după scurgerea timpului programat, declanşează o alarmă optică şi acustică.
Prin intermediul a trei comutatoare pot fi programate perioade cuprinse între 15 şi
105 minute. După expirarea timpului preselectat, montajul emite un sunet şi aprinde
interm itent un L.ED. După circa 2 minute, aparatul se opreşte singur, dacă nu a fost
oprit mai devreme prin acţionarea comutatorului S4. Pentru reducerea la maximum a
consumului de energie, montajul a fost realizat cu Ci CMOS.
în schema din figura 324, generatorul de tact al temporizatorului este construit cu
poarta I din CI1 de tip CMOS 4023 şi inversorul I din CI2 de tip CMOS 4049. Impulsurile
produse de acest generator au frecvenţa de circa 2,5 Hz şi sunt aplicate pe intrarea
de tact a CI3 de tip CMOS 4020. La ieşirile Q12, Q13 şi Q14 ale CI3 obţinem divizări
aie frecvenţei de tact prin 2 '2, 2 13 şi 2 14. Prin comutatoarele S1, S2 şi S3, ieşirile
numărătorului binar CMOS 4020 pot fi conectate la intrările porţii II din Ci 1 Dacă
numai comutatorul S1 este conectat la ieşirea Q i 2 a numărătorului binar, iar celelalte
două intrări sunt conectate prin S2 şi S3 la nivel logic H, ceasul declanşează alarma
după 15 minute. Procedând identic cu comutatoarele S2 şi S3, alarma este declanşată
după 30, respectiv 60 minute. Comutatoarele pot fi conectate şi concomitent; în acest
fel, se adună perioadele selectate. Dacă de exemplu, comutatorul S2 este conectat la
ieşirea Q13 şi S3 la Q14, alarma se va declanşa după 90 minute.
Generatorul de tact comandă şi un astabil audio realizat cu poarta III din CI1 şi
inversorul III din CI2. După expirarea perioadei stabilite prin comutatoarele S1. S2,
S3, toate intrările porţii II din Cl 1 se află la nivel logic H. în această situaţie, astabilul
audio este acţionat intermitent, cu frecvenţa generatorului de tact.
Prin inversorul VI al CI2, semnalul audio este aplicat unui traductor electroacustic
cu impedanţa mai mare de 500 ohmi. Inversorul V al aceluiaşi CI2, comandă aprinderea
intermitentă a LED-ului L1.
Diodele D1, D2 şi rezistenţa R5 formează o poartă SI căre deconectează automat
alarm a după circa 2 minute, prin ieşirea Q9 a numărătorului binar. în acest caz, pe
ieşirea inversorului IV se află nivel logic L, care blochează atât generatorul de tact, cât
şi astabilul audio.
La o nouă conectare a aparatului, prin S4, numărătorul binar este iniţializat prin
condensatorul C1, iar generatorul de tact este reactivat.
Prin intermediul semireglabilului SR1 se reglează frecvenţa de tact la valoarea de
2,5 Hz. Dacă nu se obţine această valoare, se modifică în consecinţă valorile
elem entelor C2 şi R2.
La punerea montajului sub tensiune, se produce un semnal care durează circa 1
minut. SR1 se reglează în aşa fel încât acest semnal să dureze exact 51 secunde,
după conectarea montajului la tensiunea de alimentare.
Sursa de alim entare este constituită din trei baterii celulare cu capacitatea de
20 mAh.

1/2 CI2 4049

DETECTOR DE ASCULTARE A TELEFONULUI
Când două sau mai multe posturi sunt cuplate la aceeaşi linie telefonică, există
posibilitateea ascultării convorbirilor de către persoane aflate în alte încăperi. Atunci
când acest lucru nu este dorit, se poate detecta deschiderea unui post şi se poate
avertiza „intrusul" pentru a renunţa la această îndeletnicire.
Când linia telefonică este liberă, între bornele ei există o diferenţă de potenţial de
circa 84 V. Când se ridică microreceptorul acest potenţial scade la 10.. .18V, în funcţie
de impedanţa postului. Dacă se deschide încă un post, tensiunea scade şi mai mult;
această nouă valoare stă la baza detectării acţiunii de ascultare neautorizată/„ilegală“.
în momentul detectării se „aprinde" intermitent un LED roşu care avertizează utilizatorul
principal că nu este singur pe linie. Apăsând pe un buton, se poate injecta în linie un
discret bip-bip, care invită intrusul să închidă, fără a fi obligaţi să intervenim verbal.
Montajul a cărui schemă este prezentată în figura 325 este conectat la linia
telefonică prin intermediul unei punţi redresoare, care scuteşte utilizatorul de a stabili
polaritatea liniei înainte de a cupla detectorul. Tensiunea provenită de la linia telefonică
este mai întâi divizată prin R3, R4 şi apoi este aplicată comparatorului realizat cu CI1
de tip 741. Presupunând că la intrarea inversoare a comparatorului seaplică o tensiune
de 4 V, iar Ia intrarea neinversoare o tensiune de 5 V (reglabilă prin SR1), la ieşirea
comparatorului pot exista:
- nivel L, dacă linia este liberă;

- nivel L, dacă este deschis un singur post;
- nivel H, dacă două (sau mai multe) posturi sunt deschise simultan.
Apariţia nivelului H la ieşirea comparatorului declanşează oscilatorul controlat,

realizat cu porţile I şi II din CI2 de tip CMOS 4011. Acest oscilator produce impulsuri
cu frecvenţa de 2 Hz. LED-ul roşu L2 semnalizează prin aprindere intermintentă,
detectarea ascultării.
Porţile III şi IV din CI2 4011 formează un alt oscilator controlat. Pentru fiecare
impuls H aplicat pe intrarea 8, el produce la ieşire impulsuri dreptunghiulare cu frecvenţa
de circa 1350 Hz. Prin intermediul semireglabilului SR2, o parte din amplitudinea acestor
impulsuri este transmisă liniei telefonice prin tranzistorul T2, condensatorul C6 şi push-
butonul PB1 (numai când acesta este apăsat). în acest fel „intrusul" este avertizat
printr-un bip-bip, că a fost detectat.
Reglajul montajului se face după conectarea sa la reţeaua electrică de 220 V şi la
linia telefonică. Se măsoară la bornele condensatorului C4, următoarele tensiuni:
- U1, pentru primul post deschis;

- U2, pentru cel de al doilea post deschis.
Se reglează SR1 în aşa fel încât intrarea neinversoare a CI1 (terminalul 3), să se
aplice o tensiune U = (U1 + U2)/2
Nivelul sonor al semnalului de avertizare (bip-bip), se reglează prin intermediul
semireglabilului SR2.
în încheiere, reamintim că montajul se poate cupla la linia telefonică numai după
obţinerea acordului instituţiilor abilitate.
04
cn
=3
txo
-A022 *
IMITATOR
M ontajul a cărui schemă este prezentată în fig u ra 326 produce un sunet

asemănător cu cel al greierului.
Generatorul este format din trei oscilatoare realizate cu porţile I, II şi III din CI1 de
tip CMOS 4093, cu frecvenţă ajustabilă şi un oscilator cu porţile I şi II din CI2 de tip
CMOS 4011, cu factor de umplere reglabil. Celelalte porţi, respectiv IV din CI1 şi II, III
din CI2, comută oscilatoarele în aşa fel încât să genereze trenuri de impulsuri care
simulează sunetele produse de greier.
Semnalul rezultat poate fi ascultat pe un traductor piezoelectric.
(Cl CMOS - MANUAL DE UTILIZARE)
>
+
oo
P-
COMUTATOR PENTRU OSCILOSCOP
Comutatorul electronic a cărui schemă este prezentată în figura 327, permite afişarea
simultană a două semnale pe ecranul unui tub catodic monospot. Elementele de comutaţie
propriu-zise sunt două comutatoare bilaterale din CI1 de tip CMOS 4016. Aceste două
comutatoare bilaterale sunt comandate, pe intrările de control, printr-un semnal de comutaţie
care provine de la CI3, prin intermediul bistabilului CI2, folosit ca divizor cu 2.
în funcţie de sursa semnalului de comutaţie, comutatorul electronic are două moduri
de lucru: CHOP (Chopper) şi ALT (alternare). în primul caz, semnalul de comutaţie
este produs de un astabil realizat cu două porţi din CI3 de tip CMOS 4011. Frecvenţa
impulsurilor dreptunghiulare generate de acest astabil este determinată de valoarea
componentelor R7, C5; pentru valorile indicate în schemă, frecvenţa impulsurilor este
de 300 kHz. Pe intrările de control ale comutatoarelor bilaterale, semnalul de comutaţie
are frecvenţa de 150 kHz, datorită divizării cu 2 prin CI2 de tip CMOS 4013.
Alegerea acestei frecvenţe de comutaţie asigură o vizualizare perfectă a semnalelor
cu frecvenţe până la 20 kHz' fără a introduce distorsiuni liniare sau neliniare.
Pentru vizualizarea semnalelor cu frecvenţă mai mare este recomandată folosirea
comutatorului electronic pe poziţia ALT (alternare). în acest mod de lucru, impulsurile
de control provin de la baza de timp a osciloscopului la care se ataşează comutatorul,
în poziţia ALT, astabilul de 300 kHz este blocat, iar porţile libere ale CI3, formează şi
transmit impulsurile de la baza de timp (B.T.).
Bistabilul CI2 asigură funcţionarea alternativă a celor două canale; pe o perioadă a
bazei de timp conduce un comutator bilateral, iar în perioada următoare conduce
celălalt comutator.
Deoarece acest mod de lucru se foloseşte pentru vizualizarea semnalelor cu
frecvenţă mare, baza de timp a osciloscopului se află pe poziţii corespunzătoare şi
deci viteza de comutare este atât de rapidă încât semnalele par afişate simultan.
Semnalele ce urmează a fi vizualizate sunt aplicate comutatoarelor bilaterale prin
intermediul a două repetoare pe emitor. între intrările comutatoarelor sunt conectate
două potenţiometre pe acelaşi ax, P3, cu ajutorul căruia se poate modifica distanţa
între cele două trasee afişate pe ecran. Modul în care sunt conectate cele două secţiuni
ale potenţiom etrului de poziţionare P3, perm ite nu num ai d istanţarea dar şi
suprapunerea sau inversarea imaginilor vizualizate.
Ieşirile celor două comutatoare bilaterale din CI1, sunt unite între ele; semnalul
complex prezent în acest punct este aplicat intrării Y a osciloscopului. Deoarece
impedanţa acestei intrări este standardizată la 1 MQ nu s-a prevăzut un repetor la
ieşirea comutatorului. Impedanţa de intrare a comutatorului este de circa 200 K£X
Comutatorul poate afişa, în mod normal, semnale analogice sau digitale cu valoarea
maximă de 7,5 V w (2,5 Vrms). Pe poziţia CHOP, banda de trecere considerată la 0 dB,
este cuprinsă între 20 şi 20.000 Hz. Pe poziţia ALT se pot vizualiza semnale cu frecvenţe
până la câţiva MHz. Dacă, din motive asupra cărora nu insistăm aici, între bele două
trasee apar zone luminoase parazite sau îngroşări ale traseelor, se poate încerca
eliminarea lor prin conectarea a două condensatoare de 470... 1000 pF între intrările
conm u tatoa re lor (term inalele 1 şi 3 ale CM) şi masă. A te n ţie ! Dacă aceste
condensatoare rămân în montaj pe poziţia ALT, banda de trecere este limitată la circa
100 kHz. Deoarece consumul total al comutatorului este de numai 2,5 mA, el poate fi
alimentat de la sursa de alimentare a osciloscopului la care se ataşează.
A6+
oc
O-J
XX
SIMULATOR DE PREZENŢĂ
Montajul a cărui schemă este prezentată în figura 328 comandă aprinderea

întâmplătoare a luminilor dintr-o locuinţă, în absenţa locatarilor, pentru descurajarea
unor eventuali infractori.
Schema conţine cinci Cl CMOS:
- CI1 de tip 4060, este un numărător care încorporează şi oscilatorul pentru

baza de timp;
- CI2 de tip 4015 care conţine două registre statice de deplasare;
- CI3 de tip 4093 este un cvadruplu trigger Schmitt;
- CI4 de tip 4077, conţine patru porţi SAU-NU-EXCLUSIV;
- CI5 de tip 4078, format dintr-o poartă SAU-NU cu 8 intrări.
în acest montaj, registrul CI2 şi porţile CI51, C I4II, III, IV şi CI3 III, IV, formează un
generator de secvenţe pseudoaleatoare. Circuitul de sesizare a întunericului este
compus din fotorezistenţa FR şi triggerul Schmitt CI31. Porţile CI41, CI3II şi tranzistorul
T 1 asigură comanda sistemului de iluminat, printr-un element de execuţie (releu, triac).
Dacă fotorezistorul este iluminat numărătorul este resetat. Când intensitatea luminii
incidente scade sub un anumit prag, ieşirea porţii CI3 I trece în L logic, şi numărătorul
începe să funcţioneze. Numărarea va fi întreruptă fie de iluminarea fotorezistorul, fie
de trecerea ieşirii Q14 în H logic.
Generatorul de secvenţe pseudoaleatoare va fi comandat de către una dintre ieşirile
Q9, Q10, Q 12 ale num ă ră to ru lu i. De rem arcat că g e n eratorul de secvenţe
pseudoaleatoare nu se resetează la iluminarea fotorezistorul. Lumina din casă se va
aprinde „întâmplător", atât timp cât ieşirea Q14 a numărătorului este în L logic, şi
fotorezistorul nu este luminat. în acest fel, simulatorul funcţionează numai în timpul
nopţii, reducând consumul de energie electrică.
(C l CMOS - MANUAL DE U TILIZA R E ' ELEKTOR)
BALIZĂ SONORĂ PENTRU MODELE

RADIOTELECOMANDATE
Miniavioanele telecomandate au uneori tendinţa de a se pierde în natură, sau de a

ieşi în afara pistei. Dacă acestea rămân de exemplu, blocate într-un lan cultivat,
proprietarul nu va fi prea încântat să vadă o ceată de modelişti cutreierând câmpul
său, în căutarea aparatului rătăcit. Montajul propus mai jos este destinat a facilita
aceste căutări. Receptorul oricărui avion radiotelecomandat este alimentat de la o
baterie proprie de 4,8 V. Dacă alimentarea aeromodelului nu este întreruptă la aterizare
(când se uită a se face această operaţie sau când se pierde controlul), baliza începe
să funcţioneze. Montajul constă dintr-un avertizor sonor care sem nalizează că
alimentarea receptorului nu a fost întreruptă şi permite localizarea rapidă a unui
aeromodel pierdut.
Conform schemei din figura 329, sistemul este format dintr-un temporizator şi un
avertizor. Temporizatorul foloseşte CI1 de tip CMOS 4060 care conţine un oscilator şi
o serie de divizoare. în această aplicaţie, CI1 este configurat ca m onostabil
neredeclanşabil. La punerea sub tensiune, grupul R1C1 face ca intrarea de resetare

(terminalul 13), să fie la nivel logic H, toate circuitele basculante fiind puse la zero, iar
oscilatorul începe să funcţioneze. La epuizarea duratei de temporizare, ieşirea ultimului
divizor trece în stare H şi comandă prin dioda D1, oprirea oscilatorului; această ieşire
(terminalul 3 al CI1), îşi menţine starea logică până la întreruperea alimentării. Aceeaşi
ieşire comandă tranzistoarele T 1 , T2 şi prin intermediul acestuia din urmă, circuitul
avertizor realizat cu CI2 de tip CMOS 4093. Prima poartă a acestui Cl funcţionează
ca astabil cu raport ciclic 1/10. Poarta II se foloseşte ca inversor pentru semnalul de
comandă a oscilatorului audio realizat cu poarta III. Pentru mărirea puterii sonore,
traductorul piezo se conectează între două puncte aflate în opoziţie de fază, respectiv
terminalele 10 şi 11 ale CI2. Prin intermediul semireglabilului SR1 se acordă frecvenţa
oscilatorului pe o frecvenţă de rezonanţă a traductorului, obţinând o mărire suplimentară
a puterii audio.
Aşa cum se poate observa în schemă, montajul se alimentează de la două surse:
sursa 1 corespunde sursei de alimentare a receptorului, egală cu 4,8 V, iar sursa 2 o
reprezintă o baterie de 9... 12 V, cât mai uşoară. Consumul de curent de la ambele
surse este extrem de redus pentru a asigura o autonomie suficientă, chiar şi atunci
când montajul este uitat sub tensiune. Când se conectează sursa de alimentare +2,
traductorul piezo nu trebuie să producă nici un zgomot.
Valorile indicate în schemă pentru R2, C2, determină o tem porizare de circa 10
minute, la finalul căreia se declanşează semnalul avertizor; dacă se dublează valoarea
condensatorului C2 se dublează şi durata de temporizare.
GENERATOR DE TACT 1 Hz
Generatorul de tact prezentat în schema din figura 330, se alimentează de la

baterie şi poate fi folosit ca generator de tact pentru numărătoare şi ceasuri digitale.
Montajul este realizat cu patru circuite integrate CMOS şi face posibilă obţinerea
frecvenţei de 1 Hz, respectiv 0,5 Hz pornind de la frecvenţa reţelei electrice de 50 Hz.
Semnalul de intrare provine de la câmpul alternativ produs de orice reţea electrică
de c.a „ fiind recepţionat prin intermediul unei „antene" scurte, de circa 4 cm. Semnalul
de 50 Hz este amplificat de către cele trei porţi din CI1 de tip CMOS 4001. După
amplificare, semnalul este aplicat la intrările de tact ale celor două circuite bistabile
conţinute în CI2 de tip CMOS 4027 şi în primul bistabil din CI3, de tip CMOS 4013.
Modul de configurare a celor trei bistabile, împreună cu poarta IV din Cl 1, permite
divizarea frecvenţei în raport de 5:1. Semnalul de 10 Hz rezultat la ieşirea divizorului
(terminalul 1 al CI3) este aplicat divizorului decadic CI4 de tip CMOS 4017. La ieşirea
acestuia se obţine frecvenţa de 1 Hz. Cel de al doilea circuit bistabil din CI3, cu ieşirea
pe terminalul 13, este folosit pentru divizarea suplimentară a frecvenţei în raport 2:1.
în acest fel se obţine frecvenţa de 0,5 Hz.
Montajul lucrează la tensiuni de alimentare cuprinse între 3 şi 15 V; curentul absorbit
la tensiunea de alimentare de 6V este foarte redus, sub curentul de autodescărcare
a bateriei.
P anta im p u lsu lu i de ieşire este ca c irc a 25 ns; ie ş irile pot fi în c ă rc a te cel
m ult cu 0,5 mA.
472 3 6 5 Scheme practice cu circuite integrate C M O S
A+ o
O
co
tu
CURĂŢARE CU ULTRASUNETE
în cele ce urmează este prezentată o aplicaţie a ultrasunetelor referitoare la

