Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pentru ca despre Word am tot vorbit in ultimul timp, am decis ca in aceasta saptamana sa
povestesc care-i treaba cu Excel-ul.
Asta mi-a adus aminte de un banc. Cum poti excela la locul de munca? Lucrand in Excel! :)
Excel-ul, asa cum ii spune si descrierea (aplicatie de calcul tabelar), foloseste modelul tabelelor
pentru a realiza calcule.
Un fisier in Excel se numeste registru de calcul (workbook). Acesta este, la randul lui format
din foi de calcul (worksheets sau simplu, sheets). Implicit, atunci cand se deschide un registru de
calcul, acesta are 3 foi de calcul (Sheet1, Sheet2 si Sheet3). In orice moment se pot adauga noi
foi de calcul sau se pot sterge foile de calcul existente (o sa-ti spun si cum, dar intr-un articol
ulterior). Numarul maxim de foi de calcul depinde de memoria disponibila a fiecarui calculator
in parte.
Fiecare foaie de calcul este formata la randul ei din randuri (orizontale) si coloane (verticale).
La intersectia dintre un rand si o coloana se formeaza o celula. Dimensiunile unei foi de calcul
difera in functie de varianta de Office, astfel:
Excel 2003: 65.536 randuri x 256 coloane
Excel 2007: 1.048.576 randuri x 16.384 coloane
Daca vrei sa stii care sunt limitarile Excel-ului, le gasesti aici pentru 2003, aici pentru 2007 si
aici pentru 2010 (doar in engleza).
Fiecare rand are un nume, format din numere intregi (de la 1 la nr. maxim disponibil).
Fiecare coloana are un nume, format din litere sau combinatii de mai multe litere (de la A la
AAZ sau WXE etc.)
Fiecare celula are si ea un nume, format (in mod implicit) din numele coloanei urmat de
numele randului (A5, AZ12 etc.). Numele unei celule se numeste referinta. Exista inca un tip
de referinta, de forma R1C1, in care atat numele randurilor cat si numele coloanelor sunt formate
din numere, insa acest tip de referinta se foloseste mai rar.
Casuta cu nume (name box) casuta care contine referinta celulei (in imagine, zona in care
se gaseste B3, incercuit cu rosu). In mod automat, in acea casuta se vede referinta celulei
selectate.
Pentru selectarea mai multor celule adiacente (unele langa altele) folosind casuta cu nume,
trebuie sa specifici referinta celulei din coltul din stanga sus si referinta celulei din coltul din
dreapta jos cu semnul : (doua puncte) intre ele, astfel:
Pentru zona selectata in imaginea de mai sus, in casuta cu nume se scrie: B3:D8, apoi se apasa
tasta Enter. Nu are importanta daca scrieti referintele cu litere mari sau mici.
Atentie! Dupa apasarea tastei Enter in casuta cu nume nu o sa mai vezi intregul interval
(B3:D8), ci doar referinta celulei din coltul din stanga sus (B3). Acest lucru este perfect normal.
De fiecare data dupa ce scrii sau modifici ceva intr-o celula in Excel, trebuie sa apesi tasta
ENTER. Acest lucru este foarte important. E adevarat ca poti sa te muti dintr-o celula intr-alta si
cu sageti, dar, daca vrei sa verifici o formula sau sa modifici o functie si in loc sa dai Enter, dai
click in alta parte sau apesi sagetile de la tastatura, ti se va modifica formula sau functia incat nu
o sa mai intelegi nimic. Sfatul meu: apasati intotdeauna Enter cand scrieti ceva in Excel. La
apasarea tastei Enter, se va selecta practic celula de sub celula in care scrii, lucru perfect normal.
De cele mai multe ori, textul depaseste dimensiunea celulei in care se gaseste (coloana C, in
imagine). Daca in celula de langa nu exista alt text, textul din celula initiala se vede in intregime.
