Modelarea bolilor venerice

Modelarea matematică este utilizată pentru a analiza răspândirea agenţilor/ situaţiilor

periculoase şi metodele de control al acestora, permiţând luarea unor măsuri necesare de
pregătire şi prevenire. Modelarea matematică poate fi folosita pentru a evalua impactul
epidemiilor, pandemiilor, scurgerilor de substanţe chimice periculoase sau de agenţi
radionucleari şi al schimbărilor climatice asupra sănătăţii publice.
Incidenţa bolilor cu transmitere sexuală precum gonoreea, sifilisul, clamidia, SIDA este o
problemă majoră de sănătate atât în ţările dezvoltate cât şi în cele în curs de dezvoltare.
Comparativ cu, cazurile raportate de gonoree şi sifilis unde rata este în descreştere, incidenţa
cazurilor de clamidia este în creştere.
Bolile cu transmitere sexuală prezintă o serie de caracteristici ce le diferenţiază de alte boli
infecţioase. Principalele diferenţe sunt: populaţia afectată este doar cea activă sexual (ipoteza
unei uniformităţi în întreaga populaţie nu este justificată), afecţiunea este asimptomatică în
cursul dezvoltării infecţiei pentru o perioadă lungă de timp , bolile cu transmitere sexuală nu
induc sau induc puţin imunitatea dobândită în urma infecţiei. Un factor important în infecţiile cu
viruşi este insuficienţa informaţiilor referitoare la unii parametri ce caracterizează dinamica
transmiterii bolilor.
Um model epidemic clasic care include câteva din elementele de bază ale transmiterii
bolilor venerice la heterosexuali va fi prezentat în continuare.
Pentru acest model presupunem ca există un comportament eterogen în rândul populaţiei
studiate. Populaţia constă în două clase, femei şi bărbaţi, ce interacţionează între ele, infecţia
fiind transmisă de la un membru al unei clase la un membru al celeilalte clase. Bolile venerice
sunt o infecţie de tip “criss-cross” în care fiecare clasă e purtătoare pentru cealaltă.
Perioada de incubaţie pentru bolile venerice este de obicei scurtă (în gonoree între 3 şi 7
zile ) în comparaţie cu durata infecţiei şi din acest motiv se foloseşte o extensie a modelului
epidemic simplu SIR. Acest model presupune divizarea populaţiei în trei clase distincte: cei
susceptibili, S, care pot contacta boala; cei infectaţi, I, care au boala şi o pot transmite; clasa

1
eliminată, R, ce cuprinde indivizii care fie au avut boala, fie sunt recuperaţi, imuni sau izolaţi
până la recuperare. Progresul indivizilor e reprezentat schematic prin:
S I R (1)

În acest model se împarte clasa barbaţilor în susceptibili - S, infectaţi – I si clasa

eliminată – R. În mod similar clasa femeilor se împarte în: S*, I*, R*. Dacă excludem orice
tranziţie de la clasa eliminată la grupul susceptibil dinamica infecţiei este reprezentată schematic
prin:

(2)

I* infectează S. iar I infectează S*.

Cum gonoreea nu conferă imunitate indivizii din clasa R devin susceptibili din nou după
recuperare. În acest caz reprezentarea dinamicii gonoreei se face prin următoarea diagramă:

(3)

O reprezentare şi mai simplă implicând doar clasele susceptibile şi infectate este:

(4)

Acesta este un model SI tip criss-cross.

Se notează numărul total de femei şi bărbaţi cu N şi respectiv N*, acest număr fiind constant.
Deci pentru relaţia (4) avem:
(5)

Se ia rata descreşterii susceptibilităţii la bărbaţi proporţională cu susceptibilitatea la bărbaţi

înmulţită cu populaţia de femei infectate. Similar se procedează şi în cazul femeilor. Se

2
presupune că persoanele vindecate reintră în clasa susceptibilă. Un model pentru relaţia (4) este
relaţia (5) împreună cu:

(6)

unde r, a, r*, şi a* sunt parametri pozitivi. Condiţiile iniţiale sunt:

(7)

Deşi (6) este un sistem de ordinul 4, cu (5) se reduce la un sistem de ordinl 2 fie în S şi S* fie în I
şi I*. Pentru cazul I şi I* obţinem

(8)

care poate fi analizat în planul fazelor. Punctele de echilibru, care reprezintă de fapt, starea de
echilibru a relaţiei (8), sunt I=0=I* şi

(9)

Astfel nivelele stărilor de echilibru pozitive şi diferite de zero ale populaţiilor infectate există
doar dacă NN*/ρρ*>1. Dacă stările de echilibru ar exista atunci starea de echilibru zero ar fi
instabilă. Valorile proprii λ pentru linearizarea relaţiei (8) cu I=0=I* sunt date de:

Deci, dacă este îndeplinită condiţia minimă NN*/ρρ* >1, λ1< 0 < λ2 şi originea este un punct şa
(un punct staţionar care nu este punct de extrem local) în planul fazelor (I, I*). Dacă condiţia de
prag nu este îndeplinită, adică (0<) NN*/ ρρ* < 1, atunci originea e stabilă din moment ce
ambele λ < 0. În acest caz, Is şi Is* pozitive nu există.
Dacă Is şi Is* există şi sunt pozitive, atunci liniarizând relaţia (8) cu acestea, valorile proprii λ
satisfac

3
ce reprezintă soluţiile care au Re λ < 0 şi astfel starea de echilibru pozitivă (Is, Is*) în relaţia (9)
este stabilă.

Condiţia de prag pentru o stare de echilibru diferită de zero a populaţiei infectate este NN* /ρρ*
=( rN /a)(r*N*/a*)>1. Aceşti termeni pot fi interpretaţi după cum urmează: dacă fiecare bărbat e
susceptibil atunci rN/a e media numărului de bărbaţi infectaţi de o femeie bolnavă. O interpretare
reciprocă este valabilă pentru r*N*/a*. Aceste valori, rN /a şi r*N*/a*, reprezintă rata maximă de
contactare a bolii de către femei şi bărbaţi.