posibilitatea de a curăţa cu mare eficacitate, mici piese de orice formă şi provenienţă,
prin simpla imersiune într-un solvent. Concret, este vorba de o cuvă în care se află un
solvent adecvat tipului de impuritate ce urmează a fi îndepărtată şi un traductor bine
fixat de cuvă, care trasmite vibraţii ultrasonore.
Producerea ultrasunetelor chiar cu o anumită putere, nu ridică probleme deosebite.
Aşa cum se poate observa în schema din figura 331, un trigger Schmitt din structura
CU de tip CMOS 4093 este folosit ca oscilator astabil.
Prin intermediul semireglabilului SR1, frecvenţa acestui oscilator poate fi variată
în limitele 18-77 kHz. îa a c e s t fel se stabileşte frecvenţa la care se produce cea mai
eficientă curăţare a piesei. Ieşirea oscilatorului este aplicată unui inversor sextuplu
CI2 de tip CMOS 4049, ale cărui elemente sunt conectate două câte două în paralel,
pentru m ărirea curentului de ieşire. Aceste inversoare atacă două perechi de
tranzistoare complementare de tip Darlington, pentru a nu solicita curenţi mari de la
CI2.Traductorul, de tip piezo este montat în punte, între ieşirile celor două perechi de
tranzistoare complementare pentru a asigura o tensiune cât mai mare la bornele
acestuia. Deoarece cele două perechi de tranzistoare sunt atacate în contrafază,
tensiunea la bornele traductorului are valoarea egală cu dublul tensiunii de alimentare
(considerată vârf la vârf).
Montajul este alimentat de la o sursă stabilizată de 15 V. Consumul este relativ
scăzut, deoarece traductorul constituie o sarcină capacitivă. Se recom andă un
traductor piezo de tip 04-026, care admite o tensiune maximă de 35 V; se pot folosi şi
alte tipuri, cu diametru cât mai mare. Atenţie, la lipirea firelor pe traductor, în special la
pastila de ceram ică! Lipirea se va face foarte repede, cu un letcon bine încălzit. Dacă
operaţia nu reuşeşte de prima dată, reluaţi numai după răcirea discului piezo.
Pentru verificarea funcţionării, se conectează între una dintre bornele traductorului
şi masă, un osciloscop şi un frecvenţmetru. Se vor vizualiza semnale dreptunghiulare
cu am plitudinea de 15 V (v-v) şi frecvenţa de 18-77 kHz în funcţie de poziţia SR1.
Dacă nu dispuneţi de aceste aparate de laborator, dar aveţi un ...câine, apropiaţi
traductorul de urechea acestuia; dacă montajul funcţionează, câinele se va îndepărta
imediat. Dacă nu aveţi nici câine, conectaţi un condensator de 10 nF în paralel pe C1.
în acest fel, oscilaţiile produse vor fi în domeniul audio, perceptibile de către urechea
umană. Traductorul piezo se fixează rigid pe fundul cuvei, care nu este altceva decât
o banală cutie de conserve. Se preferă o cutie cu fundul plat, pe care se lipeşte
traductorul cu o peliculă subţire de araldit. După lipire, se controlează cu un ohmetru
dacă cele două contacte ale traductorului sunt izolate de cutie (liantul recomandat
fiind izolant). în caz contrar, nu vă alarmaţi, dar evitaţi orice atingere a cuvei cu
elementele montajului aflat în funcţiune, deoarece riscaţi să distrugeţi tranzistoarele
de p u te re ! în cuvă se pune acelaşi solvent care s-ar folosi pentru curăţare manuală.
Se pune solvent atât cât să asigure acoperirea piesei ce urmează a fi curăţată. Reglaţi
SR1 pentru a constata care este frecvenţa căreia îi corespunde o maximă eficienţă a
procesului de curăţare. Cu acest generator de ultrasunete se pot face şi alte
experimente interesante, observând reacţia câinilor, ţânţarilor, sau a altor vieţuitoare,
care de obicei, au repulsie faţă de ultrasunete.
N.A. Tranzistoarele complementare de tip Darlington TIP 120 şi TIP 125 pot fi înlocuite cu
echivalentele BD 677 şi BD 678, produse la S. C. BĂNEASA S.A.
3 6 5 S c h e m e p r a c tic e c u c ir c u ite in t e g r a t e C M O S 475
ÎNTRERUPĂTOR SENZORIAL
PENTRU LÂMPA DE VEGHE
Folosirea unui întrerupător, mai ales în tim pul nopţii, poate prezenta unele
pericole pentru copii. Soluţia prezentată mai jos constă în înlocuirea întrerupătorului
clasic printr-o sim plă placă de contact, a cărei uşoară atingere va acţiona lampa
de veghe. Pentru a spori confortul de utilizare, placa poate fi am plasată în imediata
apropiere a patului.
în m ontajul .«alizat schem ei din figura 332 atingerea plăcii de contact induce
o tensiune alternativă, datorată câm pului electrom agnetic de 50 Hz. Această
tensiune este aplicată unui etaj cu am plificare puternică, realizat cu inversorul I
din structura CI1 de tip CMOS 4069. U rm ătoarele două porţi, respectiv II şi III,
funcţionează ca trig g e r Schm itt, transform ând sem nalul am plificat în im pulsuri
dreptunghiulare. La ieşirea triggerului este conectat un dublor de tensiune realizat
cu d io dele D1, D2 şi co n d ensatorul C4, prin interm ediul cărora se asigură
transform area im p ulsurilor în tensiune continuă, al cărei nivel (5 sau 0 V) indică
prezenţa sau absenţa mâinii pe placă. Etajul form ator realizat cu porţile IV şi V ale
aceluiaşi C U , atacă un circuit basculant de tipT , care trece de la o stare la alta,
după dorinţa utilizatorului. în final, ieşirea circuitului basculant polarizează un
tra nzisto r MOS, prin care se alim entează releul Re.
O secţiune a CI2 de tip CMOS 4013, care este un circuit basculant de tip D,
este configurat în această aplicaţie ca circuit basculantT (divizor cu doi). La punerea
sub tensiune a montajului, condensatorul C7 asigură resetarea circuitului basculant,
evitând astfel declanşarea lămpii în timpul nopţii, datorită unor eventuale întreruperi
ale reţelei electrice.
Placa de contact se conectează la montaj prin intermediul unui cablu ecranat.
O atenţie deosebită trebuie să se acorde aspectelor referitoare la prevenirea
unor eventuale electrocutări, cu atât mai mult cu cât acest întrerupător este
destinat copiilor. De aceea, montajul se va introduce într-o casetă robustă din mate
rial plastic, prevăzută cu cablu de alimentare şi priză pentru lampă.
Montajul trebuie să funcţioneze de la început, fără operaţii de reglaj. Dacă nu
funcţionează se măsoară tensiunea la bornele rezistenţei R6; dacă voltmetrul nu indică
5 V (când placa este atinsă), se poate mări R2 până la 100 k fl, sau se poate înlătura.
Prin această operaţie se stabileşte sensibilitatea montajului; precizăm că sensibilitatea
diferă în funcţie de distanţa faţă de priză.
Dacă sistemul nu reacţionează se poate presupune că este blocat din cauza unui
eventual brum de 100 Hz pe linia de alimentare; suprimarea acestuia se face prin
mărirea capacităţii condensatoarelor C5 şi C6.
Pentru prevenirea unor perturbaţii în funcţionare se recomandă legarea la masă a
intrărilor nefolosite din cele două circuite integrate, respectiv terminalul 13 din CU şi
terminalele 4 ,5 ,6 ,1 1 din CI2.
Tranzistorul MOS poate fi înlocuit cu unul bipolar având între ieşirea CI2 şi baza
tranzistorului o rezistenţă de 10 k fl.
k
476 365 S c h e m e p r a c t ic e c u c ir c u it e in t e g r a t e CM OS
O l
m
cr>
=3
AIDE - MEMOIRE (MEMORIE AUXILIARĂ)
Pentru suplinirea memoriei deficitare sau a simplelor ezitări, putem recurge la

unele artificii pentru a ne aminti ora unei întâlniri sau a altor lucruri importante de făcut.
Locul tradiţionalului „nod la batistă" a fost luat de agenda electronică. în cele ce urmează
este descris un montaj simplu care lansează periodic câteva note stridente prin
intermediul unui buzzer. Acestea ne vor obliga să ne amintim de acţiunea pentru care
aparatul a fost pus în funcţie, anterior. Printr-un mic întrerupător se poate apoi opri
total semnalul sonor; în caz contrar, ciclul se reia după un timp oarecare, până când
veţi lua hotărârea definitivă de a stopa elanul acestui „sclav" ascultător, de multe ori
enervant. Schema prezentată în figura 333 permite generarea unui semnal sonor şi
repetarea acestuia la intervale regulate şi reglabile, dacă utilizatorul nu intervine pentru
oprirea sa. „Inima" montajului o constituie CI2 de tip CMOS 4060 care încorporează
un oscilator şi mai multe etaje divizoare cu 2. Pe terminalul 3 al acestui circuit, se
poate obţine divizarea maximă, egală cu 2 14= 16.384. Baza de timp depinde de valorile
com ponentelor C2, R3 şi SR1, prin intermediul căruia se asigură o plajă largă de
variaţie. Semnalul cu frecvenţă foarte joasă existent pe terminalul 3 al CI2 validează
periodic poarta III din CI1, de tip CMOS 4081 (circuitul conţine patru porţi AND), când
terminalul 7 al CI2 este la nivel H. Ieşirea porţii III este urmată de un integrator care
converteşte semnalul dreptunghiular într-o tensiune continuă, prin care se comandă
astabilul realizat cu porţile I şi II din CI3, de tip CMOS 4011. Semnalul generat de
astabil va fi făcut audibil prin intermediul rezonatorului piezo alimentat în contratimp,
prin porţile III şi IV.
Semnalul de validare preluat de la CI1 durează numai atât timp cât ieşirea 5 rămâne
la nivel logic L. Când acesta trece în H, nivelul H existent şi la ieşirea porţii II, trece prin
dioda D2, poarta I şi D1. în acest moment este validată intrarea reset a CI2, respectiv
terminalul 12 al CI 4060, reluând un ciclu identic cu precedentul.
Precizăm că şi în momentul alimentării montajului apare un scurt impuls pozitiv
pe anodul diodei D1; impulsul apare datorită condensatorului C1 şi are acelaşi rol de
iniţializare a CI 4060. Reglajele constau în alegerea perioadei de repaus (reglabilă
între 5 şi 25 minute pi in SR1) şi în obţinerea frecvenţei celei mai apropiate de frecvenţa
de rezonanţă a traductorului piezo, prin SR3.
VARIATOR DE VITEZĂ
Montajul propus mai jos permite modificarea în limite largi a vitezei de rotaţie a
motoarelor cu care sunt echipate mini-maşinile electrice de găurit.
în atelierul modeliştilor pot fi întâlnite în ultimul timp, mini-maşini electrice de găurit
performante, capabile să depăşească o turaţie de 10.000 t/min la tensiuni de alimentare
cuprinse între 15 şi 18 V, la curenţi de 5... 10 A. Această turaţie este ideală pentru
găurirea unor anumite materiale, ca de exemplu cele epoxidice; pentru altele însă, ca
de exemplu materialele plastice sau aluminiu este indicat să se reducă mult turaţia
maşinii electrice. De fapt, turaţia trebuie adaptată la tipul materialelor, în funcţie de
diametrul burghiului; dacă nu se ţine cont de această recomandare, la turaţie foarte
mare, burghiul se poate rupe imediat, chiar dacă are diametru mare.
Pentru a varia viteza de rotaţie, poate fi modificată tensiunea de alimentare, dar

această soluţie prezintă dezavantaje:
- reclamă folosirea unui stabilizator reglabil care să debiteze o tensiune de 20 V la 5 A;
- când tensiunea de ieşire a stabilizatorului este de 5 V şi curentul consumat de
motor este de 5 A (pentru a asigura cuplul necesar), stabilizatorul va disipa 75 W;
chiar dacă alimentatorul este capabil să disipe o asemenea putere, aceasta reprezintă
o importantă pierdere de energie.
Pe de altă parte, este ştiut că o tensiune de alimentare redusă face ca maşina de
găurit să nu poată dezvolta un cuplu suficient. O soluţie mult mai eficientă constă în
alimentarea motorului în impulsuri dreptunghiulare cu factor de umplere variabil, adică

impulsuri cu lăţime variabilă. în acest fel, se realizează variaţia valorii medii a tensiunii
aplicate motorului, fără ca tranzistorul prin care acesta se alimentează să disipe o
energie importantă. Motorul este atacat permanent cu tensiunea nominală, chiar dacă
valoarea medie este scăzută. Aceasta se traduce printr-un cuplu deosebit de mare.
chiar la viteze reduse.
Randamentul unui variator de viteză în impulsuri este ridicat, dacă frecvenţa
impulsurilor este suficient de mare.
Schema variatorului este prezentată în figura 334. Alimentarea punţii redresoare
se face de la secundarul transformatorului cu care se livrează maşina de găurit, sau
de la un alt transformator, adaptat puterii acesteia.
Circuitul integrat CI2 este folosit ca oscilator astabil, care produce impulsuri
dreptunghiulare cu factor de umplere variabil. Raportul ciclic este variat prin intermediul
potenţiom etrului R5, care m odifică constanta de tim p a încărcării/descărcării
condensatorului C3; variaţia raportului ciclic este posibilă graţie diodelor D1 şi D2.
Pentru valorile rezistenţelor R4, R5 şi R6 indicate în schemă şi pentru raportul
rezistenţelor R1, R2 şi R3, este posibil să se obţină o variaţie a tensiunii de ieşire
cuprinsă între 9 şi 98% din valoarea tensiunii maxime.
La ieşirea amplificatorului operaţional CI2, tensiunea evoluează între 2 şi 10 V;
valoarea minimă de 2 V, reprezintă o aşa-zisă „tensiune reziduală". Aceasta ridică
unele probleme referitoare la atacul direct al tranzistoarelorTI şiT2. Fără a intra în
amănunte, precizăm că o adaptare corectă între CI2 şi tranzistoareleT 1, T2 se obţine
prin intermediul circuitului integrat CI1, de tip CMOS 4001. în această aplicaţie circuitul
integrat 4001 este folosit ca formator; pentru mărirea curentul de ieşire toate cele
patru porţi sunt conectate paralel.
TranzistoareleT 1 şiT2 formează un super Darlington cu o amplificare în curent de
minimum 15.000.
La bornele de ieşire ale montajului, la care se cuplează maşina electrică de găurit,
este conectată o diodă de recuperare, D4. Reamintim că electromotorul prezintă o
com ponentă inductivă importantă care trebuie limitată cândT2 este blocat. în acest
moment, la bornele motorului apare o forţă contra-electromotoare care poate distruge
tranzistorulT2. în funcţie de modelul maşinii de găurit utilizate, dioda D4 poate fi supusă
la „grele încercări".
De aceea se impune folosirea unei diode rapide în capsulăTO220, montată pe un
radiator cu rezistenţa termică sub 17°C/W.
TranzistorulT1 se poate monta pe un mic radiator, dar nu este absolut necesar. în
schimb, este obligatorie montarea tranzistoruluiT2 pe un radiator cu rezistenţă termică
inferioară valorii de 5°CA/V.
Puntea redresoare poate fi de tip 10PM2, sau realizată cu diode de 200 V/6A, de
ex. BR62, DRR06-2. Dioda D4 de tip rapid, trebuie să corespundă următorilor parametrii:
8A, 100V timp de răspuns 25 ns; se recomandă dioda BYW29E-100 sau echivalente
CI2 indicat în schemă este un amplificator operaţional cu JFET la intrare, la rT 1 este
un Darlington de putere; ambele pot fi înlocuite cu echivalente produse în ţară, sau
existente pe piaţa românească de componente electronice.
Traseele cablajului prin care circulă curenţi mari vor fi îngroşate cu cositor sau
dublate cu conductor de secţiune corespunzătoare.
(ELECTRONIQUE PRATIQUE 211/1997
TESTER LOGIC
Electronica digitală s-a dezvoltat considerabil în ultimii ani, fiind marcată de apariţia
circuitelor logice MOS. Celebra familie CMOS a seriei 4000 este acum foarte completă
şi optimizată. Tehnologia MOS a condus şi la apariţia altor două familii, 74HCMOS şi
74HCTMOS, care reunesc anumite caracteristici ale seriilor 4000 şi 74LS.
Pentru facilitarea punerii la punct şi a depanării montajelor cu CI logice MOS,
propunem o sondă logică originală şi foarte utilă. Sonda indică optic şi acustic stările
L şi H, atât în regim static cât şi în regim dinamic (tren de impulsuri, semnale de tact
etc.). Indicaţia acustică variază în funcţie de frecvenţa stării detectate. Starea H
corespunde unei frecvenţe sonore ridicate, iar starea L, unei frecvenţe scăzute. De
cele mai multe ori, semnalul detectat este periodic, ceea ce face ca frecvenţa
semnalului indicator să varieze în funcţie de frecvenţa semnalului detectat. Totodată,
un semnal de intrare periodic este semnalat prin aprinderea a două LED-uri.
Existenţa semnalizării acustice, îl scuteşte pe utilizator de eventuale neplăceri,
acesta nefiind obligat să-şi îndrepte privirea când spre cele două LED-uri, când spre
punctul ce urmează a fi atins cu vârful de contact al sondei, ceea ce ar putea duce la
unele scurtcircuitări nedorite.
Alimentarea sondei se face de la montajul testat, prin intermediul unui cablu bifilar,
prevăzut cu doi crocodili de culoare adecvată (roşu şi negru).
După cum se poate vedea în schema din figura 335 pentru detectarea nivelelor
logice se foloseşte un comparator fereastră. Această fereastră realizată cu două
comparatoare, include zona nivelului nedeterminat şi separă astfel starea H, de starea L.
Punctul divizor de tensiune determinat de R1, R2 şi R3 fixează limitele a trei nivele: H,
nedeterminat şi L. Nodul R1 şi R2 corespunde la 70% din tensiunea de alimentare şi
determină astfel tranziţia de la starea H, la cea nedeterminată. Nodul R2 şi R3
corespunde la 30% din tensiunea de alimentare, ceea ce reprezintă pragul de tranziţie
de la starea L, la cea nedeterminată.
Pragurile de 30% şi 70% din valoarea tensiunii de alimentare (Vcc) caracterizează
comportamentul familiei MOS.
Nivelul prezent la intrare corespunzător punctului testat, este comparat cu pragul
de nivel H prin C11A şi cu pragul de nivel L, prin CI1B.
Dacă tensiunea de intrare este mai mare de 70% din Vcc, este detectată starea H;
ieşirea comparatorului CI1A este astfel saturată şi LED-ul D3 de culoare roşie, se
aprinde. în acelaşi timp, ieşirea comparatorului CI1B este blocată şi LED-ul D4 de
culoare verde se stinge.
Una dintre ieşirile comparatoarelor fiind în stare L, face ca poarta CI2A să permită
funcţionarea astabilelor, prin aplicarea nivelului logic H pe una dintre intrările porţilor
CI2C şi CI2D. Deoarece numai una dintre ieşiri poate fi în stare L, un singur astabil
este activat. în cazul dat (Vi > 70% Vcc), este activat astabilul de frecvenţă înaltă,
realizat cu porţile CI3B şi CI3C, deoarece CI2D inhibă astabilul compus din CI3A şi
CI3D. Frecvenţa de oscilaţie a astabilului activat este determinat de componentele R9
şi C3, fiind de aproximativ 4400 Hz.
Dacă tensiunea de intrare este mai mică de 30% din Vcc, este detectată starea L.
Comparatorul CI1A este blocat, în timp ce comparatorul CI1B este saturat; în această
situaţie este aprins numai LED-ul verde. Simultan se aude un ton grav, deoarece
poarta CI2C inhibă astabilul de frecvenţă înaltă. Componentele R7 şi C2 fixează
frecvenţa joasă la valoarea de circa 440 Hz.
Poarta CI2B este un buffer, util pentru menţinerea formei oscilaţiilor produse de
cele două astabile, oscilaţii care sunt aplicate unui rezonator piezoelectric. Rezistenţa
R10 limitează nivelul sonor la o valoare optimă.
în absenţa tensiunii de intrare (traseu întrerupt sau punctul de test „în aer") intrarea
comparatorului este polarizată prin divizorul R11/R12. în acest fel, intrarea se află la
un potenţial egal cu Vcc/2, valoare inclusă în fereastra comparatorului. De asemenea,
dacă tensiunea pe punctul testat este cuprinsă între 30% şi 70% din Vcc, este detectat
nivelul nedeterminat. în această situaţie, comparatoarele sunt blocate, LED-urile stinse,
oscilatoarele blocate, iar rezonatorul piezo nu emite sunet.
Dacă la intrare se aplică un semnal periodic, ambele LED-uri se aprind, iar tonalitatea
sunetului emis de rezonator, variază în funcţie de frecvenţa semnalului. în acest fel se
pot controla semnale a căror frecvenţă atinge sau chiar depăşeşte valoarea de 2 MHz.
Diodele D1, D2 limitează eventualele tensiuni excesive aplicate sondei logice.
Pentru reglajul sondei se alimentează montajul de ia o sursă de tensiune cuprinsă
între 5 şi 15 V; se recomandă o baterie de 9 V, 6F22.
Pentru început, cele două LED-uri vor fi stinse. Se atinge apoi vârful sondei de plusul
bateriei: LED-ul roşu se „aprinde" iar rezonatorul piezo va emite un ton înalt. Apoi se
atinge minusul bateriei: LED-ul verde se „aprinde" şi se generează un ton grav.
N.A. în locul comparatoarelor din CI LM 393 se pot folosi două comparatoare din circuitul
integrat cvadruplu ROB339.
EFECTE SONORE
Montajul a cărui schemă este prezentată în fig u ra 336, produce un efect sonor
prin care se atribuie vorbirii un aspect robotic, care aminteşte de efectul computer-
voice, obţinut cu circuite integrate specializate.
Semnalul de intrare este aplicat unui defazor realizat cu tranzistorul T 1 , a cărui
sarcină este egal distribuită în circuitele de colector şi de emitor. Semnalele de
audiofrecvenţă defazate cu 180° se aplică unui modulator balansat realizat cu două
com utatoare electronice din structura CI1 de tip CMOS 4016/4066.
Controlul acestor comutatoare este asigurat de CI2 de tip CMOS 4011, care
funcţionează ca astabil, cu două ieşiri în antifază. Trebuie precizat că frecvenţa de
comutare se află în domeniul audio, dar datorită modulaţiei balansate, această este
suprimată.
Prin acţionarea celor două potenţiometre P1, P2 şi a comutatorului S se vor obţine
diferite efecte. Aşa de exemplu, dacă prin intermediul potenţiometrului P2 se reglează
frecvenţa în jurul sau sub frecvenţa fundam entală a vocii umane, vorbirea rămâne
inteligibilă, dar capătă o sonoritate specifică. Pentru frecvenţe de comutaţie situate în
domeniul de variaţie a primului formant vocalic, efectul este cu totul altul. în acest caz,
vorbirea devine neinteligibilă sau foarte greu inteligibilă. Efectul este asemănător celui
întâlnit atunci când se recepţionează emisiuni SSB cu un radioreceptor AM.
O diversitate mai mare de efecte poate fi obţinută prin înlocuirea lui Cx cu
condensatoare având valori cuprinse între 22 nF şi 470 nF.
Prin acţiunea acestui montaj se produc „perturbaţii" ale secvenţelor de vorbire
umană, constând în apariţia unor discontinuităţi temporale şi de fază, care întrerup
fluxul normal al evoluţiei structurilor fonetice.
DETECTOR DE METALE
Marea majoritate a detectoarelor de obiecte metalice funcţionează pe principiul

