Final 1 PDF

NICA
AURELIAN LĂZĂRO IU ŞE R B A N NAICU

AURELIAN LĂZĂROIU SERBAN NAICU
SCHEME PRACTICE
CU CIRCUITE INTEGRATE
CMOS
„ELECTRONICA APLICATA"
ÎSI CONTINUĂ DRUMUL
*
După ce a debutat anul trecut cu un prim titlu: ÎMBUNĂTĂŢIREA

PERFORMANTELOR T. V. COLOR. Artificii tehnice în practica depanatorilor
T.V., colecţia de carte ELECTRONICA APLICATĂ a Editurii NAŢIONAL
îşi continuă drumul spre cititorii săi.
Acest al doilea volum este o confirmare a faptului că seria de
carte ELECTRONICA APLICATĂ este pe gustul dumneavoastră.
Lucrarea de faţă este una dintre cele mai complete şi moderne
culegeri referitoare la aplicaţiile cu cele mai răspândite circuite
integrate actuale: CMOS -urile.
în pregătire se află şi va vedea curând lum ina tiparului
ELECTRONICA APLICATĂ nr. 3 şi anume 101 MONTAJE PRAC
TICE DE AMPLIFICATOARE DE AUDIOFRECVENŢĂ DE PUTERE.
Lucrarea va constitui, sperăm, o bucurie pentru pasionaţii audio
fideli (şi nu numai pentru ei) greu încercaţi în ultimii ani din cauza
lipsei de lucrări de specialitate.
în continuare, depanatorii T.V. şi alţi pasionaţi de domeniul
televiziunii vor primi cu interes, credem, cel de-al patrulea titlu al
seriei: RECEPTOARELE DE T.V. ÎN CULORI NIPPON.
ELECTRONICA APLICATĂ nr. 5 va oferi publicului larg o lucrare
de cel m ai m are interes, sim plă şi deci accesib ilă tu tu ror
electroniştilor şi nu numai lor: JUCĂRII ELECTRONICE.
Ce va urma?
SURSE DE TENSIUNE LINIARE ŞI ÎN COMUTAŢIE, un alt titlu de
mare interes care va atrage atenţia majorităţii electroniştilor,
întrucât apărate sau echipamente electronice nedotate cu surse
de tensiune nu s-au... descoperit încă.
Ce titlu pregăteşte Editura NAŢIONAL pentru ELECTRONICA
APLICATĂ nr. 7 nu vă spunem încă; vă comunicăm doar că va fi o
lucrare care va produce multă plăcere cititorilor noştri.
Cu speranţa că vom realiza prin ELECTRONICA APLICATĂ a
Editurii NAŢIONAL colecţia de carte de electronică cea mai valoroasă
şi cea mai iubită de către cititori care s-a editat vreodată în România,
punem punct aici acestei scurte prezentări.
ing. ŞERBAN NAICU

C oordon ator al colecţiei
E LE C TR O N IC A A P L IC A T Ă
Introducere
Cele mai răspândite aplicaţii practice întâlnite în prezent, în
revistele sau cărţile de specialitate, sunt, fără îndoială, cele având
la bază circuitele integrate CMOS.
Aceste C.I. din familia CMOS sunt astăzi cele mai „la modă"
datorită unor avantaje, cum ar fi: consumul energetic extrem de
redus, stabilitatea foarte bună la perturbaţii, posibilităţile de
interfaţare cu componentele altor familii, versatilitate funcţională
deosebită şi, nu în ultimul rând, preţul de cost scăzut.
Autorii şi-au propus ca, în lucrarea de faţă, să ofere cititorilor o
colecţie de scheme practice utilizând, în principal circuitele inte
grate realizate în seria CMOS 4000 (de exemplu MMC4XXX - S.C.
Microelectronica S.A.).
Lucrarea este structurată în două secţiuni principale, şi anume,
o primă parte în care sunt prezentate aplicaţii practice cu fiecare
circuit integrat CMOS în parte (în care acesta să reprezinte „inima“
montajului) şi o a doua parte, conţinând montaje mai complexe,
realizate cu un număr mai mare de C.I. CMOS diverse. Deoarece
în acest ultim caz ponderea circuitelor integrate CMOS utilizate (în
număr de două-trei) este relativ egală în economia schemei, aceste
tipuri de montaje nu au fost alocate unui anume C.I., ci au făcut
obiectul acestui capitol separat.
Schemele prezentate în carte sunt, în marea lor majoritate,
selectate de către autori într-o foarte lungă perioadă de timp de
cca. 20 de ani, din diverse publicaţii tehnice apărute pe plan
mondial. Meritul autorilor constă în aducerea tuturor acestor
scheme la „un numitor comun" prin eliminarea detaliilor consi
derate inutile, introducerea unor lămuriri suplimentare (acolo unde
s-a considerat necesar), înlocuirea codurilor unor componente
electronice cu unele echivalente, dar mai uzuale.
O parte mai restrânsă din lucrare conţine montaje practice care
sunt rodul experimentărilor autorilor.
La-prezentarea fiecărei scheme s-a făcut o scurtă descriere a
modului de funcţionare a montajului respectiv, urmată de o
expunere a operaţiunilor de reglaj (de care depinde buna funcţionare
a acestuia), acolo unde este cazul.
Menţionăm că s-au prezentat aplicaţii şi cu C.I. de tip CMOS
care nu se fabrică în ţară (la S.C. Microelectronica S.A.), dar al
cărui mod de procurare nu mai reprezintă astăzi o problemă.
Fără a fi exh au stivă,t lucrarea este totuşi extrem de
cuprinzătoare, ea reprezintă o selecţie riguroasă făcută de autori a
schemelor întâlnite.
- . ' ?
Pentru a constitui un ghid de sine stătător al aplicaţiilor prac

tice cu C.I. CMOS, fără necesitatea strictă a consultării în paralel a
altor lucrări (cataloage, data-book-uri, reviste sau cărţi), prezenta
lucrare cuprinde şi:
-prezentarea capsulelor şi a semnificaţiei terminalelor C.I.-CMOS
întâlnite în lucrare:
-tabele de echivalenţă a CI-MOS produse de diverse forme;
-tabele de echivalenţe funcţionale circuite integrate CMOS-TTL;
-un index al circuitelor integrate întâlnite în lucrare.
Atenţionăm că o parte dintre schemele prezentate reprezintă
aplicaţii neconvenţionale ale circuitelor integrate respective, ceea
ce înseamnă că trebuie acordată atenţia cuvenită valorilor pieselor
indicate în schemă şi reglajelor aferente (dacă este cazul).
Lucrarea de faţă are un caracter exclusiv practic, autorii evitând
să prezinte montaje generice (de tip registru, numărător, trigger
Schmitt ş.a.) ci doar scheme practice (cu valorile componentelor care
le compun) care reprezintă diverse aplicaţii funcţionale (generatoare
de semnal, dispozitive de alarmare, detectoare de metal etc.).
Lucrarea poate fi folosită în dublu sens: fie pornind de la un
anumit C.I. pe care îl avem şi pentru care căutăm câteva scheme
de aplicaţie interesante, fie dorim să realizăm un anumit tip de
montaj şi din paginile cărţii aflăm ce circuit integrat şi alte
componente ne sunt necesare la realizarea acestuia.
Conţinutul cărţii vizează o categorie extrem de largă, de la
elctronistul amator începător, care poate găsi în carte aplicaţii foarte
simple (care nu necesită reglaje şi au un preţ modic de realizare),
până la electronistul cu experienţă, care are în faţa lui o colecţie de
scheme cu CI CMOS unică în literatura de specialitate românească
şi chiar în cea străină (după ştiinţa autorilor).
Se poate observa că unele scheme nu sunt explicate în detaliu,
acestea adresându-se cu predilecţie electroniştilor avansaţi, în
vederea realizării unor sisteme (echipamente) mai complexe.
Din punct de vedere al potenţialului lor aplicativ, unele circuite
intrgrate CMOS se detaşează net. Dintre acestea enumerăm: 4001,
4011, 4017, 4040, 4046, 4047, 4049, 4060, 4069 şi 4093. De
altfel, numărul schemelor cu aceste C.I. cuprinse în lucrare
ilustrează în mod clar această afirmaţie.
Atragem atenţia asupra faptului că se impune o prealabilă asigurare
că C.I. CMOS este cel necesar, O oarecare superficialitate în tratarea
acestei probleme va conduce în unele cazuri la surprize extrem de
neplăcute. Prezentăm în continuare câteva exemple edificatoare.
Circuitul integrat 4027 poate fi binecunoscutul bistabil J-K,
dar şi un DRAM de 4 kB. De reţinut că aspectul exterior nu
„trădează44funcţia (circuitele integrate fiind livrate în acelaşi tip de
capsulă, cu 16 terminale). Singura diferenţă constă în prefixul lit-
erai, care, de exemplu, în cadrul produselor Microelectronica S.A.
este MMC 4027 şi respectiv MMN4027. Omiterea acestui „mic
detaliu14 poate compromite atât montajul realizat cât şi circuitul
integrat.
De asemenea, nici circuitele integrate de tip CD 4028A şi
MC 14028 nu sunt echivalente şi nici C.I. de tip CMOS 4050 şi
TDA 4050. Diferenţa funcţională între aceste tipuri de CI este
enormă, deşi codul numeric este asemănător sau chiar identic.
FOARTE IMPORTANT! Datorită „consumului44 extrem de redus
al montajelor realizate cu C.I. de tip CMOS, există tendinţa de a
înlocui transformatorul de reţea (din sursa de alimentare) cu
condensatoare sau rezistoare. Deşi această soluţie este mai comodă
şi, evident, mai ieftină, lipsa decuplării galvanice între montaj şi
reţeaua de tensiune de 220 V c.a., conduce la un dezavantaj ma
jor: pericolul de electrocutare!
Dacă totuşi apelaţi la această soluţie, vă recomandăm să folosiţi
condensatoare cu polipropilenă, din categoria autocicatrizantă şi
re z is to a re de 3 - 5 W, in tro d u se în tr-u n tub ceram ic.
Condensatoarele trebuie să aibă înscrisă tensiunea de lucru de
250 V c.a. sau 630 V c.c. Condensatoarele cu tensiunea de lucru
mai mică decât valorile indicate mai sus nu prezintă garanţia
funcţionării fără pericol (atât pentru montaj cât şi pentru utilizatori).
De aceea, dacă aveţi la dispoziţie un transformator de reţea, noi
vă recomandăm să-l folosiţi!
Un ultim sfat: folosiţi numai C.I. de tip CMOS provenite de la
su rse de în cred ere ! Cele de p ro ven ien ţă in certă ar putea
compromite montajul. Unele C.I. pot avea marcajul şters sau greu
lizibil. Pentru identificarea acestora, dacă fac parte din categoria
porţilor AND, OR, NAND, NOR cu două intrări, se poate apela la
un montaj simplu, intitulat „Identificarea porţilor CMOS44prezentat
la sfârşitul lucrării.
Dacă aplicaţiile practice cu CMOS-uri pe care le-aţi executat
până în prezent v-au adus satisfacţie sau chiar dacă nu aţi pus
încă în practică nici un montaj conţinând un integrat CMOS, dar
intenţionaţi să o faceţi, aceasta este cartea de care aveţi nevoie.
Autorii lucrării mulţumesc domnului fizician Gheorghe Băluţă
pentru calitatea figurilor executate şi pentru excelenta colaborare.
Prezenta lucrare acoperă, practic, tot ceea ce s-ar putea numi
generic - montaje practice de tip hobby cu circuite integrate CMOS
- reprezentând o carte care nu trebuie să lipsească din biblioteca
nici unui electronist.
A u t o r ii
ANALOGII FUNCŢIONALE TTL/CMOS
Este evident că în ultimii ani datorită avantajelor oferite s-a făcut
trecerea de la proiectarea şi realizarea sistemelor logice cu circuite
integrate TTL la cele care utilizează circuitele integrate CMOS.
Această trecere este pe deplin justificată nu numai de micşorarea
substanţială a consumului de energie electrică (implicit, reducerea
disipaţiei termice), sau de faptul că C.I. de tip TTL se produc din
ce în ce mai rar, ci şi de faptul că limitările cerute în funcţionarea
circuitelor integrate CMOS sunt mai puţine decât în cazul utilizării
circuitelor TTL.
Nu sunt excluse, în principiu, nici situaţiile inverse când se
doreşte transpunerea unei scheme realizate cu CI de tip CMOS
într-una cu circuite integrate TTL. Motivele pot fi diverse, cel mai
banal fiind cel al existenţei în stoc a unor circuite integrate TTL şi
dificultatea (financiară, sau de altă natură) a achiziţionării, pentru
moment, a unor circuite integrate de tip CMOS.
în cazul unor asemenea transpuneri, este necesară mai întâi
stabilirea analogiei funcţionale, care se poate face prin consultarea
tabelului prezentat în cele ce urmează. Apoi se renumerotează
terminalele circuitelor integrate din schemă şi se face reconfigurarea
cablajului imprimat. în cele din urmă, dacă din schemă fac parte
şi componentele electronice pasive, se operează modificarea valorii
acestora, adaptându-se la impedanţele specifice circuitelor inte
grate CMOS sau TTL.
în principiu, când se face trecerea de la circuite integrate TTL la
CMOS, se multiplică valoarea rezistoarelor cu un coeficient cuprins
între 500.. 1000 şi se demultiplică valoarea condensatoarelor cu
acelaşi coeficient. Când se face trecerea de la CI de tip CMOS la
TTL se procedează invers (se demultiplică valorile rezistoarelor şi
se multiplică valorile condensatoarelor cu coeficientul 500.... 1000).
Putem afirma că trecerea de la proiectarea sistemelor logice cu
circuite integrate TTL la cea cu circuite integrate CMOS se poate
face relativ simplu, fără probleme deosebite. Cu toate acestea, în
cazul realizării sistemelor logice cu C.I. de tip CMOS, se vor elimina
o serie întreagă de restricţii existente în cazul proiectării cu integrate
TTL. O parte dintre acestea sunt trecute în revistă în cele ce urmează.
Faţă de CI de tip TTL care se alimentau doar cu tensiune
continuă de cca. 5 V (4,75 V...5,25 V), în cazul CMOS-urilor plaja
tensiunilor de alimentare creşte foarte mult la 3 V....15 V pentru
tipurile E şi F şi respectiv la 3 V...18 V pentru tipurile G şi H.
Facem menţiunea că circuitele care comunică între ele se vor
conecta la aceeaşi sursă de alimentare.
Un alt avantaj în cazul utilizărilor CI de tip CMOS, constă în
aceea că, întrucât curenţii „absorbiţi" de acestea sunt extrem de
mici, nu mai sunt necesare luarea unor măsuri speciale ca în cazul
circu itelor TTL (privind lungim ea şi grosim ea traseelor). De
asemenea, spre deosebire de circuitele TTL unde decuplarea
surselor de alimentare se făcea la fiecare circuit, în cazul montajelor
cu CI de tip CMOS decuplarea sursei de alimentare se face cu
ajutorul unui singur condensator.
în cazul circuitelor cu CMOS obţinem un FAN-OUT aproape
nelimitat în curent continuu (doar în cazul necesităţii unor întârzieri
mici şi fronturi scurte apar unele limitări).
Circuitele CMOS nu creează probleme termice, în comparaţie
cu cele TTL; acestea apar doar la frecvenţe de lucru la limita maximă
de funcţionare a acestora şi dacă sunt alimentate cu tensiuni
ridicate (peste 10 V).
Faţă de circuitele TTL, în cazul utilizării CI de tip CMOS, nu
mai este valabil faptul că o intrare neconectată (lăsată în gol) se
poate considera în starea logică 1; în acest caz, al utilizării CMOS-
urilor, intrările nefolosite se vor conecta fie la plusul fie la minusul
sursei de alimentare (pentru a nu crea stări false).
Prezentăm în continuare un tabel comparativ cu asemănările şi
diferenţele care apar între funcţiile îndeplinite de CI de tip TTL
(seria 74) şi CMOS (seria 4000).
TTL CMOS Funcţia Diferenţe funcţionale
PORŢI NAND (ŞI-NU)

7400 MMC4011 Patru cu două intrări Semnificaţiile
7410 MMC4023 Trei cu trei intrări terminalelor diferite
7420 MMC4012 Două cu patru intrări Identice funcţional
7430 MMC4068 Cu opt intrări
PORŢI AND (Şl)

7808 MMC4081 Patru cu două intrări Semnificaţiile terminalelor diferite
74LS11 MMC4073 Trei cu două intrări Identice funcţional
74LS21 MMC4082 Două cu patru intrări
/
PORŢI NOR (SAU-NU)
7402 MMC4001 Patru cu două intrări Semnificaţia terminalelor
7427 MMC4025 Trei cu două intrări diferită. Identice funcţional
7425 MMC4002 Două cu patru intrări 7425 are în plus intrări de STROBE
- MMC4078 Cu opt intrări Nu are echivalent TTL
7432 MMC407I Patru cu două intrări Semnificaţia terminalelor diferite
- MMC4075 Trei cu două intrări Identice funcţional
— MMC4072 Două cu patru intrări Nu are echivalent TTL
INVE.RSOARE Şl CIRCUITE Bl IFFER

7404 MMC4069 Şase inversoare Aceeaşi semnificaţie a
terminalelor. Identice funcţional
7416 MMC4049 Şase circuite buffer, Semnificaţia terminalelor diferită
inversoare
7417 MMC4050 Şase neinversoare
MMC4007 Două perechi Nu au echivalent TTL
complementare
plus un inversor
MMC4041 Patru etaje buffer
inversoare/neinversoare
74L86 MMC4030/ Patru SAU-EXCLUSIV Aceeaşi semnificaţie a
MMC4070 (XOR) terminalelor. Identice funcţional
74LS266 MMC4077 Patru SAU-NU EXCLUSIV

(XNOR)
BISTABILI
7474 MMC4013 Doi bistabili D Semnificaţia terminalelor diferită
74109 MMC4027 Doi bistabili JK
74173 MMC4076 Patru bistabili D Aceeaşi semnificaţie a
cu ieşiri 3-state terminalelor
Identice funcţional
NUMĂRĂTOARE
74490 MMC4518 Semnificaţia terminalelor diferită
74393 MMC4520 Diferite funcţional
74190 MMC4510 Semnificaţia terminalelor diferită

74191 MMC4516 Diferenţe funcţionale
- MMC4029 Nu are echivalent TTL

74192 MMC40192 Aceeaşi semnificaţie a terminalelor
74193 MMC40193 Identice funcţional

MMC4018
- MMC4017 Semnificaţia terminalelor diferită.

- MMC4024 Diferenţe în funcţionare

MMC4040
REGISTRE
74195 MMC4035 Semnificaţia terminalelor diferite.

Diferenţe în funcţionare
_ MMC4015 Nu are echivalent TTL
74166 MMC4014 Semnificaţia terminalelor diferită.
74165 MMC4021 Diferenţe în funcţionare
MMC4031 Nu are echivalent TTL
DECODOARE
7442A MMC4028 Semnificaţia terminalelor diferită
9368 MMC4511 i Diferenţe în funcţionare
MMC4543
-
MULTIPLEXOARE
Diferenţe în funcţionare
COMUTATOARE Şl MULTIPLEXOARE ANALOGICE

_ MMC4016
- MMC4066
- MMC4051
- MMC4052 Nu au echivalent TTL
- MMC4053
- MMC4067 *
- MMC4097
LATCH-uri
74279 MMC4043 Diferenţe în funcţionare
74279 MMC4044
OPERATORI ARITMETIC;i
74181 MMC40181 Aceeaşi semnificaţie a
, terminalelor. Funcţional identice.
ECHIVALENTE
f CI CMOS
CI CMOS sunt produse de către foarte multe firme din lume. în
general, codul numeric al acestor CI CMOS este identic dar diferă
de la firmă la firmă, prefixul şi sufixul. Pentru cele mai cunoscute
firme, prefixul este: CD (pentru NSC şi RCA), CM (SOLITRON), F
(FAIRCHILD), HBC, HBF, HCC, HCF (SGS-ATES), HEF (PHILIPS,
VALVO), HD (HITACHI), MC (MOTOROLA), MHB (TESLA), MCY
(CEMI), MMC (MICROELECTRONICA), V (RFT).
Precizăm că în cazul CI CMOS produse de firmele MOTOROLA,
HITACHI şi CEMI după prefix apare şi o cifră, respectiv 1 pentru
primele două firme şi 7 pentru CEMI. De exemplu CI CMOS 4011
poate fi marcat: CD 4011, CM 4011, F 4011, HBC 4011, HEF
4011, HD14011, MC 14011, MHB 4011, MCY 74011, MMC 4011,
V 4011.
în ceea ce priveşte sufixul, acesta indică variantele tehnologice.
Aşa de exemplu la CI CMOS produse de MICROELECTRONICA,
sufixul E sau F corespunde CI care pot funcţiona la tensiuni
cuprinse între 3 şi 15 V, şi la temperaturi cuprinse între -40°...+85°
C. Sufixul G sau H corespunde CI care pot funcţiona la tensiuni de
3...18 V, într-un domeniu de temperaturi cuprinse între -55°...+125°
C.
La CI CMOS produse de firma SGS-ATES, variantele tehnologice
sunt indicate atât în prefix cât şi în sufix, după cum urmează:
-HBC/HCC pentru CI care pot funcţiona la temperaturi cuprinse
între -55° C...+1250 C;
-HBF/HCF pentru CI care pot funcţiona la temperaturi cuprinse
între -40° C...+850 C.
Din punctul de vedere al tensiunilor de alimentare, CI notate
HBC/HBF pot funcţiona la tensiuni cuprinse între 3 şi 15 V, iar cele
marcate HCC/HCF pot funcţiona la tensiuni cuprinse între 3 şi 20 V.
Sufixul la CI CMOS produse de SGS-ATES, poate fi A sau B, şi
se referă în principal la unele diferenţe care vizează caracteristicile
electrice statice. Sufixul B este specific CI CMOS cu ieşiri bufferate.
Pentru marea majoritate a aplicaţiilor prezentate în lucrarea de
faţă, pot fi folosite CI CMOS din oricare variantă tehnologică.
Un caz special, din punctul de vedere al codificării, îl constituie
CI produse în CSI. Prima parte a codului este formată din grupul
alfa numeric K176 sau K561, atribuit CI CMOS. Grupul K176
corespunde variantei tehnologice specifice CI CMOS care pot
funcţiona la temperaturi cuprinse între -10°...+70° C şi la tensiuni
de alimentare de 5... 12 V (valoare optimă 9 V). Varianta tehnologică
K561 corespunde CI CMOS standard.
Cea de a doua parte a codului serveşte la identificarea funcţiei
CI. în tabelul de mai jos se indică echivalenţa funcţională între CI
din seria standard CMOS 4000/4500 şi CI CMOS produse în CSI.
Precizăm însă că, atunci când se dau tabele de echivalenţe, nu
se specifică dacă echivalenţa este totală (funcţională şi pin la pin).
De aceea, pot apărea unele „surprize11generate de o compatibilitate
incompletă. Deşi pentru imensa majoritate a CI din tabelul de mai
jos, echivalenţa este totală, atragem atenţia asupra a două excepţii:
-4024/K176/E1: din punct de vedere funcţional, ambele sunt
divizoare, dar 4024 are 7 etaje de divizoare, iar K176/E1 are 6
etaje. Configuraţia terminalelor este total diferită:
-4049/K561LN2: din punct de vedere funcţional, ambele CI
conţin câte şase buffere inversoare. Dar, din punct de vedere al
configuraţiei terminalelor, K561LN2 este compatibil cu 4069 (şase
inversoare).
4000 - K561LP4, K176LP4; 4027 K561TV1, K176TV1;
4001 - K561LE5, K176LE5; 4028 K561ID1, K176ID1;
4002 - K561LE6, K176LE6; 4029 K561IE14;
4003 - K176TM1; 4030 K561LP2, K176LP2;
4006 - K561IR10, K176IR10; 4034 K561IR6, K176IR6;
4007 - K561LP1, K176LP1; 4035 K561IR9, K176IR9;
4008 - K561IM1, K176IM1; 4039 K561RP1:
4009 - K561PU2, K176PU2; 4042 K561TM3;
4010 - K561PU3, K176PU3; 4043 K561TR2;
4011 - K561LA7, K176LA7; 4046 K561GG1;
4012 - K561LA8, K176LA8; 4049 K561LN2;
4013 - K561TM2, K176TM2; 4050 K561PU4;
4015 - K561IR2, K176IR2; 4051 K561KP2;
4016 - K561KT1, K176KT1; 4052 K561KP1;
4017 - K561IE8, K176IE8; 4056 K561ID5;
4018 - K561IE19; 4059 K561IE15;
4019 - L561LS2; 4061 K561RU2;
4020 - K561IE16; 4066 K561KT3;
4022 - K561IE9; 4093 K561GL1;
4023 - K561LA9, K176LA9; 4098 K561AG1;
4024 - K561IE1, K176IE1; 4516 K561IE11;
4025 - K561LE10, K176LE10; 4520 K561IE10.
NOTĂ: în spiritul corectitudinii, la fiecare material în parte a fost indicată sursa bibliografică.
Precizăm însă, că materialele prezentate nu reprezintă traducerea întocmai a acestuia. A fost
realizată o adaptare a materialelor la stilul adoptat de autori, ceea ce presupune pe lângă traducere,
şi o uniformizare a terminologiei, a structurii, a modului de prezentare a schemelor.
Acolo unde a fost cazul, materialul a fost condensat, reţinându-se numai aspectele prac
tice, sau, în alte cazuri, a fost completat. De asemenea, unele materiale sunt însoţite de o notă
în care autorii acestui volum comentează unele aspecte practice, propun soluţii suplimentare/
alternative sau indică echivalenţe ale componentelor electronice.
BIBLIOGRAFIE
1) Data Book and Optoelectronic Devices - Microelectronica S.A., 1995;
2) Microelectronica - Data Book - MOS Integrated Circuits, 1991-1992;
3) Engineer’s notebook - Integrated Circuit Application - Mims M.F., 1980;
4) C ircuite integrate CMOS. Manual de utilizare, I. Ardelean, H.

Giuroiu şi L. Petrescu, Editura Tehnică, Bucureşti, 1986;
5) E le c tro n ic ă e n e rg o n e in te n s iv ă p rin a p lic a ţii C M O S -

Gh. Săndulescu, M. Petre, Editura Militară, Bucureşti, 1987;
6) 300 circuite electronice - Editura Teora, 1997;
7) 301 circuite electronice - Editura Teora, 1997;
8) 1500 Schemas et circuits electroniques, R. Bourgeron, editura

Dunod, Paris, 1995;
9) Catalog de echivalenţe pentru circuite integrate, MIMUEE, 1982;
10) Catalog Philips-Digital Integrated Circuits CMOS HE4000B, 1983;
11) Catalog SGS-ATES - Professional Semiconductor Data Book 3,

COS/MOS, MOS & LINEAR ICs, 1977;
12) C o le c ţiile re v is te lo r: T E H N IU M , R A D IO (R A D IO -R O M Â N ),
E LEC TR O N IQ U E PRATIQUE, LE HAUT-PARLEUR, ELEKTOR,
ELEKTRONIK, POPULAR ELECTRONICS, W IRELESS WORLD, HI-
FI NEWS, COMPUTERS & ELECTRONICS, RADIO & ELECTRON
ICS C O N S T R U C T O R , R A D IO (C .S .I.), A M A TE R S K E R A D IO ,
SDELOVACITECHNIKA, MLAD KONSTRUKTOR, RADIOTELEVIZIA,
E L E K T R O N IK A , R A D IO E L E K T R O N IK , FUNKAM ATEUR,
RADIOAMATEUR, HOBBY, ESM, LED, HOBBY ELEKTRO NIKA
(Ungaria).
365 S c h e m e p r a c t ic e c u c ir c u it e in t e g r a t e CMOS 17
AVERTIZOR ACUSTIC
Avertizorul acustic este des utilizat pentru sem nalizarea unor situaţii
anormale apărute în funcţionarea unor aparate/maşini, sau a m odificărilor ce
pot in te rv e n i în m ediul a m biant: a p a riţia /d is p a riţia lu m in ii, c re ş te re a /
descreşterea tem peraturii, apariţia fumului, creşterea/descreşterea nivelului
apei într-un rezervor etc.
Avertizorul acustic prezentat mai jos este recomandat pentru semnalizarea
sooo'â a deplasării sau a sustragerii unui obiect. Aplicaţiile pot fi numeroase,
limitate numai de imaginaţia utilizatorului. De exemplu, poate asigura „paza“
unor obiecte: tablourile dintr-o expoziţie, valiza sau geanta unui călător aflat pe
peron sau în tren, obiectele de valoare dintr-un magazin. Deşi nivelul sonor
este redus, semnalul este totuşi suficient pentru a fi auzit pe o rază de câţiva
metri, dar mai ales pentru a deruta infractorul.
Fiind gândit penţru acest gen de a plicaţii, a vertizorul este fă cut să
reacţioneze ia modificarea poziţiei, prin intermediul unui întrerupător cu mercur,
întrerupătorii! este montat în circuitul de alimentare, aşa încât, în stare de veghe,
consumul avertizorului este nul. Odată alimentat, avertizorul generează un
semnal sonor continuu, prin intermediul unui rezonator piezoceramic.
Schema avertizorului este prezentată în figura 1; se folosesc toate porţile
din structura CI CMOS 4000. Primele două porţi SAU-NU cu 3 intrări, împreună
cu circuitul SR1C1 form ează un astabil; inversorul este folosit ca am plificator
de „putere" pentru rezonatorul piezo. Pentru ca nivelul sonor să fie maxim, se
reglează SR1 aşa încât frecvenţa generată de astabil să corespundă rezonanţei
principale a elementului piezo.
Alim entarea se face dintr-o baterie de 9 V (6 F22).
Folosind un întrerupător obişnuit în circuitul de alim entare şi micşorând
valoarea condensatorului C1 la 1 ...2,2 nF, generatorul poate fi folosit pentru
îndepărtarea ţânţarilor. în acest scop se reglează frecvenţa prin intermediul
semireglabilului SR1 în prezenţa ţânţarilor, observând efectul.
(A.LĂZĂROIU)
18 365 S c h e m e p r a c t ic e c u c ir c u it e in t e g r a t e CMOS
+v
Figura 1.
GENERATOR DE FUNCŢII
Un generator de funcţii produce simultan mai multe forme de undă. Generatorul

prezentat în schema din figura 2, produce semnale cu formă triunghiulară şi
dreptunghiulară.
Inversorul din CI CMOS 4000 este folosit împreună cu condensatorul Cx, ca inte
grator. Cele două porţi SAu-NU cu trei intrări, sunt incluse într-o configuraţie Schmitt.
Semnalul dreptunghiular se obţine la ieşirea triggerului Schmitt, iar cel triunghiular, la
ieşirea integratorului. Frecvenţa semnalelor poate fi variată într-un interval de o decadă,
prin intermediul potenţiometrului P1. Pentru acoperirea celor trei decade incluse în
domeniul de audiofrecvenţă, respectiv 20-200 Hz, 200-2000 Hz şi 2-20 kHz,
condensatorul Cx va avea valorile: 220 nF, 22 nF şi 2,2 nF.
Dacă apar unele oscilaţii parazite de înaltă frecvenţă, se decuplează la masă
ieşirea integratorului (terminalul 9), printr-un condensator de 4,7 nF... 15 nF.
Amplitudinea semnalelor la cele două ieşiri ale generatorului este proporţională cu
tensiunea de alimentare, reprezentând cca. 100% pentru semnalul dreptunghiular şi
50% pentru semnalul triunghiular. Aceasta înseamnă că pentru o tensiune de alimentare
de 9 V, semnalul dreptunghiular poate atinge amplitudinea de 9 Vw, iar cei triunghiular
de 4,5 Vvv.
Tensiunea de alimentare poate varia între 6 şi 12 V.
(A. LĂZĂROIU)
365 S c h e m e p r a c t ic e cu c i r c u i t e i n t e g r a t e CMOS 19
10K 100K
Figura 2.
ZĂVOR CODIFICAT
Pentru codificarea zăvoarelor se cunosc cele mai diverse montaje electronice, de

