Primăvara

de George Coşbuc

                        După -atâ ta frig şi ceaţă                         Un curcan stă sus, pe-o bâ rnă ,
                        Iar s-arată soarele.                         Nu vrea să se bucure.
                        De-acum nu ne mai îngheaţă                         Moţul roşu îi atâ rnă
                        Nasul şi picioarele!                         Moale ca un ciucure.
   
                        Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi,                         Doar Grivei, bă trâ nul, n-are
                        Timpul cald s-apropie.                         Cu ce roade oasele.
                        Primă vara asta totuşi                         Că de câ nd cu postul mare,
                        Nu-i decâ t o copie.                         Toate-i merg de-a îndoasele.
   
                        Sub cerdac, pe lă uruscă ,                         Pentru câ te-a tras, să rmanul,
                        Cum trecură Babele,                         Cui să ceară daune?…
                        A ieşit un pui de muscă                         Drept sub nasul lui, motanul
                        Să -şi usuce labele.                         A venit să miaune.
   
                        Pă să rile migratoare                         Dar acum l-a prins potaia
                        Se re-ntorc din tropice.                         Şi-a început să -l scuture…
                        Gâ zele depun la soare                         Peste toată hă rmă laia
                        Ouă microscopice.                         Trece-n zbor un fluture.
   
                        Toată lumea din ogradă                         Pe trotuar, ală turi saltă
                        Câ ntă fă ră pauză .                         Două fete vesele…
                        Doi cocoşi se iau la sfadă                         Ză u că -mi vine să -mi las baltă
                        Nu ştiu din ce cauză .                         Toate interesele!