bătăilor/interferenţelor ce apar între două semnale cu frecvenţă foarte apropiată.
Detectorul propus mai jos are o sensibilitate ridicată, deoarece frecvenţele celor
două oscilatoare sunt în aşa fel stabilite încât bătăile apar între frecvenţa generatorului
de referinţă şi o armonică superioară (de rangul 5... 10) a generatorului acordabil.
Datorită sensibilităţii ridicate, detectorul poate semnala prezenţa unei monede la
adâncim ea de 10 cm sau a obiectelor metalice mari, la adâncimi de 5 0...65 cm.
Schema completă a detectorului este prezentată în figura 337. Generatorul de
referinţă este realizat cu două porţi din CI2 de tip CMOS 4023 şi este acordat pe
frecvenţa de 1 MHz. Stabilitatea necesară este asigurată de un cuarţ cu frecvenţa de
1 MHz. în generatorul acordabil se folosesc porţile I şi II ale CI1 de tip CMOS 4011.
Circuitul său oscilant, compus din elementele L1, C2, C3, DV1 este acordat pe o
frecvenţă de câteva ori mai mică decât frecvenţa de referinţă. Pentru acord se foloseşte
dioda varicap DV1, controlată de tensiunea prezentă pe cursorul potenţiometrului P1.
Semnalele produse de cele două generatoare sunt aplicate, prin intermediul
separatoarelor III din CI1 şi III din CI2, mixerului constituit din poarta IV din CI1.
Semnalul de joasă frecvenţă rezultat la ieşirea mixerului este ascultat într-o cască de
impedanţă mare.
Bobina de detecţie L1 este plasată într-un tub de material plastic de formă circulară.
Diametrul tubului este de 15 mm (în exterior), iar diametrul inelului format de către
acest tub este de 200 mm. în interiorul tubului se bobinează 50 spire CuEm 0,27 mm.
După bobinare, se înfăşoară tubul cu o folie subţire de aluminiu, care se întrerupe în
apropierea braţului de fixare, pentru a nu forma o spiră în scurtcircuit.
Pentru reglarea detectorului se poziţionează cursorul potenţiometrului liniar P1, la
jum ătatea cursei. Se tatonează valoarea condensatorului C2, pentru obţinerea
frecvenţei de 100...200 kHz. Această frecvenţă se măsoară prin intermediul unui
frecvenţmetru digitai conectat la ieşirea porţii III din C I1.
Alimentarea montajului se face de la o baterie de 9 V.
(R A D IO -C S I8/1990)
BAZĂ DE TIMP
în figura 338 se prezintă schema unui generator care poate fi folosit ca bază de
timp în diverse construcţii electronice.
Cuarţul cu frecvenţa de 32768 Hz poate fi recuperat de la orice ceas digital de
mână, scos din uz. Oscilatorul cu acest cuarţ este realizat cu una dintre porţile CI1 de
tip CMOS 4011. Impulsurile de la ieşirea acestui oscilator sunt aplicate divizorului CI2
de tip CMOS 4020. La ieşirea Q14 a acestui CI2 (terminalul 3), se obţin impulsuri
dreptunghiulare cu frecvenţa de 2 Hz. O divizare suplimentară cu doi, se obţine prin
intermediul unuia dintre bistabilii conţinuţi în CI3 de tip CMOS 4013. La ieşirea Q1
(terminal 1), a acestui CI3 se obţin impulsuri cu frecvenţa de 1 Hz.
(ELEKTOR, 7-8, 1980)
R1
Figura 338.
DISPOZITIV ANTIFURT
Dispozitivul antifurt a cărui schem ă este prezentată în figura 339 asigură

funcţionarea intermitentă a claxonului timp de aproxim ativ 80 secunde, funcţionare
declanşată la circa 8 secunde de la deschiderea unei portiere, capote etc.
Schema este foarte simplă, fiind realizată cu două CI de tip CMOS, respectiv
4013 şi 4093, un tranzistor de tip BC, şi un tiristor capabil să suporte curentul necesar
funcţionării claxonului.
înainte de a coborî din maşină, se închide întrerupătorul K1 .Timpul avut la dispoziţie
pentru a ieşi din maşină şi pentru a închide portiera, fără ca alarma să intre în funcţiune,
este de circa 15 secunde. După scurgerea acestui timp, dispozitivul antifurt intră în
stare de veghe. O dată declanşată, alarma funcţionează un timp de 80 secunde, după
care bistabilul CI1 este resetat prin poarta II a CI2.
Tiristorul se conectează în paralel cu întrerupătorul claxonului.
Intrările 8 ,9 ,1 0 şi 11 ale secţiunii nefolosite din C I1, se vor conecta la masă.
(TEHNIUM S ER V IC E 5/1994)
488 365 Scheme practice cu circuite integrate C M O S
Os
co
K s 7 BAZA DE TIMP 50 Hz
Montajul a cărui schemă este prezentată în fig u ra 340 poate fi folosit ca bază de timp
pentru ceasurile electronice alimentate la reţele electrice cu frecvenţa de 50 Hz, sau pentru
alte aplicaţii. Poarta \ din CI1 de tip CMOS 4011, împreună cu cuarţul Q (recuperat de la
ceasurile digitale de mână), constituie sursa unor oscilaţii cu frecvenţa de 32768 Hz. Această
frecvenţă se aplică intrării divizorului realizat cu CI2 de tip CMOS 4020. Modul de conectare
a ieşirilor Q9, Q10, Q11 şi Q12, Q13, Q14 ale acestui divizor la porţile NAND şi NOR din
CI1 CMOS 4011 şi CI3 CMOS 4025, a fost în aşa fel conceput, încât la ieşirea porţii III din
CI3, impulsurile dreptunghiulare să aibă frecvenţa de 50 Hz.
Montajul simplu a cărui schemă este prezentată în figura 341 permite obţinerea
unei game foarte largi de efecte sonore, în funcţie de combinaţiile stabilite la ieşirile
CI2 de ţip CMOS 4020.
Generatorul de tact este realizat cu CI1 de tip 555 (CMOS sau obişnuit). Se
menţionează folosirea intrării de modulaţie a acestui CI1 (terminal 5), în scopul lărgirii
gamei de efecte.
CI3 de tip CMOS 4011 mixează semnalele provenite de la trei dintre ieşirile
divizorului CI2. Semnalul complex existent pe ieşirea porţii IV (terminal 11), se aplică
prin intermediul condensatorului C3, unui amplificator audio de putere.
în funcţie de combinaţiile realizate cu ajutorul contactelor mobile A, B, C, D se
obţin diferite sonorităţi, asemănătoare efectelor cunoscute sub denumirea de fading,
vibrato, percuţie etc.
Precizăm că numerotarea celor 12 ieşiri ale CI2, s-a făcut în ordinea firească a
terminalelor; respectarea ordinii logice nu este obligatorie în această aplicaţie.
(TEHNICKE NOVINE 10/1988)
TEMPORIZATOR
Temporizatorul descris mai jos permite selectarea unor durate de menţinere

cuprinse între 7,5 s şi 2 h, divizate în zece subdomenii, în interiorul cărora se poate
modifica durata în raport de 2 :1 . Pentru variaţii ale temperaturii ambientale cuprinse
între 10 şi 40°C, durata temporizării nu variază mai mult de ± 1%.
Aşa cum se arată în schema din figura 342, temporizarea este semnalizată sonor,
printr-un semnal intermitent.
Poarta I din CI1 de tip CMOS 4030, împreună cu rezistenţele R2 şi R3 constituie
un trigger Schmitt. Intrarea corespunzătoare terminalului 2 al acestei porţi se află per
manent la nivel logic L, ceea ce face ca această poartă să nu inverseze semnalul
aplicat pe cealaltă intrare. Deoarece intrarea corespunzătoare terminalului 5 al porţii II
este conectată perm anent la nivel logic H, această poartă lucrează ca inversor al
sem nalului aplicat pe cealaltă intrare. După conectarea tensiunii de alimentare,
condensatorul C2 se încarcă prin rezistenţa R1. Cât timp tensiunea la bornele acestui
condensator rămâne sub pragul de basculare a triggerului Schimitt, pe ieşirea porţii II
nivelul logic este L, iar pe ieşirea porţii II nivelul este H. în această situaţie, numărătorul
CI2 este resetat, având toate ieşirile la nivel L.
Semnalul cu nivel L prezent la ieşirea porţii I din CI1 este aplicat şi uneia dintre
intrările porţii IV a aceluiaşi Cl 1; aceasta conduce la blocarea generatorului de impulsuri
realizat cu porţile III şi IV.
După aproximativ 0,1 s, tensiunea la bornele condensatorului C2 atinge o valoare
suficientă pentru bascularea triggerului Schmitt. Semnalul existent acum pe ieşirea'
porţii I din CI1 permite funcţionarea generatorului de impulsuri si a numărătorului divizor
CI2 de tip CMOS 4020.
Potenţiometrul P 1 permite reglarea perioadei impulsurilor produse de generator în
limitele 0,44.. .0,88 s. Numărătorul CI2 asigură la ieşirea Q5 un semnal care reprezintă
frecvenţa impulsurilor de tact, divizată cu 25 = 32. Aceasta înseam nă că perioada
342.
Figura
impulsurilor pe Q5 poate fi cuprinsă între 14 şi 28 s. Deoarece nivelul logic H pe

ieşirea divizorului de frecvenţă apare pe durata unei semiperioade, temporizarea
corespunzătoare acestei poziţii este de 7... 14 s. Când comutatorul S2 este conectat
la ieşirea Q14 a CI2, divizarea este de 2 U = 14.384; perioada este de 2 ...4 h, iar
temporizarea de 1 ...2 h.
Pe durata nivelului H existent pe ieşirea selectată prin S2, se activează generatorul
realizat cu porţile III şi IV din CI3 de tip CMOS 4011. Acest generator produce impulsuri
cu frecvenţa de 1 Hz şi durata în stare H de 0,5 s, cu care se controlează funcţionarea
altui generator, realizat cu porţile I şi II din CI3. La ieşirea acestui generator apar trenuri
de impulsuri cu durata de 0,5 s şi frecvenţa de 1 kHz. Tranzistorul T1 amplifică în
curent aceste impulsuri, pe care le aplică apoi traductorului electroacustic. Acesta
poate fi un difuzor cu transform ator de ieşire sau o cască telefonică.
(R A D IO -C S I 4/1986)
N.A. Dacă nu este necesar un nivel sonor ridicat, se poate conecta un rezonator piezoelectric
între intrarea şi ieşirea porţii II din CI3.în această situaţie, tranzistorulTI, rezistenţa R7 şi difuzorul,
devin inutile.TranzistorulTI poate fi folosit pentru alimentarea unui releu electromagnetic (conectat
în circuitul de emitor), care să controleze temporizat o sarcină oarecare. Pentru aceasta, baza
tranzistorului se conectează la cursorul comutatorului S2, printr-o rezistenţă de 10...20 kO.
MONOSTABIL DE PRECIZIE
Monostabilul este un circuit care produce un impuls cu durată prestabilită, la fiecare

activare printr-un semnal de declanşare. Monostabilul este întâlnit în diverse construcţii
electronice, de la cele mai simple, până la cele mai complexe. în multe dintre aceste
construcţii se impune o precizie deosebită a monostabilului.
în schema din figura 343 se prezintă o variantă de monostabil realizată cu trei CI
CMOS de tip 4011,4013 şi 4020. Monostabilul prezintă o stabilitate excelentă a duratei
impulsului de ieşire (la o scădere a tensiunii de alimentare de la 11 V la 7 V, durata
variază cu numai 0,2%) şi este insensibil la perturbaţii.
Stabilitatea deosebită faţă de variaţiile tensiunii de alimentare se datorează stabilităţii
generatorului de tact, care este alimentat prin intermediul unui stabilizator de mică
putere. Generatorul de tact este realizat cu porţile I şi II din CI1 de tip CMOS 4011, iar
stabilizatorul de tensiune este format din tranzistoarele T1 şi T2 (care pot fi de tip
BC107 sau echivalente).
Pentru valorile indicate în schemă, durata maximă a im pulsului generat de
monostabil, reglabilă prin intermediul potenţiometrului P1, este de 368,8 s. Instabilitatea
de scurtă durată (măsurată pe parcursul unei ore), nu depăşeşte 0,06%.
Alte domenii de variaţie a duratei monostabilului pot fi obţinute prin folosirea diferitelor
ieşiri ale CI3 CMOS 4020, corespunzătoare terminalelor 2 ,1 ,1 5 ,1 4 ,1 2 ,1 3 ,6 ,4 ,5 ,7 .
M onostabilul prezintă două sem nale în contrafază, disp o nib ile la ieşirile
complementare ale CI2 CMOS 4013.
Curentul necesar monostabilului este de circa 1 mA, pentru tensiuni de alimentare
cuprinse între 7 şi 12 V.
Printre aplicaţiile acestui monostabil, enumerăm tem porizatoarele de precizie,
releele de timp, programatoarele etc.
(R A D IO -C S 1 12/1990)
^ Fig ura 343.
INDICATOR DE NIVEL
Montajul propus este un detector al nivelului lichidelor şi este util pentru avertizarea
utilizatorului în caz de golire a unui rezervor. Pentru a determina cât mai precis nivelul
apei sau a altor lichide într-un vas, se pisează câteva sonde la înălţimi diferite (even
tual reglabile).
în montaul a cărui schemă este prezentată în figura 344 se folosesc trei sonde,
care prin intermediul a trei LED-uri, ne informează dacă nivelul este maxim, mediu
sau minim. Dacă lichidul este sub pragul minim, intră în funcţie şi un avertizor sonor.
Funcţionarea indicatorului de nivel se bazează pe faptul că lichidele sunt mai mult
sau mai puţin conductoare, cu excepţia u le iu lu i!
Când nivelul este maxim, cele trei sonde se află, din punct de vedere electric, la
masa montajului. Poarta III din CI1 de tip CMOS 4011 folosită ca inversor logic, primeşte
nivel L pe intrările reunite 8 şi 9. La ieşirea acestei porţi, nivelul logic este H. Poarta II din
CI2 de tip CMOS 4081 primeşte acest nivel H pe una dintre intrări. Cealaltă intrare se
află la nivel L, prin electrodul M care se află în lichid.TranzistorulT3 este blocat şi LED-ul
L3, corespunzător nivelului minim (J), rămâne stins. Un raţionament identic se aplică şi
în cazul porţii II şi tranzistoruluiT2, care este blocat. Electrodul S permite porţii I din CI1
să prezinte la ieşire nivel H, care controlează LED-ul L1, prin tranzistorul T1. Dacă
nivelul lichidului scade sub electrodul S, se poate constata aprinderea LED-ului L2. Dacă
nivelul continuă să scadă, singurul electrod în contact cu lichidul din vas este cel notat cu
J. în această situaţie, tranzistorul T3 comandă aprinderea LED-ului roşu L3. Când vasu
este aproape gol, cei trei electrozi S, M şi J se află în aer, deci în afara lichidului; se poate
observa că dioda D2 nu mai blochează oscilatorul astabil realizat cu CI3 de tip 555
r-
(CMOS sau obişnuit). R ezonatorul piezo c o n e cta t la ie şire a a sta b ilulu i 555
(terminal 3), începe să emită un semnal de avertizare.
Realizarea celor trei electrozi depinde de adâncimea vasului.
Pentru un vas cu adâncime mică, cei trei electrozi constau din trei trasee desenate
pe o bucată de cablaj imprimat. Pentru înălţimi mai mari ale vasului, se preferă sonde
realizate din conductor de cupru desizolat, dispunse echidistant de-a lungul peretelui
interior ai recipientului controlat.
Pentru a evita efectul electrolizei, dar şi din
BAZA DE TIMP
Baza de timp prezentată mai jos este recomandată în special pentru utilizare în
radiodeşteptătoare. De cele mai m ulte ori, acestea folosesc ca bază de timp
frecvenţa reţelei electrice care nu oferă o precizie acceptabilă. Când apar întreruperi
ale reţelei electrice, intră în funcţie un oscilator RC (alim entat la baterii), a cărui
precizie este total inadecvată, afişând un avans sau o întârziere im portantă, dacă
întreruperea reţelei este de lungă durată. Dacă un asemenea aparat va fi dotat cu o
bază de timp cu cuarţ, precizia va creşte incomparabil şi se va păstra, indiferent de
fluctuaţiile sau întreruperile reţelei.
Schema bazei de timp realizată cu CI CMOS este prezentată în figura 345. în
această schemă, CI1 4060 funcţionează ca oscilator şi divizor cu 2 U = 16.384. în
_ funcţie de cuarţul folosit, în punctul A se obţine un semnal de 2 Hz sau 200 Hz.
m Datorită celor duă circuite basculante D din CI2 4013, această frecvenţă este
+ ^ divizată la 1 Hz sau 100 Hz în punctul B şi 0,5 Hz sau 50 Hz, în punctul C.
Primele valori de frecvenţă, respectiv 2 Hz, 1 Hz şi 0,5 Hz se obţin în cazul
C0 O fo lo sirii unui cuarţ de 32,768 kHz, iar
o 0 frecvenţele de 200 Hz, 100 Hz şi 50 Hz.
1 CO
o corespund cuarţului de 3,2768 MHz.
oC\l CO
C\J
IO
C/5
Când se foloseşte cuarţ de 3,2768
o MHz, R1 se scurtcircuitează; pentru cuarţ
O nr
de 3 2 ,7 6 8 kH z, R1 a re 82 k£î.
o
T”
C o n d en sa to ru l a ju sta b il C2 perm ite
reglarea exactă a frecvenţei, folosind
un frecvenţmetru/periodmetru digi
tal sau un cronometru de precizie.
Alimentarea montajului se face
. de la sursa care alimentează ceasul
'=3- radiodeşteptător, care nu trebuie să
cn depăşească 18 V, pentru a proteja
CI CMOS ! Nivelele logice ale bazei
=3
de timp se adaptează automat la
cele ale ceasului.
Montarea bazei de timp într-ur
ceas digital este mult facilitată în
prezenţa schemei acestuia. în caz
C\J contrar, trebuie localizată intrarea de
CD o o cc tact a ceasului. De obicei, aceasta
■*- |
n co c o re s p u n d e te rm in a lu lu i CI a
OŞ c e a s u lu i, la c a re se a p lic ă u -
1
00 L O CL sem nal provenit de la una d in re
extremităţile secundarului transfor-
matorului de reţea, prin in te rm e d -
CM^ r i
> unei/unor diode, urmate de un circu"
in CC o
c\j RC de deparazitare.
o
CC
co o
i i
o (LE HAUT-PARLEUR, 1841/1995
1 I* H
R6 = 39K
C3...C6 = 100n
Figura 346 (b).
TUROMETRU CU AFIŞAJ DIGITAL
în figura 346 a este prezentată schema unui turometru auto, cu afişare pe doi
digiţi. Impulsurile preluate de la ruptor sunt filtrate şi apoi formate cu ajutorul porţii
trigger Schmitt IV din CI1 de tip CMOS 4093. Aceste impulsuri sunt numărate timp de
300 ms de numărătoarele CI2 şi CI3 de tip CMOS 40192.
Baza de timp a turometrului o constituie oscilatorul realizat cu poarta I din C I1.
Stabilitatea acestui oscilator condiţionează performanţele turometrului. De aceea, se
recomandă selectarea cu grijă a componentelor R1, SR1 şi C1, din punctul de vedere
al stabilităţii cu temperatura.
Condensatorul C1 poate fi unul cu tantal, datorită gabaritului redus faţă de un
condensator nepolarizat de aceeaşi valoare.
Impulsurile scurte de la ieşirea porţii l comandă scrierea în latch-urile incluse în
circuitele CI4 şi CI5 de tip CMOS 4511. După scriere, prin monostabilul realizat cu
poarta III din CI1 se asigură resetarea numărătoarelor CI2 şi CI3, care sunt astfel
pregătite pentru un nou ciclu de numărare. Pe durata resetării şi a numărării se afişează
deci informaţia din ciclul anterior.
Sursa stabilizată este banală (figura 346 b) dar se recomandă sortarea diodei
Zener de 9,1 V, astfel încât la o variaţie a tensiunii de alimentare între 10 şi 14 V
tensiunea de la ieşirea stabilizatorului să varieze cu cel mult 0,2 V; în caz contrar este
afectată stabilitatea frecvenţei bazei de timp şi implicit indicaţia turometrului.
Reglajul turometrului propune existenţa unui generator reglabil de audiofrecvenţă,
capabil să producă un sem nal sinusoidal, dreptunghiular sau triunghiular, cu
am plitudinea de 12 V, pe o impedanţă de ieşire mai mică sau egală cu 600 Q. Se
ajustează semireglabilul SR1 astfel încât pentru o frecvenţă de 200 Hz aplicată la
intrare, turometrul să indice stabil 60, adică 6000 rot/min. Se retuşează reglajul pentru
20 Hz, când indicaţia turometrului va fi 06, adică 600 rot/min, apoi se blochează
semireglabilul cu vopsea.
Conectarea turometrului nu necesită cablu ecranat şi nu reclamă antiparazitarea
instalaţiei electrice a automobilului.
Se recomandă alimentarea turometrului prin intermediul cheii de contact. Atenţie,
la aplicarea corectă a polarităţii tensiunii de alim entare!
(V.DAVID, TEHNIUM 12/1990)
UJ
a:
<
c/>
z
<
—I
i o
c r| h q cc | J t-
co
co (f )
DC
m
h -
T—
- O
co
C\l CM U-
O
O
_i
O
O
co m O) CO
£2
O
CD
CD
\ I \ V - \
s il !
o
o
spî
O O O in
>
co CM
co
+
COMPARAREA TENSIUNILOR PE OSCILOSCOP
Spre deosebire de modul obişnuit de vizualizare a mai multor tensiuni c.c se j -