a cele realizate cu câteva CI CMOS, până la cele care folosesc CI specializate din
seria LS 72 XX, sau care fac apel la microcontrolere.
Montajul se caracterizează printr-o simplitate deosebită şi evident, un preţ scăzut.
Desi simplu, montajul este eficient, rivalizând cu realizări mult mai complexe.
Pentru a deschide zăvorul, trebuie apăsate într-o ordine determinată trei taste ale
unei claviaturi cu mai multe taste, independente. Pentru a complica lucrurile, această
acţiune trebuie să aibă loc într-un timp scurt. Apăsarea altor taste decât a celor trei
care formează „codul", blochează zăvorul pe durata câtorva zeci de secunde, ceea
ce face imposibilă găsirea codului din întâmplare.
Funcţionarea montajului este foarte simplă şi poate fi urmărită pe schema din figura 3.
Apăsând tastaTI, ieşirea porţii din CI1 de tip CMOS 4001, trece la nivel logic L pe o
durată de timp dependentă de valoarea condensatorului C1. în acest timp, trebuie
apăsată tastaT2 care face ca ieşirea porţii II să treacă la nivel logic H. Această stare,
a cărei durată depinde de C2, permite acţionarea tasteiT3 care trece ieşirea porţii III la
nivel L, pe o durată determinată de C3. Poarta IV deschide tranzistoarele T I şi T2,
dacă între timp nu a fost apăsată una dintre tastele “inactive”, T4. în acest caz,
:ondensatorul C4 este încărcat, se blochează poarta IV şi prin aceasta, zăvorul.
în mod normal, alimentarea montajului se face de la reţeaua electrică, dar pentru
a nu se bloca zăvorul în cazul întreruperii acesteia, este prevăzută şi o baterie cadmiu-
nichel. Rezistenţa Rc fixează curentul de încărcare al acestei baterii; pentru modelele
R6 de 600 mAh, Rc = 56£2/0,5w.
Precizăm că releul Re1 este activat la câteva secunde după apăsarea tasteiT3 şi
că timpul cât releul este atras, depinde de condensatorul C3.
(LEHAUT-PARLEUR, 1857/1997)
Figura 3.
REDUCTOR DEVITEZA PENTRU SERVOMOTOARE
Visul modeliştilor este acela de a face ca machetele lor să imite cât mai perfect
modelul pe care îl copiază. Aşa de exemplu este mult mai realist ca trenul de aterizare
al unui aeromodel să fie acţionat progresiv şi nu în manieră de tipul „totul sau nimic“.
Pentru realizarea acestei acţionări progresive, este necesar ca unele comenzi să se
facă lent. Sistemele moderne şi programabile oferă această posibilitate, dar preţul lor
limitează accesibilitatea la aceste sisteme sofisticate.
Apelând la unele artificii interesante, se poate realiza un motaj simplu şi ieftin care
să permită reducerea vitezei de evoluţie a servomotoarelor. Pentru a înţelege modul
de funcţionare a montajului din figura 4, reamintim că informaţia provenită de la
emiţător, constă dintr-un tren de impulsuri cu lăţimea variabilă între 1 şi 2 ms, spaţiate
la 20 ms. Aceste impulsuri sunt aplicate simultan monostabilului realizat cu două părţi
din CI1 CMOS de tip 4001 şi circuitului format din R1, C2. Amplitudinea tensiunii la
bornele condensatorului C2 variază în funcţie de lăţimea impulsurilor de intrare. După
trecerea prin D2, la bornele condensatorului C3, apare un potenţial continuu, a cărui
valoare variază între limitele 1,5 şi 2,5 V. La ieşirea monostabilului este prezent un
semnal dreptunghiular cu frecvenţa de 50 Hz şi factor de umplere 1:1, indiferent de
atimea impulsului care declanşează monostabilul. în aplicaţia de faţă, nu interesează
s:es* semnal. ci forma de undă în punctul comun componentelor R2, C4. Aici, sem-
~a _ a's fo-ma unei rampe crescătoare, care se aplică pe intrarea inversoare a am-
o ; catorului operaţional CI2. Cealaltă intrare a amplificatorului operaţional primeşte
potenţialul de la bornele condensatorului C3, divizat corespunzător prin intermediul
semireglabilului SR1. în această configuraţie amplificatorul operaţional are rol de com
panion şi oferă la ieşire, impulsuri în fază cu cele de la intrare, dar la care lăţimea
/aoază în funcţie de valorile circuitului C3, SR1.
CI2 de tip LM 358 poate fi înlocuit cu orice alt amplificator operaţional cu consum
naus. deoarece în aplicaţia de faţă, acest parametru este important. în lipsa unui
asemenea amplificator operaţional se poate folosi unul din structura CI LM/BM324.
Celelalte două porţi ale CI1 4001 sunt folosite ca formator pentru impulsurile ce
urmează a fi transmise servomotorului.
Singurul reglaj constă în asigurarea corespondenţei între poziţia iniţială „zero“ a
servomotorului şi cea care provine de la receptor. La prima punere în funcţiune este
foarte posibil ca servomotorul să nu se caleze pe poziţia zero. Acţionând asupra
semireglabilului SR1, se stabileşte corespondenţa sus-amintită. O dată fixată poziţia
acestui semireglabil, comenzile de deplasare a manşei de comandă, vor fi executate
cu viteză redusă.
Este posibil să se modifice şi durata de baleiaj de la o extremitate la alta, care
Dentru valorile indicate, este de 3 secunde. Dacă dorim ca durata să crească, trebuie
m ărită valoarea condensatorului C3, şi invers. Dacă servomecanismul nu baleiază
oj rsa întreagă, trebuie tatonată valoarea rezistorului R2, în aşa fel încât semnalul de
ia ieşirea monostabilului să fie cât mai simetric.
Alimentarea montajului se face de la receptor/servomotor, prin intermediul diodei
D1 şi a condensatorului C1, care realizează un filtraj suplimentar.
Montajul se intercalează între receptor şi servomotor; deoarece funcţionarea
m ontajului este pur electronică, acesta nu va m odifica forţa m ecanică a
motorului.
(ELECTRONIQUE PRATIQUE 211/1997)
22 365 S c h e m e p r a c t i c e c u c ir c u it e in t e g r a t e CMOS
Figura 4.
1N4148
ULI
C/)
365 S c h e m e p r a c t i c e c u c ir c u it e in t e g r a t e CMOS 23
DISPOZITIV DE SUPRAVEGHERE
Dispozitivul este destinat pentru paza locuinţei sau autoturismului. Pătrunderea

infractorului este semnalizată de un sistem oarecare de avertizare, declanşat de un
optotriac.
Schema dispozitivului de supraveghere este prezentată în figura 5; fiind realizat
cu circuite integrate CMOS 4001, curentul necesar în stare de veghe este extrem de
redus, de ordinul a câtorva microamperi. Porţile III şi IV din CI1 formează un bistabil
RS, iar porţile I din CI1 şi CI2 constituie comparatoare de tensiune; celelalte porţi din
cele două CI sunt folosite ca inversoare. Cele trei inversoare conectate în paralel
măresc curentul de ieşire, necesar pentru controlul LED-ului din opto-triac.
La ieşirea din locuinţă, se aplică tensiunea de alim entare prin acţionarea
întrerupătorului S2. în acest moment începe încărcarea condensatorului C1
prin rezistenţa R1; la intrarea porţii I din CM apare semnal logic H, iar la ieşirea
sa, nivel L. Când contactele întrerupătorului S1 (montat la uşi sau ferestre), se
află în poziţie normală, adică scurtcircuitate, la ieşirea inversorului IV din CI1
va exista nivel logic H. Bistabilul RS se află în starea în care la ieşirea sa
term inalul 10 al porţii III din CI1), este nivel logic L. în această situaţie, la
es 'ea grupului format din cele trei inversoare conectate în paralel (porţile II,
iii şi IV din CI2), va exista tot nivel logic L, ceea ce face ca LED-ul din opto
triac să fie stins şi sistemul de alarm are deconectat.
Figura 5.
Până când C1 se încarcă, ceea ce durează 30... 40 secunde, se poate ieşi din
locuinţă, închizând uşa. în limitele acestei durate, contactele S1 pot fi închise sau
deschise ori de câte ori, fără ca starea bistabilului RS să fie modificată, ceea ce
înseamnă că dispozitivul nu va declanşa sistemul de alarmă. La expirarea acestei
durate, dispozitivul trece în stare de veghe. De acum încolo, orice deschidere a uşii
produce bascularea bistabilului RS, (prin desfacerea contactelor S1), ceea ce face ca
la ieşirea porţii III din CI1 să apară nivel logic H. în acest moment începe încărcarea
condensatorului C2 prin rezistenţa R3. Pe durata încărcării, egală tot cu 30... 40
secunde, sistemul de alarmă rămâne decuplat. Acum, din nou bistabilul nu va reacţiona
la modificarea stării contactului S1, ceea ce face ca închiderea uşii, să nu declanşeze
alarma. La finalul încărcării condensatorului C2 se produce inversarea stării logice la
ieşirea celor trei inversoare conectate în paralel, conducând la cuplarea sistemului de
alarmă, prin intermediul opto-triacului.
Pentru prevenirea declanşării alarmei, în timp de maximum 30.. .40 secunde după
deschiderea uşii, trebuie întreruptă alimentarea montajului prin S2. Evident, acest
întrerupător va fi montat într-un loc ascuns, cunoscut numai de către cei care locuiesc
în locuinţa respectivă.
în lipsa unui opto-triac, se poate folosi un tranzistor comandat în bază de către
cele trei inversoare, printr-o rezistenţă de 10 KQ. în circuitul de colector al acestui
tranzistor se înseriază bobina unui releu, prin ale cărui contacte se poate alimenta
sistemul de alarmă.
Contactele S1 pot fi de orice tip, cuplate mecanic cu uşa sau fereastra supravegheată;
pot fi folosite şi contacte acţionate magnetic. Se pot supraveghea mai multe uşi sau
ferestre; în acest scop, toate întrerupătoarele se vor conecta în serie cu S1. Sistemul de
alarmă intră în acţiune la deschiderea oricăreia dintre uşile sau ferestrele supravegheate.
Se recomandă ca legătura dintre aceste întrerupătoare şi montaj să fie redusă la maxi
mum, pentru a preveni unele influenţe nefaste.
(RADIO - CSI 9/1990)
GENERATOR DE SEMNAL
Generatorul produce semnale cu formă sinusoidală şi dreptunghiulară, de joasă şi

înaltă frecvenţă; este util pentru acordarea, verificarea şi reglarea radioreceptoarelor,
amplificatoarelor şi a altor montaje electronice, analogice şi digitale.
Domeniul de înaltă frecvenţă acoperit de către acest generator este cuprins între
0,15 şi 1,6 MHz, cu acord continuu în două subdomenii: 0,15... 0,5 MHz şi 0,5... 1,6
MHz. în domeniul frecvenţelor audio, generatorul produce următoarele frecvenţe fixe:
70,100,200,300,500, 800,1200,2200 şi 6000 Hz. Amplitudinea semnalului sinusoidal
este de 100... 300 mV. Curentul de alimentare este de 3... 4 mA.
Schema generatorului este prezentată în figura 6. Porţile I, II şi III, IV din CI
CMOS 4001, împreună cu componentele aferente, formează două generatoare
identice. Circuitele de reacţie pozitivă formate din rezistenţele R2 - R10 pentru
generatorul dejoasă frecvenţă şi R13, R14 pentru generatorul de înaltă frecvenţă,
conţin şi circu itele oscilante prin interm ediul cărora se obţin sem nalele
sinusoidale. Existenţa acestor circuite oscilante asigură obţinerea unor
semnale sinusoidale cu distorsiune armonică redusă.
a \n n iH 9 N n id 3 d a iv a io s n N is
1VNIAI3S 3dlS3l 1VNIAI3S 3dlS3l
26 365 S c h e m e p r a c t i c e c u c i r c u i t e i n t e g r a t e CMOS
Frecvenţa generatorului de joasă frecvenţă se modifică prin intermediul

comutatorului S1 care conectează la bobina L1, unul dintre condensatoarele
C2 - C10. Când comutatorul se află în poziţia 0, circuitul de reacţie pozitivă este
întrerupt şi generatorul este blocat.
Subdomeniile de înaltă frecvenţă sunt selectate cu comutatorul S2. în limitele
fiecărui subdomeniu, frecvenţa poate fi reglată continuu, prin intermediul
condensatorului variabil dublu C14. Generatorul de înaltă frecvenţă poate fi blocat
când S2 trece în poziţia 0.
Când cele două generatoare funcţionează simultan, semnalul de joasă frecvenţă
de la ieşirea porţii II este aplicat la una dintre intrările porţii III. în acest fel, oscilaţiile de
înaltă frecvenţă sunt modulate cu semnalul de joasă frecvenţă (profunzimea modulaţiei
este de 100%).
Reglarea nivelului semnalului sinusoidal la ieşire se face prin potenţiometrele P1
(AF) şi P2 (IF), care pot avea ax comun.
Condensatoarele C2 - C5 sunt nepolarizate, celelalte fiind ceramice.
Bobina L1 se bobinează pe carcasa unei oale de ferită cu dimensiunile 20 x 10 x
5 mm şi are 270 spire CuEm 0,2 mm, cu priză la spira 250 considerată faţă de începutul
înfăşurării (marcat cu punct în schemă).
Bobinele 12 şi L3 sunt realizate pe carcasele unor transformatoare de frecvenţă
intermediară de la radioreceptoarele tranzistorizate. Bobina L2 are 490 spire CuEm
0,06 mm cu priză la spira 440, iar L3 are 240 spire CuEm 0,1 mm, cu priză la spira
210. Ambele prize sunt considerate faţă de începutul înfăşurărilor, marcate în schemă,
cu punct.
Reglajul generatorului se limitează numai la stabilirea limitelor de frecvenţă ale
celor două subdomenii de înaltă frecvenţă, prin intermediul miezurilor bobinelor L2 şi
l_3. ^
în ceea ce priveşte valorile frecvenţelor fixe, menţionăm că acestea nu sunt critice.
Dacă se constată totuşi abateri mari la toate frecvenţele, într-un sens sau altul, se
impune modificarea inductanţei L1, prin creşterea/descreşterea numărului de spire.
Dacă numai unele frecvenţe prezintă abateri, vor trebui tatonate condensatoarele
corespunzătoare.
Regimul de lucru în c.c. se stabileşte automat. Tensiunea de alimentare este de
9V; generatorul funcţionează până la tensiunea de 6... 7 V, dar frecvenţele înalte vor
avea o derivă de cca. 1,5... 2%.
(R A D IO -C S 1 11/1989)
SEMNALIZATORTEMPORIZAT
Semnalizatorul a cărui schemă este prezentată în figura 7, produce un semnal

sonor pentru o perioadă prestabilită, specifică unei acţiuni sau unor baremuri sportive.
La apăsarea momentană a întrerupătorului K, se activează monostabilul format din
porţile I şi II ale CI CMOS 4001. Impulsul generat de monostabil, controlează generatorul
audio format din porţile III şi IV. Durata de temporizare este stabilită de valorile
componentelor C2, R2, iar frecvenţa semnalului audio este determinată de valorile
componentelor C3, R3. Pentru valorile din schemă, monostabilul produce un impuls cu
durata de 6 secunde, iar frecvenţa generatorului audio este de cca 750 Hz.
365 S c h e m e p r a c t i c e cu c i r c u i t e i n t e g r a t e CMOS 27
Pentru o tensiune de alimentare de 9 V, puterea atinge cca 3W pe un difuzor cu

impedanţa de 8 £2, la un curent de cca 1 A.
Dacă nu este necesară o putere mare, se renunţă la amplificatorul de curent realizat
cu tranzistoarele T1 şi T2. Semnalul temporizat se poate asculta într-un rezonator
piezoceramic conectat la ieşirea porţii IV. în această situaţie consumul este foarte
redus, ceea ce permite alimentarea montajului de la o baterie.
(RADIOELEKTRONIK11/1989)
R1
Figura 7.
METRONOM
Prin percuţiile sale precise, metronomul este util pentru perfecta menţinere a ritmului
impus de interpretarea unei melodii.
Schema metronomului prezentată în figura 8, conţine un CI CMOS 4001 (sau
4011) şi un tranzistor NPN. Primele trei porţi ale CI sunt incluse în configuraţie de
astabil. Acesta produce impulsuri dreptunghiulare a căror frecvenţă se reglează prin
ntermediul potenţiometrului P, între 20 şi 180 pe minut. Prin ultima poartă a CI 4001,
folosită ca inversor, impulsurile se aplică unui circuit de diferenţiere C2, R2, care
transformă fiecare impuls dreptunghiular în două impulsuri bipolare scurte şi ascuţite,
cu durată constantă. Dioda D1 suprimă impulsurile cu polaritate negativă, iar cele cu
polaritate pozitivă sunt transmise amplificatorului de putere realizat cu tranzistorulT1,
de tip 2N2218 ,2N2222. Datorită formei de undă a semnalului de ia ieşirea circuitului
C2, R2, D1, sunetele emise de difuzor, imită pe cele ale metronomului mecanic.
(R A D IO -C S I 5/1988)
RADIORECEPTOR
în cele ce urmează prezentăm o aplicaţie mai puţin obişnuită pentru un circuit

logic. Ne referim la realizarea unui radioreceptor care permite recepţionarea posturilor
de radiodifuziune care emit în domeniul undelor medii sau lungi.
Schema radioreceptorului realizat cu CI CMOS 4001 este prezentată în figura 9a.
Circuitul acordat L1C1 este conectat la intrarea unui amplificator de înaltă frecvenţă în
care se foloseşte poarta I din CI CMOS 4001. între intrarea şi ieşirea acestei porţi
este conectată rezistenţa R1, care asigură o reacţie negativă în c.c. Semnalul de
radiofrecvenţă amplificat, se aplică detectorului format din diodele D1 şi D2.
Semnalul audio de la ieşirea detectorului se aplică amplificatorului de joasă frecvenţă
realizat cu celelalte trei porţi. Primul etaj al acestui amplificator include un circuit de
reacţie negativă în c.c. format din rezistenţele R3 şi R4. Din punctul de vedere al c.a.
circuitul este decuplat la masă prin condensatorul C6. Datorită acestui circuit, la ieşirea
porţii II, tensiunea este egală cu jumătate din valoarea tensiunii de alimentare a
montajului, ceea ce creează premizele unei amplificări mari, fără apariţia distorsiunilor
de limitare. Această tensiune fiind stabilă, nu este necesară introducerea unor circuite
asemănătoare şi în etajele următoare. Componenta de audiofrecvenţă este scoasă
din circuitul de reacţie negativă, deoarece condensatorul C6 o scurtcircuitează la
masă.
Ascultarea se poate face în căşti de impedanţă relativ ridicată. Pentru a putea
folosi căşti de impedanţă mică sau difuzoare miniatură (de 0,1... 0,5 W), se recomandă
modificarea schemei, aşa cum se arată în figura 9b. Această modificare realizează
şi o reducere a distorsiunilor ce apar atunci când în apropierea locului de recepţie
lucrează un post de emisie puternic.
Pentru evitarea apariţiei oscilaţiilor de joasă sau înaltă frecvenţă în amplificator, se
şuntează sursa de alimentare cu condensatoarele C8 şi C9. Sursa de alimentare
poate fi o baterie cu tensiunea de 9 V, dar aparatul funcţionează şi la 4,5 V sau chiar
mai puţin.
Bobina L1 se realizează pe o bară de ferită cu diametrul de 8 mm şi lungimea de
minimum 50 mm. Pe această bară se bobinează circa 200... 300 spire (pentru UM),
sau 800... 900 spire (pentru UL), cu liţă de radiofrecvenţă.
Transform atorul de ieşire din figura 9b, poate fi recuperat de la un

radioreceptor tranzistorizat vechi; se foloseşte numai o jum ătate a înfăşurării
primare.
N.A. Singurul reglaj al aparatului constă în tatonarea elementelor componente ale circuitului
de acord (L1, C I ), adică modificarea capacităţii sau a numărului de spire al bobinei, în funcţie de
frecvenţa postului ce urmează a fi recepţionat. Pentru început, se poate folosi un condensator
variabil, care va facilita reglajul. în timpul reglajelor (dar şi al funcţionării), se va orienta convenabil
bara de ferită care aici, are şi rol de antenă magnetică.
(R A D IO -C S I 6/1982)
ALARMĂ PENTRU FRIGIDER
Montajul descris semnalizează deschiderea îndelungată a uşii frigiderului sau

închiderea insuficientă a acesteia, în aceste cazuri, aerul cald şi umed pătruns din
exterior, duce la formarea poleiului pe pereţii frigiderului, din cauza temperaturii scăzute,
în această situaţie, schimbul termic este împiedicat, ceea ce conduce la o solicitare a
compresorului şi chiar la distrugerea lui.
în schema prezentată în figura 10 se foloseşte ca traductor un termistor tubular,
a cărui rezistenţă la +25°C trebuie să fie de cca. 14 KQ. Nu se recomandă folosirea
termistoarelor sub formă de disc, deoarece ele sunt mai inerte, ceea ce face ca
alarmarea să se producă abia după câteva minute de la deschiderea uşii. Cele două
tranzistoare T1 şiT2 trebuie să aibă un coeficient static de amplificare în curent cât
mai mare, pentru a asigura declanşarea precisă la depăşirea pragului de temperatură.
Porţile I şi II din CI1 de tip CMOS 4001 formează un astabil cu perioada de 2... 4 secunde,
comandat de amplificatorul Darlington realizat cu tranzistoareleT 1 şiT2. Impulsurile
de la ieşirea acestui astabil controlează funcţionarea celui de al doilea astabil, care
generează un semnal audio. TranzistorulT3 amplifică în curent semnalul intermitent,
care poate fi auzit într-o cască telefonică. LED-ul L1 se va aprinde în ritmul impulsurilor
produse de primul astabil.
Termistorul se plasează sub camera de congelare şi se lasă o oră. Abia după
aceasta se poate trece la operaţia de reglaj. Se atinge termistorul cu degetul timp de
10 secunde; se reglează SR1 până se obţine declanşarea alarmei.
Dacă frigiderul este situat în exteriorul casei, de exemplu pe terasă, în garaj sau în
alte dependinţe, capsula telefonică şi LED-ul se vor conecta printr-un cablu bifilar
lung, acestea rămânând în casă. Montajul propriu-zis trebuie amplasat în imediata
apropiere a frigiderului. în aceste cazuri, se poate adăuga şi un circuit (punctat în
schemă), pentru semnalizarea deschiderii uşii de către persoane „neautorizate”.
. S1 este ascuns şi serveşte pentru blocarea sistemului de alarmă. întrerupătorul
S2 este un microîntrerupător acţionat la deschiderea uşii frigiderului.
Curentul necesar montajului în stare de veghe este de 0,5 mA.
(PRACTICAL ELECTRONICS, JULY 1981)
HIGROSTAT
Cantitatea de vapori de apă conţinută în aer se numeşte umiditate relativă.

Umiditatea relativă se exprimă în procente şi constă în raportul dintre cantitatea
reală de apă măsurată într-o masă de aer, şi cantitatea maximă pe care această
masă de aer o poate conţine, la aceeaşi temperatură. Valorile sunt exprimate
între 0 şi 100%; într-o zonă deşertică umiditatea relativă este de aproximativ
20%. Senzaţia de confort corespunde unei umidităţi relative cuprinse între 40 şi
70%, cu condiţia ca temperatura ambiantă să fie de 18... 20°C.
Măsurarea precisă a umidităţii nu este simplă. Sunt cunoscute cele mai di
verse metode şi aparate, de la higrometrul cu păr, până la condensatorul cu
armături din peliculă de aur, sau măsurarea spectrului de absorbţie al vaporilor
de apă.
Higrostatul a cărui schemă este prezentată în figura 11, nu poate rivaliza cu
realizările industriale, dar simplitatea sa şi faptul că nu necesită componente
speciale, îl fac deosebit de interesant.
Componenta „exotică" a montajului este sonda de măsură, care paradoxal,
este şi cea mai ieftină (în varianta constructivă propusă de GUY ISABEL). Un
banal chibrit este sensibil la umiditate, şi în consecinţă, rezistenţa sa se modifică
în funcţie de valoarea umidităţii. Deoarece rezistenţa unui chibrit este foarte mare,
ea se asociază unui condensator fix de valoare redusă, incluse în configuraţia
unui astabil.
La ieşirea astabilului realizat cu porţile I şi II ale CI1 de tip CMOS 4001, se
obţin impulsuri cu frecvenţă variabilă, în funcţie de rezistenţa sondei Rx. Celelalte
două porţi ale CU formează un monostabil care generează un impuls cu durată
constantă, pentru fiecare impuls pozitiv aplicat pe intrarea sa (terminalul 8).
Această succesiune de semnale pozitive sunt transformate în tensiune continuă
prin intermediul filtrelor trece-jos, conectate la ieşirea monostabilului. La ieşirea
ultimei celule de integrare, tensiunea este cu atât mai mare, cu cât umiditatea
este mai mare. Posesorii unui osciloscop pot observa că o simplă suflare asupra
Sondei Rx, are ca efect imudiat accelerarea ritmului impulsurilor.
Prin intermediul unui simplu etaj comparator, realizat cu CI2 de tip 741, se
compară această tensiune variabilă aplicată pe intrarea neinversoare, cu cea
reglabilă prin SR2, aplicată pe intrarea inversoare. Când tensiunea de pe
te rm in a lu l 3 d ep ăşe şte te n siu n e a a p lic a tă pe te rm in a lu l 2, la ieşirea
comparatorului apare nivel logic H, superior tensiunii de stabilizare a diodei DZ1,
care ameliorează fiabilitatea sistemului în stare L. Nivelul logic H deblochează
tra n zisto ru lT 1, care alimentează releu! Re1 şi LED-ul L1, înseriat cu acesta.
Reglajul higrostatului se face prin intermediul semireglabilului SR2, care
determină gradul de umiditate la care releul este atras.
Aşa cum am arătat mai sus, sonda constă dintr-un banal chibrit de lemn !
Din el se taie o bucată de cca 20 mm, pe ale cărei capete se bobinează foarte
strâns 3... 5 spire din conductor desizolat; capetele libere constituie terminalele
sondei.
Higrostatul funcţionează corect la o tensiune de alimentare de 12V.
(LE HAUT-PARLEUR 1846/1996)
3 6 5 Schem e p ra c tic e cu c irc u ite in te g ra te CMOS 33
.11.
Figura
FOTORELEE
Fotoreleele prezentate în figurile 12 (a, b şi c), realizate cu CI CMOS 4001, reprezintă

montaje prin intermediul cărora se detectează o variaţie de iluminare, care are drept
rezultat acţionarea unui releu. Prin contactele releului se poate pune în funcţie un sistem
de avertizare sau diferite mecanisme de execuţie.
Variaţia iluminării este sesizată de un fotorezistor FR cu valorile limită cuprinse între
2 kQ şi 2 MQ.
Montajul din figura 12a reacţionează la creşterea iluminării, faţă de un prag stabilit
prin intermediul semireglabilului SR1.
Inversând locul componentelor SR1 şi FR în montaj, se obţine schema dinfigura 12 b.
De această dată fotoreleul reacţionează la scăderea iluminării sub un prag stabilit prin
intermediul semireglabilului SR1. Spre deosebire de schema dinfigura 12 a, aici apare
şi un circuit suplimentar (R1, C1); acesta are rolul de a preveni acţionarea releului la
impulsuri luminoase întâmplătoare, de scurtă durată (de exemplu, fulger).
Montajul dinfigura 12 c reacţionează tot la scăderea iluminării, dar releul este acţionat
intermitent, datorită astabilului controlat, realizat cu două porţi ale CI CMOS 4001. Prin
contactele releului se poate acţiona un sistem de avertizare sonoră şi luminoasă.
Periodicitatea acţionării releului este determinată de valorile componentelor R1, C1; pentru
valorile din schemă, periodicitatea este de cca. 1,5 secunde.
(MLAD KONSTRUKTOR 3/1988)
(a
<N
ci
3
bJO
Figura 12.
Hooy GENERATOARE CONTROLATE LOGIC
Generatoarele prezentate în figurile 13 a şi 13 b sunt realizate cu CI CMOS

-001 şi pot fi utile în multe aplicaţii. în funcţie de nivelul logic aplicat pe intrarea 1,
generatorul poate fi blocat sau făcut să funcţioneze indefinit, temporizat sau
ntermitent. Pentru funcţionare continuă, intrarea 1 se conectează la masă (nivel
ogic L). Pentru funcţionare temporizată sau intermitentă, la intrarea 1 se aplică
-p u ls u ri provenite de la un monostabil sau de ia un astabil cu frecvenţă foarte
oasă. Generatorul este blocat atunci când pe intrarea 1 se aplică nivel logic H,
sau când este conectată la plusul sursei de alimentare. Pentru funcţionare continuă,
;ă'ă control exterior, intrarea 1 se conectează la intrarea 2.
Frecvenţa produsă de cele două generatoare depinde de valprilecomponentelor
^ . C1. Pentru valorile indicate în scheme, frecvenţa este de aproximativ 1 kHz.
Materializarea sonoră a semnalului de 1 kHz se poate face prin intermediul
unui difuzor cu impedanţa de 8Q (ca în figura 13 a), sau printr-un rezonator
ciezoceramic (ca în figura 13 b). Dacă R1 se înlocuieşte cu un semireglabil de
*00... 250 kQ, prin intermediul acestuia se poate regla frecvenţa pentru care
inductoarele electroacustice (difuzorul sau rezonatorul pîeio), prezintă randament
—axim. ' " *
(ENGINEER’S NOTEBOOK)
&
\4 0 0 l7 FLASHER CU LED
în schema din figura 14, două porţi din structura CI CMOS 4001 sunt incluse într-o
configuraţie de astabil, care generează o frecvenţă foarte joasă, cca. 0,75 Hz.
Aprinderea intermitentă a LED-ului, cu o periodicitate de 1,3 secunde, face ca
montajul să fie util pentru semnalizări/ atenţionări/ avertizări.
(ENGINEER’S NOTEBOOK)
Figura 14.
365 S c h e m e p r a c t ic e cu c i r c u i t e in t e g r a t e CMOS 37
TESTER PENTRU SERVOSISTEME
Pentru verificarea servosistemului care echipează modelele radioteiecomandate

se coate folosi testerul din figura 15. Porţile I şi II din CI CMOS 4001 formează un
esiabil care oscilează pe frecvenţa de 50 Hz. Lăţimea impulsului generat de astabil
este de 10 ms, iar perioada de 20 ms.
Porţile III şi IV sunt incluse într-o configuraţie de monostabil prin intermediul căruia,
ăt mea impulsurilor produse de astabil este redusă la 1 ... 2 ms (reglabilă prin
rctenţiometrul P1).
-pulsul de ieşire are polaritate pozitivă; dacă servosistemul testat reclamă impuls
- egativ, se înlocuieşte CI CMOS 4001 cu CI 4011. în această situaţie, terminalul 2 al
oortii I se conectează la plusul sursei de alimentare, iar potenţiometrui P1 se
oeconectează de la plus şi se conectează la masă.
(A M A T E R S K E R A D IO B 3/1985)
Figura 15.
MANIPULATOR
Manipulatorul electronic prezentat în figura 16 foloseşte două circuite integrate

:e tip CMOS 4001.
_a ieşirea montajului apare o succesiune de impulsuri a căror durată este specifică
' or sau punctelor, în funcţie de poziţia cheii manipulatorului. Viteza de transmisie a
semnalelor se reglează prin intermediul potenţiometrului P = 1MQ.
(QST 5/1980)
N A. Pentru materializarea sonoră a semnalelor Morse, propunem adăugarea unui astabil
: D-trolat, realizat cu un circuit integrat CMOS, de tip 4001 sau 4011.
ntrarea de control a acestui astabil se conectează la ieşirea montajului. Frecvenţa de oscilaţie
2 astabilului va fi reglabilă în domeniul 700 - 1000 Hz.
38 365 S c h e m e p r a c t i c e c u c ir c u it e in t e g r a t e CMOS
+12 V +12 V LU
Figura 16.
INDICATOR DE FUNCŢIONARE
Montajul propus mai jos se ataşează unui consumator oarecare, alimentat în c.c.
LED-ul D1 din schema prezentată în figura 17 indică trei posibile stări de funcţionare:
- în regim normal de lucru, LED-ul luminează continuu;
- când se arde siguranţa, LED-ul luminează intermitent;
- dacă sistemul este decuplat, sau este cuplat dar lipseşte alimentarea (datorită
întreruperii reţelei de c.a.), LED-ul este stins.
Aprinderea intermitentă a LED-ului atrage atenţia asupra apariţiei unor defecţiuni
în receptor, datorită cărora s-a ars siguranţa.
Cele două porţi din CI CMOS 4001 funcţionează ca astabil controlat: dacă pe
intrarea 1 este nivel logic H, astabilul este blocat, iar pentru nivel logic L, astabilul
funcţionează.
în regim normal de funcţionare, când siguranţa este bună, punctele A şi B sunt
scurtcircuitate şi intrarea 1 a astabilului este conectată la nivel logic H. în această
situaţie, astabilul este blocat, iar la ieşirea sa (terminalul 4), nivelul logic este de
asemenea H, ceea ce face ca tranzistorul T1 să fie deschis, asigurând aprinderea
neîntreruptă a LED-ului.
Dacă siguranţa se arde, intrarea 1 a astabilului este pusă la masă prin rezistenţa
~:emâ redusă a receptorului supravegheat. Aceasta echivalează cu existenţa nivelului