Daca insa in celula de langa exista alt text (cele mai multe cazuri), textul din celula initiala nu va
fi vizibil in intregime. Pentru a vedea tot textul dintr-o celula, este necesar sa se modifice
dimensiunea coloanei pentru celula respectiva. Acest lucru se face in mai multe moduri:
Pozitioneaza cursorul intre coloana C si coloana D. Pozitia corecta este cea in care
cursorul se transforma intr-o linie cu sageti stanga-dreapta, la fel ca in imaginea de mai
jos:
In momentul in care cursorul tau arata ca in imagine, poti sa alegi una din urmatoarele
variante:
o sa tii apasat butonul stanga al mouse-ului si sa tragi in directia in care vrei sa se
modifice dimensiunea
o sa dai dublu-click in pozitia respectiva aceasta varianta va modifica
dimensiunea coloanei C astfel incat aceasta sa se adapteze la dimensiunea textului
din celula. Daca in coloana C ai mai multe celule care contin text, aceasta varianta
va modifica dimensiunea coloanei astfel incat cel mai lung text sa fie vizibil in
intregime.
Acelasi lucru este valabil si pentru dimensiunea unui rand, cu specificarea ca de aceasta data
cursorul va fi sub forma unei linii cu sageti sus-jos
In cazul in care doresti sa modifici dimensiunea mai multor randuri sau a mai multor coloane in
acelasi timp, nu trebuie dacat sa le selectezi pe toate si apoi sa aplici una din cele 2 variante
asupra unui element din cele selectate.
Fiecare rand si fiecare coloana are specificata o dimensiune in puncte. Pentru a vedea
corespondenta intre puncte, pixeli, click aici. Pentru a specifica o dimensiune exacta:
Pentru coloane:
Pentru randuri:
Daca voi copia celula B9 in celulele C9, respectiv D9, functia va face calculul sumei raportat la
noua locatie. In celula C9 avem suma celulelor C5:C8, iar in D9, suma celulelor D5:D8.
Copierea unei formule/functii se poate face fie prin optiunea clasica Copy+Paste, fie prin
optiunea Auto-fill Tool. Aceasta optiune se preteaza pentru cazurile in care vrei sa copiezi
formula in celulele adiacente. Pentru a folosi aceasta optiune se procedeaza in felul urmator:
Ce faci insa in cazurile in care chiar nu ai nevoie sa ti se modifice formula/functia? Poate vrei
ca in orice locatie copiezi formula/functia sa ai o valoare constanta. Poate ai un caz ca in
exemplul de mai jos:
In celula B5 ai o formula care calculeaza produsul dintre A5 si C2. Daca doresti sa copiezi
aceasta formula in celule B6, B7 si B8, aceasta se va adapta noii locatii. Si astfel, o sa ai in celula
B6 formula A6*C3, in celula B7 o sa ai A7*C4, iar in celula B8 o sa ai A8*C5.
In realitate insa, tu vrei ca toate valorile din coloana A sa fie inmultite cu valoarea din celula C2.
Pentru ca acest lucru sa se intample, trebuie sa-i spui Excel-ului ca vrei ca referinta C2 sa ramana
aceasi, indiferent de noua locatie in care copiezi formula. Acest lucru se realizeaza facand
referinta C2 sa fie referinta absoluta. Pentru asta:
si 2)
Apesi tasta F4 de pe tastatura si apoi ENTER
Dupa aceasta operatie iti va aparea simbolul dolar $ inaintea numelui coloanei, respectiv
simbolul dolar $ inaintea numelui randului.
Simbolul dolar pozitionat inaintea coloanei se traduce astfel: indiferent unde se va copia
aceasta formula, numele coloanei care are dolarul in fata va ramane mereu acelasi.
Simbolul dolar pozitionat inaintea randului se traduce astfel: indiferent unde se va copia
aceasta formula, numele randului care are dolarul in fata va ramane mereu acelasi.