osciloscop multicanal, la care tensiunile apar suprapuse, montajul p'o p ^s s e ~ "e
vizualizarea tensiunilor, unal lângă alta, sub forma unor trepte. Acest mod ce ’.izuai za '5
este mai eficient şi face posibilă stabilirea unor corelaţii semnificative. în compara: e
cu măsurarea efectuată cu mai multe voltmetre sau prin intermediul unui o s : loscoc
multicanal. în cadrul operaţiilor de testare/reglare/depanare a unor montaje, co '-s a 'a 'e a
directă a tensiunilor este de cele mai multe ori, revelatoare.
Schema unui montaj simplu care permite vizualizarea mai multor tensiuni pe un
osciloscop monocanal (cu posibilitatea declanşării externe a bazei de timp), este
prezentată în figura 347. Astabilul format cu porţile I, II şi tll din CI3 de tip CMOS
4011, comandă numărătorul CI2 de tip CMOS 4017. Deoarece intrarea de resetare a
acestuia din urmă este conectată la ieşirea „4“ (terminal 10), numărătoarea se face
de la „0“ la „3“. Ieşirile corespunzătoare (terminalele 3 ,2 ,4 ,7 ), comandă comutatoarele
electronice din CI1 de tip CMOS 4066. în acest fel, tensiunile ce urmează a fi vizualizate,
aplicate pe intrările 1-4, se regăsesc succesiv în punctul comun celor patru ieşiri ale
comutatoarelor, de unde se aplică intrăriiY a osciloscopului.
Prima ieşire de control (terminal 3 - CI2), furnizează şi semnalul de declanşare a
bazei de timp din osciloscop; datorită porţii IV din CI3, se obţine inversarea acestui
semnal, existând posibilitatea declanşării bazei pe ambele fronturi.
Tensiunea de alimentare, care poate fi cuprinsă între 3 şi 15 V, este preluată din
montajul testat; curentul necesar este de maxim 5 mA. Valorile de vârf ale tensiunilor
de intrare nu trebuie să depăşească tensiunea de alimentare. Dacă se doreşte
vizualizarea a opt tensiuni, se mai adaugă un Cl CMOS 4066, iar numărătorul va fi
programat să numere până la opt, prin conectarea intrării de resetare la terminalul 9.
ILUMINAT AUTOMAT
Dispozitivul electronic a cărui schemă este prezentată în figura 348 asigură
aprinderea automată a unui sistem de iluminat, interior sau exterior, în funcţie de un
prag de luminozitate dat şi reglabil. Dispozitivul ţine cont de anotimp şi are o funcţionare
precisă, fără a reclama reglări periodice pentru compensarea lungirii zilelor în timpul
verii, care să asigure aprinderea lămpilor din ce în ce mai târziu. în plus, poate stinge
iluminatul comandat, după o întârziere programată anterior de utilizator.
Detectorul pragului de aprindere este constituit de un fotorezistor urmat de un
trigger Schmitt realizat cu primele două porţi ale CI1 de tip CMOS 4011. Următoarea
poartă este folosită ca inversor logic, care debitează un nivel H când luminozitatea
scade suficient de mult (la lăsarea serii).
Comanda de aprindere este memorată de un bistabil D, respectiv CI2 de tip CMOS
4013. Un singur impuls pozitiv aplicat pe intrarea S, face să apară nivel logic H la
ieşirea Q a CI2. Pe ieşirea complementară Q, nivelul logic este L; acesta va fi utilizat
pentru resetarea numărătorului binar din structura CI3 de tip CMOS 4060. Acest cir
cuit conţine şi baza de timp a cărei perioadă depinde de valorile componentelor
conectate la terminalele 9 ,1 0 şi 11. CMOS 4060 conţine şi multe etaje divizoare cu 2.
care permit recuperarea pe ieşirile lor, a unor întârzieri între fronturile pozitive succesive,
din ce în ce mai lungi.
Utilizatorul poate selecta întârzierea dorită prin întrerupătoarele 1 -6 (6 x Mini -
DIL) de la câteva minute până la câteva ore, în funcţie şi de poziţia SR2. Când ieşirea
selectată trece în H, un impuls pozitiv scurt trece prin C2 şi resetează CI2. Aceasta
produce stingerea lămpilor, deoarece Q trece în L şi întrerupe alimentarea releului din
circuitul de colector al tranzistoruluiT 1. Ieşirea complementar Q trece în H şi blochează
instantaneu CI3, întrerupând ciclul de numărare al acestuia.
în dim ineaţa următoare, fotorezistorul este din nou luminat, dar aprinderea
sistemului de iluminare nu se va face decât la căderea nopţii, când totul se reia de la
început. De la un sezon la altul, aprinderea se produce la momentul ideal şi întotdeauna
pentru aceeaşi durată, anterior programată.
Condensatorul C1 elimină într-o oarecare măsură posibilitatea declanşării nedorite
a dispozitivului de către o variaţie bruscă de luminozitate (fulger).
(LE HAUT-PARLEUR 1843/1995
CI1 4011
+9V
TELECOMANDĂ MULTIPLĂ PE DOUĂ FIRE
Sistemul propus oferă posibilitatea transmiterii a patru comenzi distincte la distanţă,

având ca suport un circuit electric compus din două conductoare. Deoarece principiul
transmiterii este analogic, la fiecare comandă, pe linie se transmite o tensiune continuă
diferită.
Schema bloc a sistemului este prezentată în figura 349 a şi se compune din
următoarele părţi: emiţătorul E, receptorul R, sursa de alimentare cu energie electrică S,
precum şi linia de transmisie L.
Emiţătorul generează pe linia L nivele de tensiune continuă diferite, corespunzătoare
comenzii primite prin întrerupătorul S, iar receptorul sesisează valoarea acestei tensiuni,
o decodifică şi determină declanşarea releului Re, care prin contactele sale comandă
consumatorul ce constituie obiectul telecomenzii.
Sistemul se poate realiza cu 4, 8 sau chiar 12 comenzi transmise individual.
în figura 349 b este prezentată schema emiţătorului pentru 4 comenzi, compus
din diodele D1-D10 şi întrerupătoarele S1-S4.
în stare de repaus (S1-S4 deschise), datorită căderilor de tensiune pe diode, pe
linia L se transmite tensiunea de 6,5 V (în cazul tensiunii de alimentare de 12V). Prin
acţionarea întrerupătoarelor S1-S4 se realizează scurtcircuitarea grupurilor de diode,
tensiunea pe linie modificându-se conform tabelului 1.
Tabelul 1
Comanda Tensiune pe linie

S1 7,6 V
S2 8 ,7V
S3 9 ,8 V
S4 10,9V
Curentul maxim care se scurge prin circuitul emiţător este de 1,2 mA, ceea ce
determină căderi de tensiune mici pe linie, care se compensează prin reglaje la punerea
în funcţiune a sistemului.
în figura 349 c, este prezentată schema receptorului capabil să identifice 4
comenzi. Comparatorul C11 de tip BM339 indică prin mărimea tensiunii de ieşire dacă
una dintre tensiunile de intrare este mai mare sau mai mică decât tensiunea celeilalte
intrări, considerată drept referinţă. Intrările inversoare ale celor patru comparatoare
sunt conectate la linia L şi primesc tensiunile de referinţă obţinute cu ajutorul
semireglabilelor SR1-SR4. Aceste tensiuni sunt corelate cu nivelul de tensiune de pe
linie, astfel încât primul comparator CI1.1 sesisează cel mai mic nivel de tensiune, iar
C I1. IV sesisează cel mai mare nivel de tensiune. Comparatorul activat îşi modifică
starea logică la ieşire, trecând din H logic în L logic.
Rezistenţele R6-R9 realizează reacţia pozitivă, iar R10-R13 constituie adaptarea

necesară pentru comanda CI2 de tip CMOS 4028. în funcţie de stările logice la intrare,
numai una dintre ieşirile decodificatorului CI2 4028 trece în H logic determinând
saturarea unuia dintre tranzistoarele T 1-T4 prin care se an cla nşe a ză releul
corespunzător.
Pentru reglarea sistemului se conectează emiţătorul la receptor prin intermediul
celor două conductoare (dacă reglarea se face în teren). Dacă reglarea se face în
laborator, în locul cablului se conectează rezistenţa echivalentă a acestuia, urmând
ca în teren să se facă mici retuşuri.
Se poziţionează cursoarele semireglabilelor SR1-SR4 la plusul sursei de alimentare.
Se acţionează S1 şi se reglează SR1 până când se obţine atragerea fermă a releului
Re1. în continuare, se deschide S1 şi se închide S2 reglând SR2 până când
anclanşează Re2. Se procedează în mod similar cu întrerupătoarele S3 şi S4. în final,
se verifică succesiv toate comenzile şi se fac mici retuşuri prin care se va urmări ca
releele să acţioneze ferm, fără ezitări sau fenomene de vibraţie a contactelor.
Sursa de alimentare trebuie să debiteze o tensiune stabilizată de 12... 15 V, la un
curent de circa 100 mA, şi se amplasează lângă receptor.
Sistemul de telecomandă multiplă a fost testat pe tronsoane de cablu cu lungimi
cuprinse între 100...200 m, cu diametrul conductorului de 0,5... 1,0 mm.
(TEHNIUM SUPLIM EN T 1991)
Sw
y
+V
(a)
D1-D10 = 1N 4001
D1 D2 D3 D4 D5 D6 D7 D8 D9 D10
— r t n < ---------- W t — w i— ----------§ P f -------M -o L
-------------'
y f < y
s V s
f “ î
(b) ----------------------------------- < -------------- 4 ------------------------------------ i

------------------------------------ -o +V
-------------------------------------------
Figura 349 (a, b).
i
Figura 349 (c).

BARIERĂ ÎN INFRAROŞU
Montajul este recomandat pentru controlul eficient şi invizibil al pătrunderii intruşilor

într-o zonă supravegheată. Montajul conţine de fapt două părţi, respectiv emiţătorul şi
receptorul, care se aşează de o parte şi de alta a trecerii supravegheate. Când fasciculul
infraroşu este întrerupt, receptorul reacţionează prompt; el declanşează o sirenă
piezoelectrică pentru o durată prestabilită. Raza de acţiune a sistemului de control în
infraroşu este de câţiva metri.
în figura 350a este prezentată schema emiţătorului. Porţile III şi IV din CI1 de tip
CMOS 4011 form ează un oscilator astabil. Fără circuitul paralel R5, D3, astabilul ar
produce impulsuri dreptunghiulare simetrice. Datorită dezechilibrului intenţionat,
introdus prin R5, D3, când condensatorul C5 se încarcă/descarcă, la ieşirea porţii
III apar impulsuri foarte scurte, cu durata de circa 100 ps şi periodicitatea de
aproxim ativ 1,3 ms.
Porţile I şi II din CI1 sunt folosite de asemenea, într-un oscilator astabil, dar cu
funcţionare controlată logic prin intermediul impulsurilor aplicate pe terminalul 5. Când
pe acest terminal nivelul logic este L, oscilatorul este blocat, cu ieşirea în L. Dacă pe
intrarea de control se aplică nivel H, oscilatorul intră în acţiune; el produce impulsuri
dreptunghiulare simetrice, cu frecvenţa de circa 40 kHz. Aceste impulsuri se aplică
unui amplificator de curent realizat cu tranzistoareleT 1 şiT2, conectate în configuraţie
Darlington. în circuitul colectorului sunt înseriate trei diode electroluminiscente cu
radiaţie în infraroşu.
Aceste diode sunt parcurse de un curent foarte puternic, în special la începutul
trenului de stări H, provenite de la ieşirea oscilatorului astabil controlat. în această
fază, condensatorul C7 se descarcă foarte rapid, după care se reîncarcă prin R9,
când apare starea L ce separă două trenuri consecutive.
Acest mod de emisie a impulsurilor prezintă câteva avantaje:
- p e rm ite re a liz a re a un e i p u te ri m ari de e m is ie cu un c o n su m m inim
de ene rg ie;
- d u ra ta de e m is ie e ste fo a rte re d u să , ce e a ce p e rm ite d io d e lo r să
lu c re z e la un c u re n t fo a rte m are, d e p ă ş in d c h ia r 1 A, fă ră p e ric o l de
deteriorare.
Schem a receptorului de radiaţie infraroşie este prezentată în figura 350b.
Semnalele provenite de la emiţător sunt recepţionate de fotodioda PHD, care formează
cu rezistenţa R3 un divizor. Prin intermediul componentelor C7, R4, semnalul este
aplicat intrării inversoare a amplificatorului operaţional CI1 de tip 741. Intrarea
neinversoare se conectează prin intermediul divizorului R5, R6, la jumătate din valoarea
tensiunii de alimentare; această tensiune se regăseşte şi la ieşirea amplificatorului
operaţional, în absenţa semnalului.
Tranzistorul T 1 , de tip PNP, este în aşa fel polarizat încât în stare de repaus,
pe colectorul său, potenţialul este nul. în m om entul în care fotodioda prim eşte
sem nale de la emiţător, pe colector apar impulsuri pozitive scurte, cu am plitudinea

de 6 V şi perioada de 1,3 ms. R adiaţia cu frecvenţa de 40 kHz este filtra tă cu
condensatorul C9.
Porţile I şi II din CI2 de tip CMOS 4001 formează un monostabil, la a cărui ieşire
apar impulsuri succesive cu durata de 0,7...0,8 ms şi perioada de 1,3 ms. Aceste
impulsuri sunt integrate în ansamblul D3, R12, R13, C11. Semnalul în dinte de fierăstrău
de la ieşirea acestui integrator apare datorită încărcării rapide a condensatorului C 11
prin R12 şi a descărcării lente a aceluiaşi condensator prin R13, cu valoare mult mai
mare în comparaţie cu R12. Acest semnal în dinte de fierăstrău, a cărui tensiune
minimă rămâne mai mare decât jumătate din tensiunea de alimentare, se aplică la
intrarea porţii II din CI3 de tip CMOS 4011. în această situaţie, nivelul logic la ieşirea
porţii II din CI3 va fi permanent L. Aceasta se traduce prin stare H la ieşirea porţii III din
CI3 4011, ceea ce conduce la aprinderea LED-ului verde L1.
Situaţia în care acest LED este aprins, corespunde stabilirii corecte a barierei
infraroşii între emiţător şi receptor.
Dacă fascicolul de raze infraroşii este întrerupt datorită trecerii unui individ prin
zona controlată, intrările porţii II din CI3 trec în L, ceea ce conduce la stingerea
LED-ului verde (prin inversarea introdusă de poarta III). Datorită apariţiei nivelului
logic H la ieşirea porţii II din CI3, se activează monostabilul realizat cu porţile III şi IV
din CI2 4001. După declanşare m onostabilul prezintă la ieşire nivel logic H pe o
durată de 1 ...30 s, reglabilă prin intermediul semireglabilului SR2. Pe această durată
este activat oscilatorul astabil controlat, realizat cu porţile I şi IV din CI3 4011. La
ieşirea ar.estui oscilator apare semnal dreptunghiular sim etric cu frecvenţa de 0,3
Hz, care se aplică am plificatorului de curent realizat în configuraţie Darlington cu
tranzistoarele T2 şiT 3 . în circuitul de colector este cuplată o sirenă piezoeiectrică
de 105 dB care emite bip-bip foarte penetrant. Sirena poate fi întreruptă prin intermediul
întrerupătorului I.
La sfârşitul alertei, dispozitivul continuă să rămână în stare de veghe.
Reglajele sunt deosebit de simple. Semireglabilul SR1 reglează am plificarea şi
implicit sensibilitatea receptorului; se preferă poziţia mediană. Prin SR2 se stabileşte
durata de funcţionare a sirenei; poziţiei mediane îi corespunde o durată de circa 20 s.
Bariera în infraroşu funcţionează sigur până la distanţa de 3.. .5 m, cu condiţia ca
emiţătorul şi receptorul să fie dispuse faţă în faţă, iar diodele IR să fie de tip LD 271 şi
fotodioda BP104.
Atât emiţătorul cât şi receptorul sunt alimentate direct,de la reţeaua de 220V c.a.,
prin cuplaj capacitiv. Pentru evitarea electrocutării, emiţătorul şi receptorul se montează
în casete de material izolant. Condensatoarele C1, C2 vor avea tensiunea de lucru de
cel puţin 400V; se recomandă condensatoare cu poliester. Pentru descărcarea acestor
condensatoare după deconectarea de la reţea, s-a prevăzut rezistenţa R1. în acest
fel, se evită unele senzaţii neplăcute pe care amatorul imprudent le-ar avea în momentul
atingerii terminalelor acestor condensatoare.
Atenţie, montajul este conectat direct la reţeaua electrică de 2 2 0 V !
Figura 350 (a).