: : c L pe intrarea 1, ceea ce face ca astabilul să intre în funcţie, producând impulsuri
frecvenţa de cca. 2 Hz. Frecvenţa acestor impulsuri poate fi modificată prin
selectarea altor valori pentru componentele R3, C1. Impulsurile sunt aplicate
"anzistoruluiT 1, şi prin intermediul acestuia, LED-ului, care se va aprinde intermitent,
: j o periodicitate de 0,5 secunde.
Dacă se constată o instabilitate în funcţionare, la una dintre stări, se recomandă
::~ectarea unui rezistor de 270 k£2... 2 MQîntre punctele B şi C.
(R A D IO -C S 1 11/1985)
^ 00^ ALIMENTATOR PENTRU BUJII
Acest montaj simplu înlocuieşte avantajos pilele sau elementele electrice cu plumb,
zate în mod curent pentru alimentarea filamentelor bujiilor de la motoarele cu
s =.z czie cu care sunt echipate modelele reduse, de toate tipurile. Este bine ştiut că
s : d a t o r u l care serveşte la încălzirea filamentului bujiei, se descarcă rapid. Este
ent ca un exces de carburant să înece aprinderea, sau când este prea frig,
r a s'sa ce curent să depăşească posibilităţile sursei de alimentare.
== ce altă parte, bujiile prezintă caracteristici diferite în funcţie de tipul folosit: astfel,
: c-_ e cu filament roşu-alb necesită o tensiune de aproximativ 1V, în timp ce alta are
: e ae aproape 2 V pentru a obţine acelaşi rezultat.
Montajul propus mai jos poate fi adaptat oricărui model de bujie şi permite
zarea bateriei de 12V (de la autoturism), pentru demararea motoarelor folosite
— ocelele reduse.
+12 V \ +
Figura 18.
în schema dinfigura 18, dioda D1 evită distrugerea semiconductoarelor în cazul

în care se inversează accidental firele de alimentare.TranzistorulTI şi componentele
aferente filtrează şi stabilizează tensiunea la vaioarea de cca. 6 V. Această tensiune
se foloseşte pentru alimentarea CI1 de tip CMOS 4001. LED-ul L1 semnalizează
prezenţa tensiunii de 12 V provenită de la baterie.
Două dintre porţile CI1, respectiv III şi IV, sunt configurate ca astabil cu frecvenţa
determinată de R7 şi C4. Datorită condensatorului C5, impulsurile dreptunghiulare sunt
transformate în impulsuri foarte scurte, care încarcă condensatorul C3. Prin intermediul
porţilor I şi II se obţin impulsuri pozitive a căror lăţime se reglează prin SR1. Aceste impulsuri
comandă prin R5, intrarea în conducţie a tranzistorului T2 care la rândul său comandă
amplificatorul Darlington, realizat cu tranzistoareleT3şiT4.
Plusul bujiei se conectează direct la plusul bateriei; la fiecare intrare în conducţie a
amplificatorului Darlington datorită impulsurilor de comandă, se aplică o tensiune de
cca. 10 V. Deoarece această tensiune se aplică numai o fracţiune de secundă la fiecare
: : ~_taţie, nu se poate deteriora filamentul bujiei, dar este asigurată temperatura

aoecvată pornirii motorului. Pragul de pornire poate fi atins progresiv, prin reglajul
: : 'espunzător al semireglabilului SR1.
TranzistorulT4, de tip 2N3055, nu necesită radiator deoarece el nu disipă o cantitate
~ are de căldură. Cele două fire de masă trebuie să aibă o secţiune suficientă pentru
a suporta un curent de minimum 5 A.
Pentru verificări, se conectează la bornele + şi - , un bec de 12 V/40 W (de la
autoturisme). înainte de a alimenta montajul, se poziţionează cursorul semireglabilului
SR1 pentru rezistenţă minimă. în această situaţie, impulsurile de comandă ale
amplificatorului Darlington, vor avea lăţimea minimă. După alimentarea montajului,
enficaţi mărirea luminozităţii becului, prin acţionarea semireglabilului SR1.
Montajul se instalează într-o casetă de plastic pentru a evita orice scurtcircuit. Se
'ecomandă înserierea unei siguranţe rapide de 10 A pe linia de minus a bateriei.
(ELECTRONIQUE PRATIQUE, 182/1994)
DETECTOR PENTRU CONDUCTE DE APĂ
în cadrul lucrărilor de reparaţii, un detector care permite localizarea traseelor

: onductelor de apă în interiorul pereţilor, va fi deosebit de util.
Schema detectorului din figura 19 apelează la două generatoare, realizate cu porţile
ointr-un CI de tip CMOS 4001. Primul generator este de tip RC şi foloseşte porţile I şi II din
C11. Frecvenţa acestui generator se reglează prin intermediul potenţiometrului P1. Cel de
al doilea generator este de tip LC şi foloseşte poarta IV din C11. Frecvenţa acestui genera
tor este variabilă, în funcţie de inductanţa bobinei L1, care se modifică în prezenţa obiectelor
metalice. Ieşirile celor două generatoare se aplică porţii III dinCH. Dacă frecvenţa celor
două generatoare este egală, la ieşirea acestei porţi, tensiunea este continuă, iar în cască
nu se aude nimic. Dacă frecvenţa celui de al doilea generator se modifică, la ieşirea porţii
11apar impulsuri a căror frecvenţă este egală cu diferenţa dintre frecvenţele aplicate celor
două intrări ale porţii. Dacă bobina L1 se apropie de un obiect metalic, inductanţa sa creşte,
ar frecvenţa scade. Diferenţa de frecvenţă se aplică unui amplificator de curent, realizat
ou tranzistorul! 1, de tip 2N2218 ,2N2219 ,2N2221 sau 2N2222. Semnalizarea sonoră a
orezenţei obiectului metalic se face prin intermediul unei căşti, de tipul celor folosite la
unele radioreceptoare portabile.
Pentru realizarea bobinei de căutare L1, se folosesc 18 metri de conductor CuEm
0,4 mm, care se bobinează cu un diametru de 15 cm, fără miez. Bobinase fixează cu
coliere de material plastic, pe un cadru de lemn prevăzut cu mâner (tot din lemn), de
~ca. 50 cm lungime. Pentru reglarea detectorului, bobina se va afla cât mai departe de
orice obiect metalic feros. Se reglează P1 până când în cască nu se va auzi semnal.
După aceasta, bobina se apropie de un obiect din fier; în cască se va auzi un ton
oarecare. Pentru localizarea conductelor din pereţi, bobina trebuie deplasată chiar pe
suprafaţa peretelai.
Detectorul descris reacţionează numai la obiecte metalice feroase, situate la distanţă mică.
E! nu poate fi folosit pentru detectarea materialelor neferoase (cupru, bronz, aur etc.).
(MLAD KONSTRUKTOR, 10/1985).
Figura 19.
AMUZAMENT... COLORAT
Prin intermediul montajului a cărui schemă este prezentată în figura 20, o diodă
luminiscentă bicoloră poate fi făcută să „producă" încă alte două culori suplimentare.
Un LED bicolor standard emite două culori: verde şi roşu. Bazându-ne pe inerţia ochiului
uman, pornind de la aceste două culori, se pot obţine suplimentar, culorile galben şi
portocaliu. Pentru aceasta, LED-ul bicolor se alimentează de la un generator care
produce impulsuri cu factor de umplere variabil şi frecvenţa cuprinsă între 100 şi 200
Hz.
Generatorul este realizat cu două porţi din CI CMOS 4001. Prin acţionarea
potenţiometrului, de la o extremitate la alta, se vor percepe succesiv, următoarele
culori: verde, galben, portocaliu şi roşu.
(FUNKSCHAU 1/1982)
+9V /
•------
T H—
470Q
^
s
3r
r .: . ------
Figura 20.
CONVERTOR A/D
figura 21 este prezentată schema unui convertor A/D simplu. Tensiunea de
—.-are. care poate varia între zero şi valoarea tensiunii de alimentare +V, este prezentată
a ss rile convertorului în cod binar paralel.
Centru funcţionarea normalăa convertorului A/D, inversoarele comparatoare I—IV
- e r . e să comute când tensiunea la intrările lor este egală cu + V/2, iar la ieşire,
ars jnile în stările stabile trebuie să fie apropiate de zero şi + Vc. Inversoarele-
: calatoarele trebuie să prezinte rezistenţă mare la intrare şi rezistenţă scăzută la
as *r De aceea, structurile CI CMOS cu patru porţi SAU-NU sau ŞI-NU, sunt
a ce-ovate acestui scop.
Convertorul prezentat în schemă, are o precizie bună, şi este realizat cu CI CMOS
- I : i sau 4011); rezistenţa de intrare este de 22 kQ, iar timpul de conversie este sub
300 ns.
- (WIRELESS WORLD MAY 1981)
-V
AVERTIZOR DE TEMPERATURĂ
Vontajul prezentat în figura 22 este util pentru supravegherea temperaturii, atunci
c i-o cepăşirea unei anumite valori poate antrena distrugerea unor aparate sau
dspczîtrve.
E-ementul sesizor al temperaturii este un termistor, montat în divizorul de la intrarea
cc " a CI CMOS 4001. Prin intermediul semireglabilului se stabileşte pragul la care
- ajul intră în acţiune. La depăşirea temperaturii pentru care a fost reglat, datorită
ocării de potenţial pe intrarea 1 a porţii I, se produce declanşarea oscilatorului
c :--C at. realizat cu porţile I şi II. Acesta produce impulsuri dreptunghiulare cu frecvenţă
scăzută. Impulsurile prezente la ieşirea astabilului se aplică pe intrarea de con-
troi a generatorului audio realizat cu porţile III şi IV. Concret, la depăşirea temperaturii
prestabilite, difuzorul din circuitul de colector al tranzistorului începe să emită semnale
sonore intermitente, care se vor menţine atâta timp cât temperatura nu scade, sau
indicatorul nu este scos de sub tensiune.
(HOBBY25/1980)
+9...12 V
G E N E R A T O R DE IM P U L S U R I
Caracteristica principală a generatorului de impulsuri prezentat mai jos constă în

faptul că datorită unui artificiu simplu, se reduce substanţial curentul absorbit.
Se ştie că generatoarele realizate cu CI CMOS necesită cca. 50 jiA, valoare oricum
redusă; sunt însă situaţii când se impune o puternică restricţie referitoare la acest
aspect. Dacă se înseriază în circuitul de alimentare două rezistenţe de 2,2 MO, curentul
scade substanţial. Precizăm însă că forma de undă a impulsurilor se înrăutăţeşte, iar
puterea la ieşire scade. Dacă aplicaţia o cere, la ieşire se poate înseria o poartă din alt
CI, aşa cum se arată în schema din figura 23; această poartă se alimentează nor
mal. Curentul de alir ;entare a montajului realizat conform acestei scheme nu depăşeşte
1 juA, la frecvenţa de 1 kHz.
(RADIO -C S I 8/1989)
Figura 23.
3 5 5 S :-E M E PRACTICE CU CIRCUITE INTEGRATE CMOS
CONTROL SENZORIAL PENTRU MODELE COMANDATE
Jucăriile electromecanice simple şi ieftine, cu unul sau două motoare, sunt

comandate prin intermediul unor întrerupătoare montate pe jucărie sau conectate la
aceasta printr-un cablu flexibil. Acest mod de control nu permite modificarea vitezei
de deplasare a jucăriei.
Montajul prezentat mai jos, face posibil controlul senzorial {excluzând deci
întrerupătorul mecanic, supus defectării), şi permite modificarea vitezei de deplasare
a jucăriei, înainte/înapoi sau dreapta/stânga. Principiul de funcţionare se bazează pe
alimentarea electromotoarelor în impulsuri cu durată variabilă, prin care se poate obţine
modificarea curentului mediu, şi implicit a turaţiei electromotorului.
Schema prezentată în figura 24 constă dintr-un generator de impulsuri
dreptunghiulare, două formatoare şi comutatoarele electronice. Generatorul este
compus din porţile I şi II ale unui CI de tip CMOS 4001; el produce impulsuri cu frecvenţa
de 300...500 Hz. Cele două formatoare sunt compuse fiecare dintr-un condensator, o
diodă, o poartă SAU-NU, precum şi contactele senzorului care vor trebui atinse cu
degetul când se doreşte deplasarea jucăriei. Când se ating contactele S1 (sau S2),
începe să se încarce condensatorul C2 (sau C3). Durata încărcării depinde de
rezistenţa dintre contactele senzorului (de fapt, rezistenţa pielii). Cu cât rezistenţa
este mai mică, cu atât durata de încărcare este mai scurtă, şi invers. Aceasta
înseamnă că în funcţie de presiunea cu care se apasă pe senzori, se poate modifica
viteza de deplasare sau unghiul de viraj.
Comanda electromotoarelor se face prin intermediul tranzistoarelorT1-T4 care
constituie comutatoarele electronice, controlate de impulsurile existente la ieşirile
formatoarelor.
Dacă se ating simultan S1 şi S2, intră în funcţiune ambele electromotoare.
Comutatorul S3 inversează polaritatea alimentării electromotoarelor şi astfel sensul
deplasării jucăriei.
Cele patru porţi SAU-NU din schemă pot fi cele din CI CMOS 4001 (se pot folosi
şi porţile SI-NU din CI CMOS 4011 ).Tranzistoare!eT 1 şiT2 sunt de tip BC107, BC108,
BC171, iarT3 şiT4 sunt BD135, BD137. Cele cinci diode din schemă, pot fi din seria
AA sau EFD.
Forma şi dimensiunile senzorilor pot fi oricare, dar pentru fiecare în parte, se
recomandă tatonarea valorii condensatoarelor C2 şi C3 pentru funcţionare optimă.
(R A D IO -C S 1 1/1985)
DETECTOR DE METALE
Detectorul de metale este util în primul rând în lucrările de întreţinere/reparaţii

construcţii, când localizarea conductelor, armăturilor şi cablurilor electrice ascunse
sub zid, este importantă. în al doilea rând, detectorul poate depista şi obiecte metalice
aflate sub pământ sau sub zăpadă.
Spre deosebire de alte detectoare de metale, cel prezentat în figura 25, se remarcă
prin aceea că nu are în componenţă condensatoare variabile şi foloseşte o singură
inductanţă. Se poate spune că această variantă de detector, este una dintre cele mai
simple.
365 S ch e m e p r a c t ic e c u c ir c u it e in t e g r a t e CMOS 47
Dorţile I şi II ale CI CMOS 4001, împreună în componentele asociate, formează un

_:e"erator a cărui frecvenţă poate fi modificată prin intermediul potenţiometrului P1. Un
a calea generator, de tip LC, este realizat cu porţile III şi IV ale aceluiaşi CI. Frecvenţa
ezestui generator este determinată de capacitatea C2 şi inductanţa L1. Semnalele
: •;. enite de la cele două generatoare cu frecvenţă foarte apropiată, se aplică unui
:e*e:îor cu dublare de tensiune. Sarcina detectorului o constituie o pereche de căşti
~cedanţă cât mai mare. în căşti se va auzi un semnal audio care reprezintă
:r e *r~ţa de frecvenţă dintre cele două generatoare. Componentele de înaltă frecvenţă
scurtcircuitate la masă prin condensatorul C5.
Când bobina de căutare se apropie de un obiect metalic, frecvenţa celui de al doilea
;e _erat> se modifică; ca urmare, se modifică şi frecvenţa tonului auzit în căşti.
Din punct de vedere constructiv, elementul important al detectorului este bobina
:e căutare. Aceasta se plasează într-o buclă cu diametrul de 200 mm, din tub de
a niu sau cupru cu diametrul interior de 8 mm. între capetele buclei se lasă o
:a-e-:are distanţă pentru a nu crea o spiră în scurtcircuit, dar şi pentru a facilita realizarea
: nei L1. Pentru bobinarea acesteia se foloseşte conductor CuEm+M cu diametrul
:e 1.5 mm, încercând să introducem în tub cât mai multe spire.
3entru evitarea unor eventuale instabilităţi în funcţionare, se recomandă conectarea
condesantorde 10...100 nF, direct pe terminalele 7 şi 14 ale CI.
Reglajul detectorului începe cu stabilirea frecvenţei primului generator. Pentru
-ceput se poziţionează cursoarele potenţiometrului P1 şi semireglabilului SR1, la
ij~ statea cursei. După alimentarea montajului se reglează SR1 până când tonul auzit
- :âsti va avea cea mai scăzută frecvenţă. Dacă nu se aude nici un ton, înseamnă
: â "'ecvenţa celui de al doilea generator este mult diferită, ceea ce impune tatonarea
a -c o n d e n s a to ru lu i C2. Existenţa unui osciloscop ar facilita mult operaţiile de
i : -:c ere a frecvenţelor celor două generatoare. Se recomandă ca operaţiile de reglaj
îâ se facă la distanţă de obiecte metalice masive .
48 3 6 5 Scheme p ra c tic e cu c irc u ite in te g ra te C M O S
După obţinerea tonului cu frecvenţa cea mai scăzută, se apropie bobina de căutare
de un obiect metalic oarecare. Datorită modificării inductanţei se modifică frecvenţa
celui de al doilea generator, iar sunetul auzit în căşti îşi va schimba tonalitatea. Aceasta
depinde de natura obiectului metalic detectat; în cazul metalelor magnetice (fier, nichel
etc), frecvenţa tonului creşte, iar în cazul metalelor nemagnetice, frecvenţa scade.
(RADIO - CSI 8/1989)
OSCILATOARE CU CUARŢ
în figurile 26 a şi 26 b sunt prezentate schemele a două oscilatoare cu cuarţ

realizate cu o poartă din structura CI CMOS 4001.
Oscilatorul din figura 26 a poate funcţiona cu orice cuarţ a cărui frecvenţă este
cuprinsă între 10 şi 1000 kHz, dar valorile din schemă convin cuarţurilor de la ceasurile
de mână, cu frecvenţa de 32768 Hz.
(MLAD KONSTRUKTOR 8/1988)
Oscilatorul din figura 26 b poate funcţiona cu cuarţuri a căror frecvenţă este
cuprinsă între 30 kHz şi 10 MHz.
Pentru separarea oscilatorului de etajele următoare se recomandă folosirea unui
buffer cu una dintre porţile CI CMOS 4001.
(RADIOELEKTRONIK 10/1985)
(b)
Figura 26.
COMUTATOR SENZORIAL
Comutatorul prezentat mai jos permite conectarea unui radioreceptor la sursa de

alimentare (baterie), prin simpla atingere cu degetul a două contacte-senzori. în acest
fel, rolul întrerupătorului clasic, de tip mecanic, este preluat de un comutator elec
tronic cu tranzistor.
Funcţionarea comutatorului senzorial realizat cu CI CMOS 4001 poate fi urmărită
pe schema din figura 27a. în momentul iniţial, când se aplică tensiunea de alimentare,
condensatoarele C1 şi C2 sunt încă descărcate, intrările porţii I fiind la nivel logic L, iar
3 6 5 Scheme p ra c tic e cu c irc u ite in te g ra te CMOS 49
05 '52 ia nivel logic H. Acelaşi nivel H este prezent şi la ieşirea porţii III, care prin R4
: I ‘ se aplică tranzistoruluiTI, pe care îl blochează; în consecinţă p rin U nu circulă
: _ 0 - • iar receptorul nu este alimentat.
în acelaşi timp, nivelul logic L existent la ieşirea porţii II este transmis prin R2, la
intrarea porţii I; prin acest circuit de reacţie pozitivă se asigură stabilitatea stărilor
comutatorului. în ceea ce priveşte condensatorul C2, acesta se încarcă prin R3 până
la nivelul logic H existent pe ieşirea porţii I. La atingerea contactelor S1 şi S2 cu degetul,
nivelul de tensiune pe condensatorul C2 începe să scadă, datorită rezistenţei pielii şi
a rezistenţei R1. Imediat, toate porţile îşi inversează starea logică şi datorită circuitului
de reacţie pozitivă, aceste stări se vor menţine stabile. Acum, când la ieşirea porţii III
apare nivel logic L, tranzistorul se deschide şi prin el se aplică radioreceptorului,
tensiunea de alimentare. Semnalizarea intrării în funcţie a comutatorului se face prin
intermediul LED-ului D1.
O nouă atingere a contactelor S1 şi S2, va trece comutatorul în starea iniţială,
decuplând radioreceptorul.
Având două stări stabile, comutatorul poate comanda doi consumatori, conectând
unul şi decuplând pe celălalt. Pentru acesta se completează montajul cu circuitul
suplimentar din figura 27b. Acum, când T 1 este deschis, T2 este închis, şi invers.
Tranzistoarele T1 şi T2 trebuie să corespundă curentului absorbit de cele două
receptoare.
Contactele-senzori pot fi făcute din două conductoare sau două trasee/zone
existente pe un cablaj imprimat, cu orice formă.
Comutatorul poate funcţiona la orice tensiune cuprinsă între 6 şi 12V.
(RADIO-CSI4/1989)
SIRENĂ
Sirena a cărei schemă este prezentată în figura 28, emite un ton intermitent când
se apasă întrerupătorul K.
Prin punerea la masă a intrării 1, generatorul de frecvenţă foarte joasă realizat cu
porţile I şi II din structura CI CMOS 4001, intră în funcţie. Impulsurile negative produse
de acest generator declanşează generatorul de ton, realizat cu porţile III şi IV. Deoarece
impulsurile negative se succed cu o periodicitate de cca. 0,2 secunde, tonul cu frecvenţa
de 800 Hz va fi produs intermitent.
Pentru obţinerea unei puteri mari, specifice unei sirene, montajul include şi un
amplificator de curent, cu tranzistoareleT 1 şiT2. Puterea obţinută este cuprinsă între
0,25 şi 11,25 W şi depinde de impedanţa difuzorului şi tensiunea de alimentare.
Impedanţa difuzorului este de 5 ... 25Q, iar tensiunea de alimentare poate fi cuprinsă
între 5 şi 15V. Puterea maximă se obţine pentru un difuzor de 5ft şi o tensiune de
alimentare de 15V.
Alimentatorul trebuie să asigure un curent de minimum 1A; pentru putere maximă
curentul atinge valoarea de 3,5 ... 4A.
Tranzistorul T2 poate fi înlocuit cu 2N3055.
(RADIOELEKTRONIK11/1989)
365 S c h e m e p r a c t ic e cu c i r c u i t e i n t e g r a t e CMOS 51
CONVERTOR
Prin intermediul convertorul a cărui schemă este prezentată în figura 29, se poate
: ne o tensiune negativă, din una pozitivă.
primele două porţi ale CI CMOS 4001 sunt incluse într-o configuraţie de astabil, a
'A'l frecvenţă de lucru este determinată de valorile componentelor C1, R1. Celelalte
: ; -ă porţi sunt conectate în paralel pentru mărirea curentului de ieşire. Impulsurile
:e -e rate de astabil sunt transmise unui redresor cu dublare de tensiune. Tensiunea
-ecativă obţinută la ieşirea redresorului scade odată cu creşterea curentului solicitat,
: ='e nu poate depăşi câţiva mA.
Convertorul funcţionează la tensiuni de alimentare cuprinse între 5V şi max. 15V.
(TOUTE L'ELECTRONIQUE 7/1979)
52 365 S c h e m e p r a c t ic e cu c i r c u i t e i n t e g r a t e CMOS
Figura 29.
GENERATOR DE TEST
Prin intermediul acestui generator se poate urmări trecerea semnalului prin etajele
amplificatoare de audiofrecvenţă (AF), de frecvenţă intermediară (FI) şi de
radiofrecvenţă (RF), ale radioreceptoarelor cu amplificare directă sau superheterodină,
care lucrează în UM şi UL. în acest fel, prin localizarea etajelor defecte, generatorul
devine un ajutor preţios în operaţiile de depanare.
Generatorul produce semnale AF cu frecvenţă de cca. 1 kHz şi amplitudinea de
20 mV (Ia ieşirea A) şi 2mV (la ieşirea B). Forma semnalului de AF nu este sinusoidală
deoarece el provine din integrarea semnalelor dreptunghiulare.
Generatorul produce şi semnale cu frecvenţa de 470 kHz (FI), modulate cu
semnalul AF, atât în amplitudine (profunzime cca 30%), cât şi în frecvenţă (deviaţia
de frecvenţă este de ± 70 kHz, faţă de frecvenţa centrală, egală cu 470 kHz).
Amplitudinea semnalului FI este de 200 (iV (la ieşirea C) şi 20 p.V (la ieşirea D).
Alimentarea generatorului se face de la o baterie de 9V, curentul fiind de 3,5 mA.
Schema generatorului este prezentată în figura 30. Porţile I şi II din CI CMOS
4001 (sau 4011), formează generatorul de audiofrecvenţă, iar porţile III şi IV -
generatorul de frecvenţă intermediară. Tensiunea de alimentare a ambelor generatoare
este aplicată pe terminalul 14 al CI 4001, prin intermediul rezistenţei R8. în acest fel,
rezistenţa R8 constituie o parte din rezistenţa de sarcină a generatorului de
audiofrecvenţă (din punct de vedere al semnalului de frecvenţă intermediară, această
rezistenţă este şuntată de condensatorul C6). Din acest motiv, pe rezistenţa R8 „cade“
o parte din tensiunea semnalului de audiofrecvenţă, ceea ce face ca semnalul
generatorului de frecvenţă intermediară să fie modulat în amplitudine. în plus, din cauza
caracterului pulsatoriu al tensiunii de alimentare a generatorului de frecvenţă
intermediară, oscilaţiile sale vor fi modulate şi în frecvenţă. Aceasta se explică prin
aceea că în timpul funcţionării generatorului, condensatorul C2 care determină frecvenţa
365 S ch e m e p r a c t ic e cu c ir c u it e in t e g r a t e CMOS 53
- f — ediară, se încarcă periodic prin rezistenţa R4şi rezistenţa de ieşire a porţii IV.
3 cată cu modificarea tensiunii de alimentare se modifică şi rezistenţa de ieşire a
s; mplicit, frecvenţa generată.
LL
I O O 2
C ircuitul C7, R6 asigură pornirea promptă a generatorului, la aplicarea

tensiunii de alimentare.
Rezistenţele R7, R9 şi R10 formează divizorul de tensiune pentru semnalele
de audiofrecvenţă, iar C8-C12 constituie divizorul de tensiune pentru semnalele
de frecvenţă intermediară.
Pentru reglarea celor două generatoare se apelează la un osciloscop; intrarea
acestuia se conectează la ieşirea A a generatorului de AF, vizualizându-se
astfel un semnal cu frecvenţa de cca. 1kHz. Conectând osciloscopul în punctul
comun condensatoarelor C8, C9, C10, se va constata prezenţa unui semnal a
cărui frecvenţă variază între 400 şi 540 kHz. Aceste limite de frecvenţă trebuie
bine reglate, dacă se intenţionează utilizarea generatorului pentru verificarea
radioreceptoarelor superheterodină. Reglarea se face prin tatonarea valorii
condensatorului C2. Pentru verificarea traiectului de frecvenţă intermediară din
radioreceptoare, trebuie scăzută frecvenţa generatorului de AF, scădere care
se obţine prin m ărirea de zece ori a capacităţii condensatoarelor C1 şi C6.
(R A D IO -C S I 10/1990)
GENERATOR DE SEMNAL
Generatorul de semnal a cărui schemă este prezentată în figura 31 , permite

verificarea circu itelo r de înaltă şi joasă frecvenţă dintr-un radioreceptor,
facilitând operaţiile de depanare a acestora. Realizarea m ontajului este foarte
simplă, deoarece conţine numai un circuit integrat, un tranzistor şi câteva
componente pasive.
Porţile I şi II ale CI1 de tip CMOS 4001 form ează un astabil care produce
semnal dreptunghiular cu frecvenţa de 1kHz.
Această frecvenţă este determ inată de valoarea sem ireglabilului SR1 şi a
condensatorului C1. Semnalul de 1kHz comandă funcţionarea altui astabil
realizat cu celelalte două porţi ale CI1 4001. Din punct de vedere al configuraţiei,
acest astabil este identic iu primul, dar frecvenţa generată este de 151,6 kHz.
Funcţionarea astabilului este comandată prin intermediul nivelului logic
aplicat pe term inalul 9 al porţii III din C11.
Când acest nivel logic este L, la ieşire apare un semnal dreptunghiular
de 1 kHz, care conţine şi impulsurile dreptunghiulare ale semnalului de 151,6
kHz. Această ultimă valoare a fost fixată în scopul utilizării arm onicii a treia,
care corespunde frecvenţei intermediare din cele mai multe radioreceptoare.
Semnalul complex de la ieşirea celui de al doilea astabil se aplică repetorului
realizat cu tranzistorul T 1.
Pe em itorul acestui tranzistor se regăseşte semnalul aplicat bazei, care
este atenuat prin intermediul divizorului format de R4 şi P1. Potenţiometrul P1
permite reglarea am plitudinii semnalului între 0 şi 4V.
Consumul montajului este foarte redus, alimentarea putând fi asigurată de o baterie
de 9V (tip 6F22).
Reglajul generatorului este deosebit de simplu şi constă în fixarea frecvenţelor de
1kHz şi 151,6 kHz, prin intermediul semireglabilelorSRI, respectiv SR2.
(ELECTRONIQUE PRATIQUE 196/1995)
365 S c h e m e p r a c t ic e cu c ir c u it e in t e g r a t e CMOS 55
t e m p o r iz a t o r s im p l u
în figura 32, este prezentat un temporizator simplu care emite un semnal sonor
: durată prestabilită specifică unei activităţii oarecare.
Figura 32.
56 365 S c h e m e p r a c t ic e cu c ir c u it e in t e g r a t e CMOS
Acţionarea se face prin apăsarea momentană a întrerupătorului S, care

declanşează temporizatorul propriu-zis, realizat cu primele două porţi ale CI
CMOS 4001. Celelalte două porţi sunt incluse într-o configuraţie de astabil controlat,
care produce impulsuri dreptunghiulare cu frecvenţă audio. La ieşirea astabilului se
conectează un difuzor sau o cască telefonică (cu rezistenţă de limitare). Un rezonator
piezoceramic se poate conecta direct între intrarea şi ieşirea ultimei porţi.
Durata temporizării depinde de valoarea componentelor RxCx, a căror valoare
poate varia între 10 MQ şi 30 MQ pentru Rx şi între 1 şi 10 JlXF pentru Cx (nu se
recomandă condensatoare electrolitice).Temporizarea nu este influenţată semnificativ
de valoarea tensiunii de alimentare.
După o apăsare scurtă pe pusn-butonul S, traductorul acustic emite un semnai
sonor pe durata prestabilită, după care se întrerupe automat.
(FUNKAMATEUR 9/1980)
GENERATOR DE SEMNAL
Pentru verificarea bunei funcţionări sau pentru depistarea etajelor defecte dintr-un
aparat audio, se apelează la un generator de semnale de joasă frecvenţă. în cele ce
urmează este prezentat un generator deosebit de simplu, cu zece frecvenţe fixe: 50;
100; 250; 500Hz; 1; 2; 2,5; 5; 10; 20 kHz. Amplitudinea maximă a semnalului de ieşire
este de 1 Volt, iar curentul necesar nu depăşeşte 0,5 mA.
După cum se poate observa în schema dinfigura 33 , generatorul este realizat
cu CI1 de tip CMOS 4002. Cele două porţi ale acestui circuit integrat sunt incluse
într-o configuraţie de astabil. Frecvenţa impulsurilor generate de astabil este deter
minată de condensatorul C1 şi una dintre rezistenţele R1-R9, introdusă în circuit
prin intermediul comutatorului S1i
Impulsurile de la ieşirea astabilului sunt transmise divizorului format din R10/P1 şi
condensatoarele C2, C3 conectate în serie-invers. Acest mod de conectare face ca
generatorul să poată fi cuplat la orice punct din aparatul verificat, a cărui tensiune de
c.c. nu depăşeşte 14V.
Valorile rezistenţelor R1-R9 indicate în schemă, sunt orientative. Pentru obţinerea
frecvenţelor enumerate mai sus, se tatonează rezistenţele în jurul valorilor indicate.
Tensiunea de alimentare a generatorului este de 3,75V. Nu a fost prevăzut un
întrerupător al tensiunii de alimenatre, deoarece atunci când comutatorul S1 se află în
poziţia ÎNTRERUPT, montajul încetează să funcţioneze. în acestă situaţie, consumul
este sub valoarea curentului de autodescărcare al bateriilor.
Dacă se folosc componente şi baterii de dimensiuni reduse, generatorul se poate
realiza sub forma unei sonde. în acest caz, montajul se introduce într-un tub cilindric
de material plastic.
(RADIO-CSI, 1/1986)
LUMINĂ TEMPORIZATĂ
Temporizatorul a cărui schemă este prezentată în figura 3 4 , permite iluminarea

anumitor locuri, pe o durată de timp prestabilită.
Această lumină temporizată poate fi utilă, de exemplu, la părăsirea garajului;
activarea temporizatorului menţine lumina aprinsă o durată suficientă pentru a permite
încuierea uşilor.
3 5 5 S cheme p r a c t ic e c u c ir c u it e in t e g r a t e CMOS 57
~e-scnzatorul este realizat cu cele două porţi din CI CMOS de tip 4002; activarea
i : t 5'_ = se face prin apăsare momentană pe push-butonu! S. Durata temporizării
: - : - se se valoarea componentelor Rx, Cx; Rx poate varia între 22 MQ şi 33 MQ, iar
: - e 5 U.F şi 10|aF( nu se recomandă condensatoare electrolitice).Temporizarea
-c -0 --luenţată semnificativ de valoarea tensiunii de alimentare,
es -ea temporizatorului controlează circuitul de putere cu tranzistoareleT 1 şiT2,
s ' - -'e'mediul căruia se alimentează sursa de lumină.
V :-:a ju l poate fi realizat şi cu două porţi din CI CMOS 4001.
(FUNKAMATEUR 9/1980)
Figura 33.
F i g u r a 34.
%
BLITf ALIMENTAT LA REŢEA