Dupa ce ai facut referinta C2 referinta absoluta, la copierea formulei in celule de sub, va avea
urmatorul rezultat:
Pe langa referinta absoluta, care blocheaza atat coloana cat si randul, se pot folosi si referintele
mixte, care blocheaza doar unul din elemente, fie coloana, fie randul.
Referinta mixta se obtine la fel ca si cea absoluta, cu mentiunea ca se apasa tasta F4 pana cand
apare varianta dorita (in cazul dat variantele erau C$2 care bloca modificarea randului,
respectiv $C2 care bloca modificarea coloanei).
Tot raportat la cazul din exemplu anterior, pentru ca formula trebuia copiata in cadrul aceleiasi
coloane, se putea folosi si o referinta mixta. Elementul care se modifica prin copiere era randul.
Asadar, in locul referintei absolute se putea folosi referinta mixta C$2, care avea acelasi rezultat.
Daca valorile initiale erau pozitionate pe acealasi rand (nu pe aceasi coloana, ca in acest
exemplu), elementul care trebuia sa ramana constant era coloana, iar referinta mixta folosita ar fi
fost $C2.
Din fericire, s-au inventat functiile pentru texte, care ne pot scoate din incurcatura (de cele mai
multe ori).
Asa ca, hai sa vedem cum poti combina functiile prezentate in articolele anterioare pentru a le
folosi in situatii concrete.
Ex. 1 Ai un tabel care contine pe o coloana numele si prenumele unor persoane, scrise in aceasi
celula.
Din aceste celule, vrei sa scoti numele de familie, astfel incat sa fie scris singur intr-o alta celula.
Logica de la baza functiilor:
textul de care ai nevoie, incepe de la stanga asta ar trebui sa te duca cu gandul la functia
LEFT. Functiei left, trebuie sa-i spui celula in care se gaseste textul initial (e evidenta) si numarul
de caractere pe care vrei sa-l extragi. Daca toate numele de familie ar avea acelasi numar de
litere, ar fi super simplu. Dar, in realitate numele nu sunt egale ca si lungime. De aceea, trebuie
sa gasim o modalitate prin care sa-i spunem functiei unde anume se termina numele de familie.
Din fericire, diferenta dintre nume si prenume e data de un spatiu. Pozitia acestui spatiu poate
fi determinata daca folosesc functia SEARCH (caut spatiu, in celula cu nume si prenume, si
primesc inapoi pozitia acelui spatiu)
Numarul total de litere al numelui de familie este, in acest caz, compus din pozitia spatiului
minus 1 (daca nu scad unu, voi avea in noua celula numele de familie urmat de un spatiu)
Transpunerea logicii in functii:
Recomandare: daca nu esti inca familiarizat cu folosirea functiilor si mai ales cu sintaxa lor, te
sfatuiesc sa faci functiile necesare pe rand, apoi sa le combini intr-o singura functie.
1. Afli pozitia pe care se gaseste spatiu
=search( ;a2)
2. Folosesti functia LEFT pentru a extrage din celula initiala (A2) toate caracterele pana la
primul spatiu
Daca vrei sa folosesti combinatia de functii direct intr-o singura celula, poti sa inlocuiesti, in
cadrul functiei LEFT, celula B2 cu continutul ei (adica functia search scrisa mai sus). Poti face
acest lucru mergand initial in celula care contine functia SEARCH si copiind sintaxa functiei
(fara semnul egal), asa cum apare ea pe bare de formule, apoi sa dai paste in cadrul functiei
LEFT.