(b).
350
Figura
D1,D2= 1N4004
365 S c h e m e p r a c t ic e cu c i r c u it e in te g ra te CMOS 509
9
3lin03X3 3Q nnraisis VI
CI2 4030
CI1 4011
Figura 351.
1
PATRU COMENZI PE DOUĂ FIRE
Schema din figura 351 constituie un sistem de telecomandă simplu sigur, ieftin şi
economic. în construcţia acestui montaj se folosesc CI CMOS, care, după cum se
ştie, prezintă efectul de prag, datorită căruia starea logică a ieşirii se modifică atunci
când tensiunea pe intrările porţilor depăşeşte jumătate din valoarea tensiunii de
alimentare. Pe baza acestui efect funcţionează sistemul de telecomandă prezentat
mai jos. Pupitrul de comandă, este format din patru întrerupătoare S1-S4, la care sunt
asociate rezistoarele R1-R4. în funcţie de întrerupătorul care este apăsat, pe una
dintre rezistenţele R1-R4 se cuplează în paralel R5 (prin linia bifilară de legătură). La
bornele rezistenţei R5 apare o cădere de tensiune deoarece această rezistenţă face
parte din divizorul de tensiune format din SR1-SR4.
Porţile l-IV ale CI1 de tip CMOS 4011, îm preună cu semireglabilele SR1-SR4
constituie patru etaje care reacţionează la un prag determinat de tensiune pe R5, şi
implicit pe intrările porţilor. Aşa de exemplu, la apăsarea întrerupătorului, S 1 căderea
de tensiune pe R5 determină apariţia nivelului logic H la ieşirea porţii I. La apăsarea
întrerupătorului S2, acelaşi nivel H apare la ieşirile porţilor I şi II. Când se apasă S3,
nivelul logic H este prezent la ieşirile porţilor I, II şi III. La apăsarea întrerupătorului S4,
ieşirile tuturor celor patru porţi se vor afla la nivel logic H. După cum se poate observa,
prin apăsarea unuia sau altuia dintre întrerupătoare, la ieşirea porţilor se stabileşte un
cod corespunzător numărului întrerupătorului apăsat (la apăsarea lui S2 nivelul logic
H apare la ieşirea a două porţi, iar prin apăsarea lui S4, la ieşirea a patru porţi etc.).
Pentru a extrage din acest cod comanda corespunzătoare, se foloseşte convertorul
de cod realizat cu porţile l-IV din CI2 de tip CMOS 4030/4070. De această dată la
apăsarea lui S2, nivelul logic apare numai la ieşirea porţii II (terminalul 4 al CI2). La
apăsarea lui S4, nivelul logic H apare numai la ieşirea porţii IV (terminalul 11 al CI2), şi
aşa mai departe.
Altfel spus, prin intermediul întrerupătoarelor se poate comanda la distanţă nivelul
logic al ieşirilor CI2 şi implicit al sistemelor de execuţie pe care acestea le controlează.
Numărul com enzilor p^ o linie de legătură bifilară poate fi mărit de exemplu la opt, dar
aceasta presupune dublarea numărului componentelor active şi pasive din montaj.
(R A D IO -C S I 4/1990)
CONTROLUL NIVELULUI DE APĂ
Toate rulotele auto sunt dotate cu un rezervor de apă pentru utilizări curente. Această
apă este preţioasă, motiv pentru care gestionarea consumului şi vizualizarea apei
rămase în rezervor sunt foarte importante, pentru a evita o „pană uscată".
După cum se poate vedea în figura 352 pentru a verifica nivelul apei, se
amplasează în rezervor trei sonde dispuse la înălţimi diferite. Un al patrulea electrod
se află pe fundul rezervorului, constituind masa.
Principiul de funcţionare a montajului se bazează pe faptul că apa potabilă utilizată
în gospodărie prezintă o conductibilitate suficientă pentru a reuni electric, două sonde
aflate în apă. Se consideră că masa montajului prezintă nivel logic L, iar tensiunea de
+ 12 V, nivel H.
365 S c h e m e p r a c tic e c u c ir c u ite in t e g r a t e CMOS 511
Figura 352.
+12V
Cele trei LED-uri (L1-L3), vizualizează stările nivelului de apă: plin, jumătate şi
aproape gol. Dacă nivelul scade sub acest ultim prag, cel de al patrulea LED (LO),
luminează intermitent, avertizând că rezervorul trebuie umplut din nou.
Când cele trei sonde se află în apă, toate cele patru LED-uri sunt aprinse, cu
precizarea că de această dată, LO luminează continuu.
Pentru a obţine indicaţiile vizuale menţionate, în funcţie de stările sondelor, se
apelează la C11, CI2, CI3 de tip CMOS 4011. Deoarece LED-urile reclamă un curent
de circa 15 mA, ieşirile porţilor din CI 4011 sunt bufferate cu trei inversoare din CI4 de
tip CMOS 4049.
Când cele trei sonde se află în apă, ele sunt scurtcircuitate din punct de vedere
electric; la intrările montajului se aplică nivel logic L. La ieşire, LED-urile L1, L2, L3
sunt aprinse, indicând că rezervorul este plin. Dacă rezervorul se goleşte şi S1 nu
mai este în contact cu apa, el trece la nivel H prin R1. La ieşirea corespunzătoare
apare nivel L, care stinge LED-ul L1; rămân aprinse celelalte LED-uri.
Dacă sondele S1 şi S2 rămân descoperite, atunci numai S3 rămâne în apă,
aprinzându-se doar LED-ul L3.
Oscilatorul care comandă LED-ul LO, este realizat cu porţile 1.1 şi 1.11 şi este
controlat logic pe intrarea 1. Oscilatorul astabil funcţionează când pe această intrare
se aplică nivel H, adică atunci când S3 se află în gol. în această situaţie, oscilatorul
generează impulsuri cu frecvenţa de 1 Hz, care produc aprinderea intermitentă a
LED-ului LO. Dacă S3 se află în apă, pe intrarea 1 este nivel L, iar LED-ul LO luminează
continuu.
Pentru verificarea nivelului apei în rezervor, se apasă push-butonul PB.
Montajul se alim entează direct de la bateria de 12 V, cu care este echipat
autoturismul.
Cele patru sonde, incluzând şi pe cea de masă, sunt realizate din şuruburi cu
şaibă şi piuliţe, toate din inox. Şuruburile traversează patru dopuri de cauciuc, plasate
în orificii de 8 mm pe o parte a rezervorului, la diferite înălţimi. Strângerea şuruburilor,
produce deformarea dopurilor de cauciuc de o parte şi de alta a peretelui rezervorului
de polietilenă, asigurând o bună etanşeitate. Un cablu cu patru fire realizează legătura
între cele patru şuruburi şi montajul propriu-zis.
Pentru o indicaţie sugestivă, bareta formată din cele patru LED-uri se fixează ver
tical, cu LO în partea ae jos.
(LE H A U T -P A R L E U R 1861/1997)
ARBITRU ELECTRONIC PENTRU QUARTO
Quarto este unul dintre cele mai atrăgătoare jocuri de testare a reflexelor. Pentru a
spori şi mai mult atracţia acestui joc, se recomandă arbitrarea fiecărei schimbări,
atribuindu-se un timp maximal de gândire.
în ciuda marii varietăţi de combinaţii ale unui joc Quarto, după o perioadă de „rodaj",
se poate bloca sistematic elaborarea unei combinaţii în speranţa neutralizării partidei
sau pentru a provoca şansa.
Pentru evitarea m enţinerii regulii de schim bare în scopul de a beneficia de ha
zard la finalul jocului, este preferabil să se scurteze tim pul de gândire. în acest fel,
viteza de reacţie devine spontană, iar confruntarea dintre doi jucători este realmente
echitabilă.
353
Figura
Temporizatorul propus mai jos permite alegerea unei durate maximale de gândire
de la 1' la 2 '30". în plus, la apropierea expirării timpului de joc, intră în funcţie un
semnal de prealertă, pentru a avertiza jucătorul. Alerta constă din două bip-uri sonore
emise la intervale regulate cu câteva zeci de secunde înainte de finalul temporizării.
Un LED de culoare galbenă, indică începutul prealertei, iar unul de culoare roşie atrage
atenţia asupra epuizării perioadei temporizate.
în figura 353 este prezentată schema montajului, în care tem porizarea se
realizează cu C11 de tip CMOS 4060. După resetarea numărătoarelor din CI1, ieşirea
Q14 (terminal 3 - CI1), trece în stare logică H după 1 '...2 '3 0 ", în funcţie de poziţia
cursorului SR1.
Frontul crescător al impulsului care apare la această ieşire după perioada de
aşteptare, este aplicat intrării de tact a secţiunii B din circuitul bistabil CI2 de tip CMOS
4013. Deoarece intrarea D a acestui bistabil (terminalul 9), este conectată permanent
la nivel logic H, ieşirea Q (terminal 13-CI2.B), trece în H. Acest nivel produce saturarea
tranzistorului T2, prin care se alimentează buzzerul şi LED-ul roşu L2, semnalizând
epuizarea timpului de gândire. Acest final al temporizării este precedat de o prealertă
de 10.. .20 s. Diodele D1-D3 şi rezistenţa R3 constituie o poartă logică SI, care permite
detectarea stărilor ce declanşează prealerta. Circuitul logic SI operează în conjuncţie
cu ieşirile Q13, Q12, Q10 (terminalele 2 ,1 ,1 5 ale CI1). D acăT este durata totală a
temporizării, prealerta se declanşează după o durată de: T/2+T/4+T/16. Această condiţie
este îndeplinită atunci când ieşirile Q10, Q12 şi Q13 se află la nivel logic H. La apariţia
acestei situaţii, secţiunea A a circuitului basculant CI2 este declanşată, ceea ce con
duce la intrarea în conducţie a tra n z is to ru lu iT I. Această stare determină aprinderea
LED-ului L1, de culoare galbenă.
în momentul declanşării prealertei, cele două intrări ale porţii I din CI3 de tip CMOS
4011 se află la nivel logic H, iar ieşirea acestei porţi trece în L, antrenând declanşarea
monostabilului realizat cu porţile II şi III. Ieşirea monostabilului (terminalul 10 al CI3),
trece în L pentru câteva zecimi de secundă; această stare L este inversată de poarta IV
din CI3, care produce astfel saturarea tranzistorului T3. Acest tranzistor, asociat cu
tranzistorulT2, formează un circuit logic SAU, prin care se controlează buzzerul piezo-
electric BZ şi LED-ul L2. în acest fel tranzistorul T3 alimentează buzzerul care va pro
duce un bip de scurtă durată, care se repetă în următoarea stare H a ieşirii Q10 a C U .
Resetarea numărătoarelor interne ale CI1 şi iniţializarea circuitului bistabil CI2 se
face odată cu alimentarea montajului, sau prin apăsarea push-butonului PB1 de către
jucător, la fiecare schimbare.
Dacă se doreşte diminuarea progresivă a duratei temporizate, pe măsură ce cresc
performanţele obţinute, semireglabilul SR1 se înlocuieşte cu un potenţiometru de aceeaşi
valoare. în acest fel, devine posibilă reglarea continuă a temporizării, în limitele 1' - 2'30"
(ELECTRON IQ UE PRATIQUE 198/1995)
CIFRU ELECTRONIC
Avantajul schemei prezentate în cele ce urmează este acela că pe durata de

aşteptare consumul de energie este aproape nul, lucru deloc de neglijat, dacă avem
în vedere că, în această stare, montajul poate rămâne ore, zile sau chiar un interval
de timp mult mai mare.
Codul cifrului este format dintr-o combinaţie de 9 cifre, ceea ce face ca posibilitatea
de „deschidere" a cifrului, atunci când nu se cunoaşte combinaţia, să fie minimă.
în schema din figura 354 combinaţia de cod este 976368605. Constructorul poate
alege oricare altă combinaţie, ţinând cont de principiul de funcţionare a cifrului.
Schema cuprinde trei circuite integrate CMOS: CI1 4047 (monostabil), CI2 40192
(numărător), CI3 4028 (decodificator BCD-zecimal).
Ieşirile decodificatorului sunt conectate la o tastatură (K0-K9), prin intermediul
diodelor separatoare D1-D10, de tip 1N4148. în stare de aşteptare, circuitul monostabil
are, pe terminalul 11 nivel logic H. Acest fapt determină resetarea numărătorului, ceea
ce are drept urmare prezenţa nivelului H pe ieşirea „0“ a decodificatorului (terminal 3).
La apăsarea tastei K9, monostabilul comută pentru o perioadă de 30 de secunde,

dând astfel posibilitatea ca numărătorul să înregistreze impulsurile sosite la intrarea
lui. Aceste impulsuri sunt generate odată cu apăsarea tastelor K9, K7, K6, K3, K6, K8,
K6, K0 şi K5. Dacă s-au apăsat tastele de mai sus şi în ordinea dată, într-un interval
de timp mai mic de 30 de secunde, tranzistoarele T 1 , T2 trec în stare de conducţie,
alimentând releul Re.
Dacă se doreşte un alt timp de lucru al monostabilului, se modifică elementele
exterioare ale circuitului 4047, ţinând cont de relaţiaT = 2,48 RC.
Nu se vor utiliza condensatoare polarizate; din schemă se poate observa modul
de obţinere a unui condensator nepoiarizat, din două condensatoare polarizate. De
asemenea, se recomandă ca valoarea rezistenţei R1 să nu depăşească 1 MS2.
Alimentarea cifrului poate fi făcută la o tensiune de 3-12V, iar a etajului de acţionare
a releului în funcţie de tensiunea de lucru a acestuia.
(M. OROS, TEHNIUM 9/1990)
DETECTOR DE FUM
A cest dispozitiv reacţionează ia apariţia fum ului, com pletând acţiunea unui
detector de incendiu, sensibil la căldură. Funcţionarea detectorului de fum se
bazează pe faptul că fum ul alterează puternic cantitatea de lum ină ajunsă pe
suprafaţa unui fotorezistor, tot aşa cum e ficacitatea fa ru rilo r autom obilelor este
com prom isă pe tim pul ceţii.
După cum se poate observa în schema din fig u ra 355, detectorul include două
elemente similare:
- un prim fotorezistor FR1 care primeşte lumină de la LED-ul L1, plasat în imediata
apropiere. Această primă pereche de componente constituie „atmosfera martor" care
rămâne ferită de acţiunea unui eventual fum, deoarece este introdusă într-un mic tub
de plastic, transparent sau nu, dar etanş !a fum;
- un alt fotorezistor FR2 luminat de LED-ul L2, aflate în aer liber, deci susceptibile
de a fi influenţate de un fum oarecare.
Printr un artificiu simplu se asigură traversarea celor două LED-uri de către un
curent de aceeaşi intensitate, menţinut perfect constant, pentru a nu risca declanşarea
detectorului de către variaţiile de tensiune. Acest rol revine regulatorului de tensiune
7805 folosit ca generator de curent constant, care traversează rezistenţa R1.
Tensiunea de alimentare a montajului provine de la regulatorul de tensiune 7812.
flancat de condensatoarele C1 şi C2.
Pentru a compara luminozitatea pe cele două fotorezistoare, se face apel la Cl 1
care este un amplificator operaţional de tip 741, folosit în configuraţie de comparator
de tensiune. Cele două tensiuni aplicate pe intrările comparatorului depind în mare
măsură de poziţia sem ireglabilelor SR1 şi SR2, prevăzute pentru reglaje.
Dacă apare un incident care obturează lumina emisă de LED-ul L2, comparatorul
comută, ieşirea sa trecând în H. Această situaţie nu conduce însă la declanşarea
alarmei, deoarece este necesară mai întâi tratarea semnalului şi apoi verificarea prin
care se stabileşte dacă anomalia persistă.
Monostabilul realizat cu porţile I şi II din CI2 de tip CMOS 4001, reacţionează ia
fronturi crescătoare şi livrează la ieşire un impuls pozitiv de câteva secunde. Tranzistore
T1 inversează acest semnal şi un nou front crescător declanşează monostabilu
următor. Acesta generează un impuls de activare a circuitului basculant CI3 de tic
T I-
100K
47n
C7
O-------- •— OO
+12V
CMOS 4013, folosit aici ca memorie bistabilă. într-adevăr, CI3 memorează starea H
de la ieşirea comparatorului C I1, aplicată pe inrtarea D (terminal 5).
Ieşirile complementare ale bistabilului (terminalele 1 şi 2), controlează LED-ul L3,
şi prin intermediul tranzistoruluiT2, releul Re: LED-ul L3, de culoare roşie, semnalizează
declanşarea alarmei.
La punerea sub tensiune a detectorului, condensatorul C7 generează un scurt
impuls pe intrarea de resetare (terminalul 4), a CI3, pentru iniţializare. Resetarea
circuitului bistabil după declanşarea alarmei se poate face prin apăsarea push-butonului
PB1. Reglajul detectorului constă în poziţionarea cursoarelor semireglabilelor SR1 şi
SR2 pentru obţinerea nivelului logic L, la ieşirea CI1; poziţia lor trebuie să fie sensibil
identică, dacă LED-urile L1 şi L2 sunt de aceeaşi culoare. Obturând parţial fotorezistorul
FR2, ieşirea comparatorului basculează, şi puţin mai târziu, releul atrage. Oprirea
alarmei se face prin apăsarea push-butonului PB1. în final, se face proba reală,
încercând declanşarea sistemului de alarmă de către fumul unei ţigări, îndreptat spre
spaţiul dintre L2 şi FR2.
Se recomandă folosirea unorfotorezistoare miniatură, plasate în imediata apropiere
a LED-urilor.
(LE H A U T -P A R L E U R 1848/1996)
STROBOSCOP AUTO
Stroboscopul a cărui schemă este prezentată în figura 356, se deosebeşte de

cele realizate cu lămpi bliţ, prin aceea că foloseşte pentru iluminare o arie de LED-uri.
Impulsurile luminoase au durata de 1,5 ms şi sunt emise de 24 LED-uri obişnuite, de
culoare roşie. Impulsul de curent prin fiecare LED este de aproximativ 0,7 A; datorită
frecvenţei scăzute de repetare a impulsurilor, LED-urile nu sunt însă supraîncărcate.
Impulsurile primare provenite de la ruptor sunt limitate în amplitudine de către
diodele D1, D2 şi apoi aplicate monostabilului CI1 de tip CMOS 4536. Acesta produce
impulsuri cu durata fixă de 20»ms, care se aplică intrării de tact a numărătorului CI2 de
tip CMOS 4017. Numărărea impulsurilor se face până la 4 sau până la 6, în funcţie de
poziţia comutatorului dublu S1.
Ieşirea selectată prin S1 este conectată la intrarea celui de al doilea monostabil
realizat cu CI1 .II. Acesta produce impulsuri pozitive cu durata de 1,5 ms care sunt
aplicate unui tranzistor de putere, prin intermediul bufferului realizat cu cele şase porţi
ale CI3 de tip CMOS 4050, conectate în paralel.
Durata impulsurilor generate de primul monostabil a fost în mod special fixată la
20 ms, pentru a nu supraîncărca LED-urile în cazul turaţiilor mari. Stroboscopul
încetează să funcţioneze la turaţii ce depăşesc 1500 rot/min.
Cele 24 de diode electroluminiscente, cu diametrul de 5 mm, se montează într-un
câmp pătrat, cât mai apropiată una de alta.
Se insistă asupra folosirii LED-urilor de culoare roşie deoarece prezintă o cădere
de tensiune mai redusă în comparaţie cu cele verzi sau galbene. Aceasta contribuie
implicit la o putere instantanee mai redusă.
:• (E L E K T O R 1/1986)
R8...R15 = 4 ,7 U
Figura 356.
GENERATOR DE JINGLE
Jingle este denum irea dată unei secvenţe sonore care precede publicitatea la
radio, diverse apeluri într-un mare m agazin sau anunţurile p le că rilo r/so sirilor în
gări sau aeroporturi.
M ontajul prezentat mai jos generează o asem enea secvenţă m uzicală, şi el
poate fi folosit şi ca sonerie originală, avertizor acustic pentru bicicletă şi oriunde
este nevoie de o sem nalizare acustică mai plăcută decât o sonerie stridentă.
Funcţionarea generatorului de jingle poate fi urmărită pe schema din figura 357.
Porţile II şi III din CI1 de tip CMOS 4011 sunt incluse într-o configuraţie de astabil
controlat cu nivel logic. Când se aplică nivel H pe intrarea 5, astabilul începe să
funcţioneze. Poarta I care com andă astabilul, prim eşte nivele logice separat pe
cele două intrări. Când se apasă push-butonui PB1, se declanşează o serie de
zece im pulsuri dintre care numai ultim ul blochează astabilul. Im pulsul de blocare
provine de la ieşirea „9 “ (term inal 11), a CI2 de tip CMOS 4017, care este un
num ărător zecim al Johnson. Din acest Cl se folosesc numai opt ieşiri, ieşirea „2 “
(term inal 4), se utilizează pentru a introduce o scurtă pauză în interiorul secvenţei
sonore, iar ultim a ieşire „9 “, blochează astabilul cu CI1. R ezistenţele R5-R12
îm preună cu R13 formează un divizor de tensiune, a cărui tensiune mediană variază
când se m odifică valoarea uneia dintre rezistenţele R5-R12. Succesiv, prin aceste
rezistenţe se aplică divizorului, nivel H; rezultă la ieşirea divizorului o tensiune
variabilă în funcţie de valoarea rezistenţelor R5-R12, valoare ce poate varia între
27 k£2 şi 270 k£î. Această tensiune variabilă se aplică CI3 de tip CMOS 4046, care
este o buclă cu calare pe fază (PLL). Din acest Cl se foloseşte numai oscilatorul
controlat în tensiune.
La ieşirea acestuia, frecvenţa impulsurilor este direct proporţională cu tensiunea
de la ieşirea divizorului. în acest fel se pot produce opt note m uzicale distincte,
suficiente pentru a reproduce o tem ă m uzicală celebră.
Aşa cum am arătat anterior, în secvenţa sonoră generată se realizează şi o
scurtă perioadă de linişte. Pentru aceasta se blochează oscilatorul din CI3, aplicând
nivel logic H pe term inalul 5. Pe de altă parte, cea de a treia ieşire a CI2 este
conectată la acelaşi term inal 5 al CI3, prin interm ediul unei diode. în acest fel, se
realizează foarte simplu o întrerupere în derularea melodiei. într-o manieră similară,
la finalul secvenţei sonore, impulsul generat de cea de a zecea ieşire a CI2 (term i
nal 11), blochează oscilatorul din CI3 şi opreşte astabilul care controlează intrarea
de tact a CI2.
Sem nalul de la ieşirea oscilatorului controlat în tensiune (term inal 4 - CI3),
este aplicat tra nzisto ru luiT 1 în circuitul căruia se afla un mic difuzor.
S em ireglabilul SR1 reglează viteza de derulare a secvenţei sonore.
Pentru tatonări sau reprogram ări ale m elodiei, cele opt rezistoare nu se lipesc
în m ontaj, ci se introduc în circuit prin interm ediul unui soclu pentru Cl cu 16
term inale, sau se înlocuiesc cu sem ireglabile de 2 5 0 ...5 0 0 k fl. Toate diodele din
schem ă, respectiv D 1-D 10, sunt de tip 1N4148.
Figura 357.
7812
ASISTENT PENTRU FUMĂTORI

Pentru a renunţa la fumat, se apelează la diferite modalităţi, de la întreruperea
totală şi definitivă, până la reducerea progresivă, trecând prin faza de ... chewing-
gum. Montajul propus nu reprezintă altceva decât o metodă în plus, care merită a fi
încercată, dacă avem în vedere că victimele tabagismului devin din ce în ce mai
impresionante.
Se consideră că pe durata unui ciclu de 24 de ore, fumătorul are la dispoziţie circa
15 ore pentru a se dedica viciului său. în acest timp, fum ătorii înrăiţi, ajung la o „raţie"
de trei pachete pe zi, ceea ce înseamnă o ţigare la fiecare sfert de oră. Dacă ritmui ar
fi redus la cinci ţigări pe zi, fumătorul ar avea voie să fumeze o ţigară la trei ore.
Montajul, realizat sub forma unui pachet de ţigări, impune un ritm regulat, prestabilit.
La intervale definite, sunt emise două bip-uri (ca la ceasurile digitale), care autorizează
fumătorul să „aprindă una". Pentru a se asigura că „asistentul" funcţionează, deşi
fumătorului i se pare că de la ultima ţigară a trecut o veşnicie, există posibilitatea de a
verifica derularea numărătorii, printr-un indicator luminos.
în figura 358 este prezentată schema montajului care este realizat cu componente
uzuale şi se alimentează de la o baterie de 9 V, care asigură o autonomie de câteva
săptămâni. La punerea sub tensiune, numărătoarele CI1 şi CI2 de tip CMOS 4060 şi
respectiv 4017, sunt iniţializate prin intermediul circuitului format din R4, C2, D1.
Numărătorul CI1 are încorporat şi oscilatorul de temporizare, a cărui frecvenţă este
determinată de valorile componentelor R1, R2, C1. Pentru valorile indicate în schemă,
după scurgerea a zece minute, ieşirea Q14 trece la nivel logic H, pentru ca după alte
zece minute, să treacă în L. Frontul descendent care apare în această situaţie
avansează numărătorul zecimal CI2, cu un pas. Când o ieşire a acestui numărător,
selectată prin intermediul unuia dintre întrerupătoarele 11-19, trece în H, tranzistorulTI
intră în conducţie şi resetează numărătorul CI3 de tip CMOS 4060. Acest numărător-
oscilator controlează buzzerul piezoelectric, prin intermediul tranzist0ruluiT2. Semnalul
audio generat de buzzer va fi „decupat" de către ieşirea Q12 din CI3, exact în două
tranşe. La trecerea ieşirii Q14 în H, se aplică prin dioda D2, un impuls pe intrările de
resetare din CU şi CI2.TranzistorulTI se blochează, CI3 nu mai oscilează şi buzzerul
„tace" până la viitoarea ţig a ră !
Dacă se apasă pe push-butonul PB1, ieşirea Q4 din CI1 se conectează la LED-ul
L1, ceea ce ca avea va efect, vizualizarea derulării procesului de numărare.
în funcţie de ieşirea selectată, durata între două „prize", variază între 20 de minute şi
3 ore, ceea ce corespunde la un număr de ţigări cuprins între 45 şi 5 pe zi.
METRONOM VIZUAL
Metronomul mecanic este folosit de către muzicieni de aproape 200 de ani.