»
Bliţurile foto alimentate la reţea sunt de două tipuri: cu şi fără condensator de stocare
a energiei electrice. Bliţurile cu condensator au cunoscut o largă răspândire deoarece
asigură certitudinea declanşării, iar energia descărcării luminoase este constantă. La
bliţurile fără condensator de stocare, intervalul de timp necesar între două impulsuri
este considerabil mai mic, iar dimensiunile, greutatea şi preţul sunt mai reduse. De
aceea, bliţurile fără condensator de stocare se bucură de interes în rândurile
fotoamatorilor.
Există mai multe variante de realizare a bliţurilor fără condensator de stocare,
în figura 35 este prezentată schema unui bliţ a cărui funcţionare se bazează
pe folosirea unui monostabil sincronizat. Scurtcircuitarea contactelor S (aflate
pe a p a ra tu l fo to g ra fic), produce în că rca re a co n d e n sa to ru lu i C2. După
întreruperea sincrocontactelor, condensatorul C2 se descarcă prin rezistenţele
R5, R6 şi pe intrarea de date a CI1 de tip CMOS 4003, sub form a unui impuls
de declanşare.
Figura 35.
Prin divizorul de tensiune format de rezistenţele R2, R3, se aplică la intrarea

de tact a CI1 impulsuri care constau din sem iperioada pozitivă a tensiunii de
reţea, cu am plitudinea de 9 V. Ca urmare, circuitul basculant CI1 basculează
fie instantaneu, dacă impulsul de declanşare coincide cu cel de tact, fie cu
întârzierea perioadei impulsurilor de tact. în acest fel se asigură sincronizarea
momentului aprinderii lămpii, cu valoarea maximă a semiperioadei pozitive a
tensiunii de reţea.
Impulsul de ieşire al CI1 se aplică pe electrodul de control al unui tiristor.
Prin deschiderea acestuia, condensatorul C3 se descarcă pe înfăşurarea
primară a transform atorului T1. La bornele secundarului acestui transform ator
365 S c h e m e p r a c tic e c u c ir c u it e in teg r a te CMOS 59
■=pare un impuls de înaltă tensiune, care produce ionizarea gazului din interiorul
â-npii L1, declanşând aprinderea acesteia. Rezistenţa R1 limitează curentul
c in lampa L1 şi se confecţionează din crom -nichel cu diam etrul de 0,5 mm.
Transformatorul de impulsuri se realizează pe carcasa unei oale de ferită
cu dimensiunile de 10 x 6 x 3 mm şi pi = 3000. înfăşurarea primară este formată din
3spire CuEm<j>0,31 mm, iar secundarul conţine 600 spire CuEm + M cu <() 0,1 mm.
ntre cele două înfăşurări se va asigura o izolaţie suficientă.
Contactul exterior al cablului de interconectare dintre aparatul foto şi montaj,
se cuplează la punctul comun com ponentelor R5C2.
Deoarece montajul este alim entat direct de la reţea, se impun măsuri
specifice de evitare a electrocutării! Ştecherul de alimentare se introduce în
priză în aşa fel încât masa montajului să corespundă nulului reţelei electrice.
(RADIO-CSI9/1986)
GENERATOR DIGITAL DE ZGOMOT
Generatoarele digitale produczgomot cu parametri net superiori celui produs

prin interm ediul joncţiunilor semiconductoare. Zgomotul digital este mult mai
uniform, atât din punct de vedere spectral, cât şi din punct de vedere al nivelului.
Zgomotul produs prin generatoare digitale este adecvat folosirii în sintetizoare
de muzică şi vorbire, în aparate de măsură din domeniul electroacusticii sau
pentru teste de psjhoacustică.
Generatorul digital prezentat în schema din figura 36, funcţionează după
configuraţia tipică a generatorului de numere pseudoaleatoare, din care este
exclusă starea zero, ca nefiind funcţională.
CI2 şi CI3 de tip CMOS 4006 form ează un registru static de deplasare cu
lungimea de 23 biţi. Acest registru este prevăzut cu reacţie inversă, în circuitul
căreia este înseriat un sum ator modulo 2, realizat cu poarta IV din CI1 de tip
CMOS 4030. Prin combinarea variantelor introduse de sum ator în reacţie, se
obţin la ieşirea registrului succesiuni binare cu diferite perioade şi structuri. în
acest fel se produc secvenţe pseudorandomizate a căror perioadă de repetare
depinde de lungimea registrului şi de valoarea frecvenţei de tact. Generatorul
de tact este realizat cu porţile I şi II din CI1; pentru valorile indicate, generatorul
produce impulsuri dreptunghiulare cu frecvenţa de cca. 70 kHz.
Prin intermediul componentelor R3, C3, asociate porţii III din CI1, se asigură
resetarea automată care declanşează pornirea generatorului de zgomot după
conectarea tensiunii de alimentare.
G eneratorul digital produce zgom ot alb de bandă largă; când aplicaţia o
impune, se adaugă filtre pasive prin care zgomotul alb se transformă în zgomot
roz sau colorat.
Tensiunea de alimentare a generatorului este cuprinsă între 5 şi 15V.
(RADIO-CSI 8/1990)
OSCILATOARE CU CUARŢ
în schema din figurile 37a, 37b şi 37c, sunt prezentate oscilatoare cu cuarţ realizate
cu una sau mai multe dintre perechile de tranzistoare complementare din structura CI
de tip CMOS 4007.
Oscilatorul din figura 37a, este recomandat pentru cuarţuri cu frecvenţa de
lucru cuprinsă între 820 kHz şi 5 MHz. Dacă se conectează un condensator
suplimentar de 150 pF, în paralel pe trimerul C2, oscilatorul poate funcţiona cu
cuarţuri a căror frecvenţă este cuprinsă între 300 kHz şi 1 MHz.
Celelalte două oscilatoare, din figurile 37b şi 37c , folosesc o singură pereche de
tranzistoare complementare şi sunt recomandate pentru cuarţuri de 4 MHz şi 32,768 kHz.
în cazul ultimului oscilator, Rx se tatonează între 0 şi 200 kQ. pentru fiecare cuarţ în
parte, până la obţinerea celor mai bune rezultate.
(PHILIPS INTEGRATED CIRCUITS IV, 1983)

(CI CMOS - Manual de utilizare)
O +V
14 11 2 !
10 CI 1 IEŞIRE
4007 Rs > 2K7
13
3 6 12 4 7 9
R1 S
27M
R2
27K
n (a)
Q = 1...5 MHz
C1
- L * C2
12pF 10...50pF
+v
(b) (c)
F i g u r a 37.
TRIGGER SCHMITT
în lipsa unui trigger Schmitt CMOS, ca cele din CI CMOS 4093, acesta se poate
simula cu elementele dintr-un CI CMOS de tip 4007.
Prin conexiunile indicate în figura 38 a, se realizează două secţiuni simetrice,
fiecare fiind formată din trei tranzistoare MOS, incluse într-o configuraţie care aminteşte
de triggerul Schmitt cu tranzistoare bipolare. De acestă dată, rezistoarele de emitor şi
de colector sunt înlocuite cu tranzistoare MOS cu structură complementară.
Tensiunile de prag la care comută acest trigger sunt de aproximativ 3V şi 6V,
pentru o tensiune de alimentare de 9V.
în figura 38 b şi 38 c se sugerează două exemple de utilizare a triggerului Schmitt
realizat cu CI CMOS 4007. Primul montaj corespunde unui generator de impulsuri
dreptunghiulare, iar cel de al doilea, unui circuit de formare a impulsurilor de iniţializare,
la conectarea tensiunii de alimentare.
I (R A D IO -C S I, 9/1987)
f
9 +v
F i g u r a 38.
3 6 5 Scheme p ra c tic e cu c irc u ite in te g ra te CMOS 63
TEMPORIZATOR
Deosebirea dintre acest temporizator şi altele asemănătoare, constă în faptul că

e~oorizarea nu începe după apăsarea unui buton, ci după eliberarea sa.
n schema din figura 39, când contactele push-butonului PB-1 nu sunt
s: ^xircuitate, lampa L1 nu luminează deoarece condensatorul C1 fiind încărcat, la
es ' ie CI1 de tip CMOS 4007, nivelul logic este L, iar tranzistorul T1 şi tiristorul Th1
=--• olocate. La apăsarea butonului PB-1, condensatorul C1 este scurtcircuitat,
r=zz sîorulH şitiristorulThl intră în conducţie, ia rla m p a U luminează.
Numai când butonul PB-1 va fi eliberat, condensatorul C1 începe să se încarce,
- :^ e n t din care începe temporizarea. Durata încărcării condensatorului este
:e-erminată de valoarea acestuia şi de suma rezistenţelor P1, R1. Potenţiometrul P1
r= z eşte temporizarea necesară.
Deoarece montajul este conectat direct cu reţeaua electrică de220V, este obligatorie
: : ~ectarea nulului reţelei la masa montajului.
Pentru a înlătura pericolul unor eventuale electrocutări, se poate renunţa la comutarea prin
nstor. în acest caz, în locul rezistorului R2 se conectează un releu cu tensiunea de lucru egală
x -ensiunea de alimentare şi care să acţioneze la un curent de 30... 40 mA.
_ampa L1 se alimentează prin intermediul contactelor acestui releu.
(RADIO-CSI, 12/1984)
Figura 39.
TAHOMETRU PENTRU AUTOVEHICULE
Tahometrul realizat conform schemei din figura 40 , este recomandat pentru

măsurarea turaţiei arborelui cotit al motorului în patru timpi/patru cilindri, echipate cu
sistem electric de alimentare, cu minusul la masă. Deşi foarte simplu şi economic,
tahometrul se caracterizează prin precizie deosebită; el poate fi folosit ca aparat de
bord sau ca aparat autonom, pentru reglarea motoarelor.
Tahometrul poate măsura cu o precizie de 1% (excluzând eroarea instrumentului),
turaţii cuprinse între 600 şi 6C00 mim1turaţii/minut.
Baza tahometrului o constituie un monostabil realizat cu CI1 de tip CMOS 4007.
Monostabilul este declanşat de impulsurile cu polaritate pozitivă, care apar în circuitul
primar al sistemului de aprindere, în momentul deschiderii ruptorului. Divizorul de tensiune
constituit din R2, R3 şi DZ2 serveşte la limitarea amplitudinii impulsurilor aplicate la intrarea
monostabilului (terminal 3). Prin rezistenţa de limitare R5, impulsurile de la ieşirea
monostabilului (terminalele 8 şi 13), sunt aplicate microampermetrului 11.
Tahometrul se alimentează printr-un stabilizator parametric de tensiune, realizat cu
R1, DZ1. Curentui absorbit de tahometru pentru o frecvenţă a impulsurilor de intrare de
6000 Hz (când se utilizează un microampermetru de 100 |llA), nu depăşeşte 0,3 mA; dar
curentul real, datorat consumului stabilizatorului, este de 15 mA ia o tensiune de alimentare
de 16V.
în tahometru se pot folosi microampermetre de 100 juA (clasa de precizie 1%), sau
de 50 pA; în acest din urmă caz, valoarea rezistorului R5 se va mări ia 43 ... 47 kQ.
Tensiunea de stabilizare a diodei Zener DZ1 poate fi cuprinsă între 7,5 şi 8,2V, iar cea
a diodei DZ2 trebuie să fie egală sau mai mică decât a diodei DZ1. Concret, pentru DZ1 se
poate folosi o diodă Zener de tip PL8V2Z, iar pentru DZ2, o diodă de tip PL7V5Z.
Tahometrul se conectează la ruptor printr-un rezistor de 120 ... 200 k£2/0,5W (nu este
indicat în schemă), protejat într-un tub izolant plasat în imediata apropiere a ruptorului.
Acest rezistor protejză sistemul de aprindere în cazul unei eventuale distrugeri a izolaţiei
cablului de legătură dintre ruptor şi tehometru.
Semireglabilul SR1 serveşte pentru etalonarea tahometrului.
(RADIO-CSI, 2/1982)
+10...16V
Figura 40.
3 6 5 S c h e m e p r a c t ic e cu c ir c u it e in t e g r a t e CMOS 65
GENERATOR DE SEMNAL TRIUNGHIULAR
Generatorul a cărui schemă este prezentată în figura 41, utilizează elementele CI1
o CMOS 4007, conectate în configuraţie de integrator-comparator. Frecvenţa
a'storului se reglează în domeniul 0,5-8 Hz, prin intermediul potenţiometrului P1.
Figura 41.
Amplitudinea semnalului triunghiular este de cca 5V, pentru o tensiune de alimentare

;sneratoruluide 15V.
Generatorul poate fi folosit în schimbătoare de fază sau phasere/flangere, pentru
- u area efectului sonor Leslie.
(R A D IO -C S I, 10/1982)
OSCILATOR CONTROLAT ÎN TENSIUNE
Oscilatorul controlat în tensiune (VCO), prezentat în schema din figura 42 este

ea zat conform structurii tipice a oscilatoarelor de relaxare cu două inversoare CMOS
~ s:ânga schemei). Rezistenţa RTşi condensatorul CTdetermină frecvenţa de oscilaţie,
a- 12. reduce dependenţa acesteia faţă de variaţiile tensiunii de alimentare.
Cele două inversoare sunt realizate cu tranzistoare din CI1 de tip CMOS 4007. Un
a ~T'anzistor din acest circuit integrat se foloseşte ca rezistenţă controlată în tensiune
s este conectat în paralel pe R2. Rezistenţa echivalentă a acestor două rezistenţe
: : -setate în paralel, variază între 10 kQ (cândVc=0, tranzistorul este blocat, R0FF =
' I ;Q), şi 1kQ (când Vc = +V, tranzistorul este deschis, R0N =1 kQ).
Montajul funcţionează pentru tensiuni de alimentare cuprinse între 3 şi 15V.
(300 CIRCUITE ELECTRONICE)
Figura 42.
U oov) COMUTATOR PENTRU SEMNALE ANALOGICE
Prin conectarea corespunzătoare a perechilor complementare şi a inversorului

din structura C11 de tip CMOS 4007, aşa cum se arată în figura 43 , se obţine un
comutator unipolar pentru semnale analogice. Această modalitate reprezintă o
alternativă interesantă faţă de comutatoarele analogice realizate cu CI CMOS 4016
sau 4066.
Comutatorul funcţionează astfel: dacă tensiunea de control Vc=0V, atunci între
ieşirea comună C şi intrarea A, rezistenţa ohmică este redusă, iar între ieşirea C şi
intrarea B, rezistenţa va fi foarte mare.
Dacă Vc = +V, rezistenţa dintre ieşirea comună C şi intrarea A va fi foarte ridicată.
Montajul funcţionează cu tensiuni de alimentare cuprinse între 3 şi 15V.
SCHEMA
ECHIVALENTĂ:
> A
o —& ^c
> 0 -0
B
F i g u r a 43.
TESTER UNIVERSAL
Testerul a fost conceput pentru verificarea tranzistoarelor bipolare şi a celor

r j efect de câmp, a diodelor şi a condensatoarelor electrolitice. în schema din
fig u ra 44, CI1 de tip CMOS 4007 este inclus într-o configuraţie de generator
:e mpulsuri cu frecvenţă relativ scăzută (sub 1 Hz). Im pulsurile sunt aplicate
s r~ultan pe intrarea inversorului realizat cu CI2 de tip CMOS 4007, şi pe borna
3 a soclului cu trei contacte, în care se introduc term inalele com ponentelor
• erjficate.
Ieşirea inversorului este conectată la colectorul tranzistorului verificat prin
= 3 şi LED-urile L1, L2, precum şi la baza acestuia, prin R4.
Dacă unul dintre cele două LED-uri va lumina interm itent, înseam nă că
"a n z is to ru l ve rificat este în stare de funcţionare. Pentru tranzistoare cu
s:'uctură PNP se aprinde interm itent LED-ul L2, iar pentru tranzistoare NPN,
_ED-ul L1.
în cazul tranzistoarelor defecte, cele două LED-uri pot fi aprinse (pentru
"anzistoare străpunse), sau stinse (pentru tranzistoare întrerupte). Afirm aţiile
de mai sus sunt valabile pentru conectarea corectă a tranzistoarelor în soclu!
cu trei contacte.
Pentru verificarea FET-urilor, se conectează drena la contactul 1, poarta la
2 si sursa la 3.
Pentru verificarea diodelor se folosesc contactele 1 şi 3. Dacă dioda
. erificată este bună, luminează interm itent unul dintre LED-uri, în funcţie de
sensul în care este conectată dioda. Aceleaşi borne de contact se folosesc şi
pentru verificarea condensatoarelor electrolitice. Când acestea sunt în stare
bună, LED-urile se vor aprinde pe rând, luminând interm itent pe o durată care
oepinde de capacitatea condensatorului.
(R A D IO -C S I, 12/1984)
CONVERTOR D/A
După cum se poate vedea în schema din figura 45 convertorul digital/ana-

og de 9 biţi este simplu şi ieftin. Cu toate acestea, eroarea convertorului este
de numai ± 5 mV, pentru o tensiune de alim entare egală cu 10 V, ceea ce
corespunde la circa 1Va din valoarea LSB.
C onvertorul funcţionează cu reţea R-2R asociată la nouă inversoare
-ealizate cu tranzistoarele din trei CI de tip CMOS 4007. Acestea conectează
'ezistenţele cu valoarea 2R la masă dacă bitul de intrare este la nivel logic H,
sau la +V dacă bitul de intrare este la nivel logic L.
în reţeaua R-2R se folosesc rezistoare identice, cu toleranţa de 1%. Aşa de
exemplu, dacă 2R constă dintr-un rezistor de 100 kQ, R se obţine prin conectarea
'n paralel a două rezistoare de 100 kQ.
Tensiunea de alimentare a convertorului trebuie să fie foarte bine filtrată.
(ELEKTRONIK, 1/1977)
o CQ
> /> /> /
Figura 44.
>
o
53
W>
CONVERTOR DE COD HEX-ASCI!
Pentru scrierea programelor destinate sistemelor cu microprocesor se foloseşte

de regulă, un cod numeric exprimat în hexazecimal, în care numerele de la 10 la 15
sunt reprezentate prin literele A-F.
Pentru scrierea/citirea automată a programelor din sistemele cu microprocesor,
care au ieşire în format hexazecimal, este necesar un cod de conversie.
în schema din figura 46 este prezentată o modalitate simplă de conversie, bazată
pe folosirea a două CI de tip CMOS, respectiv 4008 şi 4011.
Urmărind această schemă şi tabelul alăturat, cei familiarizaţi cu informatica pot
„descifra" modul de realizare a conversiei HEX-ASCII.
-'3-
3
W)
tx
3 8 5 S ch e m e p r a c t ic e cu c ir c u it e in t e g r a t e CMOS 71
COD HEX COD ASCII

0 (8) (4) (2) (1) b7 b6 b5 b4 b3 b2 b1
0 0 0 0 0 1 1 0 0 0 0
2 0 0 0 1 0 1 1 0 0 0 1
g 0 0 1 0 0 1 1 0 0 1 0
4 0 0 1 1 0 1 1 0 0 1 1
5 0 1 0 0 0 1 1 0 1 0 0
6 0 1 1 0 0 1 1 0 1 1 0
7 0 1 1 1 0 1 1 0 1 1 1
8 1 0 0 0 0 1 1 1 0 0 0
9 1 0 0 1 0 1 1 1 0 0 1
A 1 0 1 0 1 0 0 0 0 0 1
B 1 0 1 1 1 0 0 0 0 1 0
c 1 1 0 0 1 0 0 0 0 1 1
-■ 1 1 0 1 1 0 0 0 1 0 0
p 1 1 1 0 1 0 0 0 1 0 1
F 1 1 0
1 1 1 1 1 0 0 0
(FUNKSCHAU 19/1981)
N.A. Realizarea conversiei HEX-ASCII se face de regulă prin soft. Varianta hard prezentată
- a i sus, are avantajul unei viteze de conversie mult mai rapidă.
MONITORTELEFONIC
Montajul este în aşa fel conceput încât semnalizează optic stările liniei telefonice.
: entru indicarea stării se foloseşte un LED, care va fi stins dacă microreceptorul
r efonului nu este ridicat, luminează continuu dacă microreceptorul este ridicat sau
: acă se formează un număr oarecare, şi luminează intermitent când postul telefonic
asie apelat. în această ultimă situaţie, LED-ul luminează cu o periodicitate de o secundă
s persistă încă 5 secunde, după oprirea apelului.
Analizând schema dinfigura 47 distingem câteva etaje mai importante:
-astabilul realizat cu inversoarele III şi IV din CI1 de tip CMOS 4009; componentele
R8, C4 determină frecvenţa de aprindere a LED-ului L1;
-circuitul de integrare format din R3, C1;
-circuitul de diferenţiere format din C2, R4, D2;
-circuitul de declanşare constituit din D3, C3, R7 şi inversorul II din CI1;
-tranzistorul de comutaţieT 1 şi LED-ul asociat L1.
în montaj se mai folosesc şi trei porţi din CI2 de tip CMOS 4011, pentru
: necunoscuta funcţie logică NAND, şi optocuplorul OC1 utilizat pentru cuplarea
~ontajului la linia telefonică.
Datorită acestor circuite, cînd microreceptorul telefonului este ridicat sau se
: rmează un număr, tranzistorul este în stare de conducţie sau comută periodic când
postul este apelat. Când microreceptorul nu este ridicat, datorită creşterii tensiunii pe
~ia telefonică, configuraţia montajului conduce la blocarea tranzistorului şi stingerea
_ED-ului.
TranzistorulT 1 este de tip BC108 sau BC238, iar diodele D1-D3 sunt de tip 1N4151,
' N4154 sau 1N4449. Optocuplorul OC1 şi LED-ul L1 pot fi de orice tip.
(RADIO, TELEVIZIA, ELEKTRONIKA, 2/1985)
N.A. Atragem atenţia că pentru cuplarea oricărui montaj la linia telefonică este necesar acordul
= OMTELECOM.
Figura 47.
GENERATOR
-Generatorul prezentat în schema dinfigura 48 se caracterizează prin aceea că,

permite controlul simultan şi independent al duratei pauzelor şi impulsurilor. SGhema
este realizată cu două inversoare din CI1 de tip CMOS 4009. Cele două ieşiri ale
generatorului, respectiv Q şi Q, sunt complementare. Pe durata primei semiperioade
de funcţionare a generatorului, condensatorul C1 se încarcă prin R1,P1 şi D1. în
semiperioada următoare, curentul de încărcare trece prin cealaltă ramură paralelă,
formată din R2, P2 şi D2.
Prin rotirea cursoarelor celor două potenţiometre, durata impulsului şi pauza (nivel
logic H şi nivel logic L), se pot regla în domeniul 7,5 ps - 780 ps.
Frecvenţa de lucru a generatorului este determinată de valorile componentelor
pasive. Trebuie avut în vedere însă, ca R1 şi R2 să nu scadă sub 1 kQ, iar C1 să nu
depăşească 5 nF.
Cele două diode sunt de tip 1N4148.
(MLAD KONSTRUKTOR, 4/1988)
oQ
Figura 48.
FORMATOR
Montajul prezentat mai jos este util pentru tratarea impulsurilor de control la intrarea
cecodificatoarelor din sistemele de telecomandă discretă. Formatorul înlătură
eventualele deformări ale semnalelor recepţionate şi elimină unele perturbaţii, având
erept urmare siguranţa executării corecte a comenzilor.
Formatorul complet este prezentat în schema din figura 49. Formatorul de impulsuri
c 'opriu-zis constă din bufferul neinversor I din C11 de tip CMOS 4010, care împreună
:u componentele aferente R1, C1, formează un circuit de integrare şi un trigger Schmitt.
Impulsurile de la ieşirea formatorului sunt întrucâtva întârziate faţă de cele aplicate
a intrare şi se caracterizează prin fronturi rapide, indiferent de durata fronturilor de la
"Urare. în acest fel, formatorul elimină impulsurile parazite de durată mică.
Bufferul neinversor II şi componentele aferente R2, D1 şi C2 formează detectorul
:e pauză dintre „pachetele" de impulsuri.
Impulsurle de intrare se aplică în punctul A; impulsurile de la ieşirea formatorului
cunctul B) sunt transmise intrării de tact a unui numărător binar, iar ieşirea C se
::'oseşte pentru resetarea acestuia în pauze.
(R A D IO -C S I, 10/1990)
Figura 49.
ECONOMIZOR PENTRU LANTERNĂ
Nu întotdeauna este necesară luminozitatea maximă a unei lanterne. în aceste

situaţii se poate reduce luminozitatea, în scopul prelungirii duratei de viaţă a bateriei.
Darînserierea unui reostat cu becul nu rezolvă problema deoarece o parte din putere
este disipată sub formă de căldură.
Montajul a cărui schemă este prezentată în figura 50, alimentează becul în
impulsuri cu factor de umplere variabil. Impulsurile sunt atât de rapide încât pauzele
nu pot fi observate (din cauza inerţiei ochiului, dar şi din cauză că filamentul nu are
timp să se răcească).
Prin intermediul acestui montaj, luminozitatea becului poate fi lent variată de la
starea abia vizibilă până la valoarea maximă. Montajul necesită un curent neglijabil,
permiţând însă o economie semnificativă a energiei bateriei.
Porţile I şi II ale CI1 de tip CMOS 4011 formează un generator de impulsuri
dreptunghiulare cu frecvenţa de 100... 200 Hz. Factorul de umplere al acestor impulsuri
poate fi reglat prin intermediul potenţiometrului P1 (cuplat mecanic cu întrerupătorul
de alimentare —S1), de la 1,051a 10. Impulsurile generatorului sunt transmise porţii III,
care funcţionează ca etaj de adaptare. Ieşirea acestei porţi este conectată la comutatorul
electronic realizat cu tranzistorul T1, în al cărui circuit de colector se află becul L1.
Rezistenţa R2 limitează curentul de emitor al tranzistoruluiT1, când întrerupătorul S2
(existent pe lanternă), alimentează direct becul, excluzând regulatorul electronic.
Regulatorul poate fi folosit pentru becuri cu consum de maximum Q,2A; pentru
aceasta, tranzistorulT1 va fi de tip 2N2905 sau similare. Componentele montajului se
plasează în spatele reflectorului.
(RADIO - CSI 7/1986
F i g u r a 50.
TERMENVOX
^ermenvox este denumirea dată unui instrument electromuzical deosebit; el nu

=, e claviatură, corzi sau tuburi prin care se obţin sunetele cu tonalitatea dorită. Folosirea
r — envox-ului aminteşte mai degrabă de scamatorii-iluzionişti, deoarece melodia
■eoată de difuzor, apare în urma unor uşoare mişcări ale mâinilor în apropierea unei
-=~tene“ telescopice.
in principiu, un termenvox constă din două generatoare şi un mixer. Frecvenţa
-nuia dintre aceste generatoare poate fi modificată prin capacitatea variabilă formată
:e mâna executantului, apropiată sau depărtată ritmic, de antenă. Cel de al doilea
:ecerator funcţionează pe frecvenţă fixă. Semnalele celor două generatoare se aplică
~ xerului, la a cărui ieşire apare diferenţa frecvenţelor. Semnalul de la ieşirea mixerului
este amplificat în curent şi apoi transmis difuzorului. în stare iniţială, când frecvenţele
:elor două generatoare sunt egale, difuzorul nu primeşte semnal.
!n schema din figura 51, se folosesc trei CI de tip CMOS 4011 şi câteva
componente pasive.
Generatorul cu frecvenţă variabilă este format din porţile 1.1 şi 1.11 ale C I1;
: carta 1.ill din acest CI este folosită ca separator. Frecvenţa oscilaţiilor produse
:e acest generator este determinată de R1, C2 şi de capacitatea formată între
amenă şi masa montajului. Această capacitate apare în prezenţa mâinilor lângă
i _:enă. Pentru obţinerea unei sensibilităţi maxime a generatorului faţă de
capacitatea mână-antenă, frecvenţa generatorului se alege destul de ridicată de
: minul sutelor de kHz.
m cel de al doilea generator, cu frecvenţa fixă, se foiosesc porţile 2.1şi 2.II ale Gi2.
r 'ecvenţa oscilaţiilor produse de către acest generator poate fi modificată într-un
xm eniu limitat, prin intermediul potenţiometrului P1.
eşirile celor două generatoare sunt aplicate prin intermediul separatoarelor, intrărilor
- xerului, realizat cu CI3.
Dacă la dna dintre intrări se aplică un semnai cu frecvenţa f 1, iar la cealaltă un
ce-nai cu frecvenţa f2, la ieşirea mixerului se obţin semnale cu frecvenţa f1 ± f2.
emnalul - diferenţă este redat de difuzor, în timp ce semnalul-sumă nu poate fi
m-cat. având o frecvenţă foarte înaltă.
Pentru mărirea puterii sonore, toate porţile CI3 sunt conectate în paralel. Nivelul
scnor se reglează prin intermediul potenţiometrului P2.
Consumul aparatului pentru o tensiune de alimentare egală cu 9V, este de
10 mA. Pentru evitarea posibilelor influenţe între generatoare, acestea se
a -entează prin filtre RC.
“ 'ansformatorul de ieşire se recuperează dintr-un receptor tranzistorizat de tip
ecm. în funcţie de impedanţa difuzorului se foloseşte jumătate sau toată înfăşurarea
: r ~ară a transformatorului.
^entru utilizare, se procedează în felul următor:
- se alimentează montajul;
- se reglează P1 până la dispariţia oricărui sunet în difuzor;
- se apropie mâna de antenă, situaţie în care difuzorul va reda un ton oarecare;
nâxmea sunetului creşte odată cu apropierea mâinii de antenă.
Jn acord mai precis al potenţiometrului P1 face ca apariţia sunetului să fie
rcs o lă chiar dacă distanţa între mână şi antenă este mai mare. Pentru mărirea
sjc mentară a sensibilităţii se recomandă ca o mână să fie în contact cu masa
montajului. Cu mâna liberă, se fac „pase“ în apropierea antenei, care se vor

concretiza în tonalităţi diferite. Cu oarecare experienţă se pot obţine frazele
muzicale dorite.
(RADIO-CSI 10/1986)
>
H o-,7? IMITATOR „PLUR!TONAL“
Cele mai multe montaje electronice construite pentru imitarea unor sunete
produse de diferite păsări şi vieţuitoare, de o bilă de oţel „săritoare", sau de sirena
ocomotivelor cu aburi), folosesc grupuri de astabile sau generatoare cu autoexeitaţie.
Montajul prezentat în figura 52, realizat cu un singur CI CMOS 4011, apelează la
ambele variante.
Privind schema, s-ar putea crede că s-a omis conexiunea prin care se
alimentează CI, respectiv conexiunea dintre plusul sursei de alimentare şi terminalul
14. Vă asigurăm că schema este corectă, iar alimentarea CI se face în momentul în
care bornele A şi B sunt unite printr-un senzor oarecare (fotorezistor, termistor, sondă
de nivel pentru semnalizarea umplerii bazinelor cu apă). în această situaţie, alimentarea
se asigură printr-una dintre diodele de protecţie ale intrărilor, existente pe cip.
Când se conectează traductorul între punctele A şi B, astabilul format cu porţile I
şi II începe să funcţioneze, producând impulsuri cu frecvenţa de 1 ... 3 Hz. Cel de ai
doilea astabil, realizat cu porţile Iii şi IV, produce impulsuri cu frecvenţa de 200 ... 2000 Hz,
când intrarea 8 a porţii III primeşte nivel logic H de la ieşirea primului astabil. Ieşirea
ultimului astabil se aplică amplificatorului realizat cu tranzistorul T I , a cărui sarcină o
constituie un difuzor cu impedanţa de cel puţin 8Q.
Dacă la bornele de intrare se conectează un potenţiometru cu valoarea de maxi
mum 100 k£2, reacţia negativă care apare se transformă într-un sunet monoton,
intermitent. Acţionând cursorul potenţiometrului, deci modificând rezistenţa acestuia,
sunetul produs aminteşte de trilul privighetorii, de ciripitul vrăbiilor, de măcăitui raţelor,
de orăcăitul broaşteloretc.
O gamă mai largă de sonorităţi se poate obţine prin modificarea valorii
condensatorului C2 între 300 ... 3000 pF şi a rezistoarelor R2, R3 între 50 ... 470 k f l
(RADIO-CSI 7/1987)
N.A. Atragem atenţia că există unele tipuri de CI care nu au diode de protecţie încorporate şi
deci nu pot funcţiona în acest montaj.
Figura 52.
ALARMĂ PENTRU PLOAIE
Montajul prezentat în schema dinfigura 53, produce un semnal sonor la începerea

