Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Introducere
Consideraţii teoretice:
Dacă între extremităţile A şi B ale unui conductor metalic (vezi figura 1) se
aplică diferenţe de potenţial (U) diferite, curenţii electrici rezultaţi prin acel
conductor (I) sunt direct proporţionali cu valorile aplicate, constanta de
proporţionalitate reprezentând conductanţa conductorului (G):
I=G·U (1)
U = R · I, (2)
[R]S.I. = 1Ω (1 ohm);
[G]S.I.=1Ω-1 (sau Symens, notat S)
I
A B
R=1/G
+ U
Fig.1
Expresia (2) reprezintă legea lui Ohm1, sub cea mai cunoscută formă. Ţinând
cont de mişcarea purtătorilor de sarcină într-un conductor de lungime l şi
secţiune S, ea se poate exprima sub forma:
2$m$v_ l
R= n$e 2 $
$ S = ! Sl , (3)
unde:
reprezintă viteza medie pătratică a electronilor de conducţie din metal;
, drumul liber mediu al acestora;
m, masa unui electron;
e, sarcina electronului;
ρ, rezistivitatea materialului;
n, densitatea electronilor de conducţie.
1
Georg Simon Ohm (1789 - 1854), de mic copil, împreună cu fratele lui, este interesat de matematică, fizică,
chimie şi filozofie. Este student în Erlagen (oraşul său natal) şi Heidelberg familiarizîndu-se cu lucrările
savanţilor vremii. Devine experimentator, fiind preocupat în principal de câmpul electromagnetic.
1
LP2 Verificarea legii lui Ohm in curent continuu
Scopul lucrării:
Se doreşte verificarea legii lui Ohm pentru un circuit simplu, în curent
continuu. Se va pune astfel în evidenţă rezistenţa unui element de circuit. Prin
trasarea dependenţei curent - tensiune, se calculează efectiv această valoare din
panta graficului obţinut.
Dispozitivul experimental:
Se va realiza un montaj electric ca în figura 2. Alimentarea circuitului se va
face de la sursa de tensiune continuă E, care oferă posibilitatea varierii tensiunii
de ieşire. În circuit sunt cuplate un voltmetru (V) şi un ampermetru (A) care vor
indica tensiunea aplicată pe rezistenţa Ri şi respectiv curentul care o străbate.
A E
V
Ri
Fig.2
Modul de lucru
Se vor monta pe rând în circuit cele cinci rezistenţe Ri, şi pentru fiecare în
parte se înregistrează dependenţa tensiunii aplicate la borne, în funcţie de
curentul care străbate rezistorul Ri (U = f(I)).
Pentru aceasta se va mări tensiunea sursei din potenţiometrul acesteia,
înregistrându-se de fiecare dată curentul corespunzător (acesta nu trebuie să
depăşească valoarea limită inscripţionată pe sursa de alimentare). Rezultatele se
consemnează în tabelul 1.
Pentru unul din rezistoare, ales arbitrar, se va trasa pe hârtie milimetrică (sau
zona divizară corespunzător din figura 4) graficul acestei dependenţe. Din panta
dreptei, se va determina valoarea medie a rezistenţei, formula (4) servind ca o
primă estimare:
y = ax + b = tg $x + b
panta
2
LP2 Verificarea legii lui Ohm in curent continuu
y=f(x)
tg α = dy/dx ~ ∆y / ∆x
b
-b/a Fig.3 x
U = R $I.
panta
3
LP2 Verificarea legii lui Ohm in curent continuu
R3 1
2
3
4
5
6
R4 1
2
3
4
5
6
R5 1
2
3
4
5
6
1
Fig.4