Metronomul este util în faza de studiu a unei piese muzicale date, pentru păstrarea
corectă a tempoului. în unele situaţii însă, bătăile metronomului mecanic sunt supărătoare
şi şxcesive. De aceea, se propune folosirea unui metronom cu indicaţie luminoasă, prin
intermediul a două LED-uri: unul se aprinde la începutul fiecărui tact, iar celălalt luminează
cu o frecvenţă mai mare, care reprezintă un multiplu al frecvenţei de bază. Este posibil
să se realizeze această indicaţie şi cu un singur LED, care luminează puternic la fiecare
primă bătaie, iar apoi indicaţia luminoasă devine mai slabă.
în schema din fig u ra 359, porţile I şi II din CI1 de tip CMOS 4011 formează un
astabil, a cărui frecvenţă este determinată de valorile com ponentelor P1, R1, C1.
Impulsurile de la ieşirea astabilului (terminal 4 - CI1), sunt aplicate porţii III care
realizează inversarea şi formarea acestor impulsuri. LED-ul L2 se va aprinde atunci
când ieşirea porţii III se află la nivel logic L.
Impulsurile de la ieşirea porţii III se aplică şi intrării de tact (terminal 14), a CI2 de
tip CMOS 4022. Pentru fiecare front pozitiv al im pulsurilor de tact, numărătorul
avansează, prezentând succesiv nivel logic H pe cele opt ieşiri. Prin intermediul
comutatorului S1 se selectează una dintre aceste ieşiri, care va produce resetarea
numărătorului CI2, stabilind astfel coeficientul de divizare. Aşa de exemplu, dacă
terminalul 15 este conectat prin S1 la ieşirea 4, numărătorul CI2 numără de la 0 la 3;
după acest al patrulea impuls pe ieşirea 4 apare nivel logic H, care resetează
numărătorul CI2. în această situaţie, numărătorul lucrează ca divizor cu 4.
Deoarece ieşirea Q0 (terminal 2 - CI2), este conectată la una dintre intrările porţii
IV din CI1, LED-ul L1 va indica începutul fiecărui tact. întrucât pe ieşirea Q0 apare
nivel H o singură dată în perioada considerată, L2 lum inează cu o frecvenţă
determinată, de patru ori mai mare decât L1.
>
C\J 9 n>
o to
CO CCI
+ O
C/5
io <0 h- co
Q O O O O O O O—
T~ C\J
Q6
Q7
O co LO
O O O O O O
CM DC
CM CM
O
O
'M '
O O
- N ~
co G
cc e
cn
co
r r
o
co
r \ \
> EE
” !
I
o O
Conectând comutatorul S1 în diferite poziţii, se modifică numărul aprinderilor

LED-ului L2 între două aprinderi succesive ale LED-ului L1. De exemplu, când
comutatorul S1 se află în poziţia 8, numărătorul CI2 funcţionează ca divizor cu opt.
Folosind două LED-uri, se creează un puternic efect vizual.
(RADIO & ELECTRONICS CONSTRUCTOR A ugust 1979)
3 6 5 S cheme pr a c tic e cu c ir c u it e in teg rate CMOS 525
Q >
o>
+ CM
Z3
i
< ş > <$>$>o 0 ^
Figura 360 (a).

526 365 S c h e m e p r a c tic e cu c ir c u it e in teg r a te CMOS
LUMINI DINAMICE
M ontajul a cărui schem ă este in d ica tă în fig u ra 360 a p re zin tă ava n ta ju l că

schim bă au to m a t v a ria n te le de p ro d u ce re a lu m in ii dinam ice.
C ând intrarea P/S din CI2 de tip CMOS 403-5 este la nivel logic H, se încarcă
in fo rm a ţia de la in tră rile P I1-P I4, p ro v e n ită de la ie ş irile Q10, Q 12, Q13, Q14
din CI1 de tip C M O S 4060.
In tră rile se rie J şi K ale re g is tru lu i 4035 su n t co n e cta te la u ltim a sa ieşire
(Q 4), o b ţin â n d u -se astfel un re g istru de d e p lasa re în inel.
Viteza de deplasare a luminilor se reglează prin intermediul potenţiometrului P1.
în funcţie de tipul şi num ărul becurilor folosite, se alege tensiunea alternativă
U2. P entru pom ul de C răciun se re co m a n dă u tiliz a re a b e c u rilo r de te n siu n e
m ică (2 ,5 ...6 ,3 V), p e n tru ca U2 să nu aibă o va lo a re p e ricu lo a să .
în fig u r a 360 b se a ra tă va ria n te le de p ro d u ce re a lu m in ilo r d in a m ice ,
rea liza te de m ontajul preze n ta t. Se poate o b serva că ultim a va ria n tă are toate
b e cu rile stinse. D acă se d o re şte e lim in a re a a ce ste i va ria n te , se c o n e cte a ză
ie ş irile Q10, Q12, Q13, Q14 (C I1), la in tra re a T/C din CI2, aşa cum se arată în
p artea dreaptă a fig u rii.
(O. CUCU, A LM A N A H TE H N IU M 1990)
DEPLASARE
O • • • 0 • • • Q14 o------
-w -
1
2 O 0 • • 0 o • • Q13 o---- -H -
3 • • • • • • • • Q12 o---- - H - ----- •
T/C
4 O o o • 0 0 0 • Q10 o---- ----- iI —o
5 o• o • o • 0 • 22K |
6 oo oo o O ' o 0 _
v
Figura 360 (b)

SUPERVIZOR PENTRU LETCON
Supervizorul este util, în special, celor care uită letconul în priză ore întregi sau
chiar câteva zile. Montajul preia sarcina deconectării automate a letconului, dacă acesta
nu este folosit mai mult de o jumătate de oră. Funcţionarea montajului se bazează pe
faptul că letconul emană căldură, ale cărei variaţii sunt sesizate de un term istor cu
coeficient de tem peratură negativ. Acesta se plasează pe suportul letconului, în aşa
fel încât distanţa dintre termistor şi vârful letconului aflat în repaus, să fie de 5... 10 mm.
Când letconul se ia de pe suport, rezistenţa termistorului se micşorează, iar când se
aşează pe suport, rezistenţa creşte. în această ultimă situaţie, variaţia de rezistenţă
este detectată şi folosită pentru resetarea unui numărător. Dacă această resetare nu
se produce, numărătorul atinge poziţia sa extremă, care se traduce într-o primă fază,
printr-o semnalizare sonoră de avertisment. Dacă utilizatorul nu intervine imediat,
montajul întrerupe automat letconul.
în schema din figura 361 se poate observa că atunci când se apasă pe PB1 (Pornit),
primarul transformatorului se conectează la reţeaua electrică. Ca urmare, apare tensiunea
de alimentare a montajului, care încarcă condensatorul C4 prin rezistenţa R2. Rezultă
un impuls pozitiv pe intrarea 2 a porţii I din CI1 de tip CMOS 4001. Această poartă,
îm preună cu poarta II a aceluiaşi C I1, constituie un circuit basculant RS. Orice nivel
logic H aplicat pe intrarea 2, are ca efect, trecerea ieşirii 4 în stare H; aceasta nu poate
reveni în stare L de repaus, decât dacă pe intrarea 6 se aplică un impuls pozitiv. Când
circuitul basculant RS prezintă la ieşire nivel H, tranzistorulT1 este saturat. în circuitul
de colector al acestuia se află releul Re1, care fiind alimentat, produce închiderea
contactelor C (comun) şi L (lucru). în acest fel, se asigură menţinerea alimentării
transform atorului de reţea. Această situaţie durează atâta timp cât ieşirea circuitului
basculant RS rămâne în stare H.
LED-ul L1 semnalizează că montajul se află sub tensiune şi că letconul este
alimentat, acesta fiind conectat în paralel cu înfăşurarea primară a transformatorului.
Rolul rezistenţei R1 este acela de a descărca rapid condensatoarele C 1, C2, C3
şi C4 în momentul întreruperii alimentării. Descărcarea rapidă este necesară pentru
ca impulsul de pornire automată, condiţionată de încărcarea condensatorului 04, să
se producă normal, numai prin apăsarea tastei PB1.
Variaţiile de rezistenţă ale termistorului sunt detectate de către comparatorul de
tensiune realizat cu CI3 de tip 741. La ieşirea acestuia apare un front ascendent când
letconul se ia de pe suport, sau un front descendent, când letconul se aşează pe
suport.
Porţile III şi IV din CI1 sunt folosite ca trigger Schmitt, pentru formarea impulsurilor
produse de comparator. Ansamblul format din componentele C8, C9, R11, R12, R13,
D4, D5, constituie un circuit de derivare, prin care se obţine în punctul comun diodelor
D4 şi D5, un impuls pozitiv la fiecare punere sau luare a letconului de pe suport.
CI2 de tip CMOS 4060 constituie baza de timp a montajului.
La punerea montajului sub tensiune, condensatorul C5 se încarcă prin R14; impulsul
pozitiv scurt care apare, resetează (pe terminalul 12), numărătorul din CI2. Pentru
valorile com ponentelor din circuitul term inalelor 9, 10 şi 11, pe ieşirea Q14 a
numărătorului (terminal 3 - CI2), apare nivel H la circa 30 minute după resetarea
produsă de dispozitivul de detecţie a variaţiei de temperatură. Acest nivel H comandă
astabilul format de porţile I şi II din CI4 de tip CMOS 4011. La ieşirea acestuia apare
un semnal dreptunghiular cu perioada de cca. 0,25 s. Acest semnal controlează un al
D1 = 1N4004
doilea astabil, realizat cu porţile III şi IV din CI4. Semnalul produs de acest astabil are
frecvenţa de circa 1 kHz şi se aplică unui buzzer piezoelectric obişnuit (fără oscilator
încorporat). Semnalul emis de buzzer se produce intermitent, avertizând utilizatorul
că tem porizarea s-a terminat. El are de ales între a rearma sistemul prin apăsarea
tastei PB3 (resetarea CI2), sau de a lăsa întrerupătorul automat să-şi urmeze cursul.
Precizăm că apariţia semnalului sonor de avertizare se produce numai dacă
letconul nu a fost folosit timp de 30 de minute.
Când ieşirea Q14 a CI2 (terminal 3), trece la nivel H, condensatorul C7 începe să
se încarce prin rezistenţa R6. Când potenţialul disponibil pe catodul diodei D3 atinge
jumătate din valoarea tensiunii de alimentare, poarta II din CI1 basculează. Drept
urmare, se dezactivează circuitul basculant RS şi se blochează tranzistorul T 1 . Releul
Re1 se deschide şi întrerupe alimentarea întregului ansamblu, format din montajul
electronic şi letcon.
Apăsarea tastei PB2 face oricând posibilă oprirea manuală a montajului.
BALIZĂ SOLARĂ PENTRU GRĂDINĂ
Montajul descris mai jos permite realizarea unei lămpi de grădină care poate fi
montată pe alee sau peluză, oferind un romantism aparte frum oaselor nopţi de vară.
Energia necesară acestei lămpi foarte ecologice este gratuită, fiind asigurată de lu
mina soarelui. Concret, alimentarea montajului se face prin intermediul a patru elemente
de 1,2 V/2000 mAh, conectate în serie. încărcarea acestora se poate face de la reţea,
prin intermediul unui redresor şi a rezistenţei R1.
în mod normal însă, încărcarea bateriei se face de către o celulă solară de 10V, cu
dimensiunile de 193 x 193 mm. O asemenea celulă debitează un curent de 70.. .80 mA,
în timpul zilelor însorite. într-o asemenea zi, bateria primeşte o cantitate de curent de
circa 500.. .600 mA, suficient pentru a restitui în timpul nopţii un curent de 100... 120 mA,
timp de 2 ...3 ore. în timpul zilei, consumul montajului scade sub valoarea de 2 mA.
Bateria poate fi deconectată prin întrerupătorul 11, când montajul se depozitează, în
timpul sezonului rece.
Rolul montajului a cărui schemă este prezentată în figura 362, este acela de a
alimenta lampa formată din 12 LED-uri cu un randament mărit, de a aprinde automat
lumina la lăsarea serii şi de menţinere a acesteia pentru o durată prestabilită.
Detecţia zi/noapte se face de către fotorezistenţa FR, conectată la un trigger Schmitt
realizat cu porţile I şi II din CI1 de tip CMOS 4001. Când fotorezistenţa primeşte lumina
zilei, ieşirea porţii II se află la nivel logic H, ceea ce asigură blocarea numărătorului CI2
în poziţia zero, şi dezamorsează circuitul basculant RS format din porţile III şi IV din CI1.
La lăsarea nopţii, datorită modificării logice, are loc o basculare promptă a triggerului
Schmitt, datorită reacţiei pozitive introduse de R4. în acest moment, la ieşirea triggerului
apare un front ascendent abrupt, care se aplică circuitului de derivare format din C2,
R5 şi D1 *Pe intrarea 9 a porţii III se produce un impuls pozitiv scurt, datorită încărcării
rapide a condensatorului C 2prin R5. Acest impuls pozitiv, oricât de scurt ar fi, face să
apară la ieşirea porţii IV nivel H, iar la ieşirea porţii III, nivel logic L. Să reţinem deci, că
la lăsarea nopţii la ieşirea porţii III din CI1 se instalează o stare L, stabilă.
Temporizarea necesară pentru menţinerea luminii pe o durată prestabilită este
asigurată de către CI2 de tip CMOS 4060. Numărătorul din CI2 este blocat prin
aplicarea unui nivel logic H pe intrarea Reset.
Figura 362.
Dacă se aplică nivel logic L, ceea ce corespunde perioadei de noapte, numărătorul