ploii. Acest detector de ploaie este foarte util în lunile de vară, când o aversă de ploaie
observată cu întârziere, poate uda rufele întinse pe frânghie sau mobila de grădină.
Montajul elimină aceste neplăceri, avertizând sonor asupra primelor picături de ploaie.
Aceste picături căzute pe senzorul compact conectat la bornele A, B, reduce rezistenţa
între aceste puncte. Ca urmare, scade tensiunea la intrarea porţii I din CI1 de tip
CMOS 4011, ceea ce conduce la apariţia nivelului logic H pe ieşirea acestei porţi.
Poarta II folosită ca inversor, prezintă la ieşire nivel logic L, permiţând funcţionarea
astabilului realizat cu porţile III şi IV.
Semnalul dreptunghiular produs de acest astabil are frecvenţa de cca. 400 Hz şi
este aplicat amplificatorului de curent realizat cuT 1 şiT2; difuzorul emite un sunet de
alarmă penetrant.
Când nu plouă, intrările porţii I sunt conectate prin R1 la plusul sursei de alimentare.
Ieşirea porţii I se va afla la nivel logic L, iar cea a porţii II, la nivel logic H. Acesta
blochează prin dioda D1, astabilul realizat cu porţile III şi IV.
SEMNALIZARE ECONOMICĂ
în aparatele cu alimentare autonomă, semnalizarea stării de funcţionare se face

cu LED-uri care necesită un curent de până la 20 mA, ceea ce conduce la epuizarea
mai rapidă a bateriilor. Schema prezentată în figura 54, face ca LED-ul să consume
foarte puţin (sub 0,3 mA); în plus, deoarece LED-ul luminează intermitent, este mai
uşor observabil.
Condensatorul C1 se încarcă lent de la sursa de alimentare. Când tensiunea la
bornele acestui condensator atinge un nivel precis, prin intermediul porţilor din C11 de
tip CMOS 4011, se asigură deschiderea tranzistoarelor T1 şi T2 conectate în
configuraţie Darlington. Intrând în conducţie, tranzistorul T2 permite descărcarea
condensatorului prin LED, producând aprinderea acestuia.
în tabelul alăturat se arată durata dintre două aprinderi succesive şi curentul
consumat, pentru diferite tensiuni de alimentare.
Tensiune Interval Consum

alimentare de aprindere
4V 6s 25 |uA
5V 1s 70 pA
6V 1s 100 pA
8V 0,5s 200 pA
10V 0,5s 300 pA
(ELEKTOR 7-8/1981)
365 S c h e m e p r a c t ic e cu c ir c u it e in t e g r a t e CMOS
>100Q
E < m
<
U lii !■ £
R4 +4...10 V
Figura 54.
rS T77 SENZOR CU UN SINGUR PUNCT DE CONTACT
în diverse montaje comandate cu senzori se apelează la două puncte care trebuie

atinse simultan, pentru a realiza o punte conducătoare de curent. Senzorul prezentat
în schema din figura 55, foloseşte un singur punct de contact, a cărui atingere se
face mai comod şi mai sigur.
La atingerea punctului A cu degetul, monostabilul realizat cu porţile I şi II din CI1
de tip CMOS 4011 produce impulsuri cu frecvenţa de 50 Hz. Condensatorul C2, care
este încărcat la potenţialul sursei de alimentare când montajul se află în stare de
repaus, se descarcă prin dioda D1 şi poarta II. Impulsul negativ rezultat pe C2 se
transmite prin C3 la intrarea celui de al doilea monostabil realizat cu porţile III şi IV. La
ieşirile acestuia apar impulsuri complementare cu durată constantă, egală cu cca.
0,55xR6xC4. Sarcina de încărcare a celor două ieşiri trebuie să fie mai mare de 27 kQ
pentru alimentarea CI1 la 15V şi peste 10 kQ pentru alimentare la 5V.
Datorită valorilor componentelor (R3, C1) ce determină durata impulsurilor primului
monostabil, frecvenţa maximă de atingere a punctului A, la care montajul încă mai
răspunde ireproşabil, este de cca. zece atingeri pe secundă.
De asemenea, precizăm că senzorul funcţionează normal, atunci cînd reţeaua de
c.a. nu se află la o distanţă mare, aşa încât tensiunea de brum ce apare pe pielea
corpului uman să poată acţiona senzorul.
Montajul se alimentează la tensiuni cuprinse între 3 şi 15V, şi consumă cca. 0,5 mA.
Figura 55.
FORMATOR SIMPLU
Schema celui mai simplu formator de cod cu care poate fi echipat un emiţător
pentru radiogoniometrie sportivă, este prezentată în figura 56. Formatorul de cod
asigură de la unu la patru puncte, în funcţie de numărul emiţătorului. Folosirea unui
„indicativ" simplificat permite utilizarea
a cestu i fo rm a to r pentru a reduce
consumul emiţătorului.
Cu cele patru porţi ale CI1 de tip CMOS
4011 suri re a liza te două a stabile
interdependente. Unul dintre aceste
generatoare (porţile III şi IV) produce
„puncte", iar cel de al doilea (porţile I şi II)
realizează în trerup ere a periodică a
acestora. Se formează astfel pachete de
impulsuri separate prin pauze; numărul
„punctelor" dintr-un pachet depinde de
raportul dintre frecvenţele celor două
generatoare.
Semnalul de la ieşirea celui de al doilea
generator se aplică pe baza unui tranzistor
modulator.
Reglarea formatorului de cod constă în
tatonarea valorii rezistenţei R1, în scopul
asigurării emiţătorului cu numărul dorit de
„puncte".
(RADIO-CSI2/1988) Figura 56.
ALARMĂ PENTRU OBIECTE EXPUSE
Dispozitivul prezentat mai jos poate fi folosit pentru protecţia unor obiecte
de valoare expuse într-o vitrină sau în cadrul oricărei m anifestări deschise
publicului. Sunt posibile diverse soluţii de protecţie, care constau de fapt, în
descurajarea persoanelor rău intenţionate.
O soluţie elegantă, constă în fixarea unui mic magnet pe obiectul ce urmează
a fi protejat. Obiectul se aşează pe un suport nemetalic; sub acesta, (exact în
dreptul magnetului) se poziţionează un întrerupător cu lamă suplă, acţionat de
câmpul magnetic (asemănător celor din releele Reed). Atâta timp cât obiectul
protejat rămâne la locul său, magnetul închide contactele întrerupătorului şi
totul este normal. Dacă obiectul se deplasează de la locul său, magnetul nu
mai acţionează asupra întrerupătorului, ceea ce conduce la deschiderea
contactelor acestuia. în acest moment, intră în acţiune o sirenă modulată,
avertizând asupra intenţiei răufăcătorului.
Realizarea unui asemenea dispozitiv de alarmă, nu este dificilă; singura
problemă este aceea de a avea un consum cât mai redus în stare de veghe,
pentru a asigura o autonomie suficientă când montajul se alim entează de la
baterii.
în schema dispozitivului de alarmă din fig u ra 57, se foloseşte un CI CMOS
de tip 4011. Porţile I şi II ale C I4011 sunt configurate ca oscilator cu frecvenţă
foarte joasă, care modulează oscilatorul audio realizat cu porţile III şi IV, prin
dioda D1. Aceasta face ca atunci când montajul este activat să producă un ton
variabil care atrage atenţia mult mai eficient decât un ton uniform. Pentru a
mări puterea semnalului avertizor, se foloseşte tranzistorul T1 prin care se
comandă un buzzer piezo sau un difuzor.
Ambele oscilatoare sunt blocate prin punerea la masă a uneia dintre intrările
lor, atâta timp cât întrerupătorul este închis, adică atâta timp cât obiectul protejat
se află la locul său. Deplasarea obiectului, conduce la deschiderea contactelor,
deblocarea oscilatoarelor şi declanşarea alarmei.
Tensiunea de alimentare a montajului poate varia între 5 şi 15 V. Consumul
este extrem de redus în stare de repaus; în tim pul funcţionării ca sirenă
avertizoare, consumul depinde de impedanţa difuzorului şi de tensiunea de
alimentare.
Rezistorul R2 se tatonează în aşa fel încât curentul să fie de cca 0,5 A
(tranzistorul T 1 admite un curent de maximum 0,8 A). Dacă în locul unui difuzor
obişnuit se utilizează un rezonator piezo, nu este nevoie de rezistorul RL.
Dacă se doreşte protejarea mai multor obiecte, se conectează în serie
atâtea întrerupătoare câte obiecte sunt supravegheate.
Deplasarea oricăruia dintre aceste obiecte, conduce la deschiderea buclei
astfel form ată şi declanşează alarma.
(LE HAUT-PARLEUR, 1794/1991)
r~~
V*}
cd
i—
S3
DiD
BISTABIL CU SENZOR
Bistabilul comandat prin atingerea unui senzor, poate fi util, de exemplu, pentru
controlul comutatoarelor analogice de tip CMOS 4016 sau 4066.
în schema din figura 58, porţile III şi IV din CI1 de tip CMOS 4011, constituie un
circuit bistabil RS care poate fi setat şi resetat printr-un impuls negativ la terminalul 8,
respectiv 13. Prin atingerea contactelor senzorului, la intrările 1 şi 6 ale porţilor I şi II,
se aplică nivel logic H. în cazul în care bistabilul este setat (Q=1, Q=0), la ieşirea porţii
II apare un impuls negativ care îl resetează. Noile stări logice ale ieşirilor Q şi Q se
aplică la intrările 2 şi 5 ale porţilor I şi II, temporizate cu cca 1 secundă (determinată de
C1, R4 respectiv C2, R5). Cu aceasta, bistabilul este activat pentru următoarea
schimbare. Atingerea senzorului nu trebuie să depăşească 1 secundă; în caz contrar,
montajul se transformă în astabil, cu frecvenţa de_0,5 Hz.
Nivelele logice prezente pe ieşirile Q şi Q pot fi folosite pentru controlul
comutatoarelor CMOS.
Montajul se poate alimenta la orice tensiune cuprinsă între 3 şi 15 V.
o +V
Figura 58.
DISPOZITIV DE ALARMĂ
Din diferite motive, pot apărea unele avarii la maşinile de spălat sau bazinele
nesupravegheate, concretizate prin scurgeri ale apei sau scăderea acesteia sub un
nivel stabilit. Montajul de semnalizare a apariţiei/dispariţiei apei, poate avea şi alte
întrebuinţări, dacă se modifică în mod corespunzător circuitul de detecţie.
în schema dinfigura 59, tranzistoruluiT1 de tip NPN, funcţionează ca întrerupător

a! tensiunii de alimentare a CI1 de tip CMOS 4011. Porţile acestui CI1 formează două
astabile cu frecvenţe diferite: unul cu frecvenţă foarte joasă (porţile III şi IV), şi unul cu
frecvenţă audio (porţile I şi II). Deoarece primul generator controlează cu nivel logic
cel de al doilea generator, la ieşirea acestuia (terminal 3), apar trenuri de impulsuri
care comandă tranzistorulT2.
Pentru detecţia şi semnalizarea scurgerilor de la maşina de spălat sau de la
alte recipiente cu apă, cei doi senzori se plasează în imediata apropiere a acestora,
la nivelul podelei. Când cei doi electrozi se află în apă, se produce polarizarea şi
deschiderea tranzistorului T1. Acesta va alimenta CI1, care generează trenuri de
impulsuri ce vor fi aplicate tranzistorului T2. în acest fel, tranzistorul T2 intră peri
odic în conducţie avertizând prin semnale sonore şi luminoase intermitente, starea
de avarie.
Montajul poate avea şi alte aplicaţii. în acest scop, se polarizează permanent
tranzistorul T1 printr-o rezistenţă de 47 kQ (conectată între colector şi bază), şi se
exclude R1. în această situaţie, cei doi senzori (unul conectat la baza tranzistorului,
iar celălalt la masă), pot detecta scăderea nivelului apei într-un bazin. Senzorii se
introduc în bazin la adâncimea la care se doreşte producerea semnalizării. Atât timp
cât senzorii se află în apă, tranzistorul T1 este blocat; când nivelul apei scade şi senzorii
rămân în aer, tranzistorul T 1 intră în conducţie şi declanşează alarma sonoră şi
luminoasă. Dacă în locul senzorilor se conectează o buclă formată dintr-un fir con
ductor subţire, alarma va fi declanşată la ruperea acestuia, ca urmare a forţării unor
ferestre/uşi, de către infractori. La ruperea acestei bucle, tranzistorul T1 intră în
conducţie, declanşând alarma antifurt.
Dacă în locul buclei, adică între baza tranzistorului T 1 şi masă se conectează un
fotorezistor, dispozitivul de alarmă va reacţiona la dispariţia luminii. Se pot imagina
încă multe alte aplicaţii ale acestui montaj simplu.
(FUNKSCHAU23/1979)
Figura 59
EFECTE SONORE
Deşi extrem de simplu şi ieftin, montajul a cărui schemă este prezentată în figura 60,
permite obţinerea unor efecte sonore interesante, unele asemănătoare celor din
natură, altele ireale/inedite.
La apăsarea scurtă a push-butonului PB1 şi/sau repetarea de câteva ori a
acestei apăsări, condensatorul C2 se încarcă, şi generatorul realizat cu porţile
I şi II din CI1 de tip CMOS 4011, începe să oscileze pe o frecvenţă determinată
de P1. La eliberarea push-butonului, condensatorul C2 se descarcă, ceea ce
are drept urmare, descreşterea frecvenţei generatorului până la valoarea
m inim ă, determ inată de valoarea rezistenţei R1. Deoarece descărcarea
condensatorului C2 conduce la scăderea treptată a tensiunii de alim entare a
generatorului, se reduce progresiv şi amplitudinea semnalului până la zero.
D urata şi evoluţia descărcării condensatorului C2 sunt influenţate într-o
oarecare măsură şi de rezistenţă R2, conectată într-un punct mai puţin obişnuit.
Pentru fiecare poziţie a cursorului potenţiometrului P1 (cu caracteristică de
variaţie liniară), corelată cu periodicitatea apăsărilor pe PB1, se poate obţine o
gamă largă de efecte sonore. Efectele obţinute depind şi de tipul C1 4011; autorul
recomandă folosirea C1 cu sufix B.
Pentru fie ca re CI în parte, ta to n a ţi valo are a co n d e n s a to ru lu i C2 în tre
22pF şi 220jJ.F.
Nu măriţi tensiunea de alimentare peste valoarea indicată I
(SDELOVACf TECHN1KA 2/1983)
C2 PB1
F i g u r a 60.
COMPRESOR AF
Compresorul a cărui schemă este prezentată în figura 61, este util în echipamentul
de radiocomunicaţii pentru amator, care lucrează în SSB.
Porţile I, II şi III ale CI1 de tip CMOS 4011 funcţionează ca amplificatoare de
tensiune. Semnalul amplificat, existent la ieşirea porţii III este aplicat prin poarta IV,
dublorului de tensiune realizat cu diodele D1 şi D2. Tensiunea de la ieşirea dublorului
controlează rezistenţa joncţiunii CE a tranzistorului T 1, care face parte din divizorul
constituit de această joncţiune şi rezistenţa R1.
între porţile l-l 11suntînseriate filtre elementare de tip trece-jos şi trece-sus, care limitează
banda de frecvenţă a semnalului audio la strictul necesar păstrării inteligibilităţii vorbirii.
Se recomandă decuplarea tensiunii de alimentare, prin condensatoare de 10p,F
şi 10OnF, conectate direct pe terminalele 7 şi 14 ale C11.
(CQ-DL 4/1981)
AVERTIZOR DE UMIDITATE
Acest avertizor de umiditate poate fi pe drept numit „dădacă electronică", dacă

sonda se plasează în scutecele micuţilor. Când scutecele se umezesc, avertizorul
emite un semnal intermitent.
După cum se poate vedea în schema din figura 62, avertizorul se compune din
două generatoare realizate cu porţile din structura CI1 de tip CMOS 4011. Când
scutecele sunt uscate, rezistenţa între electrozii sondei este infinită; nivelul logic pe
intrarea de control a primului generator (terminal 1) este L, iar generatorul este
blocat. în momentul umezirii scutecelor, rezistenţa între electrozi scade şi intrarea
de control se va afla la nivel logic H. Generatorul începe să producă impulsuri cu
frecvenţa de cca 5 Hz, care controlează funcţionarea celui de al doilea generator,
controlat pe intrarea 9. La ieşirea acestui ultim generator (terminal 11), apar trenuri
de impulsuri audio cu frecvenţa de aproximativ 1 kHz, care se transmit căştii telefonice
prin intermediul tranzistoruluiTI.
Sonda se realizează dintr-o bucată de sticlostratitex placat cu folie de cupru cu
dimensiunile de 20x30 mm, a cărei suprafaţă se împarte în două, printr-un şanţ cu
lăţimea de 1...2 mm. Cele două jumătăţi constituie electrozii sondei; conexiunea
acestora la montaj se face cu cablu multifilarflexibil şi izolat, cu lungimea de 1 ...2m.
(RADIO-CSI 10/1987)
N.A. Având în vedere destinaţia acestui montaj, sugerăm realizarea sondei pe o bucată de
cauciuc, cu grosimea de 1...2 mm şi dimensiunile indicate mai sus. Electrozii se fac din folie de
cupru subţire, fixată pe bucata de cauciuc, sau se „croşetează" câteva spire de conductor Cu
0,4...0,5 mm neizolat pentru fiecare electrod (sub forma unor piepteni întrepătrunşi).
Montajul se poate simplifica prin excluderea tranzistorului T1, a potenţiometrului P1 şi a căştii
telefonice.Toate acestea se înlocuiesc cu un rezonator piezoelectric conectat între terminalele 12/13
şi 11 ale porţii IV. Dacă este necesar, se vor tatona valorile R3, C2 pentru a obţine un randament sonor
maxim.
A tenţie! Nu folosiţi surse de alimentare conectate la reţeaua electrică, oricât de bine ar fi izolate!
Folosiţi pentru alimentare numai baterii, aşa cum se arată în mod expres în schemă. O baterie
6F22 asigură funcţionarea montajului timp de câteva luni, deoarece consumul în stare de veghe
este foarte redus.
Figura 61.
A6+
Figura 62.
90 3 6 5 S c h e m e p r a c t ic e c u c ir c u it e in t e g r a t e C M O S
TESTER LOGIC
D upă cum se ştie, m ajorita tea te s te re lo r logice o fe ră o in d ica ţie optică

controlată de circuitul testat. De asem enea, aproape toate testerele folosesc
o su rsă de a lim e n ta re a u to n o m ă sau a p e le a z ă la s u rs a de a lim e n ta re a
aparatului testat.
Testerul logic a cărui schemă este prezentată în figura 63 foloseşte pentru
alimentarea sa, chiar tensiunea circuitului verificat. în plus, indicaţia luminoasă
a stării logice este înlocuită cu una sonoră. Testerul funcţionează pentru nivele
ale sem nalului de intrare cuprinse între 3 şi 15 V.
Testerul conţine două generatoare realizate cu porţile din CI1 de tip CMOS 4011.
Porţile III şi IV formează un generator audio cu frecvenţa de 1000.. .2000 Hz. Cel de al
doilea generator, realizat cu porţile I şi II, generează un semnal cu frecvenţă mult mai
joasă şi este folosit pentru modularea semnalului audio. Semnalul modulat este aplicat
unui rezonator piezoceramic.
în te s te r se fo lo se sc două redresoare: unul ca re fo lo s e ş te d io da D1 şi
altul care foloseşte diodele D2, D3. Primul redresor asigură alim entarea CI,
iar cel de al doilea controlează generatorul de frecvenţă joasă.
Sonda testerului este formată din două contacte, dintre care unul se conectează
la masa m ontajului verificat, iar celălalt la punctul ce urm ează a fi testat. Dacă
nivelul logic al acestui punct este L, am bele generatoare nu vor funcţiona, iar
rezonatorul piezo nu va emite sunete. Când nivelul logic al punctului testat devine H
(tensiune mai mare de 3V), condensatorul C2 se încarcă rapid prin dioda D1, şi
începe să funcţioneze numai generatorul audio. Rezonatorul piezo va emite un
semnal continuu, cu frecvenţa de 1000.. .2000 Hz (în funcţie de valoarea tensiunii
în punctul testat).
C ând se verifică circuite în care sunt prezente im pulsuri, pe lângă C2, se
încarcă şi C3. în această situaţie încep să funcţioneze am bele generatoare.
Rezonatorul piezo em ite un sem nal interm itent.
Principalul consum ator de energie al acestui tester este rezonatorul piezo
(recuperat de la un ceas digital scos din uz), pentru carecurentul de intrare
poate atinge 0,1 mA. Aceasta înseamnă că testerul poate fi folosit pentru controlul
regim ului de lucru al m ultor CI.
M o n ta ju l se p oa te re a liz a pe o p lă cu ţă cu d im e n s iu n ile de m axim um
20x40 mm, care se va introduce în tr-u n tub p re văzu t cu v â rf de a ting ere a
punctului testat.
Testerul nu necesită decât un singur reglaj. Dacă după atingerea punctului
ve rificat, rezonatorul piezo va em ite sem nal pe o durată o arecare de tim p,
aceasta poate fi redusă prin m icşorarea capacităţii condensatorului C2.
(R A D IO -C S 110/1990)
DETECTOR AM, CW, SSB
Pe lângă CW (telegrafie) şi SSB (modulaţie cu bandă laterală unică), radioamatorii

începători folosesc în banda de 160m şi AM (modulaţie de amplitudine). De aceea,
în cele ce urmează este descris un detector combinat, pentru AM, CW, SSB, cu o
construcţie simplă şi modernă.
în detectorul a cărui schemă este prezentată în figura 64, se foloseşte un singur
CI de tip CMOS 4011.
în regim AM, pe una dintre intrările porţii I a CI1, se aplică nivel logic H. Datorită
rezistenţei R2 din circuitul de reacţie negativă, această poartă lucre ;. ca amplificator
al semnalului de frecvenţă intermediară. Pentru detectarea modulaţiei de amplitudine,
în circuitul de reacţie negativă este inclusă şi dioda D1, datorită căreia montajul
funcţionează ca detector AM pentru tensiuni de intrare mai mari de 5 mV. Rezistenţa
R2 reduce şi distorsiunile neliniare ale semnalului de audiofrecvenţă. Filtrul constituit
din grupul R4, C4, R5, C5, elimină componenta de frecvenţă intermediară la ieşirea
detectorului. Coeficientul de transfer al detectorului este de 1.. .2.
Din cauza prezenţei diodei D1 în circuitul de reacţie negativă, rezistenţa de
intrare a detectorului este redusă; pentru a nu şunta ieşirea amplificatorului de
fre cve n ţă interm e dia ră , s-a în s e ria t pe in tra re R1. A ce astă re ziste n ţă
CW, SSB
5K1
s ţs C4 =r= C5
__4n7 I 4n7
CW, SSB
srb^.2 +9 V
— o
°ă T -
m
T C6
Q 33n
{£ >
R6
1 3
3M R3
Q 20k
C2
47p =T= 500KHz
i C3
100p
Figura 64.
365 S ch em e p r a c tic e cu c ir c u ite in t e g r a t e CMOS 93
preîntâm pină şi a pariţia a u to o scila ţiilo r în detector, atunci când sarcina

am plificatorului de frecvenţă intermediară are caracter inductiv.
în regim CW, SSB, dioda este exclusă din circuitul de reacţie, prin comutatorul
S1 .a. în acelaşi timp, comutatorul S1 .b deconectează intrarea 2 a porţii I şi intrările 5,6
ale porţii II, de la nivelul logic H. Drept urmare, oscilatorul realizat cu poarta II intră în
funcţiune, lucrând ca beat-oscilator (heterodină pentru semnale telegrafice). în această
situaţie, pe intrarea 2 a porţii I se aplică o tensiune alternativă, ceea ce face ca această
poartă să îndeplinească rol de mixer cu comutaţie, care permite detecţia semnalelor
CW şi SSB. Coeficientul de transfer al detectorului în regim CW, SSB este de 0,5... 1.
Ieşirea detectorului se conectează la un amplificator audio cu impedanţa de intrare ~
mai mare de 50 k£X Tensiunea semnalului de frecvenţă intermediară la intrarea
detectorului nu trebuie să depăşească 500...600 mV, pentru evitarea apariţiei
distorsiunilor armonice.
Dioda D1 poate fi cu Si de tip 1N4148,1N914sau cuGe de tip EFD103...108.
Curentul necesar montajului nu depăşeşte 2.. .2,5 mA.
Dacă detectorul se foloseşte numai pentru detecţia semnalelor CW, SSB, se exclud
dioda D1, comutatorul S1 şi rezistorul R1.
Pentru cei care nu dispun de un rezonator cu cuarţ pe frecvenţa de 500 kHz,
precizăm că oscilatorul poate fi realizat cu circuit oscilant LC. Pentru aceasta, în locul
cuarţului se conectează o bobină realizată pe carcasa unui transformator de frecvenţă
intermediară, cu miez reglabil. Rezistorul R6 se exclude, iar valorile condensatoarelor
C2, C3 se multiplică cu 50 (C2=2n2, C3=4n7). înlocuirea cuarţului cu circuit oscilant
LC, atrage după sine reducerea stabilităţii frecvenţei.
(RADIO-CSI 5/1990)
CONVERTOR ECONOMIC
Convertorul c.c - c.c. a cărui schemă este prezentată în fig u ra 65 este
recomandat pentru alimentarea diodelor varicap folosite în radioreceptoarele portabile
alimentate de la baterii de 6 sau 9V.
Primele două porţi ale CI1 de tip CMOS 4011 împreună cu R1, C1, constituie un
astabil cu frecvenţă relativ ridicată. Poarta III este folosită ca buffer pentru atacul
multiplicatorului de tensiune realizat cu diodele D1-D6 şi condensatoarele C3-C8. Pentru
stabilizarea tensiunii de la ieşirea multiplicatorului se apelează la trei tranzistoare.
Spre deosebire de alte scheme care folosesc pentru stabilizare diode Zener, aici
stabilizarea tensiunii de ieşire se face prin intermediul a trei joncţiuni Ş-E. în această
situaţie, regimul de stabilizare începe la un curent de 5... 10 pA. Reamintim că valoarea
minimă a curentului stabilizat de o diodă Zener este de cca 3 mA.
Reglarea tensiunii de ieşire a convertorului se face prin selectarea tranzistoarelor
folosite în stabilizator. Precizăm că valoarea medie a tensiunii stabilizate de o joncţiune
B-E este de 7V.
TranzistoareleT 1-T3 pot fi de tip BC107, BC108, iar diodele D1-D6 sunt cu Ge, de
tip EFD103, EFD105, EFD106, EFD108.
Pentru o modificare a tensiunii de alimentare a montajului de la 6,5 V la 9 V,
curentul creşte de la 0,8 la 2,2 mA, iar tensiunea de ieşire variază cu numai
8...10 mV.
Dacă este necesară o tensiune mai mare se poate mări numărul grupurilor
multiplicatoare şi numărul tranzistoarelor din stabilizator.
(RADIO-CSI 10/1984)
94 365 S c h e m e p r a c tic e cu c ir c u ite in t e g r a t e CMOS
R1
Figura 65.
REGULATOR DE PUTERE
Montajul a cărui schemă este prezentată în figura 66 constituie un regulator de

putere simplu, care permite reglarea temperaturii letconului, a caloriferelor electrice,
a plitelor electrice etc.
Este posibilă o reglare continuă a puterii, de la 0 la 100%, pentru o sarcină de 2 KW.
Triacul este controlat prin impulsuri scurte, necesitând un curent redus de la blocul de
comandă, ceea ce înseamnă micşorarea capacităţii condensatorului de filtrare a acestui
bloc şi reducerea puten. disipate a rezistorului de putere.
Regulatorul constă dintr-un astabil care produce impulsuri cu factor de umplere
reglabil, un formator de impulsuri şi circuitul de coincidenţă. Astabilul constituit din
porţile I şi II ale CI1 de tip CMOS 4011 produce impulsuri cu factor de umplere reglabil
prin intermediul potenţiometrului P1. Când cursorul acestui potenţiometru se află la
extremitatea de jos (în schemă), la ieşirea porţii II nivelul logic este L, ceea ce înseamnă
putere nulă în sarcină; pentru cealaltă extremitate, nivelul logic este H, ceea ce
corespunde unei puteri de 100%. în momentele în care tensiunea redresată a reţelei
este egală cu zero, formatorul realizat cu poarta IV generează impulsuri scurte. Circuitul
de coincidenţă este realizat cu poarta III şi transmite tranzistorului T1 pachete de
impulsuri prin care se comandă tiristorul. Când tiristorul se deschide, el transmite
sarcinii un număr corespunzător de semiperioade ale tensiunii redresate.
Regulatorul nu este prevăzut cu întrerupător de alimentare deoarece tiristorul nu
conduce, când potenţiometrul se află în poziţia extremă de jos (în schemă). Pentru o
funcţionare sigură, se recomandă ca acest potenţiometru să fie conectat prin fire cât
mai scurte. Potenţiometrul are caracteristică de variaţie liniară.
Dacă puterea sarcinii nu depăşeşte 75W, puntea redresoare poate fi formată din
diode F402 sau 1N4004.
365 S c h e m e p r a c tic e c u c ir c u ite in t e g r a t e CMOS 95
Montajul se poate folosi şi pentru producerea efectelor de lumină. Pentru aceasta

este necesar să se mărească valoarea capacităţii condensatorului C1. în această
situaţie, lămpile conectate la ieşirea regulatorului vor lumina intermitent.
N.A. Atenţie, montajul este conectat direct la reţeaua electrică; luaţi toate măsurile pentru
evitarea posibilelor electrocutări!
(RADIO-CSI 7/1989)
R7
Figura 66.
GENERATOR DE SEMNALE DREPTUNGHIULARE
în schema dinfigura 67 este prezentat un generator de semnale dreptunghiulare

care acoperă domeniul frecvenţelor cuprinse între 16 Hz şi 200 KHz. Generatorul
propriu-zis este realizat cu porţile II şi III ale CI1 de tip CMOS 4011, şi elementele
aferente. Prin intermediul comutatorului S1 se selectează domeniul de frecvenţă,
după cum urmează:
- poziţia a: 16 Hz-200 Hz;
- poziţia b: 160 Hz-2 KHz;
- poziţia c. 1,6 KHz-20 KHz;
- poziţia d 16 KHz-200 KHz.
Reglajul continuu al frecvenţei în aceste domenii se face cu ajutorul potenţiometrului
dublu P1, cu caracteristică de variaţie liniară.
Domeniul de frecvenţă poate fi extins până la 1,6 Hz dacă se foloseşte un
comutator cu 2x5 poziţii, asociindu-se ultimei poziţii condensatoare de 0,56 ţiF.
96 365 S c h e m e p r a c tic e c u c ir c u ite in t e g r a t e CMOS
Celelalte două porţi din structura C11, se folosesc ca buffere, contribuind la îmbu
nătăţirea formei semnalelor.
La ieşirile acestor buffere sunt disponibile semnale dreptunghiulare complementare
(în antifază), cu timpii de creştere şi descreştere de cca 40 ns. Amplitudinea semnalelor
dreptunghiulare este practic egală cu tensiunea de alimentare. Rezistenţa de sarcină
pe ambele ieşiri nu trebuie să scadă sub 27 K£1 Dacă este necesară o impedanţă mai
mică, de cca 1 Kf2, se poate adăuga un repetor pe emitor realizat cu un tranzistor de
tip 2N1613, a cărui bază se cuplează la una dintre ieşirile porţilor I sau IV, printr-o
rezistenţă de 27 Kfî. f
Generatorul se poate alimenta la orice tensiune cuprinsă între 3 şi 15 v.
o+v
12r
CI1 4011 11
C5.i IV
■56pF 13L C\J
LU
C6. CC
CO
■560pF LU
C7,i
' 5n6
C8,
56nF
O o
O
10
|S1B
Figura 67.
^4011J INDICATOR DE TURATIE
Permanenta creştere a preţului benzinei, obligă pe automobilişti să apeleze la diferite

metode pentru controlul consumului. Montajul descris mai jos, care se adresează
amatorilor, este un indicator de turaţie. Indicaţiile corespunzătoare diferitelor stări sunt
oferite prin intermediul a două LED-uri de culori diferite. Se disting cinci stări care pot
da indicaţii referitoare la turaţia optimă şi la consumul de benzină. Aceste corelaţii
sunt prezentate în tabelul alăturat. ,
3 6 5 S c h e m e p r a c t ic e c u c ir c u it e in t e g r a t e C M O S 97
Stare Indicator Consum Condiţii