Dupa ce te-ai familiarizat cu sintaxele functiilor, poti sa faci acest lucru direct in celula, scriind
astfel:
=LEFT(A2;SEARCH( ;A2)-1)
Bineinteles, dupa ce ai stabilit functia pentru prima celula, copiezi formula la toate celelalte
celule (dublu-click pe coltul din partea dreapta jos a celulei)
Exceptie: Daca ai un nume de familie format din mai multe cuvinte, sunt posibile 2 variante:
numele de familie sunt scrise cu cratima: exemplul de mai sus functioneaza perfect si pentru
aceste cazuri, cu conditia sa nu existe niciun alt spatiu intre cele 2 nume de familie
numele de familie sunt scrise cu spatiu: in acest caz, trebuie sa folosesti in cadrul functiei
search, argumentul suplimentar prin care sa returneze pozitia urmatorului spatiu. Acest lucru s-ar
putea dovedi destul de dificil daca ai foarte multe nume de acest gen, pentru ca va trebui sa faci
asta manual. Poti incerca insa sa gasesti un numar care sa fie de fiecare data mai mare decat
numarul de caractere din primul nume, dar in acelasi timp mai mic decat numarul total de
caractere al intregului nume de familie. In acest fel, poti sa copiezi aceasi functie de cate ori ai
nevoie.
Daca mai stii si alte exceptii legate de acest exemplu, lasa un comentariu mai jos.
De asemenea, poti sa-mi dai si alte exemple in care poti aplica aceste functii.
In articolul urmator o sa extragem prenumele din aceasi celula.
PS pentru carcotasi: pentru aproape acelasi rezultat, se poate folosi si optiunea text to
column, cu mentiunea ca in acest caz textul nu mai ramane in celula initiala, ci se imparte in
mai multe coloane, in functie de caracterul ales ca si separator.
Din aceste celule, de aceasta data, vrei sa scoti prenumele, astfel incat sa fie scris singur intr-o
alta celula.
Logica de la baza functiilor:
textul de care ai nevoie, se gaseste in partea dreapta asta ar trebui sa te duca cu gandul la
functia RIGHT. Functiei right, trebuie sa-i spui celula in care se gaseste textul initial (e evidenta)
si numarul de caractere pe care vrei sa-l extragi, de la dreapta spre stanga. Daca toate prenumele
ar avea acelasi numar de litere, ar fi super simplu. Dar, in realitate prenumele nu sunt egale ca si
lungime. De aceea, trebuie sa gasim o modalitate prin care sa-i spunem functiei unde anume se
termina prenumele.
Din fericire, asa cum stii deja, diferenta dintre nume si prenume e data de un spatiu. Pozitia
acestui spatiu poate fi determinata daca folosesc functia SEARCH (caut spatiu, in celula cu nume
si prenume, si primesc inapoi pozitia acelui spatiu)
De aceasta data pozitia spatiului nu este suficienta pentru a determina numarul de caractere al
prenumelui. Pozitia spatiului ne da numarul de caractere al numelui de familie (de la inceputul
textului pana la spatiu). Prenumele insa, se gaseste intre spatiul dintre cuvinte si finalul textului.
Asta inseamna ca avem nevoie si de numarul total de caractere, care se poate afla folosind
functia LEN.
Numarul total de litere al prenumelui se poate afla, in acest caz, scazand din numarul total de
caractere al textului, numarul de caractere ocupate de numele de familie (adica exact pozitia
spatiului dintre cele 2 cuvinte).
Transpunerea logicii in functii:
Recomandare: daca nu esti inca familiarizat cu folosirea functiilor si mai ales cu sintaxa lor, te
sfatuiesc sa faci functiile necesare pe rand, apoi sa le combini intr-o singura functie.
1. Afli pozitia pe care se gaseste spatiu
=search( ;a2)
2. Folosesti functia RIGHT pentru a extrage din celula initiala (A2) toate caracterele, de la
dreapta la stanga, pana la primul spatiu
Daca vrei sa folosesti combinatia de functii direct intr-o singura celula, poti sa inlocuiesti, in
cadrul functiei RIGHT, celulele C2 si B2 cu continutul lor (adica functiile search si len scrise mai
sus). Poti face acest lucru mergand initial in celula C2 care contine functia LEN, copiind sintaxa
functiei (fara semnul egal), asa cum apare ea pe bare de formule, apoi sa dai paste in cadrul
functiei RIGHT (in locul celulei C2). Apoi repeti operatia facand acelasi lucru pentru celula B2
care contine functia Search.