începe să funcţioneze. Daorită divizoarelor din CI2, la ultima sa ieşire Q14 (terminalul 3),
se obţin temporizări cuprinse între câteva zeci de minute şi circa 6 ore (reglabil prin SR1).
La epuizarea tem porizării dorite, la ieşirea Q14 apare nivel logic H, care
dezamorsează circuitul basculant RS, ceea ce face ca ieşirea porţii III din CI1 să
ţreacă în H, nivel specific stării de repaus.
Porţile III şi IV din CI3 de tip CMOS 4001 formează un astabil controlat. Când intrarea
12 se află la nivel H, astabilul este blocat, iar ieşirea sa prezintă un nivel logic H, specfic
stării de repaus. Dacă pe intrarea de control apare nivel L, astabilul produce impulsuri
dreptunghiulare cu frecvenţa de 200 Hz, determinată de valorile R13, C4. Porţile I şi II
din CI3, inversează de două ori aceste impulsuri. Fiecare dintre ieşirile acestor porţi
sunt conectate la bazele tranzistoarelor T1 şi T2 prin R11, R12. Aceste tranzistoare
sunt alternativ blocate şi saturate, cu frecvenţa de 200 Hz. Fiecare tranzistor are în
circuitul de colector câte trei ramuri cu câte două LED-uri de înaltă luminozitate. Datorită
modului de alimentare a LED-urilor acestea sunt solicitate numai jumătate de timp,
realitate pe care ochiul uman nu o percepe, din cauza persistenţei retiniene. Rezultă o
luminozitate totală relativ ridicată pentru un consum general modest. Concret, prin fiecare
bloc de LED-uri (de exemplu L1-L6), circulă un curent de cca. 100 mA. Fiecare LED
este deci parcurs de un curent de 35 mA pe o durată de 2,5 ms. Perioadele active de 2,5 ms
alternează cu perioadele'de repaus care au aceeaşi durată.
Când temporizarea prestabilită prin SR1 se termină, intrările 1,5 şi 1 2 a le C I3 s e v o r
afla la nivel logic H. Aceasta conduce la blocarea astabilului şi trecerea ieşirilor porţilor I şi
II la nivel L. în această situaţie, tranzistoarele T1 şi T2 se blochează, ceea ce duce la
stingerea LED-urilor. LED-urile pot fi stinse şi manual, prin intermediul întrerupătorului 12.
Cele 12 LED-uri se montează pe două nivele de form ă circulară, cu diametrul de
circa 50 mm, şi se introduc într-o carcasă transparentă (de exemplu un pahar de
material plastic incolor). LED-urile vor fi de culoare galbenă, cu diamentrul de 5 mm,
de înaltă luminozitate.
Celula solară trebuie protejată de ploaie.
MANIPULATOR ELECTRONIC (BUG)
în schema din figura 363, porţile din structura CI1 de tip CMOS 4001 formează
generatorul de tact al manipulatorului electronic. Prin intermediul potenţiometrului P1
se poate regla viteza de transmisie între 60 şi 200 semne/minut.
Unul dintre circuitele bistabile din structura CI2 de tip CMOS 4013 formează
„punctele". Prin intermediul porţii I din CI3 de tip CMOS 4011 sunt sumate „punctele"
cu „punctele duble" formate de către celălalt bistabil din CI2 4013, în acest fel se
formează „liniile". Porţile II, III şi IV din CI3 4011 îm preună cu elementele aferente
constituie generatorul de autocontrol; semnalul audio poate fi ascultat în căşti de
impedanţă ridicată, sau poate fi transmis amplificatorului AF din receptor. Frecvenţa
semnalului audio se poate stabili prin intermediul semireglabilului SR1, iar nivelul de
ascultare în căşti se reglează cu potenţiometrul P2. Manipulaţia se face direct, fără
contacte mobile, cu ajutorul tranzistorului T2 care se conectează în circuitul
Corespunzător al emiţătorului. în circuitul de colector al acestui tranzistor poate fi
conectat un releu de manipulaţie (bobina acestuia se şuntează cu o diodă). Releul se
poate alimenta de la o sursă cu tensiune mai mare, dacă tranzistorul T2 va avea
tensiunea maximă VCE adecvată.
Valoarea rezistorului marcat cu asterisc (R5), se poate reduce până la 1 kQ, pentru
a asigura regimul de comutaţie al tranzistoruluiT2.
Diodele D1-D5 pot fi de tip 1N914sau 1N4148.
în pauză, consumul montajului este extrem de redus. Manipulatorul electronic
funcţionează stabil şi pentru alte tensiuni de alimentare cuprinse între 5 şi 12 V,
modificându-se foarte puţin viteza şi frecvenţa generatorului audio.
TEMPORIZATOR PENTRU TELEFONUL MOBIL
Com unicaţiile prin intermediul telefonului portabil (teiem obilului) sunt relativ
costisitoare, mai ales pe durata tarifului maxim. Minutele trec repede şi în plus, din
punct de vedere al facturării, primul minut nu este divizibil.
Temporizatorul prezentat mai jos, indică în timpul conversaţiei, unde ne situăm în
interiorul domeniului de 60 secunde. în acest fel, se poate evita trecerea în cel de al
doilea minut, prin alegerea momentului oportun pentru terminarea conversaţiei.
Montajul conţine o bază de timp şi un dispozitiv de afişaj care constă dintr-o baretă
integrată de 10 LED-uri. La punerea în funcţiune a temporizatorului se aprinde primul
LED; după scurgerea a 6 secunde se aprinde cel de al doilea LED, şi aşa mai departe.
Ultimul LED se aprinde la depăşirea duratei de 54 secunde. La finalul perioadei de 60
secunde, se aprinde din nou primul LED. Pentru a nu risca facturarea unui minut
suplimentar, este recomandabil să terminăm convorbirea cât mai aproape posibil de
momentul aprinderii ultimului LED, dar fără a se ajunge la aprinderea primului LED.
Baza de timp a montajului prezentat în schema din figura 364 este constituită de
CU de tip CMOS 4060. Oscilatorul inclus în acest CI1 produce impulsuri cu perioada
de 366 ps, valoare determ inată de com ponentele SR1 şi C4. Prin interm ediul
divizoarelor din acelaşi CU se obţin dublări succesive ale perioadei. în acest fel, la
ieşirea ultim ului divizor, respectiv Q14 (term inal 3), sunt disponibile im pulsuri
dreptunghiulare cu perioada de 6 secunde.
Imediat ce corespondentul deschide telefonul său, temporizatorul este pus în
funcţiune. în momentul alimentării montajului, condensatorul C3 se încarcă prin
rezistenţa R1. Datorită apariţiei unui scurt impuls pozitiv de iniţializare, se asigură
resetarea automată a ambelor Cl CMOS din montaj. în acest moment, pe ieşirea „0“
(terminai 3), a CI2 de tip CMOS 4017 apare nivel logic H, care asigură aprinderea
primului LED. La finalul primului ciclu de 6 secunde, pe intrarea CLO C KINH IBIT a CI2
se aplică un nou impuls provenit de la C U . Acesta face ca nivelul logic H să treacă pe
ieşirea „1 “ a CI2, ceea ce conduce la aprinderea celui de ai doilea LED.
La fiecare nou impuls, nivelul H se deplasează la urm ătoarea ieşire a CI2,
asigurând în acest fel aprinderea succesivă a celor 10 LED-uri, pe o durată de timp ce
totalizează 60 de secunde.
Catodul comun al celor 10 LED-uri integrate care formează afişorul AF1, este
conectat la masa montajului prin intermediul rezistenţei de limitare R4 şi a tranzistorului
T 1 de tip NPN. LED-ul corespunzător ieşirii pe care se află nivel logic H, se aprinde
numai cu condiţia ca tranzistorul T1 să fie saturat. Această stare se produce ori de
câte ori apare nivel logic H pe ieşirea Q4 din C U . Perioada impulsurilor dreptunghiulare
prezente pe această ieşire este de 5,86 ms, ceea ce corespunde unei frecvenţe de
170 Hz, considerată frecvenţă de multiplexare.
Datorită valorii acestei frecvenţe de multiplexare, ochiul uman nu sesizează
pâlpâirea LED-ului aprins, datorită fenomenului de persistenţă retiniană. Rezultatul
utilizării acestei multiplexări constă în reducerea considerabilă a consumului de curent,
în condiţiile asigurării unei vizibilităţi acceptabile a LED-ului aprins.
Pentru realizarea unei temporizări corecte, se impune reglajul bazei de timp. Se
poziţionează cursorul semireglabilului SR1 la jumătatea cursei. După alimentarea
montajului se măsoară durata reală a unui ciclu de un minut, care corespunde aprinderii
364.
Figura
succesive a celor 10 LED-uri. Măsurarea se face cu ajutorul unui cronom etru sau a
unui ceas digital comutat pe poziţia de cronometru. Dacă durata măsurată nu are
valoarea de 60 secunde, se procedează la mici retuşuri ale poziţiei cursorului
semireglabilului SR1.
N.A. în locul afişorulul Integrat se pot folosi zece LED-uri cu diametrul de 3 mm, dar bareta
rezultată va fi cu circa 10 mm mai lungă. Folosirea LED-urilor discrete prezintă avantajul că bareta
poate fi formată din trei culori specifice diferitelor grade de atenţionare. Astfel, se recomandă ca
primele opt LED-uri să fie verzi, apoi unul galben şi ultimul roşu. în această situaţie, urmărirea
scurgerii timpului se face mult mai uşor.
Nu recomandăm folosirea temporizatorului de către conducătorii auto, cărora oricum le este
distrasă atenţia; încă o indicaţie ce trebuie urmărită, ar fi prea mult...
VERIFICAREA CADENŢEI PROIECTOARELOR
Montajul a cărui schemă este prezentată în figura 365 permite măsurarea cadenţei
proiectoarelor cinematografice. Cadenţa se referă la viteza de succesiune a imaginilor,
care este de 24 imagini/secundă pentru proiectoarele folosite în cinematografie şi de 25
imagini/secundă pentru proiectoarele din instalaţiile de telecinema. Datorită existenţei
obturatorului din proiector, frecvenţa se triplează, ceea ce face ca frecvenţa de obturare a
fluxului luminos să fie de 72 Hz, respectiv 75 Hz.
Măsurarea acestei frecvenţe prin intermediul unui frecvenţmetru digital (DFM),
presupune un timp de numărare considerabil, pentru a obţine o precizie mai bună de
1 Hz. Prin multiplicarea frecvenţei cu un circuit PLL, măsurarea se poate face mai
rapid şi mai precis. Multiplicarea se obţine prin înserierea unui divizor de frecvenţă
între oscilatorul controlat în tensiune şi comparatorul de fază din PLL.
Semnalul luminos periodic provenit de la lampa proiectorului este transform at de
către fototranzistorul FT1 în impulsuri electrice care se aplică uneia dintre intrările
comparatorului de fază I din structura CI1 de tip CMOS 4046. La ieşirea acestui com
parator (terminal 13), este conectat un filtru trece-jos al cărui rol este acela de a asigura
o tensiune continuă pe intrarea de control a oscilatorului (terminal 9). Filtrul elimină
com ponenta alternativă a semnalului de la ieşirea comparatorului de fază. Eventuala
prezenţă a unor reziduuri conduce la apariţia unei modulaţii de frecvenţă aVCO-ului.
Valorile com ponentelor din structura filtrului trece-jos se calculează pentru fiecare
aplicaţie în parte, conform tabelelor din cataloagele CI CMOS, şi apoi se definitivează
experimental pentru a obţine o bună stabilitate a funcţionării PLL-ului.
Domeniul de captură este determinat de valorile rezistenţelor R5 şi R6, iar frecvenţa
de o s c ila ţie d epinde de v a lo rile a ce s to r două re ziste n ţe şi de ca p a c ita te a
condensatorului C3.
Numărătorul CI2 de tip CMOS 4029 este folosit în această aplicaţie ca divizor cu
10, conectat între ieşirea VCO-ului şi intrarea comparatorului de fază. Datorită acestui
mod de conectare, se obţine la ieşire o multiplicare cu 10, ceea ce înseam nă că
vitezei de 24 im agini/secundă îi corespunde o frecvenţă de 720 Hz, valoare uşor de
măsurat.
Montajul nu necesită reglaje, dar se impune o verificare a stabilităţii de funcţionare
a PLL-ului. Pentru aceasta se deconectează C1 de la colectorul fototranzistorului FT1
şi se aplică prin intermediul acestui condensator, un semnal provenit de la un genera
tor de audiofrecvenţă. Amplitudinea semnalului trebuie să fie de minimum 200 mV, iar
536 365 S c h e m e p r a c t ic e c u c ir c u it e i n t e g r a t e C M O S
+6V
M-H C
o 2
05
CM
O
'T in
CM
O O)
Figura 365.
-o u.
Q
c
C\J
CM >1021-
CO
CO O 9b
O >1001-
O Sb
u :
o CO
CC
i g r 1
CC
**
fre c ve n ţa sa va ria ză în tre 70 şi 78 Hz. F re cve n ţm e tru l co n e c ta t la ieşirea

multiplicatorului trebuie să afişeze o frecvenţă de 10 ori mai mare, iar indicaţia trebuie
să fie stabilă. în caz de instabilitate, se tatonează elementele filtrului trece-jos, în jurul
valorilor indicate în schemă.
Fototranzistorul FT1 este de tip BP103B (Siemens).
N.A. Aplicaţia descrisă poate fi considerată ca fiind una particulară. Montajul poate fi folosit şi
pentru măsurarea turaţiei motoarelor de orice fel sau a oricăror alte piese aflate în rotaţie. Pentru
ac easta es te necesară a d ap tarea s is tem u lu i de c a p ta re a im p u ls u rilo r şi m o d ifica rea
corespunzătoare a elementelor din filtrul trece-jos.
în locul CI2 4029 poate fi folosit oricare alt numărător decadic, de exemplu Cl CMOS 4017. în
locul fototranzistorului BP103B se poate folosi fototranzistorul SP201, mult mai răspândit pe piaţa
noastră, sau unul dintre fototranzistoarele produse ia MICROELECTRONICA S.A.
IDEISTWICAREAPORŢILORCMOS
în practica amatorilor se întâlnesc situaţii când marcajul de pe capsula unor Cl nu
mai este intact uşor de citit. Pentru identificarea tipului porţilor CMOS cu două intrări,
se poate folosi montajul a cărui schemă este prezentată în figură.
Cl CMOS a cărui funcţie logică urmează a fi identificată se introduce în soclul DIL
cu 14 terminale. Modul de conectare a terminalelor acestui soclu la afişorul cu şapte
segmente face posibilă diferenţierea porţilor AND, OR, NAND, NOR.
Pentru indicaţie este suficientă modificarea stării a trei segmente din afişor, prin
care se rezolvă elegant trecerea de la litera A (pentru AND), la litera O (pentru OR);
punctul zecimal corespunde funcţiilor NAND şi NOR.
(ELRAD 9/1979)
CUPRINS
1/4000AVERTIZOR ACUSTIC 37/40070SCILAT0ARE CU CUARŢ

2/4000GENERATOR DE FUNCŢII 38/4007TRIGGER SCHMITT
3/4001ZĂV0R CODIFICAT 39/4007TEMP0RIZAT0R
4 /4 0 0 1 REDUCTOR DE VITEZĂ PENTRU 40/4007TAHOMETRU PENTRU
SERVOMOTOARE AUTOVEHICULE
5/4001 DISPOZITIV DE SUPRAVEGHERE 41/4007GENERAT0R DE SEMNAL
6/4001 GENERATOR DE SEMNAL TRIUNGHIULAR
7 /4 0 0 1 SEMNALIZATORTEMPORIZAT 42/40070SCILATOR CONTROLAT ÎN
8/4001 METRONOM TENSIUNE
9/4001 RADIORECEPTOR 43/4007C0MUTAT0R PENTRU
10/4001 ALARMĂ PENTRU FRIGIDER SEMNALE ANALOGICE
1 1 /4 0 0 1 HIGROSTAT <?44/4007TESTER UNIVERSAL *
1 2 /4 0 0 1 FOTORELEE 45/4007C0NVERT0R D/A
13/4001 GENERATOARE CONTROLATE ' 46/4008C0NVERTOR DE COD HEX-ASCII
LOGIC 47/4009MONITORTELE FONIC
1 4 /4 0 0 1 FLASHER CU LED 48/4009GENERAT0R
15/4001TESTER PENTRU 4 9 /4 0 1 OFORMATOR
SERVOSISTEME 5 0 /4 0 1 1 ECONOMIZOR PENTRU
16/4001 MANIPULATOR LANTERNĂ
17/4001 INDICATOR DE FUNCŢIONARE 5 1 /4 0 1 1TERMENV0X
18/4001 ALIMENTATOR PENTRU BUJII *'5 2 /4 0 1 1 IMITATOR „PLURITONAL" *
19/4001 DETECTOR PENTRU 53/4011 ALARMĂ PENTRU PLOAIE
CONDUCTE DE APĂ 54/4011 SEMNALIZARE ECONOMICĂ
20/4001 AMUZAMENT COLORAT 55/4011 SENZOR CU UN SINGUR PUNCT
21 /4001 CONVERTOR A/D DE CONTACT
22/4001 AVERTIZOR DE 56/4011 FORMATOR SIMPLU
TEMPERATURĂ 57/4011 ALARMĂ PENTRU OBIECTE
23/4001 GENERATOR DE IMPULSURI EXPUSE
24/4001 CONTROL SENZORIAL PENTRU 5 8 /4 0 1 1 BISTABIL CU SENZOR
MODELE COMANDATE 59/4011 DISPOZITIV DE ALARMĂ
25/4001 DETECTOR DE METALE 60/4011 EFECTE SONORE
26/4001 OSCILATOARE CU CUARŢ 6 1 /4 0 1 1C0MPRES0R AF
27/4001 COMUTATOR SENZORIAL 62/4011 AVERTIZOR DE UMIDITATE
28/4001 SIRENĂ 6 3 /4 0 1 1TESTER LOGIC
29/4001 CONVERTOR 64/4011 DETECTOR AM, CW, SSB
30/4001 GENERATOR DETEST 65/4011 CONVERTOR ECONOMIC
31/4001 GENERATOR DE SEMNAL 66/4011 REGULATORI DE PUTERE 4*
32/4001 TEMPORIZATOR SIMPLU 67/4011 GENERATOR DE SEMNALE
33/4002GENERATOR DE SEMNAL DREPTUNGHIULARE
34/4002LUMINĂ TEMPORIZATĂ 68/4011 INDICATOR DE TURAŢIE
35/4003BLIŢ ALIMENTAT LA REŢEA 69/4011 SEMNALIZATOR DE NIVEL
36/4006GENERAT0R DIGITAL DE 70/4011 LED ECONOMIC
ZGOMOT 71/4011 RADIORECEPTOR (I)
72/4011 RADIORECEPTOR (II) 11 8 /4 0 1 2GENERAT0R DETON

73/4011 SUPRAVEGHETOR PENTRU 1 1 9 /4 0 1 2TESTER
GEANTA DIPLOMAT 1 2 0 /4 0 1 3GENERAT0R BIFAZIC
74/4011 INDICATOR DE FUNCŢIONARE 1 2 1 /4 0 1 3ZAR
7S /4011 DETECTOR DE METALE 1 2 2 /4 0 1 3F0RMAT0R DE SEMNAL
76/4011 APARAT PENTRU 1 2 3 /4 0 1 3RELEU STATIC
SUPRIMAREA DURERII 12 4 /4 0 1 3C0MUTAT0R SENZORIAL
77/4011 SELECTOR TRIPLU 12 5 /4 0 1 3C0NVERT0RPENTRU
7 8 /4 0 1 1GENERAT0R DE SEMNALE APARATE DE RAS
SINUSOIDALE 12 6 /4 0 1 3ILUMINARE AUTOMATĂ
79/4011 CIRCUIT PLL 12 7 /4 0 1 3CIFRU ELECTRONIC
80/4011 ÎNTRERUPĂTOR AUTOMAT * 1 2 8 /4 0 1 5S0NERIE MUZICALĂ *
8 1 /4 0 1 1CAPACIMETRU — 1 2 9 /4 0 1 5GENERATOr ">E ZGOMOT
82/4011 GENERATOR CU RAPORT 1 3 0 /4 0 1 5GENERAT0i, j E ZGOMOT ALB
CICLIC REGLABIL 1 3 1 /4 0 1 5FOC ELECTRONIC
8 3 /4 0 1 1 1NDICATOR DE ÎNTRERUPERE A 1 3 2 /4 0 1 5F0RMAT0R DE SEMNAL
REŢELEI SINUSOIDAL
84/4011 „SONERIE" OPTICĂ 1 3 3 /4 0 1 5LUMINĂ DINAMICĂ
85/4011 CONTROL ACUSTIC 1 3 4 /4 0 1 6C0MUTAT0R ELECTRONIC
86/4011 COMUTATOR ACŢIONAT SONOR 1 3 5 /4 0 1 6INDICAT0R PENTRU NIVELUL
87/4011 BFO APEI
88/4011 TESTER LOGIC TTL/CMOS 1 3 6 /4 0 1 7C0NT0R PENTRU
89/4011 TEMPORIZATOR EVENIMENTE
90/4011 ALARMĂ UNIVERSALĂ 1 3 7 /4 0 1 7RULETĂ ELECTRONICĂ
91/4011 SIRENĂ ELECTRONICĂ 1 3 8 /4 0 1 7COMUTATOR SECVENŢIAL
92/4011 SUPRAVEGHETOR PENTRU 1 3 9 /4 0 1 7M0NIT0R PENTRU IMPULSURI
CHEIA DE CONTACT TELEFONICE
9 3 /4 0 1 1 1NJECTOR DE SEMNAL 1 4 0 /4 0 1 7C0MANDĂ DE PUTERE
94/4011 GENERATOR DE FUNCŢII (I) 1 4 1 /4 0 1 7S0NERIETELEF0NICĂ
95/4011 GENERATOR DE FUNCŢII (II) 1 4 2 /4 0 1 7GENERAT0R DE NUMERE
96/4011 GENERATOR DE FUNCŢII (III) PSEUDOALEATOARE
97/4011 GENERATOR DE FUNCŢII (IV) 1 4 3 /4 0 1 7GENERAT0R DE JINGLE
98/4011 GENERATOR DE FUNCŢII (V) 1 4 4 /4 0 1 7METR0N0M
99/4011 DETECTOR DE METALE 145/4017LOTO ELECTRONIC
100/4011 COMANDA CREPUSCULARĂ 1 4 6 /4 0 1 7GENERATOR DE K
1 0 1 /4 0 1 1 0SCILATOARE CONTROLATE 1 4 7 /4 0 1 7LUMINI DINAMICE
ÎNTENSIUNE 1 4 8 /4 0 1 7DIVIZ0R DE FRECVENŢĂ
102/4011 DIVERTISMENT CU ...4011 1 4 9 /4 0 1 7SEMAF0R ELECTRONIC
103/4011 AVERTIZOR PENTRU 1 5 0 /4 0 1 7REGULAT0R DE PUTERE
FRIGIDER 1 5 1 /4 0 1 7GENERAT0R DETENSIUNE ÎN
104/4011 AVERTIZOR DE NIVEL TREPTE
1 0 5 /4 0 1 1 PREAMPLIFICATOR AF 1 5 2 /4 0 1 8DIVIZOR PROGRAMABIL
106/4011 RELEU CAPACITIV 1 5 3 /4 0 1 8GENERAT0R TRIFAZIC
107/4011 TESTER PENTRU BECURI Şl 1 5 4 /4 0 1 7BAZA DE TIMP 60 Hz
SIGURANŢE 155/4020GENERATOR DIGITAL
108/4011 DETECTOR DE CONSUM 156/4020„STETOSC0P“ PENTRU
109/4011 LUMINĂ DINAMICĂ MICROPROCESOARE
1 1 0 /4 0 1 1 TAHOMETRU (TUROMETRU) 157/4020J0C ELECTRONIC
111/4011 COMPRESOR DE FRECVENŢĂ 158/4020TEMP0RIZATOR CU ANULARE
112/4011 TESTER PENTRU CUARŢ COMPLETĂ
113/4011 SONERIE CU SENZOR 159/4021 GENERATOR DE ZGOMOT
1 1 4 /4 0 1 1MINITIMER 160/4021 GENERATOR DE EFECTE
1 1 5 /4 0 1 1 0SCILATOARE CU CUART SONORE
1 1 6 /4 0 1 1 FLASHER CONTROLAT 161/4022M0NTAJ POLIVALENT
117/4011 GENERATOARE 162/4022ZĂVOR CODIFICAT
FOTOCOMANDATE 163/4022TEMP0RIZAT0R
365 S ch e m e p r a c tic e cu c ir c u ite in t e g r a t e CMOS 541
164/4022ZAR ELECTRONIC FRECVENŢĂ