Sub turatia nominală roşu redus la mers în gol
Zona de tranziţie intermitent redus pe drum bun
roşu - verde
Domeniul optim verde mediu pe drum normal
Zona de tranziţie intermitent ridicat şosea excelentă
verde - roşu si viteză mare
Supraîncărcare roşu ridicat viteză foarte mare,admisă
numai pentru scurt timp.
Schema indicatorului este prezentată în figura 68. Semnalul ce urmează a fi

măsurat se aplică pe terminalul 2 al porţii I din CI1 de tip CMOS 4011. Acest semnal
provine de la bobina de aprindere, prin cuplaj inductiv realizat din câteva spire bobinate
pe cablul de înaltă tensiune (porţiunea dintre bobină şi distribuitor).
Porţile I şi II din CI1 formează un monostabil, iar tranzistorul T1 şi grupul R5,
C3, constituie un integrator. Sarcina acestuia este de a activa cele patru
comparatoare de tensiune realizate cu porţile III, IV din CI1 şi I, II din CI2. (La
realizarea montajului practic, se recomandă ca cele patru comparatoare să fie
realizate cu porţile aceluiaşi CI).
Primele două comparatoare reacţionează la turaţii scăzute şi la turaţii foarte mari
şi acţionează direct asupra tranzistoarelor T2, T3. Celelalte două comparatoare
corespund domeniilor optime de funcţionare. Aceste comparatoare acţionează asupra
astabilului realizat cu porţile III şi IV din CI2, care intră în funcţiune pe durata zonelor
de tranziţie. TranzistoareleT2 şiT3 conectează/deconectează LED-urile L1 şi L2 la/de
la sursa de alimentare.
în scopul asigurării corectitudinii indicaţiilor, se recomandă alimentarea montajului
cu tensiune stabilizată provenită de la un CI 7809.
Pentru efectuarea reglajelor se aplică la intrarea montajului un semnai cu
frecvenţa variabilă între 50 şi 200 Hz (de la un generator de joasă frecvenţă).
Frecvenţele cuprinse între 50 şi 200 Hz corespund turaţiilor de 1500...6000 rotaţii/
minut, pentru motoare cu patru cilindri, în patru timpi. Reglajele decurg în mai multe
etape:
- e conectează tensiunea stabilizată de alimentare şi se măsoară frecvenţa
semnalului de intrare, provenit de la bobină sau generator;
- se poziţionează cursoarele semireglabilelor SR1, SR2 la masă, iar cele ale SR3,
SR4 la extremitatea cealaltă, corespunzătoare punctului comun al componentelor
R5, C3;
- î n domeniul 1500...6 000 rotaţii/minut trebuie să lumineze LED-ul verde. Pentru
turaţii sub 1500 rotaţii/minut, se reglează SR2 până la „aprinderea" LED-ului roşu şi
„stingerea" celui verde. în mod similar se reglează SR1 pentru turaţii mai mari de
6000 rotaţii/minut (sau pentru frecvenţe de peste 200 Hz), când trebuie să se „aprindă"
LED-ul roşu;
- domeniul optim este cuprins între 2700 şi 4000 rotaţii/minut. Mai întâi se reglează
SR4 pentru turaţia de 2700 rotaţii/minut, în aşa fei încât .să lumineze LED-ul verde.
Apoi, dacă este necesar, se reglează SR3 pentru ca LED-ul verde să rămână „aprins"
şi la 4000 rotaţii/minut.
în final, se verifică indicatorul şi în domeniul turaţiilor foarte mari.
Odată pus Ja punct acest montaj, el va ajuta conducătorul auto să urmărească
regimul de lucru al motorului şi să menţină permanent o stare optimă din punct de
vedere al consumului de benzină. (FUNKSCHAU20/1981).
Figura 68.
365 S c h e m e p r a c tic e cu c ir c u ite in t e g r a t e CMOS 99
SEMNALIZATOR DE NIVEL
f
Montajul simplu a cărui schemă este prezentată în fig ura 69, semnalizează prin
aprinderea intermitentă a unui LED, situaţia în care apa dintr-un recipient, a scăzut
sub nivelul admis.
Porţile I şi II ale CI1 de tip CMOS 4011 formează un astabil care produce impulsuri
dreptunghiulare de frecvenţă foarte joasă. Funcţionarea acestui astabil este controlată
de nivelul logic aplicat pe intrarea 1 a porţii I. în stare de veghe, prin electrozii A şi B
care se află sub nivelul apei, intrarea 1 este menţinută la nivel logic L şi astabilul este
blocat. Când nivelul apei scade şi electrozii rămân în aer, pe intrarea 1 se aplică nivel
logic H, prin R1. Astabilul intră în funcţiune şi LED-ul L1 luminează intermitent, cu o
periodicitate determinată de valorile componentelor R2, C1.
Curentul absorbit de montaj în stare de veghe, la o tensiune de alimentare cuprinsă
între 9 şi 12 V, este extrem de redus, sub 1 pA.
După cum se poate observa în schemă, se folosesc numai două porţi din cele
patru ale CI1 CMOS 4011. Celelalte două porţi pot fi folosite pentru realizarea unui
avertizor similar, dar care să reacţioneze la alt nivel al apei. Dacă nu se folosesc, se
recomandă conectarea la masă a intrărilor acestora.
LED ECONOMIC
După cum se ştie, curentul necesar unui LED este de aproximativ 20 mA, valoare
ce în anumite aplicaţii poate să deranjeze.
Montajul a cărui schemă este prezentată în figura 70 reduce acest curent al
LED-ului indicator cu cca. două ordine de mărime. în plus, indicaţia luminoasă
devine mai uşor sesizabilă, fiind intermitentă.
La aplicarea tensiunii de alimentare, condensatorul C1 începe să se încarce prin
R2. Când tensiunea la bornele condensatorului C1 atinge pragul de basculare (cca. Vi
din tensiunea de alimentare), plus căderea de tensiune pe grupul de diode D1.. .Dn,
100 365 S c h e m e p r a c tic e cu c ir c u ite in t e g r a t e CMOS
intrarea porţii I a CI1 de tip CMOS 4011 trece în stare H, iar ieşirea în stare L. Acest
nivel logic L se aplică simultan porţilor II, III şi IV, conectate în paralel; ieşirea comună
celor trei porţi trece ia nivel H şi comandă intrarea în conducţie a tranzistorului T1
prin R1. Datorită stării de conducţie a tranzistorului, condensatorul C1 se descarcă
pe LED, producând aprinderea acestuia pe durata descărcării.
După descărcarea condensatorului C1, nivelul logic la intrarea porţii revine în L,
permiţând reîncărcarea lui C1. Procesul continuă cât timp există tensiune de alimentare
(a cărei prezenţă trebuie semnalizată), timp în care LED-ul iuminează intens, cu o
intermitenţă de cca 1Hz (frecvenţa descărcărilor fiind determinată de valorile C1, R2).
Indicatorul poate fi alimentat cu tensiuni cuprinse între 6 V şi 15 V (max), la un
curent mediu de cca 0,2 mA. Pentru tensiuni de alimentare cuprinse între 6 şi 10 V
se montează o singură diodă 1N4001 sau echivalentă, iar la tensiuni cuprinse
între 10V şi 15 V grupul D1 ...Dn va fi format din 3 diode cu siliciu din seria 1N400,
sau un singur DRD3.
(I. LINGVAY, TEHNIUM 9/1991)
XX
RADIORECEPTOR (I)
Schema unui radioreceptor pentru unde medii, este prezentată în figura 71.
Receptorul este realizat cu CI1 de tip CMOS 4011 AE, ale cărui porţi lucrează în
regiunea liniară.
Datorită impedanţei mari de intrare a porţilor, sarcina circuitului de acord L1,
CV1 este practic infinită, ceea ce permite obţinerea unei selectivităţi ridicate.
Semnalul de radiofrecvenţă de la ieşirea porţii I este transmis prin poarta II, filtrului
trece-jos format de grupul R4, C2. Acesta are rolul de a atenua componenţa de
radiofrecvenţă. Semnalul de audiofrecvenţă este amplificat de porţile III şi IV.
Inductanţa L1 se realizează prin bobinarea a 80 spire CuEm 0,25 mm, pe o
bară de ferită cu diametrul de 10 mm.
365 S c h e m e p r a c tic e cu c ir c u ite in t e g r a t e CMOS 101
Curentul absorbit este be cca 10 mA, pentru o tensiune de alimentare egală cu 9 V.

Se atrage atenţia asupra faptului că nu toate CI CMOS 4011 funcţionează în
această aplicaţie. Se recomandă folosirea Ci CMOS 4011 cu sufix AE; în nici un
caz nu se vor folosi cele cu sufix B deoarece datorită circuitului de protecţie a
intrărilor, acestea nu lucrează în regiunea liniară.
(ELRAD, 4/1978)
3
b/j
tu
102 365 S c h e m e p r a c t ic e c u c ir c u i t e in t e g r a t e CM OS
365 S c h e m e p r a c tic e c u c ir c u ite in t e g r a t e C M O S 103
RADIORECEPTOR (II)
Radioreceptorul a cărui schemă este prezentată în figura 72 permite

recepţionarea undelor medii. Circuitul oscilant al acestui receptor este format din
inductanţa L1 şi condensatorul variabil CV1. Datorită impedanţei foarte mari a
intrării CI1 de tip CMOS 4011, circuitul oscilant debitează pe o sarcină infinită,
ceea ce are ca urmare obţinerea unei selectivităţi ridicate. Sem nalul de
radiofrecvenţă de la ieşirea porţii I este aplicat detectorului, format din diodele D1
şi D2, conectate ca dublor de tensiune. Semnalul de audiofrecvenţă de la ieşirea
detectorului este aplicat amplificatorului care lucrează cu porţile ll-IV. Semnalul
amplificat poate fi ascultat într-o cască de impedanţă ridicată sau într-un difuzor
obişnuit conectat printr-un transform ator recuperat de la un radioreceptor
tranzistorizat de tip vechi.
Pentru prevenirea apariţiei oscilaţiilor parazite, se recomandă decuplarea sursei
de alimentare cu două condensatoare de 47...100nF şi 10...22ţxF.
Inductanţa L1 are 100... 120 spire CuEm 0,2 mm bobinate pe o bară de ferită cu
diametrul de 8 ... 12 mm. Diodele D1 şi D2 din detector sunt cu germaniu, de tip EFD.
Receptorul funcţionează la tensiuni de alimentare cuprinse peste 4,5 şi 9 V.
(AMATERSKE RADIO 9/1992 şi RADIO-CSI 6/1982).
N.A.În această aplicaţie, nu toate exemplarele de CI CMOS 4011, sunt recomandate. De aceea,
se vor tatona mai multe CI, pentru a alege pe cel care oferă rezultate mai bune şi care funcţionează
şi la tensiuni de alimentare scăzute, chiar la 3V.
SUPRAVEGHETOR PENTRU GEANTA DIPLOMAT
Montajul a cărui schemă este prezentată în figura 73 poate avea diverse utilităţi,
uşor de imaginat.
în cazul în care contactul K este de tipul întrerupătorului cu mercur, montajul
poate fi folosit ca avertizor pentru deplasarea unei genţi diplomat sau a unor
obiecte de valoare. în m om entul în care se m odifică p oziţia obiectului
supravegheat, o scurtcircuitare instantanee a contactelor K, face ca montajul
să genereze un semnal sonor intermitent pe o durată de cca 100 s (în funcţie
de valoarea condensatorului C1).
în stare de veghe, intrarea 1 a porţii I din CI de tip CMOS 4011 se află la nivel
logic L, ceea ce conduce la blocarea ambelor generatoare controlate, realizate cu
cele patru porţi din CI1.
Atingerea contactelor K, oricât de scurtă ar fi, conduce la încărcarea instantanee
a condensatorului C1. Intrarea 1 a porţii I primeşte nivel logic H, ceea ce face ca
generatorul realizat cu porţile I şi II să genereze un semnal cu frecvenţa de cca
1 Hz. Acest semnal controlează funcţionarea celui de al doilea generator, realizat
cu porţile III şi IV. Acesta va produce un semnal sonor intermitent, datorită impulsurilor
de control provenite de la primul generator.
Chiar dacă atingerea contactelor K a fost momentană, generatoarele vor con
tinua să funcţioneze atâta timp cât pe intrarea 1 se menţine nivelul logic H. Deoarece
condensatorul C1 se descarcă lent pe rezistenţa R2, acest nivel H va persista o
durată de timp, determinată de valorile componentelor R2, C1. Blocarea celor
două generatoare se face atunci când tensiunea la bornele condensatorului C1
scade la o valoare situată sub jumătate din tensiunea de alimentare a montajului.
Push-butonul PB1 a fost inclus în montaj din două motive:

- pentru anularea alarmei, atunci când acesta a fost declanşată din neatenţie
de către posesorul genţii diplomat;
- pentru verificarea stării contactelor, imediat după poziţionarea obiectului
supravegheat. Pentru a ne asigura că cele două puncte nu sunt în contact, se
apasă PB1, care va bloca alarma dacă aceasta era declanşată.
Orice tentativă ulterioară de sustragere a genţii de la locul ei, va declanşa
sistemul de avertizare sonoră, pentru atenţionarea posesorului şi descurajarea
infractorului.
Traductorul electroacustic este un rezonator piezoelectric cuplat în aşa fel încât
să se obţină un nivel sonor maxim. în acelaşi scop se va regla şi SR1, pentru ca
frecvenţa generatorului să corespundă rezonanţei traductorului.
Dacă dimensiunile obiectului supravegheat permit montarea unui tweeter piezo
ieftin, semnalul sonor va fi deosebit de penetrant.
în lipsa unui întrerupător cu mercur, amatorul poate imagina un întrerupător cu
bilă metalică, sau unul de tip pendul.
Nu a fost prevăzut întrerupător pe bara de alimentare, deoarece, în stare de
veghe, curentul absorbit de montaj este extrem de redus, sub valoarea de
autodescărcare a bateriei. în timpul producerii semnalului de avertizare, curentul creşte
la 2...3 mA.
(A. LĂZĂROIU)
INDICATOR DE FUNCŢIONARE
Montajul propus mai jos se ataşează unei siguranţe prin care se asigură alimentarea
unui consumator de la reţeaua electrică de 220 V c.a. LED-ul din schema prezentată
în figura 74 indică trei posibile stări de funcţionare:
- în regim normal de lucru, LED-ul luminează continuu;
- când se arde siguranţa, LED-ul luminează intermitent;
- când lipseşte tensiunea de alimentare, LED-ul nu luminează.
Aprinderea intermitentă a LED-ului atrage atenţia asupra apariţiei unor
defecţiuni în sistemul alimentat (consumator), datorită cărora s-a ars siguranţa.
Porţile I şi II ale CI1 de tip CMOS 4011 funcţionează ca astabil controlat
logic. Tensiunea de control provine de la grupul form ator R6, DZ2, D2, R7,
C4. Cât tim p sig u ra n ţa este in ta ctă , re ziste n ţa R6 este c o n e c ta tă la
conductorul de jos al reţelei (în schemă). în această situaţie dioda D2 este
blocată, iar term inalul de control al astabilului (term inal 6, poarta II), se află
la nivel logic L prin R7. Ieşirea porţii II prezintă nivel logic H, care aplicat
tranzistorului T1, produce deschiderea sa şi alim entarea LED-ului L1, care
va lumina neîntrerupt.
Ieşirea porţii II prezintă nivel logic H, care aplicat tranzistoruluiT 1, produce
deschiderea lui şi alim entarea LED-ului L1, care va lumina neîntrerupt.
în m o m e n tu l a rd e rii s ig u ra n ţe i, re z is te n ţa R6 se c o n e c te a z ă la
conductorul de sus al reţelei, prin rezistenţa internă a consum atorului. în
acest caz, pe intrarea de control se aplică nivel H şi astabilul începe să
funcţioneze, producând aprinderea interm itentă a LED-ului L1.
Dioda Zener DZ2 trebuie să stabilizeze o tensiune mai mare decât 80%
din tensiunea stabilizată de DZ1; se recomandă selectarea a două diode
Zener cu tensiuni egale.
Indicatorul se poate folosi la oricare dintre siguranţele folosite într-un apartament,

inclusiv la siguranţele aparaturii electronice.
Deoarece m ontajul se alimentează direct de la reţea, se atrage atenţia asupra
p re ca u ţiilo r necesare p e n tru evitarea electrocutărilor. Insistăm şi asupra tensiunii
nominale de lucru a condensatorului C2, care trebuie să fie de minimum 400 V.
(R A D IO -C S I 11/1985)
Figura 74.
U o ilJ DETECTOR DE METALE
Funcţionarea detectorului de metale se bazează pe mixarea a două semnale de

frecvenţe apropiate, ceea ce duce la apariţia interferenţelor de joasă frecvenţă.
Obţinerea celor două semnale cu frecvenţă ridicată şi mixarea lor, se realizează
cu cele patru porţi ale unui CI de tip CMOS 4011.
în schema din figura 75, poarta I a CI1 CMOS 401 1 împreună cu filtrul ceramic
de frecvenţă intermediară (465 kHz) şi componentele pasive aferente, formează
oscilatorul care produce frecvenţa fixă, de referinţă. Cel de al doilea oscilator este
format din poarta II şi o reţea LC. Semnalul produs de acest oscilator este amplificat
prin poarta III şi aplicat mixerului realizat cu poarta IV. Pe cealaltă intrare a mixerului
se aplică semnalul cu frecvenţă fixă. Prin intermediul condensatorului variabil C4 se
reglează în aşa fel frecvenţa oscilatorului realizat cu poarta II până când în difuzor se
aude un semnal cu frecvenţă scăzută. Dacă bobina senzor L se apropie de un obiect
metalic, oscilatorul se dezacordează, iar înălţimea semnalului de interferenţă se
modifică.
Bobina L se confecţionează astfel: pe un tub oarecare, cu diametrul de 5 cm, se
bobinează 70 spire CuEm 0,3... 0,6 mm. După extragerea de pe tub, bobina se
înfăşoară cu bandă izolatoare sau alt material asemănător, pentru a evita
desprinderea spirelor.
R1 10M
Figura 75.
APARAT PENTRU SUPRIMAREA DURERII
Din referinţa bibliografică a acestui material am reţinut aici numai aspectele

pur practice.
Aparatul prezentat produce un câmp alternativ de frecvenţă foarte joasă, care s-a
dovedit benefic în tratarea unor suferinţe psihosomatice sau ale altor diverse afecţiuni:
insomnie, migrene, dureri de cap, dureri datorate meteosensibilităţii, inflamaţii ale nervilor,
zs
5 /J
.. y
calmarea nevrozelor de stomac, dureri reumatice, artroze, astm bronşic, sindroame aie
coloanei şi gâtului, suferinţe alergice ale pielii, rău de maşină şi de înălţime, oboseală.
Penetranţa câmpului electromagnetic depinde de frecvenţa acestuia. La
frecvenţe foarte joase, câmpul electric poate fi, în general, neglijat; câmpul mag
netic induce curenţi turbionari care produc deplasări ale sarcinilor electrice în
membranele celulare. în acest fel, se elimină unele blocaje din sistem.
Frecvenţa optimă depinde de ia persoană la persoană, de aceea valoarea
frecvenţei se stabileşte individual, în funcţie de starea indusă. Domeniul de frecvenţă
utilizat în magnetoterapie este cuprins între 0,5 Hz şi 20 Hz. în general, frecvenţele
mai joase sunt indicate pentru dureri reumatice, iar cele din partea superioară a
acestui domeniu sunt recomandate pentru înlăturarea oboselii şi a durerilor de cap.
Concret, frecvenţele cuprinse între 1 şi 3 Hz sunt indicate contra infecţiilor; între 4 şi 6
Hz sunt indicate ca liniştitor şi antispastic; între 8 şi 11 Hz sunt indicate ca stimulator,
stabilizator şi analgezic; între 13 şi 20 Hz sunt indicate celor ce obosesc repede.
Frecvenţele din ultimul domeniu se recomandă numai atunci când celelalte frecvenţe
nu au dat rezultate.
Şedinţele vor avea durata de cca 15 minute; la o întrebuinţare îndelungată,
eficienţa scade. Nu au fost înregistrate efecte secundare ale tratamentului cu câmp
magnetic alternativ de frecvenţă foarte joasă.
Traductorul se fixează la încheietura mâinii, la glezna piciorului, sau pe alte
părţi ale corpului. Dacă nu există un focar de durere acută, el poate fi purtat în
buzunar. în poziţia culcat, se aşează sub gât sau sub pernă.
în încheierea acestei scurte introduceri, precizăm că frecvenţele de 4 -6 Hz nu
se folosesc în cazul conducătorilor auto sau a celor care manevrează utilaje de
precizie. De asemenea, se atrage atenţia că utilizarea aparatului la persoanele cu
stimulator cardiac, comportă unele riscuri de care trebuie să se ţină seama.
Schema generatorului care produce impulsuri de frecvenţă foarte joasă pentru
aplicaţiile menţionate mai sus, este prezentată în figura 76. Generatorul este realizat
din două astabile formate din cele patru porţi ale CI1 de tip CMOS 4011. Primul
generator are o frecvenţă fixă, de 1,1...1,2 Hz, iar cel de al doilea poate produce, în
funcţie de poziţia comutatoarelor S1-S3, următoarele frecvenţe: 2,5 Hz; 3,0 Hz; 3.4
Hz; 4,4 Hz; 5,8 Hz; 9,7 Hz; 14,2 Hz.
Impulsurile cu frecvenţe diferite, provenite de la cele două generatoare, se
aplică pe baza tranzistorului T1, care comută în ritmul acestora. Impulsurile
curentului de colector al tranzistorului T1, magnetizează miezul bobinei L, care
conţine 600 spire CuEm 0,2 mm. Se recomandă ca miezul bobinei să fie un
material magnetic moale; se poate folosi însă şi un şurub obişnuit cu diametrul
de 6 mm şi lungimea de 40mm.
Tranzistorul T 1 este de tip PNP, oricare din seria BC, de exemplu BC 557B, BC
177B, BC 212, BC 251, BC 307, BC 512. Diodele D1-D3 sunt de tip 1N4148.
Tensiunea de alimentare este de 9 V, iar curentul absorbit este de maximum 20 mA.
(ELEKTOR 4/1979)
SELECTOR TRIPLU
Selectorul este util pentru controlul comutatoarelor electronice sau pentru alte
aplicaţii. în general, un selector necesită mai multe circuite integrate, sau un mare
număr de diode, pentru a realiza numărul dorit de comenzi cu senzori de atingere.
La selectorul triplu a cărui schemă este prezentată în figura 77, se folosesc numai trei
porţi din CI1 de tip CMOS 4011, precum şi trei diode. Prin atingerea punctelor de contact
S1, S2 sau S3, pe ieşirea porţii corespunzătoare, Q1, Q2 sau Q3, apare nivel logic H. Acest
nivel trece în stare de conducţie unul dintre tranzistoarele T1-T3, alimentând LED-ul
corespunzător. în acest fel, LED-urile L1-L3 semnalizează starea logică pe ieşirile Q1-Q3
şi asigură indicaţia optică a canalului selectat.
Tranzistoarele T 1-T 3 pot fi oricare din seria BC de tip NPN, de exemplu
BC 107, BC 171 etc, iar diodele D1-D3 sunt de tip 1N4148.
Montajul se alimentează de la o sursă de tensiune de 10 V.
Figura 77.
GENERATOR DE SEMNALE SINUSOIDALE
Cu o singură poartă din structura CI de tip CMOS 4011 se poate realiza un ge
nerator care produce semnale sinusoidale într-un domeniu de frecvenţă foarte larg.
în schema din figura 78, cele două intrări ale porţii 1 sunt conectate la divizorul de
tensiune R1/R2, aflându-se astfel la jumătatea tensiunii de alimentare. Cele două
rezistenţe din divizor, trebuie să fie identice, iar valoarea lor, ca şi a rezistenţelor R3,
R4, poate fi cuprinsă între 100 k£2 şi 10 M£2. Cele trei condensatoare din reţeaua
de defazaj, C1-C3, pot avea valori cuprinse între 470 pF şi 1 |iF (nepolarizate).
Semireglabilul SR1 se reglează în aşa fel încât şi ieşirea porţii să se găsească
la jumătatea tensiunii de alimentare. Valoarea acestui semireglabil este dependentă
de sarcină, care nu trebuie să depăşească 0,5 mA. Se recomandă ca valoarea
totală a SR1 să fie egală cu % din rezistenţa de sarcină.
Pentru calcularea frecvenţei generatorului, se poate apela la formulele utilizate
la oscilatoarele obişnuite, cu reţea de defazare RC. Pentru valorile indicate în
schemă, frecvenţa semnalului sinusoidal este de cca 200 Hz.
Tensiunea de alimentare a generatorului poate fi oricare între 7,5 şi 15 V.
100K < R1...R4 < 10M

470 pF < C1 ...C3 < 1pF
Figura 78.
CIRCUIT PLL
Pentru cei care nu au un PLL specializat, de exemplu binecunoscutul 565 sau

CMOS-ul 4046, prezentăm în figura 79, o schemă simplă care poate fi folosită ca
buclă cu calare de fază.
Cele patru porţi ale CI1 de tip CMOS 4011 şi componentele aferente sunt în aşa
fel conectate încât să îndeplinească funcţiile unei bucle cu calare de fază. Poarta I
formează un amplificator-limitator pentru semnalul aplicat la intrare, iar poarta II
constituie un comparator de fază.
Oscilatorul comandat în tensiune este, de fapt, un oscilator controlat în curent
realizat cu porţile III, IV şi tranzistoarele T1, T2, plus un „convertor" tensiune-curent
reprezentat de rezistenţa R4+SR2. Filtrul trece-jos este format din două grupuri RC:
SR1, C2 şi R2, C3. Caracteristica tensiune-frecvenţă a oscilatorului se reglează cu
SR3, iar banda de captură cu SR1.
Circuitul descris poate funcţiona chiar la o tensiune de alimentare de 3 V, şi un
curent de 0, 25 mA.
Domeniul de frecvenţă în care poate funcţiona acest PLL, este cuprins între 12,5 kHz
şi 800 kHz. Circuitul poate fi folosit pentru demodularea semnalelor FM de bandă îngustă.
(ELEKTOR 77/1979)
N.A.TranzistoareleTI şiT2 de tip BF 494 pot fi înlocuite cu BF 254 (S.C. BĂNEASA S.A.J.În lucrarea
CIRCUITE INTEGRATE CMOS - Manual de utilizare", autorii recomandă folosirea tranzistoarelor din
aria BM 726 (S.C. BĂNEASA S.A.)
/
o+V
Figura 79.
ÎNTRERUPĂTOR AUTOMAT
De multe ori, persoanele care urmăresc un program la televizor adorm şi televizorul

funcţionează, consumând inutil energie electrică. Montajul prezentat înlătură posibilitatea
acestei situaţii, în sensul că din zece în zece minute emite semnaie sonore şi
luminoase, iar persoana trebuie să apese pe un buton; dacă nu se apasă, televizorul
este automat deconectat de la reţeaua de curent electric.
Schema prezentată în figura 80 conţine două temporizatoare realizate cu porţile
din C11 de tip CMOS 4011. Temporizatorul principal, stabileşte timpul de linişte, care
nu trebuie să fie prea lung, dar nici prea scurt pentru a nu enerva telespectatorul. Cel
de al doilea generator produce impulsurile de alarmare sonoră şi luminoasă. Când
ciclul de funcţionare al acestor temporizatoare este terminat şi nu are loc o revenire
(prin apăsare pe buton), a lim en ta re a te le v iz o ru lu i este oprită,
întrerupătorul conectat în paralel cu triacul este util pentru pornirea instantanee a
televizorului şi se comandă simultan cu butonul de resetare a temporizatorului,
respectiv push-butonul PB.
Cei care nu posedă un triac, pot modifica schema în sensul folosirii unui releu
obişnuit.
(TEHNIUM SUPLIMENT 1991)
N.A. Recomandăm şi noi înlocuirea triacului cu un releu obişnuit, în primul rând pentru evitarea
posibilelor electrocutări. Aceasta deoarece, chiar dacă se foloseşte un transformator de reţea, montajul
se află în legătură directă cu reţeaua electrică. Prin folosirea releului, montajul se izolează total de
reţea.
S-ar părea ia prima vedere, că un asemenea montaj nu mai este util în actuala perioadă, când
toate televizoarele de construcţie recentă sunt prevăzute cu funcţia „sleep timer and auto switch-off “.
Se pot găsi însă şi alte aplicaţii, ca de exemplu menţinerea în stare de vigilenţă a unui paznic.
R1 R2
C1 q;M ------ 1------ h-------
2M7
R3| 110M
>D' T1
1000p 14 BC107
C2 i 5 R4
220p 6 8K2
C3
270p
CI1 4011
R5_ R6
n R7 R8
10M 20M M33on 1K5
10 11
PB Cf- IV
131
T2
BC107
T3 220 V
BC107
o ~ o
R9
i6o a[
i 1
+ ~
I
6 ,3 V |
1PM05
/ TV
F i g u r a 80.
CAPACIMETRU
Capacimetrul prezentat are scară liniară şi poate măsura capacităţi în domeniul