Dupa ce te-ai familiarizat cu sintaxele functiilor, poti sa faci acest lucru direct in celula, scriind
astfel:
=RIGHT(A2;LEN(A2)-SEARCH( ;A2))
Bineinteles, dupa ce ai stabilit functia pentru prima celula, copiezi formula la toate celelalte
celule (dublu-click pe coltul din partea dreapta jos a celulei).
Toata lumea stie (sau ar trebui sa stie) sa foloseasca optiunea de copiere: copy + paste. Daca vrei
sa copiezi ceva (aproape orice), folosesti Copy (sau CTRL+C), mergi in locul in care vrei sa
copiezi si acolo folosesti Paste (sau CTRL+V). Daca vrei sa muti ceva (adica sa nu mai ramana
in locatia originala), folosesti Cut (sau CTRL+X), mergi in locul in care vrei sa muti si acolo
folosesti Paste (sau CTRL+V).
In Excel, pe langa optiunea Paste simpla, exista si optiunea Paste Special, care face mult mai
multe decat doar sa afiseze ceea ce ai copiat.
Optiunea Paste Special se foloseste doar dupa accesarea comenzii Copy. Paste Special se
gaseste:
In Excel 2003: Meniul Edit, optiunea Paste Special
In Excel 2007: Meniul Home, Sectiunea Clipboard, sageata din partea de jos a butonului Paste,
optiunea Paste Special
1. Paste Special iti ofera posibilitatea sa lipesti doar anumite informatii din cele copiate
de la zona selectata.
2. Paste Special iti ofera posibilitatea sa faci calcule, fara a folosi insa functii sau formule.
De ex: ai cateva celule cu numere (A1:A4) si vrei sa aduni un anumit numar fiecarui numar din
celulele existente. Pentru acest caz poti folosi Paste Special in urmatorul mod:
1. Scrii in orice celula libera (C1) numarul cu care vrei sa aduni fiecare numar din zona de
celule initiala
2. Selectezi celula cu acel numar (C1) si alegi optiunea Copy (sau CTRL+C)
3. Selectezi zona de celule initiala (A1:A4)
4. Alegi optiunea Paste Special
5. Din zona Operation, alegi varianta Add, apoi apesi OK
Dupa aceasta operatiune, toate valorile din celulele initiale vor contine valori obtinute prin
adunarea numarului din celula initiala cu numarul din celula copiata.
Atentie! Daca celulele initiale contineau valori simple, care au fost scrise pur si simplu, nu
exista nici o modalitate prin care sa se afle cum au fost obtinute noile valori. Noile valori vor
arata ca si cum ar fi fost scrise asa initial. Daca insa, celulele initiale au continut formule sau
functii, numarul va aparea in formula adaugat numarul.
La fel se procedeaza si pentru celelalte operatii:
Add pentru a aduna la valorile initiale valoarea din celula copiata (exemplul de mai
sus)
Substract pentru a scadea din valorile initiale valoarea din celula copiata
Multiply pentru a inmulti valorile initiale cu valoarea din celula copiata
Divide pentru a imparti valorile initiale cu valoarea din celula copiata
3. Paste Special iti ofera posibilitatea sa rastorni un tabel. Adica, transpune informatia de
pe randuri pe coloane si invers, folosind optiunea transpose.
Exemplu concret:
4. Paste Special iti ofera posibilitatea sa inlocuiesti doar o parte dintr-o serie de valori cu
alte valori, folosind optiunea Skip blanks
Practic, prin aceasta optiune inlocuiesti o serie de valori existente cu o alta serie de valori
copiate, fara insa sa modifice vechile valori daca pozitia corespunzatoare din seria copiata este o
celula goala. In exemplul de mai jos cred ca se va intelege mai usor:
Coloana copiata (cea cu negru) avea 2 celule goale. Coloana asupra careia am aplicat Paste
Special Skip blanks avea valori in zona aferenta celor 2 celule goale (valorile rosii). Astfel, in
coloana rezultata, au fost inlocuite doar valorile din celulele care au avut corespondenta in
coloana copiata (doar valorile albastre). Celulele care au corespuns celulelor goale au ramas cu
vechile valori (valorile rosii).
