Modelul epidemiei consumului de droguri și Analiza prag

Răspândirea consumului de droguri auto-administrate, terapeutice sau ilicite, este în unele

cazuri un rezultat al prozelitismului antuziast a unui utilizator aflat în fazele inițiale ale
consumului. Se va descrie un model ilustrativ simplu discutat de Hoppensteadt și Murray(1981)
pentru etiologia unui astfel de medicament și se va arăta cum se determină parametrul γ. Aceasta
implică evaluarea contagiozității legate de răspunsul unui consumator la consum. Caracteristica
nouă a modelului epidemiei studiat reprezintă includerea răspunsului personal al consumatorului
la drog. Modelul este unul pedagogic, nevizând un anumit drog aparte.

Presupunând că drogul este introdus în fluxul de sânge al organismului consumatorului în

doze d(t) și eliminat la o rată proporțională cu c(t) (Îndepărtare cinetică de ordinul întâi).

Atunci, ecuația ce guvernează concentrația în sânge c(t) va fi:

Unde k > 0 este constant și

t=0 este timpul în care individul a ajuns consumator

În consumul abuziv de droguri, doza d(t) tinde să fie oscilantă sau aproximativ periodică,
cu o perioadă ce scade progresiv. Soluția ecuației(10.79) este:

Pentru multe droguri, organismul are anumite situsuri specifice; legarea la aceste situsuri
evoca un răspuns în consumator. Dacă N= numărul total de situsuri, A(t)= numărul de situsuri
libere sau nelegate, iar B(t)= numărul de legături inactive, atunci A(t)+B(t)=N. Pentru modelarea
legării la situs se va lua următorul sistem matematic:

Unde α, β, și ε sunt constante pozitive

 Se presupune așadar că rata de legare la situsuri e proporțională cu cantitatea de drog c(t)
din corp, iar numărul de situsuri active disponibile: βcA/ε.

Există și o completare a situsurilor active proporționale cu numărului de legături la situs:

αB/ε.

Folosind ecuația A+B=N, ecuația lui B va fi dată de a doua expresie de la (10.81).

Se presupune în continuare că reacția r(t) la drog este proporțională cu concentrația

sângelui și numărul de situsuri libere.

Unde R > 0 este o măsură ce reprezintă răspunsul individual la drog.

Dacă rata de legare e foarte rapidă, adică dacă α șiβ sunt O(1) și 0< ε <1, atunci în 10.81,
numărul de receptori liberi și legați va ajunge la echilibru foarte repede.

Folosind ecuația A+B=N

și răspunsul individului este

Care este răspunsul de tip Michaelis-Menten care saturează la rmax=RαN/β pentru nivele
mari de concentrații c în sânge.

Dacă ε în (10.81) este O(1), atunci se poate incorpora în α și β.

Folosind B=N-1, ecuația pentru A(T) din (10.81) cu ε=1 va deveni

Care are soluția

 Cu c(t) de la (10.80)

Dacă d(t) este știut se pot integra explicit c(t) și A(t).

Se va considera cazul special d(t)=d, constant; atunci, din (10.80) va rezulta

Cu răspunsul r(t) din (10.82)

Figura 10.17 ilustrează formele c(t) și r(t) din (10.80) și (10.87).

Figura 10.17

Este interesant de observat că, în ciuda acestui model ilustrativ simplu, raspunsul unei
persoane nu crește doar datorită dozei: după o etapă inițialp de creștere, răspunsul de fapt scade
în timp.
 Considerând posibilitatea apariției unei epidemii de consum de drog într-o pupolație S0 de
neconsumatori. Se va presupune 1/S0 <1, astfel F = S(∞)/S0 va fi dat de soluția F < 1.

În acest caz, vârsta este calculată de la primul consum de dorguri. Pentru γ se va seta
τ = ∞.

Din figura 10.17 b) răspunsul r(t) → 0 atunci când t →∞.

Pentru simplicitate se va presupune că factorul de probabilitate are o constană λ și astfel

Posibilitatea unei epidemii depinde de magnitudinea relativă a diferiți parametri după

cum se poate observa în următorul tabel:

Dacă se defineșteSc ca fiind populația critică:

Atunci, dacă S0 > Sc, ceea ce implică γ > 1, înseamnă că a avut loc o epidemie; dacă S0
< Sc atunci nu a vut loc nicio epidemie.

Modelul descris pentru consumul de droguri analizat mai sus, dar fără dependența de
vârstă, a fost foarte util în aplicarea în anumite aspecte ale abuzului cronic de alcool și chiar în
încercarea de a crea un etilotest mai bun.