0-1 p.F, în cinci subdomenii: 100 pF, 1 nF, 10 nF, 100 nF, 1 fiF. Capacimetrul este
realizat după schema prezentată în figura 81. Primele două porţi ale CI1 de tip
CMOS 4011 constituie un generator de semnale dreptunghiulare a căror
am plitudine răm âne constantă, indiferent de frecvenţa corespunzătoare
domeniului de măsură selectat prin comutatorul S1. Impulsurile sunt aplicate etajului
separator realizat cu porţile III şi IV, conectate în paralel. Semnalul de la ieşirea
acestui separator este făcut să traverseze condensatorul de măsurat, după care
este aplicat redresorului cu dublare de tensiune, şi apoi instrumentului de măsură.
Condensatoarele C1-C5 trebuie să fie de bună calitate şi stabile în timp.
Valoarea lor nu este critică, deoarece calibrarea fiecărei scări în parte se face prin
intermediul semreglabilelor SR1-SR5.
Bornele de conectare a condensatoarelor de măsurat trebuie să aibă o
construcţie care să prezinte capacităţi parazite minime. în cazul unei construcţii
corespunzătoare şi a unei amplasări corecte a diodelor D1, D2, după alimentarea
aparatului, cu bornele de măsură în gol, instrumentul va indica 0.
Pentru operaţiile de calibrare a capacimetrului sunt necesare condensatoare
etalon, pentru fiecare subdomeniu în parte. Aceste condensatoare se conectează
pe rând la bornele Cx şi se reglează semireglabilul corespunzător până la deviaţia
maximă a indicatorului; poziţia se marchează cu 10. Pentru trasarea şi marcarea
subdiviziunilor 1,2,3, 4, 5, 6 ,7,8, 9, se folosesc condensatoare etalon cu capacităţi
de 100 pF, 200 pF, 700 pF, 3 nF, 0,5 (J.F etc.
GENERATOR CU RAPORT CICLIC REGLABIL
Raportul ciclic sau factorul de umplere (D.C. = duty cycle în engleză), este
determinat de raportul duratei pauză/impuls.
Astabilul obişnuit, realizat cu două inversoare, generează impulsuri aproximativ
simetrice, având deci durata pauză/impuls egală; se spune în acest caz că raportul
ciclic este de 1:1.
Sunt multe aplicaţii care reclamă generatoare cu raport ciclic diferit de 1. Schema
unui asemenea generator este prezentată în figura 82. Diferenţa faţă de schema
clasică a astabilului constă în folosirea a două rezistenţe de temporizare, separate
prin diode. Datorită acestui mod de conectare, lungimea impulsului nu este
dependentă de lungimea pauzei, ceea ce permite pentru o durată fixă a impulsului,
modificarea în limite largi a perioadei de repetiţie. Pentru valorile indicate în schemă,
generatorul realizat cu CI1 de tip CMOS 4011, produce impulsuri cu durata de 0,1 sşi
perioada de repetiţie 1s. Raportul ciclic poate fi modificat dacă se schimbă valorile
rezistenţelor R1 şi R2.
(R A D IO -C S I 3/1989)
<
E
INDICATOR DE ÎNTRERUPERE A REŢELEI
în unele cazuri este foarte important să fim avertizaţi atunci când reţeaua electrică
se întrerupe. Aşa de exemplu, încetarea funcţionării sistemelor frigorifice sau a
instalaţiilor de pompare, pentru o durată mare de timp, impune neapărat luarea
unor măsuri preventive pentru evitarea pierderilor sau avariilor.
F i g u r a 83.
în figura 83 se prezintă schema unui indicator sonor, care la întreruperea

reţelei, produce două semnale cu frecvenţe diferite pentru atenţionare. Avertizarea
sonoră continuă până când tensiunea reţelei electrice revine, sau când utilizatorul
acţionează întrerupătorul S.
Cele două generatoare de ton sunt realizate cu porţile 1.1, 1.11 şi 3.1, 3.11 din CI1
şi CI3 de tip CMOS 4011.
Porţile 2.I şi 2 .II din CI2 de tip CMOS 4011 constituie un generator de
frecvenţă foarte joasă care comută alternativ cele două generatoare de ton.
Semnalul bitonal este aplicat am plificatorului de curent de tip Darlington,
realizat cu tranzistoarele T3 şi T4.
în stare normală, adică atunci când tensiunea reţelei de c.a. este prezentă,
bateria nu este solicitată deoarece tensiunea de la bornele condensatorului C2,
blochează tranzistoarele T1 şi T2.
în momentul întreruperii reţelei, prin C2, R1 şi D1 încetează să circule curentul;
în consecinţă, condensatorul se descarcă şi tranzistoarele se deschid. Curentul
care circulă prin T 1 şiT2 alimentează tot restul montajului (Ci 1, CI2, CI3, T3 şi T4),
care va genera semnalul de avertizare.
Bateria de 9 V va fi din seria celor cu durată lungă de funcţionare (Super Long Life).
N.A. Se atrage atenţia asupra faptului că montajul este alimentat direct de la reţeaua de 220V c.a.,
ceea ce impune luarea unor măsuri pentru prevenirea electrocutărilor. Faza reţelei se conectează la
condensatorul C1, pentru a reduce riscul electrocutărilor.
(FUNKSCHAU 11/1979)
V -
„S O N E R IE " O P T IC Ă
înlocuirea semnalizării sonore a unei sonerii obişnuite, cu o semnalizare optică,

poate fi uşor justificată. Aşa de exemplu, în timpul serii, când televizorul sau sistemui
audio sunt în funcţiune, se întâmplă adeseori ca soneria să nu fie auzită. De asemenea,
îr unele cazuri, soneria se deconectează seara, pentru a nu deranja copiii.
Lampa semnalizatoare L din schema prezentată în figura 84 se va plasa în
încăperea în care, de obicei, familia îşi petrece seara.
Modul de funcţionare a montajului este următorul: la apăsarea butonului S al
soneriei, se activează monostabilul realizat cu porţile I şi II ale CI1 de tip CMOS
4011. Pe durata impulsului generat de monostabil intră în funcţiune astabilul realizat
cu porţile III şi IV. Frecvenţa acestuia este de cca 0,5 Hz; în ritmul acestei frecvenţe
se aprinde lampa L, comandată de tranzistorul T2. Pentru valorile indicate în
schemă, lampa L luminează de şase ori succesiv, la acţionarea butonului soneriei;
numărul poate fi crescut dacă se măreşte capacitatea condensatorului C2.
Pentru a lim e n ta re a m on taju lui se fo lose şte în fă şurarea de 8 V a
transformatorului de sonerie. După redresare şi filtrare se obţine o tensiune continuă
de cca 10V. Lampa de semnalizare este o lampă auto de 12V/5W. Curentul maxim
absorbit este de cca 500 mA.
Figura 84.
CONTROL ACUSTIC
Montajul a cărui schemă este prezentată în figura 85 permite controlul acustic

al luminilor de semnalizare a direcţiei unui automobil.
La activarea luminilor de semnalizare a direcţiei, generatoarele realizate cu
porţile din CI1 şi CI2 de tip CMOS 4011, vor produce semnale cu frecvenţe diferite,
în funcţie de direcţia indicată. După cum se poate vedea în schemă, CI sunt
alimentate separat, fiecare de la unul dintre cele două indicatoare stânga/dreapta.
Porţile I şi II ale CI1 formează un astabil care generează un semnal cu frecvenţă
sonoră. Generatorul realizat cu porţile I şi II din CI2 produce un semnal cu frecvenţa
de două ori mai mică. în acest fel, direcţia stânga va fi semnalizată printr-un ton
înalt, iar dreapta, printr-un ton mai grav.
Porţile III şi IV din ambele CI transmit impulsurile tranzistoruluiT1, şi prin acesta
traductorului electroacustic. în locul difuzorului de 8 0 şi a rezistorului de limitare
R7, se poate folosi o cască telefonică cu impedanţa de 60... 1200.
(FUNKSCHAU 20/1978)
F i g u r a 85.
COMUTATOR ACŢIONAT SONOR
Comutatorul prezentat în schema din figura 86 acţionează la zgomotul produs

atunci când se bate din palme.
Circuitul bistabil realizat cu porţile III şi IV ale CI1 de tip CMOS 4011 este setat
la prima bătaie din palme şi resetat la cea de a doua. Una dintre ieşirile acestui
bistabil comandă amplificatorul de curent realizat cu tranzistoarele T1 şi T2. Acest
ultim tranzistor are ca sarcină releul Re, prin ale cărui contacte se asigură
conectarea şi deconectarea unui sistem de iluminare. Reglajul montajului constă
în rotirea cursorului SR1 până când comutatorul reacţionează numai ia bătăi din
palme, nu şi ia alte zgomote cu durată mai mare şi amplitudine mai mică.
Tranzistorul T 1 poate fi oricare din seria BC, de exemplu BC 107, BC 171, iarT2
este de tip BD 135 sau BD 137.
Tensiunea de alimentare se corelează cu releul
De obicei, oscilatoarele heterodină pentru semnalele telegrafice se realizează

prin folosirea rezonatoarelor cu cuarţ, pentru mărirea stabilităţii de frecvenţă. Dacă
radioamatorul nu dispune de un cuarţ adecvat, o stabilitate ridicată a frecvenţei se
poate obţine şi prin folosirea filtrelor piezoceramice, care sunt mult mai accesibile,
în plus, se simplifică substanţial construcţia, deoarece se foloseşte un CI CMOS.
în schema din figura 87, porţile l- lll din CI1 de tip CMOS 4011 îndeplinesc
funcţia de etaje amplificatoare. Deoarece în circuitul de reacţie negativă în c.c. este
inclusă rezistenţa R1, punctul de lucru al porţilor se află pe porţiunea liniară a
caracteristicii de transfer. Având în vedere că atenuarea celor mai multe filtre
piezoceramice atinge 8... 10 dB, pentru realizarea oscilatorului nu este suficientă o
poartă, ci două sau trei. Poarta IV se foloseşte ca buffer, în situaţia în care mixerul
funcţionează cu impulsuri dreptunghiulare.
Datorită schimbării de fază introdusă de filtru pe o frecvenţă din banda de
trecere (de obicei una dintre extremităţi) se amorsează oscilaţiile. Frecvenţa
a cesto ra poate fi m od ifica tă prin reglarea schim bării fazei, cu ajutorul
condensatorului C3. Dacă se doreşte acordul fin al acestei frecvenţe prin intermediul
unui potenţiometru montat pe panoul frontal al radioreceptorului, C3 poate fi o
diodă varicap. Frecvenţa oscilatorului poate fi modificată şi prin inversarea filtrului
în montaj.
Semnalul cu formă sinusoidală se transmite prin intermediul condensatorului
C1, a cărui valoare stabileşte şi nivelul optim.
în oscilator se pot folosi filtre piezoceramice de orice tip şi CI CMOS de tip 4011,
4001, sau altele care conţin porţi NAND sau NOR.
(R A D IO -C S I 9/1989)
F i g u r a 87.
TESTER LOGIC TTL/CMOS
Testerul prezentat în schema din fig u ra 88 este util pentru verificarea

corectitudinii funcţionării montajelor cu CI TTL sau CMOS, şi semnalizează situaţiile
în care intrarea este în „aer“.
Pentru indicarea stării logice se folosesc porţile III şi IV din CI1 de tip CMOS
4011, care controlează LED-urile L1 şi L2. Ambele porţi lucrează ca inversoare,
ceea ce face ca LED-ul L1 să lumineze când la intrare se aplică nivel logic H, iar
L2 să lumineze la nivel L.
Porţile I şi II constituie un astabil. Rezistenţa R2, care conectează astabilul la
intrarea porţii III, introduce o atenuare considerabilă. Dacă intrarea nu este conectată
la montajul verificat sau se află la un potenţial apropiat de jumătatea tensiunii de
alimentare, semnalul produs de astabil comandă aprinderea alternativă a LED-
urilor. Deoarece însă frecvenţa astabilului este de cca 2,5 kHz, LED-urile par a
lumina neîntrerupt.
Se recomandă folosirea unor LED-uri cu randament luminos mare, deoarece
montajul poate fi alimentat şi la 3 V. Dioda D protejează testerul în cazul în care
tensiunea de alimentare provenită de la montajul testat se aplică cu polaritate
inversă. Pentru a reduce căderea de tensiune pe această diodă se recomandă
folosirea unei diode Schottky; în lipsa acesteia se poate folosi o diodă 1N4001.
Figura 88.
TEMPORIZATOR
Temporizatorul a cărui schemă este prezentată în figura 89, permite controlul

iluminării interioare a automobilului, într-un mod foarte simplu. Perioada de iluminare
se menţine cca 15 secunde după închiderea portierei. Acest timp este suficient
pentru a scoate cheia din contact, a desface centura de siguranţă şi a părăsi
autoturismul.
'*>. /
Porţile I şi II ale CI1 de tip CMOS 4011 formează un monostabil a cărui durată
este determinată de valorile R4, C2. Monostabilul este declanşat de întrerupătoarele
de portieră S1, S2, care se deschid odată cu închiderea portierelor.
Porţile III şi IV funcţionează ca circuit logic SAU conectat între întrerupătoarele
de portieră S I, S2 şi ieşirea monostabilului. Poarta IV asigură şi aprinderea lămpii
L1 prin tranzistoarele T 1 şi T2.
(PRACTICAL ELECTRONICS, MAY 1980)
ON
oo
top
tL.
ALARMĂ UNIVERSALĂ
Sistemul de alarmă prezentat în cele ce urmează poate fi folosit pentru supra

vegherea locuinţei, autoturismului sau a unor zone şi spaţii.
Principiul de funcţionare este deosebit de simplu şi comportă câteva faze. La
deschiderea uşii/portierei unei locuinţe/autoturism, prin acţionarea unor contacte,
se declanşează două monostabile. Primul monostabil, cu o temporizare de cca 10 s,
activează un generator de avertizare care emite un semnal sonor de nivel redus.
Dacă persoana care a intrat în locuinţă este „de-a casei", avertiz°*ă fiind de acest
semnal, va acţiona un buton (montat la îndemână, dar ascuns privirii directe), care
va anula cele două monostabile. Anularea primului monostabil se concretizează
prin oprirea semnalului sonor de avertizare şi evitarea declanşării alarmei propriu-
zise. Dacă însă cel care pătrunde în locuinţă este un „vizitator" nedorit, care nu
cunoaşte amplasamentul butonului de anulare, după expirarea duratei de
avertizare se declanşează alarma de putere. Aceasta emite timp de aproximativ
1 minut semnale sonore puternice, în scopul descurajării intrusului. Sistemul este
astfel conceput încât alarma se declanşează indiferent dacă uşa se închide imediat
sau se lasă deschisă. Pentru locatarii locuinţei supravegheate, semnalul de
preavertizare sonoră are avantajul că atrage atenţia asupra anulării sistemului, în
scopul evitării declanşării nejustificat a alarmei de putere (supărătoare pentru
vecini, în speciai la ore de noapte). Dacă, totuşi, nu s-a reuşit anularea sistemului
în timp util, ceea ce duce la declanşarea alarmei, oprirea acesteia se poate face
oricând prin apăsarea aceluiaşi buton de anulare.
Sistemul reacţionează şi la ieşirea din casă, obligându-l pe locatar să apese butonul
de anulare, după care sistemul intră automat în stare de veghe, fără să necesite alte
manevre.
După cum se poate observa în schema din figura 90, sistemul se declanşează
la întreruperea contactelor K în primul rând, se produce declanşarea monostabilului
realizat cu porţile 1 .1şi 1. II ale CI1 de tip CMOS 4011, care generează un impuls cu
durata de 10 s. în acelaşi moment, se acţionează şi astabilul controlat logic, realizat
cu porţile III şi IV, care începe să emită semnalul sonor de preavertizare. Acest
semnal este redat de un rezonator piezoelectric, sau de o cască telefonică înseriată
cu un rezistor de 2,2... 10 kfL După epuizarea duratei de 10 s, dacă în acest interval
nu a fost dată comanda de anulare prin întrerupătorul S1a, monostabilul realizat cu
porţile 1.1 şi 1.11 din CI1, basculează. Prin intermediul tranzistorului T1 de tip BC 177
(care asigură un front negativ în momentul basculării), este declanşat cel de al
doilea monostabil, realizat cu porţile 2.I şi 2.l-l di.. C il de tip CMOS 4011. Durata de
temporizare a acestui monostabil este de cca 1 minut; s-a optat pentru această
durată pentru a nu epuiza bateriile şi pentru a nu neurasteniza vecinii (durata poate
fi redusă prin micşorarea valorii condensatorului C3). Simultan cu declanşarea
acestui monostabil este activat şi generatorul realizat cu porţile 2.III şi 2.IV. Pe durata
temporizării de 1 minut, impulsurile produse de acest generator sunt aplicate
am plificatorului Darlington, realizat cu tranzistoarele T2 şi T3. Capacitatea
condensatorului C4 şi sarcina amplificatorului de putere vor fi diferite, în funcţie de
aplicaţie. Pentru varianta în care se foloseşte ca sarcină un difuzor cu impedanţa de

4...8 Q., condensatorul C4 va avea valoarea de 47... 100 nF, pentru care semnalul
generat are frecvenţa de câteva sute de Hz. Prin reglarea semireglabilului SR1 se
poate obţine o frecvenţă la care difuzorul folosit prezintă o rezonanţă, ceea ce
conduce la un câştig suplimentar de câţiva dB.
Pentru varianta în care sarcina amplificatorului este un releu de 12 V (cu
anclanşare fermă la această tensiune şi cu contacte pentru curenţi mari),
condensatorul C4 va fi înlocuit cu două condensatoare electrolitice, conectate în
serie (punctul comun va avea aceeaşi polaritate). în acest caz, frecvenţa
impulsurilor va fi de 1... 2 Hz, ceea ce face ca luminile de poziţie şi claxonul
autoturismului (alimentate prin contactele releului Re) să emită semnale luminoase
şi sonore intermitente.
în funcţie de aplicaţie, contactele K pot fi de diferite tipuri. în general, se
recomandă folosirea microîntrerupătoarelor, montate în tocul uşilor sau ferestrelor
unei locuinţe sau fixate în autoturism, în aşa fel încât să fie acţionate la deschiderea
portierelor sau capotelor. în locul microîntrerupătoarelor se pot folosi grupuri de
lamele elastice recuperate de la relee.
Pentru supravegherea unor zone sau spaţii de interes sau periculoase, acestea
se împrejmuiesc cu un fir de nylon pescăresc care la întindere rupe un fir de cupru
scurt şi subţire, ale cărui capete constituie contactele K.
Pentru avertizarea depăşirii unei greutăti se poate folosi un fir conductor care,
la rupere, va întrerupere circuitul (contactele K). Avertizarea asupra depăşirii unei
temperaturi se poate face prin cuplarea unui bimetal în locul contactelor K.
Exemplele pot continua, constructorului revenindu-i sarcina de a găsi soluţii optime
unor aplicaţii date. Aşa de exemplu, pentru avertizarea deplasării/modificării poziţiei
unui obiect oarecare, în locui contactelor K se apelează la întrerupăătoare de
poziţie, de tip pendul, cu mercur etc. Când aplicaţiile se referă la supraveghere şi
nu la alarmare, sistemul se poate simplifica foarte mult; din schema prezentată, se
realizează numai partea aferentă C11.
în,r?rupătorul de anulare S1 este de tip push-buton şi se montează în interior.
LED-ul L1, de preferinţă roşu, înseriat cu contactele K are rol dublu: semnalizează
starea de veghe a sistemului de alarmă şi indică închiderea circuitului prin
contactele K. Acest ultim aspect este foarte im portant în cazul fo lo s irii
întrerupătoarelor/senzorilor de poziţie, pentru a avea certitudinea că, în poziţia de
veghe, se realizează scurtcircuitarea contactelor K. Când sistemul de alarmă este
folosit pentru supravegherea apartamentului, LED-ul se montează în tocul uşii,
spre exterior. Observarea luminii roşii a LED-ului ar putea avea un impact psihologic
negativ asupra răufăcătorilor, de natură a le reduce entuziasmul.
Alimentarea sistemului se face de la o sursă cu tensiunea cuprinsă între 12 şi
15 V. Se recomandă ca alimentarea să se facă de la baterii cu capacitate mare sau
acumulatoare, din două motive. în primul rând, se evită declanşările false care pot
apărea când reţeaua de c.a. se întrerupe. Pe de altă parte, cum este şi firesc, la
întreruperi ale reţelei (accidentale sau provocate de cei interesaţi), sistemul nu
mai funcţionează. O altă soluţie, poate cea mai indicată, ar fi aceea a alimentării de
la reţea,prin intermediul unui acumulator-tampon.
(A. LĂZĂROtU, TEHNIUM SERVICE 5, 1994)
O+V
SIRENĂ ELECTRONICĂ
Sirena electronică a cărei schemă este prezentată în figura 91, poate fi instalată
pe un model autopropulsat, de exemplu, o maşină de pompieri.
Sirena constă din două generatoare de impulsuri dreptunghiulare. Primul ge
nerator este realizat cu porţile I şi II din CI1 de tip CMOS 4011. El generează
impulsuri cu frecvenţa de 0,5 Hz, determinată de valorile componentelor C1/, R2.
La ieşirea acestui generator este conectat circuitul de integrare format din R3, R4,
C2, care transformă impulsurile dreptunghiulare într-o tensiune triunghiulară.
Această tensiune controlează cel de al doilea generator, realizat cu porţile III şi IV,
care va genera un ton asemănător celui produs de o sirenă obişnuită.
La ieşirile generatorului de ton sunt conectate repetoarele pe emitor realizate
cu tranzistoarele T1-T4. Această configuraţie aminteşte de două scheme în punte;
pe o diagonală se aplică semnalul de intrare, iar pe cealaltă se conectează difuzorul.
Configuraţia permite cvadruplarea puterii de ieşire şi cuplarea difuzorului fără
condensator electrolitic.
(RADIO - CSI 10/1987)
SUPRAVEGHETOR PENTRU CHEIA DE CONTACT
Montajul a cărui schemă este prezentată în figura 92 produce o alarmă

sonoră atunci când, la părăsirea autovehiculului, cheia rămâne în contact,
indiferent de poziţia acesteia.
Atunci când aprinderea nu este conectată, prezenţa cheii de contact
este su prave gh ea tă de o b arie ră de lum ină rea liza tă din lam pa L1 şi
fototranzistorul T2. Cele două componente ale barierei luminoase sunt în
aşa fel amplasate încât cheia de contact întrerupe fasciculul luminos între
lampă şi fototranzistor.
Cât timp pe fototranzistorul T2 nu cade lumină, acesta este blocat. Dacă în
această situaţie una dintre portierele autoturism ului este deschisă, contactul
de portieră S2 se închide.Tranzistorul T3 se blochează, astfel încât celor două
intrări ale porţii I din CI1 de tip CMOS 4011, li se aplică nivel logic H. Astabilul
format cu porţile III şi IV va fi pus în stare de oscilaţie prin interm ediul porţii II,
folosită ca inversor. Sem nalul de la ieşirea a stabilului este aplicat, prin
intermediul am plificatorului de curent realizat cuT4 şiT 5, unui difuzor. Acesta
va emite o avertizare sonoră care aminteşte conductorului auto, că a uitat
cheia în contact.
Când aprinderea este conectată, tranzistorul T1 se află în stare de
conducţie. în ciuda ilum inării lui T2, atunci când portiera este deschisă, la
ambele intrări ale porţii I există câte un nivel logic H, ceea ce are ca efect
producerea alarm ei.
(300' CIRCUITE ELECTRONICE)
>
IO
+
>
C\J
INJECTOR DE SEMNAL
Injectorul de semnal este util pentru verificarea amplificatoarelor; el permite o

depistare rapidă şi raţională a defectelor. Spre deosebire de cele mai multe injectoare,
care furnizează impulsuri dreptunghiulare continuu, injectorul propus mai jos,
generează „pachete" de impulsuri. Schema injectorului de semnal, prezentată în
figura 93 conţine două astabile realizate cu porţile CI1 de tip CMOS 4011.
Oscilatorul principal, cu frecvenţa de 1kHz, este construit cu porţile III şi IV, în
configuraţie de astabil. Acest astabil este controlat pe intrarea 13 a porţii IV, cu
impulsuri de frecvenţă foarte joasă, generate de astabilul realizat cu porţile I şi II.
Componentele R1, R2 şi C2, C3 stabilesc raportul semnal/pauză. Duratele
sem nalului şi a pauzei pot fi m odificate prin schim barea valorilor acestor
componente. Un control optic al acestor impulsuri de control este posibil datorită
LED-ului L1, comandat de tranzistorul T1 de tip PNP, de ex. BC 177, BC 253 etc.
Etajul Darlington format de tranzistoarele T2 şi T3 de tip NPN (de ex. BC 107, BC
171, BC 238 etc.), asigură un transfer foarte bun al semnalului dreptunghiular şi
realizează o impedanţă mică de ieşire. Tensiunea de ieşire se reglează prin intermediul
semireglabilului SR1. Diodele D1 şi D2 protejează injectorul de tensiunile existente
în montajul verificat. De aceea, dacă injectorul de semnal se foloseşte la verificarea
montajelor cu tuburi electronice, diodele D1 şi D2 vor fi de tip 1N4007 iar
condensatorul C6 va avea tensiunea de lucru de minimum 250 V. Dacă injectorul se
utilizează numai pentru verificarea montajelor tranzistorizate, D1 şi D2 vor fi de tip
1N4148, iar tensiunea de lucru a condensatorului C6 va fi de 63 V.
GENERATOR DE FUNCŢII (I)
Osciloscopul şi generatorul de funcţii sunt cele mai importante aparate din

laboratorul electronistului. Generatoarele de funcţii produc simultan semnale cu
formă dreptunghiulară, triunghiulară şi sinusoidală; aceste semnale sunt utile pentru
efectuarea unor operaţii de rriăsură şi control ale aparaturii electronice.
Producerea celor trei forme de semnal se poate face prin două tipuri de generatoare:
- cu reţea selectivă de frecvenţă (reţea Wien, dublu T sau T podit). Aceste
generatoare produc semnal sinusoidal, care prin intermediul unui discriminator
Schmitt, poate fi uşor transformat în semnal dreptunghiular; obţinerea semnalului
triunghiular cu simetrie reglabilă este dificilă la acest tip generator. Reglarea frecvenţei
se face prin modificarea simultană a două componente din reţeaua selectivă, care
pot fi două potenţiometre sau două condensatoare variabile, pe acelaşi ax;
- bazate pe încărcarea şi descărcarea periodică a unui condensator prin
intermediul unor surse de curent comandate; se generează simultan semnale
triunghiulare şi dreptunghiulare, iar printr-un formator se obţin uşor şi semnale
sinusoidale.
La aceste generatoare, reglarea frecvenţei se face prin intermediul unui
potenţiometru simplu, pe un domeniu foarte larg, domeniu în care parametrii rămân
constanţi. Menţionăm însă, că semnalul sinusoidal are un factor de distorsiune a
cărui valoare nu îl recomandă pentru măsurarea distorsiunilor armonice ale
sistemelor audio Hi-Fi.
în cele ce urmează prezentăm câteva scheme de generatoare de funcţii bazate

pe încărcarea/descărcarea unui condensator, realizate cu CI CMOS 4011.
Oscilatorul propriu-zis al acestor generatoare este compus dintr-un integrator şi
un trigger Schmitt, la ieşirea cărora se obţin semnale triunghiulare şi semnale
dreptunghiulare. Semnalul cu formă sinusoidală poate fi obţinut prin diferite metode.
Diferenţa dintre generatoarele prezentate în continuare, constă tocmai în modul
de formare a semnalului sinusoidal.
în schema din figura 94 se prezintă un generator de funcţii cu formator sinusoi
dal cu limitare controlată.
Oscilatorul propriu-zis este compus dintr-un Integrator şi un trigger Schmitt,
ealizate cu porţile II, III şi IV din CI1 de tip CMOS 4011. Domeniul de frecvenţă se
tabileşte din valorile rezistenţelor R7, R8 şi a condensatorului C1, în interiorul
omeniului, frecvenţa se reglează cu potenţiometrul P1. Factorul de umplere este
stabilit de raportul dintre rezistenţele R7 şi R8.
F i g u r a 94 .
Poarta I funcţionează ca formator cu limitare controiată. Forma corectă a

semnalului sinusoidal se ajustează prin intermediul semireglabilelor SR1 şi SR2.
în funcţie de domeniul de frecvenţă necesar, valorile rezistenţelor R7 şi R8
(R7--R8 pentru factor de umplere 1:1) pot varia între 10 kQ şi 10 MD, iar valoarea
condensatorului C1 între 100 pF şi 2,2 pF.
Cele două diode, D1 şi D2, sunt de tip 1N4148.
Pentru o tensiune de alimentare egală cu 5,6V, amplitudinile celor trei forme de
semnal sunt:
- dreptunghiular 5 Vvv;
- triunghilar 3 Vvv;
- sinusoidal 5 Vvv.
(CI CMOS - MANUAL DE UTILIZARE)
GENERATOR DE FUNCŢII (II)
în schema din figura 95 este prezentat un generator de funcţii asemănător

celui prezentat anterior.
Oscilatorul propriu-zis este compus din integratorul realizat cu poarta III din
CI1 de tip CMOS 4011, şi triggerul Schmitt cu porţile I şi II din CM. Poarta IV
funcţionează ca formator de sinusoidă. Frecvenţa se reglează prin intermediul
potenţiometrului P1,
Factorul de umplere al semnalului dreptunghiular şi simetria semnalelor
triunghiulare si sinusoidale se reglează prin semireglabilul SR1.
Şi (CI CMOS - MANUAL DE UTILIZARE)
GENERATOR DE FUNCŢII (III)
Schema generatorului de funcţii prezentată în figura 96 se deosebeşte de cele

anterioare prin aceea că formatorul de semnal sinusoidal apelează la două diode
conectate paralel-invers.
Integratorul este realizat cu poarta I a CI1 de tip CMOS 4011, iar triggerul
Schmitt este compus din porţile II şi III ale aceluiaşi Ci 1. Deoarece acest generator
foloseşte trei porţi, se pot utiliza şi circuite integrate cu o poartă defectă.
Generatorul acoperă un domeniu de frecvenţă cuprins între 2 Hz şi 20 kHz,
distribuit în patru subdomenii cu factor de acoperire 10:1 selectabile prin comutatorul
S1. Dacă în locul comutatorului SI şi condensatoarelor C1-C4 se conectează un
singur condensator de 25 nF, iar potenţiometrul P1 şi semireglabilul SR2 se
înlocuiesc cu un potenţiometru de 1MÎ2 şi respectiv 1 kf2,se obţine un generator
de funcţii cu factor de acoperire de 1000:1, ceea ce permite acoperirea domeniului
de audiofrecvenţă cuprins între 20 Hz şi 20 kHz, prin variaţia continuă, fără comutări.
Amplitudinea semnalului dreptunghiular este aproximativ egală cu valoarea
tensiunii de alimentare, iar cea a semnalului triunghiular cu jumătate din valoarea
acestei tensiuni. Amplitudinea semnalului sinusoidal este egală cu 300 mVrms.
Pentru obţinerea unor distorsiuni armonice minime se reglează mai întâi simetria
semnalului triunghiular prin SR1 şi apoi forma stnusoidală a semnalului prin SR3.
Dacă reglajele se fac corect, ceea ce impune folosirea unui osciloscop şi a unei punţi
de distorsiuni, factorul de distorsiune armonică poate fi redus până la valoarea de 1%.
(A. LĂZĂROIU - TEHNIUM 9/1987)
Figura 95.
10K
10OpF
25K
100K
\
2,2pF
136 365 S c h e m e p r a c t i c e c u c i r c u it e i n t e g r a t e CMOS
Figura 97.
GENERATOR DE FUNCŢII (IV)
Schema unui alt generator de funcţii este prezentată în figura 97. Triggerul
Schmitt este constituit din porţile I şi II ale CI1 de tip CMOS 4011; celelalte două
porţi sunt folosite ca integratoare. Ungi dintre integratoare, cel realizat cu poarta IV,
constituie un convertor triunghiular-sinusoidal. Cititorul va observa că în construcţia
acestui generator se foloseşte totuşi un potenţiometru dublu. Trebuie precizat însă,
că numai o secţiune a acestuia (P1a), este folosită pentru reglarea frecvenţei.
Cealaltă secţiune se foloseşte pentru corelarea constantei de timp a integratorului
formator, cu frecvenţa curentă.
Domeniul de frecvenţă este cuprins între 20 Hz şi 20 kHz, acoperit prin trei
subdomenii, după cum urmează:
I = 20 - 200 Hz; II = 200 - 2000 Hz; III = 2 - 20 kHz.
Amplitudinea celor trei forme de semnal, reprezintă faţă de valoarea tensiunii
de alim entare, urm ătoarele procentaje aproxim ative: 100% pentru semnal
dreptunghiular, 50% pentru semnal triunghiular şi 15% pentru semnalul sinusoi
dal. Pentru o variaţie a tensiunii de alimentare cuprinsă între 9 şi 15 V, valoarea
RMS a semnalului sinusoidal este de 450... 700 mV. Prin reglajul corect al
semireglabililor SR1 şi SR2, factorul de distorsiune armonică este de cca 3%, iar
variaţia de amplitudine nu depăşeşte ± 1dB. Pentru reducerea factorului de
distorsiune armonică se poate apela la artificiul de simetrizare a semnalului
triunghiular, folosit în schemele anterioare.
Condensatoarele conectate între ieşirile porţilor III, IV şi masă, preîntâmpină
apariţia unor oscilaţii parazite de înaltă frecvenţă. De asemenea, se recomandă
decuplarea sursei de alimentare, chiar pe terminalele 7 şi 14 ale CI1, cu un
condensator electrolitic de 50 (J.F/16V şi unul ceramic de 100 nF.
(A. LĂZĂROIU - TEHNIUM 4/1991)
GENERATOR DE FUNCŢII (V)
Generatorul de funcţii a cărui schemă este prezentată în figura 98 produce

simultan trei forme de undă: sinusoidală, triunghiulară şi dreptunghiulară. în scopul
simplificării montajului şi a reglajelor, precum şi pentru obţinerea unor parametri
calitativi mai buni, s-a optat pentru generarea unei frecvenţe fixe.
Generatorul propriu-zis este compus dintr-un integrator realizat cu poarta I din
CI1 de tip CMOS 4011 şi triggerul Schmitt constituit din porţile II şi III. La ieşirea
triggerului Schmitt este disponibil semnalul cu formă dreptunghiulară, iar la ieşirea
integratorului apare semnalul trunghiular. Acesta din urmă este transformat în
semnal sinusoidal prin intermediul convertorului realizat cu poarta IV. Pentru
îmbunătăţirea formei de undă, la ieşirea convertorului triunghiular/sinusoidal, este
conectat un filtru trece-jos format din R4, C3.
Cele trei ieşiri de semnal au înseriate rezistenţe de 10 kfi, pentru a se asigura
funcţionarea corectă a generatorului la impedanţe de sarcină reduse.
Pentru reglajul generatorului de funcţii este necesar un osciloscop care
se conectează la ieşirea de semnal sinusoidal. Mai întâi se tatonează rezistorul
R1 (sau co nd en satorul C1), în ju ru l va lo rii ind icate , până la obţin erea
frecvenţei de 1000 Hz.
Forma semnalului se stabileşte prin intermediul semireglabilului SR1 până la