Poti afisa textul dintr-o celula in Excel asa cum vrei tu?
Din acest articol inveti sa:
Folosesti optiunea de impartire a textului pe mai multe
linii in cadrul aceleasi celule (wrap text)
Scrii textul dintr-o celula pe cate randuri vrei, indiferent
de latimea coloanei (wrap text manual)
Micsorezi textul dintr-o celula astfel incat sa se incadreze in celula
de anumite dimensiuni (shrink to fit)
De multe ori vrei sa scrii tot ceea ce ai de scris intr-o celula, dar vrei sa se si incadreze intr-o
anumita latime a coloanei sau a randului. Cateodata pare imposibil sa gasesti varianta care sa te
multumeasca. In articolul de azi iti dau cateva idei.
Intr-un articol anterior am mentionat modalitatea de a modifica latimea coloanei (dublu-click
dupa numele coloanei care vrei sa-si adapteze dimensiunea la continut).
In cazul in care vrei sa pastrezi coloana la o anumita dimensiune, exista posibilitatea de a
imparti textul dintr-o celula pe mai multe randuri. Practic, latimea coloanei ramane la fel, dar se
mareste inaltimea randului, permitand astfel textului sa se imparta pe mai multe linii. Aceasta
optiune se numeste wrap text. Se aplica selectand celula/celulele asupra carora doresti sa
activezi aceasta optiune si se alege optiunea, intr-unul din urmatoarele moduri:
Excel 2003 Meniul Format, optiunea Cells, tab-ul Alignment, sectiunea Text control,
optiunea Wrap text
O alta varianta, desi destul de rar isi gaseste aplicabilitate practica, este de a pastra atat
dimensiunea coloanei cat si dimensiunea randului la fel, micsorand insa dimensiunea
caracterelor pentru a ramane intregul text in celula respectiva. Optiunea se numeste shrink to
fit (micsoreaza pentru a se potrivi). Aceasta optiune (pentru ambele versiuni de Office) se
gaseste in meniul click-dreapta, Format cells, tab-ul Alignment, optiunea Shrink to fit.
Atentie! Optiunea Shrink to fit nu se poate folosi in acelasi timp cu Wrap text.
In cazul in care ai multe coloane intr-un tabel in care introduci doar valori numerice, iar
cuvintele din capul de tabel ocupa destul de mult spatiu, e foarte posibil ca niciuna dintre
variantele de mai sus sa nu te ajute prea mult. De exemplu, ai un tabel cu indicatorii de
performanta ai unor agenti. Numele agentilor ocupa prea mult spatiu in comparatie cu spatiu
pentru indicatori. Daca ai avea foarte multi agenti, chiar daca ai folosi Wrap text, tot ai avea mult
spatiu irosit.
Pentru acest caz se potriveste insa o alta metoda de aliniere a textului in celula: scrierea textului
sub un anumit unghi fata de orizontala.
Aceasta optiune se gaseste:
In Excel 2003: Meniul Format, optiunea Cells, tab-ul Alignment, Sectiunea Orientation
In Excel 2007 Meniul Home, sectiunea Alignment, butonul Orientation, optiunea Format Cell
Alignment , sectiunea Orientation
In ambele versiuni de Office, exista si posibilitatea de a da click-dreapta, optiunea Format
cells, tab-ul Alignment, sectiunea Orientation.
In aceasta sectiune ai posibilitatea de a modifica unghiul sub care sa fie scris textul:
Acum ai toate variantele posibile in care poti sa aliniezi un text intr-o celula.