165/4023GENERAT0R CONTROLAT 2 0 3 /4 0 4 6 COMPARATOR DE
166/40230SCILAT0R LC FRECVENŢĂ
167/4023GENERAT0R DE 2 0 4 /4 0 4 7 ÎNDEPĂRTAREA
ULTRASUNETE ŢÂNŢARILOR CU ULTRASUNETE
168/4024REGULATOR DE PUTERE 2 0 5 /4 0 4 7 GENERATOR BIFAZIC
169/4025GENERAT0R 1KHz 2 0 6 /4 0 4 7 CONVERTOR DE
170/4026C0NT0R DIGITAL TENSIUNE
171 /4026VITEZOMETRU DIGITAL 2 0 7 /4 0 4 7 FLUIER CU
172/4027R 0ŞU SAU VERDE ? ULTRASUNETE
173/4027RELEU COMANDAT PRIN 2 0 8 /4 0 4 7 DUBLOR DETENSIUNE
TOUCH-CONTROL 2 0 9 /4 0 4 7 TEMPORIZATOR
174/4028TESTER LOGIC UNIVERSAL 2 1 0 /4 0 4 7 GENERATOR BIP-BIP
175/4028C0NTR0LULTEMPERATURII 2 1 1 /4 0 4 7 DETECTOR DE
MOTORULUI GARDURI ELECTRICE
1 7 6 /4 0 28CONVERTOR DE COD 2 1 2 /4 0 4 7 GENERATOR DE
177 /4 0 2 8 „CLEPSIDRĂ" LABORATOR
ELECTRONICĂ 2 1 3 /4 0 4 9 DUBLOR DETENSIUNE
1 78/40 29 CONVERTOR —-2 1 4 /4 0 4 9 APĂRĂTOR DE C Â I N I - *
DREPTUNGHIULAR- 2 1 5 /4 0 4 9 INJECTOR DE SEMNAL
TRIUNGHIULAR 2 1 6 /4 0 4 9 GENERATOR DE
179 /4 0 2 9 COMANDĂ FUNCŢII
INCREMENTALĂ 2 1 7 /4 0 4 9 GREIER ELECTRONIC
180 /4029 JOC DE POPICE 2 1 8 /4 0 4 9 TESTER PENTRU
181 /4029 ZAR ELECTRONIC TRANZISTOARE
1 8 2 /4 0 3 0 DUBLOARE DE 2 1 9 /4 0 4 9 AMPLIFICATOR DE
FRECVENŢĂ TENSIUNE
1 8 3 /4 0 3 0 GENERATOR DE TACT 2 2 0 /4 0 4 9 JUCĂRIE MUZICALĂ
1 8 4 /4 0 3 0 DETECTOR DE FAZĂ 2 2 1 /4 0 4 9 AMPLIFICATOR DE
1 8 5/40 30 DETECTOR DE METALE AUDIOFRECVENŢĂ
1 8 6/40 33 CALEIDOSCOP ELEC 2 2 2 /4 0 4 9 LUMINI DINAMICE
TRONIC 2 2 3 /4 0 4 9 INDICATOR DE FAZĂ
187 /4 0 3 3 ZAR DIGITAL 2 2 4 /4 0 4 9 CONVERTOR DE
188 /4 0 3 5 COMANDĂ PENTRU TENSIUNE
COMUTATOARE AUDIO 2 2 5 /4 0 4 9 GENERATOR BIFAZIC
189 /4 0 4 0 SEMNALIZATOR 2 2 6 /4 0 4 9 CONVERTOR DE
PENTRU ŞOC TENSIUNE
1 9 0/404 0 SINTETIZOR ARMONIC 2 2 7 /4 0 4 9 SĂGEATĂ LUMINOASĂ
ADITIV DINAMICĂ
191 /4 0 4 0 GENERATOR 3150Hz 2 2 8 /4 0 5 0 CONTROL CU SENZOR
192 /4040 BAZA DETIMP50Hz 229/4051 GENERATOR
193 /4040 DIAPAZON CONTROLAT DIGITAL
1 9 4 /4 0 4 0 COMUTATOR 230/4051 FORMATOR DE SEMNAL
TEMPORIZAT SINUSOIDAL
1 9 5/404 0 MODUL 231/4051 SECVENŢER MUZICAL
MULTIFUNCŢIONAL 232/4051 COMUTATOR PENTRU
196 /4 0 4 2 DETECTOR DE OSCILOSCOP
PRIORITATE 2 3 3 /4 0 5 2 COMUTATOR AUDIO
1 9 7 /4 0 4 6 GENERATOR BIFAZIC 23 4 /4 0 5 2 SELECTOR DE INTRARE
1 9 8 /4 0 4 6 DETECTOR PENTRU STEREO
ACUPUNCTURĂ 2 3 5 /4 0 5 2 CONVERTOR DE
1 9 9 /4 0 4 6 GENERATOR DE TENSIUNE REVERSIBIL
EFECTE SONORE 2 3 6 /4 0 5 3 POTENTIOMETRU
2 0 0 /4 0 4 6 SIRENĂ ELECTRONICĂ ELECTRONIC
2 0 0 /4 0 4 6 DETECTOR DE METALE 2 3 7 /4 0 5 3 CONVERTOR DE
2 0 2 /4 0 4 6 SINTETIZOR DE
TENSIUNE TENSIUNE
2 3 8 /4 0 5 9 TEMPORIZATOR DE 2 7 1 /4 0 9 3 TESTER PENTRU
LABORATOR SERVOMECANISME
2 3 9 /4 0 6 0 TEMPORIZATOR- 2 7 2 /4 0 9 3 INDICATOR DE
PRELUNGITOR ÎNTRERUPERE A REŢELEI
2 4 0 /4 0 6 0 AVERTIZOR PENTRU 27 3 /4 0 9 3 NIVELĂ ACUSTICĂ
SEMNALIZATORUL DE DIRECŢIE 27 4 /4 0 9 3 DETECTOR DE
2 4 1 /4 0 6 0 GENERATOR DE FLACĂRĂ
SEMNALE DREPTUNGHIULARE 27 5 /4 0 9 3 PAZNIC LA FRIGIDER
'2 4 2 /4 0 6 0 SIRENĂ ELECTRONICĂ ** 27 6 /4 0 9 3 JOC ELECTRONIC
2 4 3 /4 0 6 0 LUMINI DINAMICE 27 7 /4 0 9 3 AVERTIZOR SONOR
2 4 4 /4 0 6 0 GENERATOR DE RATĂ PENTRU MARŞARIER
DE BANDS 27 8 /4 0 9 3 INDICATOR DE
2 4 5 /4 0 6 0 STROBOSCOP PENTRU UMIDITATE
PICK-UP 2 7 9 /4 0 9 3 ALARMĂ PENTRU
2 4 6 /4 0 6 0 ÎNTRERUPĂTOR RADIORECEPTORUL AUTO
COMANDAT DE LUMINĂ 2 8 0 /4 0 9 3 AVERTIZOR DE
2 4 7 /4 0 6 0 „NOD“ ELECTRONIC SIGURANŢĂ
2 4 8 /4 0 6 0 SIMULATOR DE 2 8 1 /4 0 9 3 INDICATOR TELEFONIC
PREZENŢĂ 2 8 2 /4 0 9 3 ALARMĂ PENTRU
2 4 9 /4 0 6 0 GESTIONAREA SERVIETE Şl GENŢI
AUTOMATĂ A ILUMINĂRII 28 3 /4 0 9 3 SEMNALIZATOR
2 5 0 /4 0 6 0 PROTECŢIA PENTRU FARURI
LETCONULUI SAU A FIERULUI DE 28 4 /4 0 9 3 PAZNIC LA CORT
CĂLCAT 28 5 /4 0 9 3 ZUMER MELODIC
2 5 1 /4 0 6 0 TEMPORIZATOR 28 6 /4 0 9 3 LUMINI DE POZIŢIE
MELODIC PENTRU BICICLETĂ
2 5 2 /4 0 6 3 COMPARATOR BINAR CU 28 7 /4 0 9 3 ECONOMIZOR DE
CONVERTOR D/A BENZINĂ
2 5 3 /4 0 6 6 COMUTATOR PENTRU 28 8 /4 0 9 3 PROTECŢIE AUTO
SEMNAL ANALOGIC 2 8 9 /4 0 9 3 SEMNALIZATOR DE
2 5 4 /4 0 6 6 CONVERTOR D/A OPRIRE
2 5 5 /4 0 6 6 COMUTATOR ELEC 2 9 0 /4 0 9 3 ROŞU SAU VERDE ?
TRONIC 2 9 1 /4 0 9 3 DETECTOR DE
2 5 6 /4 0 6 6 COMUTATOR AF PROXIMITATE
AUTOMAT 2 9 2 /4 0 9 3 SIRENĂ DOPPLER
25 7 /4 0 6 6 CHOF-’ER PENTRU 2 9 3 /4 0 9 3 AVERTIZOR DE
OSCILOSCOP REVĂRSARE
25 8 /4 0 6 7 COMUTATOR TOUCH- 2 9 4 /4 0 9 3 CAPCANĂ
CONTROL ELECTRONICĂ
2 5 9 /4 0 6 7 TUROMETRU ELEC 2 9 5 /4 0 9 3 SIMULATOR DE
TRONIC „TELEMOBIL"
2 6 0 /4 0 6 9 SIRENĂ ELECTRONICĂ 2 9 6 /4 0 9 3 ILUMINAT AUTOMAT
2 6 1 /4 0 6 9 GENERATOR BIFAZIC 2 9 7 /4 0 9 3 ALARMĂ POLIVALENTĂ
2 6 2 /4 0 6 9 TESTER PENTRU 2 9 8 /4 0 9 3 GENERATOR DE SUNET
TRANZISTOARE — 2 9 9 /4 0 9 8 ROBINET CU COMANDĂ
2 6 3 /4 0 6 9 AMPLIFICATOR AF4W ELECTRONICĂ
2 6 4 /4 0 6 9 CONVERTOR 8/20QV - 30 0 /4 0 9 8 ALARMĂ PENTRU
2 6 5 /4 0 6 9 OSCILATOR CU CUARŢ APARTAMENT'*"'
2 6 6 /4 0 7 6 COMUTATOR AUDIO 301/4511* TABELĂ ELECTRONICĂ
2 6 7 /4 0 7 7 FORMATOR DE DE SCOR
IMPULSURI 3 0 2 /4 5 1 5 GENERATOR DIGITAL
268/4081 VOBULATOR DE SEMNAL SINUSOIDAL
269/4081 INDICATOR DE 3 0 3 /4 5 1 6 MANIPULATOR ELEC
TENSIUNE TRONIC
2 7 0 /4 0 9 3 DUBLOR DE 304/CMOS TEMPORIZATOR
305/CMOS ALARMA PENTRU 335/CMOS TESTER LOGIC

MAŞINA DE SPĂLAT 336/CMOS EFECTE SONORE
306/CMOS SUPRAVEGHETOR 337/CMOS DETECTOR DE METALE
PENTRU CAMERA COPIILOR 338/CMOS BAZĂ DE TIMP
307/CMOS COMUTATOR ELEC 339/CMOS DISPOZITIV ANTIFURT
TRONIC CU SENZORI 340/CMOS BAZA DE TIMP 50 Hz
308/CMOS CONTOR GEIGER 341/CMOS GENERATOR DE
309/CMOS GENERATOR DIGITAL EFECTE SONORE
DE ZGOMOT 342/CMOS TEMPORIZATOR
31 O/CMOS INDICATOR DE 343/CMOS MONOSTABIL DE
ATINGERE CU MEMORIE PRECIZIE
3 1 1/CMOS KILOMETRAJ PENTRU 344/CMOS INDICATOR DE NIVEL
BICICLETĂ 345/CMOS BAZĂ DE TI MP
3 1 2/CMOS SEMNALIZATOR AUTO 346/CMOS TUROMETRU CU AFIŞAJ
31 3/CMOS TRASOR DE SEMNAL DIGITAL
VIDEO 347/CMOS COMPARAREA
3 1 4/CMOS VÂNĂTOARE CU TENSIUNILOR PE OSCILOSCOP
ULTRASUNETE 348/CMOS ILUMINAT AUTOMAT
315/CMOS GENERATOR DE SUNET 349/CMOS TELECOMANDĂ
316/CMOS AMPLIFICATOR CU MULTIPLĂ PE DOUĂ FIRE
CÂŞTIG CONTROLAT 350/CMOS BARIERĂ ÎN
3 1 7/CMOS PROTECŢIE PENTRU INFRAROŞU
SISTEME HI-FI 351/CMOS PATRU COMENZI PE
318/CMOS INDICATOR AL PUTERII DOUĂ FIRE
DE VÂRF 352/CMOS CONTROLUL NIVELULUI
319/CMOS AIDE-MEMOIRE DE APĂ
PERIODIC 353/CMOS ARBITRU ELECTRONIC
322/CMOS PLUVIOMETRU ELEC PENTRU QUARTO
TRONIC 354/CMOS CIFRU ELECTRONIC
321/CMOS DETECTOR DE FUM 355/CMOS DETECTOR DE FUM
322/CMOS OSCILATOR COMANDAT 356/CMOS STROBOSCOPAUTO
DIGITAL 357/CMOS GENERATOR DE JINGLE
323/CMOS MĂSURAREA 358/CMOS ASISTENT PENTRU
FRECVENŢELOR FOARTE JOASE FUMĂTORI
324/CMOS CEAS PENTRU 359/CMOS METRONOM VIZUAL
SUPRAVEGHEREATIMPULUI DE 360/CMOS LUMINI DINAMICE
PARCARE 361/CMOS SUPERVIZOR PENTRU
325/CMOS DETECTOR DE LETCON
ASCULTARE A TELEFONULUI 362/CMOS BALIZĂ SOLARĂ
326/CMOS IMITATOR PENTRU GRĂDINĂ
327/CMOS COMUTATOR PENTRU 363/CMOS MANIPULATOR ELEC
OSCILOSCOP TRONIC (BUG)
328/CMOS SIMULATOR DE 364/CMOS TEMPORIZATOR
PREZENŢĂ PENTRU TELEFONUL MOBIL
329/CMOS BALIZĂ SONORĂ 365/CMOS VERIFICAREA
PENTRU MODELE CADENŢEI PROIECTOARELOR
RADIOTELECOMANDATE IDENTIFICAREA PORŢILOR CMOS ~
330/CMOS GENERATOR DE TACT
1 Hz
331/CMOS CURĂŢARE CU
ULTRASUNETE
332/CMOS ÎNTRERUPĂTOR
SENZORIAL PENTRU LAMPA DE
VEGHE
333/CMOS MEMORIE AUXILIARĂ
334/CMOS VARIATOR DE VITEZĂ
Lî? M ; "-.r
TI'
;
a: ?X f ■"
a i . \ . ;
:.; fcO
■%r
S E U Ei.
«a tn ! "X
‘I I
o n
04
E ste ind iscutabil faptul că în

î i ultim ii ani s-a putut co n stata o
: II
trecere m asivă de la alte fam ilii de
O
circu ite integrate la ce le realizate în
s
teh n olog ia C M O S . E x p lic a ţiile sunt
*-...
sim ple şi ele constau în avan tajele
SiW
certe o ferite de C .I. de tip C M O S :
scăd erea su bstan ţială a consum ului
zw
de e n e rg ie e le c t r ic ă , re d u ce re a
t.... d isipaţiei term ice, num ărul m ult m ai
uu
m ic de re stricţii pe care acestea le
introduc în fun cţionare.
om L u crarea de faţă cuprinde o
c o le c ţie de sch e m e p r a c tic e
utilizând, în p rin cipal, circu ite in te
g rate din seria C M O S 4 0 0 0 .
i S u b lin iem caracterul extrem de
p ractic al m on tajelo r fu n cţio n ale
(care co nţin v alorile com p o nen telo r
şi tipul lor) şi nu sch em e g enerice.
C artea de faţă se ad resează unui
larg seg m en t de c itito r i: de la
electron istu l în cep ător care poate
g ăsi aici ap licaţii extrem de sim ple,
şi până la p ro fesion istu l ex p e ri
m entat, care se va în tâln i cu schem e
<r destul de rare şi puţin cu noscute.
L u crarea aco p eră aproape tot
c e e a ce s-ar putea num i g eneric
m on taje p ractice de tip hobby cu
circu ite integrate C M O S , fiin d prim a
de a cest fel din literatura rom ână de
sp e cialitate şi (după ştiin ţa noastră)
şi din c e a inter naţională.
w w
I.S.B.N. 973-9308-28-7 LEI 50.000

Final 1 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Final 1 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

NICA

AURELIAN LĂZĂRO IU ŞE R B A N NAICU

După ce a debutat anul trecut cu un prim titlu: ÎMBUNĂTĂŢIREA

ing. ŞERBAN NAICU

Pentru a constitui un ghid de sine stătător al aplicaţiilor prac­

TTL CMOS Funcţia Diferenţe funcţionale

PORŢI NAND (ŞI-NU)

PORŢI AND (Şl)

INVE.RSOARE Şl CIRCUITE Bl IFFER

74LS266 MMC4077 Patru SAU-NU EXCLUSIV

74190 MMC4510 Semnificaţia terminalelor diferită

- MMC4029 Nu are echivalent TTL

- MMC4022 Nu are echivalent TTL

- MMC4017 Semnificaţia terminalelor diferită.

- MMC4020 Nu are echivalent TTL

74195 MMC4035 Semnificaţia terminalelor diferite.

MMC4031 Nu are echivalent TTL

COMUTATOARE Şl MULTIPLEXOARE ANALOGICE

1) Data Book and Optoelectronic Devices - Microelectronica S.A., 1995;

2) Microelectronica - Data Book - MOS Integrated Circuits, 1991-1992;

3) Engineer’s notebook - Integrated Circuit Application - Mims M.F., 1980;

4) C ircuite integrate CMOS. Manual de utilizare, I. Ardelean, H.

5) E le c tro n ic ă e n e rg o n e in te n s iv ă p rin a p lic a ţii C M O S -

6) 300 circuite electronice - Editura Teora, 1997;

7) 301 circuite electronice - Editura Teora, 1997;

8) 1500 Schemas et circuits electroniques, R. Bourgeron, editura

9) Catalog de echivalenţe pentru circuite integrate, MIMUEE, 1982;

10) Catalog Philips-Digital Integrated Circuits CMOS HE4000B, 1983;

11) Catalog SGS-ATES - Professional Semiconductor Data Book 3,

Un generator de funcţii produce simultan mai multe forme de undă. Generatorul

Pentru codificarea zăvoarelor se cunosc cele mai diverse montaje electronice, de

REDUCTOR DEVITEZA PENTRU SERVOMOTOARE

Dispozitivul este destinat pentru paza locuinţei sau autoturismului. Pătrunderea

Generatorul produce semnale cu formă sinusoidală şi dreptunghiulară, de joasă şi

Frecvenţa generatorului de joasă frecvenţă se modifică prin intermediul

Semnalizatorul a cărui schemă este prezentată în figura 7, produce un semnal

Pentru o tensiune de alimentare de 9 V, puterea atinge cca 3W pe un difuzor cu

în cele ce urmează prezentăm o aplicaţie mai puţin obişnuită pentru un circuit

Transform atorul de ieşire din figura 9b, poate fi recuperat de la un

ALARMĂ PENTRU FRIGIDER

Montajul descris semnalizează deschiderea îndelungată a uşii frigiderului sau

Cantitatea de vapori de apă conţinută în aer se numeşte umiditate relativă.

Fotoreleele prezentate în figurile 12 (a, b şi c), realizate cu CI CMOS 4001, reprezintă

Hooy GENERATOARE CONTROLATE LOGIC

Generatoarele prezentate în figurile 13 a şi 13 b sunt realizate cu CI CMOS

TESTER PENTRU SERVOSISTEME

Pentru verificarea servosistemului care echipează modelele radioteiecomandate

Manipulatorul electronic prezentat în figura 16 foloseşte două circuite integrate

~:emâ redusă a receptorului supravegheat. Aceasta echivalează cu existenţa nivelului

^ 00^ ALIMENTATOR PENTRU BUJII

în schema dinfigura 18, dioda D1 evită distrugerea semiconductoarelor în cazul

: : ~_taţie, nu se poate deteriora filamentul bujiei, dar este asigurată temperatura

DETECTOR PENTRU CONDUCTE DE APĂ

în cadrul lucrărilor de reparaţii, un detector care permite localizarea traseelor

Caracteristica principală a generatorului de impulsuri prezentat mai jos constă în

CONTROL SENZORIAL PENTRU MODELE COMANDATE

Jucăriile electromecanice simple şi ieftine, cu unul sau două motoare, sunt

Detectorul de metale este util în primul rând în lucrările de întreţinere/reparaţii

Dorţile I şi II ale CI CMOS 4001, împreună în componentele asociate, formează un

în figurile 26 a şi 26 b sunt prezentate schemele a două oscilatoare cu cuarţ

Comutatorul prezentat mai jos permite conectarea unui radioreceptor la sursa de

C ircuitul C7, R6 asigură pornirea promptă a generatorului, la aplicarea

Generatorul de semnal a cărui schemă este prezentată în figura 31 , permite

Pentru a constitui un ghid de sine stătător al aplicaţiilor prac