obţinerea unei sinusoide cu formă cât mai corectă. Reglajul nivelului optim de
conversie corespunde unei amplitudini a semnalului sinusoidal de cca 225 mVrms.
Generatorul se alimentează de la o sursă de tensiune de 3 V, la care curentul
absorbit este de aproximativ 1 mA. Tensiunea de alimentare poate creşte până la
9 V; în acelaşi timp creşte proporţional curentul absorbit şi amplitudinea semnalelor
prezente la cele trei ieşiri.
Tensiunile de ieşire corespunzătoare celor trei form e de semnal sunt
dependente de tensiunea de alimentare. în general, ele au următoarele valori vârf
la vârf: sinusoidal 25%, trunghiular 45% şi dreptunghiular 90% din valoarea
tensiunii de alimentare a generatorului. Semnalul triunghiular şi cel sinusoidal
sunt axate pe Vz din valoarea tensiunii de alimentare.
(A. LĂZĂROIU)
co
+
OO
s_
S3
CxQ
Figura 99.
D E TE C TO R DE M E TA LE
Montajul permite detectarea obiectelor metalice aflate sub pământ sau în pereţii
locuinţelor (conducte, circuite electrice etc.).
în schema din figura 99, porţile I şi II din CI1 de tip CMOS 4011 formează un
oscilator cu frecvenţă fixă. Poarta III împreună cu componentele L1, C1, C2 formează
un oscilator cu frecvenţă variabilă. Poarta IV funcţionează ca mixer al semnalelor
produse de cele două oscilatoare. Deşi frecvenţa acestora se află în domeniul
100...200 kHz, semnalul de la ieşirea mixerului este situat în domeniul audio.
Pentru început, prin intermediul potenţiometrului P1, se stabileşte egalitatea
frecvenţelor, pentru care în cască nu se va auzi nici un ton. Apoi se apropie bobina
L1 de un obiect metalic; datorită modificării inductanţei, frecvenţa oscilatorului se
schimbă. La ieşirea mixerului apare diferenţa între semnalele aplicate la intrarea
acestuia. Această diferenţă de joasă frecvenţă este amplificată în curent pentru a
putea fi ascultată într-un difuzor sau în căşti de impedanţă scăzută.
Inductanţa L1 se realizează prin bobinarea a 35.. .40 spire CuEm 0,4 mm, pe un
suport cu diametrul de 16... 17 cm. Bobina astfel formată, se scoate de pe suport şi
se înfăşoară cu bandă izolantă. Peste banda izolatoare se înfăşoară o folie subţire de
aluminiu care formează ecranul bobinei.
(RADIOTECHNiKA 10/1989)
COM ANDA CR EPUSCULARĂ
Acest montaj realizează conectarea automată a unui aparat electric oarecare, fie
la apariţia zorilor, fie la lăsarea serii. Aşa de exemplu montajul poate realiza luminarea
automată a vitrinei unui magazin ia lăsarea serii, poate pune în valoare printr-un
proiector, un colţ al grădinii dumneavoastră, sau asigură luminarea unui acvariu tropical.
Montajul poate fi folosit şi ca dispozitiv de protecţie antifurt. Sunt posibile numeroase
alte aplicaţii, deoarece montajul dispune de o inversare a semnalului de comandă.
„Ochiul" electronic este format dintr-o fotorezistenţă inclusă într-un divizor de
tensiune. După cum se poate observa în schema din figura 100, ieşirea divizorului
este aplicată unui trigger Schmitt, realizat cu porţile I şi II ale CI1 de tip CMOS 4011.
La întuneric, fotorezistenţă prezintă o valoare foarte mare, ceea ce face ca la intrarea
triggerului, tensiunea să fie apropiată de zero. în această situaţie, ieşirea triggerului
(terminalul 4), se află la nivel logic L. Cea de a treia poartă a CI1 este folosită ca
inversor, conectat direct la punctul B, în care nivelul logic va fi H.
Când lumina ambiantă este puternică, fotorezistenţă face ca nivelul de
tensiune aplicat pe intrarea triggerului să fie ridicat, ceea ce conduce la apariţia
unui nivel logic L în punctul B. Prin intermediul comutatorului S1, se dispune de
o comandă directă (poziţia B), sau inversă (poziţia A). în circuitul de colector al
tranzistorului T1 este inclus LED-ul dintr-un optocuplor. în serie cu acest LED se
află un altul, împreună cu rezistenţa de limitare R12. Optocuplorul este de fapt un
optotriac, cu detecţia trecerii prin zero. în acest fel se reduc la maximum paraziţii
ce apar când triacul comută; o atenuare suplimentară a perturbaţiilor se realizează
prin R8, R9 şi C5.
CD
O
bG
£
n I G îm— r_ ng CD V
O
i co ac ' 1
; IO CC i
f- tn r
C\J
rr
4 ,
So «["
LL
T_ u
Singurul reglaj al montajului vizează stabilirea sensibilităţii şi constă în reglarea

semireglabilului SR1 în aşa fel încât LED-ul L1 să se aprindă când lumina scade/
creşte faţă de un prag oarecare.
în timpul folosirii, fotorezistorul se va plasa într-un loc ferit de acţiunea directă a
sursei de lumină comandată prin acest montaj. în caz contrar, sistemul devine oscilant,
ceea ce nu este de dorit. Această precizare rămâne fără obiect, atunci când montajul
comandă un sistem de avertizare sonoră sau o sursă de încălzire.
în final, atragem atenţia că alimentarea montajului se face fără transformator
de reţea, ceea ce impune măsuri severe pentru evitarea electrocutărilor! Pentru
reducerea riscului de electrocutare, conectaţi nulul reţelei electrice la masa
montajului!
(ELECTRONIQUE PRACTIQUE, 213/1997)
N.A. Pentru cei care nu au un optotriac, dar sunt interesaţi de această fotocomandă, sugerăm
înlocuirea sistemului de alimentare cu unul clasic, cu transformator de reţea (cu secundar de 9. ..1OV).
în această situaţie, dispozitivul de comutare va fi un releu al cărui bobinaj se conectează între plusul
sursei de alimentare şi colectorul tranzistoruluiH , care se recomandă a fi de tip 2N2222. între aceleaşi
puncte se poate conecta şi LED-ul, înseriat cu o rezistenţă de limitare de 1 klî.
în paralel cu bobinajul releului se conectează o diodă pentru evitarea distrugerii tranzistorului.
Dacă se adoptă această modificare, este evident că triacul de putere şi elementele aferente
(R8-R11 şi C5), vor fi excluse.
OSCILATOARE CONTROLATE ÎN TENSIUNE
în figurile 101a, 101b, se prezintă schemele a două oscilatoare controlate în

tensiune (VCO), realizate cu CI de tip CMOS 4011. Ambele oscilatoare au ieşiri
complementare, ceea ce face posibilă folosirea lor în diverse tipuri de modulatoare
sau pentru controlul liniilor de întârziere.
Pentru valorile indicate în schemă, primul generator îşi modifică frecvenţa între
aproximativ 75 kHz şi 500 kHz, când tensiunea de control variază între zero şi
jumătate din valoarea tensiunii de alimentare. Rezistenţele R1, R2 sunt egale şi
pot avea valori cuprinse între 3,3 kQ şi 10 k£2, iar C2 între 33 pF şi 3,3nF.
Semireglabilul SR1 este util pentru sjmetrizarea impulsurilor de ieşire.
(RADIO FERNSEHEN ELEKTRONIK 5/1989)
Cel de al doilea montaj poate fi folosit ca generator bifazic de tact pentru controlul
liniilor de întârziere electronică de tip BBD.
Pentru valorile indicate în schemă, frecvenţa generatorului poate fi variată între
10 kHz şi 250 kHz, prin intermediul potenţiometrului P1. Valoarea rezistenţei R1 se
tatonează pentru obţinerea unui domeniu de variaţie cât mai mare. Condensatorul
C1 asigură pornirea oscilatorului la aplicarea tensiunii de alimentare, indiferent
de poziţia cursorului potenţiometrului P1.
(A. LĂZĂROIU, TEHNIUM 1/1991)
3 6 5 S c h e m e p r a c t ic e c u c ir c u it e in t e g r a t e CMOS 143
F i g u r a 101 ( a, b ) .
DIVERTISMENT CU ...4011
Montajul prezentat în schema din figura 102, este unul dintre cele mai simple
instrumente electromuzicale.
Fotorezistenţă FR este conectată în circuitul unui generator audio, realizat cu porţile
I şi II ale CI1 de tip CMOS 4011. Frecvenţa acestui generator variază în funcţie de
iluminarea foto rezistenţei.
Poarta III funcţionează ca detector de prag, cu intrarea comandată de atingerea senzorilor
A şi B. Poarta IV este folosită ca întrerupător controlat logic, dar şi ca „etaj final“.
Impulsurile produse de generatorul de audiofrecvenţă sunt aplicate uneia dintre
intrările porţii IV. Atât timp cât senzorii A şi B nu sunt în contact, la intrarea porţii III
există nivel logic H, la ieşire fiind nivei L. Acesta menţine blocată poarta IV, care nu
iasă impulsurile audio să treacă spre traductorul electroacustic (o cască telefonică
sau un rezonator piezoelectric). Dacă se ating senzorii cu degetul, stările logice se
inversează, ceea ce are drept urmare trecerea impulsurilor prin poarta IV.
în cască se va auzi un sunet a cărui înălţime este determinată de iluminarea
fotorezistenţei. Atingerea senzorilor, corelată* cu modificarea cantităţii de lumină care
cade pe fotorezistenţă, dă posibilitatea obţinerii sunetelor cu diferite înălţimi şi durate.
Senzorii au forma unor bare metalice sub care se plasează fotorezistenţă. în acest
fel, atingerea senzorilor cu unul, două, sau trei degete obturează parţial şi fotorezistenţă,
ceea ce are ca rezultat final obţinerea unor scurte secvenţe muzicale. „Translatarea"
domeniului de frecvenţă al instrumentului în sus sau în jos, se face prin schimbarea
iluminării iniţiale a fotorezistenţei, prin deplasarea aparatului într-un ioc în care lumina
ambiantă este mai puternică, respectiv mai slabă.
Sarcina optimă a „etajului final" constă dintr-o cască telefonică cu impedanţa de
120 ii. Se poate conecta şi un difuzor de 8 CI prin intermediul unui mic transformator
cu un primar având 700 spire CuEm 0,1 mm şi secundarul cu 150 spire CuEm 0,25
mm.
(RADIO - CS11/1990).
F i g u r a 102
N.A. Dacă utilizatorul va constata că îi lipseşte simţul muzical, montajul poate fi util pentru alte
aplicaţii. în acest scop, am introdus în schemă întrerupătorul S1 şi push-butonul PB1.
Scurtcircuitând senzorii cu întrerupătorul S1 şi întrerupând contactele S2, se pot obţine efecte
sonore prin apăsarea periodică a push-butonului PB1, simultan cu varierea iluminării FR.
Dat fiind consumul redus al montajului, acesta poate fi folosit ca tester pentru verificarea
condensatoarelor electrolitice, în special pentru determinarea polarităţii acestora (pentru această
aplicaţie, fotorezistenţa poate fi înlocuită cu un potenţiometru de 100 kfi sau o rezistenţă de 47...68 kfl).
Sunt nenumărate cazurile când marcajele de polaritate dispar (este cazul tipic al condensatoarelor cu
tantal sau al unora cu terminalele dispuse pe aceeaşi parte). Pentru a stabili polaritatea, se scurtcircuitează
senzorii prin S 1; S2 va fi întrerupt iar PB1 nu se apasă. Condensatorul ce urmează a fi verificat se
cuplează la bornele întrerupătorului S2. Dacă plusul condensatorului este conectat la plusul sursei de
alimentare, se va auzi un sunet scurt; când minusul condensatorului este conectat ia plusui sursei, se va
auzi un sunet continuu, cu nivel scăzut.
AVERTIZOR PENTRU FRIGIDER
Dacă din întâmplare uşa frigiderului rămâne întredeschisă, pătrunderea aerului

cald face să crească temperatura din interiorul frigiderului. în această situaţie, motorul
electric al frigiderului rămâne cuplat la reţea, iar alimentele se alterează.
în schema din figura 103 este prezentat un montaj care avertizează sonor
deschiderea uşii. Funcţionarea avertizorului este controlată de întrerupătorul S1,
acţionat de uşa frigiderului. Când acesta se deschide întâmplător sau rămâne
întredeschisă, după 30s se declanşează semnalul sonor de avertizare. De fapt, la
deschiderea uşii, contactele S1 se întrerup, iar condensatorul C1 începe să se încarce
prin R1. Când tensiunea ia bornele acestui condensator atinge o anumită valoare, se
deblochează astabilul format cu porţile I şi II din CI1 de tip CMOS 4011.
Durata de timp scursă între momentul deschiderii uşii şi declanşarea semnalizării
sonore este de circa 30s, şi este necesară pentru a nu declanşa semnalizarea la
deschiderile obişnuite, care durează de obicei, numai câteva secunde. Această
întârziere este determinată de valorile componentelor R1, C1.
Odată declanşat astabilul format din porţile I şi II, acesta controlează periodic
astabilul constituit din porţile III şi IV. Un traductor electroacustic (o cască telefonică
sau uit rezonator piezoelectric), va emite semnale sonore intermitente. Periodicitatea
de repetare a acestor semnale depinde de valorile R2, C2, iar frecvenţa semnalului
audi- este determinată de R3, C3. Se recomandă tatonarea valorilor acestor
componente aşa încât frecvenţa generată de astabil să corespundă frecvenţei de
rezonanţă a traductorului electroacustic folosit.
întrerupătorul S2 este util atunci când uşa frigiderului se deschide intenţionat mai
mult timp (de exemplu pentru curăţirea frigiderului).
(RADIO-CSI, 12/1986)
F i g u r a 103.
AVERTIZOR DE NIVEL
Montajul a cărui schemă este prezentată în fig ura 104 permite supravegherea
unui bazin cu apă. Electrozii A, B şi C se introduc în bazin, după cum urmează:
- electrodul C se fixează în apropierea marginii superioare;
- electrodul B se fixează la jumătatea înălţimii bazinului;
- electrodul A se plasează aproape de fundul bazinului.
Când apa atinge electrodul C, intrarea 6 a porţii II din CI1 de tip CMOS 4011 este
conectată la nivel logic L. Pe ieşirea aceleiaşi porţi este prezent un nivel H, care
blochează tranzistorul T1, de tip PNP. în consecinţă, LED-ul L1 este stins. Când apa
se află între electrozii B şi C, punctul B este pus la masă, iar C se află în aer. în
această situaţie, pe intrarea 2 a porţii I se aplică nivel L; nivelul logic H existent pe
ieşirea acestei porţi se aplică uneia dintre intrările porţii II. Deoarece şi cealaltă intrare
a porţii se află la nivel H, ieşirea porţii va fi în L. Aceasta face ca tranzistorulT1 să intre
în conducţie şi să alimenteze LED-ul, care va lumina continuu.
Când nivelul apei scade sub electrodul B, porţile I şi II permit transmiterea
impulsurilor provenite de la generatorul realizat cu porţile III şi IV, spre tranzistorulT1.
în consecinţă, LED-ul L1 va lumina intermitent, avertizând că nivelul apei a scăzut.
F i g u r a 104.
PREAMPLIFICATOR AF
După cum se ştie, porţile CMOS pot fi utilizate şi în dom eniul analogic. în
fig u ra 105 este prezentată o schemă practică de realizare a unui preamplificator
de audiofrecvenţă. Pream plificatorul foloseşte cele patru porţi ale CI1 de tip
CMOS 4011.
R2 R4
91 OK 2K
C1 p -i R3 - 5,
h "i o22K-m 'h
-
— 30K 6
0,1|J
CI1 4011
(a)
(b )
(c)
Impedanţa de intrare a preamplificatorului este de 22 kQ, iar tensiunea maximă

de intrare este de 100 mV. Prin intermediul semireglabilului SR1 se poate regla factorul
de amplificare între 12 şi 1200. în acest fel este posibilă amplificarea semnalelor de
intrare cu tensiune cuprinsă între 1 şi 100 mV.
Banda de frecvenţă pentru amplificare egală cu 12 este de 40 Hz...20 kHz.
în schemele b şi c din figura 105 se dau două exemple de aplicaţii ale acestui
preamplificator.
în prima schemă se prezintă un aparat pentru măsurarea nivelului sonor, iar în
cea de a doua, un comutator acustic. Ambele aparate folosesc preamplificatorul
prezentat succint mai sus, la care şe conectează un microfon electret polarizat
corespunzător.
Releul capacitiv este un releu electronic care reacţionează la modificarea

capacităţii dintre un traductor şi masa montajului. Releul capacitiv este util pentru
paza unor obiecte: atunci când cineva se apropie de obiectul păzit, releul
semnalizează sonor sau luminos. Cele mai multe relee capacitive constau dintr-un
oscilator de frecvenţă ridicată (sute de kHz), la care se conectează traductorul. La
apropierea unei persoane, în paralel cu circuitul oscilant al acestui oscilator apare
0 capacitate suplimentară care modifică frecvenţa. Această modificare este detectată
şi folosită pentru avertizare. Un asemenea releu capacitiv este destul de sensibil,
detectând modificări foarte reduse ale capacităţii (de ordinul unui picofarad). în
schimb, acest releu produce interferenţe radio, care deranjează recepţia în
apropiere. Dacă oscifatorul fo lo sit în releu va lucra în dom eniul audio,
radioreceptoarele nu vor mai fi deranjate. Este adevărat că un asemenea releu
este mai puţin sensibil, dar simplitatea sa şi reglajele minime îl recomandă
începătorilor.
Schema releului este prezentată în figura 105. El conţine un singur CI şi nu
apelează la inductanţe ca în cazul folosirii oscilatoarelor de înaltă frecvenţă. Porţile
1şi I! ale CI1 de tip C M O t 4011 constituie un gene'rator care lucrează pe frecvenţa
de 1 kHz. La ieşirea acestuia este conectat circuitul de derivare format din R2, C2,
C3. Poarta III îndeplineşte rolul de comparator, între tensiunea pe terminalul 9 şi
tensiunea de prag a porţii. Ieşirea comparatorului este conectată la releul elec
tronic reaiizat cu poarta IV, care transmite impulsurile de 1 kHz spre traductorul
electroacustic care poate fi un rezonator piezo sau o cască telefonică cu impedanţă
mare.
Cât timp capacitatea între traductorul conectat în punctul A şi masa montajului
(punct B), este redusă, pe rezistenţa R2 şi implicit pe intrarea 9 a porţii III, apar
impulsuri scurte cu polaritate pozitivă. La ieşirea acestei porţi (terminalul 10), apar
aceleaşi impulsuri scurte, dar cu polaritate negativă.
Altfel spus, tensiunea la ieşirea acestei porţi se află în cea mai mare parte a
timpului, la nivel H, iar pe durate foarte scurte, la nivel L. Condensatorul C5 se
încarcă lent prin R3 când nivelul logic la ieşirea porţii III este H, şi se descarcă
rapid prin dioda D1 când nivelul logic este L. Atunci când curentul de descărcare
depăşeşte pe cel de încărcare, tensiunea pe condensatorul C5 rămâne la nivel
logic L, şi poarta IV este blocată pentru semnalul de audiofrecvenţă.
La apropierea mâinii de traductor capacitatea faţă de masa montajului creşte,

ampiitudinea impulsurilor pe R2 scade, şi rămâne sub pragul de comutare al porţii
Iii. La ieşirea acesteia, va fi permanent nivel logic H, care încarcă la acest nivel şi
co ndensatorul C5. în această situaţie, poarta IV transm ite sem nalul de
audiofrecvenţă şi traductorul electroacustic (rezonatorul piezo sau casca telefonică),
produce sunet.
Sensibilitatea releului capacitiv se poate regla prin intermediul trimerului C3.

Consumul montajului în stare de veghe este de 1,5 mA şi se dublează cînd
detectează apropierea mâinii.
Traductorul este format dintr-o plasă sau placă metalică subţire cu dimensiunile
aproximative de 200 x 200 mm.
Verificarea şi reglarea releului capacitiv se fac în succesiunea indicată mai jos. Se
atinge cu o mână conductorul neizolat conectat în punctul B şi se reglează
condensatorul C3 până la dispariţia sunetului emis de cască sau rezonatorul piezo.
Apropiind cealaltă mână de traductor, sunetul trebuie să-şi facă apariţia. Dacă aceasta
nu se întâmplă, se măreşte capacitatea condensatorului C3. Dacă semnalul sonor nu
apare, trebuie micşorată capacitatea condensatorului C2 (sau exclus din montaj). O
reglare precisă a trimerului C3, face ca releul să detecteze prezenţa mâinii la o distanţă
de peste zece centimetri faţă de traductor.
Releul capacitiv poate comanda şi diferite dispozitive de alarmare sau execuţie.
Pentru aceasta, ieşirea porţii se conectează printr-o rezistenţă de 5,1 kQ la baza
unui tranzistor PNP (de ex. BC 308), al cărui emitor se conectează la plusul sursei
de alimentare. în circuitul de colector se înseriază un releu electromecanic sau un
divizor 1:1 (100 Q + 100 Q.) prin care se comandă un tiristor.
(RADIO-CS11/1988)
TESTER PENTRU BECURI Şl SIGURANŢE

De obicei, continuitatea filamentelor becurilor sau a siguranţelor se face cu
ajutorul ohmetrului. Dar, pentru a asigura un contact sigur între cele două cabluri
ale ohmetrului şi obiectul testat se folosesc ambele mâini. Montajul prezentat este
mai practic şi asigură efectuarea operaţiei de verificare numai cu o mână, fără
manevrarea suplimentară a altor cabluri. Funcţionarea montajului a cărui schemă
este prezentată în figura 107 se bazează pe proprietatea corpului uman de a
conduce curentul electric. Datorită sensibilităţii deosebite, curentul de valoare
infimă ce trece prin corp şi prin bec sau siguranţă (dacă acestea sunt în stare
bună), este suficient pentru a oferi o indicaţie sonoră şi luminoasă.
Sensibilitatea deosebit de mare a testerului este asigurată de amplificatorul
Darlington, realizat cu tranzistoarele T1 şi T2. Divizorul de intrare format de R1/R2
asigură o funcţionare ireproşabilă a montajului, când utilizatorul atinge cu degetul
direct punctul de test, sau prin elementul ce urmează a fi verificat. Când tranzistorul
T2 este în conducţie, ca urmare a atingerii punctului de test, el alimentează prin
R3, dioda luminiscentă L1, dar şi pe cea inclusă în optocuplorul CI1, cu care este
înseriată.
Restul schemei este destinat pentru producerea unui semnal sonor, care
dublează indicaţia LED-ului L1, atrăgând suplimentar atenţia utilizatorului.
Pentru a nu se monta un întrerupător pe linia de alimentare şi pentru a prelungi
durata bateriei de 9 V, s-a apelat la un artificiu prin care CI2 de tip CMOS 4011 se
alimentează numai când este nevoie. Dacă fototranzistorul din optocuplor se află
în stare de conducţie, el pune la masă baza tranzistorului T3 de tip NPN (prin R5),
permiţând alimentarea CI2 pe terminalul 14, corespunzător liniei de plus.
Generatorul de joasă fecvenţă prin care se face semnalizarea audio este realizat
cu porţile II şi III din CI2; el începe să funcţioneze numai când poarta I, transmite
intrării 5 a porţii II, un nivel logic H.
Prin intermediul semireglabilului SR1 se reglează frecvenţa semnalului audio

în aşa fel încât să se obţină un randament maxim de la rezonatorul piezo conectat
la bornele porţii IV. Acest mod de conectare a rezonatorului conduce la obţinerea
unei puteri acustice mai mari, deoarece traductorul este atacat, cu semnale
complementare.
(LE HAUT-PARLEUR 1848/1996)
152 365 S c h e m e p r a c t ic e c u c ir c u it e i n t e g r a t e CM OS
D E T E C T O R DE C O N S U M
Telecomanda receptorului de televiziune măreşte considerabil confortul

telespectatorului. De multe ori însă, odată cu pornirea televizorului, trebuie asigurată
şi alimentarea electrică a unui amplificator de antenă, a unui decodor sau a iluminatului
de ambianţă. în general, aceste dispozitive auxiliare nu sunt prevăzute cu controi
de la distanţă.
Montajul din fig u ra 108 rezolvă această problemă, alimentând automat toate
aparatele enumerate mai sus, odată cu pornirea televizorului. Este vorba de un
detector de consum a cărui funcţionare se bazează pe sesizarea cuplării
televizorului la reţeaua electrică de c.a. Odată alimentat receptorul de televiziune,
la bornele unei rezistenţe cu valoare foarte mică, înseriată cu receptorul, apare o
cădere de tensiune. Această tensiune cu amplitudine redusă este amplificată şi
tratată corespunzător, aşa încât în final, asigură alimentarea aparatelor utilitare,
prin intermediul unui releu.
Alimentarea detectorului se face direct de la reţeaua de 220 V c.a., prin
condensatoarele C1 şi C2. După redresare şi stabilizare, prin diodele D1, D2 şi DZ,
tensiunea este filtrată cu condensatorul electrolitic C3. Rezistenţa R3 asigură
descărcarea condensatoarelor C1 şi C2 când se deconectează montajul de la reţea,
în acest fel sunt evitate unele neplăceri provocate de atingerea terminalelor acestor
condensatoare (prin intermediul cablului de alimentare).
Curentul absorbit de televizor generează la bornele rezistenţei R2 o cădere de
tensiune. Dacă aceasta din urmă este suficient de mare pentru a depăşi potenţialul
joncţiunii BE a tranzistorului T 1, pe colectorul acestuia apar stări L, sub formă de
impulsuri. în caz contrar, tranzistorulH rămâne blocat, pe colectorul său regăsindu-
se tensiunea de alimentare, respectiv 12 V.
Valoarea rezistenţei R2 se alege în funcţie de puterea receptorului; în tabelul alăturat
sunt indicate valorile acestei rezistenţe pentru diferite puteri uzuale.
...... ...... n
Puterea 30 50 75 100 150 200
receptorului [VVj
Rezistenţa 5,5/0,25 3,6/0,25 2,4/0,5 1,8/0,5 1,2/1 0,91/1
şi puterea R2 jiî/W ]
Pentru o mai mare siguranţă în funcţionare, se recomandă dublarea valorii puterii

R2, indicată în tabel.
Diodele D3-D6 şuntează rezistenţa R2, limitând tensiunea la 1,2V, când receptorul
are o putere mai mare decât cea nominală. Prin intermediul semireglabilului din circuitul
de bază al tranzistoruluiT1, se stabileşte pragul la care se face dectectarea consumului.
Când are loc detectarea consumului, pe colectorul tranzistoruluiT 1 apar impulsuri
care declanşează monostabilul format din porţile III şi IV ale CI1 de tip CMOS 4011.
La ieşirea monostabilului apar impulsuri L, cu durata de 15 ms. Poarta I inversează
starea, aşa încât pe terminalul 3 apar impulsuri H cu durata de 15 ms.
Dioda D8, rezistenţele R7 şi R9, împreună cu condensatorul C6 formează un
circuit de integrare; în timpul stărilor H, C6 se încarcă rapid prin rezistenţa de valoare
mică R7. Când la ieşirea porţii i este nivel logic L, condensatorul C6 nu se
3 6 5 S c h e m e p r a c t ic e c u c ir c u it e in t e g r a t e CMOS 153
oo
O
E3
txQ
P -H
LU
LU cr
£L D
< <
poate descărca decât prin rezistenţa de valoare mare R9. în această situaţie, la intrarea
porţii II, nivelul este pseudo H, valoarea minimă rămânând permanent superioară
potenţialului de declanşare a acestei porţi. Rezumând, se poate spune că, atât timp
cât consumatorul este cuplat la reţea, la ieşirea porţii II există permanent starea L,
ceea ce conduce la saturarea tranzistorului T2.
Releul din circuitul de colector al tranzistorului T2 va fi activat, acţionând
prin contactele sale alimentarea aparatelor auxiliare. Dioda D7 protejează
tranzistorul T2 de supratensiunile care apar în momentul decuplării bobinei
releului.
Pentru reglaj, se poziţionează cursorul semireglabilului la masă. După conectarea
receptorului la reţea, se roteşte cursorul spre cealaltă extremitate, până când releul
atrage. Cursorul se mai roteşte puţin peste această poziţie, în scopul obţinerii unei
stabilităţi ridicate în funcţionare.
Atenţie, montajul se află în contact direct cu reţeaua electrică de 220 V !
(ELECTRONIQUE PRATIQUE201/1996)
LUMINĂ DINAMICĂ
Sunt cunoscute efectele luminoase produse de orgile de lumină care se aprind în

ritmul intensităţii semnalelor de audiofrecvenţă, repartizate în benzi de frecvenţă cărora
le corespund diferite culori. Pe lângă acestea există alte tipuri de lumini dinamice folosite
în sălile de dans. De obicei, acestea evoluează cu viteză constantă; este însă
posibilă obţinerea luminilor care îşi schimbă în permanenţă viteza de „alergare11.
Schema unui montaj simplu care produce lumini dinamice în permanentă
modificare, este prezentată în figura 109. Partea de comandă a montajului este
constituită din două generatoare realizate cu porţile din CI1 de tip CMOS 4011.
Semnalele dreptunghiulare de la ieşirile acestor generatoare atacă amplificatoarele
de curent folosite pentru controlul triacelor.
Triacele aprind opt becuri repartizate câte două pe patru cai. Numărul becurilor
repartizate pe o cale poate fi mărit până la limita admisă de triac.
Reglajul frecvenţei de control se face prin intermediul semireglabilelor SR1
şi SR2, în aşa fel încât cele două frecvenţe să fie foarte apropiate. în această
situaţie, luminile se aprind fără o periodicitate definită. Viteza aparentă de
„alergare11 a luminilor creşte progresiv până atinge un maximum, după care
scade, pentru ca în final să se oprească, becurile luminând alternativ. Apoi
încep din nou să „alerge11, însă în sens invers, adică de la o viteză redusă spre
valoarea maximă.
Atenţie! Masa montajului este în contact direct cu reţeaua electrică; conectaţi în
aşa fel încât nulul reţelei să corespundă punctului de masă al montajului şi evitaţi
atingerea montajului.
(FUNKSCHAU 9/1979)
as
o
a
bJ3
?SrpSr pigr fSrş

sus s 0 -
Figura 110.
TAHOMETRU (TUROMETRU)
Tahometrul (turomeîrul) prezentat mai jos măsoară frecvenţa cu care este

întrerupt un fascicul luminos. Pentru aceasta, pe axul a cărui turaţie instantanee
trebuie aflată, se fixează o paletă care întrerupe periodic lumina proiectată pe un
fotoelement. Acest fotoelement

Limbă

Final 1 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Final 1 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

NICA

AURELIAN LĂZĂRO IU ŞE R B A N NAICU

După ce a debutat anul trecut cu un prim titlu: ÎMBUNĂTĂŢIREA

ing. ŞERBAN NAICU

Pentru a constitui un ghid de sine stătător al aplicaţiilor prac­

TTL CMOS Funcţia Diferenţe funcţionale

PORŢI NAND (ŞI-NU)

PORŢI AND (Şl)

INVE.RSOARE Şl CIRCUITE Bl IFFER

74LS266 MMC4077 Patru SAU-NU EXCLUSIV

74190 MMC4510 Semnificaţia terminalelor diferită

- MMC4029 Nu are echivalent TTL

- MMC4022 Nu are echivalent TTL

- MMC4017 Semnificaţia terminalelor diferită.

- MMC4020 Nu are echivalent TTL

74195 MMC4035 Semnificaţia terminalelor diferite.

MMC4031 Nu are echivalent TTL

COMUTATOARE Şl MULTIPLEXOARE ANALOGICE

1) Data Book and Optoelectronic Devices - Microelectronica S.A., 1995;

2) Microelectronica - Data Book - MOS Integrated Circuits, 1991-1992;

3) Engineer’s notebook - Integrated Circuit Application - Mims M.F., 1980;

4) C ircuite integrate CMOS. Manual de utilizare, I. Ardelean, H.

5) E le c tro n ic ă e n e rg o n e in te n s iv ă p rin a p lic a ţii C M O S -

6) 300 circuite electronice - Editura Teora, 1997;

7) 301 circuite electronice - Editura Teora, 1997;

8) 1500 Schemas et circuits electroniques, R. Bourgeron, editura

9) Catalog de echivalenţe pentru circuite integrate, MIMUEE, 1982;

10) Catalog Philips-Digital Integrated Circuits CMOS HE4000B, 1983;

11) Catalog SGS-ATES - Professional Semiconductor Data Book 3,

Un generator de funcţii produce simultan mai multe forme de undă. Generatorul

Pentru codificarea zăvoarelor se cunosc cele mai diverse montaje electronice, de

REDUCTOR DEVITEZA PENTRU SERVOMOTOARE

Dispozitivul este destinat pentru paza locuinţei sau autoturismului. Pătrunderea

Generatorul produce semnale cu formă sinusoidală şi dreptunghiulară, de joasă şi

Frecvenţa generatorului de joasă frecvenţă se modifică prin intermediul

Semnalizatorul a cărui schemă este prezentată în figura 7, produce un semnal

Pentru o tensiune de alimentare de 9 V, puterea atinge cca 3W pe un difuzor cu

în cele ce urmează prezentăm o aplicaţie mai puţin obişnuită pentru un circuit

Transform atorul de ieşire din figura 9b, poate fi recuperat de la un

ALARMĂ PENTRU FRIGIDER

Montajul descris semnalizează deschiderea îndelungată a uşii frigiderului sau

Cantitatea de vapori de apă conţinută în aer se numeşte umiditate relativă.

Fotoreleele prezentate în figurile 12 (a, b şi c), realizate cu CI CMOS 4001, reprezintă

Hooy GENERATOARE CONTROLATE LOGIC

Generatoarele prezentate în figurile 13 a şi 13 b sunt realizate cu CI CMOS

TESTER PENTRU SERVOSISTEME

Pentru verificarea servosistemului care echipează modelele radioteiecomandate

Manipulatorul electronic prezentat în figura 16 foloseşte două circuite integrate

~:emâ redusă a receptorului supravegheat. Aceasta echivalează cu existenţa nivelului

^ 00^ ALIMENTATOR PENTRU BUJII

în schema dinfigura 18, dioda D1 evită distrugerea semiconductoarelor în cazul

: : ~_taţie, nu se poate deteriora filamentul bujiei, dar este asigurată temperatura

DETECTOR PENTRU CONDUCTE DE APĂ

în cadrul lucrărilor de reparaţii, un detector care permite localizarea traseelor

Caracteristica principală a generatorului de impulsuri prezentat mai jos constă în

CONTROL SENZORIAL PENTRU MODELE COMANDATE

Jucăriile electromecanice simple şi ieftine, cu unul sau două motoare, sunt

Detectorul de metale este util în primul rând în lucrările de întreţinere/reparaţii

Dorţile I şi II ale CI CMOS 4001, împreună în componentele asociate, formează un

în figurile 26 a şi 26 b sunt prezentate schemele a două oscilatoare cu cuarţ

Comutatorul prezentat mai jos permite conectarea unui radioreceptor la sursa de

C ircuitul C7, R6 asigură pornirea promptă a generatorului, la aplicarea

Pentru a constitui un ghid de sine stătător al aplicaţiilor prac